SUBIECTE PENTRU EXAMEN BAZELE MANAGEMENTULU “1. Conceptul de management. Scoala preclasica si scoala clasica. +2. Scoala sociologica, scoala cantitativa, scoala sistemica, scoala contextuala si scoala romaneasca de management. Conceptul de sistem in analiza manageriala (componentele sistemului). Sectorul de constructii ca sistem. Procese si relatii de management. Atributele manageriale Factorii care influenteaza mediul ambiant din activitatea de constructii. * Firma de constructii ca sistem managerial. + 6, Particularitatile procesului productiv de construire. 7. Sistemul de management al unei organizatii (subsistemele componente). Subsistemul de organizare (schema cu elemente componente) si organizarea procesuala. Subsistemul de organizare (schema cu elementele componente) si functiunile organizatiei Subsistemul de organizare (schema cu elementele componente) si organizarea structurala. Documente de referinta privind materializarea sistemului *10.Aspecte generale privind subsistemul decizional si cerinte impuse deciziilor. + 11.Subsistemul operational - productiv : aspecte _caracteristice, managementul muncii si managementul tehnologic +12. Subsistemul informational al unei firme si subsistemul metodologic de ‘management (aspecte generale caracteristice si scheme structurale), 13, Subsistemul metodologic de management, sisteme si metode generale de management. 14,Metode si tehnici specifice de management si metode si tehnici fundamentate pe baze matematice. 15.Managementul calitatii_ in constructii_(aspecte generale, cerinte fundamentale si sistemul calitatii in constructii instituit de legea 10/1995). 16, Managementul calitatii in construetii conform cerintelor standardelor 1S09000, ideile si principiile managementului calitatii. 17.Managementul securitatii si sanatatii in munca : aspecte generale, principii si structura sistemului ~ 18, Managementul situatiilor de urgenta : aspecte generale, principii si structura sistemului Prof. univ. dr, ing. Mihail Toma SLBLELEDSTIINTA MANAGERIALA A. Conceptul de management Etimologia cuvantului “management” are numeroase interpretari : * dupa unii, termenul provine de la latinescul “manus” (mana) care inseamna in expresie literara manevrare, pilotare, adica managerul este cel care se ocupa cu pilotarea, conducerea, care participa nemijlocit la efectuarea actiunii; dupa altii, termenul provine de la verbul “to manage” care in limba engleza inseamna a administra, a conduce. De aici au aparut cuvintele derivate “manager” si “management” care inseamna conducator si respectiv, conducere; + dupa expresia franceza “manier” care inseamna a manui, a modela, ate folosi de oameni in vederea realizarii unui scop si a obtine un rezultat corespunzator. Etimologic, management inseamna “a fine in mana”, “a conduce in mod eficient”, deci este acceptata originea engleza. Acest termen nu are o traducere directa in limba romana, avand multiple abordari * “Dictionarul Limbii Romane” expliciteaza acest termen in urmatoarele variante: > ansamblul activitatilor de organizare si de conducere in scopul adoptarii deciziilor optime in proiectarea si reglarea proceselor economice; > stiinta organizarii si conducerii unei intreprindert; > activitatea si arta de a conduce. * In conformitate cu “Dictionarul Limbii Engleze” 1986 managementul cuprinde “necesitatea de proiectare, planificare, administrare, control si dirijare a unei activitati indreptata spre un scop bine determinat, cu maxim de eficienta”. * In Dictionarul “Le Petite Larousse” managementul devine “stiinta tehnicilor de conducere si gestiune a intreprinderii”. * B. Reece si J. O'Grady (Business, 1984) definese managementul ca “procesul de coordonare a resurselor umane, informationale, fizice si financiare in vederea realizarii scopurilor organizatiei”* CH. Popova si J.l. Krasnopoiasa (1984), considera ca managementul este ‘ansamblul legilor conducerii generale si a legilor sintetice ale componentelor sale”. * J. Longeneker si Ch. Pringle (Management, 1981) abordeaza managementul ca ‘procesul de obtinere si combinare a resurselor umane, financiare si fizice in vederea indeplinirii scopului primar al organizatiei (obtinerea de produse si servicii dorite de un anumit segment al societatii)” * Ovidiu Nicolescu si lon Verboncu (Management, 1997) prezinta managementul ca “stiinta care studiaza procesele si relatiile de management, in scopul descoperirit legitatilor si principiilor care le guverneaza, a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere, de natura sa asigure ridicarea eficientei” In tara noastra s-au purtat discutii contradictorii pe tema acceptarii sau neacceptarii termenului de “management” pentru a defini stiinta si activitatea de organizare si de conducere. Pentru includerea termenului in limba romana au pledat economistii si personalul tehnico-ingineresc, care sustineau faptul ca termenul de “management” are un continut specific domeniului lor de activitate. Impotriva introducerii termenului de “management” au venit lingvistii care au argumentat obiectiunile lor legate de scrierea, pronuntia si intraductibilitatea cuvantului in limba romana. Dupa 1998, odata cu afilierea intregului sistem social-economic romanesc la sisteniul economic comunitar si la armonizarea terminologica si legislativa la sistemul european, termenul de “management” s-a institutionalizat, mai mult tacit decat oficial, in limbajul curent si in toate domeniile de activitate.Din analiza modului de definire si interpretare a termenului de “management” se contureaza ideea ca managementul este un concept, este 0 "stiinta interdisciplinara ce abordeaza aspecte, elemente si procedee din alte stiinte, cum ar fi stiinta organizarii, stiinta conducerii, stiintele matematice, din psihologie si sociologie, din stiintele juridice, din statistica, stiintele economice etc.” MANAGEMENTUL ESTE STIINTA SI ARTA ORGANIZARII SI CONDUCERIT CE ARE LA BAZA LEGITATI, TODE SI TEHNICI SPECIFICE, CARE IMPLETITE CU CELE DE NATURA ECO! MICA SI DE MARKETING, CONTRIBUIE LA REALIZAREA OBIECTIVELOR PRESTABILITE IN CONDITIL DE EFICIENTA SPORITA. MANAGEMENTUL CA STIINTA are ca domeniu de cercetare studierea proceselor si relatiilor specifice, in vederea descoperirii si definirii legitatilor si procedurilor ce le guverneaza, precum si conceperea de noi sisteme, metode si tehnici de profil care sa contribuie la realizarea obiectivelor prestabilite in conditii de eficienta ridicata, MANAGEMENTUL CA ARTA sc refera la talentul, discernamantul si masura in care cunostintele, metodele si tehnicile stiintei manageriale sunt cunoscute si aplicate practic, corespunzator conditiilor si scopurilor concrete de realizare a obiectivelor prestabilite. Evolutia conceptului de management se poate structura pe o serie de perioade, “scoli si miscari de idei”, “scoli de gandire”, sau dupa alti autori pe o serie de “scoli de management”, confirmate la scara mondiala si care au trasat directii, au formulat principii caracteristice in domeniu.B. Evolutia managementului pe plan mondial si in Romania Managementul ca activitate practica, in forma ei empirica, avand la baza elementele intuitive, talentul, capacitatile personale ale managerului, a aparut odata cu diviziunea muncii si traiul omului in grupuri organizate. Chiar in secolele XVIII si XIX, managerul era un autodidact, bazandu-se pe judecata intuitiva, iar practicile de management erau improvizate, ele avand ca scop rezolvarea problemelor pe masura aparitiei lor. Drumul parcurs de management este de la un management empiric la stiinta managementului si de aici la managementul stiintific. In evolutia si dezvoltarea stiintei managementului au aparut o serie de curente care pot fi grupate dupa principiile si modalitatile de gandire in legatura cu eficientizarea activitatii organizatiei, in urmatoarele scoli de baza: clasica, sociologica, cantitativa, sistemica si contextuala. Scoala clasica (tehnicista, a universitatilor) Scoala clasica are ca directie de actiune cresterea eficientei muncii si organizatiei, derulandu-se in cadrul a trei curente: * managementul stiintific fondat de F. Taylor * managementul administrativ dezvoltat de H. Fayol + managementul birocratic propus de Max Weber Managementul stiintific Primele preocupari privind managementul stiintific s-au manifestat la sfarsitul secolului trecut, cand Frederick W. Taylor a criticat practicile traditionale de management si a recurs la o analiza stiintifica pentru formularea unor metode mai bune de management. Primele sale concluzii au condus la punerea bazelor stiintei managementului, el fiind considerat fondatorul acestei stiinte.