DICTIONAR DE ETNOLOGIE $I ANTROPOLOGIEVolum coordonat de Pierre Bonte si Michel Izard in colaborare cu Marion Abélés, Philippe Descola, Jean-Pierre Digard, Catherine Duby, Jean-Claude Galey, Jean Jamin, Gérard Lenclud DICTIONAR DE ETNOLOGIE SI ANTROPOLOGIE POLIROM 1999BALANDIER Georges Deschiderea politologiei in fata aporturilor unei etnologii la a cdrei eliberare de arhaism a contribuit, construirea unei sociologii dinamice a modernit&fii care demasca toate jocurile puterii si obliga la interpretarea factorilor de dezordine in orice sistem social, jata tot atitea obiective realizate de Georges Balandier, nascut la Ailleviliers (Haute-Saéne) in 1920. Dupa studii de filosofie gi etnologie la Paris, el cerceteaza, din Senegal pina in Congo, mutatiile intervenite in Africa dupa razboi, In 1955, Balandier igi sustine doctoratul gi publicd Sociologie actuelle de l'Afrique noire si Sociologie des Brazzavilles noires, lucrari care reevalueaza studiile africaniste. Solicitat de Institut d'Etudes Politiques din Paris, el va tine primele cursuri din Franta asupra dezvoltarii gi, impreuna cu A. Sauvy, va introduce termenul de ,lumea a treia”. La Ecole Pratique des Hautes Etudes (Sectiunea a VI-a), va crea un departament de sociologie a Africii negre gi va fonda Centre d’Etudes Africaines. Ales profesor la Sorbona in 1962, el va inaugura aici prima catedr& de sociologie africana gi, simultan, va continua s& find conferinte, pind in 1966, la Ecole Normale Supérieure. La ORSTOM, la CNRS gi la universitate, el nu va inceta sa largeascd domeniul investigatiilor sale, construind o opera care va marca o intreagi generatie de etnologi. Fiind primul africanist care a realizat o conceptualizare a situatiei coloniale observind dezechilibrele aparute in relatia colonizat — colonizator, Balandier va sc in evidenfa fn Anthropologie politique (1967) tema majora a complicitatii puterii cu sacrul. Prin antropologia ,societatilor far& stat” pot fi puse in evidenta atit bazele, cit si procesele gi functiile puterii. In Sens et puissance (1971), el elaboreaz& o dinamic& sociala legata de sociologia mutatiilor si a dezvoltarii, Dacd intreg sistemul social este instabil gi inedit si dac& el las s& coabiteze incertitudinea, ordinea si dezordinea, trebuie sesizate schimbarile prin intermediul revelatorilor de dereglare: contestatii, conflicte gi crize ; este ceea ce Balandier face in Anthropo-logiques (1974), propunind 0 investigare critica a modernitafii occidentale. C. RIVIERE > 1955, Sociologie actuelle de l'Afrique noire, PUF, Paris. 1955, Sociologie des Brazzavilles noires, Armand Colin, Paris. 1957, Afrique ambigué, Plon, Paris. 1967, Anthropologie politique, PUF, Paris. 1971, Sens et puissance. Les dynamiques sociales, PUF, Paris. 1974, Anthropo-logiques, PUF, Paris. 1977, Histoire d'autres, Stock, Paris. 1980, Le pouvoir sur scénes, Balland, Paris. 1985, Le détour, Fayard, Paris. 1988, Le désordre, Fayard, Paris. BALCANI Regiunea Balcanilor poate fi definit’ in doud moduri. Primul apeleazé la criterii geografice gi consider& Peninsula Balcanica stricto sensu : traversaté de lantul muntilor Balcani, ea se intinde de la Grecia continentalA pina la Cimpia Dunarii gi la partea meridionalé a Carpatilor. Al doilea mod de definire se sprijind pe criterii de ordinBALCANI 104 cultural gi izoleazi o Europa de Sud-Est care cuprinde Peninsula Baleanicd aga cum este ea delimitata de geografi, Grecia insulara, Romania gi Iugoslavia. Unul dintre principalele substraturi vechi ale populdrii Balcanilor e reprezentat de triburile iliro-trace (numite dace in nordul Dunarii), de origine indo-europeana. Colo- nizarea romana s-a dezvoltat plecind din Grecia gi, dac& Grecia gi civilizatia greco- -romand au pistrat limba gi civilizatia greaca din perioada elenistic&, celelalte populatii integrate Imperiului, cu exceptia albanezilor, au fost romanizate. Patrunderea slavilor de sud a adus cu sine o slavizare progresiva a majoritatii populatiilor balcanice, cdreia i-au scipat romani, albanezii si grecii, care i-au asimilat pe nou-venifi. Bizantul i-a urmat Romei ca stat imperial si a dominat in regiune pina in secolul al XV-lea, cind a fost inlocuit de Imperiul otoman. In urma acestui amestec de populatii, a rezultat o foarte mare diversitate culturala : in primul rind, o diversitate etnic&, populafiilor deja citate ad&ugindu-li-se, in epoci gi contexte diferite, turci, tatari, germani, maghiari, cerchezi, tigani si evrei de origine sefardi; in al doilea rind, o diversitate religioasa, ortodoxia, care e preponderenté, coexistind cu catolicismul, dominant in regiunile asupra cdrora se exercita influenta farilor occidentale, cu iudaismul si islamismul (puternic implantat in Albania, Hertegovina si Bosnia). Dincolo de diferenta religioasa, o opozitie mai larg culturala corespunde frontierei care separa Imperiul austro-ungar de Imperiul otoman, aga cum se poate constata in domeniile socio-economic, arhitectural, artistic etc. Diversitatea balcanica este intaritA si de faptul c& populatiile socotite omogene in traditia studiilor istorice, chiar etnologice, au drept cadru al identitiii colective sub- ansambluri sociale gi teritoriale. Pot fi citate aici diferitele grupuri romanice care s-au mentinut la sudul Dundrii; cunoscute, in general, sub numele de viahi sau valahi (nume care fi include gi pe romAnii din nordul Dunarii), aceste populafii sint numite, incepind din secolul al XIX-lea, aromAni (ei ingigi numindu-se arméni). Balcanii for- meazA 0 zona a c&rei extrem complexitate etnicd nu este comparabila in Europa decit cu cea a Caucazului. Legatura etnic& nu este in mod necesar determinanta pentru intelegerea particulari- t&fii modurilor de viata. Astfel, romAnii din Cimpia Dundrii si bulgarii din nord au, gi unii gi alfii, o net& congtiinta a apartenentei lor etnice, desi impartagesc acelagi mod de viata; slovenii, desi sint slavi, au un mod de viajé apropiat de cel al vecinilor lor austrieci. Am putea cita numeroase exemple care pun in evidenté cuvintul greu pe care-| are de spus istoria in formarea entitatilor culturale de ast&zi. Mai ales incepind din secolul al XIX-lea, apartenenta etnic& este pus& in evident pentru a sustine pretentiile de independent. Revendicarile se exprima, in acest caz, prin cercetari gi publicatii stiintifice, prin literatura sau prin organizarea unor muzee ,etnografice”. destul de intins& zona a Balcanilor a pastrat pind in secolul al XIX-lea o organizare social de tip tribal. Ea cuprinde Muntenegrul, nordul Albaniei si o mare parte a Macedoniei, unde coabiteaz& grupuri romanice, slave, albaneze sau mixte. Pastorii care practic& cresterea nomada a animalelor sau transhumanta strabat aceste {ari. Dintre acestia, cei mai cunoscuti sint arom4nii, sirdcdceanii (de limba greac&), yurucii (de limba turcd). In nordul Albaniei, impirtirile segmentare specifice fiecdrui sistem tribal sint extrem de accentuate ; in cadrul triburilor slave sau slavo-albaneze din Muntenegru s-a diferentiat, in timpul secolelor al ¥VIII-lea si al XIX-lea, o forma arhaica de stat. In societitile fuird organizare de tip tribal, unitatea traditionalA cea mai larga este ,fara”; aga stau lucrurile in RomAnia, unde unitatea teritorialé numita gard (din latinescul terra) este o confederatie de sate. Satele pastreaz& un caracter arhaic, fiind aproape intotdeauna conduse de o adunare alc&tuita din batrini. Grupul domestic compus din mai multe cupluri cAs&torite s-a menfinut pina la mijlocul secolului al XX-lea la albanezi gi la slavii de sud gi chiar gi astzi pot fi intilnite unele grupuri domestice care depagese 0 sut de persoane, de exemplu la albanezii din Iugoslavia, Grupul domestic bazat pe existenta unui singur cuplu cAsatorit cu copii nec&s&toriti este predominant in Grecia gi in Romania, Leg&turile de pseudo-rudenie joaci un rol foarte important in codarea105 BASTIAN relatiilor dintre persoane gi dintre grupuri: nasia (cu modalitati de transmitere a rolului de nas), fratia de singe, de lapte sau de botez, coreferinta la aceeasi zi, aceeasi siptamind sau chiar la aceeagi luna de nastere, consangvinitatea fictiva. P-H, STAHL © BOUL A., 1840, La Turquie d'Europe, Arthus Bertrand, Paris. - BEUERMANN A., 1967, Fernweide Wirtschaft in Siidosteuropa, Ein Beitrag zur Kulturgeographie des dstlichen Mittelmeergebietes, Georg Westermann Verlag, Minchen. - CVIJIC J., 1918, La Péninsule balkanique. Géographie humaine, Librairie Armand Colin, Paris. - CABEJ E., 1966, ,Albanische Volkskunde”, in Siid-Ost Forschungen, XXV, Minchen: 333-387. - DURHAM M.E., 1928, Some Tribal Origins, Laws and Customs, Unwin Brothers, Londra. - ERLICH V., 1966, Family in Transition. A Study of 300 Yugoslaw Villages, Princeton University Press, Princeton. - HAMMEL E.A., 1968, Alternative Social Structures and Ritual Relations in the Balkans, Prentice Hall, Englewood Cliffs, New Jersey. - HASLUCK M., 1954, The Unwritten Law in Albania, Cambridge University Press, Cambridge. - KRAUSS F'S., 1885, Sitte und Brauch der Siidslaven. Nach heimischen, gedriickten und ungedriickten Quellen, Alfred Holder, Viena. - SCHNEEWEIS E., 1961, Serbocroatische Volkskunde. Volksglaube und Volksbrauch, Walter de Gruyter, Berlin. — SICARD E., 1943, La zadruga sud-slave dans l’évolution du groupe domestique, Ophrys, Paris. - STAHL H.H., 1939, Nérej. Un village d’une région archaique, 3 vol., Institutul de $tiinte Sociale din Rom4nia, Bucuresti. - STAHL, P.-H., 1986, Household, Village and Village Confederation in South-Eastern Europe, Columbia University Press, New York. - VALENTINI G., 1956, I! diritto delle comunité nella tradizione giuridica albanese, Valecchi Editore, Florenja.— VACARELSKI C., 1969, Bulgarische Volkskunde, Walter de Gruyter, Berlin. - VUIA R., 1987, Le village roumain de Transylvanie et du Banat, Bucuresti. - WACE A.LB., TOMPSON M.S., 1913, The Nomads of the Balkans. An Account of Live and Customs among the Vlachs of Northern Pindus, Methuen, Londra. BANDA > Vindtori-culegdtori. Steward (J.H.) BASTIAN Adolf Adolf Bastian (nascut la Bremen in 1826, mort la Trinidad, in Antile, in 1905) a fost cu siguranfa unul dintre cei mai mari cal&tori si scriitorul cel mai prolific din istoria antropologiei. Dupa studii de drept, stiinte naturale gi medicina, a facut prima sa c&latorie ca medic de marina gi a vizitat, intre 1851 si 1859, Australia, Peru, Mexic, California, precum si numeroase {ari din Asia gi Africa. Dupa intoarcerea sa, a publicat Ein Besuch in San Salvador gi, in anul urmator, Der Mensch in der Geschichte (3 volume). Din 1861 pina in 1866, a calatorit in Extremul Orient gi a studiat budismul. De acum inainte, viata sa va fi punctata de calatorii in aproape toate colturile lumii. In 1868 a fost numit conservator la Berlin, unde va intemeia, in 1886, Kénigliches Museum fiir Vélkerkunde, care va deveni unul dintre cele mai mari muzee etnografice din lume gi un centru important al formArii etnologice. A creat, impreuna cu Virchow, Berliner Gesellschaft fiir Anthropologie, Ethnologie und Urgeschichte gi a fost numit coeditor al jurnalului societatii, Zeitschrift fir Ethnologie. De asemenea, a luat parte la activitati care vizau asigurarea unui fundament institutional stiintific pentru expansiunea colo- nial german4. Bibliografia lui Bastian numara mai mult de o suta de carfi si mai multe sute de articole. Viziunea sa teoreticd, ce presupune unitatea psihic& a omenirii, il situeaz in afara tendintelor epocii : evolutionismul uniliniar gi difuzionismul. ,Ideile elementare” inndscute, care s-ar afla la originea tuturor culturilor omenesti, ar fi suportat o serie de modificari in functie de conditiile de mediu, creind. astfel provincii geografice. Apoi, la un nivel superior, contactele dintre civilizatii ar fi dus la dezvoltari istorice si culturale specifice, cu elaborarea unor Vélkergedanken. Sarcina etnologiei, care este, in mod esential, o etnopsihologie, ar fi aceea de a degaja ideile elementare din masa variafiilor culturale particulare. Pentru a-gi ilustra demersul, Bastian a recurs la traditia orala, dar mai ales la colectarea obiectelor etnografice in care se presupuneBASTIDE 106 c& s-ar exprima conceptiile celor care le-au elaborat. Amenintate in insdgi existenta lor prin propagarea unei culturi occidentale colonizatoare, aceste idei ar putea fi reconstruite, in momentul in care vor fi disparut, pornindu-se de la colectiile de obiecte materiale care vor forma atunci, in analogie cu corpusurile de texte de care dispun filologii, un fond indispensabil de documente despre societatile fara scriere. In urma egecului unei expedifii germane in Loango, Bastian a fost tot mai criticat pentru lipsa sa de rigoare metodologica gi pentru stilul prolix, adesea monoton gi confuz, al lucrarilor sale. R. HASTEROK D> 1868, Das Bestdndige in den Menschenrassen und die Spilweite ihrer Vertinderlichkeit. Prolegomena zu einer Ethnologie der Culturvélker, Dietrich Reimer, Berlin. 1874, Die deutsche Expedition an der Loango-Kilste, nebst dlteren Nachrichten iiber die zu erforschenden Lander, H. Costenoble, Jena. 1878-1889, Die Culturldinder des alten America, 3 vol., Weidmannsche Buchhandlung, Berlin. 1881, Die heilige Sage der Polynesier. Kosmogonie und Theogonie, FA. Brockhaus, Leipzig. 1881, Der Vlkergedanke im Aufbau einer Wissenschaft vom Menschen und seine Begriindung auf ethnologische Sammlungen, F. Dimmlers, Berlin. 1887, Die Welt in ihren Spiegelungen und dem Wandel des Volkergedankens, Mittler und Sohn, Berlin. @ FIEDERMUTZ-LAUN A., 1970, Der kulturhistorische Gedanke bei Adolf Bastian, Franz Steiner, Wiesbaden. - KOEPPING K.-P,, 1983, Adolf Bastian and the Psychic Unity of Mankind : The Foundation of Anthropology in Nineteenth Century Germany, University of Queensland Press, St. Lucia - Londra ~ New York. - STEINEN K. von den, 1905, ,Gedacht- nisrede auf Adolf Bastian”, in Zeitschrift fiir Ethnologie, 37: 236-249. BASTIDE Roger Sociolog si etnolog francez, Roger Bastide s-a ndscut in 1898 intr-o familie protestanté din Nimes. Dupa obfinerea in 1924 a titlului de agrégé in filosofie, el pred la liceu gi publicd doua eseuri de socjologie religioasa pind in 1938, cind pleacd in Brazilia, unde este numit profesor de sociologie la Universitatea din Sao Paulo, post pe care il va ocupa pina in 1953. In cursul acestor ani fi va intilni pe C. Lévi-Strauss, F. Braudel, C. Morazé, G. Gurviteh si M. Herskovits. Se va initia in psihanaliz& si va descoperi opera lui F. Boas; interesindu-se indeaproape de societatea brazilian sub toate aspectele sale, va efectua cercetari in domenii c4rora opera sa le-a ramas fidelé : etnologie religioasa, fenomene de aeulturatio si psihiatrie sociala. Dupa intoarcerea sa la Paris, va fi numit director de studi la Ecole Pratique des Hautes Etudes (Sectiunea a VI-a). Seminarul séu va deveni un loc privilegiat pentru intilnirea gi formarea tinerilor intelectuali din lumea a treia, In 1957, Bastide igi sustine teza de doctorat in litere la Sorbona gi in 1959 este numit profesor de etnologie gi sociologie religioas’ la aceeagi universitate, trecind apoi la catedra de etnologie general, pe care o va imparti cu A. Leroi-Gourhan. Di 1962 pind la moartea sa, survenita la Paris in 1974, va fi unul dintre responsabilii revistei L’Année Sociologique. Studierea religiilor afro-braziliene, mai ales candomblé din Bahia, gi, in general, analiza religiilor africane din Brazilia, marcate de variatii in spatiu gi timp, l-au facut pe Bastide s& le considere nu doar niste ramasite sau nigte fenomene reziduale, ci fapte de aculturatie si de remaniere a valorilor culturale, aparute intr-o situatie de inegalitate socialé gi rasialA pe care o denunt&. Bastide este unul dintre primii etnologi care a vazut in transa altceva decit o manifestare patologic&: un mijloc de vindecare catharticd printre atitea altele, supus respectarii unui cod precis. Asemenea lucrarilor lui A. Métraux despre voodoo-ul haitian gi lucra- rilor lui P. Verger si M. Herskovits despre Brazilia gi Dahomey (actualul Benin), opera lui Bastide despre ,intrepatrunderea civilizatiilor” constituie un ansamblu de o extra- ordinara bogatie. Bastide ocup& in antropologia francez& un loc aparte, datorat dimensiunii etice a operei sale, combinate cu un anume eclectism gi cu o deschidere de spirit pe care a manifestat-o prin pozitia sa stiintificd, prin cursurile sale, prin interesul sau pentru107 BATESON literatura, precum gi ,prin dragostea pentru sacru si mai putin pentru biserici”. Astfel, el a organizat in 1959 (actele vor fi publicate in 1962) la Paris un colocviu despre nofiunea de ,structuré”, care a confirmat ruptura dintre sociologia lui G. Gurvitch gi structuralism. Intuifiile gi reflectiile sale despre complexitatea raporturilor dintre observator gi obser- vat, dintre incongtient gi societate intilnesc gindirea lui G. Devereux, cdruia i-a prefatat in 1970 lucrarea Essais d’etnopsychiatrie générale. Catre sfirsitul viefii sale, la Centre de Psychiatrie Sociale si Laboratoire de Sociologie de la Connaissance, a condus lucr&ri de antropologie aplicata gi a primit studenti gi cercet&tori din toate farile lumii. A. DELUZ > 1931, Les problémes de la vie mystique, Armand Colin, Paris. 1950, Sociologie et psychanalyse, PUF, Paris. 1958, Le candomblé de Bahia, rite nag6, Mouton, Paris - Haga. 1960, Les religions africaines au Brésil, PUF, Paris. 1962 (Bastide ed.), Sens et usages du terme structure dans tes sciences humaines et sociales, Mouton, Paris - Haga. 1965, Sociologie des maladies mentales, Flammarion, Paris. 1967, Les Amériques noires: les civilisations africaines dans le Nouveau Monde, Payot, Paris. 1970, Le prochain et le lointain, Cujas, Paris. 1971, Anthropologie appliquée, Payot, Paris. 1972, Le réve, la transe et la folie, Flammarion, Paris. 1974 (Bastide ed.), La femme de couleur en Amérique latine, Anthropos, Paris. 1974 (coaut. F. Morin, F. Raveau), Les Haitiens en France, Mouton, Paris - Haga. 1975, Le sacré sauvage et autres essais, Payot, Paris. @ MORIN F,, 1975, ,Roger Bastide ou l’anthropologie des gouffres”, in Archives de sciences sociales des religions, 40 : 99-106. BATESON Gregory Nascut in 1904 la Cambridge intr-o familie care, de mai multe generafii, a studiat la St. John’s College, Gregory Bateson (1904-1980) a facut Ia inceput studii de zoologie, pentru ase consacra apoi antropologiei sociale sub indrumarea lui A.C. Haddon, B. Malinowski gi AR. Radcliffe-Brown. Trimis in Noua Guinee in 1927, se initiaz indelung in munca de teren la populatiile sulka gi baining din New Britain. Citiva ani mai tirziu, la populatia iatmul din Sepikul Mijlociu (unde fi va intini pe R. Fortune gi M. Mead), va intreprinde cercetari asupra simbolismului ritual care vor duce la lucrarea sa capitala, Naven (1936). In aceast& lucrare, Bateson combin& analiza unui ritual de travestire cu 0 reflectie critic’ asupra explicdrii faptelor socio-culturale. Depiisind paradigma functionalista, Bateson imbogiiteste interpretarea sociologicé a ritualului prin studierea aspectelor sale logice gi afective, referindu-se la cea ce el numeste eidos-ul gi etho: culturii iatmul. Descrierea relatiilor dinamice (dintre barbati gi femei, dintre consangvini gi afini ete.) reprezentate in ritual il conduce la formularea nofiunii de ,schismogeneza”. Aceasta, conceputa ca ,un proces de diferentiere [...] rezultind in urma unui ansamblu de interacfiuni cumulative ale indivizilor”, fi pune la dispozitie un punct de plecare pentru studierea circuitelor de comunicare, subiect pe care il va dezvolta mai tirziu, cind va participa in Statele Unite la colocviile Macy (1942-1953). Dupé o misiune in Bali impreund cu M. Mead (1936-1938), in cursul céreia va experimenta fotografia gi filmul cinematografic ca instrumente de analiza a comporta- mentului, Bateson este angajat la Veteran’s Hospital din Palo Alto (California), unde s-a consacrat observrii familiilor de schizofrenici. Demersul su, inspirat atit de antro- pologie, cit gi de ciberneticd, i-a permis si vada patologia mentalé ca find rezultatul unei disfunctionalitafi a sistemului de comunicare familial’. Din aceasté perspectiva, patologia nu mai este cantonat& in domeniul individual, ci devine o proprietate a interactiunii familiale in ansamblul sau. fn particular, ea apare ca produs al unei double bind, definit ca 0 contradictie imposibil de depagit intre un mesaj gi cadrul care oferd regulile pentru interpretarea sa. fn cursul anilor 60, Bateson va aplica aceste idei in domeniul comunicarii animale, mai ales in cazul delfinilor. Bateson a reunit esenfialul textelor sale ulterioare lui Naven in Steps to an Ecology of Mind (1972). Ultimele sale doua cérti (1979, 1987) fac un bilant teoretic al itineraruluiBELGIA 108 su intelectual gi propun o noua viziune asupra structurii gi evolufiei lumii vii, bazat& pe analiza proceselor de diferentiere si de comunicare. Bateson a murit in 1980 la Zen Center din San Francisco. M. HOUSEMAN, C. SEVERI D 1936, Naven: A Survey of the Problems Suggested by a Composite Picture of the Culture of a New Guinea Tribe Drawn from Three Points of View, Cambridge University Press, Cambridge (trad. fr. La cérémonie du Naven, Editions de Minuit, Paris, 1971). 1942 (coaut. M. Mead), Balinese Character: A Photographic Analysis, New York Academy of Sciences, New York. 1951 (coaut. J. Rouesch), Communication : The Social Matrix of Psychiatry, Norton, New York. 1972, Steps to an Ecology of Mind, Chandler Press, San Francisco (trad. fr. Vers une écologie de l'esprit, 2 vol., Le Seuil, Paris, 1981). 1979, Mind and Nature: A Necessary Unity, Dutton, New York (trad. fr. Esprit et nature, Le Seuil, Paris, 1984). 1987 (coaut. M.C. Bateson), Angels Fear. Towards an Epistemology of the Sacred, Macmillan, New York. © BATESON M.C. et al., 1971, About Bateson, E.P. Dutton, New York. ~ BATESON M.C., 1984, With a Daughter's Eye. A Memoir of Margaret Mead and Gregory Bateson, William Morrow, New York (trad, fr. Regards sur mes parents. Une évocation de Margaret Mead et Gregory Bateson, Le Seuil, Paris, 1989). - LIPSET D., 1980, Gregory Bateson. The Legacy of a Scientist, Beacon Press, Boston. - HOUSEMAN M., SEVERI C., 1986, ,.Lecture de Bateson anthropologue”, prefata la G. Bateson, La cérémonie du Naven, Le Livre de Poche, Paris. BELGIA. Antropologia belgian Primii antropologi belgieni gi-au ficut cercetarile aproape in exclusivitate in cadrul domeniului colonial belgian din Africa Central, alc&tuit din Congo (devenit Zair) gi protectoratele (foste colonii germane) Ruanda (Rwanda) si Urundi (Burundi). Incepind din 1920, studi voluminoase (Vansina, 1966) au fost realizate de etnografi autodidacti, ale cdror lucr&ri erau legate de actiunea lor administrativa sau misionara. Acestora le-a urmat oa doua generatie, compusa din etnologi profesionisti care s-au dedicat unor studii monografice de etnoistorie sau de antropologie de inspiratie anglo-saxona. Printre altele, uni cercetatori au lucrat pentru Institut pour la Recherche Scientifique en Afrique Centrale (IRSAC) fie in Congo, in medii kuba (Vansina, 1978), lega i nyaga (Biebuyck, 1973), libinza (P. Van Leynseele), luba (J. Theuws), shi (J. Cuypers), yaka (E. Roosens), yombe (A. Doutreloux), fie in Ruanda, precum J. Maquet, M. d’Hertefeld gi ‘A. Coupez, specialist in limba kinya-rwanda (d’Hertefeld gi Coupez, 1964). J. Vansina a lucrat la populatiile tio din Congo-Brazzaville, iar L. de Heusch s-a facut cunoscut prin analiza structuralisté a miturilor gi riturilor bantu tinind de regalitate (de Heusch, 1972), precum gi prin lucrrile sale despre sacrificiu (1986), voodoo-ul haitian i figani. Din 1930, revista Aequatoria a fost alimentata de lucrarile lui G. Hulstaert despre cultura Mongo. Alte reviste s-au ndscut gi au disparut: Congo (1920-1940), Kongo-Overzee (1934-1959), Zaire (1947-1961), precum gi Cultures et développement (1969-1985). Institut Royal Colonial Belge, transformat in Académie Royale des Sciences d’Outre-Mer, a publicat numeroase studi, mai ales despre Africa Central. La fel s-a intimplat si cu ‘Musée du Congo, fondat la Tervuren in 1897 gi devenit in 1960 Musée Royal de l'Afrique Centrale, care addposteste importante colectii etnografice, arhive gi un departament de cercetare. Incepind din 1955, muzeul editeazi revista Congo-Tervuren, devenita din 1961 Africa-Tervuren. Si in Anvers exist un muzeu de etnografie ale c&rui colectii sint africane. in timp ce in muzeele gi in centrele mentionate mai sus activitatea de cercetare se dezvolt (IRSAC a devenit un institut zairez in 1973), nici un departament universitar belgian nu s-a dedicat in intregime. predarii antropologiei. Université Libre din Bruxelles elibereaz diplome de lingvistica gi civilizatie africana, punind la dispozitia studenfilor cursuri de antropologie gi de arta africana; L. de Heusch animé aici un Centre d’Anthropologie Culturelle. Universitatea din Gand elibereaza diplome de istorie gi de filologie africana, precum gi de ,arta etnica” ; ea coordoneaza cercetari in domeniul limbilor, al sistemelor cosmologice gi al artelor africane. Katholicke Universiteit te109 BENEDICT Leuven (Louvain) a inchis in 1964 Institut Africaniste pe care il patrona si a creat, in 1972, Centre d’Anthropologie Sociale et Culturelle, care ofera cursantilor diplome. Universitatea Catolic din Louvain cuprinde un laborator de antropologie, al cérui program de lucru este axat pe ,cercetarea-actiune” gi care se afld la originea unor interdisciplinare, SA mai amintim cé la Louvain exist un curs gi se desfaigoard cercetiri consacrate literaturii gi artei africane (Faik-Nzuji Madiya, F. Neyt). Din pricina insuficientei dezvoltari a institufiilor de cercetare in domeniul antro- pologiei, numerosi antropologi belgieni se indreapta citre stiintele sociale care se ocupd de problemele dezvoltarii. Totugi, de aproximativ cincisprezece ani, a aparut 0 noud generatie de antropologi (Pinxten, 1984), ale caror lucrari se caracterizeazA printr-o diversi- ficare a terenurilor studiate gi a abordarilor. J.-P. Colleyn, D. Jonckers gi P, Jespers lucreaza la populatiile minyanka din Mali; R. Devisch studiaza cultele terapeutice la populatia yaka din Zair si sustine gi alte cercetiri in aceasta fara, unde mai lucreaza gi D. Vangroenweghe (ekonda), W. de Mahieu (komo), G. De Plaen gi E. Corin (yanzi); V, Neckenbrouck studiaz schimbérile socio-religioase la populatia kikuyu din Kenya; la Namur, M. Singleton conduce cercetéri de antropologie aplicata intreprinse in mai multe fari africane. Crearea recenta a Institutului African, cu vocatie national, cores- punde dorintei de a dezvolta relatiile dintre institutiile de cercetare africaniste din Belgia gi din strainatate. in afara Africii, sé notam cercetdrile asupra Americii de Nord (E. Roosens, 1986: huroni; R. Pinxten, 1983: navajo) si de Sud (J. Malengrau: for- matiunile sociale din zona andin& a statului Peru; G. Pauwels: aymara ; G. Verswijver : indienii mekragnoti din Brazilia), a Indiei de sud (R. Deliége), a Rifului marocan (M.-F, Cammaert) gi a Siciliei (J. Leman, 1987). R. Devisch a lucrat in domeniul medicinei familiale in Belgia, iar M. Mesnil a studiat folclorul valon. Publicata la Gand de caitre Pinxten, revista Cultural Dynamics aratA noua infatigare a antropologiei belgiene. R. DEVISCH © BIEBUYCK D., 1973, Lega Culture : Art, Initiation, and Moral Philosophy among a Central African People, University of California Press, Berkeley. - DEVISCH R., 1984, Se recréer femme. Manipulation sémantique d'une situation d’infécondité chez les Yaka du Zaire, Dietrich. Reimer, Berlin. - HERTEFELT M. d’, COUPEZ A,, 1964, La royauté sacrée de l’Ancien Rwanda. Texte, traduction et commentaire de son rituel, Musée Royal de l'Afrique Centrale, ‘Tervuren. - HEUSCH L. de, 1972, Le roi ivre ou Vorigine de l'Ktat, Gallimard, Paris. 1986, Le sacrifice dans les religions africaines, Gallimard, Paris. - LEMAN J., 1987, From Challenging Culture to Challenged Culture, The Sicilian Cultural Code and the Socio-Cultural Praxis of Sicilian Immigrants, Universitaire Pres, Louvain. - MAHIEU W. DE, 1985, Qui a obstrué la cascade ? Analyse sémantique du rituel de circoncision chez les Komo du Zaire, Editions de la Maison des Sciences de l'Homme — Cambridge University Press, Paris - Cambridge. — PINXTEN R. et al., 1983, Anthropology of Space: Explorations into the Natural Philosophy and Semantics of the Navajo, University of Pennsylvania Press, Philadelphia. - PINXTEN R. (ed.), 1984, New Perspectives in Belgian Anthropology or the Postcolonial Awakening, Herodot, Gattingen. - PLAEN G. DE, 1974, Les structures d’autorité des Bayanzi, Editions Universitaires, Paris. ~ ROOSENS E., 1986, Micronationalisme : Een anthropologie van het etnische reveil, Acco, Louvain — Amersfoort. - VANSINA J., 1966, Introduction a l'ethnographie du Congo, Editions Universitaires du Congo — CRISP, Kinshasa — Bruxelles. 1978, The Children of Woot : A History of the Kuba Peoples, University of Wisconsin Press, Madison. BENEDICT Ruth Fulton Antropolog provenit dintr-o familie americana baptist de origine rurala, Ruth Fulton s-a ndscut la New York in 1887 si a murit tot aici, in 1948; a fost sotia biochimistului Stanley Benedict. Dupé ce a fuicut studii de literatura la Vassar College si dup& un ocol prin Europa, R. Benedict a studiat antropologia la New School for Social Research din New York intre 1919 si 1922, fiind eleva lui A. Goldenweiser si E.C. Parsons. fn perioada 1922-1923, devine asistenta lui F. Boas la Barnard College si, sub influenta lui R. Lowie, se ocupi de cercetarea viziunilor la indienii din Cimpii; in 1924 intra la UniversitateaBIG MAN 10 Columbia. in 1922, la indemnul lui A. Kroeber, cunoaste o prima experienta de teren la populatia serrano din sudul Californiei. Mai tirziu, face anchete in rindul populatiilor pima gi pueblos din Sud-Vest (1935), ins munca sa e grav afectata de o surditate in cregtere ; va dirija lucrari despre apagii din sud-vest (1930) si despre populafia blackfoot din nordul Cimpiilor (1938). inscriindu-si incé de la inceput reflectia in curentul culturalist marcat de influenta psihanalizei americane, R. Benedict propune, in Patterns of Culture (1934), o tipologie a culturilor care se sprijind pe categorii preluate din psihopatologie gi pe distinctia facuta de Nietzsche in Nasterea tragediei intre caracterul apolinic si caracterul dionisiac. Lucrarea, un studiu comparat al populatiilor pueblos dobu (Noua Guinee) si kwakiutl (Coasta de nord-vest), ramine una dintre lucrarile clasice ale antropologiei culturale americane, degi i s-a reprogat reductionismul psihologic. in perioada Marii Recesiuni, R. Benedict a fécut parte din rindul acelor sociologi care gi-au pus intrebari in legdtura cu propria societate gi au dezbatut posibilitatea unei antropologii care s8 se ocupe de problemele sociale contemporane, Intrarea Statelor Unite in razboi impotriva Germaniei a gisit-o de partea celor care, precum M, Mead sau G. Bateson, s-au angajat in lupta pentru apdrarea idealurilor democratice ale Occidentului impotriva totalitarismului. Dupa razboi, R. Benedict a intreprins cAlatorii de studiu in Europa (Germania, Olanda, Roménia) si in Asia (Japonia si Thailanda); a publicat in 1946 0 analizé a culturii japoneze sub titlul The Chrisanthemum and the Sword. In aceasta ultima perioada a vietii sale, ea i-a atribuit antropologiei un rol capital in punerea in practic& a noilor relafii dintre natiuni, bazate pe intercomprehensiunea culturilor. R. Benedict a creat in 1928 revista Journal of American Folklore (care igi inceteaz& aparitia in 1939). Prietena sa, M. Mead (1966) a reunit principalele eseuri, amintiri, pagini de jurnal, corespondenta cu Boas, Sapir sau cu ea insigi ale acestei figuri ,magnetice” (Bohannan, Glazer, 1988), alcdtuind gi o selectie a poemelor sale, scrise sub pseu- donimul Anne Singleton. ‘M. IZARD D> 1931, Tales from the Cochiti Indians, Smithsonian Institution, Washington. 1934, Patterns of Culture, Houghton Mifflin, Boston - New York (trad. fr. Echantillons de civilisations, Gallimard, Paris, 1950). 1935, Zuni Mythology, Columbia University Press, New York. 1940, Race: Science and Politics, Modern Age Books, New York. 1946, The Chrysanthemum and the Sword, Patterns of Japanese culture, Houghton Mifflin, Boston — New York (trad. fr. Le chrysanthéme et le sabre, Picquier, Paris, 1987). © CAFFREY MM., 1989, Ruth Benedict. Stranger in This Land, University of Texas Press, Austin. - HANDLER R., 1986, ,Vigorous Male and Aspiring Female : Poetry, Personality and Culture in Edward Sapir and Ruth Benedict”, in G.W. Stocking Jr. (ed.), Malinowski, Rivers, Benedict and Others. Essays on Culture and Personality, University of Wisconsin Press, Madison : 127-155. - MEAD M., 1959, An Anthropologist at Work. Writings of Ruth Benedict, Houghton Mifflin, Boston - New York. 1974, Ruth Benedict, Columbia University Press, New York - Londra. BIG MAN Bigpela Man este un personaj central in anumite triburi din Noua Guinee (melpa, enga, suai). Pentru M. Sahlins (1963), el reprezinta imaginea tipic& a puterii in Melanezia, putere meritata in raport cu puterea mostenita a gefului polinezian provenit din aristo- crafia tribala gi concentrind in persoana gi in familia sa functii religioase, militare gi economice esentiale. Devine Big Man cel care igi dovedeste capacitaitile de a produce sau de a stringe bogatii (porci, scoici, pene de pasarea paradisului etc.) pentru a le redistribui cu 0 generozitate calculaté in schimburi ceremoniale in care indivizii gi grupurile intra in competitie sau pentru a le pune la dispozitia clanului sau tribului in circumstante care necesita o cooperare supralocala si arbitraje complexe (rdzboi, pace, cult). Aceste functii cer bune capacitati oratorice si mult abilitate pentru a puteawi. BIOLOGICA convinge zeci de birbafi si de femei si urmeze un Big Man in actiunile sale si s& contribuie la acestea cu o parte din munca gi averea lor. Totugi, puterea sa ramine precard, pentru c&, trebuind sé dea mereu mai mult, la un moment dat nu mai reugeste si o facd. Atunci, partizanii sai se altura altor Big Men. Departe de a reprezenta figura centrala a puterii in Melanezia in general, Big Man nu apare decit in contexte bine delimitate, acolo unde sotiile trebuie cumparate gi unde rézboiul si schimburile ca semn al competitiei coexist. In acest fel, putem si intelegem de ce Big Men au devenit adesea noii imbogatifi ai economiei coloniale gi postcoloniale. in schimb, acolo unde inrudirea se bazeaz& pe schimbul direct al surorilor si unde nu exist schimburi in competitie, puterea apartine Marilor Barbati care o mostenesc (Maestri ai initierii, Mari Samani) sau o meritd (Mari Razboinici, Mari Vinatori). Sa fie oare vorba, in cazul societitilor cu Big Men, cu Great Men (baruya), cu ranguri (massim), cu gefi (mekeo, Trobriand), de apartenenta la acelagi cimp de transformari structurale? M. GODELIER © BROWN P,, 1987, ,New Men and Big Men: Emerging Social Stratification in the Third World, a Case Study from the New Guinea Highlands”, in Ethnology, XXVI (2): 87-106. — CHOWNING A., 1979, ,Leadership in Melanesia”, in Journal of Pacific History, XIV (1): 66-83. - GODELIER M., 1982, La production des Grands Hommes, Fayard, Paris. - SAHLINS M.D., 1963, ,Poor Man, Rich Man, Big Man, Chief: Political Types in Melanesia and Polynesia”, in Comparative Studies in Society and History, 5: 285-303, - STRATHERN A., 1979, Ongka. A Self Account by a New Guinea Big Man, Duckworth, Londra. BIOLOGICA (ANTROPOLOGIE ~) 1. Domeniul antropologiei biologice Antropologia biologicd, avind ca obiect variatia biologict a fiintei umane, atit in dezvoltarea sa evolutiva, cit si in expresia sa istoricd si contemporand, igi are originea in studiile naturalistilor din secolul al XVIlI-lea (Linné, Buffon). Ea a luat fiinfi mai inti in Franta, sub impulsul lui Broca (1860), care definea antropologia ca ,istoria natural a omului”, Pind in 1945, antropologia ,fizica” va rdmine fidela acestei concepfii, concentrindu-gi majoritatea eforturilor pentru acumularea unei cunoasteri empirice asupra diversitaii prezente, pentru a putea si faci legdtura intre cunostintele furnizate de aceasta si datele oferite de oamenii-fosile. in acest demers, interpretarea tipologica familiar paleontologilor este aplicat gi variafiei actuale, c& e vorba de date biometrice sau, incepind din ani 1930-1935, de caractere sangvine. Din acest moment, tipologiile nu mai pot s& slujeascd, in tentativele succesive de clasificare a raselor, decit la stabilirea unei coerente evolutive in cadrul furnicarului variatiei umane. La inceputul celui de-al doilea rizboi mondial a devenit tot mai clar c& studierea la om a cauzelor gi mecanismelor variatiei, ale cdrei fundamente teoretice au fost puse de neo-darwinism gi de genetica populafiilor, nu poate fi continuata printr-o extindere a abordarii tipo- logice. Aceast& constatare gi dezvoltarea in timpul ostilitatilor, mai ales in Statele Unite, a unei antropologii ,a mediului inconjurator”, destinat& surprinderii nevoilor gi limitelor organismului uman plasat intr-un mediu agresiy, sint elementele care vor da o noua orientare disciplinei in perioada de dupa rizboi. Aceasta reinnoire se prezinta in consecinga ca o resurectie a unui curent prezent in Statele Unite inca de la Boas gi care concepea abordarea biologic’ a omului ca o componenté, printre atitea altele, a unei antropologii lato sensu. Aceast& antropologie de acum ,biologic&” preia din celelalte domenii ale biologiei noi concepte, noi cunostinte gi noi tehnici. In plus, ea refine din aportul stiintelor sociale parametrii care definesc sau controleaza frecvent manifestarea trsiturilor biologice. Pardsindu-gi in acest fel conditia de simpla stiintA naturala, antropologia biologic se va plasa la granita dintre biologic gi social. Una dintre primele sarcini care {i vor fi ineredinfate va fi aceea de a stabili o viziune gtiintificd asupra problemei raselor umane. Conferintele organizate de UNESCO (mai ales cele din 1951BIOLOGICA 112 $i 1964) vor permite stabilirea valorii gi a limitelor de aplicare la om a conceptului de »fasa”, punind capat dezbaterilor in legatur cu acest subiect care au avut loc in cadrul disciplinei. E adevarat c& scopul antropologiei biologice are putine puncte comune cu acela al antropologiei fizice din trecut. Marea intreprindere a anilor ’50 gi °60 va fi incercarea de a recunoaste, in analiza populatiilor umane, interventia mecanismelor genetice ale evolutiei care au fost deja identificate pentru alte specii. In acest scop, s-a pus accent pe studierea micilor comunitagi umane inchise, izolate, ,laboratoare naturale” cu o populatie redusi ca numéar gi caracteristici sociale foarte nete, care trebuie si ofere observatorului un efectiv biologic restrins a crui studiere exhaustiva Si va permite s& regdsesca ,in mod natural” modelele evolutive ale teoriei genetice. Necesitatea de a rafina cunostinfele referitoare la raporturile dintre biologia fiintelor umane gi factorii de mediu va da nastere unui numar mare de lucrdri, care vor conduce la crearea unei ecologii umane; aceasta se va indepiirta progresiv de cercetarea pro- ceselor evolutive, pentru a studia perceperea gi analiza echilibrelor complexe care il leag& pe omul biologic de celelalte componente ale ecosistemului sau. In acest domeniu, Programul Biologic International, care, intre 1962 gi 1974, va coordona cercetarile efectuate simultan de echipe din mai mult de patruzeci de tari, va juca un rol capital. Pornind de la aceste doud mari orientari tematice ale antropologiei biologice, ilustrate in ani 1975-1980 de o impresionanta imbogatire conceptuala, factuala si tehnica, au fost definite orientarile viitoare ale disciplinei. In afar de aparitia unor noi specializ&ri inerente oricdrui progres stiinfific, cel mai important rezultat al cercetarilor din aceasta perioada este acela de a fi demonstrat ci modelele geneticii populatiilor nu sint potrivite pentru studierea omului, in acest caz pdrind a fi adesea preponderente determinis- mele extrabiologice. E, CROGNIER 2. Biologicul gi socialul Dupa un lung ocol care i-a condus de la o viziune naturalista a culturii la un punct de vedere nou asupra naturii, antropologii biologi se apropie astazi de etnologi. Genetica populatiilor stricto sensu a descoperit repede limitele inerente modelelor sale, intrucit acestea cer, pentru ca aplicarea lor s4 fie posibila, indeplinirea unor condifii ce se indep&rteaz& foarte mult de realitatea complex a societatilor omenesti, care, in acest sens, sint nigte obiecte genetice ,nepotrivite”. Putem merge chiar mai departe gi, in loc s& inceredm s& ,purificim” situatia aga cum face experimentatorul, sd ne folosim de ceea ce pare si o perturbe. Organizarea regulilor si practicilor efective ale aliantei, condifiile de stabilire a compartimentarilor intre subgrupurile sociale, procesele cogni- tive utilizate in alegerea partenerului, gestiunea mediului si a resurselor sale prin intermediul tehnologiei si a organizarii sociale, iat tot atitea contexte care actioneazi direct asupra structurii populatiilor biologice umane i care conditioneazi modul de redistribuire a caracterelor ereditare. Astfel, cultura nu este in avans fata de biologic, ba chiar se afl in urma unei parti importante a actiunii mecanismelor biologice ale evolutiei gi ale diversificarii speciei, precum gi a acelor mecanisme care mentin, dincolo de diversitatea sa, unitatea sa fundamentala. Se ajunge in acest caz la a vedea in cultura un regizor care modeleaza partea biologic a omului gi utilizeaza legile geneticii plecind de la propriile sale reguli. Aceasta abordare da o alta dimensiune unei antropologii care, degi ramine biologic, nu mai este, totusi, o istorie naturalé a omului, ci una in care biologicul si socialul dezvolta intre ele raporturi dialectice. Biologii investigheaza faptele sociale inainte de interpretarea datelor lor : definirea si structura populatiilor, procesele istorice ale varia- fiei lor sociale, realizarea practic gi notarea simbolicé a comportamentelor inaintea resurselor de mediu. Astfel s-a conturat o ecologie umana pornindu-se de la problemele antropologiei biologice, domeniu in care se regisesc cercetatori veniti atit dinspre stiintele sociale, cit si dinspre biologie.us BOALA ‘Aceast& deplasare a interesului cercet&rii antropo-biologice nu se limiteaza la problematica referitoare la structura populatiilor, nici la cea care permite edificarea unei ecologii umane. Faptele biologice au si o dimensiune cognitiva. Ce relatii se stabilese intre perceperea fenotipurilor intr-o societate data si modul in care se creeazd raportu- rile sociale dintre indivizii care detin aceste fenotipuri? In anumite societati, marcate de eterogenitatea trasaturilor fizice aflate, din motive istorice, intr-o puternica legaturé cu pozitia ocupata in societate de catre cei care le defin, trasaturile fizice devin indicatori de statut gi apartin ansamblului semantic pe baza ciruia se organizeaza relatiile dintre grupuri, mai ales cele etnice. Din punctul de vedere al biologului, aceste fapte au 5i 0 alti dimensiune in afara celei pur sociale. Afirmindu-se ca parte biologic a antro- pologiei generale, antropologia biologic contribuie la construirea echilibrata a unei imagini a omului care sa find cont de faptul c& acesta ,este in natura, insé [...] nu aparfine intru totul naturii” (Dubos). Aceasta nu trebuie s& ne faca sd uitém problemele apérute la orizontul noilor cercetari. Caci dac& actiunea socialului este cea care mode- leazé lumea vie, acest lucru se intimpla pornind de la un material care i se ofera socialului gi care ii fixeaz acestuia anumite reguli. Ce fel de constringeri determind cdile alese de om in cultura gi in socictate? Marile intrebari ale lui Lévi-Strauss se apropie aici de demersurile specialistilor in etnologie. Intrebarile sociobiologiei pun antropologiei biologice o problema care anunta trecerea la un alt moment al dialecticii natura — cultura, ins aceasta intoarcere spre ,natura” omului ne conduce la ideea ci ruptura dintre natura gi cultura sau dintre biologic gi social fine mai mult de o etapa a istoriei gindirii decit de realitatea lumii. J, BENOIST @ COMAS J., 1976, Manual de antropologia fisica, Universidad Nacional Autonoma de Mexico, Ciudad de Mexico. - COON C.S., 1965, The Living Races of Man, Alfred Knopf, New York. - FEREMBACH D., SUZANNE C., CHAMLA M.C. (ed.), 1986, L’homme : son évolution, sa diversité. Manuel d’anthropologie physique, CNRS, Doin, Paris. - HIERNAUX J. (ed.), 1980, La diversité biologique humaine, Masson, Presses Universitaires de Montréal, Paris — Montréal. - JACQUARD A. (ed.), 1976, L’isolat, espoirs et limites, INED, Paris. ~ Le racisme devant la science, 1960, UNESCO, Paris. - MORIN E., PIATELLI-PALMARINI M. (ed.), 1974, L’unité de Vhomme. Invariants biologiques et universaux culturels, Le Seuil, Paris. — MEIER R.J., MOTTEN C., ABDEL-HAMEED F. (ed.), 1978, Evolutionary Models and Studies in Human Diversity, Mouton, Paris - Haga. - STOCKING G.W. Jr. (ed.), 1988, Bones, Bodies, Behavior. Essays on Biological Anthropology, University of Wisconsin Press, Madison. > Rasd. Sociobiologie BOALA Termenul ,boala” trimite la cel putin trei semnificatii diferite, susceptibile de a-l interesa pe antropolog: eveniment concret afectind un individ anume, entitate taxo- nomic inclusa intr-un nomenclator, notiune general si abstract a unei stari opuse celei de sindtate. in multe dintre societ&tile fara scriere, conceptul general gi abstract de ,boala” nu apare chiar atit de clar, pentru c& este cuprins in categoriile mai vaste ale raului, nenorocirii, dezordinii ete. $i chiar daca prezenta acestei nofiuni este atestata, adeseori se poate constata recurgerea la interpretari conform cArora boala este perceputa ca oricare alt eveniment nefast dintre cele cu efect asupra relatiilor sociale. Aga cum boala este o modalitate a nenorocirii, sanatatea este, simetric, un aspect al ordinii armonioase ce regleazé raporturile spatiale si temporale ale individului cu lumea gi cu semenii La fel ca nagterea si moartea, boala este inainte de orice altceva un eveniment social impus de conditia biologic& a omului. Dar, spre deosebire de nastere si de moarte, boala este un eveniment mai mult sau mai putin reversibil gi recurent pe parcursul aceleiasi existente. Asemenea morfii tragice, boala loveste in general intr-o manier& perceputa ca inopinata gi selectiva, aceste caractere necesitind o analiz cu neputin{a de limitat laBOALA 14 un simplu mecanism patologic. Datoritd inrddacinarii sale in corpul suferindului si pentru c& ameninfii atit integritatea gi perenitatea persoanei, cit gi pe cele ale corpului social, boala este un eveniment ce are particularitatea de a mobiliza o incdrcdturé afectiva puternica gi de a activa procese sociale adeseori complexe (Augé, 1984; Zempléni, 1985). Prin frecventa lor, episoadele de boala constituie agadar, intr-o societate data, ocazii privilegiate de comunicare, de interactiune gi, adeseori, de mobilizare economica. Astfel, se pare c& putem stabili o paraleld intre evenimentul biosocial care este boala, dupa exemplul nagterii si al morfii, gi formele simbolizate gi colective ale evenimentului, mai ales initierea (Augé, 1984). Deci nu este de mirare cd boala s-a impus observatiei antropologilor ined de timpuriu in dezvoltarea disciplinei lor. Totugi, abia cu W.H. Rivers (1924), urmat mai ales de E.H. Ackerknecht (1942), boala si medicina in societatile traditionale au devenit obiecte de studiu. Curentul s-a dezvoltat considerabil, mai ales in Statele Unite, incepind cu 1960, sub titulatura de »antropologie medicala”, cultivind colaborarea dintre stiintele sociale gi cele biomedicale gi extinzindu-gi problematica asupra societatilor industrializate (Loudon, 1976; Retel- -Laurentin, 1983 gi 1987). Unii autori, francezi mai ales, au insistat asupra faptului cA demersul specific antropologiei socio-culturale ar impune mai degraba trecerea boli decit a medicinei in rindul obiectelor sale empirice (Sindzingre, Zempléni, 1982; Augé, 1986). Lovindu-se de caracterul prea ambiguu si masiv al termenului de ,boala” in acceptia curenta, antropologia medicala a fost nevoitd s& se doteze cu 0 teiminclogis tehnica specifica, permitind discutarea diferitelor dimensiuni ale evenimentului (Young, 1982; Kleinman, 1980; Hahn, 1984). Boala este, inainte de toate, expresia si constientizarea individuala a unei alterari psiho-somatice triite ca fiind neplacuta gi avind valente care diminueaz& capacitatile individului. Pragul de perceptie gi pertinenfa diferentialé a simptomelor sint mult influenfate nu doar de mediul cultural, ci gi de biografia individului gi de istoricul grupului. Inca de la inceput, faptul de ,a fi bolnav’, adica trdirea subiectiva personal a maladiei numita conventional illness in antropologia medical, are o dimensiune sociala. Prima etap& a unei boli ca fenomen social este comunicarea acestei stari de fapt altora, prin cuvint si printr-un comportament adeseori omologat cultural. Subiectul accede astfel la rolul social de bolnav, numit conventional sickness gi caracterizat prin recunoasterea incapacitatii sale involuntare de a-si indeplini functiile sociale obignuite. Acest rol are implicafii foarte diverse, in funcfie de cultura gi de contextul particular: activarea solidaritafilor, marginalizare, integrarea in noi structuri sociale (spital, manas- tire ctitorita de familie, confrerie religioasa), accesul la un nou statut (terapeut, saman) sau la moduri de expresie legitime numai in contextul bolii (posesiune institufionalizata). intr-o maniera la fel de imperativa ca gi recunoagterea ei sociald, caracterul per- nicios, inopinat si aparent selectiv al bolii pretinde celui afectat, asistat de anturajul su gi de eventuali specialigti, s& caute o explicatie gi s recurgd la o actiune eficace. Este vorba despre un proces dinamic, nu neaparat coerent in toate etapele sale, care se deruleaza pe parcursul unui itinerar terapeutic susceptibil de a prezenta devieri bruste sau de a se diversifica. Nivelul explicatiei cdutate gi refinute, aldturi de extensia social a itinerarului terapeutic depind de gradul de angoasa stirnit de boald. Angoasa este, desigur, legata de insagi natura simptomelor gi de evolutia lor; ea mai depinde gi de pozitia socialé a persoanei afectate (statut, apartenenta ...) si este amplificata de situatia evenimentialé a boli, de vreme ce aceasta se inscrie in ceea ce este perceput ca find ,un lant de nenorociri” (Epelboin, 1983), Pentru bolnav gi pentru anturajul sau, dar gi pentru majoritatea specialistilor traditionali care intervin in cercetarea terapeutica, diagnosticul ~ adica aplicarea modelelor explicative la manifestarile morbide singulare cu scopul de a vedea in ele efectele unei entitati nosologice (numita conventional disease in antropologia medical) sau ale altor entitafi cauzale — trebuie s4 raspunda mai putin nevoii de a sti, cit ctutarii unui sens. Or, efectele sensului induse de interpretare nu depind de adevarul ei, ci de pertinenja acestuia intr-o situatie evenimentialé singularé gi de coerenfa sa in legaturé cu trairea subiectiva a maladiei si cu reprezentarile115 BOAS raportului cu ceilalfi si cu lumea (Zempléni, 1985). Explicarea evenimentului boala, structurata esenfial de legaturile cauzale, vizeaza, in plus, patru intrebari: 1) Despre ce entitate nosologica este vorba?; 2) Care este mecanismul acesteia?; 3) Care fi este cauza?; 4) De ce afecteaz4 o persoan& anume la un moment dat? (Sindzingre, 1985). Aceste intrebari nu apar in mod necesar impreunA, in acelasi moment sau intr-o ordine determinata, iar réspunsurile oferite ulterior nu intretin obligatoriu relatii fixe. De altfel, in multe societati, aceste patru intrebari ,diagnostice” gi indicatiile terapeutice rezultate din raspunsuri nu fin toate de aceleagi calificdri, Primele doua tin mai degrab& de domeniul cunoagterii comune practicienilor traditionali sau biomedical, iar ultima Si vizeaza cu precddere pe ghicitori, pe mediumi sau pe preofi, in timp ce a treia incumb& oricdruia dintre aceste cimpuri de competenta. in plus, intrebrile stirnesc tipuri de raspunsuri care, dincolo de marea varietate de formulari posibile, ofera bolnavului gi anturajului su un potential de sens care creste, daci se urmeaza ordinea de mai sus. in multe societati, dincolo de pragul angoasei, cercetarea terapeuticd este orientataé adeseori mai pufin spre mecanismul bolii decit spre cauze, mai ales spre acelea care dau seama de singularitatea cazurilor individuale gi sint mai degraba revelate prin tehnici divinatorii gi extatice decit deduse pornind de la simptome: actiunea vatimatoare a unei fiinte inzestrate cu intenfionalitate (stramog, divinitate, vrajitor), responsabili- tatea persoanelor sau evenimentelor determinate (transgresarea regulilor sociale sau religioase, contaminare) in activarea agentului patogen. F, MEYER © ACKERKNECHT E.H., 1942, ,Problems of Primitive Medicine”, in Bulletin of the History of Medicine, XI; 603-521. 1942, ,Primitive Medicine and Culture Pattern”, ibid., XII: 545-574. - AUGE M., 1984, ,Ordre biologique, ordre social : la maladie, forme élémentaire de Yévénement”, in M. Augé $i C. Herzlich, Le sens du mal, Editions des Archives Contempo- raines, Paris: 35-91. 1986, ,L’anthropologie de la maladie”, in L’Homme, 97-98 : Anthropologie: état des lieux : 77-88. - EPELBOIN A., 1983, ,Editorial”, in Bulletin d’ethnomédecine, 25: 3-4. - HAHN R.A., 1984, ,Rethinking «Iilness» and «Disease»”, in E.V. Daniel, J.F. Pugh (ed.), South Asian Systems of Healing, Brill, Leiden, - KLEINMAN A., 1980, Patients and Healers in the Context of Culture, University of California Press, Berkeley. - LOUDON J.B. (ed.), 1976, Social Anthropology and Medicine, Academic Press, Londra, - RETEL-LAURENTIN A. (ed.), 1983, Une anthropologie médicale en France ?, Editions du CNRS, Paris. 1987, Etiologie et perception de la maladie dans les sociétés modernes et traditionelles, L'Harmattan, Paris. — RIVERS WH.R., 1924, Medicine, Magic and Religion, Paul Kegan, Londra, - SINDZINGRE N., 1985, ,Tradition et biomédecine”, in Sciences sociales et santé, I1I (3/4) : Anthropologie, sociétés et santé: 9-26, - SINDZINGRE N., ZEMPLENI A., 1985, ,Anthropologie de la maladie”, in Bulletin d’Ethnomédecine, 15 : 3-22. - YOUNG A., 1982, ,The Anthropologies of Illness and Sickness”, in Annual Review of Anthropology, 11: 257-285. - ZEMPLENI A., 1985, ,La «maladie» et ses «causes»”, in L’Ethnographie : 96-97; ,Causes, origines et agents de la maladie chez les peuples sans écriture”, in L’Ethnographie: 13-44. BOAS Franz Nascut la Minden (Westfalia) in 1858, Franz Boas a studiat matematica gi fizica in diverse universitati germane. Dupa ce gi-a sustinut teza de doctorat despre variatiile culorii apei (1881), interesat de geografie gi curios si vada lumea, el a plecat in nordul Canadei, unde plinuia s& studieze influenta mediului asupra modului de viata gi a gindirii indigenilor. in 1883-1884, a parcurs Baffin Island gi a trait aldturi de eschimosi, convingindu-se printre ei c& istoria, limba gi cultura joac& un rol mai important decit conditiile naturale. La intoarcerea in Germania, a fost numit docent la Universitatea din Berlin. A cunoscut opera lui F. Ratzel gi a lucrat la Museum fir Volkerkunde pe linga A. Bastian. Un grup de indieni bella coola, adus la Berlin in 1886, i-a trezit interesul pentru culturile de pe Coasta de nord-vest, unde a ajuns in 1886, cu mijloace puse la dispozitie de muzeu. Primirea care i-a fost ficuté la New York dup aceasté prima expeditie