STRUCTURI CUTATE, * PROCESE DE CUTARE 1, ELEMENTELE GEOMETRICE ALE CUTELOR © cuta este orice cirhuri Suu fidoituria unet suprafete geologice, in «nwul eel mai ireevent a unel suprafete de stratificafle. 'Termenul euta se uplicé atit pentru indien unei suprafete avind convexitalea orientata jutr-un Singur sens eit gi intregulul volum de roci caré prezinta o curbure sau Indaire in sensul respectiv De regula, in natura cutele spar asociate astfel incit urmarind dez— voltares in spatiu a unei suprafele cutale constatam ca aceasta fi inver= vag succesiv sensul convexitatii. In functie de sensul fn care este orien (uli convexitalea, facind abstractie de virsta stratelor, se disting: cule untiforme, care au convexitatea IndreptatA in sus; cute sinforme, la care conuvexitatea este Indreptaté in jos; cute neutrale sau orizontale, la care convexitalea este orientata pe orizontala. In cazul in care se cuncaste virsta relativa a stratelor din alcdtuirea eutclor putem deosebi eute aati- clinule, sau simplu antitlinale, la care in partea coneava sau centrala se gasese Yoci din ee in ce mai vechi, $i sinelinale, care prezinta in partea iret sinfurm (ristwenmt) > | antitorma. (rastumayy; c, >, ‘8 stretclor. concavé roci din ce in ce mai tinere. In cazul unel suprafeje complex futile pot exisia nticlinalé sinforme ca gi sinelinale antiforme (fig. 5.1). Fortna suprafetelor cutate variazd in limite largi. Astfel fn cadrul su- iprafe(elor cutate se pot distinge sectoare plane, hemicilindrice, conice, hemisferice sau cu curburd comple: 109STRUCTURI CUTATE. * PROCESE DE CUTARE $1, BLEMENTELF GEOMETRICE ALE CUTELOR © cutd este orice curbura sau indoituri a unet suprafeje geologice, In eaul eel mal freevent a unel suprafete de stratificatie, Termenul cut se aplicd atit pentru indicarea unei suprafele avind convexilatea orientaté intrun singur sens cit si Intregului volum de roci cure prezinta o eurbure em indbire in sensul respectiV. De regula, in natura cutele apar asociate astfel incit urmarind dez- Voltaren in spatiu a unci suprafele cutate constatim ca aceasta Isi inwe! scazd succesiv sensul convexitatii, In functie de sensul in care este orlen- lalii convexitatea, lacind abstractic de virsta stratclor, se disting: cule antifarme, care au convexitatea Indreptata in sus; cute sinforyie, la care corivexitatea este indreptaté in jos; cute neutrale sau orizontale, la care convexitaten esie orientata pe orizontala. In eazul in care se cunoaste virsta relativi a stratelor din aledtuirea eutelor putem deosebi cute antt- clingle, sau simplu anticlinale, la care in partea concava sau centralise gasese roci cin ee in ce mai Vechi, $i sinclinale, care prezinta in partea Fig, 5.1 — Structura comiplex cutala: 1 = amticimal antiform; 2 — antelinat atufarm (etetutna 2 sinelinal ainiorm: 4. —atnejinat antiferm (risturnat) ¢, coneava roci din ce in ce mai finere. fn cavul unei suprafefe camplex featate pol exista anticlinale sinforme ca si sinelinale antiforme (fig. 6.1). Forma suprafetelar cutate variaza in limite largi. Astfel in cadrul su- \prafetelor tutate se pot distinge sectoare plane, hemicilindrice, conice, liemisferice sau cu o curburd complex’ inoIn analiza morfologiei structurilor rezultate in urma cutarii-unor strate se disting o serie de elemente geometrice ale cutelor, dupé cum urmeazi. Astfel linia care uneste punctele de maxima curburd (cu raza de eurburd mira) a suprafciel unui strat din constitutia unei cute este sar- niera sau ara cutei respective. La cutele care prezintA o razi de curburd {| / Ve Fig, 5.2 — Aspecte ale zonclor de gurniera ale cutelor; @ = cuth ou o-garnierf: b — cuth cu dowd garnicre: c — cuth cu trel_yarntece: = cunt cu rust te aNvLAnth; cue eu Puan We eTTuce Auld constanté pe un anumit interval, sarniera este linia care imparte inter- valul respectiv in dowd par\i egale. In acest caz zona de curbura constanta se numegle zona sau arie de sarniera (fig. 3.2, d). In eazul culelor Ja cave stratele prezint’ o indoitura bruscé in unghi de diedru, raza de curbura in sarnierd este nula (fig. 5.2, ¢ ‘finind sewma de marea varietate morfologicd a eutelor trebuie precl- zat ci pe ling cazul.mal frecvent al cutelor cu o singura sarniera se pot intilni si cute cu deud sau trei sarnicre (fig, 5.2,@, b, c) sau cute fra nici 0 sarniera (domuri, cuvete), Urmarila longitudinal, sarniera unei cute poate fi reetilinie sau ' prezenta sinuozitati in plan orizonial in eaaul cutelor cu schimba direcliei, sau sinuozitati in plan vertical, in cazul cutelor eu ridie: coboriri axiale (fig. 5.2) Fiy. 6.3 — Cutt cu st nuozitati ale garnierci — tn plan orizonrats ST pean’ venta) Suprafa{a (planul) care uncste garnierele tuturor stratelor din aledtui- yea unui anticlinal sau sinclinal este numité suprafaji sau plen awial. Intersectia planului axial cu planul vertical al unei sectiuni transversale. reprezinia wrma axiolii, iar projectia pe harta geologica a liniei rezultale din intersectia planului axial cu suprafata topografica reprezinta are oar'- tagrafici a cutei. 110Linia’care uneste punctele cele mai ridicate topografic ale suprafetel unui strat din cadrul unei cute anticlinale este creasta cutei respective. in cazul cntclor cu plan axial vertical linia de creast& coincide en gar— niera, In timp ce la cutele cu plan axial inclinat, ea diferé de sarnicré (fig6.4). In-lungul unui anticlinal creasta poute si varieze ea altitudine. ih Seperate crestor Pin, Ga — Relaqile dintre saimioni, ereastt §) talpa, rog- pectiv fntre suprafata axialé Bi cea orestall In cadrul unel cute deversate, aay Toles In acest caz, punctul cel mai ridicat al eresicl poarti numele de ape; yoni inconjuritoare constituie o arte apicald, Locul geometric al tuturor Uniilor de ereasté ale stratelor din cadrul unui anticilinal reprezinta suprofata erestalii Linia care uneste punctele cel mai coborite topografic: ale supratepe? unui strab-din cadrul unui sinclinal reprezinté linia de talpa, iar locul geometric al tuturor liniilor de talpa ale unui sinelinal reprezinia supra- Jafa de tatpa, Partile laterale ale cutelor, caracterizate printt-o forma mal putin curbuta, adeseori plana, care unesc garnicra unui anliclinal’ cw yarnierele sinelinalelor alalurate se numese flancuri, Se poate spune ed un anticlinal si sinclinilul alaturat au un flane comun. Limita dintre un anticlinal st sinclinalul alaturat poate fi trasaia in iungul liniei de inflexiune @ flaneu- lui comun, sdica prin punctele de schimbare a sensului convexitatit flan- eurilor. In cazul in care flancul are o forma plana (fara o linie de infle- xiune evidenla) limita fnire anticlinul si sinelinal s¢ poate trasa, conven- tional, liv jumatatea distantei dimtre sarniera anticlinalului si sarniera sinclinalului aldturat. Unghiul format intr-o seetiune transversala intre tangentele duse 1 punctele de inflexiune ale flancurilor unei cule reprezintaé unghiul cute fe cazul cutelor cu flemeuri plane acest unghi se mdseara intre dreptele trasate In prelungirea flancurilor (fig. 5.5) Flancurile culelor pot fi normale, eind stint constifuite din-strate in sucresiune normila, sau inverse, cind sint formate din strate in pozitie rasturnata, In eadrul cutelor la care planul axial nu este vertical unghiul format intre plamal axial si un plan vertical reprezinla unghiul de ve genti, tar azimutul spre care se formeaza unghiul respectiv reprezinta sensul vergen{ei, Flancul situat in sensul vergentei se inai numeste si lLfldne anterior iar-cel situat in sensul opus vergentel este nuit flanc posterior (v. fig. 5.4). In sectoarcle cu relief plan orizontal, in care sarniera (axa) unei cule Se menting intr-un plan orizontal, ecle doua flancuri ale cutel respective sint paralele In planul hartii geologic (vw fig. 5.2) Dacd sarniera unui ant clinal eoboar’ sub planul orizontal (co- fa borire axiala) cele doua floncuri vale unticlinalului converg si se unese for- mind 0 inchidere sau Lerminatie pe: clinali (fig, 5.6 a), In planul hiirtit in sectorul terminatiel periclinale stratelk: r= igi schimba treplat directia si. inclind dn sensuri divergente. in caaul ridiedrii sarnierel unul sine clinal (ridicare axial) flaneurile aces a b iia se apropie treptal si se unese 5 — Unghiul cutel: formind o fnehidere san terminatio a - rintnes ae ie Sase fs centriclinala a cutel, stratcle prezentind Puile aie 4n peatarelien in acest cag Ineliniri convergente (fig: 5.6, b). Unghial format tatre nia de yarniera a unej cute si proiectia ei pe un plan orizontal este unghiul de plonj al cutei respective (fig, 5.15). Dimensiunile cutclar, Distanta orizontala fntee surnierele a dana anti- clinale sau doud sinclinale aldturate, masuratt perpendicular po directia acestora reprezinta lunginea de undd, iar distanja verticala tnire creasin unui anticlinal si dreapia care uneste talpile sinclindlelon ulaturate este indljimea sau amplitudinea cutei respective. Intro see{iune transversalé (perpendicular pe difecti axel) lao Suprafati cutata se poate determina latimea bazei gi lapinea. desfasturati a gutel. Prin litimea bazei unui anticlinal se injelege dis- lan{a orizontala intre punc- tele cele mai coborite ale sinclinalelor adiacente (1, — fig, 5.7}, iar prin lafimea des- figuralé — distanta masurata intre aceleasi puncte, in Jun- gw flaneurilor (fy — Fi Diferenta dintre lati fagurata si litimea bazei (h—ly) Peprezinta comprima- rea (scurtarea) iotuld sau absolutii. Raportind Heeastd diferentA la Mitimen e wf bemiy < = shoe 1 ft desfasurata ( A+) se obtine comprimarea relattoa, care poate fi expri= mali In procente. Raporiul dintre Jatimea desfagurati si Mtimea bazei (= cxprima gradul de eutare. HeIn cagul cutelor eu un flanc in bozifie raésturnata (flane inver: poate determina si o liitime de acoperi se Uh — fig, 5.7) adic& distanta orizonlali intve tangentele verticale duse la suprafata cutatd a anticlina- Tului si la cca a-sinclinalului adiacent. the GF = Dimensinnile transyes I, — WAtuinea barel; ly — hi Jimea de nvoperire \ = tnkyime, Fit. 0.4 — Dimensluntie cutelor in plum orize i lunginen antiettnmutn: f= iajimes baz; An trnvicul aeetluntl weologice. Lumgimen unei cute este distanta miisurati pe orizontalé fa lungul planulul axial intre ccle dow’ terminafii (inchideri) ale unei suprafete reper din cadrul cutei respective (fig. 5. Trebuie: subliniat faptul cd dimensiunile definite mai sus se referd ta © singura suprafala reper din cadrul unei cute. Pentru diferite suprafele reper din cadrul acciciasi cute dimensiunile sint diferitc, Din nceagtA cuz, atunel cind vorbim de dimensiunile unui anticlinul sau ale unui sinclinal trebuie s4 men{iondim si reperul la care au fost masurate dimen— siunile respective. Dimensiunile cutclor din scoarta terested variazé in limite foarte: lurgi, dr la ordinul milimetrilor ping la cel al sutelor de kilometri. Dupa ordi nul de marime se pot distinge megucute sau megastructurt cutate cu di- inensiuni In plan orlzontal de ordinul sutelor, sau chiar al imiilor de |silo— metii, macrocute sau cute propriu-zise eu dimensiuni ce ordinul zecilor de idlomelrt ping Ja cel al vecilor de metri si microcute sau mierostructuri ou dimensiuni care varieza de la ci{ivametri pind la dimensiuni submili metrice. Gutele de diferile ordine de mitime se pot suprapune tnele cu altele. Astfel in cadrul unei megacute reprezcntind o curbare’ foarte larga a scoarlei terestre se pot intilni cute propriu-zise care, la rindul Tor, s& pre zinte in Hancuri diferite categorii de mierdcute.\Din aceasta eauzd in ana— liza siructuralé. a unul sector al seoartei o atentie deoscbita treluie acor- uli ordinului de mfrime al cutelor si raporturilor dintre structurile de diferite ordine de marime. Simetria eutelor, Cutele caracterizate prin axe rectilinii si suprafete axialy pline pot prevents o simetrie ortorombied, monactinica sau trie rlinica, 4 Geologie sieur mt LLCulele cu simetrie ortorombicd se varacterizeaz’ prin prezen{a a doud plane de simetrie perpendiculare unul fat de eclalalt (fig. 5.9, 4) si anu- me! planul axial al cutel (AB) sl planul perpendictilar pe axa ef (AC). Tn acensii caleyorie intrd cutele cilindroide normale, dreple, cu sitnietA orizontala, Cutele cu simetrie monoclinied sint cele care prezinté un singur plan de simetrie (AC). Aceasta poate fi un plan perpendicular pe axa unei cute inclinate sau deversate cu sarnicra orkzontald, la care ele dowd flancuri mu sink simetrice fafa de planul axial (fig. 5.9, 2), sau poate fi planul as al unel cute conice. Culele cu s je iriclinied sint cele care nu prexinti nei un plan de simetrie, In wceusta categorie intra cutcle cu Mancuri asimetriee fata d planul axial caracterizate printr-a ridicare sau coborire axial (| 54, CLASIFICAREA GEOMETRICA A CUTELOR Din punct de vedere geometric cutele se clasifica dup’ mai multe cri terii, gi anume: 1, Dup’ pozitia suprat suprafata axiala plang §i indlinare gale (simetrice inn aside se disting (fig. 5.10): cute drepte; eu erticalé, cele doud flaneuri avind unghiuri de rt cu planul axial); cute inelinate, cu Fig. 5.10 — “‘Tipuri de eute delinite prin pozitia vy) Tui axial planul axial inclinat cu ambele flancuriin pozitie normal: cate dever- sate, on planul axial inclinat, avind wnul din flancuri in pozitie risturnaté (flane invers); cute culcate, la care suprafaja axiala este orizontala; cute rdsturnale, la care suprafata axiald este rotita fata de verticald cu un unghi mai mare decit 90°. Ele pot da false anticlinale. si false sincli prin, incapisonare* M14U. Dupa, raportul dintre flancuri se deosebeso: eute, normale, la care flaneurile anticlinalelor inclina in sensuri divergente, iar flancurile sin- élinalelor inclind in sensuri-convergente; cute izaclinale, la care flan rile sint paralele tn, sectiune transversala; cute in evantai, la care-flancu- rile anticlinalelor au inclinari convergente in parlea lor mijlocie, iar cole ale sinclinalelor au fnelindri divergente, cu alte cuvinte cutele evartai sint cute la care toate Mancurile sint in pozitie risturnati (inversa}; cute monoctindle suu fleruri, care prezinti aspectul unor trepte fn eadrul unei serii de strate orizontale sau cu o inclinare micd. Flexurile sit cute ca- racterizale prin pregenja unui singur flanc mai puternie inclinal, care racordeaza dou compartimente denivelate formate din strate orizontale sau cu inclinare mira, In cazul stratelor slab inclinate putem Intilni fle- wri sintelice, la care flaneul, de racardure tnelinA in acelagi sens. cu, in~ clinarea generalé a-stratelor din cele doud compartimente sf flerurd untt tetice, Ia cure amen} de racordare inclina in sens opus inelindrii slealelor din eele dona compartimente (fig. 5.11). 8 Flext {Om antinmien, a b Termenul de serie sau structurd monoclinalii se utilizcazd, in general, pentru a indica 0 succesiune normula de strate care Tncling in Acelasi sens, prezentind fnelindri, de regula, mai miei deeit 45°. © astfel de slruclura se ponte intilni in zona marginala a unei depresiuni (ex. Depresiunca Transilvanici, Depresiunea Getica) sau in flancul unei cute, Seriile monoclinale pot prezenta, la rindul lor, uncle elemente struc— turale de ordin secundar determinate de variatii locale ale inclindrii sau dle direcliei stratelor, Astficl o micsorare a Inclinarii stratelor in cadrul unei structuri monoclinale determina aparitia unei drepte sau a unei te- vase structurale (fig. 5.12). Prin schirnbarea locala (curbarea) directiei Fig. 5.12 — Terasd steuvturala. stratelor intt-o serie monoclinald se poate forma o treapta proeminenta, alungita in sensul inclindrii stratelor, pentru care se utilizeaz’ denumirea de ,nas structural’, In unele cazuri, in cervetérile pe teren se inlilnese strate inclinate in acelagi sens, pentru cure nu se poate stabili dacd ele sint tn pozitie no mala sau risturmata, sau duck cuprind atit strate in pozitle normala cit * 5sl strate fn pozifie rasturnata, Astfel dé strate se numese strate homucli- auie; cle pot reprezenta fie o structur&é monoclinala, fle flaneul invers ul unei cute, fie o serie de cute izoclinale (fig. 1.1) TH, Dupa moful de imbinare a flancurilur, rei in’ sectiuni transversale cutele pot fi (fig. ied dupa forma garni 3)! cute sirine, cind inite prin modul de tmbinare rilor: 83 € — 18 fermi de cuir; flancurile acestora formeazi intre éle unghiuri aseutite; eute largi, cind unghiurile dinte flancuri sint mai mari decit 90°; cute hemicil sau sinusgidals, cure. au, in sectiune transversal’, 0 forma semiciveular’; cute in, forma de cufir, la care zona axinla este. plang iar flancurile. sink practic perpendiculare fafa de zona axlala (eute cu doud garniere); cute 4 Alt — ‘Tipuri de cute dupa raportul dintre grosimi- Je stratelor din sarniere gi din flaneurt: a pavalele; b — similace: ¢ — Gizarmomtery d — consecine wen chevy (cute ,,acordeon®, cute in zig-ziy, cute kink), care se carace terizeaza prin flancuri plane si sarniere angulare. TV. Dupa raportul dintre grosimea stratelor in garniera gi in flancuri sulele pot fi (fig. 9.14): cate patalele sau concentrive, 1a care slitele tel 116menfin aeeensi grosime atit in sarnierele anticlinalelar gi sinclinalelor eit #1 pe flancuri, iar curburile suprafefelor de strat descrese cu adincimea 1 -cadrul anticlinalelor si crese in’ catirul sinelinalelor; ente sitnilare, Ja rave forma suprafetelor de stratificatie se mentine constanta in adincime, atratele avind grosimi mai mari in zonele de sarnierd si mai miei in Nincuri; cute consedimentare, la care grosimea stratelor este mal mich fn zona axialé a anticlinalelor si este maxima in zona axiald a sinclinalelor, inclinarea flancurilor ca si inaltimea cutei crescind cu adincimea; cute dizurmonice, Ja care unele strate caraclerizate printr-o ductilitate mai ridicada sint mai strins culate decit stratele mai rigide Intec care sint intercalate, respectiv, lungimea de undi a suprafetclor cutale difera de la 9 serie de strate la alta. Un caz purticular al cutelor dizarmonice {1 con- stituie cutele diapire, la care rocile mai ductile din nucleul anticlinalelor boltese gi stefipung stratcle acoperitoure, V. Dupa pozitia garnivrei, cutele pot fi (fig, 5.15); orlzontale, cu plonj situ_verticile, VI. Dupa raportul dimensiunilor masurate goologice se ‘disting (fig. 5.16): cule Liniare, Ja care raportul dintre lune Hine gi Litime este mai mare dectt 5; brachicute (brachianticlinale yi bra chisinclinale), la care acest raport variazd Intre 2 gb 5; domiurt st cuvete da care acest raport sc apropie de unitate. Asociafii de cute, In structura scoartel terestre cutele se intilnese, de regula, grupate constituind asociatii sau sisteme de cute, In sectiuni trans— versale se pot deosebi urmatoarele tipuri de asociatii: anticlinoriu, sinell~ noriu, ‘sisteme de cute congruente, sisteme de cute incongruente si sis~ teme de cute suprupuse. planul orizontal al hiietii Fig. 5.15 — Tipuri de cute definite — Tipurl de cute separate prin pozitia sarnierci (axel): dupa raportul dimensiunitar in plan at —eutd ortzontali; & — Guta vertical: orlzontal: © — cw eu pion); dé — unghie ge pony. © = cuts tiniara; b — ‘eachisinclinal; o — tr < apm: ft — lundime; 6 — Miimen bazel. Anticlinorinl este o grupare de cule unticlinale si sinclinale Ia care cutele din zona axdala-sint mai ridieate, iar cele din zonele periferice sint mai cokorite, “asifel incit Infaguritoarea sarnierelor antielinale Are con Vexitalen indreptata/in sus. Cu alle cuvinte un anticlino clinal campus, la rindul ‘sau, dinti~o Serie de cute ii este tin anti- mici (Fig, 5.17). 11?ASinclinartul este o grupare de cute care constituie, In ansamblu, structura sinclinala majora, infasuratoarea liniilor de talpa avind con- vexitatea IndreptatA In jos (fig. 5.18). Anticlinoriile la care planele axiale ale cutclor prezinti. inclinari con- vergente in jos ca si-sinelinoriile la care planele axiale converg in sus constituie structuri in. evantai (fig. 5.19). Fig. 5.18 — Sinelinorin. Fig. 5.19 — Structurs uta iin evantal, © asociafic formatd din cute care se aseamind intre ele in ccea ce priveste morfologia, pozifia planelor axiale si a garnierclor constituie un sistem. de cute_congruente. Cutcle cu dezvoliare inegala say ale cdror plane axiale fnclina in sensuri opuse sint incongruente, Cutele formate prin recutarea unor structuri cutate mai-vechi se nu- mise cute suprepuse, Prin repetarea procesului de cutare intr-un seclor al scoartei terestre se pat forma doua sau mai multe generatii de cute suprapuse, prin gencrafie de cute intelegindu-se-un sistem de cute care au luat nasiere in-cadral aceluiasi proces de culare (fig. 5.20) Fig. 5.20 — Trel generatii-de cute suprapuse: Fi — suprafa'n axtela muni anticlinal cuicat ‘reprezentind prumul siadiu ce cu ; tare; Fe — plana] axial nl umut stneiine formmt “in! al doilea gtadiu de culare: ¥) — mierucute: repreeentind stadia al ‘yreilea de cutare. Urmiarit longitudinal, un sistem de cute poate prezenta una san, mai multe zone transversale de supraridicure axiald sau de culminatie, sepa- rate prin zone de coborire axial, de inecare sau depresiune axiulA. De regula sistemele cutate preaint pe harti conture sinuoase. In acest cag, convexilafile marginij zonei cutate, respectiv ale axclor culelor re- ieprezinta iesinduri’ sau proeminente structurale, iar concavitijile — zone de retragere sau de recesiune. , Dupa modul de asocicr- a cutelor in plin orizontal se distinyy sisleme de cute paralele, in releu (culise), In fascteul divergent sau in wirgatie, in Juscicut cmigdatoid, in ghirlanela (fig. 5.21). Pigs 5.21 — Asooiatil de eute in plan eat ‘orizontal! c b a 4 — aston de cute paratele: & — cute th culls! © = cue ia vise an hirlan 5.3. ANALIZA MICROSTRUCTURALA A CUTELOR Prin microstructuri sau. structuri minove injeleger deformatille vizi- bile in sectiuni subfiri, sub microscop, pe esuntioane sau In aflorimente, dimensiunile acestor structuri variind de la cifiva metri pin’ la ordinul fractiunilor de milimetru, Majoritaiea microstructurilor au luat nagtere soncomitent si In aceleasi conditii tectoniec in care au apiirut yi struetu- vile majore asociale cu ele, Din aceast&i cauz’ analiza lor poate furniza iniermati meétria structurilor mai mari din care fac parte. Astfel analiza microstruc— turalii conduce lu a cundastere mai aprofundata a deformarilor intime suferite de reci in procesul de cutare, in scopul siabilirii genmeiriel lor de formare a strurtucilor de ordin superior Studiul microstructural s-a dovedit foarte util, in special in descifra Tea tectonicii formatiuniior geologice care au suferit compresiuni foarte pulernice, inclusiy a seriilor metamorfice. Datorité comprimarii foarte intense cutele din accsie formaliuni au tendinta de 2 deveni izoclinale, cu sarniere din ce in ce mui ascutite si, in ecle din urma, ele nu mal ‘pot fi identificate, Intregul ansamblu de roci luiad aspectul unei structuri monoclinale. Principalele elemente microstructurale care reflecta procesele de de- formare plicativa a corpurilor de roci sint: orientarea elementelor consti dutive ale rocilor, clivajul rocilor, Jincatiile 51 microculele. pretioase privind mecanismele deformirii in ansamblu $i geo- 5.9.1. Grientarea elementelor constitutive ale rocilor Orientarea dominanta a granulclor minerale din constitutia unei roci poate fi primera sau singeneticd, dacA ea a apdrut In-eursul proceselor de sedimentare $i de compactare a sedimentelor, sau in timpul consoli- 119darii rociler magmatire; secundara, dacd ca este rezultatul unor procese de deformare tectoniea a recilor. f Astfel, in cazul proceselor de sedimentare, granulele alungite au ten- dinta de a se orienta paralel in functie de directin de eurgere a apet in. mediul de sedimentare, Procesul de compactare a seclimentelor tinde sa orienteze elementele tabulare paralel cu suprafetele de stratifieatic, De Asemenca, curgerea in stare viscoasd a unei mase magmatice determina orientarea fenocristalelor prismatice sau tabulate paralcl cu supratetele descontact ale corpului magmatic cu rocile inconjuriitoare, generind vstrueturi fluidales, In eadrul proceselor de deformare intensa, in special in cadril metae mortisnyalui dinamo-lermie, are loc o reorientare a granulelor minerale in funelie de orientarea directiei dominante de compresiune, adicé a. stressului maxim. Rocile we c&éror elemente componente au suferit prin deformare o migeare sub actiunea unor forte de compresiune au primii, denumirea de teetonite, Studiul tectonitelor se bazeazi pe determinarea orientirit dix mensionale a granulelor minerale pe baza mésuririi povitiel limitelor ein. tre granule, pe determinarea ovicntirii dominante # axelor optice pentru mincralele uniaxe cum sint calcitul si cuar\ul, la care axa optied coincide cu axa cristalografied ¢ i pe studtul orientarii plinelor de clivaj, respec- tiv, al orientarii mineralelor tabulare din grupa micclor, Orlentarea axe lor optice ale cuartului si calcitului, i 4 orientarea plinelor de elivaj ale micelor se determina in sectiuni subtiri orientate, cu ajutorul micro- scopului polarizant. si al masujei universale. Ttezullatele determindrilor reprezint’ prin prolecturea arestora pe rejedua stereografica sau de ar egala Schmidt. Stereogramele astfel obtinute se interpreteazi prin com- parare cu anumite distribulii standard. Astfel, In cazul cind puncielé reprezentative de pe steréograma au o distribujie Invimplatoare Mira a se #rupa in zone de concentrare rezultd c& orientérile masurate uo disiel— butie izotropa, iar roca respectiva nu a fost deformat tectonic, adicd este un nelecionit. Gruparea pe o arie Testrins& si cl un contur cireular a puncielor care repreziniA polil planelor de clivaj ale micelor indied roci_caracterizate prin predominarea unui plan S; acéste oct au primit denumirea de S-iec- tonite. Planele § sint plane paralele in lungul carora au avut loc alune- ciri Jaminare fn masa rocilor; ele corespund unor plane de aplatis respectiv unor plane AB_ O concentrare # puncielor reprezentative ale orientarit mineralelor in. Jungul unui cere mare al diagramei indica roci cavacterizate prin. predo~ tainarea une? Tir paralele cu axa B; aceste roci au primit demu mirea de H-tectonite. Un exemplu de B-tectonile fl constitule aga-numi- jole roti ,creionate*, care se sparg sub forma de agchii prismalice alun- gite parale! cu axa B. Billings (1972) explied deformarea. plasticA in stare solida a rocilor, fara interventia unor rupturi, prin miseari inlergranulare, migcdvl intra- granulnre si recristalizare. 120Migciri intergranulare. In procesul de deformare, mineralele compo= hente ale unei rocl magmatice, crislalele de caleit din componerita unui calvar, sau granulele detritice ale unei gresii se pot deplasa independent jn masa rocii respective atunci cind aceasta este supusd unui stress de- formant. Deplasirile unov granule minerale in raport ew altele fara schim- ‘area formei sau dimensiunilor lor sint numite miscdri intergranulare: ‘Ca urmare a acestor mis unele minerale izometrice, cum sink gea~ nati, pot suferi o rotive. Studiul statistic al sensurilor si unghiurilor de ratire poate oferi, in unele cazuri, informatli asupra sensului i intensi~ tatii deformirii masclor de roci. Miseltt intragranvlare. In aceasti categorie intra deplasarile care au Joe in lungul unor plane reticulare ale eristalelor avind ca rezullal, modi- fieirea formei acestora. Se pot distinge astfel aluneedrl de transiatie sim- pla si dluneciri care determina aparitia unor macle. fn unele eazuri, se produce alunecarea progresiva a uner mici portiunt ale retelei cristuline determinind apavifia unor imperfectiuni sau dislacalit in structura eris- talului, Reclislalizarea. In conditii de stress izotrop si omogen recristallzarca uinei rovi consté in cregterea dimensiunilor unor cristale concomitent cu reducerea numarului total de eristale, fra modificarea forme: initiate a rocii, Dac& stress-ul este anizotrop, in cursul procesulul de recristalizare solutiile din pori dizolyé portiunile de cristal supuse stress-ului maxim i depun substanta solubilizaté pe extremita{ile eristalelor orientate pe directia stress-ului minim. Prin cresterea cristalelor pe direciia stress: ulul minim corpul de roca se alungeste pe aceasta directie 9i se scurtes pe directia stress-ului maxim, ajul, sistozitatea gi liniayiile Proprietatea peneral @ rocilor de a se rupe preferential in lungul unor plane mal mult sau mal putin paralele este numita foliatie. Foliatia poxte Zi primard, in caxul cind plancle de eoeziune minima s-au formal @ data cu formarea rocii respective, sau seeundaré, dacd a Iuat nastere datorita unor forte care au acjional asupra rocii dupa consolidarea el. Foliafia primara este caracteristicA unor roci sedimentare, cum stn, de exemplu, sisturile disodilice, care se desfec in foi paralele cu planele de slratificalie interna, datorita orientarii ralele a mineralclor tabu- Jare cin componenta lor in cursul procesulul de compactare # sedimen= telor, In cazul rocilor magmatice, foliatia primara este gencrataé in pro cesul de curgere laminara in stare viscoas4, prin rotires si orientarea:m! nivralelor tabulare paralel cu planele curgerii laminare. Pentru planelé de foliafie primaré se ulilizeacd, de regula, simbolul Sp. Foliapia seeundaré reprezentaté prin clivajul rocilor si prin sistoxitate este legata de procesele de culare si de metamorfism. — Prin clivaj se intelege proprietatea unor roci de a se sparge ptele- yential In lungul nor plane paralele de origine secundara. Planele de Atclivaj (nolate cu'S,, S., 8.) reflect a anizotropie mecanica a rocilar, co- vespunzind uner plane de minima coeziune a rocilor., Orientarea in spatiu a acestor plane este controlaté de orientarea #lipsaidului de deformire si este, In general, iIndependenta de stratificatia rocilor, clivajul putind fi pardlel, oblic sau perpendicular pe stratificatie. Spre dedsebire de fisitri si cripaturi, care reprezinté suprafete de ruptura aetuala in masa rocilor, plancle de-clivaj sint plane de scparafie potential si nu disconti antuale, — Unii cercetatori ca Chichester (1962) gi Mattaucr (1973) utilizeazts termenul de sistozitaie pentru toate tipurite de foliatie secundard, incly- siv pentru suprafejele de separatic potentiala, din rocile sedimentar Majoritatea cerectitorilor (Billings, 1972; Dennis, 1972) folosesc tsi ben menul de. clivaj pentru loate foliatiile secunslare, sistozitatea fine consi- derata ca o varictate de clivaj eara lor metarorfice mai in- tena recristalizate, ale eairan eristale sint vieibile, ou oehiu! Uber Belousoy (1970) recomanda utilizarca termenului de siatozitaly muniak pentru rocile metamorfice ale cAror cristule au dimensiuni mai mari de- eit J mm, Gurdu (1962, 1982) considera cA termenul de sistozitete nu trebuie eon= fundat cu cel de clivaj, fiecare din acesti termeni reficctind situatii dite- rite, sistozitatea fiind generaté de metamorfigmul reginnal in timp ce ¢) vajul este gencrat in procesul de eutare a rocilor. Tinind seama c& foliatia secundaraé a fost observati tntr-o mare varie— tate de roci sedimentare, cum sint sisturile argiloase, gresiile si conglo- meratele, ca si in rocile melamorfice, fa toale cazurile Hind efectul unui stress anizotrop, consider’m mai adecvat termenul de clivaj ca termen general pentru toate tipurile de foliatii secundare, sistozitatea propriu-1i fiind un tip particular de clivaj caracteristie rocilor metamorfice mai puternic recristalizate. ‘Vipuri de clivaj Dupi caracievisticile morfologice au fost separate (Dennis, 1972) daud categorii principale de clivaj. Prima categorie cuprinde clivajul continuu si sistozifatea propriu-isi, care sint struciuri determinate de orien larea Im plane paralele a mineralelor constitutive, iar ca de a doua categorie euprinde clivajul distantat sau spatiat a carui orientare este independenta de orientarea elemenielor constitutive ale rocilor, Clivajul continuu. In sisturiie ardeziene si in filite ca siin uncle sil- life sau arenite de tip grauwacke, clivajul continuu este legat de dispu- nerea in plane pzralele a mineralelor lamelare de tipul cloritelor sau al micelor,-preeum si a unor granule minerale de forma clipsoidala sau len- ticularé (ex. cuart, feldspal ete.) La rocile constituite predominant din minerale alungite, de tipyl hornblendel, clivajul comtinuu este determinat de dispozilia axelor lungi ele aceslor minerale in plane paralele, fara ca aceste axe s4 fie paralcle intre cle. livajul continuu, dupa cum sugereaz&é numele, afecteaz’ toata masa rovii, fir a prezenta o localizare preferential a planelor de alivaj. Din 122aceasta! cauzA roca se poate desface, practic, dupa un numar nedefinit de plane paralele (fig. 5.22). In categoria clivajului continuu intrA gi sistozitatea caracteristicé roci- Jor metamorfice mai larg: recristalizate de tipul micasisturilor, preeuim foliutia ynaisica mareaté de alternanta tor paturi (cu grosimi de ordinul milimictrilor sau al centimetrilor) care diferé prin compozitia mineralogica si, respectiv, prin culoare, Glivajul continuu dezvoltat paralel cu o foliatie primuri sau secundard preexistenta este numit clivuj mimetic (ex, ¢livajul paralel cu stratificatia unei roci). Din punet de vedere genctic clivajul continuu este, in murea muajoritate a cazurilor, rezultatul unui fenomen de curgere. Din acest considerent el inhi este denumit si ,clivaj de curgere* sau de |, ., rig. 5 — Clival ¢cen- flux, In procesul de deformare prin aplatisare ro- fifau"sau de thie ene cile suferé o reducere a dimen i orientate pe Billings, 1972). direc{in axei principale a stressulut si 0 mérire a dimensiunilor orientate perpendicular pe aceasté axi. Concomitent cu deformarca rocilor are lo: orienturea mineralelor lamelare $1 elipsoidale fn lungul unor plane dispuse perpendicular pe axa maxima a stressului, adi¢d pe axa scurté 4 elipsoldului de deformure local. Mineralele de forma izomnetrich Sufera o aplatisare prin 2drobire, prin reeristalizare sau prin alunecare fn lungul unor plane reticulare. Planele de aplatisare se dis- pun, de asemenes, paralel eu_planele de clivaj Tn sistutile argiloase, orientarea paralela a mineralelor Jamelare tnec~ pul inci in timpul procesului de compactizare a scdimentului se poate continua in procesul de aplatisare sub acliunea factoriler tectonici. Clivajul continuu pare cel mai freevent in-seriile de mare grosime constituite din sisturi argiloase cind sint supuse unor compresiuni intense Planele de clivaj sint orientate paraicl cu planul determinat de axele maxima (A) si inlermediara (B) ale elipsoidului de deformare gi perpen- dicular pe axa scurté (C) a acestuia. Ele se dispun deei paralel cu planele axiale ale cutelor. In cazul fn care’o seric de sisturi argiloaxe a fost strabatuta, inainte de @ fi aplatisaia, de fllonase de cuart, de aplir sau de pegmatit orientate sub un unghi-mare fata de planele de sistozitate, fllonagele respective suferd In cursul aplatisirli rocii gardii, un. proces de eutare, prezentind in final aspectul unor microcute strinse.cu planele axiale paralele cu planele de gistoxitate. Astfel de cute au primit numele de cute ptigmtatice (fig. 5.23). Ele au fost descrise pentru prima data de Sederholm (1913) in rocl melamorfice, geneza lor fiind explicalé prin mixcirile care au avut Joc in uceste roci ca urmare a unei topiri partiale. Fenomene de mictocutare se observa si in cazul In care o serie de roci mai duetile a fost supusd unci compresiuni orientate paralel cu siratifi- eafia inifiala. Ca urmare @ compresiunii tangentiale rocile ductile pot suferi o aplatisare insotité de aparijia unui clivaj continua in timp ce 123intercalatiile mai putin ductile sufera un proces de microcutare (fig. 5.24). In acest caz, raportul dintre latimea desfasuraté a microcutelor si 1Mi— mea bazei acestora exprima intensitatea aplatisarii, S-a constatal cA feno— menele de clivaj apar in cazul-unet compresiuni, care a redus de 2—3 ari dimensiunea rocilor orientata paralel cu directia axel maxime a stres- sului, reducere care este insolita de o extindere corespunvitoare a aces- tora in planul perpendicular pe directia compresiunii maxime. Fig. 5.23 — Cute ptigmatice, Mh fis AI UN aii ys {i it Fig. 5.24 — Microcute forina~ fe prin Elexlunea unor. inter- calatil grezonse concomitent ci. aplatizares yisturilor argiloase inkynjurdtorre, Clivajul continuu sau de flux nu se observé fn eazul structurilor slab cutate, Inirucit pentru aparitia lui sint necesare compresiuni foarte pu- ternice. Aparifis clivajului continu presupune 9 comporlare ductila a rocilor, comportare care se manifestA in eondifiile unor presiuni Litosta- tice ridicate corespunzdtoare uncr adincimi de ingropare de mai mul|i Kilometri, precum sia unor temperaturi de peste 100°C care £4 favorizeze procesele de recristalizare. Clivajul distantat, Aceasta categorie de clivaj se caracterizeaz’ print existenta unor plane de discontinuitate potentiald, separate prin inte wale in care planele respective lipsesc. Principalele tipuri de cliva} di tantat sint: clivajul de fractura, clivajul de forfecare gi clivajul de crenu= lare. Clivajul de fraeturd este reprezentat printr-un’ sistern de plane paralele situate la intervale de ordinul centimetrilor sau al milimelrilor, a clror orientare este independenta de oricntarea clementelor constitutive 124ale recilor. Acest tip de clivaj-se intilneste si In cazul rocilur lipsite de o orientare dominanté a granulelor minerale (fig. 5.25) gi se caracterizeaza prin lipsa unor deplasari vizibile. Planele clivajului de fracturd se orien- teazA paralel cu una din settiunile circulare ale elipsoidului de defor- mare, i sere Hig, 5.25 — Clivajul = Cliva) distunjat de fracturk de forfecare (dupa iiings, 1972), (dupa ‘Billings, 1972), — Glivajul de forfecare numit si ,elivaj de alunecare” se curacterl- veaza prin existenta wnor mici deplasari In lungul planclor de disconti- nuitate (fig, 5.26). Aceste deplasari sint marcate de prezenta unor mine- rule recristalizate mimetic, orlentate paralel cu planele de alunecare Clivajul de crenulare este un clivaj distantat in lungul caruia stiprafetele mai vechi de clivaj contimuu sau de sistozitate au’ suferit o microcutare, In spatiile dintre planele de clivaj se pot distinge, in acest eax, ondulu|ii in forma de $ sau de U ale foliatiel preexistente (fig. 5.27). Fig. 5.27 —Clivai de crenulare (dupa Billings, 1973), In general clivajul distantat ia nastere in lungul unor plane de forfe- care orientate oblic fa}4 de axa maximi a siressului. Aceasta cateyorie de clivaj se iniflneste mai freevent in rocile mai pujin ductile, cum sint gresiile sau caloarele, Spre deasebire de clivajul continuu, care se orienteaad, de reguli, pa- ralel cu planele axiale ale cutelor, clivajul de fracturé si cel de forfceareau tendinta de a se dispuné sub un unihi mare’ (uncori’ perpendicular) fal de stratificatic: Din aceasta cauzd elivajul distantat previnta ineli- nari convergente spre nucleul anticlinalelor st divergente faté de zonele axiale ale sinelinalelor. In cadru) structurilor eutate constituite dintr-o alternan{a de roci ar- giloase, mai ductile, si roci grezouse cuartitice, mai pujin ductile, se poate Rig, 8.20 — Retraetla plas nelor dé clive) in treeerca din mane tin yresity in die fertte studi) de eat (dupd Matlauwr, 197: Fig. $29 — Clivuj distantat de axial, respe turd paralel cu planul a! de observa @ refractie a planelor de clivaj la trecerea dintr-un strat ductil Ja altul mai rigid (fig. 5.28). In acest caz in rocile mai duciile se mani- fest un clivaj continua, de flux, orientat paralel eu planul axial, in timp ce in stratele mai rigide se manifesta clivajul de fracturd, care 4inde si se dispund perpendicular pe stratificatie, adicd, convergent In jos fala de nucleul anticlinalului. Se cunose insa si cazuri in care clivajul distantat este paralel cu planul axial al cut ta se explicl priniraim prares de forfecare a rocilor rigide in lungul unor plane paralele ou plancle de curgere Jaminara exislente in rocile inconjuratoare caracterizate printro ductilitate mai ridicata (fig. Jind conditionat de o com) distantat apare la presiuni litostalice gi lemperaturi mai mici decit ¢liva- jul continuu. Se apreciazd (Mattauer 1973) ca in conditiile unui grader geotermi¢ normal acest tip de clivaj se dezvolta la adincimi relativ mici, de ordinul’a 2—5 km, in structuri caracterizate printr-un grad de eutare mai slab, In general, tipul de clivaj depinde de natura rocilor, de adincimea gi gradientul geotermic Ja care a avut loc deformarea gi de intensitaten stresstlui deformant. Intr-o serie relativ omogend’ de roti supusi unor deformari prin aplatisure se poale distinge astfel o zona superisara, dez- 126voltata Ja adincimi de 2—4, km, in care predomina cule normale asociate cu Uh Clivaj distntat oblic, uncori perpendicular pe. stratificatic: Mai jos peo grosime pind la 10 km se dezvolta o zon’ in care predomina cute strinse, izoclinsie, asociate cu un clivaj continun, de flux, care face un unuli mic, uneori nul, cu planele de. stratifieatie, Sub aceasii zon’ pre- doniind rocile caracterizute printr-o sistozitate metamor fica, Tinkatia Prin linintie se tnjelege orientarea paralela a oricdror:elemente direc- fionale in. roci, Ca si folinjia, liniatia poate fi primark sau secundar’. Liniapta primarét, generata 0 date cu formarea rocli, este reprezentata, fn recile sedimentare, prin orientarea paralela a uner structuri externe cum sink mecanoglifele sau urmele de valuri are ofera indicatii asupra contifiilor dinamice ale mediului de depunere $i, respectiv, asupra pox tiel normiile sau risturnate « stratelor. In ‘lor magmatice Linialia primard este exprimata in textura fluidalé ‘indicind directia de curgere a acestora, Lindapia secwrdart a luat nagtere cx urmare a defermarii unot roe preexisiente. La unele roci se constaté prezen{a mai mullor liniagil sceun- dare suprapuse cu orientari diferite, precum gia uneiliniafii relicle, mog= tonite de Ja rocile inijiale care au fost supuse deformilrii, De regula liniatia secundard se dispune in planele de foliatic, Se in= ‘tilnese fnsd $i roci lipsite de foliatie care prezintd o liniatie murcata de paralelismul axei lungia unuia sau mai multor minerale constitutive, In functie de freeventa elementelor liniare paralele, linialiile pot fi mai mult Sau mai pulin, evidente. Trebuie- precizat ea microstructurile Linlare aint elemento. structurale penctrative, adicd ele apar, practic, in tnati masa rocii care a fost supusé defermarii. Dupd aspectele pe care le prezinta si dupA modul fn care au luat nas— tere limiatiile secundare pot fi; liniatii mincrale, linia de alungire, li- niatii de intersectie si liniatii de microcutare, — Liniatiile minerale sint marcate de paralelismnul axelor lungi ale iineralelor componente ale unor roci metamorfice. Ele apar, de reauld, ca regultat al recristalizdrii sincinematice a unor minerale cu habitus Fig. $.99 — Linfatic mincraléi merceté de paralelfemul uxvlor lungi ale cristalelor de hornbiendd cu axa ci- hematica b. avicular cum. este hornblenda (fig: 5.3). Orientarea mineralelor esle pa— ralela cu axa Junga a clipsaidului de deformare. Unele:liniatii minerale pot lua naytere si pe seama unor minerale antetectonice prin grefarea erista- lelor nou formate pe mineralele preexistente. De asemenea, se pot intilni linia(ii mareale de minerale posttectonice care mimeazi.o lineatie mni veche, 120| — Liniafiile de alungire sint determinate de alungirea paralela dunt componente initial mai mult sau mal putin izometrice (fig. 5.51), Asif clementele rulate din componenia unui conglomerat supus deformirii pr aplatisare pot lua forma unor elipsoizi cu axa scurli orientatA perpend cular pe planele de foliatic. In acest eaz, uxa lunga a elementelor dete j Ke we Fig. 3. — Liniotie de-alunyire determinatd. de p raletismal axclor lung. ale unur elemente de cand merat. Alungirea elenicntelor corespunziteare cu a) cinenation a. mate, corespunde cliei de alungive a corpului de roci, adieti cn as lung&.@ elipsoidului de deformare. Liniatii de alungire potfl mareate, ¢ menea, de alungirea paralelé a oolitelor sau a unor forme fosile di formate. Ga gi liniatia mineralé liniatia de alungire este orientalii paralel sensul de alungire prin aplatisare a corpului de rori, in eare o intilnls — Liniutiile de intersectie sint generate de intersecyia'a doua eategor de foliatii. Cel mai frecvent pot fi cbservate liniatiile formate la inte sec{ia dintre planele de stratificatie Sp si planele de clivaj &, sau le ir tersectia dintre dowa sisteme de clivaj S;/5. (fig. 8.32). in volum de roci supus unor deforméri in faze succesive poate’ prc zenta dowd sau mai multe sisteme de liniatii diferit orientate. Tn sices caz, virsta reluliva a ucestora se stabllesié pe-baza abservatiilor cle tere pornind de la regula generala conform eareia clementul structural car intersecieazd, Intrerupe sau deformeaza alt element este mai nou dec! clementul deformat sau intersectat. — liniajiile de microcutare sint determinate de orientarea paralela garnierclor unor microcute. Acest tip de liniatie apare mai freevent f filite si in sisturi cuartito-sericitoase care au fost supuse unor procese d cutare intensa. In aceste procese iau nagtere microcute de cimensiuni d 128Ja ordinu) metrilor Ja cel «l milimetrilor, concomitent cu formarea unor macracute (fig. 8.33). In cazul cutelor strinse (izotlinale) constituite dintr-o alternanta de yoci ductile (ex. sisturi argiloase) gi roei mal putin ductile (ex. gresii, cuarfite) rocile mai putin ductile din flancurile cutelor sint supuse la in- | reeset ALS gl OEE Pig, $83) — Lintuyle de mi- Fit, 5.94 — Liniatle de crevutare, budinaj $i de microcu- tare. Strate de) sresii (near compact) inter- ealate fm omarne for meazA hudine {n flancurt si microcute In gamiera cutel tzoclinale, cance mitent cu aplatlrarea marnelar, tindere pe directia de alungire (axa maxima a elipsaidului local de defor- mare) si, in cele din urméa, sint Zragmentate, Juind forma unor corpuri alungile, de regula, paralel cu axa # a cutci si avind un aspect lenticular im sectiune transversala. Asifel de corpuri de dimensiunl foarte variate au primit numele de budine (fig. 5.1). Liniile de separatie dintre budine sint paralele intre ele consiituind o liniafie curacteristica. 5.3. Aplicafii ale analizei microstructurale studiul structurilor cutate Clivajul rocilor, liniatiile si micrecutele apar, de regula, in cursul pro- eesclor de cutare, in condilii de presiune litostatica gi temperatura care determina un anumit grad de ductilitate a rocilor. In cazul unci singure faze de cutare, elementele microtectonice formate concomitent cu structurile majore, previntd legaturi strinse cu aceste structuri, De ascmenea, pot fi remarcate legaturi evidente intre cutelc majore si elemente microtectonice necontemporane cu procesul de for- mare a cutelor, dar generate sub actiunea unor forte care au ayut aeceasi orientare casi cele care au generat cutele. In astfel de sttuatii, studiul §— Geologie structurala 129elementelor microstructurale este de un real folos per rezolvarea unor probleme de cartare geologica si anume: identificaréa pozitiel normale sau rasturnate a stratelor, determinarea vergentei cutelor gi a plenjului aceslora, stabilirea lipului de cuta: Problema principala za relatiilor dintre clivaj si cutcle majore sebirea corceté a planelor de clivaj de planele de slralificatie se poate rea xaminarea atenla a suprafetclor respective, Planele de’ clivaj se disting prin prezen{a unei liniatit fine marcale de schimbart ale culorii sau ale naturli Litologice, udicA de urma planelor de stratificatic pe suprafata de clivaj. Pe suprafetele de stralificutie nu se remured astfel de zonalitate legata de modilicari litologicc. Observind pe teren un sistem de plane de clivaj continuu eit positie icali putem trage concluzia c& rocile respective fac parte dinkr- outa planul ial vertical, stratele inclinate -strihatute ce acest. si vaj find In pozitie normala, Pozitia fy spatin a linlatlel de interse inlre clivaj si stratifiestia mitiald (,) indie pozitia garnierei (axei) cuted respective. Astfel in cazul cutelor ou garnieri orizontald, (tig. 5.35 a) linia- \in este gi ea orizontalés in cazul cutelor cu sarniera vertical (fiy, 5.95 4) linialia este verticala, iar in enzul cutclor eu plonj liniatia este inclinala (fig. 5.35 ¢): SD Fey b Fig, 5.35 — Relatii intre lintatla 7, formati;ia intersectia: dintre stratidl i clivajul de pian axial S, ci poditia sarn’ u — enth orizonata: & — ent versicald: o— cali Atunci cine planele de clivaj continua prezint o anwmité ielinare, cutele respective sint Inclinate sau deversate, In sectiuni verticale urientate perpendicular pe direcjia siratelor, ana- liza relaliilor dintre pozitia planelor de clivaj si cen # planelor de strati— fieatie permile recunougterea raporturilor de suecesiune narmala sat ris= lurnala a'stratelor. Astfel in cazul pozitivi verlicale a planelor de clivaj stratele inclinale afectate de acesta se gases¢ in pozilie normala, adicd straitele mai noise gésese’in sensul inclindrii stratelor (fig. 5.46 a). 130Cind clivajul inclind in sensul opus inclinarii stratelor acestea se! aflé de asemenea, in pozitie normala (fig. 5.36 b, ¢ flancul drep|). In ecagurile in care elivajul inclind in acelasi sens cu inclinarea strate ltr, in fluneul normal unghiul de inclinaré a clivajulut este mai mare decit eel al inclindril stratelor (fig. 5.36 flaneul sting) iar in flancul invers (in Piri acral Plaee over! Fug 8.38 — HelatH In Keetitial tran: Intre clivajul cantinu (in|i intrerupte) pari cutute: 9 — uth dealing & = cUth Spclinata; ew 1, vergenter & Gurapt; uf eUsd deversars el fane divers + — Strat vertical afectat de un cliva) Inclinat; axa sin ualulul este situatt ta dreapla stratulul. poxilie risturnata) Inclinarea clivajului este mai micd decft inclinarea stratelor (fig. 5.36 d, flancul drept), In cagul unor strate verticale afectate de un clivaj inclinat, stratele mai noi (din ax sinclinalului) se situcazd in sensul opus inclinasii cli jului (fig. 6.37) Cutele cu plonj pot fi identificate prin aceea cA dircetia planelor de clivaj nu este paralelé eu cea.a sizatelor. Pentru un observator care pri- veste spre axa sinvlinalului, sensul coboririi axiule a acestuia este indicat de sensul in care se fermeaz’ un unghi ascufit cu virful In punctul ocupat de observator, intre directia clivajului si perpendiculara dus& pe directia stratului (fig. 5:38, 5:38). Liniatiile de alungire constituic un bun crileriu de stabilire « pozilici elipsoidului de deformare. Fle nu pot fi insd folosite ca un criteriu de delerminare a pozifici axului umei cute Intrucit sensul de dlungire mu taineide dectt rareori cu direc{ie xxului cutei, In culele de aplatisare for- mute Ja adincimi relaliv mici liniatia de alungire liniatia. mineralé se orlentezi vertieal, paralel cu wxul A al elipsoidului de deformare, (tig. 5.40). * 131Pouitia normala sou rasturnat’ a-stratelor’ din dadrul unel structurt culate poate i identificata si cu ajutorul analizei formelor pe care le Prezinta microcutele. Asifel in flancul normal al unei cute deversate spi Greapts, mictocutele wm forma literei Z tn timp ce in flancul invers (18s- turnat) ele prezint& Jorma literci 3. (fig. 5.41 a). In cazul cutelor deversate Pion exiat Fig. 5.08 — Relatii tntre clivajul continua fii thitreruptc) yl povitia sarnieret ente~ lor @ — sinclinal rept eu gamieed otfaontuli oo dk Fecha elivajulut este paraipia eu ditectiA, hist for — winetinal deept eu phony spre. nor © = pinetwind @eopt cu plend. apho yusts Vt fAclinal cleversnt eu plod) Mpne Hard, Kigi 5.39 ~~ Delerminarea. sensulni plon- Juiui ru ajutorul relatiilor dintre pozi- fia clivajulni Gini Intrerapte) 1 cea a stratelor o, — ulneinat are deapte, fara plan cunal spre dreamia eu pion) sire nord clita) spre dreapa em pleny epee ig. 540 — Diferitele ovien- (rl Bosihile ale linatiet de alungire in cadrul unei entle: & — stratigicatiay 5 — eniva- ils b= Ba atngins arated eu axa cute; 8 — siline Bite verted perpendsculard pe sea eurstt ¢— alungire fa plan vertical abled fat Ge asi cu tai —incayia de alungite thte-o cuit eu dublu plan.spre stinga observatorului, microcutele au’ forma de S$ in Maitcul normal si forma de Z in cel rasturnat (fig. 5.41). Linialia marcata de sarnicrele microcutelor este paralcli cu directia axei cutel majore din cure fae par le, iar suprafate infaguraitoare a sarnierelor microcutelor este paraleld cu pozitia real a stratului supus microcutarii, Sens de deversare Stas decerersare Fig: $41 — Determinarea pozitici normule sau rAsturnate a stratelor, fn seetivni transversale, cunoseind sensul de de- versare a macrocutelor si foraa suucrocutelor, SAgetile mick sint orientate spre stratul mal vechi. 5.4. STADILE DE DEFORMARE A STRATELOK Criteriile de clasificare a cutelor si de determinare a mecanismelor lor de formare au fost subiecte indelung controversate in studiul struc- turii roejlor, In analiza fenomenului de cutare trebuie s4 abardam dowd tipuri de probleme: — care sint mecanismele de cutare, adica ce schimbari interne au loc in masa siratelor ce sint cutate; =p care sint cawzele cutirii, adica ce forte au actionat pentru produce- rea structurilor cutate F Daca examindim efectele geologice ale unei deiormari progresive rezul- tatul acesteia depinde de: natura si orientarca siressului $i cum este mod Hicala orientarea stressului in timpul fermérii cutei; proprictatile reu- logice ale materialului si cum se schimba aceste proprieli{i in timpul deformarii progresive, Intr-n deformafie continua forma geometrica a materialului se schimbi, trecind de la stadiul # la stadiile 2, 3, 4 (fig. 5.42). Daca examinam pro- cesul deforméarii progresive se observa urmitoarele 1. Starea de deformare finala in material variazii de la un punct la altul, Stratele de roci cutate (formate din strate cu stratificatie inifiala 138,dued indoirce sub forma unor cute a parti superinare a stratelor, Astfel de cule sint frecvente in rocile argiloasé sau cu numeroasé intereala(ii arglloase (fig, 6.81) Cute formate prin actiunes ehetii din ghetari, In curgerea lor ghe- faril pot cxercita presiuni-asupra rocilor pe care sluneed; antrenindu- Indoirea cupetelor de strat oO — ctarea inijisias b — formarea curelor prin aluneearaa pari auperian a chiar mici inedleciiri, Astfel de svente In depozitele i deformindu-le sub forma de cute cule nu depagese 10—20 in fn adincime gi sint fre pleistocene ca efecte ale glaciatiunilor noi. i TrUDIU $i DE REPREZENTARE A CUTELOR Cervetarea structurilor cutate se bazeazi pe observatii direete efeo- tuate pe teren in deschideri naturale sau in deschideri artificiale, cum int cariere, tunele, dcbleuri etc, precum si pe datele obtinute prin fo- je, lueraéri miniere si prin diferite metode geofizice- In eadrul lucrarilor de cartare geologica in regiuni cu strate cutate Se uimareste cunoasteres pozitiei stratelor, 4 repartitiei fuciesurilor gi a grosimilor, a _discordantelor unghiulare. Dat fiind faptul cd aflorime {ele sint, de regula, mult mai mici dccit dimensiunile cutelor majore, in ele nu se pot observa decit un pachet de sfratc inclinate sau orizontale care reprexinti doar 9 anumita parte a unci cule, Problema care se pune in fata yeclogului este de reconstitul imaginea de ansamblu a unor cule, prin sintetizarea si corelarca observatiilor $i a masurdtoriler efcetuate in puncte izolate, In cazul unor cute normale simple, recunoasterea structuriloy dntieli= hale si sinelinale se realizcazi relativ usor, pe baz inclinrii divergente $l Pespectiv, convergente a stratelor, In sstfel de structuri se poate marl, cu destula: usurinyé, succesiunea normald, stratigratied, a depazite- lor si se poate Intocmi coloana stratigrafied a formatiuniler cutate $i deschise prin croxiune sau prin activilatea uman: In regiunile cu o structurli cutata complexa, fn care Intilnim witit cute normale eft gi cute izoclinule, culeate sau in evantai descifrarea structurii 1s?nu s@ poate realiza numai pe baza observatiilor asupra geometriel strate Jor fara stabilirea raporturilor privind-virsta relativa a acestora. Q mare importanta o prezinti in acest caz determinarea, in fiecare afloriment, a poditiel normale sau rasturnate:astratelor. Un. strat se.gaseste in pozitie normalaé atunci cind el mu gi-a. modifi- eat poxitia sa inifial orizontala cu mai mult deceit 9U°. In. pozitie raslur- wi se afl& stratele care au suferit o rotire in jurul unei axe orizintale eu mai mult decit 90°. La stratele aflate in pozitie normala, fafa mal ve- che aestratului este la partea inferioard a lui, iar la cele rasturnate ea s¢ gaseste la partea suporioara. O succesiune de strate in. pozitic not ijela prezinta in partes superioard stratele cele mal nol, In Linp ceo suceesitne de strate risturnate urmarila pe vertienlé: prezinta, tn partea supcrioard stratele cele mai vechi, iar in adincime, strate din ec in ec mui noi Pozitia normalé sau résturnalé a stralelor se poute recumoaste pe baza urméituatelor eviterti: 1. Criteriul biostratigrafic confor importanta o prezintaé Heesh can de acestela; In eazul pozitici rast telor mal tinere (fig. 5.82 a). Determinaren vir: tuntie se face pe baza fosilelor caruia, in pozitie movmala stratele lerminarea, in ficcare afloriment, a ate Strate mai vechi stu deasupra stra- stratelor in aceasta’ sl de determinate a pozitie? normale (1) $1 rasturna- te. (2) a stratelor: a —citerint b obied de . fe dt — pinnti fieatia, 7 — Inve cordate scoriaces, a. Granoclasurea verticald, adica trecerea gradat& de la granule mai grosiere din baz unui strat spre granule din ce in ce mai fine spre fata superioara @ accstitia; in cazul unui strat in pozitie rasturnatA aceste ra- porturi sint inversate, marimea granulelor crescind spre fata superioara (fig. 5.82 ) 3. Criteriul hieraglifelor se bazeaza pe faptul c& mulajele microrelic- fului fundului bazinului de sedimentare format sub acjiunea curentilor 158sau_a orgonismelor epibentonice indic® totdeauna fala initial’ inferioara, moi veche, a stratelor. Cind gasim hictoglife pe fata superioaré a nul strat, stratul respeetiv este in pozific rasturnata (fig. 5.82 ¢ — Stratificatia ablict de curenfi, pe linga faplul cA permite reansti- luires drientarii paleocurentilor, ajuti sila recunoasterea fetei initial in= ferioare a slralelor, intrucit laminele acestuj tip de stratificatic sint okiens fate, de regula, cu convexilatea spre fata initial inferioaré a. strateloi jur spre faja inilial superioard ele sint retezate de laminele acoperitoare vind aspectul ‘uner microdisendante unghiulare. tn pozitic ras alritele prezintaé lantine ‘orientate cu paried eonverd in sus (fig. 5.02 dt). — Urmele de valurt in pozitin normala-a stratelor at crestelo sce tite Indropiite Im sus) iarin povitie rasturnata crestele privese in’ jos. — Crapaturile de uscare, in caxul stratelor aflate: in Pozitie normals, se Kirgese spre fa{a superioard, iar in eazul stratelor Histtirnate, se ae Bese spre fata indreptata tn jos (fig. 5.82 e) — havele cordate in pozitie normali r din ce In.e¢ mai mari pew de lavil (fig. 5.82 9). Transpunerea eft mai exacti a pozitillor sia Jimitelor geoldgice pe harti $i upoi pe scefiuni yeologice conduce Ja lamurirea raporturilor clin- tre strate si, in cele din urma, la descifrarea structurii de ansamblu 2 vegiun De un real ajutor in descifrarea structurii unel regiuni s-a devedit anulisn geomorfologica, realizala fie pe baza observaliei directe do pe culmi sau din ver, fic pe baza hartilor topografice sau, mai ales, pe baza inlerpretarii acrofologramelor. Sc stic ci stratele gi soriile de strate con- stituite din teri mai bine consolidate, cum. sint canglomeratcle, gresiile cuarjilice; calcarele, dolomitele silicolitele etc, sint, In general, mai te- vistente la crosiuine si, in consecin[, ele constituie forme de relief po: tive, in limp ce stratcle gi parhetele de’ strale formate din roel mai pu- tin rezistentc la eroziume cum sint argilele, sisturile argiloase, nisipurile si, in general, roeile mai slab consolidate, dau un relie? mai coborit, cu pante mai line. La limita dintre corpurile de roci mai tari cu alte toci mai putin tari se formeazd adesea o ruptura de pani pe baza careia so poate urmari contactul respectiv pe mari intinderi Jn regiunile constitute dintr-o alternantA de strite rezistente si mai pufin rezistente eutate si erodate, relicful reflecta foarte bine pozitia stra- telor, Astfel vonele in care stratele sint orizontale se caracterizeaza prin- fr-un relief-de podis sau de platfor siructurala, iar Himitele dintre strate pot fi windrite pe acrefolograme sub forma unor benzi dispuse paralel cu curbele de nivel. Stratele cu inclingri miei (sub 15°) din flancu- rile unor cute formenz’ cueste, adiea forme Pozitive de relief caracteri- zaie printr-un versant plan cu inclinare mal redusi, corespunzind fetet Superivare a unul strat mai rezistent la erdziune §i un versant mai ab- rupt, corespunizind capetelor de strat, Stratelo si seriile de strate’ ew tn= clinare mare sau vertieale formeaza creste cu versantil simetrict, Aceste ereste corespund stratelor mai rezistente la eroziune. itd vacuole cu diamety ura apropierli de fata superioard a curyerti 159Anticlinalele si sinclinalele normale se identificd pe: baza inclinarii divergente sau convergente a suprafctelor structurale mareate de cueste in relieful regiunii. Cutele deversate, izaclinale sau in evantai pot fi des- cifrate prin analiza reliefului In zonele de ridicare sau de coborire uxiald a acestora, adicd acole unde pot fi observate inchideri periclinale ale anti- clinalelor sau inchideri centriclinale ale sinclinalelor. Studiul repartitiei faciesuriler si a grosimilor depozitelor in. cadrul diferitclor subdiviziuni stratigrafice da indicatii asupra raporturilor din- ire procesele de cutare si procesele de sedimentare. Asifel in cagul anti- clinalelor de tasare dezvoltate deasupra unor culminafii ale relicfului ir fropat, 0 subdiviziune stratigrafiea In constitutia cdreia predomind argi lele va prezenta grosimi mai mari in zonele depresionare ale rellefului Ingropat si grosimi mai reduse deasupra culminatiilor. Inclinarea flancu- rilor unor astfel de anticlinale se explicd prin aceea cit In sinclinale, unde grosimea initialé o argilelor « fost mai mare, amploarea tasdrii este mal mare decit in bolta anticlinalelor, unde grosimea inijialii a argilelor a at mai mica. Virsta cutelor se determina pe baza analizei atente a suprafelelor de discerdanta care acoperd structurile cutate, Virsta unei cute este cuprinsd intre virsta celui mui tinar strat cutat si virsta celul mai vechi strat care acaperd discordant cuta respectiva, In regiunile cu strate cutate acoperite de o paturé groasi de depoxile ‘izontale dispuse discordant, descifrarea steucturii de adincime se ba- wi, in principal, pe aniliza datelor de foraj sia datelor geofizicc. Forma cutelor din adincime se reprezinta cu ajutorul harfilor structurale si al sectiunilor geologice. Reprezentarea structurilor cutate pe hirfi geulogice. Forma limitelor geologice in cazul structurilor cutate depinde de aspectele reliefului gi de morfologia suprafetelor cutate. — In regiunile cu relief plan, orizontal, forma limitelor unor strate cutate depinde direct de forma suprafetclor axiale si de ridicirile si co- horirile axiale ale eutelov. in sectoarele in care plancle axiale nu preainta schimbari ale directiei iar sarnierele cutelor se mentin orizontale, toate tipurile de cute se re- prezinta pe harta geologic’ sub forma unor zone paralele si rectilinil Siratele de acceasi virstd se repel de o parte si de alta a axelor anticli- nélelor in lungul carora se dezvolt& stratele ecle mai yvechi si a axelur sinclinalelor marcate de stratele cele mai noi (fig. 5.83). In cazul cutelor cu schimbari ale directiei planului axial limitele se mentin paralele, dar prezinta undulatii in plan orizontal. Diferitele tipuri de cute se deosebese, in eazul relivfului plat, prin inclinarea si, respeciiv, lajimea sub care apur stratele In cele. doud flancuri. Astfel cutele normale drepte cu Inclindri egale si divergente ale flancurilor anticlinalclor se caracterizeazd prin lAlimea egali sub care se reprezinté formatiunile sincrone in cele doua flancuri. Cutele cu planul axial inelinat ca si cutele deversate se disting printr-o atime cartugra- ficd mai mica a stratelor in flancul mai inclinat (fig. 5.83 a). Cutele izos 160clinale se caraclerivear# prin Jétimea cgalé « zonelor de-aflorimént ale stratelor sincrone in cele doua flancuri dintre care uncle sint normale jar altele rasturnate (fig..5.83b). Cutele.in cvantai se disting prin inelinarca convergenta a flancurilor in anticlinale si divergent: inclinule; toate fimeurlle sint inv adica au stratele in pozitie ra (fig. 5.95.¢). 0.83 — Meprezenta- rea eutelur in bloe dia grarme, in cazul unui re- Jie plat, orizontal: = ‘anitetinal toni hi rvence, iyoctinae: 6 — avanti 6 SNroeMA Nt oS eth tal cu pony. In sectourele de coborire: axiald, flancurile anticlinalelor tsi modified treptut directia, se apropie gise racordeaza formind o inchidere peri hala cu Inclinarile stratelor orientate in sensuri divergente. Flaneurile sinclinalelor se departeazi iar in zona axiala se afl4 strate din ee in ce mai tinere, In sectoarcle in care ‘citele normale’ sufera o ridi¢are axiala flaneu> rile anticlinalelor se indepartcazi, largind zona de dezvoltare a nucleu- lui, iar flancurile sinclinalelor se apropie ‘si-se racordeazd fermind 6 in- chidere, sai o terminatie centriclinald, in care stratele inclina convergent spre partea centrala a sinclinalului. Trebuje subliniat faptul ca ‘in toarele de ridicare $i de coborire axiala cutele izoclinale se comporta ca $i éutele normale, prezentind Inchideri periclinale ale anticlinalelor si inchi~ deri centticlinale’ ale’ sinclinalelor. Din aceasta caued allt pe aerofoto- grame cit si pe harti geologice si pe teren, desrifrarea structurii cutclor izoclinalc sc realizeazé ce] mai bine In zonele de ridicare a sindlinalelot i, respettiv, im zonele de coborire axialé’a anticlinalelor Culele in evantai, fn cazul unei ridicdri sau coboriri ale, prezinta in plan orizontal conture aseménatoare cu cele din sectiunile transversale. Asticl la un anticlinal in evantai care prezinté o coborire axiala, flancu- Tile rasturnate in sectorul mai ridicat al outel se indeparteazd, se redre- seaza Ja verticala, apoi se apropie si se racordeazi in sectorul mui coho- rit, al cutei, sector in care stratele revin la pozitii normale si prezinta i clindri periclinale (fig. 5.83.d), AL — Goolngie sirueturata 161— In regiunile cu relief accidentat diferitele tipuri de cule prezinta, in linli generale, aspecte asemanatoare cu velé ardtate pentru regiunile eu relief plat, deosebindu-se prin forma mai sinuoasd a limitelor dintre strate determinata de influenta formelor de relief si dé variatia inclindrii Watelor, In lungul flancurilor inclinute limitele dintre formatiuni for- meazé pe vai virfurt ascutite indreplate in sen- sul inelinarii stratclor, iar pe culmi limitele au © forma curba cu convexitatea indreptalé in sensul opus Inclindrii stratelor, Diferitele tipuri de cute se disting, in caxul unui relief accidentat, prin forma caracteristica a limitelor cintre formatiuni; Astfel_cutele normale -drepte prezint pe Harta geologic’ forme liniar alungite caracteri- zate_printr-un anumit grad de simetrie a flan- curilor, Zonele axiale ale anticlinalelor, consti= tuite cin strate mai vechi, se lAngese pe vii §L > ingusteazi pe culmi, iar zoncle axtale ale nelinalelor fn care sink dezvoltate formatin= Fig. 5.84 — Harta geolo- ile cele mai tinere se largese pe culmi si se in- uicd §} Sectiunea trans~ — pusteazA pe val (fig. 6.84). Axa un See Seite te ; “plana este o Linke dveaptt, lief avcidentat (A- ea reprezentind proiectia pe planul orizontal al directia sectinni hartil a interseetici dintre planul axial vertical si suprafa\s-topografica. Cutele inclinate se reprezint& intr-un mod analog. Ele se deasehese prin aceea cé prezint& latimi cartografiee mai mari ale formatiuniloy in Mancul cu inelinare mai mic& Totodata sinuozitatea limitelor este mai pronuntata in flancul cu inclinare mai mic. Suprafata asialA a cutelor Inclinate sia cutelor deversate intersecteaza relieful ca orice suprafala in- clinata; ca se reprezinta pe harta printr-o linie ondulatd, cu virfuri pe Vai, indreptate in sensul Inclinarii planului axial, Cutele izoclinale prezinié pe harta geologica un aspect asemanator cu eel. al unor structuri monoclinale, toate limitele fermind, pe vai, virfuri orientate In acelag sens. Zonele anticlinale si cele sinclinale se disting prin virsta formatiunilor din partea axiala, prin ulilizarea semnelor con— yentionale pentru indicarea axelor de anticlinal-si de sinclinal cu un flane, rasturnat, precum si prin pozifiile rasturnate ale flancurilor. inverse (fig. 5.85). Cutele rasturnate preainta, in zona sarnierei, un aspect sinform (pseu- dosinclinal) cu formatiunile cele mai yeehi in zona axiala, Intre zona, de sarniera yi cea de Inrdddcinare a anticlinalului se dezvolt& un sinclinal antiform (fig. 5.86). Cutele evantai prezinta, de asemenea, un aspect inversat in raport cu cele normale si anume anticlinalele sint Ingustate pe vai, iar sinclinalele sint largite. Recunoasterea anticlinalelor si a sinclinalelor se face pe baza Virstei formatiunilor din zonele uxiale si pe baza semnclor conventionale care rata pozifia rasturnata a tuturor flaneurilor (fi! 5.87). 162In unele cazuri, cind subdiviziunile stratigrafice care_pot ti /separate in cadrul unor regiuni au grosimi foarte mari, iar stratcle. prezinta in- clindri mici pe suprafele intinse nu se poate trasa nici a limit stratigra- fica. Pe astfel de suprafete pot exista unele cute a cdror forma nu poate Fig. 5.85 — Hurta geotogied 31 xectiu- Fig. 5.88 — Reprerentarea th bloc dia nea IruasvERsWld Uo Unor cute izvelinule gramé a nei cute rasturnate [t, by @, B, © — Virsta relative a stratclor), © — virsta relativa a stratelor), Pig..6:87 — Reprezentarea pe harta geolegied si in sec jiume transversal a uner cute evantai {4rd plonj (a, b,c — virsta relativa a stratelor), fi redatd prin mersul limitclor. In acest caz pentru reprezentarea cutelor se identifica unul sau mai multe orizonturi reper care se traseazd pe hart&, Drept orizont reper poate servi un strat cu o compozitie litolagica particularé si cu largé extindere in suprafat# (gips, cdrbune, tuf vul- canic ete,),