Nicolae Labi

Poezia "Mama" a lui Nicolae Labis este mai mult decat o suita de versuri, este o
declaratie a fiecaruia dintre noi adresata celei mai dragi fiinte, mama.

N-am mai trecut de mult prin sat si-mi spune

Un om ce de pe-acasa a venit
Cum c-a-nflorit la noi malinul
Si c-ai albit, mamuca, ai albit.
Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnava.
Eu nu stiu cum sa cred atatea vesti,
Cand din scrisori eu vad precum matale
Din zi in zi mereu intineresti.
Intalnire cu mama
Nicolae Labis
S-au coscovit peretii imbatraniti de ploi,
Sunt mai tacute parca si scarile de piatra;
Cu coada rasucita , smucindu-se in lant,
Vad m-a uitat si cainele , ma latra.
Dar mama.. Se incurca in fuste alergand ,
Acum ii simnt mireasma de pruna si de para ,
Cum o simteam atuncea cand prune ne-aducea
Copiilor , ce ne jucam afara.
Ramanem in tacere pe banca de stejar;
Cu palmele uscate , fierbinti , ea imi mangaie
Obrazul ars de soare si parul plin de praf ,
Plin de poemul auriu din graie.