EPISTOLA CATRE TIT Introducere 0 epistola scurté, care confine insd chintesenga doctrinei crestine, fiind compusd intr-o maniera superba, cuprinzand tot ce este de trebuintd pentru cunoasterea si viata cresting I. Locul unic in Canon Trei capitole de dimensiuni reduse, adre- sate in urmé cu peste o mie noua sute de ani unui misionar putin cunoscut, de pe o insula obscura, de catre un vestit misionar, ajuns la batranete — oare ce relevanfa ar putea avea ele pentru crestinit ,Juminafi* din yeacul al douizecilea? Negresit, daca acestea nu ar fi fost dect cuvintele lui Pavel (nici chiar acest fapt nefiind acceptat de cei mai mulfi libe- rali!), ele ar fi stamit interes doar pentru cei interesati in istoria bisericii sau pentru cei care au in programa universitard studiul gandirii crestine primare. Dar acéste cuvinte sunt, in acelasi timp: cuvintele predate de Duhul Sfant* si, ca atare, ele aduc o contributie pe care nici o alté carte nu 0 poate aduce. Tratarea subiec- tului presbiterilor sprijind si confirma invaya- tura similara gasita la Intdi Timotei. Repeti- fia nu este deloc redundanta, ci, asemenea multor altor paralele din Biblie, in special in VT, nu face altceva decat sa sublinieze cat de mult doreste Dumnezeu ca ai Sai sa-si insugeascd temeinic o seama de principii fundamentale. Probabil cd cel mai valoros pasaj din Tit este cel de la 2:11-14, care a fost redactat cu un minunat sims al proporfiilor, de natura sa evidentieze si mai mult doctrina harului. IL. Paternitatea Pentru discutarea paternitatii epistolei — Martin Luther catre Tit, consultagi Introducerea la Epistole- le Pastorale. I. Data Datorité asemanérilor temelor si a formu- larii lor, carturarii conservatori cred cd Tita fost compusé cam in acelasi timp sau la scurt timp dupa Inti Timotei. {n orice caz, apari- tia epistolei trebuie plasata intre 1 si 2 Timo- tei, iar nu dupa 2 Timotei. Desi este imposi- bil de precizat data exacti a aparitiei, se poate totusi estima ca epistola a fost redacta- 14 intre anul 64 si 66 d.Cr. Locul aparitiei: probabil Macedonia. TV. Tema Pe langa temele generale avute in comun cu celelalte doud epistole pastorale (vezi Introducerea Ja Epistolele Pastorale), Tit ne pfezinta un rezumat minunat al modului in care credinciosul trebuie sd-si impodobeasca doctrina harului cu evlavie si cu faptele bune. Mulfi dintre cei care par a fi ineantafi de doctrina harului nu dau semne ca ar fi interesati si in etalarea faptelor bune ce trebuie s& insofeascd doctrina harului, dupa cum nu etaleaza evlavia atat de necesara. O atate atitudine este gresita, sugerand o infele- gere necorespunzatoare a adevaratului har. Pavel rezum4 admirabil tema carfii: wAdevarat este cuvantul acesta 5i vreau si stérui cu tarie asupra acestor lucruri, pentru ca cei care au crezut in Dumnezeu sé caute si fie cei dintdi in fapte bune (3:8a). SCHITA CARTIL I, SALUTARI (1:1-4) II, PRESBITERI] DIN ADUNARE (1:5-9) Ill. ERORI DOCTRINARE IN ADUNARE (1:10-16) IV, EXERCITARE IN ADUNARE (2:1-15) V. INDEMNURI IN ADUNARE (3: VI. INCHEIERE (3:12-15) 4) 947948 Tit Comentariu LL SALUTARI (1:14) 1:1 Pavel a fost rob al lui Dumnezeu gi apostol al lui Isus Cristos. Prima ipostaza il infitigeaza ca sclav al St4panului Suprem, in yreme ce a doua ni-l prezinta ca trimis al Domnului Suveran. Prima sugereazd supune- rea, a doua autoritatea. El a devenit rob prin imputernicire divind. Telurile slujbei sale au fost rispandirea credintei alesilor lui Dumnezeu i a cu- nostintei adevarului. Raspandirea credinfei poate insemna fie faptul ci el este cel care Ie- aadus prima oard credinga sau i-a condus la convertire, fie faptal ca i-a condus in credinga dupa ce au fost mantuifi. intrucat sintagma: cunostinfa adevarului pare si se refere la al doilea sens, noi credem ca apostolul a avut in vedere dou’ teluri de baza: (1) evangheliza- vea —- adica rspandirea credintei alesilor lui Dumnezeu; (2) educatid — raspandirea cunoasterii adevarului. Textul de aici se ingemaneazi cu cel de la Matei 28:20 — predicarea evangheliei catre toate nagiunile si invatarea lor s4 pazeasca toate lucrurile poruncite de Cristos, In precizarea pe care 0 face fara inconjur apostolul ca a fost chemat sd promoveze credinta alesilor lui Dumne- zeu, el ne confrunté cu doctrina alegerii. Putine doctrine din Scriptura au fost mai supuse interpretarilor gresite si au starnit mai multe dezbateri, punand la grea cazni inte- lectul oamenilor, ca doctrina alegerii. Pe scurt, ea ne invaté cé Dumnezeu i-a ales pe anumii oameni in Cristos inainte de inteme- ierea lumii, cu intenfia final ca acestia si fie sfingi gi 8rd vind inaintea Lui (Ef. 1:4)." Dupa ce a ardtat c& apostolia lui are de a face cu credinta alesilor lui Dumnezeu si cu cunoasterea adevarului, acum Pavel adaugé faptul ca acest adevar este potrivitcu evlavia. Asta inseamnd cA credinta crestind este consecventé cu adevarata sfintenie, find adaplaté si-i conducd pe oameni la evlavia de ordin practic. Posedarea unei credinge adevarate necesit in mod automat gi trairea unei viefi de curatie. Nimic nu poate fi mai jalnic decat predicatorul despre care s-2 afirmat: Cand era la amvon, oamenii doreau s4 nu mai plece, iar cand nu era la amvom, ar fi preferat ca niciodatd s& nu se mai urce la amvom!"* 1:2 imputemicirea primiti de Pavel in legatura cu evanghelia este tratataé acum pe larg. Ea nu avea in vedere doar: (1) evan- ghelizarea — adic& raspandirea credinfei alesilor lui Dumnezeu, la timpul trecut; si (2) educafia—raspandirea cunoasterii adevaru- iui, deci la timpul prezent; ci si (3) expectati- va — in nadejdea vietii vegnice, adicd la timpu! vitor. ‘Noul Testament vorbeste despre viata ‘vegnicd atat ca un bun de care beneficiem in prezent, cat si o nadejde viitoare. Termenul nadejde nu presupune nesiguranja. In mo- mentul in care ne incredem in Cristos ca Mantuitor al nostru, avem viafa eterna ca pe un bun de care beneficiem in prezent (loan 5:24), devenind mostenitori ai tuturor bine- facerilor lucrarii Sale de riscumparare. Dar noi mu vom trai in mod practic bucuria turu- ror acestora pand cand nu vom ajunge in patria cereasca. Noi nadajduim in sensul ca agteptim cu bucurie, avand privirile atintite in vitor, cand vom primi viata vesnica in forma ei finalé, cand ne vor fi daruite trupu- tile noastre proslavite si cand vom fi pe veci eliberagi de picat, boal4, intristare, suferinta. simoarte (Fil. 3:20, 21: Tit 3:7). Aceasté ndejde este sigurd, intrucét ne-2. fost fagaduita de Dumnezeu. Nimic nu este mai sigur decat cuvantul lui Dumnezeu, care nu poate s4 minta, care nu poate fi ingelat si care nu ingeald. Nu exist nici un risc in a crede ceea ce spune El. De fapt, nimic nu este mai rezonabil pentru o creaturd decat si- L creada pe Creatorul ei. Dumnezeu a promis viafa vesnicd inainte de a fi inceput timpul. Acest lucru poate fi infeles in doud modut tai, Dumnezeu a stabilit in vegnicia trecuté sa dea viata vegnicé tuturor celor care aveau sf cread in Domnul Isus, si ceea ce a stabilit El a echi- valat cu o promisiune. Sau ar putea insemna c4 toate binecuvantarile mantuirii au fost cuprinse in stare germinal in fagaduinfa depre venirea Ini Mesia, pe care o regasim la Geneza 3:15. Asta a fost inainte de toate veacurile timpului sau inainte de a se fi derulat dispensafiile. 1:3 La timpul potrivit Dumnezeu a fficut cunoscut acest program glorios de viata vegnica pe care il concepuse in veacurile trecute. El nu |-a descoperit insa in intregime in vremurile Vechiului Testament. Credin- ciosii nu aveau pe atunci decat o idee foarte vaga despre viaja de dup’ moarte. Dar ceata s-a risipit de indatd ce a venit Mantuitorul. El a adus viata si nemurirea la lumina prin evanghelie" (2 Tim. 1:10). lar vestea bund a fostrispandita de Pavel si de ceilalji apostoli,caimplinire a poruncii lui Dumnezeu Man- tuitorul nostru, adica in ascultare de Marea Insarcinare. 1:4 Scrisoarea este adresati Iui Tit, adevaratul fiu al lui Pavel in credinta comuna. Dar cine este acest Tit? Suntem nevoiti s4-i aleatuim biografia din fragmentele disparate cuprinse in referiti sporadice la el in trei din scrisorile lui Pavel. Grec din nastere (Gal. 2:3), el s-a niscut din nou prin credinja in Domnul Isus, probabil prin misiunea lui Pavel (Tit 1:4). Pe vremea aceea se dadea o batdlie aprigé pentru stabi- lirea adevaratei evanghelii. Pe de o parte erau Pavel si cei care propovadviau mintuirea prin har, prin credinta, fra nici un alt adaus. lar pe de alta erau iudaizatorii, care insistau asupra circumciziei (si prin asta asupra pazi- rii legii), ca cerinfi prealabila necesara, ziceau ei, pentru ca cineva s4 poatd dobandi cetitenia de prim rang in imparaitia lui Dum- nezeu. Tit a devenit un caz de proba in aceas- ta controversa. Pavel si Baraba I-au luat cu ei la Lerusalim ( 1) pentru o conferinga finuta cu apostol batranii bisericii. Deci- Zia conciliului a fost ci un om dintre Nea- muri cum era Tit nu trebuie se supund legilor si ceremoniilor iudaice, acestea nefiind nece- sare pentru m4ntuire (Fapte 15:11). Neamu- rile nu aveau trebuinté s4 devina evrei. Mai degraba, iudeii si Neamurile devin 0 noua creatura atunci cand cred in Isus. Dupa aceea, Tit a devenit unul din cei mai valorogi asistenti ai lui Pavel, slujind in fixnctia de ,,om la sparturat apoi ‘in Creta. Apostolul l-a trimis mai intai de la Efes la Corint, probabil pentra a corecta invatiturile gresite si dezordinile de ordin etic din cadrul adunarii de acolo. Mai tarziu, cand Tit s-a intalnit din nou cu Pavel in Macedonia, Pavel a fost nespus'de bucuros sa afle cd corintenii au raspuns pozitiv la sfaturile sale apostolice (2 Cor. 2:12, 13; 7: 7, 13-16), Din Macedonia, Pavel l-a trimis pe Tit din nou in Corint, de data aceasta pentru aurgenta strangerea de ajutoare pentru sfintii nevoiasi de la lerusalim (2 Cor. 8:6, 16, 17; 12:18). Pavel l-a descris cu cuvintele: , parte- nerul meu si conlucratorul meu cu voi" (2 Cor, 8:23). Nu stim cu precizie cand a fost Pavel cu Tit in Creta, dar in general se crede cd asta s-a intamplat dupa prima intem- nifare a lui Pavel la Roma. Tit este mentionat ultima oard la 2 Ti- motei 4:10, cand petrecut un timp alaturi de Pavel, in a doua sa intemnifare, dar apoi Pavel spune ci Tit a plecat spre Dalmatia, Tit 949 adicd lugoslavia de astazi. Probabi] Pavel I-a trimis acolo, desi impresia care se degajé din acel verset este aceea a unui om singuratic gi ardisit. Apostolul il numeste pe Tit adevdratul sau fiu intr-o credinté comuna. Asta ar putea insernna cd Pavel a fost instrumental in convertirea lui Tit, desi nu este o interpretare absolut certé. $i lui Timotei Pavel i se adre- seazd cu cuvintele: ,,fiul meu adevarat in credint&" (1 Tim. 1:2), desi se prea poate ca Timotei sd fi fost deja un ucenic la data cand 1a cunoscut Pavel (Fapte 16:1). Prin urmare, sintagma ar putea insemna ca acesti tineri etalan calititi spirituale similare celor pose- date de Pavel si ca in slujirea orestina exista aceasti legatura filiala. Acestui tanir asistent, Pavel ii ureaza: har, indurare si pace. in contextul dat, harul inseamnd taria divina necesara pentru viaga si slujire. Indurarea este compasiunea manifestata fafa de nevoile profunde ale oamenilor. Pacea inseamna eliberarea de neliniste, panicd si derutare, in pofida im- prejurarilor neprielnice prin care trecem in viafi. Toate acestea purced impreuna de la Dumnezeu Tatal si Domnul Isus Cristos, Mantuitorul nostru. Conexand astfel pe Tatal si pe Fiul ca surse a harului, indurarii si pacii, Duhul lui Dumnezeu presupune completa Lor egalitate. TI. PRESBITERII DIN ADUNARE (135-9) 1:5 Cand Pavel a parasit insula Creta, crau o seamé de Iueruri care trebuiau puse la punct, existau invafatori falsi care trebuiau redusi la tacere gi se resimfea nevoia acuta de a avea lideri spirituali in adunari, care si ofere calauzire. Pavel I-a lasat, prin urmare, pe Tit pe insula Creta, sa se ocupe de aceste chestiuni. ‘Nu stim cum a ajuns credinga crestind in Creta. Probabil cretanii care fusesera la Terusalim de Rusalii (Fapte 2:11) au adus la inapoicre vestea bund, ulterior infiintandu-se adunari crestine. Nici nu putem fi siguri cand s-a aflat Pavel impreung cu Tit pe insula Creta. Stim ‘insd cd s-a oprit pentru scurt timp la Creta in cadtul voiajului su spre Roma ca detinut (Fapte 27:12), dar imprejurarile acelea mu i-ar fi permis s& desfasoare o misiune activa in cadrul bisericilor. intrucat cartea Faptelor Apostolilor mu aminteste deloc de vreo alti cAlatorie a lui Pavel in Creta, in general se orede ca vizita sa pe insula a avut loc dupa950 Tit prima intemnifare la Roma. Recurgand la pufina muncd de detectivi biblici, putem reconstitui urmatorul itinerar din diversele referiri facute in scrierile lui Pavel. Mai intdi Pavel a cAlatorit cu corabia din Italia in Creta, in drum spre Asia (vestul Turciei de astazi). Lasandu-l pe Tit in Creta (Tit 1:5), Pavel s-a deplasat la Efes, capitala provinciei Asia. La Efes |-a insarcinat pe Timotei sd se ocupe de corectarea invayaturi- lor gresite ce se strecurasera acolo (1 Tim. 1:3, 4). Apoi el a mers mai departe cu cora- bia, traversind Marea Egee si ajungand in Macedonia, pentru a-si indeplini intentia exprimatd anterior pe cand se afla in inchi- soare de a vizita Fllipi de indatd ce va fi fost eliberat (Fil. 1:26). In cele din urma, el a plecat spre sud-vest, traversind Grecia si ajungand la Nicopole, unde intentiona sa iemeze gi unde se astepta ca Tit sd i se alatu- re (Tit 3:12). Homer ne spune ca in vremea aceasta existau intre nouazeci si o suta de cetafi. in Creta gi se pare cA in unele din acestea sau infiinfat biserici. In fiecare din ele se resimjea nevoia numirii unor presbiteri responsabili. . PRESBITERI jn Noul Testament presbiterii sunt barbafi crestini maturi, de un caracter ireprogabil, care asigura conducerea spiritual intr-o adunare locala. Termenul de presbiter (sau batran), care se teferd la maturitatea spirituala aunui om, provine din termenul grec presbu- teros. Termenul episkopos, tradus prin ..epis- cop® ,,supraveghetor* sau ,,pazitor* ¢ de asemenea folosit in legatura cu batranii sau presbiterii, descriind funcfia lor ca pastori asistenti ai turmei lui Dumnezeu. in general prin termenii , presbiter“ (ba- tran) si ,episcop" se infelege una si aceeasi persona, din urmatoarele motive: La Fapte 20:17 Pavel a cerut sa vind batranii (presbu- teroi) de la Efes; in versetul 28 el li s-a adresat cu termenul de pazitori (episkopoi). La | Petru 5:1, 2, Petru foloseste acesti termeni in sens similar, interganjabil. Calita- tile episcopilor (episkopoi, in greacd), expuse la 1 Timotei 3, si calitatile pentru batrani (presbuteroi, presbiteri), la Tit 1, sunt, in esentd, identice. Tn uzanfa moderna termenul ,,episcop* a cépatat sensul de prelat care supravegheazi © dioceza sau un grup de biserici dintr-un district. Dar termenul niciodaté nu a avut sensul acesta in Noul Testament. Modelul biblic este dea avea mai mulfi episcopi intr-o singurd bisericé, mai degrab’ decat un singur episcop in mai multe biserici. ‘Tot aga nu trebuie confundat un presbiter cu pastorul din vremea noastra, care raspun- de, in principal, de predicare, de predarea invafaturii si de administrarea sacramentelor intr-o biserica locala. In general se recunoasie cA in biserica primaré nu exista aceasta functie. Adunérile primare erau alcatuite din ~ sfingi, episcopi si diaconi (Fil. 1:1) —atat gi nimic mai mult! Sistemul clerical nu a aparut decat in veacul al doilea. Un pastor in sensul Noului Testament este unul din darurile speciale pentru slujire pe care Cristos cel Inviat La daruit pentru Zidirea sfinfilor in lucrarea de slujire (Ef. 4:11, 12), In multe privinfe lucrarea pastori- Jor sia presbiterilor este similara: ambi sunt chemafi sé aiba grijé de turma lui Dumnezeu gis-o hrdneasca, Dar cei doi nu sunt nicioda- 12 pusi pe picior de egalitate. E posibil ca un pastor s4 aiba o misiune ambulanta, in timp ce un presbiter este de obicei asociat cu 0 adunare locala. . Funetiile presbiterilor sunt redate in detaliu: 1. Ei pastoresc si au grija de biserica Domnului (Fapte 20:28; 1 Tim. 3:5; 1 Pet. 5:2) 2, Ei vegheaza cu toaté atengia pentru a apara biserica de atacuri, att din afara, cat si din interior (Fapte 20:29-31). 3. Ei conduc si se dau pe ei ingisi ca exemplu, prin célauzire, iar nu prin iempunere (I Tes. 5:12; 1 Tim. 5:17; Ev. 13:7, 17; 1 Pet. 5:3). 4, Ei predicé cuvantul, predau invapitura sdnatoasa gi ii combat pe cei care 0 contrazic (1 Tina. 5:17; Tit 1:9-11). 5. Ei modereaza gi arbitreaza in chestiuni se jin de doctrind si de etica (Fapte 15:5,.6; 16:4). 6. Prin viafa lor ei sunt pilde vrednice de urmat pentru turma (Ev. 13:7; | Pet. 5:3). 7, Ei cauta sé-i refaca pe credinciogii care au cdzut in pacat (Gal. 6:1). 8. Ei vegheazs asupra sufletelor cresti- nilor adunarea locala, ca unii care vor trebui sa dea socoteald (Ev. 13:17). 9. Ei exercité o slujb’ a rugaciunii, in special cu privire la cei bolnavi (lac. 5:14, 15). 10. Ei sunt implicafi in grija pentru sfinfii straci (Fapte 11:30). Il. Ei au parte la incredinjarea’ unor barbafi déruiti pentru Iucrarea la care ia chemat Dumnnezeu (1 Tim. 4:14).Este limpede c& in biserica primara, presbiterii erau numifi de apostoli si de repre- zentanfii acestora (Fapte 14:2 Asta nu inseamna ins c apostolii si delegatii lor aveau puterea de a-I face pe cineva presbiter. Pentru ca un om sa devina episcop, trebuie si existe imputernicirea divind asociaté cu disponibilitatea umana. Numai Duhul Sfant poate si-l fac& pe un om episcop sau pazitor (Fapte 20:28), dar omul respectiv trebuie s aspire spre aceasté lucrate (1 Tim. 3:1). Trebuie si existe aceasta contopire a elemen- tului divin cu cel uman, La inceput cand au fost infiingate biseri- cile locale, in vremea apostolifor, nu existau presbiteri in ele; tofi credinciosii erau ince- Patori, novici. Dar pe masurd ce a trecut timpul, Domnul a pregatit anumifi oameni pentru aceasta slujbd importanté. Intrucat Noul Testament nu exista incd sub forma scrisd, crestinii in general nu stiau ce calitati si indatoriri trebuie sa intruneasca presbiterii. Acestea erau cunoscute doar de apostoli side asistentii acestora. Pe baza acestei cunoasteri, ei fi selectau pe barbafii care intruneau nor- mele divine, dupa care ii numeau in public in aceste functii. Astézi avem insi Noul Testament in integralitatea sa. ce este un presbiter gi ce trebuie sé facd acesta, Cand observam oameni care intrunesc aceste calitati, fii angajafi activ in slujba de supraveghetor recunoastem pe acesti barbati (1 Tes. 5:12) si ne supunem lor (Ev. 13:17). Nu se pune problema canoisa-i selectim, cimaidegraba s8-i recunoastem pe cei pe care Dumnezeu i- a ridicat pentru aceasté lucrare. Calitatile presbiterilor se afl lal Timotei 3:1-7 $i aici la Tit. Uneori ii auzim pe unii spunand cd daca acestea sunt calitafile pe care trebuie s& le indeplineasca episcopii, atunci inseamna c& nu mai exista episcopi in vremea noastra. Ideea aceasta diminueazi ins& autoritatea Scripturii, lasind s& se inje- leaga c& lucrurile ou ar sta chiar aga cum declara ca, Realitatea e insi cd mu gisim nimic nerezonabil sau nerealizabil in normele expuse aici. Noi ne tradam starea de spiritua- litate scdzuta cAnd tratam Biblia ca pe o carte marcata de un idealism excesiv.t 1:6 Presbiterii sunt oameni fara vind, adica de o integritate indiscutabila. Nu trebu- ie s& se poata dovedi nici o acuzatie de inva- {atura gresita sau de comportare necores- punzatoare. Nu inseamna ins cé ei sunt faird pacat, ci doar aceea cd, daca se fac vinovagi Tit 951 de nereguli minore, vor lua de indata masuri pentru indreptarea acestora, marturisindu-le tui Dumnezeu, cerdnd iertare persoanei sau persoanelor fata de care au gresit si, dup’ caz, fiicdnd restitutie. A doua calitate, respectiy faptul ca trebu- sd fie sotul unei singure sotii, a fost infeleas& in cel putin sapte feluri: (1) omul Tespectiv trebuie s4 fie cAsatorit; (2) nu tre- buie sa fie divortat; (3) nu trebuie sa se re- cdsatoreasca dupa ce a divorfat; (4) nu trebu- ie sd se recasatoreasca dupa decesul primei sofii; (5) nu are voie sé traiascd in poligamie; (6) nu are voie si aiba concubine sau sotii se- cundare; (7) in general, trebuie sé fie un sot credincios $i o pild& de inalta tinutd morala. Daca sintagma soful unei singure sotii inseamna c4 omul respectiv trebuie sa fie csatorit, atunci, conform aceluiasi argument, trebuie sa aiba si copii, deoarece in acelasi verset gasim scris ca copiii lui trebuie sd fie credinciosi, Negresit este preferabil ca un presbiter s& aiba familie, deoarece aceasta experienfa il va ajuta sd se ocupe in mai buna cunostinta de cauza de problemele ce se ivesc in adunare, Ne indoim ins& cd versetul de fafa ar interzice ca un barbat necasatorit si poati ocupa functia de presbiter. Probabil versetul nu ne spune nici aceea cd sub nici o forma nu are voie sa fie divor- fat, intrucét Méntuitorul’ ne-a invatat ca divorful este permis, in cel putin unul din cazuri (Mat. 5:32; 19:9)? Tot aga nu putem si-l interpretim in sensul cd ar interzice absolut recdsaitoria dupa divorf, in toate cazurile, De exemplu, un credincios care este total nevinovat ar putea ajunge in situatia in care sofia necredincioasa 8 divorjeze de el, aceasta recdsatorindu-se. Intrucat prima casatorie a fost desfiintata prin divoryul si recdsitoria partenerei sale de viata, el este liber sd se recdsatoreasca. Interpretarea potrivit careia un om nu poate ocupa functia de presbiter dacd se Teciisitoreste dupa decesul primei sale sofii este exclusé in virtutea principiului enungat la 1 Corinteni 7:39: ,,0 sotie ste legati de lege atata timp cat traieste sopul; dar dacd-i moare soful, este libera s4 se marite cu cine rea, numai in Domnul.* Evident sintagma sotul unei singure sotii inseamni c& presbiterul nu are voie si fie poligam, dupa cum nu are voie si aibé o concubind sau o amanti. Pe scurt, sintagma ‘inseamni ca viafa sa de cdsnicie trebuie si fie un exemplu de curafie pentru turma. In plus el trebuie si aiba copii credin-952 Tit ciosi, care si nu fie invinuiti de destraba- lare sau neascultare (nesupunere). Biblia ne scoate in evident un fapt pe care noi nu suntem totdeauna pregatiti sa-l recunoastem: fii sAspund de modul in care lor (Prov. 22:6). Cand o familie este bineguvernata si bineinstruita in cuvantul lui Dumnezeu, copii vor urma, de obicei, pilda parinilor lor evlaviosi. Desi un tat nu poate determina m&ntuirea copiilor shi, el poate pregati terenul pentru Domnul, invatandu-i din Cuvant, aplicdnd cu dragoste disciplina in familie si evitind ipocrizia si inconsecvenja in propria sa viatd. Daca copiii vor fi risipitori si rebeli impotriva autoritafii parintesti, Scriptura il va face pe parintele lor raspunzator de aceasta, intrucat la radacina problemei au stat com- placerea si toleranya faj4 de piicat a tatalui lor. Daca el nu stie si-si stépaneascd cum trebuie propria sa familie, este indoielnic c& va fi un presbiter bun, intrucdt aceleagi prin- cipii se aplica si intr-un caz, §i-n celdlalt (1 Tim, 3:5). Intrebarea care se pune este daca aceast cerinfa referitoare la copii este valabila doar atata timp cat acestia se afl sub autoritatea parintilor, deci cat stau acasd, sau daca se aplicd si dupa ce acestia au pardsit cAminul parintesc. Noi credem ca prima varianta este cea corecta, amintindu-ne ins ca evolutia ulterioard a caracterului lor depinde de edu- catia pe care au primit-o in familie. 1:7 Un episcop este un ispravnic al tui Dumnezeu. Nu adunarea este aceea pe care elo supravegheaza, ci este imputemicit s& se ocupe de treburile lui Dumnezeu din cadrul adunarit lui Dumnezeu. Pentru a doua se afirma cd el trebuie si fie fara vin — repe- titia constituind o accentuare. SA nu existe indoiali — omul respectiv trebuie s& fie ireprosabil, atat pe plan doctrinar, cat si moral, De asernenea nu trebuie si fie ineapa- fanat. Dacd un om este incApafanat sau cdpos, nepermitand nici o deosebire de ve- deri, atunci va fi neinduplecat si nu va supor- ta si fie contrazis, nefiind prin urmare apt de afi un conducator duhovnicesc. Un presbiter este un moderator, iar nu un autocrat dogma- tic. El mu trebuie sa fie manios. Chiar dacd are un temperament volatil, el a invatat s4 si-1 stapaneasca. lar dac are nervi, nu va permite ca acestia si se manifeste. : ‘Nu trebuie sd fie dedat la vin. In cultura noastra, acest fapt pare atat de evident, incat aparent nici nu ar mai trebui menyionat, dar s& nu uitim e§ Biblia a fost scrisé pentru toate culturile. In farile in care crestinii con- sum gi ei aceasté bauturd, exist’ totusi pericolul excesului si al purtarii necunvin- cioase ce rezulté din aceasta. Or, tocmai aceastd nestipdnire este avutd in vedere aici. Biblia face distinctie intre folosirea vinu- luigi abuzarea de aceasta bautur’, Consumul -vinului, cu masura, a fost permis atunci cand Isus a transformat apa in vin la nunta din Cana (Ioan 2:1-11). Apoi Pavel ii prescrie lui Timotei consumul de vin in scopuri medicale (1 Tim. 5:23; vezi gi Prov. 31:6). Dar consu- mul abuziv de vin gi de bauturi tari este condamiat la Proverbe 20:1; 23:29-35. Degi cuvantul nu cere abstinenfa totala de la con- sumul de vin, exist o situafie in care se recomanda refinere, respectiv atunci cand consumul de vin |-ar putea face sa se potic~ neascd pe un frate mai slab sau I-ar ofensa (Rom. 14:21). Acest considerent sta la baza deciziei unui mare numar de crestini din America de Nord de a se abfine total de la congumul de bauturi alcoolice. in cazul presbiterului, na se pune pro blema interdictiei totale a vinului, ci doar a consumului excesiv de vin, care duce la des- ‘De asemenea presbiterul nu trebuie sé fie violent. El nu trebuie sd recurga la folosirea forfei fizice, nu are voie si loveascd pe ni- meni. Am auzit de unii membri ai-clerului ‘care uneori isi ating enoriasii pentru a-i face s& se indrepte. Acest tip de intimidare nu are ce cAuta in purtarea unui episcop. El nu are voie sd fie lacom de bani, adica nu trebuie si fie absorbit de dorinja de imbo- gitire, care si-l faci si nu mai ia seama la modul prin care se imbogateste. E adevarat, cum sublinia si Samuel Johnson, cd ,pofta de aur, lipsitd de simtire $i remuscate, constituie forma suprema de coruptie a omului degene- rat" Un presbiter adevarat poate afirma, impreuné cu Pavel: .N-am poftit nici argin- tul, nici aurul, nici hainele cuiva* (Fapte 20:33). 1:8 Pe plan pozitiv, un episcop trebuie si fie primitor de oaspeti. Casa lui trebuie sa fie deschisa totdeauna pentru straini, pentru cei cu probleme personale, pentru cei desna- dajduiipi si oprimati. Ea trebuie sé fie un-loc in care sf domneascd partdsia crestina, unde fiecare oaspete sa fie primit ca si cand ar fi chiar Domnul Isus. Apoi el trebuie si fie iubitor de bine-— de oameni buni si de lucruri bune. Vorbirea tui, activitafile sale, persoanele cu care’ seasociazd —toate acestea trebuie sa dezvaluie faptul cd este detasat de tot ce este discutabil, patat sau gresit, El trebuie si fie cumpatat (veghetor). Asta inseamna ca trebuie si fie prudent, discret $i stapan pe sine. Acelasi cuvant este folosit la Tit 2:2, 5, 6, 12, unde are injelesul de om cu scaun la cap, cu stipanire de sine si alert. In purtarile sale faya de altii, presbiterul trebuie s& fie drept. [n relatia cu Dumnezeu trebuie s& fie sfant. In purtarea fafa de el insugi, trebuie sd fie cu stapAnire de sine. La asta s-a referit Pavel la Galateni 5:22, 23: »Roada Duhului este... stapanirea de sine. Inseamné cd cineva este in stare si-si stipi- neascd toate pasiunile si apetiturile, pentru ca acestea sa-I fie supuse iui Cristos. Desi Puterea pentru aceasta stipanire nu poate veni decat de la Duhul Sfant, trebuie sa existe disciplina si cooperare din partea cres sului. Episcopul trebuie s fie sanatos in credint&. El trebuie sd se gina cu tenacitate de doctrinele sanatoase din punct de vedere spiritual pe care ni le-a dat ca invafiturd Domnul Isus gi apostolii si care au fost pas- trate pentru noi in Noul Testament, Numai atunci’va putea el si dea sfinfilor un regim nutritiv echilibrat de invatitura sAndtoasa, reducandu-i la técere pe cei ce vorbese impo- triva adevarului. Acestea sunt calitatile pe care trebuie sa le intruneasca cei ce sunt calauze duhovni- cesti in adunarea locala. Trebuie remarcat ci mu se spune nimic despre statura fizicd a cuiva, despre realizarile pe planul culturii sau educatiei, despre statutul social sau iscusinta in afaceri. Chiar si un méturdtor de strada ghebosat, cu putind educatie sau chiar fara pregatire intelectual poate fi un pres calificat pe baza staturii sale spirituale. firmagia pe care o auzim adesea cd un om de afaceri cu mari succes pe plan economic ar poseda exact calitatile de care e nevoie ca s4 fie lider in biseticd pur si simplu nu este adevarata. : Unalt punct pe care trebuie sa-l mentio- nam este faptul cd imaginea pe care o pre- zinta Scriptura despre un presbiter evlavios nu este aceea a unui om care aranjeazd cine sa fie invitat s& vorbeasca la biserica sau care sa se ocupe de reparafiile cladirii sau de alte chestiuni administrative. Nicidecum! Adeva- ratul presbiter este profund §i vital angajat in viata spiritual a bisericii, prin invafatura pe care o da, prin sfaturile, indemnurile, incura- Tit 953 Jarile, mustririle si indreptarea pe care le ofera. II. ERORI DOCTRINARE iN ADUNARE (1:10-16) 1:10 In biserica primara, exista ,Jibertatea Duhului, adica libertatea barbatilor de a participa la adunari, dupa cum ii calauzea Duhul Sfant, Pavel descrie o atare adunare ~deschisa* la 1 Corinteni 14:26: ,,Atunci ce este de facut, frafilor? Cand va adunati lao- lalta, fiecare dintre voi are un psalm, are invatéitura, are o descoperire, are un cuvant in limba, are o interpretare: toate sd se facd spre zidire.“ Este situafia ideala, in care Duhul lui Dumnezeu este astfel liber s& vorbeascd prin diversi membri din adunare. Dar datorité naturii umane, oriunde existi o atare libertate, aproape intotdeauna se vor gsi oameni care se vor grabi sa aducd inva- faturi false, angajandu-se in dispute ce’ nu zidesc sau in devieri de la subiect, lipsite de calauzirea Duhului. Asta se intamplase in adunarile din Creta. Pavel si-a dat seama ca trebuie sd existe 0 puternica conducere spirituala, care sé find in frau aceste abuzuri si sd pastreze libertatea Dubului. De asemenea el si-a dat seama cd era mare nevoie si fie numigi batrani care sA intruneasca intru totul calitatile de presbiter. Prin urmare, in acest loc el reitereaza condi- fille necesare pentru luarea unor actiuni prompte in numirea de presbiteri in biserici. Mulfi nesupusi se ridicasera in adunari, care sfidau autoritatea apostolilor, tagaduind invagiturile lor. Acesti oameni vorbeau fard folos, find amégitori. Cuvintele lor nu aduceau nici o binefacere spirituala, ci ii vaduveau pe oameni de adevar, ducdndu-i in ratacire. Capii rautafilor erau cei din ceata cir- cumeisilor, adica invafitorii iudaici care dadeau crestini, dar sustineau cA si crest tebuie sd fie circumcisi si sa find legea ceremoniala iudaica. Or, prin asta ei negau in practica suficienfa lucrarii lui Cristos. 1:11 Oameni de felul acestora trebuiau redugi la tacere. Ei trebuiau s& invefe c& familii intregi, Si insemne asta ca ei réspandiserd doctrinele lor nocive din cas in casi, pe ascuns? Aceasta este metoda preferatia cultelor deviate (2 Tim. 3:6). Apoi motivele lor erau suspecte, ci urmérind castig de bani si folosindu-se de slujba orestind ca de 0 acoperite pentru scopurile lor mercan-954 Tit tile. Mesajul lor era pe placul tendingelor legaliste din inima omului, ineurajéndu-l sa cread& c& ar putea castiga bundvoinja Tui Dumnezeu prin efectuarea unui set de ritu: juri mecaniciste, in paralel cu trairea unei vieti corupte si stricate. Ei predau, din dorinta de castig necinstit, invataturi pe care nu aveau nici un drept s& le predea. 1:12 Aici Pavel ii aminteste lui Tit cu ce fel de oameni are de a face. Aceastii caracte- tizare de 0 deosebita franchete si causticitate se potrivea invafatorilor falgi si in general cretanilor. Pavel il citeaz4 pe Epimenides, unul din proprii lor purtatori de cuvant, care a trait in jurul anului 600 i.Cr. si care ita numit mincinosi, fiare silbatice, manca- ciosi lenegi. Se pare ci fiecare popor igi are trasaturile nafionale, dar cretanii erau nein- trecuti pentru depravarea lor. Erau mincinosi inveterafi, Erau ca niste fiare silbatice, traind doar pentru a-gi satisface cele mai josnice gi mai salbatice patimi. Ca unii care faceau alergie la muncé, fiind dedagi la acomie gi imbuibate, ei traiau doar pentru placeri, neavand loc in viata lor pentra mersul la biserica. 1:13 Apostolul confirma acuratejea acestei schite de caracter. Cu ce materie prima nepromitatoare trebuia sa lucreze Tit! De ajuns sa- descurajeze pe orice misionar! Dar Pavel nu ii consider pe acesti oameni iremediabili, nici nu-] sfituieste pe Tit si-i abandoneze. Prin evanghelie exist nadejde pentru toate categoriile de oameni, chiar si pentru cei mai de jos. Si astfel Pavel isi sfatuieste asistentul sa-i mustre aspru, ca s& fie sanatosi in credinja crestina. Unii din oamenii acestia puteau deveni nu doar cre- dinciogi exemplari, ci si presbiteri evlaviosi din bisericile locale. Pasajul acesta e plin de incuraj ii i 4 de misiune dificile ale lumii. In fapt, care dintre cimpurile de misiune nu este greu? ‘Dincolo de josnicia, optuzitatea si nepasarea coamenilor, exist’ intotdeauna viziunea ca acestia vor deveni sfinti plini de har, curati si credinciosi. 1:14 Alaturi de severele mustrari adresate invatatorilor falsi, Tit trebuie s&-i previna sa nu-siindrepte mintea spre basme evreiesti siporunci date de oameni care se intorc de Ja adeyar. Ludaizatorii tréiau intr-o lume a fanteziilor religioase si a regulilor bazate pe consumul de alimente curate si evitarea celor necurate, precum $i pe pazirea de intinarea ceremoniala. Referitor la acestea, Pavel spune la Coloseni 2:23: ,,Aceste Incruri au, in adevar, o aparent de infelepciune, intr-o inchinare voita, osmerenic falsd gi o asprime fata de trup, dar nu sunt de nici un pref impo- triva mulfumirii firii pamantesti.“* 1:15 Cele spuse de Pavel in continuareau dat nastere la atatea interpretari gresite, incat e nevoie sa facem in acest punct 0 explicatie detaliaté. El scrie: ,,Toate lururile sunt curate pentru cei curafi; dar pentru cei necurati si necredinciosi, nimic nu este curat, ci si mintea, si constiinga le sunt intinate.* Dac scoatem cuvintele: pentru cei curati toate lucrurile sunt curate din con- textul lor, considerandu-le o declaratie de adevar absolut, in toate domeniile vietii, dam de bucluc, intrucét nu toate lucrurile sunt curate, chiar pentru cei cu mintea curata. Trist e cA unii, pornind de la acest verset, au justificat consultarea unor reviste cu confinut murdar, a unor filme excitante $i chiar imora- litatea in sine: La asta se referd Petru cand spune cd unii rastalmacesc Scripturile ,.spre pierzarea lor’: (2 Pet. 3:16). Sa fim intelesi: versetul acesta nu are absolut nimic de a face cu lucruri pacdtoase in sine si condamnate de Biblie. Proverbiala exprimare din acest verset trebuie injeleas4 in lumina contextului. Pavel nu s-a referit la chestiuni de morala indiscutabila, la lucruri cu confinut inerent fie gresit, fie bun, ci a discutat chestiuni de valoare morala neutra, lucruri considerate intinatoare de un iudeu ce trdia sub lege, dar care sunt perfect legitime pentru un crestin ce traieste sub har. Exem- plul evident in aceasti privinfa este cel al consumului de came de porc, care nu era permis copiilor lui Dumnezeu din Vechiul “Testament, dar pe care Domnul Isus il modi- fica, atunci cand spune c@ nici un lucru care intrd in om nu-) poate intina (Marcu 7:15). Spundnd aceste cuvinte El a pronunfat toate alimentele curate (Marcu 7:19). Pavel a avut gi el in vedere acest adevar, cand a spus: .Dar nu camea ne face pe noi plicufi lui ‘Dumnezeu; nu cdstigim nimic dacd mancam din ea si nu pierdem nimic daca nu mancam* (1 Cor. 8:8). Cand spune: ,,Pentru cei curafi toate lucrurile sunt curate,“ el injelege prin asta cd pentru credinciosul nascut din now toate alimentele sunt curate, dar pentru cei intinati si necredinciosi nimic nu este - curat. Nu ceea ce mandnea o persoand il intineaz’, ci cea ce iese din inima lui (Mar- cu 7:20-23). Daca viafa cuiva este necuraté, daca nu are credinga in Domaul Isus, atunct nimic nu este curat pentru el. Respectareaunor reguli de diet nu va avea nici un efect asupra lui. Mai inti de toate el are nevoie 34 fie convertit, sé primeasc& méntuirea in dar, jar nu sa incerce s-o dobandeasca prin ritua- lurisau legalism. Chiar mintile $i constiintele oamenilor intinai sunt corupte. Procesele lor mentale si puterile lor morale sunt iatinate. ‘Nu se pune problema unei intinari ceremo- niale externe, ci a corupfiei si depravarii interne. 1:16 Evident, cand se referd la invatatorii falgi, adic& la iudaizatori, Pavel spune cd ei marturisese ca fl cunoscut pe Dumnezeu, dar cu faptele il tigiduiesc. Ei se dau crestini, dar practica lor nu se potriveste cu mérturia lor. Apoi, pentru a amplifica aceasta aspra condamnare, apostolul spune c& sunt 0 uraciune, nesupusi si netrebnici pentru orice fapta bund (descalificati). Comporta- ea lor personala era lamentabild. in ochii lui Dumnezeu, ei trdiau in totala neascultare. Cat priveste faptele bune fafi de Dumnezeu sau fay de om, acestea nu valorau nimic. A vorbit oare Pavel. manat de dragostea cresti- na, cand s-a exprimat cu cuvinte atat de aspre la adresa altora? Raspunsul este un hotarat da! Dragostea niciodata nu trece cu vederea pacatul. Oamenii acestia pervertean evanghe- lia, dezonorand Persoana si lucrarea Domnu- lui Isus $i ducdnd la pierzare sufletele oame- nilor. A fi ingaduitor cu asemenea oameni este un pacat. IV. EXERCITARE iN ADUNARE Q:1-15) 2:1 Viefile invafatorilor falsi erau mai degraba mincinoase, decat evlavioase. Prin marturiej crestine de cei ce sa dadeau mari sfinti, dar traiau in realitate omare minciuna? Sarcina incredinfata lui Tit (gi tuturor slujito- tilor adevarafi ai Domnuluji) a fost de a preda invatatura simtoasa. El trebuia si reduca pripastia uriasd dintre ceea ce spu- neau copiii lui Dumnezeu cu gura gi ceea ce trdiau in Viata de zi cu zi. De fapt aceasta este nota dominanté a epistolei: trairea in practicd a doctrinei sanatoase prin savarsirea de fapte bune. Urmatoarele versete ne oferd exemple practice despre ce constituie aceste fapte bune. 2:2 Mai intai, ne ocupam de cei batrani —nu de batrani in sensul de presbiteri, ci de oameni in etate, cu experienfa si maturitate, care trebuie si fie treji. In principal aceasta inseamna cd ei trebuie si consume vinul cu 955 miéasurd, dar are un sens mult mai cuprinzat referindu-se la toate compartimentele vic lor. Ei trebuie sd fie vrednici de cinste, plini de demnitate, dar nu morocdnosi. Asta pentru c& gi alfii au necazurile lor. Oamenii mai varstnici trebuie s4 fie cumpitati, adicd echilibrati si discreyi, Ei trebuie sa fie sina- toi in credinga. Varsta fi face pe unii oa- meni nepasatori, blazafi si chiar cinici. Cei care sunt sanditosi in credint& sunt ins mulfu- mitori, optimisti si oameni plicuti, in a cdror companie iti place sd stai. Ei trebuie s& fie sdndtogi si in dragoste. Dragostea nu este egocentristé, ci se gandeste la alfii si se manifesta prin damicie. De asemenea, ei trebuie 4 fie vigurosi in rabdare. Varsta aduce cu sine neputinfe si disabilitati, uneori greu de suportat. Cei care sunt ins siintosi in capacitatea de a ribda vor rezista, purtin- du-si cu har si rabdare incercaile. 2:3 Femeile in varsta trebuie de ase- menea sd se poarte cu reverenfa. Pazeste-ne Doamne de femeile care nu sunt preocupate decat cu fleacuri! Ele nu trebuie sa fie defai- matoaré. Termenul folosit de Pavel aici, in textul din greaca veche, este diabolos, adic& diavolul. Este un cuvant foarte nimerit, intru- cat barfa si vorbirea de rau sunt de origine diabolica. Ele nu trebuie sa fie inrobite de bauturd. De fapt, ele nu trebuic sd fie inrobite de mancare, bauturd sau medicamente. Desi nu li se repartizeazé nici un rol public in lucrarea din cadrul bisericii, femeile mai in varstd au incredingarea de a preda acasa. Cine poate m&sura potentialul unei asemenea slujbe! _ 2:4 In mod coneret, femeile mai varstnice trebuie sa le indemne pe cele tinere. Anii indelungati de studiere a Bibliei si de expe- Tien practic’ o invrednicese pe o asemenea sora crestind s& impartaseascd uneia mai tinere sfaturile ei prefioase, la inceput de drum. Altminteri fiecare generafie ar trebui s-0 ia de la inceput, repetand greselile celei precedente, si trebuind s4 invefe din expe- rienfa propre. Desi responsabilitatea predarii este asezat aici pe umerii femeilor mai varstnice, orice persoana téndra va cultiva prietenia crestinelor mai in etate, solicitandu- le sfaturile si caile de indreptare. Femeile tinere trebuie invafate sa-si iubeasca sofii. Dar asta inseamna mai mult decat a-i saruta cand ies pe usd, mergand la serviciu. Sunt incluse aici o sumedenie de modalitagi prin care o sofie poate s4 demon- streze cd il respect cu adevarat — recunos- candu-i rolul de cap al familiei, neluand nici956 Tit 0 decizic majora fari el, tinandu-si casa in ordine, ingrijindu-se de aspectul ei exterior, nedepasind posibilitatile lor financiare, mar- turisind imediat si iertind cu bunavoinf’, pastrand liniile de comunicatie intotdeauna deschise, abtinandu-se de la critizarea sau contrazicerea sofului de fata cu alfii $i acor- dandu-i sprijinul cand lucrurile nu merg bine. Ele trebuie invatate si-si iubeasc& copii” — citindu-le din Biblie si rugandu-se cu ei, intampinandu-i cdnd se intore de la scoala sau de la joacd, disciplinandu-i ferm dar drept si mulandu-i pentru slujirea Dormanului, mai degraba decat pentru lume gi pentru iad. 2:5 Tinerele femei trebuie invatate sa fie cumpitate, adicd sd-si dea seama ce se cuvi- ne s& faca ele ca surori crestine gi de ce extreme sa se fereasc3. Ele trebuie sa fie curate (dand dovada de castitate), credin- cioase sotilor lor si evitind necuratia in gandurile, cuvintele sau actiunile lor. Ele trebuie sf fie gospodine bune. Trebuie si-si dea seama ca aceasta este slujirea divind pe care au datoria s-o desfagoare pentru slava lui Dumnezeu. Femeile mai varstnice trebuie s& imprime in surorile tinere gandul cA este 0 onoare deosebita sa-L slujeascd pe Domnul in familie ca sotii si mame, mai degraba decat sa fie angajate in servicii in afara cAmi- nului, neglijandu-si astfel familia. Femeile tinere trebuie sa fie invafate sa fie bune — adicd sa traiasca pentrualfii, si fie primitoare de oaspeti, sa fie amabile si generoase, iar nu egocentriste si posesive. Ele trebuie s& fie supuse sofilor lor, recunoscand 4 ei sunt capii familiilor. Daca o sofie este mai talenta- t& si mai capabila decat soful ei, in loc s4-1 domine, ea ar trebui s&-I incurajeze gi s3-] ajute s4-si asume un rol mai activ in familie, ca lider si s4 slujeascd in biserica locala. Daca este ispitita sa-l cicaleasca, trebuie sa se impotriveasca ispitei, inlocuind cicdleala cu lauda la adresa sofului. Toate acestea trebu- iesc facute pentru a pazi cuvantul lui Dum- nezeu, ca sa nu fie hulit sau discreditat. Pe tot cuprinsul acestei scrisori, Pavel este constient de ocara ce este adusa cauzei Dom- nului atunei cand copiii Sai traiesc 0 viata ce nu corespunde marturiei lor. 2:6 Pavel nu |-a indemnat pe Tit s& le inveje el pe tinerele surori, ci, din rayiuni ce tin de discreyie, a lasat aceastd slujba in seama surorilor mai varstnice. Dar lui Titi se spune si-i sfatuiascd pe tineri simai ales s&-i indemne sf fie cumpatafi, sd stie s se stapa- neasca. Este un indemn cat se poate de potri- vit, avand in vedere zelul’ debordant ce-i caracterizeaza pe tineri, energia, neastampa- rul lor si puternicile pomiri-ce-i caracterizea- za. In toate domeniile viefii, ei trebuie sd invefe s& se stipineascd si sh atinga echili- bral. 2:7 Pavel are un mic indemn gi pentru Tit. Ca unul caruiai s-a incredinjat sarcina de aexcrcita grija fatii de biserici, Tit trebuie sa exercite grija si faya de menfinerea unui mode! consecvent de fapte bune. Trebuie si existe o paralel apropiata intre doctrina gi comportarea sa. Invajétura trebuie s& fie caracterizati. de integritate, reverentd gi incoruptibilitate. Prin integritate se ingelege cA invafatura trebuie si corespunda cu cre- dinja transmisa odatd pentru totdeauna sfinti- lor. Prin reverenfa Pavel vrea si spun cA invatatura trebuie sd fie plina de demnitate si infelepciune. lar prin incoruptibilitate — termen pe care, din. pacate, cele mai multe versiuni modeme ale Bibliei il omit’ — se injelege invafatorul sincer care nu se poate Jasa corupt sau abditut de la calea adevarului. 2:8 Vorbirea sanatoasi care si nu poata fi condamnati este degajata de orice lucru fata de care s-ar putea obiecta. O astfel de vorbire trebuie sd fie libera de chestiuni secundare, de noutafi doctrinare, de ciudafe- nii, de excentricitafi si alte lucrari de felul acestora. Acest tip de slujba este irezistibil. Cei care se opun invajaturii sinatoase sunt rusinafi, intrucdt nu gasese nici o spartura in armura credinciosului. Nu existé argument mai putemic decat 0 viafd de sfintenie! In acest punct li se ofera instructiuni speciale sclavilor. S4 mu uitim cd Biblia recunoaste chiar si existenta unor institugii cu care nu este de acord. De pildi, Vechiul ‘Testament consemneaza viata de poligamie trditd de mulfi dintre patriarhi, desi poligamia \odata voia lui Dumnezeu pentru oamenii Sai. Dumnezeu nu a aprobat nicioda- ta nedreptatile si cruzimea sclaviei; candva El iva trage la raspundere pe stapanii de sclavi. in acelagi timp, Nou) Testament nu spriji ideea rastumérii sclaviei prin ford, prin revolujie. Mai degraba, NT condamna si elimina abuzurile sclaviei prin intermediul evangheliei. Istoria consemneaza ca relele sclaviei au disparut acolo unde Cuvantul. lui Dumnezeu a fost predicat si predat cu sargu- ing. Dar intre timp, acolo unde existi sclavie, asta nu inseamna cd sclavul este exclus de la tot ceea ce are mai bun crestinismul. El poate fi un martor al puterii transformatoare a lui Cristos, putind impodobi doctrina despreDumnezeu Mantuitorul nostru. in NT sclavi- lor li se acorda mai mult spatiu decat dreg’- torilor de nafiuni! Asta ar putea indica impor- tanta lor relativa in imparafia lui Dumnezeu. Robii crestini trebuie sa fie supusi stipénilor lor, cu exceptia cazurilor in care aceasta supunere_ar insemna nesupunere faqi de Domnul. In cazul acesta, ei trebuie sa refuze si s& suporte in liniste consecinteleneasculta- ii lor, in virtutea faptului cd sunt cresti i trebuie sé-i mulfumeasca pe stapanii lor in toate privintele, adic si fie productivi, pe plan calitativ si cantitativ. Toate aceste servi- cii pot fi facute ca pentru Cristos, fiind pe deplin rasplatite de El. Robii nu trebuie s4 ‘intoarca vorba stapanilor lor sau sd fie obraz- nici. Mulji sclavi au avut privilegiul de a-i conduce pe stapanii lor 1a Domnul Isus in primele zile ale crestinismului, asta datoran- du-se in mare parte prapastiei ce exista intre sclavii pagani si sclavii crestini. 2:10 Una din cele mai evidente deosebiri a constat in faptul ca crestinii nu s-au pretat la pacatul atat de prevalent intre ceilalti sclavi, respectiv hotia. Etica crestina ii obliga la norme stricte de cinste. Mai e de mirare oare cd sclavii crestini se vindeau cu un pref mai mare la licitatie? In general ei erau invatati s4 manifeste o totald si autenticd fidelitate. Ei trebuiau sa inspire incredere total si astfel sa impodobeasea doctrina lui Dumnezeu Mantuitorul nostru in toate aspectele viefii si slyjirii lor. Ceea ce era adevarat pe vremea aceea cu privire la robii crestini este valabil astézi cu privire la tofi salariatii crestini. 2:11 Urmatoarele patru versete formeazi © minunata vinietd a mantuirii noastre. Ad- mirand aceasta bijuterie literara, nu trebuie s-o detasam de contextul ei. Pana in acest punct Pavel i-a indemnat: pe tofi membrii familiei lui Dumnezeu sa aiba o purtare corespunzatoare. Acum el arati cé unul din scopurile majore ale mantuirii noastre este acela de a produce in noi o viata de sfintenie statornicd, -Caci harul lui Dumnezeu... s-a aratat, Aici harul lui Dumnezeu este practic sino- nim ‘cu Fiul lui Dumnezeu. Harul tui Dum- nezeu S-a aratat atunci cand Domnul [sus a vizitat planeta noastra si in special cand S-a dat pe Sine pentru pacatele noastre. El S-a ardtat pentru mantuirea tuturor oamenilor. Lucrarea Sa inlocuitoare este suficienta pentru riscumpararea tuturor oamenilor, O oferta autentica de iertare si izbavire se face tuturor. Dar numai cei care fl primesc cu Tit 987 adevaratca Dorn gi Mantuitor sunt mantuifi. Nu se sugereazé nici aici, nici in vreun alt loc din Biblie cA tofi vor fi, in cele din urma, Méntuirea universal este 0 min- ciund a diavolului. 2:12 Acelasi har care ne mantuieste ne si instruieste in scoala sfinfeniei. Or, in aceasta scoala exist o serie de lucruri interzise, de care trebuie sé ne debarasim. Primul este nelegiuirea sau ireligiozitatea. Al doilea il constituie: poftele lumesti— nu doar paca- tele sexuale, ci si dorinfa de imbogétire, de acaparare a puerii, a placerilor, faimei sau a oricdrui lucru care este in esenta lumesc. in latura pozitiva, harul ne invaya sa traim in veacul de acum in cumpatare si dreptate fatd de alfii si cu evlavie in lumina curatd a prezentei Sale. Acestea sunt virtutile care trebuie s§ ne caracterizeze in lumea aceasta, unde toate din jurul nostru se vor dizolva. Aici este locul pelerinajului nostru, iar nu patria noastra final, 2:13 Cat traim ca staini pe pamant, suntem inspirafi de 0 ndejde minunati — aratarea slavei marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor Isus Cristos. Prin aceasta trebuie s& infelegem oare cd este vorba des- pre Rapire, cand Cristos Se va ardta in slava bisericii, ducdnd-o in cer (1 Tes. 4:13-18)? Sau mai degrabé textul se refera la venirea lui Cristos pentru a domni, cénd Se va arta in slava lumii intregi, cand Isi va infringe dusmanii si-Si va intemeia impératia (Apo. 19:11-16)? in principal noi credem Pavel se referd aici la prima ipostaz— la venirea lui Cristos ca s-Si ia mireasa, biserica. Dar fie ca va veni ca Mire, fie care Rege, credincio- sul trebuie si fie pregatit si sd astepte slavita Sa venire. 2:14 Asteptind intoarcerea Sa, noi nu putem uita scopul primei Sdle veniri Jertifirii Sale de Sine. E] S-a dat pe Sine insugi nu numai pentru a ne mantui de vind si de pedeapsa pacatului, ci si ca sd me ras- cumpere din orice faradelege. Ar fi fost 0 mantuire de jumatate dacd pedeapsa pacatu- lui ar fi fost anulata, daca stapanirea acestuia asupra viefilor noastre ar fi rimas necucerit’. El S-a dat pe Sine Insusi si ca si-Si curateascd un popor [special] care si fie al Lui. Editia din 1611 a Bibliei, supranumita King James" se exprima foarte plastic’ aici, spundnd ,.a peculiar people“ (in englezi peculiar“ are azi sensul de.,exclusiv, indivi- dual, deosebit, unic™ dar si acela de ,neobis- nuit, ciudat, original", n.tr.) Prea de multe ori suntem ,,peculiar* (adica iesiti din comun,958 Tit n.tr.), dar nu in sensul avut in vedere de El! El nu a murit ca sé ne facd niste oameni ciudati sau bizari, ci un popor care sa-I aparjina Lui intr-un mod special — nicide- cum sa ne aparfinem noua ingine sau lumii. Si S-a dat pe Sine Insusi pentru noi ca si fim plini de ravna pentru fapte bune. Cu alte cuvinte, trebuie s4 fim patrunsi de entu- ziasmul dea face fapte de bunatate in numele Lui gi pentru slava Lui. Cand ne gandim la zelul manifestat de oameni pentru sport, politica si afaceri, ar trebui si incoljeasca in noi gelozia; ar trebui ca acest fapt sa ne inspire la fapte bune. 2:15 Acestea sunt lucrurile pe care Tit a fost imputemnicit sd le transmita — tot ce s- a discutat in versetele precedente si in special scopurile urmarite prin jertfa Mantuitorului. Tit avea datoria de a-i indemna sau incuraja pe sfingi sa traiascd o viafa de evlavie practi- c& gi sd-i mustre pe toti cei care contraziceau jnvataturile apostolice, atat cu vorba, cat sicu fapta. Tit nu trebuia s4-si ceara scuze pentru cd desfagura o slujb’ energica. Toate trebuiau facute cu toat autoritatea si indrizneala Duhului Sfint. Nimeni si nu te dispretuias- cA. Tit nu trebuie si-gi facd probleme pentru cd era tindr sau ca nu era evreu sau ca ar fi avut orice alt dezavantaj natural. E] rostea cu- vantul lui Dumnezeu gi in aceasta consta toaté autoritatea lui. Y, INDEMNUL iN ADUNARE (3:1-11) 3:1 Tit mai avea datoria de a Je aduce aminte credinciosilor din adunarile cretane despre responsabilititile lor fapi de stipanire — fafa de autoritatile locale si de stat. In viziunea crestind, toate guvernele sunt randu- ite de Dumnezeu (Rom. 13:1). Un regim poate fi foartenecrestin sauchiar anti-crestin, dar orice guvern este mai bun decat nici un guvern. Absenfa guvernului inseamna anar- hie. Or, oamenii nu pot supraviepui multi vreme in condifii de anarhie, Chiar dack un dregitor nu-L cunoaste personal pe Dumne- zeu, el este ,unsul Domnului™ in privinga pozitiei oficiale pe care o ocupa gi ca atare trebuie respectat. Crestinii trebuie si_fie supusi dregatorilor si autorititilor. Dar daca un guvern isi paraseste sfera randuita de Dumnezeu si-i comanda credinciosului sAnu se supuna lui Dumnezeu, atunci credinciosul trebuic 84 refuze, bazat pe principiul de la Fapte 5:29: ,Trebuie si ascultdm de Dumne- zeu mai mult decdt de oameni. Dacd va fi pedepsit, si suporie aceast pedeaps’ in iniste, accepténd-o ca penta Domnul. CRESTINUL SI LUMEA ACEASTA Credinciosii trebuie s& respecte legile, inclusiv legile de circulatie, si sa-si plateasca impozitele gi alte taxe. In general ei trebuie si fie supusi respectuosi, ascultatori, care se conforma legilor. Dar exista si zone in care se manifesta o mare diversitate de puncte divergente intre crestini, cu privire la res- ponsabilitafile Jor. Aici sunt incluse chestiu- nile legate de votare, de candidatura la vreun post public sau de participarea Ja razboi in cadrul forjelor armate. Cu privire la primele doud, iati céteva principii cdliuzitoare pe care ni le ofera Biblia ca ajutor: 1. Crestinii sunt in lume, dar nu sunt din Jume (loan 17:14, 16). 2. intregul sistem mondial se afla in miainile celui.rau si a fost condamnat de Dumnezeu (1 Ioan 5:19b; 2:17; loan 12:31). 3. Misiunea cregtinului nu este aceea de aameliora lumea, ci de a vedea cum oameni din aceasta lume sunt mantuifi. 4. Desi crestinul este aproape inevitabil un cetdtean al unei tri din lume, cetafenia lui principala este din cer — intr-atat incat el ttebuie s& se considere pelerin si calator aici pe pamant (Fil. 3:20; ] Pet: 2:11). 5. Nici un soldat inrolat in satisfacerea stagiului militar nu are voie s& se angreneze in afacerile acestei viefi, pentru ca nu cumva s&-i displacd celui care l-a inscris la oaste (2 Tim. 2:4). 6. Domnal Isus a spus: ,{mparijia mea ‘nu este din lumea aceasta“ (loan 18:36). Ca ambasadori ai Sai, noi trebuie sé reprezentim acest adevar pentru lume. 7, Politicianismul tinde s4 fie corupt prin 8. in privinga votarii, crestinul va vota de obicei pentru un om care este drept si cinstit. Dar uneori este voia lui Dumnezeu de a ridica pe oamenii aflati pe cele mai de jos trepte ale acestei lumi (Dan. 4:17). Cum ‘putem noi cunoaste $i implini yoia lui Dum- nezeu in asemenea cazuri? Cealalta intrebare se refera la faptul daca. un credincios trebuie sa se duca la razboi, cand patria ii cere acest lucru. Exist argu- mente puternice si de o parte, i de cealalta, dar mie mi se pare cd balanja inclind in favoarea refuzului de a participa la razboi. Principiile enumerate mai sus ating proble- ma, dar existi si altele. (1) Domnul nostru a spus: ,,Dac& impardtia Mea ar fi din aceasta jume, slujitorii Mei ar lupta“ (Joan 18:36). (2) Apoi El a mai spus: ,Tofi cei ce scotsabia de sabie vor pieri* (Mat. 26:52), (3) Intreaga idee de a iua cuiva viata se invajaturii Celui care a spus: ,lubiti-va vraj- magii'* (Mat. 5:44). Cei care se opun portului de arme au motive sd fie recunoscatori daca traiesc intr-o fard in care li se permite si se inscrie pe liste celor care nu participa la razboi din motive de constiina sau pe lista necombaiantilor, Pe de alta parte, multi crestini au slut in conflicte armate, umplandu-se de glorie si onoare. Sustinatorii acestui punct de vedere arata cd in Noul Testament ni se prezinta sutasi (de exemplu: Comeliu gi luliu) intr-o lumina foarte favorabila, De asemenea se face uz in NT de figuri de stil imprumutate din viata militara, pentru a ilustra lupta cres- tind (de ex. Ef. 6:10-17). Daca militaria ar fi inerent gresitd, atunci cum se face cd Pavel ne numeste ,,ostasi buni ai lui Isus Cristos.* Indiferent la care punct de vedere subscrie cineva, nu trebuie sé-i judece sau si-i con- damne pe cei care au o alt parere. Exist loc pentru puncte de vedere divergente.t alta obligatie a ucenicului crestin este sd fie gata pentru orice lucrare buna. Nu toate slujbele din lumea aceasta sunt onorabile — aga; de pilda, multe din reclamele din ziua de azi sunt clidite pe minciuni si unele intre- prinderi vand produse care diuneaz’ sinatafii spirituale, mentale si fizice a omului. Pornind de la considerentul ca trebuie s4 avem un cuget curat, aceste ocupafii trebuiesc evitate. 3:2 Un crestin nu trebuie s&-I vorbeasca de rau pe nimeni. In alte locuri din Biblie ni se interzice concret si vorbim de riu un dregitor (Ex. 22:28: Fapte 23:5) — porunc de care toti crestinii trebuie si-gi aducd amin- te in valtoarea campaniilor politice sau in vremuri de restriste, de prigoand sau de asuprire. Dar aici se largeste cadrul interdic- tiei; persoanele find aparate si de ridiculi- zare, calomniere, insulta sau abuzuri verbale. Ce oceane de intristare si necazuri s-ar evita, jaca. crestinii ar asculta de acest principiu simplu: sa nu vorbeasca pe nimeni de riiu! Noi trebuie s& fim pasnici si si evitim vearta, E nevoie de doi pentm ca sa izbuc- ieasca 0 disputa. Cand cineva incerca si-] wate pe D. Ironside la 0 ceartd cu privire la ) chestiune de importanji minor’, asupra reia predicase, el raspundea: ,.Frate draga, and vom ajunge in cer, unul din noi se va lovedi ca nu a avut dreptate si poate ca acela voi fi eu $i cu acest dub punea capat la orice polemici. Tit 959 Apoi trebuie sd fim blinzi. Este greu si ne gandim la aceasté calitate fara sA ne gan- dim la Domnul Isus. El a fost manierat $i bun, pasnic si conciliator. Jar noi trebuie s4 aratam blandete sau amabilitate fafa de tofi oamenii. Se pare att de nimerit ca amabili- tatea si fie propovaduitd ca una din tile de seama ale crestinului. in esenté ea inseam- na s& ne gindim cu smerenie la aljii, sA-i punem pe alfii pe locul intai gi s& spunem si si facem lucnuri frumoase, amabile, curteni- toare. Principiul amabilitaii cere ca sii slujesti pe alfii inainte de a te sluji pe tine, s& prinzi orice prile} de ai ajuta pe aljii si s& exprimi cu promptitudine si apreciere pentru gesturile de amabilitate de care ti se face parte. Amabilitatea nu se poarti niciodata necuviincios, vulgar sau badaran. 3:3 Din nou, in mijlocul unei secfiuai cu puternic continut etic, apostolul introduce 0 doctrina clasicd a mantuirii noastre, punand accentul pe felul mantuirii, respectiv trairea unei vieti de fapte bune. Jata care este inlin- Juirea ideilor aici: (1) Condiia noastra inainte de mantuire, versetul 3; (2) natura mantuirii noastre, versetele 4-7; (3) rezultatul practic al mantuirii, versetul 8, Imaginea pe care oavea Dumnezeu despre noi inainte de mantuire nu este deloc magulitoare. Pretinzand cA stiam raspunsurile la toate intrebarile, noi eram in realitate fir minte, neputand pricepe adeva- turile spirituale si neinfelepji in opriunile si in conduita noastra. Noi eram neascultatori de Dumnezeu gi poate si de parinti side alte autoritagi. Noi eram ingelati de diavolul gi de propria noastra judecata pervertit’, nenime- tind niciodaté calea cea buna si sfarsind mereu in infundaturi. Noi eram robiti de diverse obiceiuri necurate, subjugati de viata rea a gandurilor noastre si savarseam picate de tot felul. Viata era un sir nesfargit de rutate gi invidie fata de alti. Nevrednici de a fi iubiti si egoisti, noi eram mizerabili si-i faceam $i pe alfii mizerabili; demni de a fi urafi si urandu-ne unii pe altii: Ce trist comentariu asupra vietii printre vecini certa- refi, colegi de munca pusi mereu competitori angajafi in competitie pe moarte, si in mijlocul unor famil bite! 3:4 Acest tablou deprimant al depravarii omului este intrerupt de unul din marile dar din Scriptura. Ce recunoscitori putem fi pentru aceste conjunctii venite la momentul potrivit, care semnaleaz’ minunata interven- fie a lui Dumnezeu, pentrua-I salva pe omde la propria sa distrugere! Cineva le-a numit960 Tit barierele agezate de Dumnezeu pe drumul ‘omului spre iad. Dar cand s-a ardtat bunitatea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostra, si dra- gostea Lui fatii de oameni... Acest lucru a avut loc atunci cand Domnul Isus S-a arditat jumij in urma cu peste o mie noua sute de ani. In alt sens, bunatatea si dragostea lui Dumnezeu s-au aratat fati de noi atunci cand am fost mantuiti. Tocmai ca manifestare a acestor atribute Si-a trimis El preaiubitul Fiu ca sd moard pentru o lume de pacatosi razvratiti. Termenul din greaca folosit aici in sintagma: dragostea... fati de oameni este baza cuvantului filantropie, care combina ideea de dragoste, grafie si compasiune. Titlul Dumnezeu, Mantuitorul nostru se refera la Dumnezeu Tatal — Mantuitorul nostru in sensul ca El L-a trimis pe Fiul Sau in lume ca Jertfa noastra pentru pacat. Dom- nul Isus mai este numit Dumnezeu Mantui- torul nostru (2:13) pentru faptul ca a platit penalizarea necesarii pentru ca noi sé putem fi iertati si izbavifi. 3:5 El ne-a mantuit de vind si de pe- deapsa pentru toate pacatele noastre — trecute, prezente si viitoare. Aceste pacate erau privite in wr, cand a murit Mantui- torul nostru, si ined nu fuseserd savarsite in timp, dar moartea Lui le-a acoperit pe toate. Totusi nu stiu cum se face c& omului ji este cel mai greu si infeleagé unul din cele mai simple si mai clare adevaruri ale evangheliei, anume cd mantuirea nu se bazeazi pe faptele bune; ca nu devii crestin prin trdirea unei vieti crestine. Nu oamenii buni merg in rai. ‘Marturia consecventi a Bibliei este ci omul nw poate castiga sau merita mantuirea (Ef. 2:9; Rom. 3:20: 4:4, 5; 9:16; 11:6; Gal. 2:16; 3:11). Omul nu se poate mantui pe sine prin fapte bune; toate faptele sale neprihanite sunt caniste carpe murdare in ochii lui Dumnezeu (Isa. 64:6). El nu poate deveni crestin prin trairea unei vieti crestine, pentru simplul motiv cd nu are putere in el insusi de a trai o viata crestind. Nu oamenii buni sunt cei ce merg in cer, ci pacditosii care au fost salvai prin harul lui Dumnezeu! ‘Méntuirea nu poate fi castigaté prin fapte bune, deoarece faptele bune sunt rezultanul mantuirii. Oriunde exist o mantuire adeva- rata, faptele bune nu vor intarzia sa se arate. Si astfel citim cd Dumnezeu nu ne-a mantuit din pricina faptelor neprihanirii pe care le- am facut noi, ci dupa indurarea Lui. Man- tuirea este 0 lucrarea a indurarii — nu a justitiei. Justigia reclama aplicarea pedepsei binemeritate; indurarea asigurd o cale nepri- hanita prin care se poate evita pedeapsa, Dumnezeu ne-a mantuit prin spalarea regenerarii (nagterii din nou). Convertirea este cu adevarat o noua creatie (2 Cor. 5:17) gi aici aceasté noua creatie este prezentat’ sub forma alegoricé a unei bai. Este aceeasi imagine folosita de Domnul Isus cand i-a invajat pe ucenici ca exist o singura baie a regenerdrii, dar e nevoie de multe curatiri de intinare (loan 13:10). Baia regenerarii nu are nimic de a face cu botezul. Nu este o curatire trupeascd facuta cu ajutorul apei, ci o curatire morala prin cuvantul lui Dumnezeu (Ioan 15:3), Botezul nici macar nu este un simbol al acestei bai, ci descrie, mai degraba, ingro- parea cu Cristos in moarte (Rom. 6:4). Nasterea noastra din nou este definita de asemenea ca 0 reinnoire a Duhului Sfant. Duhul lui Dumnezeu produce o minunata transformare — nu imbracarea omului vechi cu haing noi, ci imbricarea omului nou cu haine! Dubul Sfant este Agentul in procesul regenerarii iar cuvantul lui Dumnezeu este instrumentul. 3:6 Dumnezeu a turnat Duhul Sfant peste noi din belgug. in fduntrul fiecdrui credincios locuieste Duhul Sfant din clipa in care s-a ndscut din nou. Duhul este suficient pentru a produce glorioasa reinnoire despre care se vorbeste aici. Duhul este daruit prin Isus Cristos Mantuitorul nostru, Dupa cum belsugul de fa curtea lui Faraon a fost mediat, cdtre Iacov prin Iosif, tot asa binecuvantarile lui Dumnezeu, inclusiv inexprimabila binecu- vantare a Duhului Sau, ne sunt mediate prin Domanul Isus. Isus este .,losiful nostra. Toate trei Persoanele Binecuvéntatei Treimi sunt mentionate in legatura cu man- ‘twireanoastra: Dumnezeu Tata, (v. 4); Duhul ‘Sfant (v. 5); si Dumnezeu Fiul (v. 6). 3:7 Urmarea neintérziata a regenerarii noastre este ea, fiind indreptatiti prin harul Lut, s4 devenim mostenitori potrivit nadej- dii vietii vesnice. Prin rascumpirarea care este in Cristos Isus, Dumnezeu ne socoteste neprihanifi print-un act de har uimitor. far noi devenim mostenitori a tot ce a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc. Tot ce se cuprinde in a fi cu Cristos si ca El pentre vesnicia intreaga este nadejdea noastra. - 3:8 Cand Pavel spune: ,,Adevarat este cuvantul acesta“ trebuie sa injelegem oar cd se referi la sectiunea precedent, sau’ lz restul versetului? Forja argumentirii sale pare sa stea in faptul cd, dupa ce am fost mantuit de atétea lucruri, printr-o mintuire atét demare, acum trebuie sa traim intro maniera vrednicd de inalta noastra chemare. Tit avea datoria sé staruie asupra acestor lucruri (discutate in versetele 1-7) in slujba desfagurata de el la Creta, aga incat credin- ciosii si caute sa fie cei dintai in fapte bune. Desi sintagma fapte bane ar putea insemna ocupatii onorabile, sensul mai larg -—fapte bune in general —este probabil cel avut in vedere aici. Orice invajatura data credinciosilor ca purtarea lor si fie pe masura marturiei lor crestine este excelent si de folos. Orice invajatura trebuie si alba o aplicatie personal si practic’. 3:9 Desigur, exist intotdeauna capcane de care trebuie sa ne ferim in slujba crestina. Pe vremea lui Pavel, erau intrebarile nebu- ne (adicd dispute Pir rost) privitoare la alimente curate si necurate, la reguli legate de Sabat si la respectarea anumitor zile sfinte. Se iscau polemici privitoare la genealogii, atat ingeresti, cat si omenesti. Apoi izbuc- neau certuri privitoare la reguli foarte minu- tioase care fusesera create pe fundalul legii. Pavel este dezgustat de acestea, consideran- du-le nefolositoare si zadarnice. Binear face slujitorii Domnului din zilele noastre sa pund la inima sfaturile apostotului Pavel, evitand urmatoarele tangente: O preocupare prea mare fata de metode in sine, mai degraba decat fafa de realitatile spirituale. De pild’, dezbaterile ce nu se mai termina privitoare la modul in care trebuie luaté Cina Domnului: cu vin fermentat, sau doar cu must (ori suc de struguri, in Statele Unite, n.tr.); sau daca trebuie sa se serveasca dintr-un singur pahar comun, sau in cupe individuale. Ca gi cand acestea ar fi chestiuni importante in Biblie! Slujitorii Domnului trebuie sa se fereascd si de tdierea firului in patru, de fleacuri. De concentrarea asupra unui singur ade- var, sau chiar a unui singur aspect al adevi- tului, ca si cand celelalte nu ar fi importante! Alegorizarea Scripturilor, pani cand acestea par absurde. Discutii teologice sterile care nu zidesc pe nimeni, Alunecarea de la Cuvant la politica si la zaile Lituralnice ce o insofesc; alipirea la tot felul de cruciade crestine, de combatere ba a acestui rau, ba a celuilalt. Ce tragedie s4 ne irosim timp de mare fet cu aceste lucruri, cand o lume intreagi sere in jurul nostra! 3:10 Omul care se preocupa de aceste shestiuni minore este un eretic care aduce Tit 961 dezbinare.’ De obicei pe vioara acestui om Bu se gaseste decat 0 not muzicala, pe care acesta o canta la nesfarsit. Curand el isi va strange in jurul lui un cerc intim de oameni, cu aceleasi pireri negativiste, respingandu-i pe ceilalti oameni. Un astfel de om mu se va da in laturi si dezbine o intreaga adunare, numai s nu renunfe el la punctele sale de vedere doctrinare Ja care fine atat de mult. Nici o biserica nu trebuie sa tolereze o atare atitudine. Daca j s-a dat o mustrare si apoi ined una, iar el persist4 in lucrarea sa de dezbinare, atunci trebuie exclus din partdsia bisericii locale iar crestinii trebuie sA nu mai intretind contacte sociale cu el. S4 sperm c& aceastd ostracizare il va face sd se pocaiasca isd trateze mai echilibrat cuvantal lui Dum- nezeu. 3:11 Pentru ca nu cuniva sé creada cineva cd un astfel de om nu constituie o ameninta- re grava la adresa bisericii, apostolul il infie- reazi, numindu-l un stricat care paciituieste, fiind condamnat prin sine insugi. (verset tradus dupa editia CLV, Bielefeld, Germania, intrucdt este mult mai apropiata in acest punct de traducerea engleza folositi de autor in comentariu, n.tr.). El se ,autocondamna“ intrucat tine morgis la rautatea sa, chiar dupa ce a fost avertizat de crestinii responsabili. VI INCHEIERE (3:12-15) 3:12 Epistola se incheie cu cateva direc- tive adresate de Pavel lui Tit. Pavel intentio- na si-l trimitd fie pe Artema, fie pe Tihie, ca 88-1 inlocuiasea pe Tit la Creta, preludnd de Ia acesta povara lucrarii. Cu Tihic ne-am mai intalnit, la Fapte 20:4; Ef. 6:21; Col. 4:7, dar cu Artema ined nu am Picut cunostin. Din 2 Timotei 4:12 se poate deduce c& Tihie a fost trimis la Efes, iar nu in Creta, ceea ce in- seamni cd inlocuitorul lui Tit in Creta a fost, dupa cate se pare, Artema. Imediat dupa sosirea acestuia, Tit trebuia s& se ducd la Nicopolis, unde Pavel era hotarat si ierne- ze. Pe vremea aceea erau cel putin sapte cetafi numite Nicopolis, dar majoritatea comentatorilor cred c& Tita ales-o pe cea din Epir, in vestul Greciei. 3:13 Tit urma sé fie vizitat de avocatul Zena si de Apolo. Poate cd acestia i-au transmis lui Tit scrisoarea din partea lui Pavel. Pe vremeaaceea existau dou’ feluride avocati: cArturarii, care expuneau legea religioas’ si juristi care se ocupau de dreptul civil. Ni se cere s& decidem cAreia dintre categori fi apartinea Zena, Eu inclin s& cred ca este vorba de prima, pe motiv cd acesta a962 Tit fost rugat s vind in ajutorul lui Tit, pentru a pune capat interminabilelor ciorovaieli legate de Legea lui Moise (v. 9). In schimb dacd Zena era un avocat in drept civil, atunci era un avocat cinstit! Singurul Apolo de care citim in Noul Testament este cel mentionat la Fapte 18:24-28 si 1 Corinteni. Poate c& este vorba de una 51 aceeasi persoand. Cand Pavel i-a spus lui Tit sa-i trimiti pe acesti doi oameni degraba in calatoria lor, el a avut grija ca din indemnul lui s4 nu lipseascd sfatul de a-i face sa se simté bine pe insula Creta, pundndu-le la dispozitie toate cele necesare pentru a putea porni mai departe la drum. 3:14 Lui Titi \credinteaza sarcina de avi invata pe crestini (ai nostri) sé fie primi- tori de oaspefi, 4 aiba erija de cei bolnavi si stramtorati si s4 fie cu mand larga fafa de cei nevoiasi. In loc s& lucreze doar pentru impli- nirea propriilor nevoi si dorinte, credinciosii trebuie si aibé o viziune de un pronuntat caracter crestin, conform careia s4 castige bani pentru a putea s&-i impart cu cei mai pugin privilegiati (vezi Ef. 4:28b). Prin asta ei puteau fi salvafi de mizeria unei vieti egoiste si de tragedia unei viefi traite in zadar, fara rod. 3:15 Salutarile de incheiere nu trebuiese bagatelizate sau tratate ca i it tant. In fdrile in care crest numar, find disprefuifi si persecutati, aceste cuvinte pline de omenie transmit dragostea, prietenia gi incurajarea de care au acestia nevoie. Toti cei care erau cu apostolul i-au transmis lui Tit salutari iar Tit a fost rugat la rindul lui s&-i salute pe cei ce-1 iubeau pe Pavel si echipa sa in credina. In fine, Pavel isi incheie Scrisoarea cu tema care i-a domi- nat viaja: haral Domnului. Harul si fie cu voi tofi, Amin. NOTE FINALE 11:1). Vezi Efeseni 1 si Romani 9, unde tema alegerii este trataté mai pe larg. 2(1:6) Multi cred c& desi uneori divorpul este valabil, totusi un om din conducerea bisericii nu poate si fie divorjat. 30:7) Ca de atatea ori (vezi notele de subsol din NKJV), textul critic pare sd incor- poreze textele omise de alte versiuni, aceste texte bazdndu-se pe manuscrisele cele mai vechi, provenite mai cu seama din Egipt. Traducerile KIV si NKJV preferd textul traditional (TR), care este de obicei, dar nu intotdeauna, sustinut de manuscrisele majori- tare (textul majoritar). (2:14) in vremea noastra pare ciudat, intrucét sensul termenului ,peculiar* s-a modificat. Versiunea KJV este 0 traducere foarte exact; majoritatea asa-ziselor .erori* se datoreazi (ca in cazul de fafa) schimbari- lorcare au intervenit in limba engleza, incele aproape patru veacuri de cand fostredactata aceasta traducere. 5(3:10) Termenul eretic (KIV heretic) deriva din greaca veche, unde avea sensul de dezbinditor (divisive, NKSV). O persoana care dezbind biserici de obicei va propaga invata- turi false sau doctrine ,,eretice“, dar aceasta ese o evolutie ulterioara a termenului Aaire- tikos. BIBLIOGRAFIE Vezi Bibliografia de la sfarsitul crgit 1 Timotei.