Julius Evola REVOLTA impotriva - ~ LUMII MODERNE Editia a patra revizuta Studiu introductiv de Claudio Risé Anexe de A. Grossato, R. Melchionda, G. Monastra e _ Bibliografii ingrijte de G. Casalino, R. Fondi, A. Morganti, G. Monastra, C. Mutti, C. Risé, V. E. Vernole ae Traducere de: Cornel Nicolau ANTETCopyright © Editura ANTET XX PRESS pentru prezenta traducere in limba romana Copyright © 1969-1998 by Edizioni Mediteranee Titlul original: Rivolta contro il mondo moderne Redactor: Georgeta Geant Tehnoredactor; Aurelian Ardeleanu Coperta: Ion Nastise ~ ISBN 973-636-108-X*Nota Redactorului Sfargitul secolului douazeci — secolul ideologiilor, al totalitarismului, al celor dou ‘sgaaboaie apocaliptice, al exterminirilor fn masa — se fncheie cu un bilant care este si un prile} de meditatie. fn eiuda optimismului excesiv pe care-| afigim, respirém un aer de > eriza” care nu cuprinde numai aspectele politice, ci si pe cele economice gi sociale, mai -ales pé cele psihologice si spirituale. Orice s-ar spune si s-ar serie in legiturl eu aceste Tueruri, omul de la sfargitul celui de al doilea mileniu si-a pierdut acea incredere in el insusi gi tn propriile-i capacitati pe care o avea in momentul trecerii de la secolul al XIX-lea la sevolul XX, atunci cnd la orizont pareau a straluci ,niste destine minunate, pline de promisiuni", ce se voiau a fi sarbatorite prin acel Ballo Excelsior - Petrecere «Némaipomenita ~ pe care omul nostru ar vrea s-o repete ~ in totalul dispret al ridicolului ula trecerea dé 1a anul 1999 1a anul 2000 ... Numai cd — dupa cum o stim prea bine cu totii — aga ceva nu s-a intamplat. ath deci cd se cuvine si relndm discutia despre ceea ce a fost definits drept jliteratura de criah* — 0 intreagd serie de opere istorice, filozofice, sociologice dar gi cu “catatter naratiy, care au aparut intre sffrsitul primului rAzboi mondial si inceputul celui de al doilea si in care civilizatia occidental& era criticata pana in temelii, eran criticate realizirile $i perspectivele ei, opere cat se poate de actuale astiizi dar fiind cf ideile acelea au fost reluate, actualizate si dezvoltate de o noua generatie de autori Pentru acestia - scrie Michela Nacci in lucrarea sa Tehnica gi cultura crizei (Loescher, 1982) ,,investigatia in legatur’ cu timpurile in care traim facea ca optimismul 84 fie considerat drept ceva iluzoriu sau de-a dreptul criminal si la fel si increderea in vitor, speranta in viste schimbari. Cultura crizei are o viziune apocaliptica; aceasta pentru ci valorile pe care ea Je considera drept fundamentale pentru o civilizatie au disparut iar lustiea este bolnava pana in maduva caselor si nu existé decdt doua alternative, Este cu putint’ s& iesim din aceasta civilizatie, adic& s§ ne salvim intorcindu-ne la conditiile de mai foainte, altminteri ne asteapta catastrofa, prabusirea civilizatiei (aceasta in timp ce unii concepeau salvarea tocmai prin catastrofa la care se ajungea printr-un salt inapoi facut pe neasteptate)*. Acesti critici — spre deosebire de ceea ce se crede — nu apartineau uneia si aceleiasi ‘tadtrice culturale; acestia erau Mann si Zweig, Hesse si Schweitzer, Ortega y Gasset si Huizinga, Musil si Valéry, Spengler si Péguy, Benda gi Adorno, Freud si Berdjaev, Toynbee gi Sombart, Scheler si Weber, D.H. Lawrence gi Eliot, Bernanos gi Svevo, Mumford gi Carrel,’A. Huxtley si Burzio, Orwell si Keyserling, Rops si Heidegger. $i bineinteles c& mai erau si René Guénon gi Julius Evola care prin pregitirea lor se situau uneori pe pozitii asemandtoare, in parte, cu ale celorlalti iar alteori pe pozitii diferite. Dup’ cum se vede, niste personalitati demne de tot respectul ale c4ror puncte de vedere nu pot fi — astazi ~ in nici un caz ignorate dat find ea, in comparatie cu timpurile lor, lucrurile nu s-au schimbat in mai bine ci in mai rau. Revolta tmpotriva lumii moderne ocup’ in lumea criticilor civilizatiei contemporane itn loc si o importanti cu totul deosebite, o originalitate ~ s-ar putea spune ~ care a facut éa aceasti operd s& nu fie dat uitarii (istind ja 0 parte tipicele exceptii — Spengler, Ortega,4 JULIUS EVOLA Benda, Huizinga — autorii citati mai sus sunt si acum renumiti si pomeniti, dar mai ales pentru alte opere de ale lor) fapt care ii confer Revoitei o faim’ gi o raspandire neprevazute chiar dac& acestea sunt dobandite pe indelete si in mod subti}; acest lucru este dovedit de nenumiratele retipariri ale editiei italiene si de tot mai numeroasele traduceri in alte limbi (pana si in cele mai putin scontate cum ar fi turca sau maghiara) siin fare cele maj putin previzibile (ca Statele Unite, adic’ una dintre civilizatiile - simbol negativ luate drept tint de Evola). Este vorba despre opera mea prineipalé, care reprezinta in mic mAsurd cheia tuturor | celorlalte* - astfel o defineste autorul ei propundnd-o spre retiparire editorului Franco La drept vorbind — precizeazii el in lucrarea autobiografica Drumul lul nu corespunde continutului, pentru ei nu este vorba despre 0 seriere polemicd (motivul polemic, ,revolta in caz cd existd este implicit o consecint& evident’) ci despre un studiu de morfologie a civilizatiilor si de filozofie a istoriei. Punctul de plecare este, desigur, denunfarea caracterului regresiv al lumii si al civilizatiei moderne; dar diferenta esentiala faya de autorii de ieri si de azi care au exprimat idei aseman&toare invocind mai apoi, eventual, o reactie si o reconstructie rezida intr-o extindere deosebita a perspectivelor gi mai ales in indicarea punctelor de reper necesare pentru a se putea intelege adevirata naturi a lumii moderne si dimensiunea crizei acesteia”, in realitate acest tith: fi fusese hdrdzit c&rtii de la bun inceput. intr-adevar, cu saisprezece ani mai inainte, Evola scrisege — de data aceasta lui Giovanni Laterza — propundnd publicarea «unei noi opere. Aceasta ar fi avnt drept titlu ceva de genul ,Revolta impotriva lumii moderne“. Idea de bazA a acestei opere era c dezvoltarea spiritului din vremurile strvechi si pani in zilele noastre trebuie consideraté ~ mult mai mult decat © ,evolutie* ~ o involutie; si cdi s-a ajuns la 0 asemenea situatie incat se impune o reactie categoric&, altminteri am asista la un adevarat ,apus al oceidentului“. Tema aceasta care se pune pe seama lumii moderne este distrugerea oricdrui punct de referinta extraindividual, stingerea oricarei sensibilitayi ,metafizice", umanizarea fiecdrui lucru, a fiecdrei valori, a fiecdrei viziuni» (scrisoarea din 16 septembrie 1931 din Karthaus, ca si precedenta din .La Biblioteca esoterica, Fondazione J. Evola, 1997, care cuprinde corespondenta dinire Evola si Laterza ingrijita de A. Barbera). Agadar, pu este vorba numai despre o descriere a crizei in care se zbate lumea moderné, ci si despre o pozitie activa side luptd in stilul propriv lui Evola: chiar daci suntem constienti cd ne aflam la ,sfarsitul unui ciclu* nu trebuie si stm cu méinile incrucigate gi sd asteptiim sa se intample ce s- 0 intampla; ,Cartea se incheie cu o concluzie ce cuprinde ideile unei eventuale reactii pentru. intoarcerea la origini, pentru afirmarea unei spiritualitati eroice si aristocratice si impotriva materializirii gi standardizarii moderne a oricirei forme de viay&“ ~ fi mai explici autorul lui Laterza integrandu-se astfel in ,cultura crizei* — potrivit termenilor identificati de Nacci; dar aceste concluzii s-au modificat rand pe rand in urmatoarele editii ale operei, tn functie de condifille istorice externe — asa cum observa Roberto Melchionda intr-uoul din studiile sale din anexele acestei carti — pAstrand, totusi, o predispozitie »activa" pentru o revolta care schimba infatigarea dar nu si substanta, adic’ — aga cum se afiraid in mod explicit in introducerea eéirtii— ,0 revolt&, nu polemic® ci real, pozitiv’, a spiritului impotriva tumii moderne“ (p. 32. a prezentei editii). »Sunt pe cale de a termina cartea‘ - spune Evola in acecasi serisoare din 16 septembrie 1931. In lna noiembrie a aceluiasi an Laterza ii face cunoseuta Ini Evola lipsa lui de interes pentru propunerea ce i se facuse. Evola nu va mai repeta propunerea. AREVOLTA IMPOTRIVA LUMIL MODERNE 5 jncereat mai apoi cu Bocca, editor cere i-a acceptat propuneree dar care la sfarsitul anului 3932.n-a mai putut tipari lucrarea lui Evola dat find e& trecea printr-un moment de crizi. ‘atunct Evola a incercat cu Heeplt gi a avut, in sfargit, noroe: dup cum se stie, lucrarea ‘ava sl fie tiparit’ tn primele huni ale anului 1934 (primele recenzii care j-au fost f€cute 4m Jona aprilie gi au aparut in Bibliografia fascistd gi Italia care serie}. Spalturite c&rtii ‘dateazi — aga cum reiese din corespondenta cu Guénon de care se ocupa Alessandro sGrossato in apendice — din septembrie 1933. ‘6 Am putea fide-a dreptul uluiti de acea expresie sunt pe cale de a termina lucrarea": “adic de a termina un stediu care in prima sa editie contine 490 de pagini dense si - daci nul gresim cumve — 852 de note cu referire la cele mai variate texte antice si moderne, ‘mai ales straéine. Aceasta in timp ce autorul lucrarii combatea pe diferite fronturi ‘Apolemico-gazetiresti si editoriale, Publicase nu de mult Fenoraenologia indivizibilului solut (Bocca, 1930) scriere pe care o terminase de asternut pe hartiein 1924; Traditia 4 tiedt (Laterza, 1931) care ap&ruse in parte in fascicule in Krur, in 1929; si Masca gi ‘hipul spiritualismutui contermporan (Bocca, 1932), uerare ale carei capitole fuseser’ ‘i ale publicate in parte ca articole de sine st&tatoare in Turnul, in 1930. Se afla intr-o Atuatie personala nu prea clara, toemai din cauza suspendarii de céitre autorititi a revistei Ale bilunare, din pricina suspiciunii cu care era supravegheat de Ministerul de Interne *S'de Politie, a incerc&rii nereugite de a obtine o colaborare regulatA cu Institutul SEnciclopediel Ttaliene. Practic vorbind, intre luna iunie 1931 (cand a fost suspendat& SBublicatia Turnul) $i luna ianuarie 1933 (inceputul colaborarilor la cotidienele Curierul adan, al lui Balbo si Regimul Fascist, al lui Farinacci, adicd la niste publicatii ,oficiale”, ta s& spunem aga, ale fascismului) Evola a scris foarte putin; i-a venit in ajutor Giovanni éziosi care i-a deschis usile publicatiei sale lunare Viafa Italiand, in martie 1931, cand ia continua si publice in Viaga Noud, a lui Leandro Arpinati. “« Acestea i se fntamplau intre 32 gi 3g de ani... Astfel c& indrul Evola a avut timp sa We dedice asternerii pe hartie a Revoltei, luerare care — aga cum s-a vazut deja — era aproape Brora la sfargitul anului 1931, aceasta intrucat cele dowd c&rti anterioare fuseser’ deja ‘Bablicate in zece numere ale ziarului Turnul, ,Dup& cam probabil vet! fi stiind" — fi explica lui Laterza in scrisoarea mentionata mai sus — ,eu conduceam ziarul Turnul. Acest ziar -cuprindea o parte centrala doctrinara, de reactie impotriva lumii moderne (extrapolitica Br doctrinara), o parte panoramica despre diferitele curente spiritualiste si, in sfarsit, o e polemic politica (.,.) Dezvoltarea partii centrale -promisé prietenilor si abonatilor Pleste determinati de cartea pe care v-o ofer si care twezeste interes 5i pe aceasta cale.” Pot fi amintite astfel ideile lui Evola — reluate si dezvcltate mai apoi in diferite capitole file cAr{ii — privind Sidbirea puterii in Oectdent (ur. 2), Ierarhia traditionala si anismul modern (nr. 3 si nr. 4), Ideea imperiala (nr. 5). # Ar maifide adtuget aici si faptul e& Bvola, in faza de incheiere a redactirii Revoltei Sin preajma aparitiel acesteia — si poate si pentru c& el vola si-i pregiteasci terenal lucriirii “publica articole si studii care nu erau, de fapt, altceva decat niste extrase sau paratraze ‘ale unor pagini din carte sau reluari ale unor idei pe care le dezvolta: de exemplu, in Viera raliand — cele doua ipostaze ale nationalismului (martie 1932) si raportul dintre fhiversal si particular (aprile 1991); in Viata Noud ~ spixitualitatea pagina in Evul Mediu lie $i noiembrie 1932) si declimd castelor (ianuarie ~ februarie 1934); in Noblefea Stirpet ‘caracterul sacru al regalitatii (ianuarie 1932) si semnificatia cruciadelor (iunie - iulie '932); m Curierd Padan — raportul dintre traditia eroica si sport (11 octombrie 1933), Mroblema criginilor romane (25 ianuarie 1934) §{ conceptul de Sacrum Imperium &6 JULIUS EVOLA (gfebruarie 1934); in Regimul Fascist - spiritul hudic, spiritul intrecerilor (18 ianuarie 1934) si epoca obscura (24 ianuarie 1934). In ciuda acestei activit&ti desfagurate sau care urma sd fie desfagurata in paralel, ca s& spunem aga, rimane drept ceva impunitor, colosal, opera de pregatire si organizare ~ att intelectuald cat i material — necesard pentru a trasa planul sia duce fa bun sfargit un text atat de complicat gi de innoitor. Ne-am putea intreba incd o data unde anume va i gisit autorul timpul necesar pentru a face aceste Sucruri, implicat cum era eb $i in nigte activitati extraculturale (cilatorii prin Italia siin str&indtate, de la Viena pana in Ischia si in Dolomiti); capacitatea sa de lectard rapida gi de asimilare trebuie sé fi fost enorma, ca de altfel si cea de a coordona nemarginitul aparat de referint& cuprinzind sute de texte din care foarte multe (engleze, germane, franceze) nu erau traduse in italian’ Hinterlandul cultural — atat clasic eat gi stiintific, atat cel de tip antropologic cat si filozofic — este impunator. Se pare c autorul a citit tot ceea ce i-a edzut in mana, s-a informat despre toate, pundnd bazele unei documentiri a cdrei importanta avea s4 fie recunoseutd ca atare de cultura itsliand abia cu multe decenii mai tarziu, aga cum 0 dovedese fara putinti de tagad& datele din mutte cArti citate tn nota. Fapt cave face cx Revoita s& sé deosebeasci de celelalte texte ale , literaturii de crizi". Cel de ai doilea aspect este aga cum am mai aratat~ acela al intentiei precise: autorul mu se limiteazd laa denunta lucrurile urate si degradarea societ&tii tehnologice a secolului XX numai dintr-uwn punct de vedere estetic, moral, etic, ci pe de o parte gaseste motivele in decdderea generald a unvi ciclu de civilizatie; iar pe de alta arata in mod explicit care sunt valorile de contra referin{a pe care s& ne bazim pentru a porni o ,revelta*. Este evident ci aceasta poate avea aspecte diferite in functie de schimbarile de conjunctura istorica: de la exterior la interior, de la ‘politic la metapoliticd, de la marturie la atitudine existential. Agadar, pe de 0 parte, reconstruirea Lumii Traditiei iar pe de alta, descrierea invoiutiei Lumii Moderne; cei ce dorese niste referinte doctrinare solide le pot avea. Este evident. asadar, motival pentru care Evola a indicat aceast’ oper’ ca fiind ,cheia tuturor celorlalte®. Posedand hinterlandul cultural pus la dispozitie de Revolta, hidrile de pozitie in legAtura cu diversele probleme abordate de celelalte carti ale lui Evola an o justificare teoretica inscriindu-se intr-un plan global. Fireste c4 toate acestea se inscriu intr-un context general de decadent si involutie ce nu poate fi considerat catugi de putin optimist. .Salvarea” intericaré a individului sav aunor mici grupuri nu putea fi, cu siguranta, vazuté drept un element poziliv intr-un regi = cel fascist - care igi propunea drept scop o ,revolutie” a colectivititii iialiene, revolatie ce avea sa imbundtateasci destinele patriei in interiorul cat gi in afara acesteia. Acesten fiitid spuse intelegem motivatia acelei ,prefate" stranii, in cursive si in numere romane, plasata mai inainte de index, care exprimé punctul de vedere al ,,editorului* in legaturt cu intelesul ce trebuie s& fie dat unei c&rti ca Revolta care, in.1934, .a ap&rut intr-o tara ca Italia fascist& care considera necesar si mobilizeze toate fortele intr-o singura directie, aceea a reconstructiei" \Cele trei paginute care nici mScar nu figureazit in index trebuie si fi fost inserate in ultimul moment; scrise de mana lui Evola (stilul este foarte ugor de recunoscut) |-au ficut pe Hoepli sd se teami gi sii evite un anumit gen de critici apriorice nu atat la advesa operei in sine cat mai ales la adresa autoruhui, evitici care ar fi dovedit faima nu prea strilucit’ pe care o dobandise acesta dupé cativa ant ia urma polemicilor din Jmperialismul pagan si Turnul (,datorit’ expedientelor unor adversari de ai s&i s-au format in jurul numelui autorului niste ciudate .complexe“ create din puri imaginatie si din neintelegerea totala a gandirii acestuia®, p. 35}. Un text semnificativ siiggvyOUTA IMPOTRIVA LUMI MODERNE 7 aproape necimoscut care a fost reprodus cu aceasta ocazie pentru a se Tatelege climatul ja-care a nimerit prima editie a cartii si consecventa lui Evola care ined mai incuraja fascismul ~‘asa cum o facuse in Turnul gi avea sa continue s-o facd — si inainteze pan’ dincolo de ,.destinul politic si social" al Italiei gi sa treacd pe alt plan: ,,Trebuie s& actionati aii seriozitate spre alte z&ri, sa 4 scrutati pana in stréfunduri, cu curaj, cAderea omulu dental, originea acestei cAderi, forfele care o pot opri* (p. 36). Stractura Revoltei (reconstruirea valorilor originare ale Lumii Traditiei; deserierea Iutiei Luraii Moderne) nu numai c4 o deosebeste de celelalte opere ale , literaturii de ériza” = aga cum S-a spus — dar 0 face 88 fie o carte mereu actual, si trezease mereu jiiteres, in ciuda unor aspecte legate de conjunctur care au fost, de altfel, corectate de Gutor in editiile urmitoare. Dar editia din 1969, pe care o prezentim in substant& aici, are inc’ foarte multe de spus cititorului care a ajuns tn anul 2000: ceea ce se poate citi jn aceste pagini nu reprezint& numai bilaatul secolului XX, ci si al intregii civilizatii amenesti din care face parte si acest cititor. Turul de orizont, vastitatea referintelor, ‘profunzimea rationamentelor, ca s& nu mai vorbim de puterea evocatoare si de farmecul sugestiv al multor pagini, au in anumite capitole un sens profetic; dup’ parerea celui ce série aceste rnduri aceste capitole sunt, mai ales, ultimele patru si incheierea. In lumina consideratiilor evoliene este cu putinti si se dea o explicatie clar’ momentului in care traim; ale chrui premise se revelau inc4 de pe atunci, din Anti Treizeci, sensibilitatii sériitorului. Acest lucru este scos in evidenti si de cAtre studiul introductiv mai ales in ce priveste nivelul colectiv dar eu ag vrea s mai adaug ceva care priveste gi sfera dualé: ‘si anume c& dacd Evola a dezvoltat aceste consideratii in alte opere mai specifice, nu pot sd nu fie citite in paginile finale ale Revoltet previziunile asupra modului in care omul modern igi va accelera in mod exponential frenezia in cea ce priveste viaja activa, cum va proslavi .wunca“, va condamna orice ,contemplatie", se va indeparta de‘o Natura din ce in ce mai degradata, va inclina spre un ,irealism“ exasperat (care nu. Be allceva decat mania ,realit&tii virtuale" gi a ,internetului"); va inclina spre iri dicmarea familial, va face apologia inculturii si'a permisivismului (este interzis a se interziee*), a ipocritei dictaturi al tui ,corect din punct de vedere politic* si a catastrofalei absenje de principii. Se... ,Concluziile” din Revoita retrimit, incd de la editia din 1951 — aga cur s-a mai aratat ste posibilitéti, cel putin trei, care se deschid in ,epoca-cea-din-urma": pe de o parte ‘Tale pe care Evola le defineste drept ,pimanturi imobile’, adic populate de exponentii fic ei si necunoscuti ai Traditiei, care nu actioneaz dar mentin traditia; apoi sunt cei care, des reprezinta o minoritate, vor sa reprezinte Traditia in lumea moderna care le este ostila sicu care nu vor sé aibd de a face in nici un chip: acestia trebuie s& fie atenti Evole ‘In’53 — 4 raman4 in picioare intr-o lume care std s se prabuseasc’"; in sfarsit, sunt cei Pentru. care — se poate citi in cea de a doua edifie a Revoltei — ultima resursd este capacitatea eroicd. Ar fi vorba aici de a duce pana la capat (...) procesele cele mai distrugatoare ce se desfagoara in epoca moderna (...) Asta este ca gi cum ai face ca 0 otrava si se intoared impotriva ta insuti. Ca gi cum ai eAlari un tigru.* “> + Am citat cuvintele din editia 1951, pp. 470 — 471 $i nu pe cele din editia 1969, deoarece in acestea sunt evidente indicatiile clare ale lui Evola privind urmatoarele dowd cArti pe care intentiona sa le scrie pentru cei ce ar fi facut parte din a doua sau din a treia dintré Posibilitatile mentionate: adicd Gli uomini e le rovine (Oamenii si ruinele) si Cavalcare ‘a tigre (Calare pe tigru) semnalate amandoua drept ,in curs de aparitie“ in lista ‘aperelor autorului a editurii Bocca ce poartd data de 15 aprilie 1951. Pe care intentiona | , |8 SULIUS EVOLA s&le scrie sau pe care le scrisese deja? Se pune aici problema de a rezolva o polemica ce revine in legatur’ cu valoarea ¢t intelesul ce trebuie date celor doud texte, dac& sunt in antitezd sau sunt complementare? Ce de al doilea il depageste sau este in opozitie cu el? Este expresia unei evolutii sau a unei involutii a gandirii evoliene? Cu toate cd Oamentit si ruinele a fost prima carte din cele doua care a aparut in 1953, iar Célare pe tigru a aparut cu opt ani mai tarziu, in 1961, putem spune acum fara nici o indoiala cd aceste cArti - aga cum ar fi dat de inteles cuvintele din Revolta editia a doua citate mai sus - au fost concepute impreund; si nu numai atdt; acum se poate afirma sus gi tare cd ~ aga cum se putea intui din lista mai sus-amintitd a operelor pe care figura mai intai Calare pe tigru $i mai apai Oamenii, in anul 1951 cartea care fusese deja scrisi era cea destinaté dimensiumii interioare gi annme Calare pe tigririn timp ce cartea destinat imensiunii exterioare, Oamenii si ruinele, mai avea nevoie de completiri, fapt care se ya intampla in cursul anului 1952. Acest lucru este dovedit de o scrisoare din 26 noiembrie 1951 asternut& pe hartie de Julius Evola la putin timp de fa intoarcereasa acast dupa terminarea ,.procesului FAR* si adresatd lui Giovanni Baresi din Trapani; in aceastd scrisoare se afirma c& pentru cartea Célare pe tigru ,n-am gasit ined un editor potrivit* iar acum ,Juerez la o alt& carte“, Oamenit si ruinete. In legatura cu aceasté roblemd n-ar trebui s& existe echivocuri $i nici argumente pentru o discutie polemica. In sfarsit, chiar daca nu stim in ce masur& a modificat Evola in sens pesimist cartea Célare pe tigruin zece ani, este ca si cum el ar fi vrut sf arate in aceste dou c&rti cele doua ,Cai* traditionale: Calea Mainii Drepte si Calea Mainii Stangi. Valoarea actuala a unei opere ,omnicomprehensive* ca Revolta care ~ afirma autorul in introducerea sa si o demonstreazd si Roberto Melchionda in studiul din apendice - se bazeaza pe date ,stiintifice" pentru a trage din acestea niste concluzii de cu totul alt gen, este tocmai aceea c% este o oper’ care depaseste cadrul unei conjuncturi istorice date (Anii 30, 50 $i 70) devenind un fel de ,viziune asupra lumii“ care se hazeazd pe niste achizitii anterioare, adic& teoria care se bazeaz’ pe Mit pentru a gira Istoria, teorie emisi de Bachofen si pe analiza simbolica dintr-o perspectiva ,traditionala” care este preluata de Guénon. Dou’ puncte de plecare sunt insusite de Evola si adaptate la propriile sale idei, Asa cum s-ar putea spune despre fundal cA este o influensa a gandirii lui Arturo Reghini ~ mai ales in prima editie, din 1934 - asupra careia s-a meditat si remeditat profund si care influent a fost atenuatd in mod treptat. Astfel incat metoda ,critica“ a lui Evola este originald; el insugi — inir-c scrisoare adresata dupa razboi lui Mircea Eliade ~ defineste aceasti metoda drept ,intermediar’— ceva aflat intre metoda ,ezoterigtilor siceaa,savantilor“, intrucat ,spre deosebire de ezoteristi“ el este preocupat gi de aceea de a produce o documentatie intrucdtua satisfacdtoare din punct de vedere , stiintific*. Astfel cd din acest punct de vedere Revolta va‘continua - in ciuda schimbérilor partiale si secundare din Realitate — s& aiba o semnificatie proprie, profunda, si sa prezinte Weltanschauung coerenta tuturor celor care, desi au orientari spirituale diferite, nu se ; Simtdin lumea aceasta", ci vizndu-se ei obligati si traiasc3 in aceasta hame aspird la ceva, degsebit gi mai bun. Revolta oferd o perspectiva cu totul deosebiti, nu propune inchipuiri cindate si zboruri pindarice, ci se refer’ la o lume care a existat aievea si ale cirei urme se pot gasi prin texte si prin documente, nu este ceva de neimaginat. Cet putin la nivel interior, tn zilele noastre, Editia de fati a Revoltei impotriva lumii moderne este cea de a patra editie adevirata, pentru c& cele aprute la diferite intervale incepAnd cu toamna anului 1969= REVOLTA IMPOTRIVA LUMI] MODERNE 9 ‘gi pan in anul 1997 sunt niste simple retipariri ale editiei a treta — si tot fie o duzina - ‘care au suferit modificari de coperta si nu de text; astfel c4 intr-o perioada de circa treizect jé ani opera principala a Ini Evola a fost si cea care a cunoscut cea mai mare vanzare si sdifuzare cu un total de peste cincisprezece mii de exemplare. Complexitatea si importanja Revoltei, ca text ce cuprinde gandirea evoliana, a ‘Wecesitat o revizuire si o ingrijire pe mAsura pentru ca lucrarea sd fie adaptata timpurilor &yexigentelor unui public nou. *” Liniile directoare au fost urmatoarele: GF 1) textul a fost revizuit pentru a se elimina greselile care persistau de trei decenii; au {6st inserate cel putin doud fragmente gi o notk ce fuseser sarite gi in unele cazuri a fost ‘bctificat’é numerotarea acestora din urma (intr-adevar, Evola, procedand ia eliminarea Airior note din editia 1951, pierduse sirul); unele cazuri obscure datorate unor gregeli de Gilegere neobservate au fost rezolvate prin confruntarea eu prima gi a doua editie; in text iin note au fost traduse si puse intre paranteze patrate unele fraze intr-o timbé straina an in latina pentru a se permite o mai buna si o mai rapid’ intelegere a conceptelor ‘Aeéprimate in unele fragmente; in cazul revizuirii textelor Lo Yoga della potenza (Yoga Waterii), La dottrina del risvegho (Dectrina trezirii) si Tao-té-ching (dao-de-tzin) litera Ga devenit sh; au fost controlate de cAtre specialigti nu numai citatele latine si grecegti 41 si grafia cuvintelor si numelor chinezesti si arabe care Ia vremea lui Evola le luase din Surse franceze, engleze sau germane; in mod deosebit, pentru cuvintele, titlurile si numele hinezesti s-2 adoptat transiiteratia folosité in mod curent de acum in Europa si Italia Agistemul pinyin) eu exceptia lui Lao-tzi si a c&rtii sale in timp ce in alte cazuri au fost dfolosite amAndoué transerierile sau numele italian cel mai obignuit; au fost folosite tn mod dinifarm cursivele, in eazul cuvintelor straine, iar euvintele grecesti — latinizate ia “R#emea lor din exigente tipografice ~ au fost citate in original; 4{ 2) 4n cazul notelor bibliografice au fost folosite urmatoarele criterii, adoptate deia 4h cazul Traditiei ermetice, un alt text foarte bogat in aparat de referinte; in ceea ce priveste irtile care au fost traduse ulterior si care au o editie mai noua gi care se poate gisi, aceste joutati au fost indicate intre paranteze patrate; titlurile textelor citate de mai multe ori fou fost reproduse mai clar in form neabreviata, dat fiind cd primul citat se afla adesea ao distanta de mai multe pagini; au fost reconstitaite referiniele bibliografice pentru unele sete — despre care s-a spus, in mod gresit, cd fuseserd citate mai inainte — recurgandu- Ja editiile 1934 si 1951 (motivul este cel mentionat mai inainte: la tdieturile efectuate ‘te Evola a diferitefor note nu a fost eliminat si cuvantul , cit.“ gi reconstruirea ‘wiblografica); tithul textelor clasice, reprodus adesea abreviat ca de abicei, a fost redat ‘thai explicit eu indicarea unor eventuale traduceri recente in italian’, dar numai pentru _textele mai putin obignuite si mai rare gi aceasta tot in scopul de a inlesni lectura cititorilor ait generatii mai noi; s-a controlat - acolo unde a fost posibil — locul paragrafului de Teferinta inlaturandu-se unele greseli; a fost indicat — in cazul c4 a fost cunoscut - editorul ‘textelor in italiana citat de Evola; au fost reintegrate aproape toate numele proprii ale ‘autorilor citati, omise adeseori, penitru a se uniformiza criteriul de baza; in sfarsit, au fost \daugate — ori de cate ori s-a considerat necesar — note cu explicatii si preciz4r: mai emple; ! 3) bibliografia: s-a discutat mult in legStur’ cu problema oportunititit sau nu a jfaducerii la zi* a bibliografiei evoliene care — aga cum arata in studiul siu Roberto *Melchionda — tn mai multe editii era in pas cu vremea dar care astizi, la treizeei de ani ‘dela ultima revizuire efectuatd de autor, ar putea fi acuzata, in mod rauvoitor, cA mu tine Seont de cele mai noi achizitii ,stiintifice”. Solutia aleasd a fost aceea de a nu se intervenii ‘10 AULIUS EVOL, asupra notelor initiale — decat din motivele araitate mai sus ~lasdnd cartea aga cum Evola avrut si fie aceasta dupd ultima revizuire efectuata de el; dar in acelasi timp, la sfarsitu! fiechrut capitol al celor doua parti, a fost data o bibliografie cu referire la temele tratate potrivit wnui triplu criteriu care a facut referire numai le textele in limba italiana disponibile in mod obignuit: pe de o parte opere care intiresc, garanteazi gi justifica ideile autorolui; pe de alt& parte, opere care desi nu se tneadreaz’ in mod ortodox intr-o viziune .traditionala“ dezvolt& punctele de vedere respective si nu le contrazic; si, in sfarsit, opere care desi au fost scrise de autori apartinand altor curente de gandire ofera un material documentar foarte util in masurd sa stea la baza unor analize uiterioare sia unor speculatii pe linia celor expuse in Revolta (metoda folosit’, de altfel, de insusi Evola in cartea sa). Aceasti alegere a fost hotarita nu atat pentru a se preveni critica" operatiei de neaducere la zi cat pentruta se oferi cititorilor celei de a patra editii noi puncte de referinta intelectualé si prilejul de a reflecta pentre a extinde Weltanschauung-ul Revottei, precum gi intru demonstrarea faptului ca Julius Evola nu este catusi de putin un izolat in cultura de ast&izi — aga cum le-ar plicea unora s% faci sd se cread& — ci este, cu siguranta, un unicum, dar aldturi de opera sa principala pot fi agezate numeroase alte scrieri care fmpartisesc multe puncte de vedere si intuitii facand sa se largeascd orizonturile pe baza unor noi progrese, cercetiri, speculatii. De altfel, Evola insusi a oferit o indicatie in acest sens gi anume atunci cand in introducere la Revolta afirma ca o data ce au fost date in carte ,principiile directoare“ acestea pot fi folosite de ,cei ce dorese drept bazi pentru a ordona gi a aprofunda mai apoi din punct de vedere traditional subiectul domeniilor tratate dezvoltandu-l intr-o masur ce nu poate fi realizat& in economia operei de faté* (p. 32) Fapt care poate fi inteles drept o incurajare de a se continua lucrul, dar si ca o referire la planul de aprofundare si actualizare a materialului bibliografic, 4) parti adaugate; ni s-a pArut necesar si adaugdm premisele editoriale gi evoliene la editiile din 1934 si 1951, fisa anexatd la prima editie si fragmentul eliminat, in aparenti firi motiv, din cap. 3 al Partii intai al editiei din 1934, nu numai pentru c& reprezint& un material documentar sau din motive de completare, dar pentru a inlesni intrarea in climatul in care a fost gndita si publicata opera; lungul citat din Tac-te-ching, ~ versiunea din 1929 cu eare incepea Partea inti — a fost inlocuit cu versiunea din 1959 actualizati; 5) aparatul critic a fost gandit in asa fel incat sa se puna in valoare textul, sa fie inserat in cultura timpului su, sd facd sA se inteleag’ importanta si complexitatea textului; studiul introductiv a fost Incredintat unui cercetator ~ critic specialist in timpuri moderne ~ asa cum este Claudio Risé ~ in timp ce cele trei'studii din apendice trateaz despre: legatura cu contributia lui René Guénon care a revizuit spalturile Revoltei — pe care Evola i te trimitea din Cairo— moment care n-a fost niciodatd analizat in mod temeinic de nimeni sidin care Alessandro Grossato scoate nigte elemente importante si unele polemice; ecoul international pe care |-a avut in mediile ,traditionaliste* din Anii Treizeci si Patruzeci si despre care Evola ne-a spus prea putin si tot despre care Giovanni Monastra ne ofera un cadra variat si bogat in informatii inedite la care adaug’ si recenziile si studiile ce j-2u fost dedicate Revoltei nu numai de catre Benn (despre a cdrui activitate de verificare a traducerii in germand a cdrtii s-a stiut abi de curand) si un hing text inserat initial de Evola in apendicele din prima editie a scrierii L’arco e [a clava (Arcul si macjuca), din 1968, dar si scrieri datorate lai Guénon, Eliade si Coomaraswamy; confruntarea efectuati de Roberto Melchionda intre diversele edit (cele wre italiand gi cea tradust in germani) penta scoate in evidenta nu numai deosebirile dar si motivele care l-au determinat pe= REVOLTA [MPOTRIVA LUMIE MODERNE u autor 4 faci o anumit& schimbare, taieturé, corectur’, modificare pana gia unui singur wcuvant; o munca migaloasa — cea efectuata de Melehionda ~ o munca ce s-a dovedit a fi una tevelatoare, ireprosabilé, cum n-2 mai fost facutd vreodata si de o important& fundamentala pentru viitorii cercetatori ai acestei carti; 6) indexurile: toate volumele care apar in, colectia ,Opere de Julius Evola* au un index al numelor’, fic cd |-au avut initial fie c& nu, Pentru orientarea intr-o carte ca Revolta au fost necesare diferite tipuri de indexuri: nu numai cele ale numelor (i nu numai cele ale autorilor, ca mai inainte) dar si cele ale c&rtilor sfinte si ale locurilor citate. in acest fel pe-am gandit sa satisfacem toate exigenjele in materie de cercetare. Omuned de acest gen — cu siguranti imperfect si care poate suferi corectiri in viitor ‘a fost lunga si grea, mai ales pentru imposibilitatea de a-i acorda tot timpul, cum ar fi ‘fost necesar. Ducerea ei la bun sfargit — in ciuda multor obstacole intalnite — a fost posibilé immai datoritd ajutoralui dezinteresat si a admirabilei disponibilitati a mai multor prieteni ‘Grova le multumesc aici in mod public: 6" = Lui Claudio Risé — pentru ca a acceptat imediat — si cu mare entuziasm ~ greaua * sarcina de a scrie introducerea la opera principal a lui Evola avand grija de a-i scoate in evidenta originalitatea, valoarea, spiritul de previziune; [ni Giovanni Monastra, nu numai pentru studiul siu, ci si pentru c4 a fost magna oH pars in cercetarea textelor bibliografiei aditionale, precum si pentru sfaturile $5 . sugestiile date in mod continuu; ~ Lui Claudio Mutti - pentru verificarea cuvintelor gi a frazelor grecesti si latinesti {sia traducerii acestora), perstru explicarea textelor clasice si pentru indicatiile din dibliografia aditionala; — Lui Angelo Lacovella — pentru verificarea cuvintelor arabe si pentru ca a propus sia realizat mai apoi, personal, mai multe indexuri din carte; ~ Lui Alessandro Grossato — pentru angajamentul de care a dat dovada in studiul £ su gi pentru indicarea valorii simbolice a imaginii alese pentru copert’; 8 _ Lui Roberto Melchionda - pentru ajutorul, incurajarea $i rezultatul excelent obtinat tt de studiul siu; &. Lusi Silvio Vita — nu numai pentru verificarea cuvintelor chinezesti si japoneze, dar “ sia unor citate (fapt care a permis identificarea cAtorva lapsusuri evolienc}; ~ Lui Giandomenico Casalino, tui Roberto Fondi, lui Adolfo Morganti gi lui Vittorio. Emanuele Vernole ~ pentra contributia lor la bibliografiile complementare. © Numai datorita contributiei lor am putut realiza aceasta a patra editie a Revoitet, aga cum imi pusesem mai demult in gand Gianfranco de Turris Roma, julie - octombrie 1998 GEvola sau victoria Revoitei Claudio Risé Daci o recitesti in zilele noastre, cartea Revoita impotriva himii moderne lasi s&s! intrevada o victorie, o victorie impotriva lumii moderne, a lui Julius Evola gi a celor cary. au simtit gi gandit la fel ca el, Fireste cd este o victorie nu consfintita o data pentra, totdeauna, o victorie pentru care se lupta incd mult si bine, dar care a facut ceva drurt in ce privesteacea ,revolta" pe care o propunea el — cu curaj intelectual si moral - sils. care gi-a adus 6 contributie de valoare. Aspectele esentiale ale lnmii moderne pe care Evola le descria cu luciditate in acer~ text au devenit protagonistele crizei acestei lumi. Care crizd se prezinfa astaai intr-un mov destul de diterit, pentru c& este mult mai avansatd si determinata decat acea decadent? exprimata in literatura crizei* in care se naste, in mod cronologic, Revolta evoliand. Dr de care Evola se delimiteazit inci de la inceput. Si de Spengler, mai-marele genului, cArui ii reproseaza Gin Drumul cinabrulu’) Jipsa dimengiunii metafizice care reprezint® esenta oricarei Kultur autentice” Dar se delimiteaza $i de ceilaltt . fie c& se cheama Massis, Keyserling sau Benda, Ror sau Ortega y Gasset sau Huizinga ... cu toate c& acestia apartin spiritualiceste lumii ¢ care 0 critic’, lumii moderne, iar situatiile la care ar trebui sa se refere fie c& le ign. fie cd le evitd temandu-se sA nu fie aeuzati de reactionarism gi de anacronism"?. Opera crizei, pe care Evola o simate apropiatd (0 va introduce mai apoi in Italia) es! Criza lumii moderne, de René Guénon, pentru e& antorul poseda acea referire la Tradit care (desi exprimata, in parte, intr-un mod diferit de cel al lui Evola) reprezenta pentr autorul Revoltei baza indispensabila pentru constituirea unei teze autonome fata de ace plume moderni" ale c4rei decadent si criz& se voiau a fi descrise, Decadenta si crizas au continuat drumul si au fost analizate cu atentie de catre diferitele stiinte omenes in nigte medii cat se poate de indepartate de Traditie si de informatiile privin diagnosticul, prognoza i terapia in leg&tura cu criza lumii moderne. $i tecmai pozit centrald pe care eriza lumii moderne a ocupat-o de atunci in stiinta conternporar dovedeste - dupa pirerea mea ~ in mod semnificativ indrazneala propunerii Revolt si drumul parcurs de aceasta nu in domeniul cererilor de principiu ci in acela al deseries fenomenelor. Primul actor al crizei lumii moderne este, fireste, chiar supusul acestei lurr individul, nascut o dat& cu umanismul si axat pe propriul sau Eu. ,Centru iluzeriu* — cu hota Evola ~ deoarece este ,centrul muritor al trupuui® (pp. 355-356), creator ,o da; cu artele si stiintele profane“ de ,adevirari gi legi marcate de contingenta si ¢ | caducitatea ce caracterizeaz’ tot ceea ce apartine lumii devenirii*. In Revolta impotrit_ | lumiii moderne, Evola subliniazi falsa omnipotent a supusului lumii modeme sia iiabil |AEVOLTA IMPOTRIVA LUMIi MODERNE 13 sale stiinte anticipand nigte consideratii care se pot gasi gi astdzi in central gandirii gi eriticii postmodeme. O critica ce pleacd de la istoriografia antiumanista a lui Michel Foucault ai a sa concisd contestare a pozitiei centrale a supusului gi a conceptiel liniare a istorie! jf care s-ar desfapura actiunea sa. Foucault a ilustrat in operele sale constructia retoricd a acelui supus, fracturile épisternologice datorit’ cdrora actjunea sa dobandeste coerenta gi liniaritate, cammuflarea Jmicrofizicii puterii* moderne $i a mijloacelor inchizitiei — recompens’ si represiune — ati ajutorul c&rora puterea se stie.gospodiri gi extinde. Astizi luerdrile sale constituie pavele solide ale acestei galaxii, multiforma gi uneori nebuloasé, dar eu sigurant& reprezentativi pentru spiritul timpului care strange laolalt& productia postmoderna. De altminteri, antropologia structuralA si lingvistic& demonstrasera deja (gratie Ini Lévi- Strauss si Saussure) natura ,efectului de suprafati” a supusului-individ, dominat in Tealitate de niste iegi gi structuri despre care instrumentul sau specific — constiinta — Au’stie nimic. Asa dupa cum Nietzsche - de la care a pornit cercetarea foucaultian’ - dénuntase natura de ,mascé" a supusului si a constiintei acestuia. In sfarsit, Intreaga filézofie a cunoasterii din ultimii cincizeci de ani a pornit razboi — de pe pozitii gicu arme diferite - impotriva superioritAtii Cogito-ului cartezian pe care se baza puterea stiintei stipusului lumii moderne. Mai apoi, o dati cu Jung, psihologia profundului a dezvaluit pénd la urmé lipsa de cérisistent& a superiorului Eu: centrul tot mai nesigur si provizoriu al domeniului cbiistiintei, acesta nu poate actiona in mod eficace si echilibrat decat daca se deschide in acelui autentic Centru al personalitatii constiente si inconstiente, Zul, care reprezinta ee ceptaculul imaginilor superioare ale alternanfei lumii, arhetipurile inconstientului cdléctiv, repredentarile constante ale acelei ,supralumi (Revolta, pp. 156-157) asupra careia sé‘pot deschide viziunile noastre profunde. Separarea oficiald, caracteristica lumii niderne laicizate, Gintre Eul individual si fortele suprapérsonate gi eterne este considerat d@psihologia profundului drept firav’ gi patologicd si reversul ,procesului de identificare" pircurs activ de reunirea individului cu societatea de care apartine si cu fortele superioare cate pun in miscare gi inspiri actiunile individultt si societ’tii. De o mare perspicacitate pentru anii in care a scris Evola este 0 alta révelatie care viii mai apoi revendicat de sociologie si de gandirea politica mai radical in epoca tarzie a'flodernitatii si postmodernitatii: gi anume acel caracter de ,anorganicitate" pe care] avé universul eului al modernitatii. ,Nu va mai exista viata nici in interior nici in exterior, vaexista numai constructie’. Si aici se prefigureaz’ acel univers al nascocirii de obiecte, de‘moduri de a gandi gi de a exista care va fi mai apoi deseris de sociologie prin anii 90 (odat& eu Giddens indeosebi). intr-o lume care a tliat, in numele ratiunii, orice comunicare cu un univers simbolic identitatea nu mai este dat’ de legitura cu acest univers, ei de consumul de produse fabricate, chiar si de tip intelectual, psihologic si de comportament, O atitudine care — aga cum observa Evola cu o precizie clinic - imbraci, ‘in Witeza si frenezia ei, nigte aspecte de manie: aceasta devarece mania, atitudinea eufori esté-singural refugi iluzoriu in care omul modernitatii - care a rupt legaturile cu realitatea honapatent&, substantialé — sper s%-si affe toc pentru a sclipa de descurajarea cireia ii este dat s& devina (aga cum se intimpl’ mereu, dack nu intervin cumva alte produse fabricate si anume psihoterapeuticele) disperare.14 JULIUS EVOLA tea lumii moderne ~ la fel ca omnipotenta cerebrala a supusului acestei lumi — pare a s¢ intoarce pe dos in zilele noastre, Nigte ferromene complexe, cum ar fi ceea ce in conceptia antropologica este numit ,primordialism* {cu recidivele sale politico-spirituale: recuperarea culturilor traditionale), Gu a lor tevendicare a legiturilor primordiale, valorificate ca fiind niste purt&toare ale simbolurilor traditiei culturale si spirituale a unui popor gia unei tari, tind sf indepirteze acea sterila ,anorganicitate” care — dup’ ce a intoxicat cu universul et contraficut lumea moderna.- marcheaza astazi sfarsitul acestei lumi. Fireste c& puterile lumii moderne lupt& in orice chip impotriva acestor migcAtt acuzandu-le de obscurantism. Ideea central a unor astfel de atacuri cat se poate de incoerente si infrumusetate din punct de vedere stiintific este aceea cd ar fi vorba despre niste impulsuri ,regresive" care ar vrea, chipurile, dar nu vor putea, sa facd in aga fel incat lumea s& dea inapoi, si se intoarca la stadiile precedente ale istoriei omenirii. Fapt ¢ ca in cluda acelorasi dezmintiri din domeniul stiintific — inregistrate mai cu seami in fizica postatomicd - gandirea lumii moderne nu a renuntat (si de fapt nici nu poate s-o facd pentru cd ar insemna si se autolichideze) la ideea ,timpului liniar* pentraa accepta ideea ,timpului ciclic” sau de ,duratii® care este ideea proprie gandirii traditionale, a teoriei »tealiste” a observatiei istorice (opusa celei iluministe) gi a curentelor ¢ttintifice care s- au dezvoltat incepand din anii Treizeci, Dar in ciuda unei anumite propagande desfigurate gratie puterii uriage de care mai dispun sustinatorii epocii tarzii a lumii moderne, anatema oregresiunii* nu este in masura s4 opreascd o tendinta care devine din ce in ce mai dara in constiinte si inc si mai mult in inconstientul colectiv al oamenilor si al popoarelor. Ba chiar, ca ct acuzarea privind faptul cd se priveste in trecut devine insistent’ gi strident, cu atat mai mult interesul [pentru modelele precedente de cultura si pentru imaginile transpersonale care fe inspira devine ~ mai alesin rindul tinetilor — constant gi hotirat Aceasta pentru ci ei, tineri'mai ales, sunt cei ce suferd efectul slibirii gi pierderii de identitate produs de universul contraficut al lnmii moderne si de disparitia initierilor (Revalta, pp. 356 — 357) ce caracterizeaza acest univers. Generatiile precedente au putut s& schimbe identitatea, sensul unei apartenente gi al unui destin gratie puteri! banului, puterea burghezi pungnd capit nelinistilor spiritului cu promisiuni in legiturd cu soarta sufletului, promisiuni oferite de bisericile secularizate - bratul religios al lumii moderne. Dar pentru noile generatii nu mai exist& nici macar garanfia puterii banului: resursele naturale au fost secdtuite, pamantul este de acum — $i fizic vorbind ~acel Taram Pustiit, acea Waste Land, pe care domnegte o suveranitate care putrezeste. Regenerarea, mantuirea, reprezinta acum o exigenti-vitald; si.nu intamplitor ciclul Graalului (chruia Evola i-a acordat 0 atentie deosebit&) si imaginea lui Parsifal trezesc din ce in ce mai mult interesul si dragostea tinerilor. Dat de ce oare, am impresia 4 puterea germinatoare a Revollei lui Julius Evola s-2 transformat de acum in Lupta si asa sa se intrevadi posibilitatea Victoriei impotriva lami moderne? Pentru cd — aga cum Evola nu uit s4 observe — aceastA ume moderni, egoisti intelectualizata, anorganici, laicizatd este lumea occidentala. Este projectul umanismulu european realizat mai ales datorit& succeselor sale economice gi sociale obtinute de" REVOLTA IMPOTRIVA LUMII MODERNE 13 “yevolutiile burgheze, de revolutia industriald gi sustinut de resursele economice gi ' folitice jefuite in urma cuceririlor imperialiste facute de Statele burgheze. Dar inlumea slobala, postmodem’, Occidental ,medern’ reprezinté doar o parte a aceste! lumi; o parte : net de vedere cultural gi politic si - simptom interesant ~ mai slab deca traditionale" (nonlaicizate, nondemocratizate) pana s# in domeniul sau ferat: dezvoltarea economica. In epoca ce se voia a fi cea a .sfargitului metafizicii“ si W mortii Sacrului (si deci si a Naturii care-I reprezint&) Occidentul laicizat gi rational gi Jandirea sa fara vlaga* apar ca fiind asediate de nigte continente dispundnd de culturi lide, Tar cererea de resacralizare a lumii exprimati de acestea igi afl ecoul in Occident, JA toti cei pe care modermitatea i-a privat de identitate. La tineri, bineinteles, ag cum am mai spus. Dar sila toate acele popoare si la acele uri si la acele natiuni care — aga cum foarte bine o spune Evola - au fost private de gitimitate gi de recunoastere din partéa lumii moderne. Aceste hucruri s-au imtamplat, fin punctul de vedere al formelor politice, in momentul lichidarii Sfintului Imperiu — “erititate transpersonal§ ce reprezenta cultura (inteleas’ in sens antropologic $i spiritual) “gontinentului european si fortele transcendente prezente $i active in cultur’, acelasi jpoment in care Imperiul a fost inlocuit cu Statele nationale. In acest fel, o comunitate de popoare avid o istorie comuna era inlocuité de egoisraul Sstatului modern (cea mai rea dintre institutii, cum o defineste psihanalistul Edward Glover) “ire nu mai reprerint& , forma interna" a natiunii, ci oranduirea jaridicd formala, cu total strdind natiunii ... $i nu se mai aduni acea sev simbolica, acea viagi a sfintei uniri a piménturilor gia istoriilor pentru a face loc acelui proces de birocratizare politicd si resiune judiciara pe care l-au descris atfit de bine Weber gi Foucault. Dar si acest proces Pure sA se fi incheiat. Natiunile, natiunile organice — comunititi de pe acelasi pamant, dé aceeasi stirpe gi aceeasi cultura — deposedate nu numai de teritorn $i de populatie, day gi de numele natiunii pe care Statul burghez a anexat-o pentru a euceri adeziunea fopulard (si imaginea furidicd, ce a shujit dintotdeauna puterii, este faimosul ,plebiscit de toate zilele” al lui Renan), ei bine, natunile se revolté. Ne aflam in faze trezirii etnice, de inflorire a acelor nationalisme organice i-at incilcitului sistem polemologic ce le-a dat iat, care sleieste vlaga acelui aservit politic iluminist si mercantil si groparul Imperiului: Stet national. Astfel ca secolul se sfargeste cu renasterea (si nu numai in Europa ci in toaté lumea Fist Jogat’ mai inainte de imperialistii burghezi) unor Nasiuni strdvechi care isi reian caltura si credintele traditionale. Infierind partinirea si sdracia de tipuri de asocieri supranationale atat de dragi Statelor nationale aga ca Europa biincilor $i monedelor, Conceptelor intelectuate sau economice (bazate pe motivatii ale ratiunii occidentale burgheze) nationalismele postmoderne le opun caracteral coneret al datelor ,arhaice" geopolitice gi antropologice reelaborate de o viziune simbolicd. Tar legiturii abstracte de tip juridic (Constitutia si aparatul legislativ) fi opun condiviziunea — eoncreta gi mitica, jn acelasi timp ~ a ,legaturii primordiale“ de rudenie, de cultura, de descendenti eomuna. Membrii najiunii se considera uniti de o legitura ancestrala, oranduiti in mod ‘tnitic de jur imprejurul imaginilor stizpei, Sitotusi procesul de descompunere a Statelor nationale si de renastere a natiunilor (care se bucurasera de respectul si recuncasterea din partea Imperiului) desi este bogat’ in fermenti interesanti de lupti impotriva modernititii nu garanteaz4 inca victoria. Nu putem si trecem cu vederea pericolul care ne paste, pericol care predomina in caracterul organic al acestor natiuni, aspectul etonic, al feraininului matern (in tegatura cu care Evola6 : fie SULTUS EVOLA ne di ici si fn intreaga opera — niste pagini de mare ‘profunzime si actualitate psihologic4) dominat inca o data de satistacerea nevoilor, de setea de a avea si indiferent lan&zuinta transpersonala de a exista. Nu poate fi trecut cu vederea nici faptul ci drept reactie Ia universalismul fais al modernitatii este prezentatai din nou — fn acest revival al metaculturii ctonice - ceea ce Bvola defineste, pe bun’ dreptate, ,iluzia* rasel gia singelui. Materie pura care capstA important numai atunei And asupra ef actioneazs forta de ordin superior, supranaturala si nu naturala“, ceea ce reprezinti, cu siguranta, Soeinta intensé de putere manifestat’ de o natiune pierdutd in fortele inferioare ale mame. ‘Aga dup’ cum n-a avut nici un caracter transpersonal (si Evola insist asupra acestui punct) vointa de putere a Statelor nationale i a regimutilor totalitare de dreapta gi de stanga ale lumii moderne gi cu atat mai putin cea a ,miturilor‘ rasiale false (care erau in realitate niste sloganuri propagandistice). Agadar riscul renasterii natiunilor organice este acela de a se da nastere unei multimi de subiecte politice - mai putin abstracte, mai putin pirocrate — in Statele nationale (in legiturd cu care Evola emite niste pareri definitorii) eate fac —inc&, totugi — parte din universul cultural al lumii moderne. La sfargitul acestor reflectii ag indrazni sé mai prezint o intuitie personala: ei bine, lucrurile nu se vor sfargi aga. Fireste a, potrivit ordinii mortuare a lumii moderne, Mama- cea-Mare-devoratoare-Tiamat va incerea s& readuca in lume - in carul sau de orcei — haosul. Dar revenirea oamenilor la traditia propriilor lor culturi si ndzuintz de a se intoarce Ja obargia diferitelor eivilizatii ti va veni de hac, inc’ o dat&, acelei puteri devastatoare. Noul mod dea percepe — privind sau ascultand — al popoarelor {Arilor care se trezese acum la sfarsitul mileniului le red& grajul acelor forte superioare $i eterne, arhetipice, pe care humea moderna incercase.sa le reduca la tacere prin zgomotul asurzitor al imposturii intelectuale gi de comportament. Este aga-zisul nouvel enchantement (asa cum ii spune nu numai Gilbert Durand) care fi ia locul acelei dezamagiri Entzauberung descrisi cu mare ptecizie de Max Weber in momentul triumfului Statului modern. Dupé experienta neplacuta traitd de lumea moderna, ormul vrea si se intoarca la ceea ce Evola numeste ,a-gi apartine lui insugi gi a-si dobandi forma’, la a se recunoaste intr- © eternitate. $i trebuie sA faca acest lucru daca vrea s4 continue sa traiasca. Razbunarea materné a lumii modeme, care s-a Incheiat cu intoxicarea gi indepartarea experientei subumane a societitii de. consum gi-a pus de acum toate cartile pe masa. Jocul s-a terminat. Omu! isi indreapti privirea spre indltimi. CLAUDIO RISE& #introducere la editia a treia (1969) oe ‘ a Is: ‘sic devenit aproape un loc comun sé se vorbeasc’ despre ,declinul Occidentulus raqespre criza civilizatiei actuale, despre pericolele sale, despre distrugerile sau despre instriinarea acesteia de o buni bucaté de vreme incoace. in legSturi cu aceste lucruri se ‘glormuleaz& profetii privind viitoru] Europei sau al lumii intregi si se lanseaz4 apeluri pentru bpararea uneia sau a celeilelte. Jn linii mari, in toate acestea nu se afla nimic altceva decat nitel diletantism de jyelectuali. Ar fi foarte usor de aratat cat de mult lipsesc aici principiile adevarate; si cate 2gghun cele ce s-ar dori sa fie negate nu sunt mentinute de catre cea mai mare parte a celor rear dori s4 reactioneze; si cat de putin se slie in legaturd cu ceea ce se doreste si cat ult se da ascultare unor irnpulsuri, mat cu seamé atunci cdnd se trece pe planul practic, ‘manifestiri haotice gi violente, ale unei ,contestatii* care s-ar dori uneori si fie global dar, de fapt, este inspirata numiai de niste forme ce decurg prin consecintil, ce se afla la xtremitatea ultimei civitizatii. ge -Asadar, daca ar fi un lucru nechibzuit si crezi cé nu asemenea fenomene ar fi ceva dqpozitiv, ei bine, acestea au, in mod incentestabil, valoarea unui simptom. Aceste fenomene ne spun ca se simte de acum faptul cd nigte pamanturi despre care se credea Agisunt stabile se migcd si cA perspectivele idilice ale ,evelutionismului" si-au cam trait ‘qiul. Dar un instinct incongtient de aparare ne impiedica si merge mai departe de o umita limita - asemanatoare cu puterea care-i impiedicd pe somnambuli s& perceapa lul prin care pagesc, Incd nu este cu putinta ,s4 ne indoim* dincolo de un anumit semn janele rafiuni intelectualiste sau irationale par a fi ingéduite onvelui modern numai pentru -distrage, pentru a-l opri din drum] spre acea viziune de temut in care lumea actual fapirea drept nimic altceva dec&t un corp lipsit de viati ce se pravilegte pe un pavarnis fark a mai putea fi oprit. Exist’ niste boli care mocnese dar care se manifest numai atunci cand actiunea lor ‘fatent a ajums aproape de sfargit. Asa se intampla si cu céderea omului pe parcursul drumului pe care el i-a proslavit ca pe o civilizatie prin excelent. Dacd abia in ziJele noastre gamenii moderni au avut senzatia unui destin obscur pentru Occident’, cauzele acestuia s-au produs $i au actionat de mai multe secole si au statornicit niste conditii spirituale sglimateriale de degenerescenta in masurd sé le ia celor mai multi posibilitatea nu numai dea se revolta ci si aceea de a se intoarce la starea de normalitate si de sinitate, dar si «2 mai ales ~ gi aceea de a inteleye ce anume vor sa insemne normalitatea si sindtatea. Astfe! c& oricat de sinceré ar fi intentia unora dintre cei ce dau astazi alarma gi se ‘lzvritese, nu este cu putinté si-si faci iluzii in legdturd cu rezultatele. Nu este ugor sd- jai seamna pand la ce adancime trebuie s& sapi ca si dai de radaicin4 — prima si singura le cauza consecintelor firesti si necesare, precum gi de formele in care se prezinta lature sRegativa, dar gi atatea alte lucruri pe care pana si spiritele cele mai indriiznete nu inceteazi sasile inchipui gi a le admite in felul lor dea gandi, dea simti, de a trai. Se ,reactioneaza", =$@ ,tagAduieste*, Si cum 34 nu se faca aceste lucruri in fata unor situatii disperate in care sg€-afld societatea, morala, politica si cultura contemporane? Der este vorba aici — &> 18 JULIUS EVOL numai si numai - despre niste ,reactii* si nu despre niste actiuni, nu despre niste mised) pozitive care si plece din interior si si dovedeasca existenta unei baze, a unui principit aunui centru. Ne-am jucat prea mult in Occident de-a ajustatul si de-a ,reactionatul’ Experienta a ardtat faptul cd mu se poate obtine nimic pe aceast’ cale, nimic care sa merit osteneala. Nu este vorba aici de a te intoarce de pe o parte pe alta in pat atunci cand eg in agonie, ci de a te trezi din somn si de a te ridica in picioare. ‘Lucrurile au ajuns pana intr-un asemenea punct incat ne intrebam daca astazi ar cineva in stare s4 judece lumea moderna nu pe bucdtele - .tehnocratie", ,civilizatie ¢ consum* gi aga mai departe ~ ci in bloc, asta ca sé ajunga s4-si dea seama ce anum inseamni aceasta lume. Dar pentru aceasta trebuie si iegim din cercul vicios: Trebuie sa stim s4 conceper altceva ~- st ne cretim noi ochi si noi urechi pentru a percepe niste lucruri devenite invizibil simute din cauza depirtarii. Numai intorefindu-se la semnificatiile gi la viziunile de m: inainte de stabilirea cauzelor, bazelor civilizatiei actuale, numai aga este cu putinti sin formim un punct de vedere, un reper absolut, 0 cheie pentru intelegerea efectiva a tuturc devierilor moderne sia gasi in acelasi timp un stavilar solid — linia ce nu poate fi intrerupt — pentru toti cei cdrora le este harazit s4 ramana in picioare. $i tot ceea ce conteazk asta: este activitatea celor ce stiu s se mentind pe liniile de varf, adica neabatuti in principi refractari fata de orice concesie; indiferenti fata de febrele, convulsiile, superstitiile s prostitudrile in ritmul cdrora danseazi generajiile din vremea din urma. Ceea ¢ conteazé este doar faptul de a-i tine in frdu pe acei putin numerogi a ediror prezent impasibit de invitati de umphitura® ajuta la crearea unor noi legitturi, a unor noi distante 4 unor noi velori; ajuta la a construi un pol, care pol - chiar daca nu-i va ingadui acest: lumi de dezaxati si de agitati sd fie ceea ce este — va avea micar meritu! de a transmit cuiva senzatia adevirului, senzatie care ar putea reprezenta inceputul vreunei criz eliberatoare. In Himitele posibilitatilor celui ce asterne pe hartie aceste randuri, cartea de fata s doreste a fi o contributie la aceasta oper’. Asadar, teza sa de baz este ideea natur decadente a lumii moderne. Scopul ei este acela de a scoate in evidentd ideea respectiv cu ajutorul refericii la spiritul civilizatiei universale pe ruinele cdreia a rasarit tot cea c este modern; aceasta ca o bazi a oricarei alte posibilititt gi ca o motivare categoricé a une revolte, decarece numai atunci va aparea in mod deslusit nu numai obiectivul impotriv c&ruia se lupti dar si in numele cui se duce aceasti luptd. eee Vom spune de la bun inceput ci nimic nu pare a fi mai absurd decat acea idee progresului care si-a facut rost - gratie corolarului supericritatii civilizatiei modeme de alibiurile ,pozitive* falsificdnd istoria, strecurand in mini dulci ctravuri, proclamandy se Suverana acelor cuvinte vulgare ale ideologiei plebee din care gi-a tras ~ in ultima analiz - originea. Trebuie si fi mers mult in jos din moment ce am ajuns sé prostivir infelepcizinea cadavericd; da, pentra cli n-ar putea fi nnmité altfel acea intelepciune cat ‘nu vede in omul modern ~ care este omul-cel-de-pe-urma — nu vede decét omul batrar decrepit, distrus, omul crepuscular, ci il pream’reste in schimb aici pe cekce a invir obstacolul, pe cel ce a stint a convinge, pe cel ce traieste cu adevarat. In orice caz, trebui s& se fi ajuns la o orbire deosebit4 din moment ce vamenii moderni au crezut de adeviratelea cle pot misura pe toate cu masurile lor si c4 pot considera eivilizatia lcFe : iMPOTRIVA LUMI MODERNE 19 drept una privilegist® @upa care, chipurile, sa ctahduit istoria lumii si dincolo de care nu s-ar mai atia nimic aliceva decat ignoranja, barbarie si superstitie. “Beste un fapt recundscut ca atunci cand s-au inregistrat primele zguduituri puternice care au determinat prabusirea Ovcidentului, idea pluralititii civilizatiilor ~ si deci i a selativitatii civilizatiei moderne - tu mai apare, ca in trecut, drept o ciudatenie eretica. par acest heru nu este de ajiuns: trebuie sa recunoastem faptul ca civilizatia moderna ow, wumai ca va putea disparea ~ ca atatea alte civilizatii — fara a lasa vreo urma, ci i fapral c& ea apartine genului acelor civilizagii a caror disparitie dupa o vial efemerd — in ‘comparatie cix oranduirea acelor lucruri-care-exist&" gi cu fiecare civilizatie aderenti la jJucrurile-care-exist&" ~ are’o valoare de simpl& conjunctur’. Asadar, dincolo de un "relativism al vivilizatiéi* este vorba‘aict de a recunoaste un dualism de civilizatii®. Cousideratiile prezentate aici vor avea dept obiect ~ in mod constant — opozitia dintre Jumea moderni gi !umea traditionala, dintre omul modern gi gmul traditional; gi aceasta oporitie este nu umai una istorica ci gi una ideal: morfologic& si chiar metafizica, {fn ce priveste aspectul istoric, este necesar sé arditim incd de pe acum faptul ci se impune olargire a orizonturilor. Primele forte de decadenta in sens antitraditional au inceput s4 se manifeste, in mod tangibil, intré secolele VH si VI inainte de Hristos, aga dupa cum se poate deduce din primele $i sporadicele deterior’iri de situatie survenite in acea perioadii in formele vietii sociale $i spiritualé a multor popoare. In acest sens, limita coincide eu cea a a3a-zisalor timpuri istérice, dat flind cf unii consideri cd atunci end limita se Intampla a fi inainte de epoca indicat’ acum inceteazs a mai fi obiect de ,istorie" si este inlocuith en legenda gi cu inilu! jar cereetdtile ,pozitive" devin nesigure. Acest lucru nu exclude faptul c& — daca arf sane luam dupa preceptele traditionale - epoca la care ne referim nu ar fi inregistrat decat nigte efecte ale unr cauze destul de indepartate; aceast’ epoc’ a fost pretudiul unei faze critice @ unui cichv‘mai vast care a fost numit in Orient ,epoca obscura’, in lumea clasic& epoca fierului" gi in lumea nordica ,epoca lupalui* Oa doua faz incepe — referindu-ne la timpurile istorice si la aria occidental - 0 dati cu cdderea Imperiului Roman gi cu aparitia crestinismului. In sfarsit, cea de a treia faz incepe spre sfargitul perioadei feudalo-imperiale a Evului Mediu european si se lennind o dati ca Umanismul st ci Reforma, Din acea perioada $i pana fn zilele noastre, fortele care actionau ‘ined in mod izolat si ascuns au ajuns in prim-plan preluand conducerea fieckrui curent european a vietii materiale si spirituale, individuale si colective detertninand; fazd cu faza, cea ce obignuim si numim ,lumea moderna”. De atunel incolo procesul a devenit tot mai rapid, hotirator, universal; un guvoi de temut care avea s& mature in calea sa orice urmi de civilizatie gi care avea s3 incheie un cichy, 58 completeze o masca si sd pecetiuiasc’ un destin. Aceasta in’ce priveste aspectul istoric. Dar un asemenea aspect este cat se poate de relativ. Dae’, aga culm s-a arditat mai inainte, tot ceea ce este , storie“ se Incadreazi deja in modern’, acea incursiune dincolo de lumea modern’, care numai si numai aceasta ji poale dezvalui sensul, este o ineursiune esentialmente una dus dincolo de limitele stabilite de cei mai multi pentru ,istorie". Acum este important s& intelegem c4 intr-o asemenea directie nu se mat intdineste ceva care st mai fie susceptibil de a devent ,istorie’. Faptul ¢& dincolo de o anumit perioada cercetarea pozitiva nu a mai fost in stare st {aca istorie este cu totul altfel decat int&mplator si aceasta se datoreaz’ numai incertitudini iavoarelor gi a datelor, a Hpsei vestigiilor. Pentru a intelege ambianta spiritual4 proprie hectirei éivilizatii nonmoderne trebuie si dam crezare ideii ci opozitia dintre timpurile istorice si timpurile ,preistorice" saw ,mitologice” — cum li se spune— nu este una relativ’20 JULIUS EVOLA — cardcteristic’ a doud pSrti omogene ale unuia gi aceluiagi timp — ci una celitatva substantial; este opozitia dintre timpuri (experiente ale timpului) care, in mod efectiv, mu sunt de acelasi fel?. Otnul traditional nu avea acceasi experientd a timpului pe care o are omul modern; acel om avea o senzatie supratemporali a,yremelniciei gi avand aceastd senzatie el traia fiecare forma a lumii sale. Astiel c4 cercetarile moderne in sensul de ,istorie“ trebuie si gaseascé la un anumit punct seria intrerupti, trebuie si intalneasca un hiatus comprehensibil fara de care nu se poate construi nimic ,sigur® si nimic semnificativ, istoricegte vorbind, nu se poate conta decat pe niste elemente fragmentare siadesea contradictorii, afara numai dac4 nu-si schimba radical metodele gi mentalitatea, In temeiul acestei premise, atunci cand noi ti opunem lumii moderne lumea traditionala, ei bine, aceast& opozitie este in acelagi timp ideal. Caracterul de vremelnicie side ,jstoricitate” apartine in mod esential numai unuia din cei doi termeni ai opozitiei, in timp ce celélalt, cel care se refera la ansamblul civilizatiilor de tip traditional, este caracterizat de senzatia a ceea ce se aflé dincolo de timp, adica de un contact cu realitatea metafizicd necesar experien{ei care reprezint& mai demult o forma destul de variat&, ,mitologie#", mai curdnd de ritm si de spatiu decdt de timp cronelogict, Urme ale acestei forme diferite calitativ de experien{a timpului mai exista inca sub forma unor reziduuri degenerescente la unele populatii asa-zise , primitive*>, Faptul de afi pierdut acel contact; de a fi fost pringi in mirajul unei curgeri line, a unei fugi, a unei tendinte care impinge tot mai departe in propriul scop, a unui proces care nu poate gi nu vrea si intre in stapdnirea nimanui gi care se consuma in intregime in termeni de ,istorie" gi de ,devenire, transformare“ - toate acestea reprezintd una din caracteristicile fundamentale ale lumii moderne, este limita care separd doua epoci, nu numai atat in sens istoric cat si, mai ales, in sens ideal, morfologic, metafizic. Dar atunci faptul cd, in comparatie cu momentul actual, civilizatiile de tip traditional se afla in trecut devine ceva accidental; atat lumea moderné cat si lumea tradifionalé pot fi considerate drept doud tipuri universale, ca doud categorii apriorice ale civilizatiei $i totusi cireumstanta aceea accidentalé ne permite s& afirmam in mod hotarat ck oriunde se manifest sau se va manifesta o civilizatie care are drept nucleu sau substanti elementul temporal, acolo se va inregistra o revenire intr-o forma sau alta, ale acelorasi atitudini, ale acelorasi valori gi ale acelorasi forte care au: determinat epoca moderna in sensul propriu al acestui cuvant; si, dimpotriva, oriunde s-a manifestat sau se va manifesta © civilizatie care are drept nucleu si substant& elementul supratemporal, acolo se va inregistra o renagtere, intr-o forma mai mult sau mai putin variata, a acelorasi semnificatii, aacelorasi valori si a acelorasi forte care au determinat tipurile preantice de civilizatie. In acest mod este clarificat sensul a ceea am numit noi ,dualismul de civilizatii* in legaturd cu termenii folositi (moder si traditional); fapt care face s4 nu se iveascd echivecuri in cea ce priveste termenul de traditionalism’. Aceasta nu s-a int@mplat numai o data, ci se intampl4 mereu" - tino. 8 éyevero pv ovSE xove, Bou BE at? Motivul pentru care apelim la nigte forme, institutii gi cunogtinte nonmoderae recid’ in aceea ca aceste forme, institutii si cunostinte se dovedese a fi ~ prin ins’isi natura lor ~ niste simboluri mai transparente, niste apropieri mai stranse, niste indicti mai fericite aceea ce este anterior si superior timpului si istorie fie de ieri fie de maine, istorie ce poate produce, numai ea, o reinnoire reali, poate da o ,viaa nou" si vegnicd celui ce va mai frin stare s-o primeasca, $i numai cel ce a ajuns la aga ceva poate alunga orice teami, poate ‘s&gi dea seana de faptul cd destinul lumii moderne nu este amenintat de ceva mai tragic decat o ceati de nepatruns care se formeaza si mai apoi dispare Jésand liber cerul21 © data amintit punctul de baza se cuvine s& spunem cate ceva — acum, in introducer ~ sidespre smetoda". . oe ee Vor B de ajuns referisile facute i nu va fi nevoie sa retrimitem la ceea ce vor prezenta Ja locul potrivit in legatura cu originea, importanta $i sensul , stiintei* moderne, pentru ‘ase puleainfelege cum pot fiincadrate consideratiile noastre, tot ceea ce a primit in uleimul timap, in mod oficial, confirmarea de setting istorica*, consideratii in materie de religii, jnstitatii, tradifii antice, Tinem sé spunem c@, cu o asemenea ordine de lucruri, cade altfel qu tot ceea ce isiare obarsia in mentalitatea modernd nu vrem s& avem de a face gi nici cu age-tisul punct de vedere ,stiintific” sau ,pozitiv* cu diferitele gi falsele sale pretentii de competenta si monopol; ei bine, noi constderdim acest punet de vedere — in cel mai ferieit dintre cazuri —ca fiind, mai mult sau mai putin, un punet de vedere al ignorantei.g Spunem ,in.cel mai fericit dintre cazuri* nu vom nega, desigur, faptul ca truda _specialistilor’ poate scoate la iveala o materie primé folositoare, adesea cit se poate de ‘hecesar’ celor care nu awalte irvoare de informatie si nu au nici timpul $i nici intentia dea adiina si dz a trece prin sita ef ingigi ceea ce le trebuie in domeniul lor. in ceea ce ne priveste consideram c4 peste tot acolo unde metodele ,istorice si ,stiintifice* ale pamenilor modemi sunt aplicate in cazul civilizatiilor traditionale altfel decat pentra partea mai grosolani.a urmeler gia dovezilor, toate se reduc mai intotdeauna la niste operatiuni de violen{d care distrug spiritul, limiteaza si deformeaza gi Imping totul in niste impasuri de alibiuri create de prejudiciile mentalitétii moderne pentru a o aptra pe aceasta sia 0 face si se reafirme pretutindeni. $i aceasti opera distrugitoare este arareori intamplatoare; jar aceasta, la.rindul ei, pureede — chiar daca nu in mod direct — din nigte influente obscure sidin niste sugestii de care, chipurile, tocmai spiritele ,gtiintifice® ~ dati fiind mentalitatea lor < ei bine, tocmai acestea nu-sit dau seama in genere, ordinea lucrurilor de care ne vom ocupa indeosebi este aceea in care orice material care-valoreazi din punct de vedere istoric® si ,stiintific" este acela care valoreaz4-mai putin; gi in care ceea ce este inlaturat de adevarul istoric si de puterea doveditoare ca find mit, legend, saga, tocmai acest lucru dobandeste o valoare mai mare si devine o sursi de cunoastere, o cunoastere mai real gi mai sigur. $i tocmai acesta este hotarul care desparte doctrina traditionala de cultura profana. Acest lucru nu este valabil numai cu referire la timpurile stravechi, la formele unei vieti .mitelogice, adica superistorice, aga cum a fost de fapt mereu, cea traditional; din punct de vedere al »stiintei se atribuie valoare mitului luandu-se in considerare ceea ce aceasta poate oferi istoriei; iar din punctul nostru de vedere se conferA valoare istoriei pentru ceea ce poate aceasta oferi ca mit vorbind sau pentru acele mituri care se insinueaza in urzelile sale ca find nigte integriri de ,sens" ale istoriei ins&si. Nici Roma cea a legendei nu ne va spune nigte cuvinte mai clare decat cele ale Romei timpului real, dar nici acele saga despre Carol cel Mare nu ne vor relata despre regele francilor mai multe decat cronicile si documnentele Pozitive ale epocii; si aga mai departe. ge Sunt bine cunoscute anatemele ,stiintifice” in legitura cu aceasti problema: “arbitvariu! subiectivitate! fantastic! Din punctul nostru de vedere nu este vorba nici despre arbitrariu, nici despre subiectivitate si nici despre elementul fantastic, dupa cum nu exista aici aici elementul obiectiv sau cel stiintific aga cum sunt concepute acestea de catre pamenii modemi: Nu exist toate acestea. Toate acestea se situeaza in afara Traditiei. Traditia incepe acolo unde, o dati ce s-a ajuns la un punct de vedere superindividual si22 IS EVOLA nonuman, este cu putin{a sa ne situam deasupra tuturor wns fel se va reduce foarte mult preocuparea de a discuta gi dea ,demonstra™ Adevarurile care poi face sé fie infeleas% lumea Traditiei nu, sunteele care se ,invatS gi care se ,discuta*. Aceste adevdruri ori existé ori nu existi. Ne putem doar aminti de ele gi acest lucra se intampla numai atunci ednd scipim de piedicile pe care ni le pun diversele activitit) omenesti si in primul rand toate rezultatele si metodele ,cercetatorilor® autorizati; gi atunci cAnd se trezeste capacitatea de a privi din acel punct de vedere nonurnan, care este acelasi punct de vedere traditional. Aceasta reprezinta una dintre primele .contestatii" esentiale pe care ar trebui s-o faci in mod serios cel ce ar dori si fack acest lucru. Agadar s& repet&m: in orice intelegere straveche, adevirurile au fost considerate dintotdeauna drept esentialmente non umane. Consideratia dintr-un punct de vedere non uman ~ obiéctiv in sens transcendent - este socotité traditional, cea care trebuie si corespunda lumii tradifionale, Acestei lumi ii este caracteristica universalitatea; aceasts lume este catacterizati de axioma: ,guod ubique, quod ad: notiunea de ,civilizatie traditionala* cuprinde in sine nofiunea | unei echivalente sau corespondente de structura a diferitelor sale forme ce s-at realizat in spatiu gi in timp, 8-ar putea ca aceste corespondente sii nu poati fi vizute din exterior; si s-ar putea si ne surprindA diversitatea si muitimea expresiilor echivalente; J unele cazuri, corespondentele vor fi respectate in spirit, in altele — numai in forma si in nue; in unele cazuri vom avea dea face cu aplictiri mai complete ale prineipiilor iar in altele - mai fragmentare; in unele cazuri — expresti legendare, in altele — expresii istorice; gi totusi exist intotdeauna ceva constant ¢i central care s& caracterizeze o lume unica si un om unic gi care si determine © opozitie fata de tot ceea ce este modern. Cei care, plecarid de la 9 civilizatie traditionala special vor sti s-o completeze prin a oelibera de aspectele sale istorice gi comtingente si a-i reda principiile generatoare pe plan metafizic acolo unde se aflé in stare pura — ca si spunem aga — aceia nu vor putea s4 nu recunoased aceste principii chiar daca se afté in spatele expresiilor diferite ale altor civilizatii la fel de traditionale, Pe aceasta cale — gi nu pe alta — se determina un sens de siguran{a gi de obiectivitate transcendenté si universal ce nu ver mai putea fi distruse de nimic. Astfel cX'in expunerea de fata ne vom referi cfind la anumite traditii cand Ja altele, ale Orientului si ale Occidentului, alegandu-le pe acelea care prezinta de fiecare data intr- o expresie mai lard si mai complet unul gi acelasi principiu sau fenomen spiritual. Acest Tueru are la fel de putin de a face cu eclectismul sau cu metoda comparativa a anumitor cercet&tori, adic& tot cam atat cat are de a face metoda paralaxei ce foloseste la determinarea pozitiei exacte a unui astru cu ajutorul punctelor de referinta ale unor statii dislocate in mod diferit; sau — pentru a folosi imaginea lui Guénon’ - tot atat cat ar putea avea de a face cu alegerea dintre mai multe limbi pe care le cunoastem a aceleia care s4 ne ofere cea maj buna exprimare a unui anumit gand. Astfel o& ceea ce numim noi ,metoda traditionala® este, de regula, caracterizat de un principiu dublu: de principiul corespondentei ~- ontologic gi obiectiv vorbind — care principiu asigurd o corelatic functional esentiala intre elementele analoage prezentandu-le drept niste simple forme omoloage a aparitiei unei semnificatit centrale unitare; si de folosirea generalizaté a principiului de inductie — epistemologic gi subiectiv vorbind re este injeles drept o aptopiere a vorbirii de o intuitie spirituala prin care se realizea2’ integrarea si unificarea diferitelor elemente, puse fati in fet4, intr-un singur injeles si un singur principiu. Vom incerca, agadar, pe aceasta cale si dim un sens lumii Traditiei ca find o unitate. un tip universal, in misuri si creeze puncte de reper si de evaluare diferite de cele cu careIM evocra Iuvoriva cum MODERNE 23 sat obignuit in Occident odinioarf cei mai multi si aceasta in mod pasiv gi semi constient; in m&surt, de asemenea, s& pun bazele unei eventuale revalte — nu una polemic’ cf una reali, pozitivé —a spiritului impotrive lumii moderne. Si in aceastd privint& noi nu ne adreskm decat celor care stin si ramana nepasitori ‘in fata acuzatiei, previzibile, de a fi nigte utopisti anacronici care n-au habar de " garacterul coneret al istoriei" intelegind 4 apologetilor ,concretakui" nu le mai posi spune “de acum: ,Opriti-vi* sau ,Intoarceti-vi" sau ,,Ridicati capul’, ci mai curdnd: , Fiti tot mai ‘iati, dati-i drumu! la vale, grabiti-va spte tint, daramati toate obstacolele (...) Nu vi tine ‘nici un lant (...) Culegeti laurii tuturor cuceriritor voasire (...) Zburati din ce in ce mai repede, fiti din ce in ce mai mandri de victoriile voastre, de depagirile voastre, de imperiile vaastre, de democratiile voastre (...) Groapa trebuie sd fie umpluts (...} si avem nevoie ingragdmant pentru pomul care se va inalta in mod fulgerator din sfargitul vostru? bi . nt = In opera de fata va trebui si ne limitim la a da nigte prineipii directoare a ciror ‘aplicare gi dezvoltare adecvata ar necesita tot atatea volume cate capitole sunt; astfel incat “qu vom face altceva decit st artim elementele esentiale. Cei ce doresc pot s4 le ia drept baz& pentru a-si pune in ordine $i a-si aprofunda mai apoi — din punct de vedere traditional ~ materia domeniilor tratate dandu-le o extindere .ce nu este ingaduita de economia operei de fat: =.” fntr-o prima parte va fi schitatd, in mod direct, un fel de doctrind a categoritlor sspiritudui traditional: vor fi indicate principiile fandamentale potrivit cirora se manifesta ‘data omului Traditiei. Aici termenul .categorie“ este folosit in sensul de principiu uormatiy a priori, Adicd formele si infelesurile nu trebuie sd fie considerate exact ca 0 .fealitate* sau cA ar fi sau au fost o ,,realitate*, ci drept niste idei care trebuie si determine Siu s& dea forma realitatii, vietii, si a cZiror valoare este independent’ de misura in care de la caz la caz ~ se poate constata realizarea lor, care realizare, de altfel, nu va putea fi -niciodat& perfect&. Acest Incru elimina echivocul si obiectia pe care ar face-o cineva cum cH realttatea istoricd justifici in mic& misurd formele gi intelesurile. Aga ceva ar putea fi, eventual, admis fard a se putea ajunge la conchuzia c& total s-ar reduce aici la niste fictiuni, Ja nigte utopii, la nigte .idealizéri" sau iluzii, Formele principale ale vietii traditionale considerate drept ,.categorfi“ au aceeasi demmitate cu cea a principiilor etice: ele au o valoare prin ele insele gi cer numai sd fie recunoscute si dorite, cer ca omul si le respecte ca atare sisdie foloseasc& pentru ase misura pe el insusi si viata sa aga cua facut — intotdeauna si’pretutindeni - omul traditional. Drept care aspectul , istorie” si aspectul ,realitate* are aici o simpli putere ilustrativa gi evocatoare a unor valori care — $i din acest pune? de vedere -!pot si fie, asttizi ca si maine, nu mai putin actuale de c&t au fost ieri. Elementul istoric va incepe s& fie tratat in partea a doua a acestei opere. Parte care va trata despre nasterea humii moderne si despre procesele care s-au desfiigurat de-a lingul timpurilor istorice si pana in zilele noastre. Dar cum punetul de referinti va fi intotdeauna \umea traditional, in calitatea sa de realitate simbolic&, superistoricA si normativa, iar metoda va fi, de asemenea, aceea care incearcd s4 prinda tot ceea ce a actionat si actioneaza dincolo de cele doua dimensiuni de suprafata ale fenomenelor istorice, va fi vorba astfel deo metufizica a istorie’ Credem c& ambele cercetiri vor oferi destule elemente celor care — astézi sau maine = sunt sau vor mai fi in stare s& ias& din inertie. qe24 JULIUS KVOL BIBLIOGRAFIE N. Dalla Porta, Cristianesimo e mondi tradizionali (Crestinismul gi lumil traditionale}, Piovan, Abano Terme, 1991. ‘A. Mordini, Il mito primordiale del cristianesimo quale fonte perenne di metafisic (Mitul primordial al cregtinismulut ca sursd inepuizabila de metafizic&), Scheiwille: Milano, 1976. A. Mordini, I! tempio del cristianestmo (Templul cregtinismului), Settecolori, Vib Valentia, 1979. F. Schuon, L'uomo e la certezza (Omul si certitudinea), Borla, Torino, 1967. F, Schuon, Forma e sostanza delle religioni (Forma gi substanta religiilor), Edizicr Mediterranee, Roma, 1984. F. Schuon, Sulle tracce della retigione perenne (Pe urmele religiei perene), Edizior Mediterranee, Roma, 1988. F. Schuon, Unita trascendente delle religioni (Unitatea transcendent a religiilor Edizioni Mediterranee, Roma, 1998.» Cu.toate ci opera de fata se situeaz deasupra unui plan de doctrind pur’ — dact mu in punctul de vedere al Autorului cel putin din aceta al Editoralui ~ nu poate s nu-si ind problema a ceea ce poate insemna aparitia sa in eadrul umei fri care, aga ca Italia cistii, igi propune si-si organizeze toate fortele intr-o singurd directie - cea a sconstructici. Pe de alt parte, nu putem s& nu recunoastem faptul c& multi dintre aceia e indeobste fac critica” sunt niste persoane care unei carti serioase ii vad doar itroducerea $i incheierea; care iu arareori se las’ impresionati de cine stie ce frazi mai imelui autorului - datorité unor expediente ale unor adversari ai lui care nu-i onoreazd itusi de putin pe acestia ~ niste complexe" ciudate alcdtuite din pura imaginatie gi pline neintelegeri ale gandirii autorului. Din aceste motive nu ar fi ru si spunem dela bun. eput citeva cuvinte despre spiritul operei de fata. ‘Asa.cum o spune insugi titlul, este vorba despre o carte reactionard, in mod categori €} avem de a face aici cu 9 reactie care se naste intru apdrarea valorilor unei spiritualitat! roase, ale unei demnitati aristocratice, ale imperiuui, In acest sens, este scoasi la iveald dintr-un recut al celor mai luminoase traditii (si mai ales in trecutul arian si roman) o intreaga Jume, care este opus lumii medeme - si acea lume ne-ar putea oferi un punct de referintd (pentru o reconstrucfie a unei huni situate in afara barbariei bolsevico-americane, in afara nivelarii materialiste $1 individualiste, in afara ateismului plebei cu sceptru si coroand $i ‘afionalismului $i,umanismulu cultirti profane din vremurile din urmd. In misura in care gi Fascismul se opune tuturor acestor stiri de lucruri, opera de fata poate s& nu se situeze pe aceeasi linie a Revolutiei; $i prin faptul 4 aceastd opera fi confera, printre altele, intreaga putere simbolului romanitatii antice si viziunilor unei civilizatit viguroase si sfinte, ierarhice gi cu adevarat universale, aceastd scriere nu poate ct si contribuie la tot ceea ce Fascismul afirma gi realizeazd astizi. # ~ Si totugi in aceasta operit exist ceva care ar putea si-i alarmeze pe unii: si anume, conceptia antievolutionist despre istoria vremurilor din urma inteleast ca o cidere, un declin, Avem, oare, dea face cu unul dintre aga-zisti ,,sinistri profet ai viitorulus“? Ramane de vazut. Mai inainte de toate Antorul nu are de gand s4-si expuna un punct de vedere Personal, ci maj curand ceea ce constata din simpla examinare a faptelor gi ca, deci, nu ar avea interes s& sustina nigte lucruri despre care unii i-ar putea demonstra, in mod obiectiy, cA nu staunicidecum asa. in afard de aceasta, doctrina regresiunii nu este prezentS aici ~ aga ca‘In cazul Ini Spengler sau af altora ~ ca o now’ ipotez’ filozoficd, ci ca un adevar pe care lumea traditionali l-a considerat intotdeauma ea atare. fn sfargit, doctrina amintiti nu este sinonimul fatalismului - si este valabiti numai in coreiatie cu nigte puncte de referinta atat de categorice gi cu distante istorice atat de mari, inciit cei ce activeazi astzi nemijlocit intr-an domeniu coneret gi dau dovada de un optimism zelos nu pot $i aici nu trebuie sa fie imprestonati de aceste lucruri, asa cum nu i-ar impresiona — sf zicem ‘teoria fizicd a degradarii energiei.26 JULIUS EVOLs C&t despre ceilalti, acestia pot recunoaste cu ugurint faptul ci numai dupa ce au avu curajul s& vad, numai atunci pot s& actioneze mai bine gi cl o vocatie eroied prefer? elementul tragic si dur oricArai iluzii optimiste linistitoare. fn ce priveste destiny politic si social al unei natiuni moderne, Fascismul este, cu siguranti, pe cale s? indeplineased un ciclu reconstructiv admirabil. In legatura cu aceasta Autorul a avut ir multe randuri ~ si mu de azi sau de ieri — prilejul s4-si spun’ p&rerea firt nici un fel de echivoc. Acum se pune problema de a vedea daci Revolutia va merge mai depart: infruntand acele destine si acele sarcini cat se poate de grele ce vizeaza reinnoirea, ce- pot conferi cea mai inalta se icatie vocatiei fasciste de universalitate romané. $i aceastz nu lasa loc opririlor $i exaltarilor iar mandria legitima pentru tot ce s-a facut ar putes preface totul intr-o stare de imobilitate. Trebuie si actionam cu seriozitate spre alte zari sa scrutam pana in strafunduri, cu curaj, cAderea omului occidental, originea acestei cAderi fortele care o pot opri. Opera de fat — care igi propune si depisteze cauzele decadentei lumii moderne de le originile lor cele mai indepartate si sd ne facd s{ percepem ceea ce a avut dintotdeauna gi pretutindeni valoarea unei viziuni asupra vietii si a supravietuirii intregii omeniri — ei bine, aceast’ opera ar putea si nu se situeze Ja indltimea misiunii sale. Ceea ce ar vrea si inserane c& aceasta misiune ar fi trebuit s4 si-o asume altii: aceasta deoarece aici exista o premis4 peste care nu poate trece cel ce are ocredintd superioard care si-l facd s& aibA convingeres c& revolutia fascist este ~ mai mult decat orice alt fenomen al timpurilor noastre— preludiu} unei revolutii totale, adicd.o adevarata ,revoltA impotriva lumii moderne“.An interiorul volumului, Hoepli inserase o figd cu dimensiunile de 12, 5 x 21 cm ce __--» - cuprindea urmétoarea prezentare (redactatd cu certitudine de insusi Evala) ce putea ft _folosit ca un punctaj pentru o eventualit recenaie (numéarul paginitor este gresil, in mod cu totul ciudat: intr-adevdr, sunt 495, adied 490 + 5 pagini cuprinadind indexul numelor). PREZENTAREA FACUTA DE EDITURA LA PRIMA EDITIE A CARTIE igus Tithl aparent polemic al acestei opere” ascunde o viguroasé reconstructie istoricd i metafizic& ce poate servi ca baz pentru intelegerea aprofundata a celor mai mari ‘probleme ale epocii actuale. > --1deea fundamental ¢ Autorului este aceea a opozitiel dintre doud tipuri de civilizatic numite ,traditionala” si respectiv ,moderna": prima se bazeaz pe niste valori de spiritualitate pura, de aristocratie, de ierathie; cea de a doua isi are radacinile in elementul uman, laic, de conjunctura. Ni se prezinta o intreaga serie de sinteze in care alin’ arktate semnificatiile fundamentale ce dominau in modul de viat’, in modul de a erede, dea cuoagte, dea actiona, in modul dea stipani si dea trece dincolo de realitate al omului , traditional"; semnificatii care - in urma examinirii temeinice a textelor sia Advezilor celor mai variate — se dovedese a fi aceleagi la toate eivilizatiile mai importante ale trecututui. fntr-o a dona parte ne sunt prezentate procesele care au dus ~ in urma unui fel de cidere — de la lumea ,traditionala“ la lumea ,moderna*. Dupa explorarea preistoriei - prezentata in nigte lumini neb&nuite — cercetarea continua cu 0 sintez’ istoric& ce ajunge pana la nagterea noli barbarii ruso-americane. Civilizatiile ariene, apoi cea romana i cea ghibeling apar in expunerea autorului ca niste culminatii luminoase gi ca niste simboluri de actualitate perend in aceasta succestune de milenii. Intr-oincheiere, Autorul pune problema vremutilor viitoare. Ultinyul cuvaut al cacti nu este atat an .apus al Occidentului" cat, dimpotriva. o profesiune de credinta eroic’, un apel la revolta spiritual, aceasta dupa ce autorul a avut curajul de a patrunde cu privirea pana in strafunduri, pana la radacinile cele mai adinci ale acestei lumi de decadenta igpotriva careia lupta astazi cei ce cred in sortii de izhanda a Revolutiei noastre. i 4, (Cartea - care va aparea in curand si in editie german’ — are un caracter cu totul sebit, in masurd si imbine cea mai serioas’ documentare stiintificd cu de perspective istorice cu adevarat revolutionare redate intr-um stil ine! aceesibil tuturor. Revolta impotriva lumii moderne nu este o carte de polemicd sterila, ci de cultura temeinica, ct se poate de lamauritodre, care vrea s& prinda, cu ajutorul unei intregi serif de sinteze rapide, sensul istoriei precum si spiritul celor mai importante civilizatii si institutii ale trecutului, fapt care reprezinta o baz’ pozitiva pentru o actiune cu adevarat Teconstructiv’. . Astiel c& aceasti carte poate interesa pe oricine care nu este nepisdtor fat’ de marite probleme cn care se confrunta in prezent popoarele si de a clror rezolvare vor depinde destinele lumii viitoare $i indeosebi destinul omului occidental. - intreagi serie sugestiv gi * Bvola J., Rivolta contra il mondo moderna (Revolta impotriva lumii moderne), 1934, Ulrico Hoepli, Editore ~ Milano.)Nota la cea de a doua editie (1951) in aceasta nou’ editie au fost reproduse completarile la oper care fusesera facut deja in editia germana (Deutsche Verlags — Anstalt, Berlin— Stuttgart, 1935) si au fos elaborate din nou unele capitole din partea a doua fir’ a mai aminti aici de unele modifica mai putin importante. in conceptia autorului, aceast& carte reprezint& baza pentru o incadrare corect celorlaite scrieri ale lui cu subiecte deosebite, precum gi a lucritrilor politice pe care n propunem sale adun&m in curand intr-un singur volany. Continutul capitolului despre Rusia si America gi despre incheierea ciclului este esen{ acelasi din prima editie (1934) care la randul ei relua ideile expuse in niste conferint tinute inca din anul 1925 si adunate intr-un studiu aparut mai tarziu in Nuova Antologi (Noua Antologie}.PARTEA INTAI LUMEA TRADITIEL Invajatii din vremuriie stravechi “Brau liberi, clarudzdtori, misteriogi, meuitivi ist in nemdrginirea pucertlar spiritului lor mu stiau despre vreun Bu i aceasté necunoastere a puterii dinlduntra ke dédea un aer méret rdact ar fi fast vorba si-i infiitisedm fn imagini: #6 gheafa care se topeste Fucdnost lemnul neeioplit ar fin stare azi sd lumineze cu straluctrea meretie’ lui bezna dincumntru? ar fi in stare azi cu maretia wiefit fui sii schimbe-n vioté moartea (inertia) dinduntru? Las-tze (Lao-tzi), Tao-té-ching (Dao-de-tain), 15‘Pentru a intelege atat spiritul traditional cAt si civilizatia moderna ca pe o contestare stuia trebuie s& plecam de la un punet de baza: de la doetrina celor doud naturi. ' Bxista o ordine fizic& si una metafizicd. Exist natura muritoare si natura nemuritoare. § ratiunéa swperioard a lui ,a fi“ sicea a lui ,a deveni, a se transforma". Sau, mai pe exista ‘ceva vizibil, tangibil, dar mai inainte de acesta exista ceva invizibil si angibil, ceva aga deasupra acestei lumi, o suprahime, exist un inceput $i o viaté Wadovarata 42 -Aceastd cunoastere a existat dintotdeauna gi pretutindeni in lumea Traditiel, in Orient iin Occident, intr-o forma sau alta, $i aceasta cupoastere le-2 oranduit pe toate. Hi. - Se spune cunvastere gi nu ,teorie”. Oricat de greu le-ar fi oamenilor moderni sa-gi SGmagineze acest lucru, trebuie si plecim de la ideea cA omul traditional stia despre realitatea unei ordini a existentei mult mai vast’ decat ceea ce ar corespunde astizi, in ait mari, cuvaintului ,real". De fapt prin realitate nu se tntelege in zilele noastre ceva care reacd dincolo de lumea eorpuritor in spatiu $i timp. Fireste c& sunt unti care mai cred exist’ ceva dincolo de inmea sensibil’; dar intrucat acestia admit aga ceva ca pe o ipotezi, “g jege stlintifica, o idee speculativa sau o dogma religioasa, ei bine, acel ceva nu dapaseste | limita sus-amintita; practic vorbind, adic din punct de vedere al experientei materialiste” sau ,Spiritualiste* ~omul modern . Adev&ratul materialism de care sunt invinuiti oamenii moderni este acesta: si anume “ca celelalté materialisme ale lor ~ in sens de opinii filozofice — sunt niste fenomene ‘secundare.“Asadar, in cazul primului materialism nu este vorba despre o opinie sau ,teorie“, ‘eidespre starea de fapt proprie unui tip uman a cérei experientd nu mai stie si disting& ‘{éeit nigte corpuri. Din care motiv cea mai mare parte a revoltelor intelectuale ontérnporane impotriva vederilor ,materialiste* au caracterul unor reactii inutile ‘iiipotriva efectelor secundare ale unor cauze indepartate si adanci din cu totul alt domeniu leeat ce! al ,teoriilor’, *. Experienta omului traditional ~ ca gi aceea a unor populatii aga-zise ,primitive" din le’noastie ~ trecea cu mult peste o asemenea limit’, ,Invizibilul’ figura acolo ca un ‘ement la fel de real gi chiar mai rea! decat semnificatiile fizice. $i acest Iucru era luat considerare de orice forma de viata, atét individuala cat gi colectiva. adar, dac& ceea ce numim astizi in mod traditional realitate nu era dect-o parte iei idei mult mai vaste, invizibilul nu se identifica, fara indoiald, cu ,supranaturalul” Ofitini de natura" nu-i corespundea in mod traditional doar lumea corpurilor gi a i idelor vizibile asupra creia si-a indreptat atentia stiinta laica a oamenilor moderni, “ASE in mod esential ~ 0 parte a aceleiasi realitati invizibile. Era cat se poate de car sensul Lunei lumi negre“, populata de niste forte obscure gi ambigue de tot felul - lume care nta sufletul demonic al naturii, substrat esential al tuturor formelor gi energiilor feia ~ si acestei lumi negre ise opunea lumina suprarationala gi astrali a unui tarém_ #8S:'Si in afar’ de aceasta, din natura mai ficea parte in mod traditional si tot ceea ce32 JULIUS EVO! este nurnai omenese si care nu scapa aceluiasi destin de viata si de moarte, de vremelnici de dependent si de degradare propriu taramului de dedesubt. Ordinea a .ceea-ce-exist “nu poate ~ prin definitie - nu poate avea de a face ou niste stari gi conditii umane sc temporale: caci .una este neamul omenesc gi alta lumea zeilor” - in masura in care putea concepe ci referivea la ordinea superioara din afara lumii ar fi putut indruma ace jntegrare i purificare a umanului in nonuman care — aga cum se va vedea ~ reprezen esenta si scopul oricdrei civilizatii cu adevarat traditionale. Lume a existentei sia devenirii, a transformirii — luerurilor, demonilor i oamenile De altminteri orice reprezentare — astrali, mitologica, teologicd-sau religioasa — pe ca si-o facea omul traditional despre aceste doud taramuti avea valoare de simbol ce urrt S& se transforme intr-o experient& interioar& sau in presentimentul unei experien interioare. Astfel, in traditia hindusa si mai ales in budism, ideea de sams@ra — flux care domind si transformé orice form’ a lumii interioare este strains legat de o condit a vietii inteleas’ ca o dorinti intens’, oarb&, o contopire irationala. In acelasi mo elenismul ,naturii* a personificat adesea eterna ,privatiune” a ceea ce, determinat fiir de o cauza esentiala din afara, curge, fuge de sine insusi, la infinit dei péovte si | transformarea sa da dovada de o uitare de sine inca de la inceput gi de o continua hp: de limite, In astfel de traditii, , materia" si transformarea exprima ceea ce intr-o fin reprezinta o nehotarare cu neputint’ de st4panit sau o necesitate obscura, neputinta c a se realiza intr-o forma perfect, de a se statornici intr-o lege: dwereaiov e cinepov spuneau grecii; adkarma — spuneau Orientalii, Iar ideile filozofiei scolastice au s deosebeau prea mult de cele de mai sus in a recuncaste faptul cA la baza oricérei natu neeliberate se afla acea cupiditas si ace! appetitus innatus. Asadar omul Traditici descoperit, intr-un fel sau altul, in experienta acelei contopiri mult dorite — ca: intunecd si vatima existenta - secretui acelei situatii datorita caéreia necontenit transformare si instabilitate si contingenta a taramului inferior apar drept o materializa: cosmico-simbolica. Dimpotriva, prin faptul e&-si apartine siesi, c&-si ia o forma, ca are in sine principhn ~ cauza initial ~ a unei vieti care nu mai rétaceste ici si colo in incercarea de a se comple! si dea se justifica pe sine; care nu mai trebuie sa se consume pentru necesit&ti si nazuint irationala spre exterior, spre altceva sau, mai pe scurt: in experienta ascezei s-a aflat cale intru intelegerea celuitalt tardm, lumea conditiei ,existentei*, a ceea ce nu maieste fiz ci metafizic — ,natura intelectualé cea-fari-de-sorn“ si ale carei simboluri solare reprezentari traditionale au fost niste zone uranice, entitati de lumina sau de foc, insu! si varfuri de munti. Acestea sunt cele ,doud naturi": Si s-a conceput o nastere prin alta gio trecere de] tuna la cealalta pentrit c& s-a spus: ,Un om este un zeu muritor iar un zeu este un o1 nemuritor"?, . Lumea traditional a cunoscut acesti dei mari poli ai existentei si drumurile care di: de la unul Ja celélalt, $i in afara lumii — cu toate formele ef vizibile sau ascunse, uman sau subumane, demonice — lumea traditionalé a mai cunoscut o ,supralume* ‘onepxoouic - si aceste dod lumi reprezinta: wna — ,ciderea” alteia si cea dea doua »eliberarea® celeilalte. $i lumea traditional& a cunoscut spiritualitatea ca fiind ceva atk dincolo de viata si de moarte. * Si a mai stiut cd existenta extern, .trairea", nu este nimic altceva dec&t o apropier de supratume, de ceva ce inseammna mai mult decat a trai* din moment ce telul cel m: inalt al acestei supralumi nu este participarea la aceasta ci o eliberare activa de legiturVOLTA IMPOTRIVA LUMI MODERNE, 33 gman, Sia mai aflat c& oriee autoritate este falsd, c& orice lege este nedreapti gi violent, ‘ef orice institutie este inutila gi caduci daca toate aceste autoritati, jegi si institutii nu ‘sunt ordnduite dupa principiul superior a! Existentei — de sus gi spre sus. » _ $i lumea traditional a mai cunoscut si Regatitatea Divina, $i a mai cunoscut $f ‘fpetiumea de tranzitie: Initierea — cele dou mari ci de apropiere; Actiunea exoic’ gi “Gontemplarea meditatia; Ritualul si Fidelitatea — marele sprijin; Legea traditional, Casta = simbolul pamaniesc: Imperiul. AB acestea reprezint’ bazele ierarhiei gi civilizatiei traditionale cg au fost distruse in itregime de catre civilizatie ,umana* triumfétoare a oamenilor moderni. Be . /BIBLIOGRAFIE. A. Arber, Hl molteplice e ’'Uno (Multiplul i Unu), Astrolabio, Roma, 1969. "-G. De. Giorgio, La Tradizione romana (Traditia romana), Edizioni Mediterranee, ma, 1989. BiM. Eliade, Storia delle credenze e delle idee religiose (Istotia credintelor si ideilor ‘oase), Sansoni, Florenta, 1980, 3 vol. M. Eliade, Immagini e simboli (Imagini si simboluri), Jaca Book, Milano, 1981. HER. Guénon, Tradizione e tradizionalismo (Traditie si traditionalism), in Il Regno della ‘Quantitd ei seqni dei tempi (Donia Cantititii si semnele timpurilor), Adelphi, Milano, 1995. A. Mordini, La tradizione e la genesi del tradizionalismo (Traditia $i nagterea ditionalismului),in Exealibur nr. 1-2, Roma, 1979. W. F. Otto, IZ volto degli déi (Chipul zeilor}, Fazi, Roma, 1996. ‘M.-Polia, Che cos’ la Tradizione (Ce este Traditia), in Quaderni di Avallon (Caiete din Avallon), nr, 10, Rimini, 1986. J. Servier, L'uomo e Finvisibile (Omul gi invizibilul), Rusconi, Milano, 1973. .; 6: Zolla, Le potenze dell’anima (Puterile spiritulu’), Bompiani, Milano, 1986.2. Regalitatea Orice forma traditional de civilizatie este caracterizata de prezenta unor fiinte care gratié Unéi superiorititi inndscute sau dobandite fajA de simpla-conditie umana fntruchipeazd prezenta vie $i eficace a unei puteri venite de undeva de sus in randuiala temporal. Aceasta putere este — potrivit sensului untric al etimologiei sale si a valorii originare a funetiei sale — este acel pontifex, ,fauritorul de puns" sau cdi" ~ pons, avea in vechime gi sensul de cale, legdturA Intre natural si supranatural. De altminteri cuyantul pontifex se identifica in mod traditional cu cuvantul rex — rege. ,,La strabunti nostri regele mai era, dupa obiceiul pamantului, si pontif, sacerdot* — relateazi Servic’, iar in traditia nordicd regula era cum cd: ,Cel ce este cpetenie s& ne fie si punte de legdtura", Astfel c& adevaraii suverani inteuchipau in mod stabil acea viati ce se afla »dincolo de viata". $i fie prin simpla lor prezenté, fie prin calitatea lor ,pontifical’”, prin puterea riturilor — conferitd riturilor de autoritatea acestor suverani gi a institutiilor pe care le reprezentau ~ acesti conducdtori iradiau influente spirituale in lumea oamenilor sile randuian acestor oameni gandurile, intentiile, actiunile; si erau o stavild in calea fortelor obscure ale naturii inferioare; si randuiau intreaga vialf aga incat s-o faci demné pentru a servi drept baz virtual’ pentru infiptuiri marefe; si le asigurau oamenilor conditii prielnice, de bungstare, ,mantuire" si de ,noroc", In lumea Traditiei elementul primordial al autoritatii si al dreptului regilor gi conduc&torilor care-i fiicea si fie ascultati, temuti si venerati era aceasta calitate transcendent a lor si nu numai omeneasca, considerata nu ca 0 vorbi goala, ci cao realitate vie si de termut. Cu cat era mai recunoscut gradul ontologic a ceea ce este anterior si superior vizibilului si temporalului, cu atat mai mult li se recunostea unor asemenea fiinte un drept suprem firesc gi absolut. in civilizatiile traditionale lipseste cu desavarsire conceptia politicé a autoritatii supreme — ce se intalneste in vremurile de mai tarziu si decadente ~ la baza cireia s-ar afla forta gi violenta sau nigte calititi firesti si cat se poate de paémantesti cum ar fi inteligenta, injelepciunea, iscusinta, curajul fizic, grija pentru binele colectivitatii, Aceasti baza a avut, dimpotriva, dintotdeauna, un caracter metafizic. “Astfel ca Traditiet ji este cu totul strain’ ideea c& puterilei-ar fi conferite conducktorudui de citre cei pe care-i crmuieste sau aceea cA autoritatea conducitonului ar fi exprimarea vointei colectivititii i supus’ aprobitrii acesteia. Zeus este acela care le confer regilor de stirpe divin’ vénnotes sau véjing ca o lege venita de sus gi care se deosebeste cu mult de vopiog legea politica a comunitatii?. Astfel c& la originea oricdrei puteri temporale se alla autoritatea spiritual, o natura aproape diving harazita spetei umane". Asa de exemplu TB conceptia indo-ariand suveranul nu era un ,simplu muritor“, ci o mare divinitate avand chip omenesc". in faptura regelui egiptean se vedea o manifestare a zeului Ra sau a zeului Horus. Regii Albei si ai Romei il intruchipau pe [upiter; regii asirieni — pe Baal; cei iranici = pe zeul luminii; iar principii nordici si germaniei ii intruchipau pe zeii din stirpea lui Tiuz, Odin si Asen; regii greci din perioada dorico-aheiand se numeau dotpegées sat. Stoyevéec cu referire la originea lor divina. Lasdnd la o parte marea varietate a formulrilor mitice gi sacre, principiul care revine periodic este acela al regalitatii cao{BVOLTA IMPOTRIVA LUMI MODERNE 35 {qganscendenté imanenté* $i anume care-si manifest’ prezenta si actioneaz’ in lume. pele ~nonom, fiintd sacra - este prin ,fSptura" sa, prin prezenta sa, centrul si culmea cilmilor. fn acesta se afl puterea care face ca actele rituale sivargite de el — si in care se recunosteau cealalta parte a adevaratului act de ,a guverna" si sprijinul supranatura! acordat intregii vieti din conceptia Traditiei ~ sai aiba eficacitate’. De aceea regalitatea gomina si era recunoscuta in mod firese, Nu avea nevoie decat in mic& masura de forta qaateriala. Se impunea mai inainte de toate gi in mod irezistibil prin spirit, ,Misiunea unui eu pe pimAnt este in lucru minunat* ~ se spune intr-un text indo-arian®. Si anevoie ung la ea cei slabi. Este vrednic si devin’ rege numai cel ce are putere s-o faci". Suveranul ibe drept ,adeptul disetplinet celor care sunt zei printre oameni’?, "In Traditie, regalitatea a fost asociat& adeseori cu simbolul soiar. Regelui i-au fost ihbuite aceeasi ,stralucire" si acelasi ,triumf" proprii soarelui si luminii sale — simboluri ale naturii superioare ~ lumina care biruie in fiecare dimineata. ,.Ni se infatiseaz4 in toate Hil Bidoma unui rege pe tronul lui Horus al muritorilor, aga ca tatal sdu Ra (soarele)*. i hotdrat ca tu si te inalfi ca un rege peste Sud si peste Nord, pe tronul lui Horus, aga i soarele, de-a pururi*; sunt expresii din stravechea traditie regala egiptean’®. De interi aceste expresii corespund intru totul celor iranice, in care regele este considezat ‘© apartinand ,aceleiasi stirpe a zeilor‘, ca ,avand acelasi tron ca al fui Mithra gi oes o dat& eu soarele“s si i se spune particeps siderum, ,Domnul pacii, tuirea camienilor, om de-a pururi biruitor care se inaltS o dati cu soarele“®. Tar formula 4 la incoronare este urmatoarea: , Esti puterea, esti taria biruintel, esti nemuritor... Picut din aur gi la licdrirea zorilor va iviti amandoi, Indra si soarele"; aceasta, cu fe la Rohita — ,puiterea cuceritoare“, personificarea unel ipostaze a soarelui gia focului ‘iivin (Agni); $i aga cum se spune in traditia indo-ariana: ,$i continudndu-si drumul, el 1) a creat pe aceast lume regalitatea. Ti-a adus regalitatea gi i-a alungat pe (htiahii tai, In stravechile reprezentici romane, acel zeu Soare ii inmana imparatului U'sfera - emblema stip4nirii universale; iar expresiile care urmeaz’ se refera la Salucirea soarelui gi la trSinicia dominatiei Romei: sol conservator, sol dominus fonani imperit, ,Stratucirea solari® a fost ultima profesiune de eredint# a comanilor, rece imp&ratul Tulian a fost ultimul care a redat strilucirea solari ca putere tual& iradiat de ,supralume* dinastiei sale, obargiet sale si demmithtii regate'. Sia ctare a acestet strAluciti S¢ fnregistreaz’ pan’ la imp&ratii ghibelini — gi s-ar mai putea i aici gi de o deitas solis cu referire la Frederic II de Hohenstaufen. ‘Asadar, aceast4 ,strAlucire" sau ,izbanda" solard legat de regalitate nu se reducea iniai la un simplu simbol, ci era o realitate metafizicd ce se identifica cu o petere non ad pe care se credea ci © poseda regele. in legiturd cu aceasti idee ar fi de SStionat una dintre expresiile traditionale simbolice cele mai caracteristice care se refers Ahura Mazda — divinitate a zoreastrismului; in aceast’ expresie, huarend (expresii mai tite: hvorra sau farr — ,gloria* de care se bucurd regele — este un foe supranatural etific entitAtilor ceresti, dar mai ales solare, care il face pe rege nemuritor gi face sa ih Victoria's; o victorie care trebuie inteleast — aga cum se va vedea - astfel incfit cele e sensuri —tunul mistic si celélalt militar (material) — s nu se excluda, ba dimpotriva, “Se implice rand pe rand’. La popoarele non iranice acest cuvant, hvareno, a fost iifundat mai tarziu cu acela de ,norec* tbz7 in acest sens termenul apare din nou in editia romana in formele acelei ,fortuna regia” pe care Imparajti romani si le ftalismiteau, in mod ritual, unii altora si in care se recunoaste 0 implicare activa, stHumfald" a aceluiasi destin personificat de orag - cig7, xOAetws — determinat de rituahil36 JULIUS EVOLA, ctitoriei lor, Atributul regal roman de felix trebuie si fie raportat la acelagi context, la existenta unei virtus in afara normalului. in traditia vedicd apare o notiune echivalent’: agnivaishvénara prin care se intelege un for spiritual, lAuntric, ce-i conduce pe regii cuceritori spre victorie. jn Egiptul antic regelui mu i se spunea numai Horus, ci si,,Horus luptStorul"~ Hor @ha — pentrua se scoate in evident& caracterul de biruitor si stralucirea principiului solar prezente fn suveran; care suveran, in Egipt, in afar de faptul c avea o descendenta divin’, era ,constituit" ca atare gi confirmat ca atare, in mod periodic, prin niste ritualuri care reproduceau victoria zeului solar Horus asupra lui Tifon-Set, demon din taramul inferior". Acestor ritualuri li se atribuiau puterea de a evoca o ,energie“ gio viata" care »imbrtisau“ in mod supranatural fiinta regelui*. Dar uas — ,puterea* - are ca ideograma sceptrul purtat de zei si de regi, ideograma care in textele mai vechi reprezint& un alt sceptru, in linie franta, in care se poate recunoaste zigzagul fulgerului. Astfel c& ,puterea* regala apare ca o manifestare a puterii ceresti a fulgerului; iar unirea semnelor ,viaté- putere“, dnshis, formeaza un cuvant care desemneazé gi ,laptele de flacdra* cu care se hranesc nemuritorii; cuvant care poate fi pus in legaturd si cu tiraeus ~ flacara divina, cand d&tétoare de viata cand distruggtoare al cBrei simbol - garpele — incinge capul regelui egiptean’ Asadar, in aceast formulare traditional diferitele elemente converg spre o idee unie&, aceea a unei puteri sau fluid nonterestre —sa — care consfintegte si dovedeste natura solar-triumfala a regelui st c& aceast& putere se ,Janseaz" de la un rege la altul ~ sotpr ~ conditionand in mod necesar sirul neintrerupt si ,de aur“ al stirpei divine desemnat: in mod legitim pentru a carmui*™, Nu ar fi lipsit de interes faptul de a releva c& lori figureaza si in crestinism a un atribut divin si cd, potrivit teologiei mistice, in ,gldrie’ se indeplineste viziunea fericirii depline. in iconografia cregtina se obigsnuieste ca aceasta glorie sa fie reprezentat printr-o aureola in jurul capului, care reproduce, in mod vizibil, sensul lui uraeus al vechilor egipteni gi al baloului radiat de regalitatea solara iranico-romana. Potrivit traditiei din Extremul Orient regele — ,fiul cerului* — Hanzi — adica cel-ce- se-nagte-pentru-a-nu-muri — are ,mandatul cerese*, farming”, care implied, de asemenea, ideea unei puteri regale supranaturale. AceastA putere ,din cer* — spune Lao-tzi - actioneazi-fird-a-actiona (wei-wuwel), adic’ este o actiune imaterial4 prin simpla sa prezenti*, Aceasti putere este invizibili ca vantul si totus! actiunea sa are inehuctibilitatea energiilor naturii: puterile oamenilor obigmuiti — spune Kongzi (Confucius) — se pleacd in fata acesteia aga cum firele de iarba se pleacd in bataia vantului”, In legaturd cu expresia a actiona far a face nimic mai citim intr-un text cum sa: ,Oamenii pe deplin suverani sunt ~ prin vastitatea si profunzimea virtutii lor - aidoma pamdntului; prin nobletea si strilucirea acestei virtuti sunt aidoma cerului; iar prin intinderea si durata acesteia sunt aidoma spatiului si timpului, fara de margini. Ceea ce exist in aceasta perfectiune, nu se arata gi totusi se dezvaluie — la fel ca pméntul - prin foloasele pe care le aduce; nu se mised si totugi - Ja fel ca cerul — produce numeroase schimbari; nu actioneaza gi totugi ~ la fel ca spatiul si timput - duce la bun sfargit faptele sale“. Dar numai un astfel de om ,este vrednic de a avea autoritatea suverand gi de a-i conduce pe ceilalti oameni“**, Inzestrat cu o asemenea putere sau ,virtute“, suveranul, wang, din China anticd detinea o functie de mijloc, ca o a treia putere intre cer si pamant. Se credea ci de el depindeau, in mod ocult, momentele bune gi cele rele prin care trecea regatul sau si calit&tile morale ale poporului su (iar atitudinea poporului, favorabild sas nu suveranului sdu depindea de ,virtutea suveranului si nu de ceea ce ,facea” el)*5,JOLTA IMPOTRIVA LUMIL MODERNE 37 ‘Agadar aceastd functie de mijloc implica pastrarea in sine a acelui mod , triumfal” fi - despre care s-a vorbit — si c&ruia i-ar corespunde sensu cunoscutei expresii ‘ului?’. Dac toate aceste conditii ar £i fost indeplinite nimic n-ar mai fi avut putere s& imbe mersul inainte bine randuit al lucrzrilor omenesti gi al Statului=. Mai pe larg spus, faptul c4 regele sau conducdtorul avea drept prima si esentiala june intreprinderea acelor actiuni rituale in care se aduceau jerife si care constituian itrul de greutate al vietti in lumea traditionala este o idee care revine intr-un vast cicdlu Me civilizatii traditionale, din Peru-ul precolumbian gi din Extremul Orient si pana in -gfasele grecesti gi la Roma; gi acest lucru confirma mai sus-amintita imposibilitate de jarate a demnitatii regale de cea sacerdotald sau pontifical. ,Regii” — spune Aristotel?* # iu aceasta demuitate a lor datoritd faptului cA sunt preoti ai cultului obstesc*. Prima Eire atributiile regilor Spartei era aceea de a aduce jertfe gi acelasi lucru se poate spune ‘s1 despre primi regi care au domnit la Roma, apoi — $i deseori - despre impirati. Regele estrat cu o putere non terestra, plitruns adanc in acea :mai mult decit triire“ — apirea d firese drept cel ce este in m&sur&, in mod remarcabil, si dea putere riturilor gi sX éroizscd dranauri spre lumea supetioardi. Drept care, in acele forme de traditie in care exist sti sacerdotala distinct’, acolo regele, in conformitate cu demnitatea, functia sa initial’, (partine acesteia si — la drept vorbind ~ este si conducatorul acestei caste. In afara lumii fomane de la inceputurile ei, acest lacru s-a petrecut in Egiptul antic (unde, tocmai pentru ase conferi eficacitate ritualurilor, faraonul repeta in fiecare zi ritualul cdruia i se atribuia reinnoirea in persoana faraoauhti a puterii divine); siin Iran, unde — aga cum scrie Firdussi si cum relateazi Xenofon® ~ regele, care, potrivit functie: sale era considerat drept inea zeului luminii pe pamént, apartinea castei magilor al cArei conductor era. Pe e S11 parte, dacd la unele popoare a existat regula de a1 indepdrta din functie si chiar fea-| suprima pe conductor in cazul unei nenorociri sau calamititi deoarece acest lucru parea sé fie un semn de sl&bire a puterii mistice, a ,norocului" cu care erau inzestrati conducdtorii gi care le didea dreptul de a ocupa functia respectiva® aceastii reguls — desi este exprimati in termenii nei degenerescente mai mult decat superstitioase ~ se refer aceeasi osdine de idei. La popoarele nordice de dinaintea nivalirii gotilor, la care, cu :o4 se pAstrase principiul sacralit%pii regale (regele era considerat drept un Asen si ‘mizeu — semideos id est ansis ~ care invinge in virtutea puterii sale conferite de roc — quorum quasi fortuna vineebat}” un eveniment nefericit insemna nu atat a puterii mistice de noroc" iw persoana regelui cat-o consecin}a a ceva comis de el \divid muritor i care ii anihilase eficacitatea obiectiva.** Din acelasi motiv— pentru ea gi pierduse virtutea de baz’ - aceea a adevarului — pentru c& se dezonorase cu minciuna, Lari pirdsit .gloria*, mistica virtute eficace si pe anticul rege iranic Yima.°8 Cercetarile indegdturd cu cauza céreia se putea datora o anumit nenorocire care a determinat abaterea ‘preventantilor autorittii temporale sau si ecleziastice au continuat pan’ in Evul Mediu Scolingian, precum si in crestinism in cadrul unor coneilij. Acestea sunt ultimele iri ale ideii despre care am vorbit. iAgadar era necesar ca suveranul si-si pastreze calitatea simbolicd gi solard de invictus idl invictus Wo ctvixtit0g dar gi pozitia central potrivit ideii din Extremul Orient urabilitatii in mijloc’. Altminteri puterea gi o dat’ cu ea si functia ar fi putut trece laaltcineva mai vrednic de ele. Aici am putea s& ne referim Ja unul din cazurile in care ficeptul de ,victorie“ devine punctul de interferen{ a mai multor semnificatii, in aceast& ivintd ar fi interesant de semnalat saga straveche a Regelui Codrilor din Nemi a cirui38 JULIUS EVOL’ demnitate regal& si sacerdotala in acelagi timp a fost preluat’ de cel ce |-a ucis — si este cunoseuti aiei Incercarea lui Frazer de a pune aceast saga in legatur’ cu niste traditii multiple de acelasi gen rispandite pretutindent in lume ‘Aici proba, incercarea luptei fizice - in cazul c& a fost aga ceva — este numai transpunerea materialist’ a ceva cn semmnificatie superioara sau care este pus in legiturd cu ideea generalé de ,judecati divine’ despre care vom vorbi mai tarziu. Pentru sensul mai profimd pe care-] are legenda regelui-sacerdot din Neri trebuie s& amintim faptu) c&, potrivit traditiei, avea dreptul sii se ia la intrecere cu Rex Nemorensis numai un ,sclav fugar“ (adic ezoteric vorbind, o fiintd care s-a sustras legaturilor naturii inferioare) care ajunsese in posésia unei crengi din stejarul sfant. Dar acest stejar echivaleazi cu »Arborele Lumii* care in alte iraditii este un simbol intalnit destul de des si care reprezint& puterea primordialé a vietii precum si puterea viet: vyrea sa fie vorba aici despre faptul cl numai o fin} ajunsi sa fie in posesia uns enea puteri nazuie sA- i smulga lui Rex Nemorensis inalta sa funetie. In ce priveste 0 astfel de functie este de remareat faptul cd alt stejarul efit gi pdurea din Nemi al cirei stépan, rex", era sacerdotil regal aveau legituri cu Diana gi c& Diana era in acelasi timp gi .consoarta" regelui padurilor. Marile divinitati asiatice ale vietii erau adeseori reprezentate in traditiile striivech! ale Mediteranei orientale sub forma unor copaci sacri; si pornind de la mitul elen al Hesperidelor si ajungand pani la cel nordic al zeitei Idun, la cel gaelic al Jui Mag Mell - salas al unor zeite de o frumusete stralucitoare si al ,Copacului Victoriei” - siasa mai departe intalnim mereu niste legaturi simbolice traditionale intre femei sau zeite - puteri datatoare de viati, de nemurire sau de intelepciume — si copaci. Cu privire la Rex Nemorensis se reveleazi prin simboluri ideea unei regalitati care- si trage obargia din mistica putere de ,,viat&* (care este in acelasi timp gi de intelepciune transeendenté si de nemurire) personificat’ fie de zeitit fie de Copac®. De aceea saga hii Nemi cuprinde in sine o semnificatie general& intalnit in multe alte mituri si legende traditionale, motivul waui inving&tor sau erou care este inlocuit de o femeie sau o zeit4%* care in alte traditii este prezentaté in mod indirect fie ca o pazitoare a unor fructe nepieritoare (figurile feminine care sunt in corelatie cu copacul simbolic in miturile lui Hercule, Iason, Ghilgames) fie in mod direct ca o personificare a energiei oculte a lumii sia vietii sau a stiintei nonumane sau, in sfargit, ca o intruchipare a principiului suveranitatii (cavalerul sau eroul necunoscut al legendei care devine rege atunci cand intra in stépanirea unei misterioase printese)”, Unele traditii antice cu privire la originea feminina_a puterii legitime** sunt susceptibile de interpretare. Sernnificatia acestora ar fi exact opusa celei ginecocratice despre care vorn vorbi la momentul potrivit. {n ce priveste Copacul au ar fi lipsit de interes si remarcim faptul ci si in unele legende medievale copacul are legatur’ cu ideea ‘imperialé: si anume faptul cf ultimul fmparat tnainte de a muri igi va atarna sceptrui, ‘coroana gi scutul in ,Copacul Uscat" aflat, de obicei, in simbolicul tinut al ,preotului Gianni“ exact la fel ca Roland care fiind pe moarte isi atarna in Copac sabia de nefrant. Siinci o intalnire cu niste continuturi simbolice: si anume faptul ca Frazer a relevat legatura existenta intre creanga pe care sclavul fugar trebuia s-o smmulga din stejarul sfant din Nemi pentru a putea lupia cu Regele Padurilor gi ramura cu ajutorul careia Enea cobvara de viv in infern, adici patrunde, in viaja fiind, in lumea invizibiluiui. fn aceeasi ordine de idei, unul din darurile primite de Frederic II din partea misteriosului ,,Preot Gianni‘ va fi tocmai wn inel care te face nevazut (adicd ceva care duce in nemurire $i in invizibil; in traditiile grecesti insusirea eroilor de a fi invizibili este adesea sinonima ca‘OLTA iMPOTRIVA LUMI MODERNE, 39 #@Bhis cu trecerea lor in natura nerauritoare) gi care asigurd victoria®; exact ca in cazul ui “sesitied, in Nibelungentied (VI) care avand aceeasi insusire simbolicd de a se face invizibil ereste si o face si deving mireasa regal pe femeia divin’ Brunhilde. Care Brunhilde i fel ca Sigrdrife in Sigrdrifumal (4-6) - apare drept cea care le dezvaluie eroilor care rezesc” formulele infelepciunii gi a biruintel eontinute in rune. Raimasite ale unor traditii in care intalnim temele din saga strivechea Regelui Paduritor Mrersisti de altfel pana spre sfargitul Evului Mediu — dact nu camva §i mai €rziu — gi sunt {ntotdeauna asociate cu ideea antic’ potrivit cXreia regalitates legitima este susceptibilé de da si chiar in mod specific si concret — mai-mai si spunem noi experimental” — de a da gomne despre natura sa supranaturals. Vom da aici un singur exemplu: si anume acela c& jnajunul R&zboiului de o sut4 de ani Venetia i-a cerut hni Filip de Valois si dovedeasett dreptul ‘siu efectiv de a firrege printr-urad din urmiitoarele cinci mijloace: priraul dintre aceste cinci mijloace era victoria asupra adversaralui su ~ cu care Filip de Valois trebuia sA se hupte intr xi spatiu inchis ~ care trimite la Rex Nemorensis ¢i la dovada inerenta pria natura oricérei yictorii", In ce priveste celelalte mijloace, citim intr-un text din acea vreme: ,Daca Filip de ‘yalois este cu adevarat rege al Frantei — asa cum sustine el — atunci si dovedeascd acest hucru jesindu-le in fat unor tei infometati stiindu-se c& leii nu atacd niciodatd un rege adevarat; saus-o dovedeased sivargind minunea vindectirii bolnavilor, aga cum obignuiesc si fact ceilalti yegi adevSrati. In caz de nereusita, el va fi socotit nevrednic de domnie’. O putere supranaturala care se manifest prin victorie sau printr-o insusire de taumaturg — chiar in nigte vremurt ca acelea ale lui Filip de Valois care nu mai sunt, totusi, timpurile de inceput -raméane, agadar, inseparabild de ideea pe care ne-o faceam in mod traditional despre regalitatea adevérata i legitima™. $i chiar dac& am trece cu vederea compatibilitatea ca 0 realitate de fapt a unor per'soane cu principhul si cu functia, ramane parerea potrivit céreia -feptul c& regi s-au bucurat de atata veneratie s-a datorat mai ales virtutilor si puterilor divine cucare au fost inzestrati ei si nu gi ceilalti oameni“*, far losef de Maistre scrie“ cd: ,Dummezeu. este acela care-i creeazi literalmente pe regi. El plismuieste stirpele regale; le face sd se maturizeze in mijlocul unui nor care le ascunde originilé. Apai acesté stirpe apar aureolate de glorie gi de onoare; si apoi acestea se impun ~ gi acest hieri este cel mai mare semnn al [egitimitatii tor. Fapt e cd igi tac dram singure, pe de o parte fir’ violenth gi pe de alta Fars judecati. cumpanita, Este un soi de liniste mteath hu prea lesne de exprimnat. Uzurpare legitimd - aceasta mi se parea fi expresia potrivit’ (dack n-ar fi prea indrimeaia) pentrua eriza acest soi de obérsii pe cate timpul se grabeste si le recunoasck“*. TBLIOGRAFIE AA VV,, La regalita sacra (Regalitatea sfanta), Brill, Leiden, 1959. De Francisci, Arcana Imperti, Bulzoni, Roma, 1970, 4 vol. :P. Filippani-Ronconi, Motivi regali dell’Iran antico all’Occidente (Motive regale ale hui antic in Occident} in Vie della Tradizione (C&ile Traditiei) nr. 37 si 38, Palermo, 1980. C. Levalois, Princip! immemorabili della regalita (Principii stravechi ale regalitatii) I Cerchio, Rimini, 1991. . "B, Kantorowicz, [due corpi del re (Cele doua corpuri ale regelui), Einaudi, Torino, 1989. (3. R. Paribeni, Fmperia, Paideia, Arona, 1949. “Esp. Vernat, Tra mito e politica (Intre mit si politica), Raffaello Cortina Editore, Milano, 1998.3. Simbolistica polara Suveranul p4cii si al justitiei Este cu putintii si punem fn corelatie conceptia global si originard a functiei regale cu un ciclu ulterior de simbolur! si de mituri care prin mai multe reprezentari si transpuneri analoage se refera, toate, la acelagi punct'. Ca punct de plecare se poate lua notiunea hindus& cakravarti sau ,Suveran universal“, Intr-un anumit fel, in aceast& notiune se poate vedea arhetipul functiei regale ale c&rei trasaturi deosebite — atunci cand sunt in conformitate cu principiul craditional ~ reprezint’ niste imagini mat mult sau mai putin complete sau — potrivit unui alt punct de vedere ~ nigte aeceptii diferite. Cakravarti vrea si insemne, literalmente, Suveran, Stipan sau Cel-ce-invarte-Roata — fapt eare duce la ideea unui ,centru® care corespunde si unei stari interioare, unui mod de a fi sau, mai bine zis, modului de a fi al individuiui. De fapt roata este gi simbolul lui samséra — suflul devenirii, al transformarii (biog thE yevéoeng ,cercul generirii® sau gi xtKhog dviyeng, rota fati, ,roata necesitifii* a vechilor greci), iar centrul ej imobil exprimé stabilitatea spiritual inerenti celui ce nu apartine acestui fluid si care poate ca atare $4 porunceascd $i s& stipaneasea acest fluid — potrivit unui principiu mai inalt - poate si stapaneasca energiile gi activitatile legate de natura inferioar’. in acel caz cakravarti apare drept dharmaraja, adic drept ,Suveranul Legii* sau al ,Rotii Legii. In aceeasi ordine de idei, citim in Kongzi {Confucius} urmatoarele: Cel ce si este prin Virtute (cereascd} se aseamand cu steaua polard. Aceasta ramane la Tocul ei in timp ce toate celelalte stele se rotesc in jurul ei. Din aceasti idee deriva gi sensul conceptului de ,revolutie” ca o migcare ordonata in jurul unui ,motor nemigcat", concept care in timpurile moderne avea si se transforme in cuvantul sinonim de actiune subversiv’. Din acest punet de vedere regalitatea capt valoarea unui pol“ care se referd la 0 simbolistici traditional’ general’. Am putea mentiona aici, de exemplu, in afara tinutului Midgard - t&ramul divin central al traditiei nordice - gi ceea ce ne spune Platon: acolo unde Zeus tine sfat cu zeii pentru a hotart soarta Atlantidei, acolo se afla »Silagul lor mlret, chiar in buricul homit, $i acel loc ingiduie o privire generald asupra tuturor lucrurilor ce sunt partase la propasire”+. Nofiunea cakravarti amintité mai sus este in corelatie sicu un ciclu de tradipii enignratice care se refera la existenta efectiva a unui ,centru al lumii* care define aceasta functie suprem pe pamant. Unele simboluri fundamentele ale regalit&tii au avut initial o stransd legaturd cu o asemenea ordine de idei. fn primul rand sceptrul care — date fiind formele sale principale — este asemuit eu ,axa lumii“, Mai apoi tronul, loc ,situat la indiltime" pe care cand stai fri ate migca ei bine, acest Iucru capSt& semnificatia stabilitttii ,polului® si cea « ycentrulni imobil* crei semnificatii i se asociazd gi niste semnificatii interinare precum $i metafizice. Data fiind legatura recunoscuta inca de la inceput dintre natura ornului regal gi cea suscitati de inifiere, in Misierele clasice revine periodic ritualul gederii nemigcate pe tron’, ritual care este considerat att de important incAt are uneoriVOLTA IMPOTRIVA LUMIL MODERNE 4 sensi valoare cu initierea; termenul tevpoviapévog (instalat pe tron) este adeseori nim cu teteAeopévog adica initiat?, De fapt, in unele cazuri in desfisurarea fjalului initierii asa-zisul ypoviopoc instalarea pe tron a regelui, preceda momentul redre regele se identifica cu zeul®. ¥ Aceasta simbolistica o intalnim si in cazul ziguratului — piramida in trepte din feetura asiro-babilonian’ — in planul oraguiui suveranilor iranici {aga ca Echatana) Beciim si in imaginea ideaid a palatului suveranului hindus eakravarti; aici se ptimd fn mod arhitectonic oranduirea lumii cu ierarhiile sale si cu dependenta sa de ua punet central fix. Acest punct central fix ti corespundea, spatial vorbind, in eladire, tronului suveranului. $i la medul diferit de cel din Elada, in India formele de initiere, care Se desfasoara potrivit ritualului mandala, dramatizeazd trecerea treptata de la spayjul profan si demonic la cel sacru pana ce se ajunge Ja un centru; iar un ritual fundamental il reprezint& aici cel numit mukatabisheka ~ punerea coroanei sau a tiarei $e cap celui ce ajunge in ,centrul” ritualului mandala, incoronal rege pentru cd se sitteazd mai presus de jocul forteior naturii inferioare’, $i ar mai fi interesant de Hentionat faptul ca ziguratul — edifieiul sacru care domina prin indltime oragul-stat ff Babilonia — a avut acolo numele de ,piatr& unghiular’’, iar in Larsa pe cel de ,inel ‘gAtura intre cer si pimant™; in ce priveste tema ,pictrei* gi tema ,,puntii podului* formiula folosita in Extremul Orient pentru cea de a ,treia putere intre Cer si Pamant* — ea he sunt deja cunoscute. estea sunt nigte urme gi niste corelatii a cdror important nu poate fi trecut cu paerea, ,Stabilitatea” are acelasi aspect dublu. O intalnim gi in formula indo-ariana care Hestegte la incoronarea suveranilor: ..Stai neclintit... Nu ceda. $4 fii de nezdruncinat Hin munie. $2 fii puternic precum cerul gi sa [ii neclintit puterea in mana. Caci {'neclintit si pamantul este neclintit si neclintiti sunt si muntit. $i neclintitd este si jritréaga lume a vietuitoarelor gi neclintit este acest rege al oamenilor“. In formulele rostite eronarea faraonilor stahilitatea figureazi ca 0 insugire esentiala care se adauga in J persoanei suveranului la aceéa de ,,putere-vidtt. Este ia fel ca insusirea de te din cer“, Toate acestea se refer’ la ordinea initiatic’i deoarece nu era vorba despre ‘idei abstracte; potrivit conceptiei vechilor egipteni, ,stabilitatea" — la fel ca gi Puterea” iata“ — este o stare interna gi in acelasi timp o energie, o virtus care se transmite ca devarat fluid de la un rege la altul pentru a-i sustine in mod supranatural, MSDE altfel conditiei de ,Stabilitate* inteleasd in mod ezoleric i se asociazi atributul pic" si acela al ,p&cii®, Regii antici ,care igi iau puterea de la zeul suprem si obtin fia din mainile lui" sunt ca niste ,faruri de liniste fn furtun’""’. Dupa ,glorie’, falism (,,polaritate*) gi stabilitate, pacea este unul dintre atributele de baza ale UtitAtii, care atribut s-a pAstrat pana fn timpuri relativ noi: Dante avea sii vorbeasca spre pacea profand ¢i exterioara care se refer la oranduirea politica — pace care ar putea ea in acest caz ce] mult sensul de ceva reflectat ~ ci despre o pace interioara, pozitiva, ‘disociata de elementul ,triumfal" de care s-a vorbit; o pace care s4 nu exprime o incetate it&ti ei mai curdnd o desavarsire a acesteia, o activitate pura, intreaga si Wingatoare a supranaturalului.— | 42 JULIUS EVOL, } Dupa parerea lui Kongai (Confucius), barbatului ce-i este harazit a firege acela are * — fata de barbatul de rand - are in sine ,ideea de baza a stabi gi a linistii si ny nelinistea"; ,are in sine ideea vesniciei si nu pe aceea a clipelor de bucurie trecatuare*. De aici acea liniste indlfatoare care exprima o superioritate irezistibild, ceva care inspira teama si in acelasi timp indeamna la veneratie, ceva care se impune far putinth de | impotrivire si care da imediat senzatia unei puteri transcendente ce este stapanita in | intregime dar gata si-si dea frau liber in sensul minunat $i infricosator totodata al * numenului's, Acea pax romana e¢ augusta pusa in legatura cu sensu! transcendent a} . imperium-ului poate avea acceasi valoare cu infaptuirea universal’; iar ethosul privin stpanirea asupra lumii, linistea atotstipanitoare, stapanirea de sine asociata usurintej cu care se comanda in mod absolut rimasa drept o trasaturd a unor moduriaristocratice - chiar si dupa secularizarea nobilimii trebuie s& fie considerat& un ecou al acelui element pe eat de regal pe att de spiritual si de transcendent. ‘Acel cakravarti - suveranul universal - este nu numai ,domnul-ficiitor-de-pace* ci si ,domnoul-st&panul-care-face-legea* (sau ordinea, rta) si ,dreptatea — este dharmaraja, Termenul de Pace" si cel de ,Dreptate* reprezint& douX insugiri de bazi ale regalitatij care é-au pastrat in civilizatia occidentala pan in vremurile dinastiei Hohenstaufen si pana la Dante in m&sura in care acesti termeni care imbrac& si un aspect politic ar putes fiaccepiati"®, De altfel, aceste insusiri ii erau caracteristice gi misteriosului Melchisedek, regele din Salem, care in realitate nu este decat una din diferitele reprezentari ale functie »stapanului universal"; si aga dupa cum a remarcat Guénon, in ebraica mekki-tsedek inseamna tocmai ,rege al justifiei“, iar Salem al cdrui suveran este mu este un oras, ci potrivit exegezei paoline” nu vrea si spuné altceva decat pace’. Traditia afirma superioritatea sacerdotiului regal al lui Melchisedek fata de cel al lui Avraam gi putem arta inci de aici faptul de loc lipsit de important cdi tocmai Melehisedek figureazi in enigmatica alegorie medievali a celor ,trei inele* in care se spune ci nici crestinismut 5 nici istamismut nu gtiu care este adevarata credin{a; iar ,religia regala a lui Melchisedek” a fost adeseori consideraté de ideolngia ghibelind drept impotriva Bisericii. ‘Astfel stand lucrurile, ,rege al dreptatii* echivaleazd cu expresia mai sus-mentionati dharmaraja — ,st&pan universal“ din care reault3, totugi, c& aici termenul de , justitie dreptate“ este considerat intr-un sens la fel de putin profan ca cet de ,pace*. De fapt, in sanscritl dharma inseamna $i natura proprie“, randuiala proprie une’ fiinte; iar acceptia exact’ priveste acea legislatie primordial care randuieste in mod jerarhic ,in conformitate cu justitia gi adevarul* orice functie si forma de viaj4 potrivit naturii proprii fiecdrui individ in parte ~ svadharma — intr-un sistem orientat in sus. De altfel o notiune asemanatoare cu cea de ,justitie* o gisim si in conceptia lui Platon despre Stat, conceptie care trebuie considerata in multe privinge mai mult decat un model abstract ,utopic" drept un ecou al oranduirilor traditionale din cele mai vechi timpuri. La Platon ideea de justitie - Suxcuosovn — a carui personificare trebuie si fie Statul, este in stransé corelatie cu oixetonpayio: sau suum cuique - cu principiul potrivit c&ruia fiecare individ trebuie s4 indeplineasc& functia corespunzatoare propriei naturi. in acest fet ,,regele justities este gi iegislatorul primordial, intemeietorul castelor, cel ce randuieste ceremoniile gi ritualurile —acel ansamblu etico-sacru care in India arian& este Dharménga gi care in celelalte traditit este sistemmul ritual local cu normele respective privind viata individual si colectiva. Acest lucru presupune pentru functia regala 0 putere superioard de cunoastere. De altfel in conceptia celor din Extremul Orient, ,capacitatea de a intelege profund si in mod perfect legile primordiale ale celor vii" st’ la baza autorit&jii insagi gi a celei de a comanda’®.2pevOLTa IMPOTRIVA LUMI MODERNE 43 Har gloria“ regalé mazdeistd ~ Ayorra-i-kayant — despre care am amintit mai sus este gi virtutea unui intelect supranatural’’. $i daca — potrivit parerii lui Platon?” — oi cogoi ~ “ijrivatatii sunt aceia care trebuie sa se afle in fruntea ierarhiei Statului adevarat, aici ideea igyhditioneld la care ne-am referit ia o forma mai hotératé, De fapt, prin stint’ sau ,filozofie® ‘qatelege aici cunoasterea a ,ceea ce exist“ si nu a formelor sensibile iluzorii*; iar prin ainvatat se intelege cel ce — posedand o asemenea stiinta si avand o cunoastere nemijlocita ‘ceea ce are un caracter suprem al realitatii si in acelasi timp un caracter normativ ~ poate :gh formuleze in mod efectiv niste legi conforme cu justitia®: astfel cd de aici se poate foarte 2hine trage concluzia ca ,pand atunci cand invatatii nu vor conduce in Stal, iar cei pe care ‘fj numim regi nu vor poseda cu adevarat stiinta si pana atuned cand puterea politic’ gi stiinta nu se vor indrepta spre unul gi acelasi fel dat fiind c& natura puternica ce le Déstacterizeaza si pe una gi pe cealaltd este zgazuitd de necesitate — ei bine pana atunci Sgt va exista leac impotriva tuturor nenorocirilor care se abat asupra Statului ba chiar si ‘abopra intregii omeniri, Ass: ail”: Apendice?: fi indltimea* ia! Luand pamantul drept simbol al starilor inferioare ale existentei, pamént care in ssimbolistica occidental’ a fost adeseori pus in corelatie cu conditia umana in general -presupusd derivare dasicd a lui homo — om din humus — pamanv) si daciiluam si imaginea “inei indltimi, a unei culmi de munte, a prelungicii pamAntului spre cer, ave o alt& sexpresie fireasc’ pentru condifiile care au definit natura regald™; astief ch in mituliranic tm munte — masivul Ushi-darena creat de zeul luminii — ceprezinta stlagul mai sus ‘amintitei Avarend, adick puterea misticé regal; iar pe munfi, potrivit fie acestei traditii “Granice) fie celet vedice® ar creste, chipurile, simbolicul haoma sau sama, conceput drept selement fundamental care transfigureaz’ si divinizeazd”. De altfel termenal de ,inalkime" — lin mod semnificativ acela de , Indltimea Voastra, Altet’ prea-lumninat’* — este un titha cordat monathilor ¢i printilor pam in epoca moderna in virtutea unor semnificatii bolice stravechi potrivit cfrora ,munte" si pol" exprima una sf aceeasi idee. Partea a'mai ,inalt&" a lumii este zmuntele mantuirii* (asa-numitul Montsalvat din saga lui Graal); este muntele Rudra despre care se crede cf este ,stapAnul universal, iar expresia “sanserita paradésha (avand, in mod evident, legitura cu cea caldeean’ pardes, de unde ‘sitermenul - ca un ecou ~ de ,paradis" din crestinism) are, in mod sigur gi literal vorbind, % Acest apendice confine celej cinei paragrafe (situate dupa cel de al optulea si inainte de ‘iitepencltimul) ale celui de al treilea capitol at Parti fintai prezente in prima si cea de a doua editie +8 Revoltei, dar nu gin cea de a izeia edifie. Dat fiind c& nu exist’ in mod aparent un motiv doctrinar specific - ca in nigte cazuri asemanituare ~ al acestei suprimri a edrei cauze ne scapa deoarece “autorul nu-si schimbase ideile in legiturd cu acest lucru, aceste paragrale sunt din nou redate aici {mai inainte fuseserd date in Meditazioni delle vette — Cugetiiri pe culmi— Edizioni del Tridente, ta ‘Spezia, 1986). Acestea erau cuprinse in pp. 34-37 din cap. 3 (L“ Altezza" — Hi simbolo ,polare” 4. Inditimea® — Simbolul ,polar"; L“Altezza“ — Il Signore di ,Pace“ e,, Giustizia® — ,Inalyimea* + Stapanul , Pacii gi Justitia’) din editia 1993; gi nu se aflau in pagina 38 din cap. 3 (i simbotismo polare, Il Signore di pace e di giustizia, - Simbolistica polara. Suveramul pacii si al dreptazii) din editia 1969, Astfel c3 ni s-a parut logic sa intitulam acest apendice, pur gi simplu, L’,Altezzo” - olndttimea* - NLR.. JULIUS EVOL 44 acest sens de .indltime’, ,tinut situat mai sus". Asadar suntem cat se poate deindreptati si facem referire si la muntele Olimp, Ja muntele occidental care duce la zona »olimpice sicare este ,calea ini Zens‘; sila tot ceilalsi auumfi pe care sAlsluiese — potrivit diferitelc traditii — zeif; gi la mumtele Shinvat pe care se afl ,puntea de legitura intre cer : pamant"®; la muntii ,solari* gi ,polari“ cum ar fi bundoar’, simbolieul Mera, care est socotit drept ,polul" si ,buricul* pamantului, munti care sunt merev in legatura cu mituri] i simbolarile regalitatii sacre si cu cel mai bun mod de a cérmui®. Aceast’ simbolistic traditionald are in mod vizibil nigte baze psihologice, are in afara analogiei mai sus aratat- — partea aceea de miretie primordial, saibatic’, nonumani si caracterul de maccesibilitat: si periculozitate pe care-] au inaltimile muntilor dac’ la acesta se mai adauga gi zipezik erene. P in mod deosebit, in traditia nord-ariana ideea de ,munte’ (fie si material vorbinc ~ acei Helgafell i Korssléhar irlandezi bundioaré) se asociazi adeseori cu Walhail - silag) eroilor si al regilor divinizati ~ si cu Asgard ~ resedinta zeilor sau Asen, sitvat& fn centrul sau ,polul" paméntului (in Mitgard) care are numele de glitnir - ,strAlucitor“, de helake land — ,pamant sfant’, dar side hintindjorg — ,munte ceresc’ — munte divin si foarte inalt pea caruiculme, hat dincolo de nori, se afla un luminis vegnic, Hlidskjalf, din care Odin supravegheaza toat’ lumea; gi in acest oc, Asgard, igi aveau, in mod semnificativ, obarsia st sdlagul cel dintai regi divini nordico-germanici™, Caua motiv complementar poate fi indicat aici acela al ,mantelui* ca un loc in care igi pierd urma cet ce ajung la trezirea spirituald; aga ar fi, buniioar’, , Muntele Profetului*, care in budismul din primele timpuri are drept locuitori aseunsi pe cei chrora i se spune »supracameni” — fiinte de nebiruit si de neatins, care au devenit constiente prin ele insele gi au scdpat de orice legitur’.* Si acest motiv suferA interferente cu ideea regald si imperial5, Este de ajuns s4 amintim aici de cunoscutele legende medievale potrivit cArora Carol cet Mare, Frederic I si Frederic I] au disparut pe .munte* de unde aveau s& reapara intr-o buna zi®, Dar acest sdlay montan ,tainuit* nu este decat o copie palida a misterioasei resedinte a ,Regelui lumii’, o idee a ,centrului suprem". Dar in cele mai vechi credinte elene ,eroii“ scapa de moarte nu pe un munte, ci pe o insula" al cre nume - Leuke ~ gi afld uneori corespondenta in ,insula-cea-alba-din- Nord pe care, potrivit traditiei hinduse, igi au séilagul simbolie cei feriti si ,cei-ce-trhiesc’ p&mant inconjurat de ape pe care domneste Narayana, care inseamnnA , foc gi strilucire si mai are corespondent& si cu acea insula legendard pe care, potrivit unor traditii din Extremul Grient, se inalt# ,muntele* — insula care este locuité de niste oameni transcendenti — chen-jen ~ si numai ducdndu-se acolo principii Yu care se legtinau in iluzia cd gtiau si guverneze au aflat cum se carmuieste cu adevarats*, Este cat se poate de importanta precizarea ci in asemenea {inuturi minunate nu se ajunge nici pe mare, nici pe uscat, ci numai pe aripile spiritului"s*, In orice caz, ,insula* este, prin ea insagi, un simbel al stabilitatii, al nui pAmant de neclintit inconjurat de ape. in exegeza bexagramelor imparatului Fo-hi notiunea de ,oameni transcendenti" - Iocuitori ai insulei — si aceea de rege figureaz’ adeseori ca fiind sinonime*”..O dati reveniti dintr-o nou’ incurstune in domeniul miturilor lumii traditionale, dovada existentei doctrinei regalitatii divine ne este intarita de aceste convergente $i echivalente intre simboturile demnitatii regale si acelea care se referd, sub diferite forme, la-starile transcendente cle fiintei gi la o demnitate eminamente initiatica.SREVOLTA IMPOTRIVA LUMIL MODERNE ~ 45 3... BIBLIOGRAFIE co Fitesga) Tei Bat AA.VY, Ii regno perduto (Regatut pierdut), Il Cavallo Alato, Padova, 1989. R. Daumal, Monte Analogo (Muntele Analog), Adelphi, Milano, 1983. ¢ M. Bliade, Mit, sogni, mistert (Mituri, vise, mistere}, Rusconi, Milano, 1990. J. Evola, Meditazioni delle vette (Cugetzi pe culm), Edizioni del Tridente, La Spezia, 1986. ++ B,Guénon, Simbolf della Scienza sacra (Simboluri ale $tiintei sacre). ce. RB Guénon, La Grande Triade (Marea Triad’), Adelphi, Milano, 1904. R. Guénon, 1! simbolismo della Croce (Simbplistica Crucii), Luni, Milano, 1998. R. Messner, IL limite della vita (Limita vietii), Zanichelli, Bologna. F. Portal, Sui colori simbolici (Despre culorile simbolice), Luni, Milano, 1997. D. Rudatis, Liberazione (Eliberarea), Nuovi Sentiori, Bologna, 1985.4. Legea, Statul, Imperiul in strans& legitura cu ideile expuse pana acum este gi interpretarea pe cate omul Traditiet o dadea Legii si Statului. ‘tn linii mari se credea c& notiunea traditionala de lege indica un realism transcendent. Conceptul de lege in acceptia arian’, mai ales, este in stransi{ legituri cu acela de adevar, de realitate si de stabilitatea inerenti a tot ,ceea ce existd®, iar in Vede termenul rta are adeseori acelasi inteles cu cel de dharma si nu inseamn4 numai ceca ce este ordinea in Tume, lumea ca oranduire - Kéoycg ~ ci trece intr-un plan superior prin aceea cd defineste notiunea de adevar, de drept, de realitate, in timp ce anrta ~ opusul lui rta ~ defineste neadevirul, strambatatea, realitatea’. Astfel cd ordinea si mai apoi Statul au insemnat o lume prin excelenti a adevarului gi a realit&tii. Dar notiunea de lege — chiar dac& aceasta lege ar fi fost de origine pur umani, individual sau colectiva — preenm gi notiunea de respectare a legii ii erau cu totul necunoscute gi { se pirean chiar nigte lucruri absurde omului traditional. Pentru ca s4 se fi putut impune in mod obiectiv orice lege trebuia si fi avut un caracter ,divin"; gio data ce i se recunogtea un astfel de caracter ~ divin sj nonuman deci — autoritatea legii era absolut, legea era infailibila st imutabila i nu admitea nici un fel de diseutii; si orice incalcare a legii reprezenta nu atat un delict impotriva societ&tii cAt mai ales un sacrilegiu, o tmpietate — doéPeva. — un act care aducea prejudicii insusi destinului spiritual al faptasulut, precum si celor de care acesta era legat socialmente. Astfel ci nesocotirea autoritatii sia legii imperiale a fost consideratd inca din vremurile medievale la fel de grava ca o erezie religioasa, iar cei in cauzd au fost considerati au mai putin decat ereticii drept dusmanii proprieé lor naturi, drept unii care incaleau legea propriei lor esente*. lar pentru cei care incaleau legea castei intr-un sens de care vom vorbi in cele ce urmeaza, India ariana a folosit expresia patita, adica ,cei decSzuti*. Dar utilitatea legii in sensul modern - adic cel al utilitatii materiale colective — n-a constituit niciodat’ un principin ca atare; si nu pentru cm s-ar fi luat in considerare acest prineipiu, ci pentra c& era socotit drept un element secundar ce decurgea prin consecint& din orice lege din moment ce aceasta era cu adevarat o lege. Pe de alt parte exist’ util si util, tar notiunea de util in acceptia materialist a omului modern insemna in acceptia traditional un mijloc folosit pentru atingerea unui tel mai fnalt. Dar pentru ca legea sé fifost cu adevairat util — repetam acest lucru — era necesar ca ea sa fi reprezentat altceva decdt o simpla creatie a omului susceptibild de schimbari. O data ce } se stabilea de sus“ autoritatea, legii j se asigurau utilitatea $i eficacitatea; chiar gi in cazurile in care experienta — bruta si nemijlocita - ou ar fi confirmat ba chiar ar fi infirmat utilitatea gi eficacitatea dat find c4 ,nep&trunse sunt Caile Domnului", Astfel cd in lumea traditional® sistemul legilor si al riturilor a fost raportat intotdeauna la niste legislatori divini sau mijlocitori cu divinul si s-au inregistrat numeroase aparitii, ca si spunem aga, cu diferite forme si in diferite zone sila diferite Ppopoare ale ,St{panului din centru“ in functia de care am mai pomenit de ,suveran al dreptatii®. Si chiar in vremuri mai noi, cdnd s-a instituit principiul votarli, traditia a persistat in mod partial si formal in principiul votirii prin faptul c& de multe oriVOLTA IMPOTRIVA LUMIT MODERNE 47 Rk | gshotararea poporului nu a fost consideratd suficient& drept care s~a cerut ca noile legi s& fie aprobate de pontifi pentru a avea vigoare si ca augurii s se conving& de faptu) c& zeii rau favorabili?, . i De altfel legile si institutiile care emanau ,de sus“ ca in orice tip de civilizatie ‘aditionald erau tot penta sfera de sus. O oranduire politica, economict si social’ creat imal i numai pentru viata vremelnic§ este o caracteristicd numai a lumii moderne, adic&t wnit opuse traditiei. In acceptia traditionald Statul avea o semnificatie si un scop ‘Autracttva transcendente, nu mai prejos de cele revendicate de Biserica Catolica din Sepjecident ca fiind ale sale; Statul era ceva ca 0 aparitie dintr-o ,supralume’. Insdsi expresia Stat", Status, derivaté din iotéveu = a sta, a d4inui, daca ar deriva, poate, in mod empiric, ae forma de existent socialé pe care au adoptat-o popoarele nomade atunci cand s-au | igjapilit undeva, ei bine aceast expresie ar putea sé trimit’ la sensul superior al unei 1 & Heeinduiri avand drept scop participarea conform ierarhiei la ,stabilitatea" spiritual ce See%ipunea caracterului contingent, labil si haotic propriu traiutui la voia intampliriis; Pinca trimite, agader, la 0 oranduire caré si constituie o reflectare eficace a lumii existentei ‘cea a devenirii, a transformiarii care s& fad si se adevereascd vorbele rostite la ceremonia icA de incoronare a regilor amintite mai sus; ,,Neclintitd este toatA aceast’ lume a ‘itoarelor si neclintit este si acest rege al oamenilor*. In acest sens le-au fost fibuite, in mod frecveht, imperiilor si statelor traditionale simbolarile de ,centralism” é spolaritate*, simbol atribuit - aga cum am mai vazut - si arhetipului regalitatii. wstfel c& daca Lmperiut antic chinez a avut numele de ,Imperiul din mijloc" iar ‘resedinta din cele mai indepartate emintiri ale nordicilor s-a chemat Mitgard —‘n acelagi sens de regedinti de mijloc, de mijloc al lumii; gi dac’ oragul-capitald al imperiului solar {il incagilor s-a numit Cuzco, care cuvént pare si insemne ,buric* (in sensul de punct ‘éenitral) al pamantului, ei bine aceeasi denumire simbolick o intélnim i fn cazul oragului Délfo ~ centru al civilizatiel dorice, Si asemenea referinte care si ne dezviluie strivechiul sens al Statelor gi al ordnduirilor traditionale ne-ar mai putea fi oferite lesne de multe ‘alte traditii, In aceeasi ordine de idei semnalim si simbolistica preistoric’ a ,pietrelor sacre* al cdror presupus fetigism reprezint’ o idee fixk a cercetétorilor moderni. Piatra sfant& ~ omphalos — nu este o reprezentare ingenud a formei lumiis; semnificatia ei in greceste ‘iatume aceea de ,ombilic® duce de regula ~ aga cam s-a mai spus ~ Ia ideea de .centru", de .punct de stabilitate* aflatd in corelatie si cu ceea ce s-ar putea numi geografta sacra; spiatra sacra" apare adesea in mod ritual in niste locuri alese — nu la intamplare - drept centre traditionale iegate de un anumit ciclu isteric sau de un anumit popor® si aceasta mai ales cu semnificatia de ,temelie venita de sus“ care confirma nigte cazuri in care piatra avenit .din cer’, adic a fost un aerolit. in aceasta privin{a ar fi de amintit lapis niger, in traditia antic’ romani si the stone of the destiny — piatra fatidie’, tot neagr3, din ‘traditiile celtico-britanice, important’ prin faptul e& ise atribuia insusirea de a-i prevesti pé cai ce avean sé fie regi legitimi”. fn aceeasi ordine de idei Wolfram von Eschenbach afirma c& Graalul, ca o misterioas& ,piatr’ divin“ ce e are si puterea de a dezvalui cine dnume este vrednic de a deveni rege®. De unde gi, in sfargit, sensul, evident, al simbolisticii incerc&rii care consta in afi in stare s&'scoti o sabie impléntata intr-o piatra {(Teseu — in Elada, Sohrab ~ in Persia, regele Arthur — in stravechea Britanie si asa mai departe). “"” Doctrina celor doua naturi — bazi a viziunii tradifionale a viefii — se reflect’ in legaturile care, potrivit traditiilor, exist intre Stat si popor, demos. Ideea potrivit cdreia Statal ist trage originea din demos gi in acesta tsi are cauza esentiald a legitimitsti si onsistentei sale este o perversiune ideologica si ceva tipic lumii moderne care48 JULIUS EVOL dovedeste in mod categoric o regresiune. Cu alte cuvinte, potrivit acestei idei ne intoarcem la nigte forme sociale naturaliste ipsite deo carismé spiritual’. Si cic data ce am luat-o in aceasta directie ne afundam mereu, pana dim de Jumea maselor colectivizate si a democratiei absolute si de ceva care purcede dintr-o necesitate tireasca din insasi legea corpurilor care cad. in timp ce, potrivit conceptiei traditionale, statu) reprezinta pentru popor ceuza esentiala olimpica si cereasca si ctonica, iar ,inferaul” ~ ca idee si ,form&* ~ vos ~ reprezint& materia” sf natura” ~ An — corelatia dintre un principiu luminos, masculin, distinct si fertilizator $i o substantia feminina labila, promiscua si intumecoasa. Acestia sunt doi poli" intre care exist’ o stare de incordare pronuntaté care in lumea traditionala s-a anihilat in sensul unei transfigurari gi al une! oranduiri venite ,de sus". Astfel cdi pnd si folosirea in mod antitraditional a termenului de ,drept natural“ este o puri fictiune. Nu exist o naturé ,buné" prin ea insdsi care sA permit intuirea gi inrid3cinarea principiilor intangibile ale unui drept care sé fie unut si acelagi pentru fiecare fiintA omeneased. Chiar atunci end substanta etnicd apare intrucdtva ca o natura formatk®, adici se prezinta sub unele forme elementare de ordine, acestea nu pot avea o valoare spirituala - afaré numai daca nu sunt niste reminiscente ale unor actiuni anterioare creatoare de forma — mai inainte de a fi fost aplicate in cazul Statului sau intr-o oranduire traditionald asemandtoare venita de sus, Esenta demosului este in strafundurile ei intotdeauna demonic (in sensul antic si mu moral-crestin al termenuhui) astfel ca ea are nevoie de e purificare, de o eliberare mai jnainte de a putea constitui puterea gi materia ~ S0vapiig - unui sistem politic traditional i de a permite, totusi, aparitia unei orinduiri ierarhizate a gradelor de demnitate dincolo de un substrat naturalist. in legitura cu acestea se va vedea cd la baza ierarhiei castelor traditionale nua stat substratul politic sau economic, ci cet spiritual eare a fost in masur& si determine cu ajutoral unui adevarat sistem de participatii si de trepte ureate rand pe rand 0 vietorie a universului asupra haosulut. Traditia indo-ariand cunostea, in afara celor patru caste, o diferentiere mai general& i mai semnificativa care trimite la dualitatea naturilor: este deosebirea care se face intre acei arya sau duffa si acei shudra — in care primii doi termeni ti desemneaza pe ,nobili* si ,cenascuti“, cei ce constituie elementul divin", datvya, jar ceilalti sunt fiintele care apartin naturii si care reprezint& deci substratul promiscuu al jerarhiei invins in mod treptat de actiunea traditional creatoare de forma din sanul castelor superioare, de la ,tatii de familie” gi pin’ la bramana®. Aceasta este - in mod riguros ~ semnificatia initial a Statului i a legii in lumea Traditiei; agadar o semnificatie finand de o ,,structura* supranaturala chiar si acolo unde aceasta ~- date fiind unele aplicri incomplete ale principiului sau ca urmare a unei materializari ulterioare gi a unei degenerescenje — nu a prezentat aspecte caracteristice vizibile. Din asife! de premise rezulti o legiturii reciprocé potentiald intre elementul fundamental al oricdrui Stat si acela al universalitapit; acolo unde se exercita o actiune avand drept scop crearea vietii dincole de limitele naturii si ale existentei empirice si contingente, nu pot s4 nu se manifeste niste forme care nu mai sunt legate, in principiu, de particular. Dimensiunea universalului in diferitele civilizatit gi oranduiri traditionale poate avea valori diferite in aga fel incat s& fie mai mult sau mai putin evidenta, dela caz la caz, De fapt ,structura* intalneste intotdeauna rezistenta unei materii care in determinicile sale datorate spatiului si timpului actioneaza in oranduire in sensul diferentierii si individualizirii in aplicarea istorica efectiva a principiului unic superior gi anterior acestor manifestari. $i totugi nu existd forma de orAnduire traditionala careREVOLTA iMPOTRIVA LUMI] MODERNE 49 = in ciuda oricdrei caracteristici locale, a oricarui exclusivism empiric, 2 oricrui ,autoctonism* de culte gi institutii pe care ea le apara cu strdsnicie — s4 nu ascunda un principia mai inalt care se revel atunci cand oranduirea traditionala se ridicd pani la nivelul gi la ideea de imperiu. Astfel c& exist& nigte tainice legaturi de simpatie si de analogie ale fiectrei structuri traditionale cu ceva unic, ceva indivizibil si peren care este reprezentat in mai multe imagini ca s& spunem asa; si din cand in cand aceste circuite de simpatie se inchid, ceva din ele strafulgera si se inalt& dincolo de conditia lor si dobandeste o putere misterioas’ revelatoare a unui drept suveran care doboard orice -stavilé individual si ajunge la stadiul cel mai fnalt, la un tot unitar de tip superior, Acestea sunt tocmai culmile imperiale ale lumii Traditiei. fn mod ideal numai 0 singura cale duce de 'a ideea traditional’ de lege gi de Stat la aceea de Imperiu. 4.. “Am vagut cum opozitia dintre castele superioare caracterizate de renagiere si casta inferioar’ a acelor shudra a insemnat pentru indo-arieni opozitia dintre ,divin" si demonic". in Iran, castelor superioare le corespundeau tot atatea emanatii ale focului seeresc coborat pe pamant si cu osebire pe trei ,,inalsimi* distincte: si anume in afara gloriei* Chvarend) in forma suprema intruchipata mai ales in regi si in sacerdoti, un ‘rasemenea foc se impartea in mod ierarhic la celelalle caste sau clase, acelea ale -Azboinicilor gi ale mai-marilor bogatiei (rathaaestha $i vastriyaishuyant) deci in alte vdoud forme distincte, pang sa ajungi si ,prosliveasci" paménturile ocupate de stirpea tarian’i®, Pornind de la aceast baz se ajunge — potrivit traditiel iranice - la conceptia tmetafizicd a Imperiului ca o realitate independentd de spatiu gi de timp. Exist, in mod selar, doud posibilitati: pe de o parte ashavan — elementul pur, cel .credincios, devotat* Sipe pamant si fericitul din lumea de dincole ~ cel ce face s creasca aici pe pamnt puterea eprincipiului de hunina si mai inainte de toate stpanii ritului si ai focului care au o putere inviaibild asupra influentelor intunericului; si mai apoi r&zboinicii care luptd impotriva sbarbarilor sia celor nelegiuiti; in sfarsit mai sunt cei ce hucreazA pamantul arid si necultivat {dat fiind cA si acest lucru reprezintA milina, fertilitatea gi este aproape o izbéndai care face ‘04-1 creasc& valoarea misticei virfus a pAmantului arian. Contrarul lui ashavan este “anashavan — cel necurat, cel ce n-are lege, ce! ce neutralizeaz principiul luminos", Samperiul ca tot unitar tradifional condus de un .rege al regilor’ it corespunde Ini aici ceea ¢ principiul de lumina a cucerit pe taramul principiului intunericului si are drept hotar jimitul eroului Saoshyant ~ stApanul universal al unui viitor implinit, taramul pe care a ““gtriumfat .pacea”*. De altfel o idee asemandtoare intalnim gi in legenda potrivit c&reia

You might also like

• Her Body and Other Parties: Stories

  

  From Everand

  Her Body and Other Parties: Stories

  Carmen Maria Machado

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (821)
• Sing, Unburied, Sing: A Novel

  

  From Everand

  Sing, Unburied, Sing: A Novel

  Jesmyn Ward

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1104)
• The Sympathizer: A Novel (Pulitzer Prize for Fiction)

  

  From Everand

  The Sympathizer: A Novel (Pulitzer Prize for Fiction)

  Viet Thanh Nguyen

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (122)
• • Magazines
  • Podcasts
  • Sheet music
• Devil in the Grove: Thurgood Marshall, the Groveland Boys, and the Dawn of a New America

  

  From Everand

  Devil in the Grove: Thurgood Marshall, the Groveland Boys, and the Dawn of a New America

  Gilbert King

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (266)
• John Adams

  

  From Everand

  John Adams

  David McCullough

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (2409)
• The Perks of Being a Wallflower

  

  From Everand

  The Perks of Being a Wallflower

  Stephen Chbosky

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (2104)
• Brooklyn: A Novel

  

  From Everand

  Brooklyn: A Novel

  Colm Tóibín

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (1946)
• The Light Between Oceans: A Novel

  

  From Everand

  The Light Between Oceans: A Novel

  M.L. Stedman

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (789)
• A Tree Grows in Brooklyn

  

  From Everand

  A Tree Grows in Brooklyn

  Betty Smith

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (1929)
• A Man Called Ove: A Novel

  

  From Everand

  A Man Called Ove: A Novel

  Fredrik Backman

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (4610)
• Fear: Trump in the White House

  

  From Everand

  Fear: Trump in the White House

  Bob Woodward

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (738)
• Rise of ISIS: A Threat We Can't Ignore

  

  From Everand

  Rise of ISIS: A Threat We Can't Ignore

  Jay Sekulow

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (137)
• Team of Rivals: The Political Genius of Abraham Lincoln

  

  From Everand

  Team of Rivals: The Political Genius of Abraham Lincoln

  Doris Kearns Goodwin

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (234)
• Wolf Hall: A Novel

  

  From Everand

  Wolf Hall: A Novel

  Hilary Mantel

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (3811)
• A Heartbreaking Work Of Staggering Genius: A Memoir Based on a True Story

  

  From Everand

  A Heartbreaking Work Of Staggering Genius: A Memoir Based on a True Story

  Dave Eggers

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (231)
• The Woman in Cabin 10

  

  From Everand

  The Woman in Cabin 10

  Ruth Ware

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (2520)
• Little Women

  

  From Everand

  Little Women

  Louisa May Alcott

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (104)
• The Art of Racing in the Rain: A Novel

  

  From Everand

  The Art of Racing in the Rain: A Novel

  Garth Stein

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (4203)
• Hidden Figures: The American Dream and the Untold Story of the Black Women Mathematicians Who Helped Win the Space Race

  

  From Everand

  Hidden Figures: The American Dream and the Untold Story of the Black Women Mathematicians Who Helped Win the Space Race

  Margot Lee Shetterly

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (897)
• The Constant Gardener: A Novel

  

  From Everand

  The Constant Gardener: A Novel

  John Le Carré

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (104)
• The Outsider: A Novel

  

  From Everand

  The Outsider: A Novel

  Stephen King

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1849)
• The Unwinding: An Inner History of the New America

  

  From Everand

  The Unwinding: An Inner History of the New America

  George Packer

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (45)
• Angela's Ashes: A Memoir

  

  From Everand

  Angela's Ashes: A Memoir

  Frank McCourt

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (440)
• Vladimir Moss - The Mystery of Christian Power

  

  Document668 pages

  Vladimir Moss - The Mystery of Christian Power

  dorin_jamba

  No ratings yet
• The Yellow House: A Memoir (2019 National Book Award Winner)

  

  From Everand

  The Yellow House: A Memoir (2019 National Book Award Winner)

  Sarah M. Broom

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (98)
• Yes Please

  

  From Everand

  Yes Please

  Amy Poehler

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1898)
• The Emperor of All Maladies: A Biography of Cancer

  

  From Everand

  The Emperor of All Maladies: A Biography of Cancer

  Siddhartha Mukherjee

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (271)
• The World Is Flat 3.0: A Brief History of the Twenty-first Century

  

  From Everand

  The World Is Flat 3.0: A Brief History of the Twenty-first Century

  Thomas L. Friedman

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (2259)
• Manhattan Beach: A Novel

  

  From Everand

  Manhattan Beach: A Novel

  Jennifer Egan

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (792)
• Archbishop Averky Taushev - Stand Fast in The Truth

  

  Document14 pages

  Archbishop Averky Taushev - Stand Fast in The Truth

  dorin_jamba

  No ratings yet
• Archbishop Averky Taushev - Stand Fast in The Truth

  

  Document14 pages

  Archbishop Averky Taushev - Stand Fast in The Truth

  dorin_jamba

  No ratings yet
• Shoe Dog: A Memoir by the Creator of Nike

  

  From Everand

  Shoe Dog: A Memoir by the Creator of Nike

  Phil Knight

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (537)
• (Euseviu Popovici) Istoria Bisericească Universală Și Statistica Universală (Vol III)

  

  Document335 pages

  (Euseviu Popovici) Istoria Bisericească Universală Și Statistica Universală (Vol III)

  pravoslavnic

  No ratings yet
• The Little Book of Hygge: Danish Secrets to Happy Living

  

  From Everand

  The Little Book of Hygge: Danish Secrets to Happy Living

  Meik Wiking

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (401)
• The Glass Castle: A Memoir

  

  From Everand

  The Glass Castle: A Memoir

  Jeannette Walls

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (1716)
• Grit: The Power of Passion and Perseverance

  

  From Everand

  Grit: The Power of Passion and Perseverance

  Angela Duckworth

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (590)
• Vladimir Moss - Essays On Orthodox Ecclesiology. 2013

  

  Document131 pages

  Vladimir Moss - Essays On Orthodox Ecclesiology. 2013

  dorin_jamba

  100% (1)
• Elon Musk: Tesla, SpaceX, and the Quest for a Fantastic Future

  

  From Everand

  Elon Musk: Tesla, SpaceX, and the Quest for a Fantastic Future

  Ashlee Vance

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (474)
• Troparul Necenzurat Al Sfintei Cruci

  

  Document6 pages

  Troparul Necenzurat Al Sfintei Cruci

  dorin_jamba

  No ratings yet
• Bad Feminist: Essays

  

  From Everand

  Bad Feminist: Essays

  Roxane Gay

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1016)
• On Fire: The (Burning) Case for a Green New Deal

  

  From Everand

  On Fire: The (Burning) Case for a Green New Deal

  Naomi Klein

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (74)
• Archbishop Averky - What Is Orthodoxy?

  

  Document3 pages

  Archbishop Averky - What Is Orthodoxy?

  dorin_jamba

  No ratings yet
• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  From Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (5807)
• Congresul Panortodox Din 1923 de La Constantinopol. Stenograme

  

  Document113 pages

  Congresul Panortodox Din 1923 de La Constantinopol. Stenograme

  dorin_jamba

  No ratings yet
• The Hard Thing About Hard Things: Building a Business When There Are No Easy Answers

  

  From Everand

  The Hard Thing About Hard Things: Building a Business When There Are No Easy Answers

  Ben Horowitz

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (345)
• The Gifts of Imperfection: Let Go of Who You Think You're Supposed to Be and Embrace Who You Are

  

  From Everand

  The Gifts of Imperfection: Let Go of Who You Think You're Supposed to Be and Embrace Who You Are

  Brene Brown

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1091)
• Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  

  From Everand

  Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  Chris Voss

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (842)
• Principles: Life and Work

  

  From Everand

  Principles: Life and Work

  Ray Dalio

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (599)
• Steve Jobs

  

  From Everand

  Steve Jobs

  Walter Isaacson

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (806)
• Protodiacon Ioan Munteanu - Calendarul Bisericesc, Memoria Și Simbolul Ortodoxiei, 2009

  

  Document224 pages

  Protodiacon Ioan Munteanu - Calendarul Bisericesc, Memoria Și Simbolul Ortodoxiei, 2009

  Lumea Ortodoxă

  No ratings yet
• Învățăturile Împăratului Vasile I Macedoneanul Către Fiul Său Leon Cel Înțelept

  

  Document75 pages

  Învățăturile Împăratului Vasile I Macedoneanul Către Fiul Său Leon Cel Înțelept

  dorin_jamba

  100% (1)
• Sf. Nicodim Aghioritul - Războiul Nevăzut

  

  Document233 pages

  Sf. Nicodim Aghioritul - Războiul Nevăzut

  dorin_jamba

  100% (1)
• Bishop Gregory Grabbe On Metropolitan Cyprian's Koutsombas Ecclesiology

  

  Document12 pages

  Bishop Gregory Grabbe On Metropolitan Cyprian's Koutsombas Ecclesiology

  dorin_jamba

  100% (1)
• Canon 46 Apostolic, Pidalion, Cu Subînsemnarea 68 A Sf. Nicodim Aghioritul

  

  Document10 pages

  Canon 46 Apostolic, Pidalion, Cu Subînsemnarea 68 A Sf. Nicodim Aghioritul

  dorin_jamba

  No ratings yet
• Eusebiu Popovici - Istoria Bisericească Universală, Vol. I

  

  Document481 pages

  Eusebiu Popovici - Istoria Bisericească Universală, Vol. I

  dorin_jamba

  100% (5)
• Sf. Ioan Gură de Aur - OMILIA XLVI Din Omilii La Matei

  

  Document5 pages

  Sf. Ioan Gură de Aur - OMILIA XLVI Din Omilii La Matei

  dorin_jamba

  No ratings yet
• Sf. Antim Ivireanul - Sfaturi Creștino-Politice Către Ioan Ștefan Cantacuzino, Domnitorul UngroVlahiei

  

  Document37 pages

  Sf. Antim Ivireanul - Sfaturi Creștino-Politice Către Ioan Ștefan Cantacuzino, Domnitorul UngroVlahiei

  dorin_jamba

  No ratings yet
• Păr. Serafim Rose - Locul Fericitului Augustin În Biserica Ortodoxă

  

  Document80 pages

  Păr. Serafim Rose - Locul Fericitului Augustin În Biserica Ortodoxă

  dorin_jamba

  No ratings yet
• Neofit Cavsocalivitul - Înfruntarea Jidovilor, Original, 1803

  

  Document187 pages

  Neofit Cavsocalivitul - Înfruntarea Jidovilor, Original, 1803

  dorin_jamba

  100% (2)
• Orthodox Word 1969 Nov Dec

  

  Document44 pages

  Orthodox Word 1969 Nov Dec

  dorin_jamba

  No ratings yet
• Orthodox Word 1969 Sep Oct

  

  Document44 pages

  Orthodox Word 1969 Sep Oct

  dorin_jamba

  100% (3)
• В. В. Болотов - Александрийская Пасхалия, Логика и Эстетика. Приложения к Журналу Третьего Заседания Комиссии По Вопросу о Реформе Календаря При Русском Астрономическом Обществе, 31 Мая 1899 г

  

  Document21 pages

  В. В. Болотов - Александрийская Пасхалия, Логика и Эстетика. Приложения к Журналу Третьего Заседания Комиссии По Вопросу о Реформе Календаря При Русском Астрономическом Обществе, 31 Мая 1899 г

  dorin_jamba

  No ratings yet
• Orthodox Word 1969 May Jun

  

  Document48 pages

  Orthodox Word 1969 May Jun

  dorin_jamba

  100% (1)
• Orthodox Word 1968 Mar Apr

  

  Document52 pages

  Orthodox Word 1968 Mar Apr

  dorin_jamba

  No ratings yet
• Orthodox Word 1967 Jan Feb

  

  Document40 pages

  Orthodox Word 1967 Jan Feb

  dorin_jamba

  No ratings yet
• 022 V04N05 1968 Sep Oct

  

  Document52 pages

  022 V04N05 1968 Sep Oct

  iepurasull

  No ratings yet
• 018 V04N01 1968 Jan Feb

  

  Document48 pages

  018 V04N01 1968 Jan Feb

  iepurasull

  No ratings yet