UNIVERSITATEA TEHNICA A MOLDOVEL Catedra de stiinfe socioumane Conf. dr. Mihail Braga Lector superior Ecaterina Lorovanu, Dr. Constantin Lozovanu Conf. dr. Victor Rocactuc Conf. dr. Gheorghe Slabu Prof dr. hab Tudor Virteanu ISTORIA FILOSOFIEL Ciclu de prelegertSen ae Sn Se Sees ‘Tehnick 8 Moldoved ce studiazh flosofia: Redactor responsabil: conf, dr. Mihai Braga ©) 2.7.26,2000 Filosofia, problemele si rolul ei fn societate Conceptia despre lume, caracierul ei social-istoric. Structura concepfiei despre lume In decursul vietii fiecare om isi creazi o imagine despre realitate. Chiar din copilaric cl incearcd sé gascasca rdspuns la un sir de intrebari, care-] framinta, Ce este Universul si cum a fost creat? Ce prezinta. omul in acest Univers imens? Cum se dezvoltd societatea? Ce este fericirea etc.? Raspunzind {a intrebarife puse de practica si gindirea umana, oamenii isi formeaza o anumita inchipuire despre realitatea inconjuratoare. Anume aceste inchipuiri, imagini si stau la baza conceptiei despre lume. :Conceptia despre fume este un ansamblu de reprezentari si idei despre natura, societate, despre om si locul lui in lume. Conceptia despre lume include de asemeni intelegerea si aprecierea de catre om a sensului vietii si activitatii sale, a destinului omenirii si sensului istorici. In sensul farg ca include ansamblul convingerilor si idealurilor filosofice. stiintifice, social politice, morale, estetice, religioase ale oamenilor. Raporturile omului cu lumes tnconjuritoare, cu socictates, locul sdu ca fiintd, focul ratiunii, activitapii gi creatiei sale In aceasta lume sunt probleme caracteristice gi centrale ale conceptiel despre lume. Conceptia despre lime are un caracter istoric, ca se schimba in dependenta de dezvoltarea societatii. Cu cit ne adincim mai mult in trecutul istoric parerile oamenilor despre lumea inconjuratoare sunt mai fantastice, in ele persista_un sir de fiinte, puteri supranaturale, care au menirea de a fi principale in aceste conceptii si de a indeplini roluri majore. Cu ajutorul lor sunt explicate cele mai esentiale probleme ale existentei. Mai tirziu, odaté cu dezvoltarea stiintelor, aceste pareri sunt inlocuite cu altele, care reflectA mai adecvat realitatea. Tabloul despre lume se schimba, puterile supranaturale, ce jucau rolul esential in fundamentul parerilor umane, vin sa fie inlocuite cu Jamutiri stiinfifice.Vuues je Ueopic ime LeprediInla O FeLeCWe 4 pariculariayuor existenici sociale, In ea se pot distinge elemente sau trasaturi comune proprii indeosebi unei anumite formatiuni sociale si epocii respective. In functic de structura sociala si economica distingem clemente ale concepliei despre lume comune poporului sau natiunii, precum si membrilor unei clase sociale. Varietatile individuale ale conceptici despre lume sunt determinate de particularitatile existenjei individuale, de conditiile specifice de instruire, educatie gsi practica sociala, de tipul temperamental al individului Deci concepjia despre lume evoluiaza nu numai de la o formatiune sociala la alta, ci si de la un individ la altul. Gamenii, ce traiesc in aceeasi epoca, ba chiar si in aceeasi familie, pot avea diferite conceptii despre lume. Acest fapt ¢ determinat de clementele spirituale ce participa la formarea conceptiei despre lume. Fenomenul! spiritual numit conceptie despre lume are © structura compusa. El cuprinde o sistema de blocuri si elemente ale cOnstiintei si cultrii umane. Parti componente ale conceptiei despre lume sunt cunostintile, gindurile, emoriile, aspiratiile, proiectele, convingerile, valorile spirituale. In genere, toate aceste fenomene participante la configurarea conceptiei despre lume, pot fi impartite in doua blocuri principale. Primul este blocul intelectual, Specificul lui consta in reflectarea adecvata u lumii inconjuratoare, acumularea cunostintelor, purificarea lor de iluzii si gregeli. Al doilea este blocul emotional si de comportament. El este angajat spre formarea unei atitudini faja de natura, societate si om. Intro oarccare masura acest bloc este contrar primului bloc. Daca primu] e orientat {a acumularea cunostintelor adecvate, atunci al doilea e orientat spre formarea unyi anumit mod de viata, spre conceperca soartci umane, sensului activitafii noastre pe pamint. Din el fac parte valorile spirituale: convingerile, aspiratiile, proiectele. Nu e greu de injeles ca toate elementele si blocurile conceptiei desjve lunic nu sunt razlete, ca intre ele exista o anumita coerenta, ca unele din ele le pot determina pe altele. uneie-s principale. altele secundate s Odata cu desfasurarea revolutiei tehnico-stiintifice, amplificarea rolului stiintei si tehnicii in practica sociala, in cultura umana un loc de baza aw ocupat cunostintele stintifice. [nsa absolutizarea lor in mare masura a adus nu numai la urmari pozitive. ci si negative. S-a creat o pozitie scientista si tehnicistA. care preamareste rolul stiintei si tchnicii in dezvoltarea umana, nu neaga direct, dar in mare masura atenueaza rolul culturii umanitare, ceea ce a creat si O anumita atitudine fata de natura si societate intrmun fel nepasdtor, care poate aduce la cataclisme, mai ales cataclisme de tip ecologic. De aceca, in ultimul timp se accentueaza tot mai mult prioritatea intereselor general-umane. Pentru a ne da mai tine seama de continutul conceptici despre lume, cum se formeaza 11 diferiti indivizi, e necesar, de a face cunostinta cu notiunile de percepere si viziune a lumii. Partea emotional-psihclogica a conceptici despre lume formeaza fenomenul numit perceperea lumii, in care se reflecta nivelul dispozitiel, sentementilor, senzatiilor. La unii oameni in conceptia despre lume un rol hotaritor it joaca partea emotional-psihologica. Viata umana genereazi o gama compusa de emotii, printre care sunt atit ¢lemente pozitive, cit si negative. Oamenilor le sunt proprii sentimente luminoase: iubi mindria, fericirea si negative: de neincredere in puterile sale, neputin{a, singuratate, améaraciune, neliniste, frica, desperare, Ele actioneaza direct la modul individual de percepere a lumii. lar concordanta diferitor sentimente creaza diferite tipuri de percepere a lumii. In sentimente, dispozitii se dezvaluie imprejurarile din viata oamenilor, deosebirea de pozitic sociala si politica, virsta si sanatatea. Dispozitia emotionala poate fi de bucurie, fericire, optimista, plind de marinime sufleteascd, ori pesimista, egoista, negativa. In sensul ucesta s4 ne amintim cum apreciaza sensul vietii eroii romanului lui A. Dumas “Trei muschetari", D’Artanian si Atos. ¢ D'Artanian: "Viata n-are sens, dacd in ea nu exista loc pentru eroism si aventuri", = Atos: "Dragul meu, viata n-are sens nici daca in ca exista loc pentes eroism si aventuri" Difeventa aceasta de percepere a lumii se intilneste nu numai 1a cameni cbisnuiti, c: si ia savanti, fitosofi. Unii filosofi nu intelegperspectivele dezvoltarii societaii, nu percep rolul omului in natura gi societate, si atunci conceptiile lor devin pesimiste, iar altii injeleg pempectivele dezvoltarii si conceptia are un colorit optimist, plin de viata. Impulsuri begate conceptei despre lume ii dau sentimentele morale: rusined, o1arinimia, sentimentul datoriei, bucuria, asupra ei se rasfmny antipozii acestora: nimicnicia sufleteasca, _nelegiuirea, neonestia. Lumea emofionala a individului determina in primul rind forma de percepere a realitatii, care se rasfringe asupra conceptiei despre lume La configurarea conceptici despre lume participa nu numai sentimentele, senzatiile, ci si rajiunea, intelectul. Elementul rational al conceptiei despre lume alcatuieste viziunea lumii. Rolul ratiunii este formarea unci conceptii integre despre lume din suma de sentimente si senzalii reflectate de subject; de unise a notiunilor, ideilor, de formare a convingerilor. Convingerile constituie fundamentul viziunii lumii. Daca individul nu-i convins in cunstintele sale, atunci el pierde baza, datorita carcia ar putea activa si invers, daca el e¢ convins in cunostinicle sale, atunci cl poate sd-si aleagd normele, idealurile ctice, ive, juridice, politice, care-] vor ajuta in activitatea sa zilnica. La baza formaril convingerii sta adevarul. De aceea, omul trebuic s& se incredinjeze, cA bagajul sau de cunostinte sunt adevarate. Cunostinjele pot fi acumulate pe mai multe cai. O mare parte din cunostinfe Oamenii Je acumuleaza nerafional, pentru ca nu-s in stare sé supuni unui control riguros toate ideile, notiunile, teoriile existente. Dar in acelasi timp, trebuie de spus, ci o mare parte din cunostinte au fost supuse controlului in trecut de practica umana, Ins& aceste cdi au un cusur. Ele pot forma o atitudine dozmaticd fata de Cunostinte. Dogmatismml este 0 boala a gindiii si e raspindit larg. Cel mai inalt nivel dogmatismul il atinge im religie, unde gtitudinea critica lipseste complet. i Formarea convingerilor s¢ poate efectua si pe cai rationale unde cunostinicle, ideile, teoriile se supun unor indoieli si se controleaza adevarul lor. Aceste cunostinte sigur sunt mai trainice. Scepticismul are si cl anumite granite, daca ele sunt calcate, atunci biruie scepticismul negativ, care va nega existenta oricdrui adevar, ideal, seop, ete In funclie de gradul de profunzime al reflectarii si modalitatea atitudinii implicate se poite distinge o conceptie despre lume obisnuita (naiva, spontana) si una sistematica fundamentata teoretic, care a asimilat principii filosofice si valori stiintifice. Deci avem doua niveluri de concepere a lumii: nivelul obisnuit si nivelul teorctic. Nivelul otisnuit ori cum e adesea numit - filosofia vietii ~ se formeaza firesc. El se cristalizeaza sub actiunca nivelului de dezvoltare a societatii, culturii, religiei, spiritului national, profesiei, starii suffetesti a oamenilor. /Asuma atit cunostinte practice, sentimente pozitive, cit si mituri, greseli, fantezii, dispozitii nesanatoase. De obicei, acest nivel e lipsit de logica si nu-i sistematizat. Emotiile pot depasi ratiunea. Insa nivelul obisnuit al gindirii, spontan nu poate rezolva problemele compuse. inainta‘e de evolutia sociala, pentru aceasta @ nevoie de o cultura vasta, cunostinte profunde, logicd puternica, De aceste privilegii dispune gindirea teoretica. Din gindirea teoretica face parte si filosofia. Spre deosebire de alte moduri de gindire filosofia pretinde sa fondeze parerile sale logic, studiaza metodologia gindirii, evidentiazé si supune unei critici creatoare scopurile si idealurile in numele carora omenirea traieste si activeaza. Tipuri istorice de concepsti despre lume. Mitul, religio, filosofia Gindirea umana se afla in continua evolutic. Pentru a se eristaliza la nivelul contemporan, gindirea a trecut o cale lunga si anevoiosa. Cu toate ca la dilerite popoare aceasta evolutie are forme specifice, in general exista o anumita legilate in evoluarea concepjiiter despre lume. Gindirea succede de Ja etapele inferioare, bazate pe clemente fantastice, puteri supranaturale, alogisme la etapele superioare, unde in principiu nucleul gindirii este stiinta, log ‘alin Evolutia modului de gindire conduce la schimbaren septic! despre lume. Sunt cunoscute trei tipuri de conceptii despre lume: mitul, religi: flosofia corConceplia mitologica despre lume Mitologia este o forma a constiintei sociale, mod de injelogere a lumii caracteristic tuturor popoarelor primitive. Elementul principal al gindirii mitelogice este mitul. Esenta oricarui mit © constituic reflectarea fancastica a reatitaqii maturate si sociale sub formu unor legends, istorisiri sau alegorii despre zei, eroi ori alte fiinte fabuloa Radacina obicctiva a reéflectarii mitice a constituit, gradu) scazur al forjelor de producyie si implicit al dominarii fortelor naturii asupra omului Din punet de vedere al sferelor tematice distingem mituri Tteogonice, Ce povestesc cum au aparut zeii sau cum sivau impartic atributele, mituri cosmogonice, ce cauta sa explice $i sa reconstituie aparitia sau “facerea” lumii; mituri etiologice, ce incearca sa explice originea unei institutii sau @ unei traditii, ceremonii. Unele mituri sunt interpretari simbolice, alegorice ale unor fenomene din natura, altele pastreaz’ amintirea transfigurata a unor momente din istoria popoarelor respective. Multe mituri simbolizeaza aspiratii omenesti cutezatoare: visurile de stapinire ale naturii (mitul lui Prometeu), visul de a zbura (Icar), ori sentimente ‘omenesti eterne: diagostea nelarmuita (mind tui Orfeu si Euridice), prictenia (Oresic Pilade), dorul neunplinit, (Eres si Psiheia). Sunt miluri eshatologice, apocaliptice, in care se descrie moartea cosmosului, iar uneori remvicrea lui si ticeputul unei noi evolutii. Un foe de seama in mitologie ocupa onl si problemele lui: originea, nasterca, etapele victii, moartea, greutdtile, ce le intilneste in caléa sa. Mitologia descrie realizarile culmwral uinane: descoperizea mestesugariilor, agriculturii, stabilirea obiceiurilor, stualelor, traditiilor. Care-i importanta mitului in. cultura umana? ty prinml rind, in milologie pentru prima data se pun problemele eterne ale gindirii umane: ce esie Universul? Care-i structura lui? Ce este omul si de unde provine el, etc.? Mitul juca roful de baza in viata spirituala a sovietalii si era un mod de percepere a realitatii. Mitul indeplinea on sir de functii sociale. Prin intermediul lui se ficea legétura dinte trecut si prezent, dintre viata spitituala a diferitor generatii, se formau parerile colective ve neamblui. Gindiren mitologica statornicia ieulurile societatii, 9 stimula anumita forma de conduitaé, intruchipa cercetarile unitatii dintre natura si socictaie, univers si om, unitatii interioare a omului. Mitologia a intruchipat in sine inceputurile cunostintelor, religiilor, teoriilor politice, artclor si filosofici. Specificu) intelectual al mituluj se manifesta prin aceea, ca gindul se reflecta prin imagini concrete, poctice, tafore. In mit nu exista deosebirea dintre subiectiy si obicctiv, culrtura si natura, fantezie si realitate. Fenomencle naturii sunt fetisizate, insufletite, personificate. Caracterul constiintei mitologice trebuie conceput in conditii concret istorice, cind aceasta juca in viata spirituald a socictatii rolul de baza. Cu disparitia societatii primitive dispare ‘si mitul ca forma generala de gindire si percepere a lumii. Dar nu s-a sfirsit procesul initiat de mitologie de a cauta raspuns la intrebarile esentiale ale vietii umane. Acestea devin inuebari de baza la celelalte tipuri de coneeptie Gespre lume. E locul sa mentionam, ca 0 data cu trecerea la alte tipuri de gindive si conceptic despre lume modul mitologic de gindire mai are radacini si in gindirea contemporana si participa la formarea constiin{ei si culturii sociale. Concepftia religioasd despre lume Religia provine de la latinescul (religio), ce inseamna eviayie, cuviosie. lucru sacru, cucernicic. Religia este o astfel de conceptie despre lume in cadrul carcia cunoasierca lumii se face prin dublarea ei in viata paminieasca (naiurala) si cereascg (supranaturala). Esenta religici consta in credinta existen(ei anumitor puteri supranaturale, ce joaca un rol primordial in viata Universului si a societatii. Orice religie nu este doar nimic altceva decit oglindirea fantastica in mintile oamenilor a forjclor exterioare, care diminuiazé viata lor de toate zilele, oglindire, in care fortele pamintesti ‘iau forma unor forle suprapamintesti. Cercetarile stiintifice marturisesc c4 in opiniile fantastice despre puterile insuflejite, care considerabil i-s mai puternice decit fortele firesti ale omului este reflectat amestecul, patrunderea necontinita a puterilor straine, spontane ale naturii si societatii in viata omului, ce poarta in sine clementul intimplatorului, neprevazutului, catasirofei. Fortele acestea tainice si spontane sunt concepute ca niste puter! majore, de care depinde existenta, aparitia si disparitia orisicarni obiect, fiinta, societite. Deci toate intrebarile, ridicate de mitolog10 legatura cu geneza omului, societatii, Universului, sensul si sfirsitul lor, aparitia culturii, meseriilor, obiceiurilor, ritualelor ete. acuma sunt lasate pe sama acestor puteri supranaturale. Religia s-a dezvoltat pe baza perceperii dependentii oamenilor de aceste forte, care nu se supun nici unui control, ea apare ca o completare iluzorie a neputintei socictatii fata de cle. In conceptiile timpurii despre religii destul de ciudat se imbina raul si binele, puterile demonice si dumnezeiesti. De aceea, oamenii de la inceput se temeau la fel de toate fortele supreme. Cu vremea aceste forte oamenii Je despart in bune si rele, se adreseaza dupa ajutor la fortele bune impotriva celor rele. Apoi apare notiunea de Dumnezeu, camuia i se atribuie toate calitatile bune existente, o forté majora. El devine aparatorul oamenilor. Dumnezeu e privit ca veghetorul obiceijurilor, drepturilor, moravurilor, idealurilor. Cu vremea in gindirea religioasa se petrece 0 cotiiura esentiala: dorinta egoisté de a-i imbuna pe zei, de a-i chema in ajutor se imbina cu respectarea dezinteresata, dorinta de a urma calea binelui, cu cautarea cailor spirituale spre Dumnezeu. De intarirea acestui moment in religie & legat dezvoltarea normelor de conduita, idealurilor sociale. Aceasta adesea a ajutat la crearea ideilor umaniste, formarea personalitatii. . In cadrul religiei s-au format norme unice, care reglau forma de percepcre a lumii, gindirea si conduita oamenilor. Datorita acestui fapt religia a fost un remediu putemic a reglamentarii sociaic, a pastrarii moravurilor, traditiilor si obiceiurilor. Una din misiunile ieligici care astazi capdta raspindire este formarea constiintei de unitate a lumii, de idealuri comune si valori vesnice. Dar biserica a jucat si rolul unui exploatator spiritual mai ales in Evul Mediu. Multi ginditori care crau numifi eretici au fost izolati de societate, cazniji. Religia a reflectat fanatism, dusmanie si fata de oamenii de alte credinte. Adesea dusmania de moarte aducea la razboaie, nu permite nici acum unele conflicte sa fie rezolvate pe cai pasnice. 7 Biserica a avut si are centrele sale culturale. In cadrul biserici sau nascut reformatori si invatati, muzicanti, pictori. Ca conceptie despre lume religia si filosofia au puncte de tangenta. Ambele au prdestinatia de cercetare si explicare a tainelor Universului, de a exercita influienta asupra constiintei umane si " conduitei oamenilor. Insa este mare si deosebirea dintre ele. Spre deosebire de religie, care are ca probleme primordiale sufletul si nelinistea lui, sperantele si credinta, filosofia are in plan prim aspectele logice, rationale ale conceptiei despre lume si reflecta si necesitatea crescinda a intelegerii rationale a lumii. In fond, gindirea filosofica se deoscbeste radical de cea religioasa, fundamentul ei fiindu-i pozitia ratiunii. Observatiile asupra maturii, analiza logica, generalizarile, concluziile, dovezile stiintifice eu vremea au inceput a cestitui din gindire nascocirile, fanteziile si insasi spiritul gindirii mitologice, lasindu-le in sfera artei. Miturile raspindite in popor incep a fi revazute si primesc explicatii rationale. [ar notiunea de intelepciune capata o insemnatate nu obisnuita, ci nobila, fiind conrapusa ratiunii obisnuite. Este socotit un mod de gindire lipsit de egoism, care e pus la slujba adevarului. Deci trecerea la gindirea filosofica este o dcpasire atit a gindirii mitologice, religioase, cit si a gindirii de toare zilele. Incepind cu secolele VII-V ic.n., elementul acesta nou - dragostea fata de intelepciune - devine tendinta cea mai de seama a culturii umane. Tendinja aceasta destul de repede aduce la dezvoltarea stiintelor in cadrul filosofici. Gindirea filosoficd a integrat in sine o tendinta puternica nu numai de-a stringe date, ci si de a le sentiteza, de a percepe lumea ca ceva integru. Aceste cunostinte se deoscbesc de conostintele despre obicctele singulare; dispunind de asa cunostinte, filosofii socoteau, ca sz poate dirija totul. In afara investigatiilor in problemele Universului _filosofia presupunea reflectari asupra naturii omului, soartei si vietii umane. Filosofia se pretuia fiindca ea permite sa fie gasite cai frumoase de rezolvare a situatiilor, servea indrumator in conduita si modul de viata. Ea era cehmata sa contribuie la reglamentarea relatiilor dintre om si natura, sd oformieze cunostiin{ele si sé coordoneze actiiunile, Aparitia filosofiei a insemnat ivirea unei noi orientéri spirituale, cautarea armoniei dintre cunostinte si practica umana, echilibrarea lor cu convingerile, credinta, sperantele si idealurile umane. Filosofia a concert c& cunostinjele luate in afara valorilor spirituale pot aduce daunt ait yeulur cit si maturii. Svoblemele major: de studiu ale folosofiei au devenit natura si societat:a. Studierez naturii de catre filosofie a adus fa dezvoltarcairs stiinjelor naturale: matematica, fizica, biologia, astronomia, etc. Studierea societatii da si ea imbold la aparitia stiintelor sociale: istoria, jurisprudenta, politica, ete. In decurs de dowd-trei milenii filosofia s~a schimbat, s-a imbogatit si si-a concretizat problematica, de care e preocupata, metodele de cercetare. Insa pozitia, menirea ci este mult mai statornica. Filosofia ca conceptie despre lume este o sistem’ te: cuca despre natura, om si locul lui in aceasta natura. Fiind co-.yarata aceasta definitic cu difinitiile conceptiilor religioasé si mitologica despre lume, gasim punctele de tangenta. La toate aceste conceplii obiectul de studiu este omul si natura, legatura lor. Dar ele se deosebesc prin modul de percepere, nivelul intelectual de rezolvare a problemelor, felul de a privi aceste probleme. Obiectul filosofiei. Caracterul ei istoric si funcflile filosofiel Filosofia este un fenomen cultural bogat si are un caracter polifunctional. In cadrul ei se rezolva un spectru larg de probleme Dai filosotia nu este ceva unic, ca include in sine un gir de scoli, curente filesofice. In dependenta de aceasta posibilitayile ei de analiza, cercetare a realitafii, rezolvare a problemelor sunt diferite. Unele § flosolice cerceteazd doar anumite crimpceic inguste ale realitatii (de exemplu: constiinta, religia, politica, Iumea interioara a omului, conduita, limba, ete.). Altele cerceteazi anumite legaturi (de exemplu: filosofia si istoria, filosofia si’ stiinta, filosofia si cultura, etc.), fotalitatea aceasta de scoli de fapt sunt preocupate doar ce unele probleme inguste, ce aduce la absolutizarea acestor probleme gi deci Ia saracia obiectului filosofiei ca stiinta. Jnsa interesele regle ale filosofiei, sunt mult mai targi si intruchipeaza in sine diversitatea practicii umane. Asa, de exemplu, filosoful german Hegel a creat o sistema larga de filosofic: filosofis naturii, istoriei, politicii, dreptului, artei, religiei, moralei, care reflecta bogatia practicii umane. Cu cit mai bogati si mai profunda este coneepua filosofica cu atit. mai adecvat e reprezentati cultura B Investigatiile filosofilor in istoria culturii umane se schimba in dependenta de necesitafile practice sociale. Intr-o perioada filosofia mai intens se ocupa de studij cosmogonice, in alta de dialectica, metodologia cunoasterii, in a ueia de problemele societatii, existentei umane, etc. Daca am reprezenta printr-o generalizare punctele de vedere ale diferitor sccli filosofice asupra obiectului filosofiei, atunci el at avea urmatoarea schema: Reprezentanpit (filosi Silosofice) Unele scoli filosofice din China, India antica, scoala_—eleata, Aristotel, sisteme metafizice din Evul Mediu si timpurile noi, neotomismul, existentialismul Unele scoli din China, India Grecia antica, scoala antropologica, pozitivismul faza I- a sia [l-a Hegel, Feierbah | Punctul de vedere (care-i oblectul de studiu) al filosofiei ca stiinja 1. Filosofia este o invatatura despre existenta in geveral. 2. Filosofia este o invatatura despre cunoastere, ori morala, sau despre om in general. 3. Filosofia este o invatatura despre lot ce cxista, dar no despre o sferd specific a realitatii. 4. Filosofia este o imvatatura despre datorie, ideal, valori. {5. Filosofia este 0 teocie, ce are obiectul o anumita realitate. 6. Filosefia mu cste teoric, ci o activitate intelectuala specifica si nu ¢ legata de un obiect concret al cunoasterii. 7, Filosofia este 0 stiinta, care poate si trebuie sa fie stiinta. &. Filosofia nu esie o stiinta, ea nu poate si nu trebuie sa fie Platon, scolile platanice, neocantiene, Husserl G. Comelius, — ncopozitivismul, filosofia lingvistica Aristotel, Hobbes, Decartes, Kani. Fichte, Hegel Trationalismul religios, existentialismul, C. PopperW 9. Filosofia este 0 coneeptie stiintifica despre lume. ‘10. Filosofia au este conceptie 7 deo ne | Analiza punctclor de vedere ne face sa vedem urmatoarele lucruri: 1) cA pentru unii filosofi si acestea alcatuiesc majoritatea covirsitoure a filosofilor, filosofia are obicctul de studiv realitatea inconjuratoare: integral sau a unor parti ale ei; 2) ca filosofia este: a) o invatatura; b) 0 tearie; ¢) o stiinta; 3) ca filosofia nu este o stiin{a, ci © anumita activitate umend; 4) unii filosofi socot ca filosofia nuvi stiinta, ci o conneptie despre lume. Obiectul de studiu general al filosofiei este realitatea obicctiva si im special legile ei generale de dezvoltare. Fiind un fenomen cultural extrem de compus, filosofia are un spect larg de functii. Filosofia cerceteaza, studiazA lumea inconjuratoare, ea generalizeazi materialele teoretice ale ultor stiinte, joaca solu! de metedologie pentm stiintele , naturale si’ sociale, cristalizeaza conccptiile oamenilor despre lume. De asemeneta ea indeplineste rolul de pronostic social, are functie constructiva, creatoare etc Aici ne vom opri numai la dowd functii ale filosofiei: functia conceptuala si metodologica. 1. Functia conceptuala a filosofiei Specificul filosofiei fata de celelalte forme ale constiinjei sociale consta in faptul, ca ea constiuic. un sistem inchegat de idei, notiuni si teorii istorice determinate cu privire Ja realitatea obiectiva, privita sub aspectele cele mai generale. Spre deosebire de stiintele particulare, care permit omului s4 cunoascd legi si Geterminari cu o actiune restnnsd la un anumit cerc de fenomene, filosofia oferd o interpretare de ansamblu 4 lumii si in acest sens este 0 conceptic generalé despre lume, care exprima atitudinea oamenilor fatd de realitatea inconjuratoare prin prisma intereselor claselor pe a caror pozitii se situiaz’ filosoful. La baza funetiei conceptuale ale filosofiei sta problema relatici dintre gindire si existenta Modul rezolvari aceste: problerne de catre Hlosoli delermina contuniutul sistemer ius Iosolice. Marea problema fundamentala a intregii filosofii, mai ales a celei moderne este problema raportului dintre materic si constiinta, gindire si existenta. Problema fundamentala are doua laturi. Prima ei latura se refera la problema esen{ei lumii, aparitia ei. Exista materia, natura, realitatea vesnic ori a fost creata de o forta divina? Latura aceasta se formeaza in felul urmator: care este factorul prim, determinant, materia sau constiinta? A doua latura presupune raspunsul la intrebarea: Poate oare gindirea noastra sa reflecte in mod adecvat lumea exterioara? Dupa modul care rezolvam prima latura a probleme fundamentale a filosofizi, toate curentele filosofice se impart in doua tabere radical opuse: materialismul si idealismul. Rezolvind problema fundamentala a filosofiei in conformitate cu datele stiinjei si practicii, materialismul demonstreaza, ca lumea este prin natura sa materiala, ca materia este unicul izvor a tot ce exista, © necreata si indistructibila, cd lumea materialé e guvernaté de propriile sale legi, constiinja este un produs al dezvoltarii istorice a materici, O functie a creierului uman, ce are capacitatea reflectarii lumii inconjuratoare. Aceste teze stau la baza conceptici materialiste. Raspunzind la a doua latura a intrebarii fundamentale a filosofiei materialistii socot ca realitatea ca stare poate fi cunoscuta. In opozitic cu materialismul, datele stiimtei si practicii, idealismu] considera, ca spiritul a existat inaintea naturii, ca materia este determinata de catre constiinja. Afirmind, cé lumea este o creatie a spiritului, idealistii recurg in ultima instanta la explicatia fumii prin actul creatiei divine. ; Ideaiismul explicd existenta obiectelor si fenomenclor lumii exterioare prin activitatea constiinjei, considerind, .ca esenta lumii este spirituala. Dar dupa felul cum este conceput spiritualul curentele idealiste din filosofic s¢ imart in doua variante principale: idealismul obiectiv si idealismul subiectiv. Idea'ismul obiectiv considera ca lumea este creata de o concttinte obiectiva (constiinta. existenta in afara omului). Rep, ytli acestei variante a idealismului, dintre care cei mai cm. a! sunt Platon si Hegel, afioma, ca fa baza intregii lumi sta