Matematici Speciale Politehnica

Ion CRACIUN
CAPITOLE
DE
MATEMATICI SPECIALE
EDITURA PIM
IAS
I 2007
Cuprins
1 Ecuatii diferentiale liniare de ordin superior
1.1 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n cu coeficienti variabili
1.2 Ecuatii diferentiale liniare omogene de ordinul n cu coeficienti
variabili . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3 Ecuatia diferentiala liniara neomogena de ordinul n cu coeficienti variabili . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.4 Ecuatii diferentiale de ordinul n liniare omogene cu coeficienti
constanti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.4.1 Identitatile lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.4.2 Cazul radacinilor caracteristice reale distincte . . . . .
1.4.3 Cazul radacinilor caracteristice complexe distincte . .
1.4.4 Ecuatia caracteristica are rad
acini distincte . . . . . .
1.4.5 Ecuatia caracteristica are o rad
acin
a multipl
a . . . . .
1.4.6 Cazul radacinilor caracteristice reale multiple . . . . .
1.4.7 Radacini caracteristice complex conjugate multiple . .
1.4.8 Radacini caracteristice reale si complexe multiple . . .
1.5 Ecuatii diferentiale liniare neomogene cu coeficienti constanti
7
7
9
24
29
29
31
32
33
34
36
38
40
41
2 Sisteme de ecuatii diferentiale ordinare de ordinul nt

ai
47
2.1 Sisteme de ecuatii diferentiale ordinare de ordinul nt
ai neliniare sub forma normala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
2.1.1 Legatura cu ecuatiile diferentiale de ordinul n . . . . . 48
2.1.2 Integrale prime. Solutie generala . . . . . . . . . . . . 54
2.2 Sisteme diferentiale sub forma simetrica . . . . . . . . . . . . 57
2.3 Sisteme de ecuatii diferentiale liniare . . . . . . . . . . . . . . 61
2.3.1 Sisteme de ecuatii diferentiale liniare si omogene . . . 62
2.3.2 Matrice fundamentala a unui sistem omogen . . . . . 65
2.3.3 Determinantul lui Wronski . . . . . . . . . . . . . . . 66
3
CUPRINS
2.3.4
Solutia generala a sistemului omogen de ecuatii diferentiale liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.4 Sisteme neomogene de ecuatii diferentiale liniare de ordinul
ntai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.5 Sisteme de ecuatii diferentiale liniare cu coeficienti constanti .
69
70
72
3 Ecuatii diferentiale cu derivate partiale de ordinul nt

ai
81
3.1 Ecuatii diferentiale liniare cu derivate partiale de ordinul
ntai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
3.1.1 Definitii. Suprafete integrale . . . . . . . . . . . . . . 81
3.1.2 Sistem caracteristic. Curbe caracteristice . . . . . . . 82
3.1.3 Solutia generala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
3.1.4 Problema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
3.2 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul nt
ai, cuasiliniare . . . 92
3.2.1 Solutia generala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
3.2.2 Problema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
4 Elemente de teoria c
ampurilor
4.1 Campuri scalare. Curbe si suprafete de nivel . . . . . . .
4.2 Derivata dupa o directie si gradientul unui camp scalar . .
4.3 Campuri vectoriale. Linii si suprafete de camp . . . . . .
4.4 Integrale cu vectori si campuri scalare . . . . . . . . . . .
4.4.1 Integrale curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.4.2 Integrale de suprafat
a . . . . . . . . . . . . . . . .
4.4.3 Integrale triple (de volum) . . . . . . . . . . . . . .
4.4.4 Formula integral
a GaussOstrogradski. Consecinte
4.4.5 Camp potential . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.5 Divergenta unui camp vectorial . . . . . . . . . . . . . . .
4.6 Rotorul unui camp vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.7 Reguli de calcul cu operatorul lui Hamilton . . . . . . . .
4.8 Formule integrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5 Functii de variabil
a complex
a
5.1 Multimea numerelor complexe . . . . . . . . . . . . . .
5.2 Functii de o variabil
a complexa . . . . . . . . . . . . .
5.3 Functie monogena ntrun punct . . . . . . . . . . . .
5.4 Conditiile CauchyRiemann . . . . . . . . . . . . . . .
5.5 Functie olomorfa. Proprietati . . . . . . . . . . . . . .
5.6 Puncte ordinare si puncte singulare. Planul lui Gauss
5.7 Functii elementare de o variabil
a complexa . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
103
. 103
. 105
. 112
. 121
. 121
. 123
. 126
. 127
. 129
. 130
. 133
. 135
. 137
.
.
.
.
.
.
.
143
. 143
. 148
. 149
. 150
. 154
. 159
. 160
CUPRINS
5.8
5.7.1 Functia polinom n planul complex . . .

5.7.2 Functia rational
a . . . . . . . . . . . . .
5.7.3 Functia exponential
a . . . . . . . . . . .
5.7.4 Functiile circulare si functiile hiperbolice
5.7.5 Functia logaritmica . . . . . . . . . . . .
5.7.6 Functia radical . . . . . . . . . . . . . .
5.7.7 Functii trigonometrice inverse . . . . . .
5.7.8 Functii algebrice . . . . . . . . . . . . .
Exercitii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
6 Integrala curbilinie. Teoremele lui Cauchy

6.1 Integrala curbilinie n planul complex si proprietatile
damentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.2 Teoremele lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.3 Integrala nedefinita . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.4 Integrala Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.4.1 Deducerea formulei integrale a lui Cauchy . .
6.4.2 Consecinte ale formulei lui Cauchy . . . . . .
6.5 Integrale depinzand de parametru . . . . . . . . . . .
6.6 Expresia derivatelor unei functii olomorfe . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
160
162
163
166
169
172
173
174
174
179
ei fun. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
179
184
188
191
191
194
196
198
7 Serii de functii analitice n complex

201
7.1 Functii analitice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
7.2 Serii de functii de o variabil
a complexa, uniform convergente 203
7.3 Serii de puteri n complex . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
7.3.1 Teorema lui Abel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
7.3.2 Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219
8 Serii Laurent
225
8.1 Domeniul de convergent
a al seriei Laurent . . . . . . . . . . . 225
8.2 Dezvoltarea unei functii analitice ntro serie Laurent . . . . 227
8.3 Clasificarea punctelor singulare izolate . . . . . . . . . . . . . 234
9 Teoria reziduurilor si aplicatiile ei
9.1 Reziduul functiei analitice ntrun punct singular izolat .
9.2 Formule de calcul ale reziduurilor . . . . . . . . . . . . . .
9.3 Teorema reziduurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.4 Calculul unor integrale reale folosind teorema reziduurilor
9.4.1
Integrale de forma
Z 2
0
.
.
.
.
.
.
.
.
245
245
247
250
254
R(sin , cos ) d . . . . . . . . 255
CUPRINS
Z
9.4.2
Integrale de forma
f (x) dx . . . . . . . . . . . . . 259
9.4.3
Integrale de forma I =
9.4.4
(0, 1) . . . . . . . . Z. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262
Integrale de forma
e i x f (x) dx. Lema lui Jordan 266
9.4.5
x R(x) dx, (1, 0)
Z
0
x R(x) ln x dx, cu
(1, 1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272
10 Serii trigonometrice si serii Fourier
10.1 Serii trigonometrice . . . . . . . . . . . . .
10.2 Seria Fourier a unei functii periodice . . .
10.3 Seriile Fourier ale functiilor pare si impare
10.4 Forma complexa a seriei Fourier . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
275
275
276
283
287
11 Integrala Fourier si transformate Fourier

11.1 Forma complexa a integralei Fourier . . . . . . . . .
11.2 Forma reala a integralei Fourier . . . . . . . . . . . .
11.3 Integralele Fourier ale functiei pare respectiv impare
11.4 Transformata Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . .
11.5 Proprietati ale transformatei Fourier . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
289
289
292
293
295
301
Bibliografie
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
307
Capitolul 1
Ecuatii diferentiale liniare de

ordin superior
1.1
Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n cu coeficienti variabili
Fie C n ([a, b]) spatiul vectorial al functiilor reale continue, cu derivate continue pana la ordinul n inclusiv pe intervalul real [a, b] si functiile
a0 , a1 , . . . , an , f C 0 ([a, b]).
Functia a0 este considerata astfel nc
at sa nu se anuleze pe intervalul [a, b].
Definitia 1.1.1 O ecuatie de forma
a0 (x)y (n) + a1 (x)y (n1) + + an1 (x)y 0 + an (x)y = f (x)
(1.1)
se numeste ecuatie diferential

a liniar
a de ordinul n neomogen
a dac
a
se cere s
a se determine toate functiile y = (x), unde C n ([a, b]), astfel
nc
at s
a avem
a0 (x)(n) (x)+a1 (x)(n1) (x)+ +an1 (x)0 (x)+an (x)(x) f (x) (1.2)
Definitia 1.1.2 Functia y din ecuatia diferential
a (1.1) se numeste necunoscuta, C n ([a, b]) care satisface identitatea (1.2) este o solutie,
a0 , a1 , . . . , an se numesc coeficienti, iar f este termenul liber al ecuatiei.
7
Ion Craciun
Definitia 1.1.3 O ecuatie de forma

a0 (x)y (n) + a1 (x)y (n1) + + an1 (x)y 0 + an (x)y = 0
(1.3)
se numeste ecuatie diferential

a liniar
a si omogen
a de ordinul n.
Definitia 1.1.4 C
and coeficientii ecuatiei diferentiale (1.3) sunt aceeasi
cu cei ai ecuatiei (1.1), ecuatia (1.3) se numeste ecuatia diferential
a
omogen
a asociat
a ecuatiei neomogene (1.1).
Pe spatiul vectorial C n ([a, b]) definim aplicatia L prin
L(y) =
n
X
ak (x)Dnk y,
(1.4)
k=0
d
este operatorul de derivare de ordinul nt
ai iar Dnk este
unde D =
dx
operatorul obtinut prin aplicarea repetata de n k ori a operatorului D,
dnk
adica Dnk =
. Evident, Dnk y este derivata de ordinul n k a
nk
dx
functiei y C n ([a, b]).
Teorema 1.1.1 Aplicatia L : C n ([a, b]) C 0 ([a, b]) este operator liniar.
Demonstratie. Operatorul de derivare D este liniar deoarece derivata
unei combinatii liniare de functii derivabile este egala cu combinatia liniara
a derivatelor functiilor, adica are loc egalitatea
D(1 y1 + 2 y2 ) = 1 Dy1 + 2 Dy2 ,
(1.5)
oricare ar fi constantele 1 , 2 si oricare ar fi functiile derivabile y1 , y2 .

In baza relatiilor (1.4) si (1.5), egalitatea
L(1 y1 + 2 y2 ) = 1 L(y1 ) + 2 L(y2 ),
(1.6)
este satisfacuta oricare ar fi constantele 1 , 2 si oricare ar fi functiile reale

y1 , y2 apartinand spatiului vectorial C n ([a, b]). Rezultatul aplicarii operatorului L unei functii y C n ([a, b]) este o functie continu
a.
n
0
Din (1.6) rezulta ca L : C ([a, b]) C ([a, b]) este operator liniar.
Capitolul 1 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n
Definitia 1.1.5 Fie x0 un punct arbitrar din intervalul [a, b]. Problema determin
arii acelei solutii y C n ([a, b]) a ecuatiei diferentiale (1.1) care s
a
satisfac
a conditiile initiale
y(x0 )
y 0 (x0 )
y (n1) (x )
0
= (D0 y)(x0 )
= y01 ,
= (D1 y)(x0 )
= y02 ,
(1.7)
= (Dn1 y)(x0 ) = y0n ,
unde y01 , y02 , , y0n sunt numere reale arbitrare date, se numeste problema lui Cauchy a ecuatiei diferentiale (1.1).
O definitie asemanatoare se poate formula si pentru ecuatia diferential
a
liniara, de ordinul n, omogena.
Teorema 1.1.2 (Existenta si unicitatea solutiei problemei Cauchy)
Dac
a functiile reale a0 , a1 , , an si f din ecuatia diferential
a (1.1) sunt
functii continue pe [a, b], atunci solutia problema lui Cauchy a acestei ecuatii diferentiale, cu conditiile initiale (1.7), exist
a si este unic
a, oricare ar fi
conditiile initiale (1.7).
Observatia 1.1.1 Rezultat similar are loc si pentru solutia problemei lui
Cauchy a unei ecuatii diferentiale liniar
a, cu coeficienti variabili, de ordinul
n, omogen
a de forma (1.3).
1.2
Ecuatii diferentiale liniare omogene de ordinul

n cu coeficienti variabili
Sa consideram ecuatia
L(y) = a0 (x)y (n) + a1 (x)y (n1) + + an1 (x)y 0 + an (x)y = 0,
(1.8)
numita, dupa cum sa specificat, ecuatie diferential

a liniara de ordinul n,
omogena si cu coeficienti variabili.
Consideram y C n ([a, b]), a0 , a1 , , an C 0 ([a, b]) si a0 (x) 6= 0,
() x [a, b].
Teorema 1.2.1 Multimea solutiilor ecuatiei diferentiale liniar
a, omogen
a,
de ordinul n, cu coeficienti variabili, este spatiu liniar real.
10
Ion Craciun
Demonstratie. Fie y1 , y2 solutii arbitrare ale ecuatiei (1.8). Aceasta nseamna ca

L(y1 ) = 0, L(y2 ) = 0.
(1.9)
Teorema este demonstrata daca
L(1 y1 + 2 y2 ) = 0, () 1 , 2 IR.
(1.10)
Dar L : C n ([a, b]) C 0 ([a, b]) este operator liniar, prin urmare avem
L(1 y1 + 2 y2 ) = 1 L(y1 ) + 2 L(y2 ).
(1.11)
Din (1.9) si (1.11) rezulta (1.10), ceea ce arata ca multimea solutiilor ecuatiei
(1.8) este subspatiu liniar al spatiului vectorial C n ([a, b]).
Dar, un subspatiu liniar al unui spatiu liniar este el nsusi spatiu liniar
si teorema este demonstrata.
De altfel, concluzia Teoremei 1.2.1 rezulta si din observatia care urmeaza.
Observatia 1.2.1 Multimea solutiilor unei ecuatii diferentiale liniar
a omogen
a de ordinul n cu coeficienti variabili este nucleul Ker(L) al operatorului
liniar L
Ker(L) = {y C n ([a, b]) | L(y) = 0}.
Dar, nucleul unui operator liniar definit pe un spatiu liniar este un subspatiu
liniar al acelui spatiu. Prin urmare, Ker(L) este subspatiu liniar al spatiului
vectorial C n ([a, b]).
Observatia 1.2.2 Dac
a y1 , y2 , . . . , yp sunt p solutii arbitrare ale ecuatiei
(1.8) si C1 , C2 , , Cp sunt constante oarecare, atunci functia
y = C1 y1 + C2 y2 + + Cp yp
este de asemeni solutie a aceleiasi ecuatii.
Definitia 1.2.1 Se numeste solutie general
a a ecuatiei diferentiale (1.8)
un element y Ker(L) depinz
and de n constante arbitrare, de forma
y = (x, C1 , C2 , . . . , Cn ),
cu proprietatea c
a, d
and valori constantelor C1 , C2 , . . . , Cn , se poate obtine
orice solutie particular
a a ecuatiei diferentiale (1.8) care satisface conditiile
initiale (1.7), unde y0 = (y01 , y02 , . . . , y0n ) este un vector arbitrar din IRn .
11
Fie B un sistem de n solutii arbitrare ale ecuatiei diferentiale (1.8),

B = {y1 , y2 , . . . , yn }, yj Ker(L), j = 1, n.
(1.12)
Definitia 1.2.2 Se numeste wronskianul sistemului B de solutii ale ecuatiei diferentiale (1.8), functia
W [y1 , y2 , . . . , yn ] : [a, b] IR
ale c
arei valori, W [y1 , y2 , . . . , yn ](x) sau W (x), sunt date de valorile determinantului
W (x)
y1 (x)
y 0 (x)
(n1)
y
(x)
1
y2 (x)
y20 (x)
(n1)
y2
(x)
0
yn (x)
(n1)
yn
(x)
yn (x)
x [a, b].
Pentru wronskianul sistemului B de solutii ale ecuatiei diferentiale (1.8)

se utilizeaza si denumirea determinantul lui Wronski, dupa numele matematicianului polonez Josef Hoene Wronski (17781853).
Definitia 1.2.3 Sistemul de solutii B din (1.12) se spune c
a formeaz
a un
sistem fundamental de solutii al ecuatiei diferentiale (1.8) dac
a
W (x) 6= 0, () x (a, b).
Teorema 1.2.2 (Liouville) Wronskianul oric
aror n solutii ale ecuatiei diferentiale liniar
a, de ordinul n, omogen
a este, sau identic nul pe intervalul
(a, b), sau diferit de zero n orice punct din (a, b).
Demonstratie. Utilizand regula de derivare a unui determinant si proprietatile determinantilor deducem ca W (x) satisface ecuatia diferential
a
ordinara, de ordinul ntai, cu variabile separate
W 0 (x) =
a1 (x)
W (x), x (a, b).
a0 (x)
(1.13)
Daca n locul variabilei x din egalitatea (1.13) punem t si scriem egalitatea corespunzatoare pe intervalul [x0 , x] [a, b], avem
W 0 (t) =
a1 (t)
W (t), t [x0 , x].
a0 (t)
(1.14)
12
Ion Craciun
Integrand relatia (1.14) pe intervalul indicat alaturat, obtinem
ln W (x) ln W (x0 ) =
de unde
W (x) = W (x0 ) exp
Z x
a1 (t)
Z x
a1 (t)
x0
a0 (t)
a0 (t)
x0
dt,
dt ,
x (a, b).
(1.15)
Relatia (1.15) arata ca W este, sau functia identic nul

a, sau nu are nici
un zerou, dupa cum W (x0 ) este zero, respectiv, diferit de zero.
Teorema 1.2.3 (Existenta unui sistem fundamental de solutii) Pentru orice ecuatie diferential
a liniar
a si omogen
a, de forma (1.8), exist
a un
sistem fundamental de solutii.
Demonstratie. Consideram n2 numere reale ij cu proprietatea ca matricea patratica A de ordinul n, av
and elementele ij , este nesingulara. Fie
y1 , y2 , , yn solutiile a n probleme ale lui Cauchy pentru ecuatia (1.8) care
satisfac respectiv conditiile initiale
(n1)
yi (x0 ) = i1 , yi0 (x0 ) = i2 , , yi
(x0 ) = in , i = 1, n.
Existenta si unicitatea acestor n solutii este asigurata de Teorema 1.1.2.

Valoarea n x0 a wronskianului acestor n solutii este
W [y1 , y2 , . . . , yn ](x0 ) = W (x0 ) = det A.
(1.16)
Deoarece A este matrice nesingulara, determinantul ei este diferit de zero.

Atunci, din (1.15) si (1.16) rezulta ca valorile wronskianului celor n solutii
ale ecuatiei (1.8) sunt nenule pe intervalul (a, b).
Rezultatul stabilit si Definitia 1.2.2 demonstreaza teorema.
Observatia 1.2.3 Pentru o ecuatie diferential
a liniar
a de forma (1.8) se
pot determina o infinitate de sisteme fundamentale de solutii.
Definitia 1.2.4 Sistemul fundamental de solutii B = {y1 , y2 , . . . , yn } ale
c
aror derivate au proprietatea c
a ntrun punct x0 (a, b)
(j1)
yi
(x0 ) = ij , i = 1, n, j = 1, n,
unde ij sunt simbolii lui Kronecker, se numeste sistem fundamental normal.
13
Observatia 1.2.4 Pentru un sistem fundamental normal, matricea A din

demonstratia teoremei precedente este matricea unitate de ordinul n.
Sa aratat ca Ker (L) este un spatiu vectorial (vezi Teorema 1.2.1).
Reamintim urmatoarele definitii valabile pentru un spatiu vectorial real S,
oarecare.
Definitia 1.2.5 Elementele y1 , y2 , . . . , yp S sunt liniar dependente dac
a exist
a p numere reale 1 , 2 , . . . , p , nu toate nule, astfel nc
at s
a avem
1 y1 + 2 y2 + + p yp = 0.
(1.17)
Daca elementele y1 , y2 , . . . , yp S sunt liniar dependente, se mai spune

ca sistemul de vectori Sp = {y1 , y2 , . . . , yp } este liniar dependent.
Definitia 1.2.6 Elementele y1 , y2 , . . . , yp S sunt liniar independente,
dac
a ele nu sunt liniar dependente.
Observatia 1.2.5 Sistemul de vectori Sp = {y1 , y2 , . . . , yp } S este liniar
independent dac
a identitatea (1.17) are loc atunci si numai atunci c
and toate
constantele 1 , 2 , , p sunt nule.
Elementele din definitiile precedente pot fi functii reale definite pe un
interval real.
Se poate demonstra fara dificultate ca un sistem de p vectori din S este
liniar dependent daca si numai daca cel putin unul din vectori se scrie ca o
combinatie liniara de ceilalti vectori ai sistemului.
Definitia 1.2.7 Dac
a n spatiul liniar S avem un sistem de p elemente
liniar independente Sp = {y1 , y2 , . . . , yp } si dac
a orice y S se exprim
a n
mod unic prin
y = C1 y1 + C2 y2 + + Cp yp ,
(1.18)
unde C1 , C2 , . . . , Cp sunt numere reale, atunci spunem c
a spatiul vectorial
S are dimensiunea p, sau c
a este pdimensional si c
a sistemul Sp de
vectori formeaz
a o baz
a n S. Numerele reale C1 , C2 , , Cp se numesc
coordonatele vectorului y n baza Sp .
Observatia 1.2.6 Relatia (1.18) se poate scrie n forma matriceal
a
y = C,
(1.19)
unde este o matrice de tipul 1 p, de elemente y1 , y2 , . . . , yp , iar C este

matrice de tipul p 1 av
and elementele C1 , C2 , . . . , Cp . Putem spune c
aC
este matricea coloan
a a coordonatelor vectorului y n baza Sp .
14
Ion Craciun
Teorema 1.2.4 Baza ntrun spatiu liniar pdimensional S, dac

a exist
a,
nu este unic
a.
Demonstratie. Sa consideram un alt sistem de vectori din spatiul liniar S,
de elemente z1 , z2 , , zp . Conform Observatiei 1.2.6 rezulta ca elementele
acestui sistem se pot scrie n formele
zi = Ci , i = 1, p,
unde Ci este matricea coloana a coordonatelor vectorului zi n baza Sp .
Daca elementele matricei Ci sunt ci1 , ci2 , , cip , atunci matricea linie z,
cu elementele z1 , z2 , , zp , se exprima prin
z = C,
(1.20)
unde C = (cij )pp este matricea patratic

a cu coloanele Ci , i = 1, p.
Matricea C din (1.20) se numeste matricea de trecere de la baza Sp la
fp = {z1 , z2 , . . . , zp }.
sistemul de vectori S
fp s
Pentru ca sistemul de vectori S
a fie baza n S este necesar ca el sa fie
liniar independent.
Dependenta sau independenta unui sistem de vectori rezulta studiind
combinatia liniara
1 z1 + 2 z2 + + p zp = 0,
care, conform (1.19), se scrie
z = 0,
(1.21)
unde este o matrice coloana de elemente 1 , 2 , . . . , p , iar z este matricea

linie de elemente z1 , z2 , . . . , zp .
Din relatiile (1.20), (1.21) si din faptul ca Sp este un sistem liniar independent rezulta
C = O,
(1.22)
unde O este matricea patratic
a nul
a de ordinul n. Egal
and elementele corespunzatoare din cei doi membri ai relatiei (1.22) suntem condusi la un sistem
liniar si omogen de p ecuatii cu p necunoscute 1 , 2 , . . . , p . Acest sistem
are numai solutia banala daca si numai daca matricea sa C este nesingulara.
Astfel, am demonstrat ca daca matricea de trecere C de la baza Sp la
fp este nesingular
fp este baz
sistemul de vectori S
a, atunci S
a n S.
Cum numarul matricelor patratice nesingulare de ordinul p este infinit,
rezulta ca daca ntrun spatiu vectorial pdimensional exista o baza, atunci
el are o infinitate de baze.
15
Orice alt sistem format din p vectori ai spatiului formeaza baza daca si
numai daca matricea de trecere de la o baza la acel sistem de vectori este
nesingulara.
Exemplul 1.2.1 Functiile 1, x, ex sunt liniar independente pe IR deoarece
conditia
1 1 + 2 x + 3 ex = 0, () x IR
implic
a 1 = 2 = 3 = 0.
Teorema 1.2.5 Conditia necesar
a si suficient
a ca n solutii y1 , y2 , . . . , yn ale
ecuatiei diferentiale L(y) = 0 s
a fie liniar independente este ca wronskianul
W [y1 , y2 , . . . , yn ] s
a nu fie identic nul pe [a, b].
Demonstratie. Sa aratam ca aceasta conditie este suficient
a, adica daca
functiile y1 , y2 , . . . , yn Ker (L) sunt astfel nc
at W [y1 , y2 , . . . , yn ](x0 ) 6= 0,
atunci sistemul B = {y1 , y2 , . . . , yn } este liniar independent.
Sa admitem contrariul, ceea ce nseamn
a ca y1 , y2 , . . . , yn sunt liniar
dependente pe [a, b]. Atunci, exista constantele C1 , C2 , . . . , Cn , nu toate nule,
astfel ncat
C1 y1 + C2 y2 + + Cn yn = 0.
(1.23)
In orice x [a, b] egalitatea (1.23) si cele obtinute derivand de (n 1)
ori sunt adevarate, astfel ca putem scrie sistemul
C1 y1 (x) + C2 y2 (x) + + Cn yn (x)
0
0
0
C1 y1 (x) + C2 y2 (x) + + Cn yn (x)
(n1)
C1 y1
(n1)
(x) + C2 y2
= 0,
= 0,
(1.24)
(n1)
(x) + + Cn yn
(x) = 0
si, n particular
C1 y1 (x0 ) + C2 y2 (x0 )
0
0
C1 y1 (x0 ) + C2 y2 (x0 )
(n1)
C1 y1
(n1)
(x0 ) + C2 y2
+ + Cn yn (x0 ) = 0,
+ + Cn yn0 (x0 ) = 0,
(1.25)
(n1)
(x0 ) + + Cn yn
(x0 ) = 0.
16
Ion Craciun
Insa, determinantul sistemului (1.25) n necunoscutele C1 , C2 , , Cn

este W [y1 , y2 , . . . , yn ](x0 ) 6= 0. Deci, sistemul nu are decat solutia banala
C1 = C2 = = Cn = 0.
Acest rezultat vine sa contrazic
a presupunerea ca solutiile y1 , y2 , . . . , yn
sunt liniar dependente, prin urmare ele sunt liniar independente.
Sa aratam acum necesitatea conditiei din enuntul teoremei, adica daca
solutiile y1 , y2 , . . . , yn sunt liniar independente n Ker (L) atunci, n x0
[a, b], avem W [y1 , y2 , . . . , yn ](x0 ) 6= 0.
Deoarece functiile y1 , y2 , . . . , yn sunt liniar independente, (1.23) are loc
daca si numai daca toate constantele sunt nule. In particular, sistemul
(1.25) are numai solutia banala, situatie care se nt
ampl
a daca si numai
daca determinantul sistemului, adica W [y1 , y2 , . . . , yn ](x0 ), este diferit de
zero. Din Teorema 1.2.2 rezulta ca wronskianul celor n solutii este diferit
de zero n orice punct din [a, b].
Teorema 1.2.6 Ker (L) este un spatiu vectorial ndimensional.
Demonstratie. Sa consideram solutiile y1 , y2 , . . . , yn ale ecuatiei L(y) = 0
care satisfac urmatoarele conditii initiale
y1 (x0 ) = 1,
y1 (x0 ) = 0,
(n1)
y1
y2 (x0 ) = 0,
, yn (x0 ) = 0,
y20 (x0 ) = 1,
, yn (x0 ) = 0,
(n1)
(x0 ) = 0, y2
(1.26)
(n1)
(x0 ) = 0, , yn
(x0 ) = 1
si sa demonstram ca ele sunt liniar independente.

Daca aceste solutii ar fi liniar dependente, atunci ar exista constantele
C1 , C2 , . . . , Cn , nu toate nule, astfel nc
at sa avem relatia (1.23).
Insa, deoarece y1 , y2 , . . . , yn Ker (L), din ecuatia (1.23) deducem ca
ntrun punct oarecare x [a, b] avem sistemul (1.24).
In particular, sistemul (1.24) este adevarat pentru x = x0 si, datorita
conditiilor initiale (1.26), acesta devine de forma (1.25)
C1 1 + C2 0 + + Cn 0
C1 0 + C2 1 + + Cn 0
= 0,
= 0,
C1 0 + C2 0 + + Cn 1 = 0.
17
Acest sistem are doar solutia banala C1 = 0, C2 = 0, . . . , Cn = 0, rezultat

care contrazice ipoteza. Prin urmare, sistemul de solutii B = {y1 , y2 , . . . , yn }
este liniar independent.
Pentru ca acest sistem de solutii sa fie o baza n Ker (L) trebuie sa arat
am
ca orice element y Ker (L) este de forma
y = C1 y1 + C2 y2 + + Cn yn .
(1.27)
Putem afirma ca Ker (L) cuprinde totalitatea solutiilor problemelor lui

Cauchy pentru ecuatia L(y) = 0.
Existenta si unicitatea solutiei y a unei probleme Cauchy pentru ecuatia
diferentiala L(y) = 0 este asigurata de Teorema 1.1.1. Ram
ane sa arat
am ca
Ci , i = 1, n, din (1.27) exista si sunt unice. Dar aceasta rezulta din conditiile
initiale (1.7) care conduc la un sistem liniar si neomogen. Datorita relatiilor
(1.26), sistemul liniar si neomogen capat
a forma foarte simpla
C1 = y(x0 ), C2 = y 0 (x0 ), . . . , Cn = y (n1) (x0 ).
Deci orice element y Ker (L) se exprima n forma (1.27), ceea ce
nseamna ca Ker (L) este ndimensional si ca sistemul B = {y1 , y2 , . . . , yn },
ale carui elemente satisfac conditiile initiale (1.26), formeaza o baza n
Ker (L).
Observatia 1.2.7 Un sistem fundamental de solutii ale ecuatiei (1.8) este
o baz
a n Ker (L). Baza ale c
arei elemente satisfac conditiile initiale (1.26)
este sistemul fundamental normal al ecuatiei L(y) = 0.
Observatia 1.2.8 Wronskianul oric
aror n + 1 solutii ale unei ecuatii diferentiale liniare, de ordinul n, omogen
a si cu coeficienti variabili este identic
nul pe intervalul de definitie al coeficientilor ecuatiei.
Din aceasta observatie rezulta ca daca sistemul de functii {y1 , y2 , . . . , yn },
definite pe un interval [a, b], este liniar independent, el poate constitui sistemul fundamental de solutii pentru o ecuatie diferential
a lniara, de ordinul
n, omogena si cu coeficienti variabili. Daca y este o solutie oarecare a acestei
ecuatii, atunci sistemul de functii {y, y1 , y2 , . . . , yn } este liniar dependent si
aceasta se ntampla daca si numai daca wronskianul asociat acestui sistem
de functii este nul. Prin urmare, ecuatia diferential
a cautat
a este
W (y, y1 , y2 , . . . , yn ) = 0.
18
Ion Craciun
Exercitiul 1.2.1 Pe ntreaga ax

a a numerelor reale se definesc functiile
y1 , y2 , y3 ale c
aror valori se determin
a dup
a legile
y1 (x) = x, y2 (x) = x2 , y3 (x) = ex .
S
a se arate c
a aceste functii sunt liniar independente si s
a se determine
ecuatia diferential
a de ordinul al treilea, liniar
a si omogen
a care admite ca
sistem fundamental de solutii sistemul {y1 , y2 , y3 }.
Solutie. Se gaseste ca wronskianul celor trei functii este W (x) = (x2 + 2x +
2)ex , ceea ce arata ca el este nenul pe multimea IR. Prin urmare, sistemul de
functii {y1 , y2 , y3 } poate fi un sistem fundamental de solutii pentru o ecuatie
diferentiala liniara, de ordinul al treilea, omogena si cu coeficienti variabili.
Aceasta ecuatie este data de anularea wronskianului W (y, y1 , y2 , y3 ),
y1
y2
y3
y0
y10
y20
y30
y 00
y100
y200
y 000 y1000 y2000
000
y3
y300
x x2
y0
1 2x ex
y 00
ex
y 000 0
= 0.
x
e
ex
Se gaseste
(x2 + 2x + 2)y 000 + x2 y 00 2xy 0 + 2y = 0.
Aceasta ecuatie diferential
a are ordinul trei, este omogena si are coeficienti variabili definiti pe ntreaga axa a numerelor reale.
Teorema 1.2.7 (Solutia general
a) Dac
a B = {y1 , y2 , . . . , yn } Ker (L)
este un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia diferential
a liniar
a de
ordinul n omogen
a L(y) = 0, atunci solutia general
a a acesteia este
y = C1 y1 + C2 y2 + + Cn yn ,
(1.28)
unde C1 , C2 , . . . , Cn sunt constante arbitrare.

Demonstratie. Din Observatia 1.2.7 si din definitia unei baze ntrun
spatiu vectorial rezulta ca orice alt element al spatiului liniar Ker (L) este
de forma (1.28).
Sa consideram multimea solutiilor de forma (1.28). Conform Definitiei
1.2.1, aceasta constituie solutia generala a ecuatiei L(y) = 0, deoarece:
19
1. Orice element al multimii contine n constante;

2. Oricare ar fi constantele C1 , C2 , . . . , Cn , functia (1.28) este o solutie
a ecuatiei diferentiale L(y) = 0 deoarece Ker (L) este un spatiu liniar
ndimensional;
3. Oricare ar fi x [a, b] si oricare ar fi numerele reale y1 , y2 , , yn ,
putem determina n mod unic constantele C1 , C2 , . . . , Cn din (1.28)
astfel nc
at y corespunz
ator s
a fie solutia problemei lui Cauchy pentru
ecuatia diferential
a L(y) = 0 cu conditiile initiale
y(x ) = y1 , y 0 (x ) = y2 , , y (n1) (x ) = yn ,
c
aci aceasta revine la a rezolva sistemul liniar si neomogen
C1 y1 (x ) + C2 y2 (x) + + Cn yn (x )
C1 y1 (x ) + C2 y2 (x ) + + Cn yn (x )
(n1)
C1 y1
(n1)
(x ) + C2 y2
= y1 ,
= y2 ,
(n1)
(x ) + + Cn yn
(x ) = yn .
Determinantul acestui sistem, W [y1 , y2 , . . . , yn ](x ), este diferit de zero

deoarece multimea {y1 , y2 , . . . , yn }, fiind un sistem fundamental de so consecint
lutii, are wronskianul W [y1 , y2 , . . . , yn ] nenul pe [a, b]. In
a,
sistemul are solutie unic
a.
Astfel, teorema este demonstrata.
Observatia 1.2.9 Pentru a scrie solutia general
a (1.28) a ecuatiei diferentiale L(y) = 0, este necesar
a cunoasterea unui sistem fundamental de solutii
al acesteia.
Observatia 1.2.10 Ecuatia diferential
a L(y) = 0 are o infinitate de sisteme fundamentale de solutii. Este de ajuns s
a ne g
andim c
a un sistem
fundamental de solutii este o baz
a n Ker (L) si c
a un spatiu vectorial finit
dimensional are o infinitate de baze. Oricare alt sistem fundamental de solutii se obtine cu ajutorul unei matrice de trecere nesingular
a.
Definitia 1.2.8 Matricea cu o singur
a linie si n coloane = (y1 y2 . . . yn ),
unde {y1 , y2 , . . . , yn } este un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia
diferential
a L(y) = 0, se numeste matrice fundamental
a a acestei ecuatii.
20
Ion Craciun
Observatia 1.2.11 Pentru o ecuatie diferential

a liniar
a omogen
a de ordinul n cu coeficienti variabili exist
a o infinitate de matrici fundamentale,
fiind legate prin
oricare dou
a asemenea matrici, si ,
= C,
unde C este o matrice p

atratic
a de ordinul n nesingular
a.
Exercitiul 1.2.2 Fie y1 , y2 solutii ale ecuatiei diferentiale liniar
a omogen
a
de ordinul al doilea cu coeficienti variabili
y 00 + (2x 1)y 0 + (sin ex )y = 0,
care satisfac respectiv conditiile initiale:
y(0) = 1, y 0 (0) = 1;
y(0) = 2,
y 0 (0) = 1.
S
a se determine W [y1 , y2 ] si s
a se scrie solutia general
a a ecuatiei.
Solutie. Existenta si unicitatea celor doua solutii este asigurata n baza
Observatiei 1.1.1. Valoarea n x = 0 a wronskianului celor doua solutii y1 si
y2 este
W [y1 , y2 ](0) = W (0)
y1 (0) y2 (0)
=
y 0 (0) y 0 (0)
1
2
=
1
= 3.
Din Teorema 1.2.2 rezulta ca
W (x) = W (0) exp
Z x
0
(2t 1)dt
2 +x
= W (0) ex
Prin urmare, wronskianul celor doua solutii este nenul n toate punctele axei
reale. Deoarece num
arul celor doua solutii este egal cu ordinul ecuatiei diferentiale, rezulta ca sistemul de solutii {y1 , y2 } este un sistem fundamental
de solutii. Asadar, solutia generala a ecuatiei date, definita pe ntreaga axa
a numerelor reale, este
y = C1 y1 + C2 y2 ,
unde C1 si C2 sunt constante arbitrare.
21
Teorema 1.2.8 Dac

a se cunoaste o solutie particular
a a ecuatiei (1.8), fie
aceea y1 (x), atunci prin schimbarea de functie
y(x) = y1 z(x),
(1.29)
z(x) fiind noua functie necunoscut

a, ordinul ei poate fi micsorat cu o unitate.
Demonstratie. Obtinem succesiv:
y
= y1 z,
y0
= y10 z + y1 z 0 ,
y 00
= y100 z + 2y10 z 0 + y1 z 00
(n)
(n1) 0
z
y (n) = y1 z + Cn1 y1
+ + Cnn y1 z (n) .
Inlocuind acestea n (1.8) si tinand cont ca L(y1 ) = 0, deducem o ecuatie

diferentiala de ordinul n avand ca necunoscuta functia z = z(x), care are
coeficientul lui z nul. Aceasta ecuatie contine derivatele pan
a la ordinul n
ale functiei z.
Cu o noua schimbare de variabil
a dependent
a z 0 = u, obtinem o ecuatie
diferentiala liniara si omogena de ordinul n 1, de forma
A0 (x)u(n1) + A1 (x)u(n1) + + An1 (x)u = 0,
a carei necunoscuta este functia u.
Exercitiul 1.2.3 Se consider
a ecuatia diferential
a
y 00 + tg x
2 0
2
y + 2 y=0
tg x
tg x
c
areia i se cunoaste solutia particular
a y1 (x) = sin x. S
a se determine solutia
general
a a acestei ecuatii si s
a se rezolve problema lui Cauchy cu conditiile
initiale

= 0, y 0
= 1.
y
3
3
Solutie. Efectuand schimbarea de functie necunoscuta y = z sin x si tin
and
cont de
y 0 = z 0 sin x + z cos x, y 00 = z 00 sin x + 2z 0 cos x z cos x,
22
Ion Craciun
obtinem
z 00
sin x
+
= 0.
0
z
cos x
Solutia acestei ecuatii este z 0 = C1 cos x si deci z = C1 sin x + C2 . T
inand
cont ca y = z sin x, deducem ca solutia generala a ecuatiei initiale este
y = C1 sin2 x + C2 sin x.
Impunandui acestei solutii generale conditiile initiale, suntem condusi
la sistemul
C1 3 + 2C2 = 0,
C 3+C
= 2,
1
2
4 3
care are solutia C1 =
, C2 = 2.
3
4 3
sin2 x 2 sin x.
Deci solutia problemei lui Cauchy este y =
3
a a0 (x)+a1 (x)+ +an (x) = 0, atunci y = ex este
o solutie particular
a a ecuatiei diferentiale (1.8), iar dac
a an1 (x)+xan (x) =
0, ecuatia (1.8) admite solutia particular
a y = x.
Exercitiul 1.2.4 Cunosc
and o solutie y = y1 (x) a ecuatiei diferentiale liniar
a, omogen
a, de ordinul al doilea
a0 (x)y 00 + a1 (x)y 0 + a2 (x)y = 0,
(1.30)
s
a se determine solutia sa general
a.
Solutie. Impartind cu a0 (x) si folosind notatia
p1 (x) =
a2 (x)
a1 (x)
, p2 (x) =
,
a0 (x)
a0 (x)
ecuatia (1.30) devine

y 00 + p1 (x)y 0 + p2 (x)y = 0.
Daca cunoastem o solutie y1 a acestei ecuatii, atunci, cu schimbarea de
functie necunoscuta y = y1 z, putem micsora ordinul cu o unitate. Ecuatia
diferentiala n z este
y1 (x)z 00 + (2y10 (x) + p1 (x)y1 (x))z 0 = 0.
23
Aceasta ecuatie se scrie n forma echivalent

a
z 00
y10 (x)
+
2
+ p1 (x) = 0.
z0
y1 (x)
Integrand, obtinem
ln z 0 + 2 ln y1 (x) = ln C2 exp
de unde rezulta
z0 =
p1 (x)dx
C2 exp
p1 (x)dx
y12 (x)
Integrand si aceasta ecuatie, obtinem

Z exp
z = C1 + C2
p1 (x)dx
dx.
y12 (x)
De aici rezulta ca solutia generala a ecuatiei (1.30) este

Z exp
y = C1 y1 (x) + C2 y1 (x)
p1 (x)dx
y12 (x)
dx.
Din expresia solutiei generale deducem ca un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia diferentiala liniara de ordinul al doilea este format din
functia y1 si functia
Z exp
y2 = y1 (x)
p1 (x)dx
y12 (x)
dx
determinata cu ajutorul lui y1 (x) si a unuia din coeficientii ecuatiei.

Exercitiul 1.2.5 S
a se integreze ecuatia diferential
a
y 00 +
2
y+y =0
x
cunosc
and c
a admite solutia particular
a y1 =
sin x
.
x
(1.31)
24
Ion Craciun
Solutie. A integra o ecuatie diferential

a nseamn
a a determina toate solutiile sale. Pentru o ecuatie diferential
a liniara, aceasta revine la a determina
solutia sa generala. Solutia generala se poate preciza daca se cunoaste un
sistem fundamental de solutii ale acelei ecuatii.
Conform Exercitiului 1.2.4, un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia data este format din y1 (x) si functia y2 (x) data de (1.31). Avem
y2 (x) =
sin x
x
x2
2 exp
sin x
2
sin x
dx dx =
x
x
dx
cos x
=
.
x
sin2 x
Avand un sistem fundamental de solutii

y1 (x) =
cos x
sin x
, y2 (x) =
,
x
x
solutia generala a ecuatiei diferentiale liniare omogene de ordinul al doilea

este
cos x
sin x
+ C2
,
y(x) = C1
x
x
unde C1 si C2 sunt constante arbitrare.
Exercitiul 1.2.6 S
a se determine solutia general
a a ecuatiei diferentiale
xy 00 (x + 1)y 0 + y = 0.
Solutie. Suma coeficientilor acestei ecuatii diferentiale este zero, prin urmare ecuatia admite solutia particulara y1 = ex . Pe de alta parte, coeficientii
ecuatiei date sunt polinoame, fapt ce conduce la posibilitatea ca ea sa admita ca solutii particulare polinoame, de exemplu de forma y2 (x) = ax + b.
Impunand ca y2 sa fie solutie, gasim b = a. Prin urmare, y2 = a(x + 1), cu
a 6= 0, poate constitui solutie particulara a ecuatiei date. Solutia generala
este y = C1 ex + C2 (x + 1).
1.3
Ecuatia diferential
a liniar
a neomogen
a de ordinul n cu coeficienti variabili
Am vazut ca o asemenea ecuatie diferential

a are forma
L(y) = f (x),
(1.32)
unde
L(y) = a0 (x)y (n) + a1 (x)y (n1) + + an1 (x)y 0 + an (x)y.
(1.33)
25
In ecuatia diferentiala (1.32), y C n ([a, b]) este functia necunoscuta,

f C 0 ([a, b]) este termenul liber al ecuatiei, a0 , a2 , . . . , an C 0 ([a, b]) sunt
coeficientii ecuatiei, iar a0 (x) 6= 0 pe [a, b].
Ecuatia diferentiala
L(y) = 0
(1.34)
a fost denumita ecuatia omogena asociata ecuatiei (1.32).
In paragraful precedent am demonstrat ca solutia generala yo a ecuatiei
omogene asociate este
yo = C1 y1 (x) + C2 y2 (x) + + Cn yn (x),
(1.35)
unde C1 , C2 , . . . , Cn sunt constante arbitrare, iar {y1 , y2 , . . . , yn } este un

sistem fundamental de solutii ale ecuatiei (1.34).
Teorema 1.3.1 (Solutia general
a a ecuatiei neomogene) Dac
a yo este
solutia general
a a ecuatiei omogene asociate (1.34) si yp este o solutie particular
a a ecuatiei neomogene (1.32), atunci
y = yo + yp
(1.36)
este solutia general

a a ecuatiei (1.32).
Demonstratie. Deoarece yp este o solutie particulara a ecuatiei neomogene
(1.32) rezulta
L(yp ) = f (x), () x [a, b],
(1.37)
iar din faptul ca yo este solutia generala a ecuatiei omogene asociata ecuatiei
(1.32), avem
L(yo ) = 0, () x [a, b].
(1.38)
Relatiile (1.37) si (1.38) demonstreaza ca (1.36) este o solutie a ecuatiei
diferentiale neomogene (1.32).
Solutia (1.36) contine n constante arbitrare.
Pentru ca (1.36) sa fie solutia generala a ecuatiei diferentiale (1.32), mai
trebuie aratat ca problema lui Cauchy pentru ecuatia (1.32) cu conditiile
initiale oarecare
y(x0 ) = y10 , y 0 (x0 ) = y20 , , y (n1) (x0 ) = yn0 ,
(1.39)
are solutie unica n multimea functiilor de forma (1.36), adica putem deterat functia
mina n mod unic constantele C10 , C20 , , Cn0 astfel nc
y = C10 y1 (x) + C20 y2 (x) + + Cn0 yn (x) + yp (x), x [a, b],
(1.40)
26
Ion Craciun
sa satisfaca conditiile initiale (1.39). Pentru aceasta ar trebui ca sistemul

liniar si neomogen de n ecuatii cu n necunoscute
C1 y1 (x0 ) + C2 y2 (x0 ) + + Cn yn (x0 )
C1 y10 (x0 ) + C2 y20 (x0 ) + + Cn yn0 (x0 )
(n1)
C 1 y1
(n1)
(x0 ) + C2 y2
= y10 yp (x0 ),
= y20 yp (x0 ),
(n1)
(x0 ) + + Cn yn
(x0 ) = yn0 yp (x0 )
sa aiba solutie unica.

Determinantul sistemului, W [y1 , y2 , . . . , yn ](x0 ), este diferit de zero deoarece {y1 , y2 , . . . , yn } este sistem fundamental de solutii pentru ecuatia diferentiala omogena (1.34). In consecint
a, sistemul are solutia unica C10 , C20 ,
. . . , Cn0 .
Teorema 1.3.2 Dac
a {y1 , y2 , . . . , yn } este un sistem fundamental de solutii
pentru ecuatia omogen
a asociat
a ecuatiei diferentiale liniare de ordinul n
neomogen
a cu coeficienti variabili (1.32) si functiile u1 , u2 , , un , derivabile pe intervalul real [a, b], sunt astfel nc
at derivatele lor satisfac sistemul
liniar si neomogen
y1 (x)u01 (x) + y2 (x)u02 (x) + + yn (x)u0n (x) = 0,
y10 (x)u01 (x) + y20 (x)u02 (x) + + yn0 (x)u0n (x) = 0,
...
(n2)
(n2)
(n2)
y1
(x)u01 (x) + y2
(x)u02 (x) + + yn
(x)u0n (x) = 0,
f (x)
(n1)
(n1)
(n1)
y1
,
(x)u01 (x) + y2
(x)u02 (x) + + yn
(x)u0n (x) =
(1.41)
a0 (x)
atunci functia
yp (x) = u1 (x)y1 (x) + u2 (x)y2 (x) + + un (x)yn (x), x [a, b],
(1.42)
este o solutie particular

a a ecuatiei diferentiale neomogene (1.32).
Demonstratie. Trebuie sa arat
am ca avem
L(yp ) = f (x).
(1.43)
27
Pentru aceasta trebuie sa determinam expresiile derivatelor pan

a la ordinul
n ale functiei yp din (1.42). Avand n vedere (1.41), rezulta ca
yp0 (x) = u1 (x)y10 (x) + u2 (x)y20 (x) + + un (x)yn0 (x),
yp00 (x) = u1 (x)y100 (x) + u2 (x)y200 (x) + + un (x)yn00 (x),
...,
(n1)
yp
(n)
(n1)
(x) = u1 (x)y1
(n1)
(x) + u2 (x)y2
(n)
(n1)
(x) + + un (x)yn
(n)
(n)
yp (x) = u1 (x)y1 (x) + u2 (x)y2 (x) + + un (x)yn (x) +
(x),
f (x)
.
a0 (x)
Din aceste derivate si (1.42) rezulta (1.43).

Exercitiul 1.3.1 S
a liniar
a, de ordinul al
00
0
2
doilea, cu coeficienti variabili, neomogen
a xy y = x , pe intervalul nem
arginit (0, +).
Solutie. Ecuatia omogena asociata ecuatiei date, xy 00 y = 0, se scrie n
1
y 00
forma echivalenta 0 = , din care deducem d(ln y 0 ) = d(ln x).
y
x
Diferentialele a doua functii sunt egale daca si numai daca functiile
difera printro constanta. Prin urmare, ln y 0 = ln x + ln (2C2 ), unde C2 este
o constanta reala pozitiva.
Ultima egalitate conduce la y 0 = 2C2 x si, de aici, putem afirma ca
orice solutie a ecuatiei omogene asociate este o functie strict crescatoare
pe [0, +).
Integrand ecuatia liniara y 0 = 2C2 x, obtinem y = C1 + C2 x2 , unde C1
este o constanta reala arbitrara.
Din faptul ca sistemul de functii {1, x2 } este liniar independent n spatiul
liniar C 2 ([0, +)) rezulta ca y1 = 1 si y2 = x2 constituie un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia omogena asociata.
Cautand solutia particulara yp (x) de forma yp (x) = u1 (x) + x2 u2 (x),
rezulta ca derivatele functiilor u1 si u2 trebuie sa verifice sistemul
0
u1
+ x2 u02
= 0,
2xu02 =
x2
.
x
1
1
Solutia acestui sistem este u01 = x2 , u02 = .
2
2
28
Ion Craciun
1
x3
Determinand cate o primitiva, gasim u1 (x) = , u2 (x) = x.
6
2
Prin urmare, o solutie particulara a ecuatiei neomogene este
yp (x) = u1 (x)y1 (x) + u2 (x)y2 (x) =
x3 x3
x3
+
=
.
6
2
3
Solutia generala a ecuatiei date este y = C1 + C2 x2 +
x3
.
3
Observatia 1.3.1 Din (1.28) si (1.42) deducem c

a, formal, o solutie particular
a a unei ecuatii diferentiale liniar
a si neomogen
a de ordinul n cu
coeficienti variabili se obtine din solutia general
a a ecuatiei omogene asociate
trec
and constantele n functii, adic
a prin variatia constantelor. Ideea acestei treceri apartine lui Lagrange si din acest motiv metoda de determinare a
unei solutii particulare este cunoscut
a ca metoda variatiei constantelor
a lui Lagrange.
Daca solutia sistemului (1.41) este
u01 (x) = f1 (x), u02 (x) = f2 (x), . . . , u0n (x) = fn (x),
atunci determinarea functiilor u1 , u2 , . . . , un se reduce la cuadraturile
uj (x) = Kj +
Z x
x0
fj (t)dt, j = 1, n,
(1.44)
unde K1 , K2 , . . . , Kn sunt constante oarecare.

Inlocuind pe u1 (x), u2 (x), . . . , un (x) n egalitatea (1.42), obtinem solutia
generala a ecuatiei diferentiale neomogene (1.1)
y = K1 y1 + K2 y2 + + Kn yn + Y,
unde
Y = y1 (x)
Z x
x0
f1 (t)dt + y2 (x)
Z x
x0
f2 (t)dt + + yn (x)
(1.45)
Z x
x0
fn (t)dt,
(1.46)
care depinde de n constante oarecare K1 , K2 , . . . , Kn , cu ajutorul careia se

poate rezolva o problema a lui Cauchy a ecuatiei diferentiale (1.1) pentru
orice x [a, b] si orice date initiale (y10 , y20 , . . . , yn0 ) IRn .
Este important de retinut forma ecuatiei (1.45). In aceasta ecuatie, Y (x)
este o solutie a ecuatiei neomogene (1.1) care se obtine din ecuatia (1.44)
luand K1 = 0, K2 = 0, . . . , Kn = 0.
Observatia 1.3.2 Solutia general
a a unei ecuatii diferentiale linaiare neomogen
a se obtine ad
aug
and la solutia general
a a ecuatiei omogene asociate
o solutie particular
a a ecuatiei neomogene.
1.4
29
Ecuatii diferentiale de ordinul n liniare omogene cu coeficienti constanti
In acest paragraf ne vom ocupa de integrarea ecuatiei diferentiale liniare si

omogene de ordinul n
L(y) = a0 y (n) + a1 y (n1) + + an1 y 0 + an y = 0,
(1.47)
n care coeficientii a0 , a1 , . . . , an sunt constante reale.

Coeficientii ecuatiei (1.47) pot fi ns
a si numere complexe.
Tipul de ecuatie diferentiala (1.47) constituie unul din exemplele cele mai
interesante de ecuatii diferentiale liniare de ordinul n deoarece se integreaz
a
usor cu ajutorul unor functii elementare.
Metoda de integrare a fost elaborata de Euler si se bazeaza pe doua
identitati importante.
1.4.1
Identitatile lui Euler
Teorema 1.4.1 Operatorul liniar L din (1.47) verific

a identitatea
L(erx ) = erx K(r),
(1.48)
unde
K(r) = a0 rn + a1 rn1 + + an1 r + an =
n
X
ak rnk .
(1.49)
k=0
Demonstratie. Pentru functia y = erx avem

y 0 (x) = rerx , y 00 (x) = r2 erx , . . . , y (n1) = rn1 erx , y (n) = rn erx
si de aici rezulta ca
L(erx ) = erx (a0 rn + a1 rn1 + + an1 r + an ),
adica avem identitatea (1.48).
Teorema 1.4.2 Dac
a n L(y) se nlocuieste y cu z erx , unde z este o functie
de x, de n ori derivabil
a pe IR, se obtine identitatea
h
L(z erx ) = K(r)z +
K 0 (r) 0 K 00 (r) 00
K (n) (r) (n) i rx
z +
z + +
z
e . (1.50)
1!
2!
n!
30
Ion Craciun
Demonstratie. Pentru a demonstra aceasta identitate se observa ca avem

nevoie de derivata de ordinul k, unde k ia toate valorile ntregi de la zero
pana la n, a functiei y = z erx . Aplicand formula de derivare de ordinul k a
unui produs de doua functii, obtinem
y (k) = (rk z + Ck1 rk1 z 0 + Ck2 rk2 z 00 + + Ckk z (k) )erx =
= erx
k
X
(1.51)
Cks rks z (s) .
s=0
Se observa ca expresia lui L(y) se scrie

L(y) =
n
X
ank y (k) .
(1.52)
k=0
Introducand (1.51) n (1.52), obtinem

L(z erx ) = erx
n
X
k=0
ank
k
X
s=0
Cks rks z (s) = erx
n X
k
X
Cks ank rks z (s) . (1.53)
k=0 s=0
Coeficientul derivatei de ordinul p a functiei z este

sind acest rezultat, deducem identitatea (1.50).
1 (p)
K (r) erx . Folop!
Definitia 1.4.1 Polinomul K(r) din (1.49) se numeste polinomul caracteristic al ecuatiei diferentiale liniare omogene de ordin n cu coeficienti
constanti, iar ecuatia
K(r) = a0 rn + a1 rn1 + + an1 r + an =
n
X
ak rnk = 0
(1.54)
k=0
se numeste ecuatie caracteristic

a. R
ad
acinile ecuatiei (1.54) se numesc
r
ad
acini caracteristice.
Din teorema fundamental
a a algebrei rezulta ca ecuatia caracteristica,
avand gradul n, are, n corpul comutativ al numerelor complexe, n rad
acini.
Coeficientii ecuatiei caracteristice fiind numere reale, rezulta ca daca r =
+ i este o radacin
a caracteristica, atunci conjugata acesteia r = i
este de asemeni o radacin
a caracteristica. Aceste rad
acini, reale sau complex
conjugate n perechi, pot fi distincte sau multiple.
In continuare vom analiza diverse cazuri n care se pot plasa rad
acinile
caracteristice si, de fiecare data, vom arata cum se determina un sistem
fundamental de solutii a ecuatiei (1.47) si solutia sa generala.
1.4.2
31
Cazul r
ad
acinilor caracteristice reale distincte
Teorema 1.4.3 Dac

a toate r
ad
acinile r1 , r2 , . . . , rn ale ecuatiei caracteristice (1.54) sunt reale si distincte, atunci functiile
y1 (x) = e r1 x , y2 (x) = e r2 x , , yn (x) = e rn x ,
(1.55)
sunt solutii liniar independente ale ecuatiei (1.47) si solutia general

a a ecuatiei diferentiale (1.47) este
y = C1 er1 x + C2 er2 x + + Cn ern x .
(1.56)
Demonstratie. Conform Teoremei 1.4.1, fiecare din functiile (1.55) verific

a
ecuatia (1.47). Aceste functii formeaza un sistem fundamental de solutii
a1
x
deoarece wronskianul lor este produsul dintre e(r1 +r2 ++rn )x = e a0 si

determinantul Vandermonde al numereleor distincte r1 , r2 , . . . , rn si este deci
diferit de zero.
Dar un sistem fundamental de solutii al ecuatiei (1.47) este format din
elemente liniar independente din spatiul vectorial C n (IR).
In aceasta situatie, solutia generala a ecuatiei (1.1) este evident (1.56) si
teorema este demonstrata.
Exercitiul 1.4.1 S
liniare, omogen
a, cu coeficienti constanti
y 000 7y 00 + 14y 0 8y = 0
si s
a se rezolve problema lui Cauchy a acestei ecuatii cu conditiile initiale
y(0) = 1, y 0 (0) = 1, y 00 (0) = 7.
Solutie. Ecuatia caracteristica, r3 7r2 + 14r 8 = 0, are rad
acinile r1 =
x
1, r2 = 2, r3 = 4 si sistemul fundamental de solutii y1 = e , y2 = e2x , y3 =
e4x . Solutia generala a ecuatiei diferentiale este y = C1 ex + C2 e2x + C3 e4x .
Impunand solutiei generale sa satisfaca conditiile initiale, gasim sistemul
C1 + C2 + C3
C1 + 2C2 + 4C3
= 1,
= 1,
C1 + 4C2 + 16C3 = 7,
care are solutia unica C1 = 7, C2 = 8, C3 = 2.

Prin urmare, solutia problemei Cauchy este y = 7ex 8e2x + 2e4x .
32
Ion Craciun
1.4.3
Cazul r
ad
acinilor caracteristice complexe distincte
Daca ecuatia caracteristica are rad

acina complexa r = + i, ea fiind una u
coeficienti reali, admite ca rad
acin
a si conjugata complexa a acesteia, adica
pe r = i. In acest caz, ordinul n al ecuatiei diferentiale trebuie sa fie
un numar par, n = 2m.
Sa presupunem ca rad
acinile ecuatiei caracteristice sunt numerele complexe distincte
r1 , r2 , . . . , rm , rm+1 , . . . , r2m
si ca rm+j este conjugata lui rj .
Prin urmare, expresiile acestor rad
acini sunt
r1 = 1 + i1 ,
r2 = 2 + i2 ,
, rm = m + im ,
(1.57)
rm+1 = 1 i1 , rm+2 = 2 i2 , , r2m = m im .

Conform celor prezentate, rad
acinilor caracteristice (1.57) le corespund
solutiile liniar independente
ye1 = e(1 +i1 )x ,
ye2 = e(2 +i2 )x ,
, yem = e(m +im )x ,
yem+1 = e(1 i1 )x , yem+2 = e(2 i2 )x , , ye2m = e(m im )x ,
(1.58)
care sunt nsa functii cu valori numere complexe.

Relatiile
e(+i)x = ex (cos x + i sin x), e(i)x = ex (cos x i sin x)
(1.59)
si faptul ca ecuatia diferential

a (1.47) este liniara conduc la concluzia ca
functiile obtinute din (1.58) prin anumite combinatii liniare, care se vor
vedea mai jos, sunt de asemeni solutii ale ecuatiei diferentiale (1.47), cu
precizarea ca de data aceasta, spre deosebire de (1.58), ele vor fi reale. Aceste
combinatii liniare sunt
yj =
yej + yem+j
yej yem+j
, ym+j =
, j = 1, m.
2
2i
(1.60)
Matricea de trecere de la sistemul fundamental de solutii (1.58) la sistemul de solutii (1.60) este nesingulara, prin urmare sistemul de solutii (1.60)
este de asemeni un sistem fundamental de solutii.
33
Din (1.58), (1.59) si (1.60) rezulta ca expresiile acestor solutii sunt
y1
y2
e1 x cos 1 x,
ym+1 = e1 x sin 1 x,
e2 x cos 2 x,
ym+2 = e2 x sin 2 x,
ym =
(1.61)
em x cos m x,
y2m
= em x sin m x.
In acest caz, solutia generala a ecuatiei (1.47) este

y=
m
X
ek x (Ck cos k x + Cj+k sin k x).
(1.62)
k=1
Exercitiul 1.4.2 S
a y 00 + 4y 0 + 13y = 0.
Solutie. Ecuatia caracteristica corespunzatoare, r2 + 4r + 13 = 0, are radacinile complex conjugate
r1 = 2 + 3i, r2 = 2 3i.
Conform celor prezentate, sistemul fundamental de solutii este format din
functiile
y1 (x) = e2x cos 3x, y2 (x) = e2x sin 3x.
Solutia generala a ecuatiei date este y = e2x (C1 cos 3x + C2 sin 3x).
1.4.4
Ecuatia caracteristic
a are r
ad
acini distincte
Sa presupunem ca radacinile ecuatiei caracteristice (1.54), reale si complex

conjugate, sunt distincte. Primele 2m dintre ele sunt complex conjugate n
perechi, adica de forma
rj = j + ij , rm+j = j ij , j = 1, m,
iar celelalte n 2m sunt reale si notate cu r2m+s , unde s 1, n 2m.
Contributia radacinilor complex conjugate la un sistem fundamental de
solutii este format din functiile
yk (x) = ek x cos k x, ym+k (x) = ek x sin k x, k = 1, m,
(1.63)
iar aportul celor reale se constituie din functiile

y2m+s (x) = er2m+s x , s 1, n 2m.
(1.64)
34
Ion Craciun
Solutia generala a ecuatiei diferentiale (1.47) este n acest caz
m
X
y=
(Ck cos k x + Cm+k sin k x)e
k x
n2m
X
C2m+s er2m+s x .
(1.65)
s=1
k=1
Exercitiul 1.4.3 S
liniare cu coeficienti constanti
y 000 + 3y 00 + 4y 0 + 2y = 0.
Solutie. Ecuatia caracteristica, r3 + 3r2 + 4r + 2 = 0, are toate rad
acinile
simple: r1 = 1 + i; r2 = 1 i; r3 = 1. Contributia la un sistem fundamental de solutii a rad
acinilor caracteristice complex conjugate este formata
din functiile
y1 (x) = ex cos x, y2 (x) = ex sin x,
iar cea a radacinii reale este y3 (x) = ex . Aceste contributii formeaza un
sistem fundamental de solutii pentru ecuatia diferential
a data si deci solutia
generala a acesteia este y = (C1 cos x + C2 sin x)ex + C3 ex .
1.4.5
Ecuatia caracteristic
a are o r
ad
acin
a multipl
a
Sa revenim la cazul general al ecuatiei diferentiale (1.47) n care coeficientii

sunt constante reale si sa presupunem ca ecuatia caracteristica (1.54) are
radacina r = r1 multipl
a de ordinul p, unde 2 p n. Inlocuind n identitatea (1.50) pe r cu r1 si tin
and seama ca
K(r1 ) = 0, K 0 (r2 ) = 0, , K (p1) (r1 ) = 0, K (p) (r1 ) 6= 0,
obtinem
L(z er1 x ) = er1 x
h K (p) (r )
K (p+1) (r1 ) (p+1)
K (n) (r1 ) (n) i
1 (p)
z +
z
+ +
z
.
p!
(p + 1)!
n!
(1.66)
Daca z se nlocuieste cu oricare din functiile
1, x, x2 , . . . , xp1 ,
paranteza din membrul al doilea al relatiei (1.66) este nul
a si, prin urmare,
avem
L(er1 x ) = 0, L(xer1 x ) = 0, L(x2 er1 x ) = 0, . . . , L(xp1 er1 x ) = 0,
35
ceea ce dovedeste ca functiile

er1 x , xer1 x , x2 er1 x , . . . , xp1 er1 x
(1.67)
sunt solutii ale ecuatiei diferentiale (1.47).

Inmultind aceste solutii cu constante oarecare si adunandule deducem
ca la radacina caracteristice pmultipl
a r = r1 corespunde solutia
y = er1 x (C1 + C2 x + C3 x2 + + Cp xp1 )
(1.68)
care depinde de p constante arbitrare C1 , C2 , . . . , Cp si care se mai poate

scrie sub forma
y = er1 x Qp1 (x),
(1.69)
unde Qp1 (x) este un polinom oarecare de gradul p 1.
a r
ad
acina caracteristic
a multipl
a r1 , de multiplicitate p, este complex
a, deci este de forma r1 = 1 + i1 , atunci si conjugata
complex
a a acesteia, r1 = 1 i1 , este r
ad
acin
a pmultipl
a. Proced
and
ca n cazul r
ad
acinilor caracteristice complexe distincte si tin
and cont de
(1.68), rezult
a c
a functia
y = e1 x Qp1 (x) cos 1 x + Rp1 (x) sin 1 x ,
(1.70)
unde Qp1 (x) si Rp1 (x) sunt polinoame de grad p 1 cu coeficienti numere
reale arbitrare, este o solutie a ecuatiei diferentiale (1.47).
Exercitiul 1.4.4 S
liniare, omogene, cu coeficienti constanti y (4) + 2y 00 + 3y 00 + 2y 0 + y = 0.
Solutie. Ecuatia caracteristica a ecuatiei date, r4 + 2r3 + 3r2 + 2r + 1 = 0,
1
este o ecuatie reciproca si se rezolva utilizand substitutia r + = u. Se
r
gasesc radacinile
1
1
3
3
r1 = + i
, r2 = i
,
2
2
2
2
de multiplicitati p1 = 2 respectiv p2 = 2.
Primei radacini caracteristice duble i corespunde solutiile
x 3
x 3
x2
x2
, y2 = xe cos
,
y1 = e cos
2
2
36
Ion Craciun
iar cea de a doua conduce la solutiile
x 3
x 3
x2
x2
y3 = e
sin
, y4 = xe
sin
.
2
2
Deoarece numarul acestor solutii este egal cu ordinul ecuatiei diferentiale, rezulta ca solutia sa generala este
h
x 3
x 3i x
y = (C1 + C2 x) cos
+ (C3 + C4 x) sin
e 2.
2
2
Folosind solutia generala determinata, se poate rezolva orice problema a
lui Cauchy pentru aceasta ecuatie diferential
a data.
1.4.6
Cazul r
ad
acinilor caracteristice reale multiple
Teorema 1.4.4 Dac

a ecuatia caracteristic
a (1.54) are m r
ad
acini reale
multiple r1 , r2 , . . . , rm , de respectiv multiplicit
atile p1 , p2 , . . . , pm , unde
p1 + p2 + + pm = n, atunci functiile
erj x , xerj x , x2 erj x , . . . , xpj 1 erj x ,
j = 1, m,
(1.71)
formeaz
a un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia diferential
a (1.47),
iar functia
y = er1 x Qp1 1 (x) + er2 x Qp2 1 (x) + + erm x Qpm 1 (x),
(1.72)
unde Qp1 1 (x), Qp2 1 (x), . . . , Qpm 1 (x) sunt polinoame cu coeficienti reali
arbitrari de gradele indicate de indicele fiec
aruia, este solutia general
a a
ecuatiei diferentiale (1.47).
Demonstratie. Presupunem, prin absurd, ca solutiile (1.71) nu formeaza
un sistem fundamental pentru (1.47). Atunci, exista constantele reale
hj1 , hj2 , hj3 , . . . , hjpj ,
j = 1, m,
(1.73)
nu toate nule, astfel nc

at, nmultind fiecare solutie din tabloul (1.71) cu
constantele corespunzatoare din tabloul (1.73) si adunandule, sa obtinem
m
X
(hj1 erj x + hj2 xerj x + hj3 x2 erj x + + hjpj xpj 1 erj x ) = 0.
(1.74)
j=1
Dar (1.74) se poate scrie sub forma egalitatii

er1 x H1 (x) + er2 x H2 (x) + er3 x H3 (x) + + erm x Hm (x) = 0,
(1.75)
37
unde
Hj (x) = hj1 + hj2 x + hj3 x2 + + hjpj xpj 1 ,
j = 1, m,
(1.76)
care are loc pe ntreaga axa a numerelor reale.

Constantele din (1.73) nefiind toate nule, polinoamele (1.76) nu sunt
toate identic nule. Sa presupunem ca notatiile au fost astfel alese nc
at
ultimul polinom, Hm (x), este neidentic nul.
Fie h1 , h2 , . . . , hm gradele polinoamelor introduse n (1.76). Din demonstratia pe care o vom prezenta vom vedea ca presupunerea ca Hm (x) sa fie
neidentic nul nu este posibila.
Pentru aceasta, npartim ambii membri ai egalitatii (1.75) cu er1 x si apoi
derivam de h1 ori.
Procedand astfel, polinomul H1 (x) dispare si obtinem o ecuatie de forma
e(r2 r1 )x H2,1 (x) + e(r3 r1 )x H3,1 (x) + + e(rm r1 ) Hm,1 (x) = 0,
(1.77)
n care polinoamele H2,1 (x), H3,1 (x), . . . , Hm,1 (x) au aceleasi grade cu
respectiv polinoamele H2 (x), H3 (x), . . . , Hm (x), polinomul Hm,1 (x) nefiind
identic nul.
Aplicand din nou procedeul care a condus la egalitatea (1.77), dar n
care operatorul de derivare se aplica de h2 + 1 ori, se ajunge la egalitatea
e(r3 r2 )x H3,2 (x) + e(r4 r2 )x H4,2 (x) + + e(rm r2 ) Hm,2 (x) = 0,
(1.78)
n care polinoamele H3,2 (x), H4,2 (x), . . . , Hm,2 (x) au respectiv aceleasi grade
ca si polinoamele H3 (x), H4 (x), . . . , Hm (x), polinomul Hm,2 (x) nefiind identic nul.
Procedeul continua pana se ajunge la egalitatea
e(rm rm1 )x Hm,n1 (x) = 0,
care trebuie sa fie adevarata pe toata axa a numerelor reale si n care polinomul Hm,m1 (x) are gradul m si nu este identic nul. Simplificand prin
e(rm rm1 )x , ajungem la concluzia ca Hm,n1 (x) = 0, oricare ar fi x IR.
Aceasta este nsa imposibil.
Contradictia la care sa ajuns demonstreaza ca toate constantele din
(1.73) sunt nule si deci sistemul de functii din tabloul (1.71) este liniar
independent.
Prin urmare, sistemul de functii (1.71) constituie un sistem fundamental
de solutii pentru ecuatia (1.47).
38
Ion Craciun
Inmultirea solutiilor fundamentale (1.71) cu constante reale oarecare,

urmata de adunarea lor, conduce la concluzia ca solutia generala a ecuatiei diferentiale (1.47) este de forma (1.72) si astfel teorema este complet
demonstrata.
Exercitiul 1.4.5 S
(4)
000
liniare, omogene, cu coeficienti constanti y 2y 3y 00 + 4y 0 + 4y = 0.
Solutie. Ecuatia caracteristica, r4 2r3 3r2 + 4r + 4 = 0, are rad
acinile
duble r1 = 1 si r2 = 2.
Un sistem fundamental de solutii este format din functiile
y1 (x) = ex , y2 (x) = xex , y3 (x) = e2x , y4 (x) = xe2x .
Prin urmare, solutia generala este y = (C1 + C2 x)ex + (C3 + C4 x)e2x .
1.4.7
R
ad
acini caracteristice complex conjugate multiple
Teorema 1.4.5 Dac

a ecuatia carecateristic
a (1.54) are m r
ad
acini complexe
r1 = 1 + i1 , r2 = 2 + i2 , . . . , rm = m + im ,
(1.79)
de multiplicit
ati respectiv egale cu p1 , p2 , . . . , pm , atunci 2(p1 +p2 + +pm ) =
n, tabloul de solutii ale ecuatiei diferentiale (1.47)
ej x cos j x, xej x cos j x, x2 ej x cos j x, . . . , xpj 1 ej x cos j x,
ej x sin j x,
x2 ej x sin j x, . . . , xpj 1 ej x sin j x,

(1.80)
unde j ia toate valorile ntregi de la 1 p
an
a la m, formeaz
a un sistem fundamental de solutii si
y=
xej x sin j x,
m
X
ej x Qpj 1 (x) cos j x + Rpj 1 (x) sin j x
(1.81)
j=1
este solutia general

a a aceastei ecuatii diferentiale.
Demonstratie. Ecuatia caracteristica (1.54) fiind cu coeficienti reali, va
admite ca radacini si conjugatele complexe ale acestora
r1 = 1 i1 , r2 = 2 i2 , . . . , rm = m im ,
39
cu respectiv aceleasi multiplicitati. Acestea, npreun

a cu cele din (1.79),
sunt toate radacinile caracteristice, prin urmare ordinul ecuatiei diferentiale
trebuie sa fie astfel ncat 2(p1 + p2 + + pm ) = n.
La aceste radacini corespund urmatoarele solutii ale ecuatiei (1.47)
e(j +ij )x , xe(j +ij )x , x2 e(j +ij )x , , xpj 1 e(j +ij )x ,
e(j ij )x , xe(j ij )x , x2 e(j ij )x , , xpj 1 e(j ij )x ,
(1.82)
unde j ia toate valorile ntregi de la 1 pan

a la m. Toate acestea formeaza un
sistem fundamental de solutii.
Se doreste nsa ca sistemul fundamental de solutii sa contin
a functii reale
si nu complexe ca n (1.82).
Efectuand semisuma si semidiferenta mp
artit
a prin i ale solutiilor aflate
pe aceeasi verticala n tabloul (1.82), obtinem alte n solutii, de data aceasta
reale, si anume cele din tabloul (1.80).
Tabloul de solutii astfel obtinut formeaza de asemeni un sistem fundamental de solutii astfel ca solutia generala a ecuatiei diferentiale (1.47) este
o combinatie liniara a celor din (1.82) care se poate scrie n cele din urma
n forma (1.81).
Exercitiul 1.4.6 S
a liniar
a, omogen
a, cu
coeficienti constanti y (8) + 8y (4) + 16y = 0.
Solutie. Ecuatia caracteristica a acestei ecuatii diferentiale este r8 + 8r4 +
16 = 0. Cu substitutia r4 = t, aceasta ecuatie devine t2 + 8t + 16 = 0, care
are radacina dubla t = 4. Pentru a afla rad
acinile caracteristice trebuie sa
rezolvam ecuatia r4 = 4. Deoarece 4 = (2i)2 , rezulta ca ultima ecuatie
este echivalenta cu ecuatiile r2 = 2i si r2 = 2i. Scriind ca 2i = (1 i)2
deducem ca radacinile caracteristice sunt r1,2 = (1 + i) si r3,4 = (1 i),
fiecare avand multiplicitatea 2.
Tabloul celor opt solutii liniar independente, corespunzator cazului general (1.80), este
ex cos x, xex cos x, ex cos x, xex cos x,
ex sin x,
xex sin x,
ex sin x,
(1.83)
xex sin x.
Intrucat tabloul de functii (1.83) formeaza un sistem fundamental de

solutii pentru ecuatia diferentiala data, rezulta ca solutia sa generala este
h
y = ex (C1 + C2 x) cos x + (C3 + C4 x) sin x +

h
+ ex (C5 + C6 x) cos x + (C7 + C8 x) sin x ,
40
Ion Craciun
unde C1 , C2 , . . . , C8 sunt constante reale arbitrare.
1.4.8
R
ad
acini caracteristice reale si complexe multiple
Sa consideram acum cazul general n care ecuatia caracteristica are atat

radacini reale cat si complex conjugate, fiecare dintre ele putand fi si multipla. De altfel, chiar si o rad
acin
a simpla poate fi considerata multipl
a,
multiplicitatea sa fiind egala cu 1.
Teorema 1.4.6 Dac
a coeficientii ecuatiei diferentiale (1.47) sunt constante
reale, iar ecuatia caracteristic
a corespunz
atoare are r
ad
acinile reale multiple
r1 , r2 , . . . , rk de multiplicit
ati p1 , p2 , . . . , pm si r
ad
acinile complexe multiple
rm+1 = 1 + i1 , rm+2 = 2 + i2 , . . . , rm+k = k + ik ,
cu ordinele de multiplicitate pm+1 , pm+2 , . . . , pm+k , unde
p1 + p2 + + pm + 2(pm+1 + pm+2 + + pm+k ) = n,
atunci solutia general
a a ecuatiei diferentiale (1.47), n form
a real
a, este
y=
m
X
j=1
erj x Qpj 1 (x) +
k
X
eq x Rpm+q 1 (x) cos q x + Spm+q 1 (x) sin q x ,
q=1
unde Qpj 1 (x), Rpm+q 1 (x) si Spm+q 1 (x) sunt polinoame cu coeficienti numere reale arbitrare de grade pj 1, pm+q 1 si respectiv pm+q 1.
Demonstratie. Analiza demonstratiilor celorlalte teoreme ale acestui paragraf sugereaza demonstratia acestei teoreme care poate fi efectuata far
a dificultate.
Exercitiul 1.4.7 S
a
y (8) 2y (6) + 16y (5) + 25y (4) + 32y 000 + 60y 00 + 16y 0 + 32y = 0.
Solutie. Ecuatia caracteristica a acestei ecuatii diferentiale este
r8 2r6 + 16r5 + 25r4 + 32r3 + 60r2 + 16r + 32 = 0.
Cautand radacinile ntregi, constatam ca singura rad
acin
a de acest tip
este r1 = 2 de multiplicitate p1 = 2.
41
Impartind polinomul caracteristic prin (r + 2)2 = r2 + 4r + 4, gasim ca

celelalte sase radacini caracteristice sunt rad
acinile ecuatiei
r6 4r5 + 10r4 8r3 + 17r2 4r + 8 = 0.
(1.84)
Studiem daca ecuatia (1.84) are rad

acini complexe pur imaginare. Impunand ca i sa satisfaca (1.84), dupa egalarea cu zero a partilor reale si
imaginare, deducem ca trebuie sa fie rad
acina reala comun
a a ecuatiilor
6 10 4 + 17 2 8 = 0,
5 2 3 + = 0.
Aceste ecuatii au radacinile duble comune = 1 si = 1, ceea ce arata

ca r2 = i si r3 = i sunt radacini caracteristice duble.
Impartind polinomul din membrul nt
ai al ecuatiei (1.84) la polinomul
4
r + 2r2 + 1 se gaseste catul r2 4r + 8. Prin urmare,
r6 4r5 + 10r4 8r3 + 17r2 4r + 8 = (r4 + 2r2 + 1)(r2 4r + 8). (1.85)
Ultimele doua radacini caracteristice se determina anul
and cel de al
doilea factor din membrul doi al relatiei (1.85). Se gaseste ca r4 = 2 + 2i si
r5 = 2 2i sunt radacini caracteristice simple.
Solutia generala a ecuatiei diferentiale este
y = (C1 + C2 x)e2x + (C3 + C4 x) cos x + (C5 + C6 x) sin x+
+ (C7 cos 2x + C8 sin 2x)e2x ,
unde C1 , C2 , . . . , C8 sunt constante reale arbitrare.
1.5
Ecuatii diferentiale liniare neomogene cu coeficienti constanti
Sa consideram ecuatia diferential

a neomogena
a0 y (n) + a1 y (n1) + + an1 y 0 + an y = f (x),
(1.86)
n care coeficientii a0 , a1 , . . . , an sunt numere reale date, a0 6= 0, iar f este o

functie reala continua cunoscuta.
Deoarece n paragraful precedent sa prezentat o metoda de integrare
a ecuatiei omogene asociata ecuatiei (1.86), determinarea tuturor solutiilor
ecuatiei diferentiale (1.86) nu nt
ampin
a dificultati.
42
Ion Craciun
In cazul general, cand f (x) este o functie continu

a oarecare, pentru a
determina o solutie particulara a ecuatiei (1.86) se aplica metoda variatiei
constantelor a lui Lagrange.
Solutia generala a ecuatiei (1.86) este atunci suma dintre solutia generala
a ecuatiei omogene asociate si acea solutie particulara. Determinarea unei
solutii particulare presupune n cuadraturi.
Exista nsa situatii cand o solutie particulara se poate determina numai
prin operatii algebrice.
Prima dintre ele este atunci cand membrul al doilea din (1.86) are forma
unui cvasipolinom, adica forma
f (x) = e x P (x)
(1.87)
unde P este un polinom algebric si un num

ar real. Sa presupunem ca
este o radacina de multiplicitate s a ecuatiei caracteristice L(r) = 0 (s = 0
daca nu este radacin
a caracteristica).
In acest caz, se cauta o solutie particulara yp (x) a ecuatiei (1.86) sub
forma
yp (x) = xs e x Q(x),
(1.88)
unde Q este un polinom cu coeficienti nedeterminati de acelasi grad cu P.
Scriind ca L(yp )(x) f (x), unde f (x) are expresia (1.87), simplificand
apoi prin e x si identific
and puterile lui x, obtinem coeficientii necunoscuti
ai polinomului din (1.88).
Exercitiul 1.5.1 S
a liniar
a neomogen
a de
ordinul al doilea
y 00 3y 0 + 2y = (x2 + x)e 3x .
Solutie. Termenul liber al acestei ecuatii diferentiale este de forma (1.87).
Ecuatia caracteristica a ecuatiei omogene asociate are rad
acinile r1 = 1
si r2 = 2, astfel ca solutia generala a acesteia, adica a ecuatiei diferentiale
y 00 3y 0 +2y = 0, este yo = C1 ex +C2 e 2x . Pentru ca r = 3 nu este rad
acin
aa
ecuatiei caracteristice (deci s = 0), solutia particulara yp (x) a ecuatiei date
o cautam n forma
yp (x) = (Ax2 + Bx + C)e 3x .
Calculam L(yp (x)), egal
am cu (x2 + x)e 3x , simplific
am prin e 3x si daca
identificam puterile lui x din cei doi membri, obtinem sistemul
2A = 1,
6A + 2B = 1,
2A + 3B + 2C = 0,
43
care are solutia A = 1/2, B = 1, C = 1. Prin urmare, yp (x) = ((1/2)x2

x + 1)e 3x . Solutia generala va fi suma dintre solutia generala a ecuatiei
omogene asociate si solutia particulara determinata mai sus.
Asadar, solutia generala a ecuatiei este
1
y = C1 e x + C2 e 2x + ( x2 x + 1)e 3x .
2
Avand solutia generala, putem aborda orice problema Cauchy a ecuatiei
diferentiale date.
O a doua situatie cand se poate determina o solutie particulara far
a
cuadraturi (integrari) este aceea n care membrul drept din (1.86) are forma
f (x) = ex (P1 (x) cos x + P2 (x) sin x),
(1.89)
n care P1 si P2 sunt polinoame cu coeficienti reali, n general de grade

diferite. In aceasta situatie, solutia particulara trebuie cautat
a n forma
yp (x) = xs ex (Q1 (x) cos x + Q2 (x) sin x),
(1.90)
unde Q1 si Q2 sunt polinoame de grad egal cu gradul maxim al polinoamelor

P1 si P2 , iar s este ordinul de multiplicitate al lui = + i ca rad
acin
aa
ecuatiei caracteristice.
Exercitiul 1.5.2 S
a
y 00 + y 0 2y = (3x2 23x + 12) cos 3x + (11x2 5x 5) sin 3x.
Solutie. Se determina ntai solutia generala a ecuatiei omogene asociata
y 00 + y 0 2y = 0 si se gaseste
yo (x) = C1 e x + C2 e 2x .
Deoarece K(3i) 6= 0, cautam solutia particulara a ecuatiei neomogene de
forma
yp (x) = (Ax2 + Bx + C) cos 3x + (Dx2 + Ex + F ) sin 3x.
Din L(yp (x)) (3x2 23x + 12) cos 3x + (11x2 5x 5) sin 3x, deducem
A = 0, B = 1, C = 1, D = 1, E = 0, F = 0.
Deci yp (x) = (x 1) cos 3x x2 sin 3x, iar solutia generala a ecuatiei diferentiale neomogena data n enunt este
y = C1 e x + C2 e 2x + (x 1) cos 3x x2 sin 3x
si are aceasta expresie pentru ca este suma lui yo cu yp .
44
Ion Craciun
Exercitiul 1.5.3 S
a se determine acea solutie a ecuatiei diferentiale
y 00 2y 0 + 2y = ex (2 cos x 4x sin x)
care satisface conditiile initiale y(0) = 0 si y 0 (0) = 1.
Solutie. Ecuatia caracteristica a ecuatiei omogene asociate are rad
acinile
complex conjugate r1 = 1 + i si r2 = 1 i. Prin urmare, solutia generala a
ecuatiei omogene asociate y 00 2y 0 + 2y = 0 va fi
yo = (C1 cos x + C2 sin x)ex .
Avand n vedere ca L(1 + i) = 0, vom determina o solutie particulara a
ecuatiei neomogene date de forma
h
yp (x) = x (Ax + B) cos x + (Cx + D) sin x ex .

Inlocuind pe yp (x), yp0 (x) si yp00 (x) n ecuatia L(yp ) = ex (2 cos x 4x sin x)
si identificand mai nt
ai factorii lui cos x si sin x din cei doi membri si apoi
polinoamele factori, se obtine un sistem pentru determinarea coeficientilor
A, B, C, D. Se gaseste:
A = 1;
B = 0;
C = 0;
D = 0,
asa ca yp (x) = x2 cos x, iar solutia generala a ecuatiei date va fi

y = (C1 cos x + C2 sin x)ex + x2 cos x
si este astfel pentru ca este suma dintre solutia generala a ecuatiei omogene
asociate si o solutie particulara.
Exercitiul 1.5.4 S
a a fiec
arei ecuatii de mai
jos si, acolo unde sunt indicate conditii initiale, s
a se rezolve problema lui
Cauchy corespunz
atoare:
1. y 00 4y 0 + 3y = e 5x ;
y(0) = 3,
y 0 (0) = 9;
2. y 00 8y 0 + 16y = e 4x ;
y(0) = 0,
y 0 (0) = 1;
3. y 00 9y 0 + 20y = x2 e 4x ;
y(0) = 1,
y 0 (0) = 3;
4. y 00 + 6y 0 + 8y = 2 sin x + 3 cos x;
5. x00 3x0 + 2x = (3t 2) et ,
6. y (4) 2y (3) + y 00 = x3 .
45
Solutie. Determinam mai ntai cate un sistem fundamental de solutii pentru

fiecare din ecuatiile diferentiale omogene asociate
1. y 00 4y 0 + 3y = 0;
2. y 00 8y 0 + 16y = 0;
3. y 00 9y 0 + 20y = 0;
4. y 00 + 6y 0 + 8y = 0;
5. x00 3x0 + 2x = 0;
6. y (4) 2y (3) + y 00 = 0.
Ecuatia caracteristica a fiecarei din aceste ecuatii diferentiale, rad

acinile
caracteristice ale sale si solutia generala corespunzatoare sunt:
1. r2 4r + 3 = 0;
r1 = 1, r2 = 3;
yo = C1 ex + C2 e3x ;
2. r2 8r + 16 = 0;
r1 = 4, r2 = 4;
yo = (C1 + C2 x)e4x ;
3. r2 9r + 20 = 0;
r1 = 4, r2 = 5;
yo = C1 e4x + C2 e5x ;
4. r2 + 6r + 8 = 0;
r1 = 2, r2 = 4; yo = C1 e2x + C2 e4x ;
5. r2 3r + 2 = 0;
r1 = 1, r2 = 2;
6. r4 2r3 + r2 = 0; r1 = 0, r2 = 1;
xo = C1 et + C2 e2t ;
yo = C1 +C2 x+(C3 +C4 x)ex .
Pentru fiecare din ecuatiile neomogene date n enunt, determinam o solutie particulara yp (x) de forma membrului drept, si anume
1. yp (x) = Ae5x ;
2. yp (x) = Ax2 e4x ;
3. yp (x) = x(Ax2 + Bx + C)e4x ; 4. yp (x) = A sin x + B cos x;

5. xp (t) = t(At + B)et ;
6. yp = x2 (Ax3 + Bx2 + Cx + D).
Impunand acestor functii sa verifice ecuatiile diferentiale initiale corespunzatoare, se determina constantele care intervin dupa cum urmeaza:
1
1
1
32
9
1. A = ; 2. A = ; 3. A = , B = 1, C = 2; 4. A = , B = ;
8
2
3
85
85
1
1
3
5. A = , B = 1; 6. A = , B = , C = 3, D = 12.
2
20
2
Se stie ca solutia generala a unei ecuatii diferentiale neomogene este suma
dintre solutia generala a ecuatiei omogene asociate si o solutie particulara a
ecuatiei neomogene.
46
Ion Craciun
Folosind acest rezultat, din cele deduse mai sus, rezulta corespunzator
solutiile:
1
1. y(x) = C1 ex + C2 e3x + e5x ;
8
1
2. y(x) = (C1 + C2 x)e4x + x2 e4x ;
2
1
3. y(x) = C1 e4x + C2 e5x x(x2 + 3x + 6)e4x ;
3
4. y(x) = C1 e2x + C2 e4x +
32
9
sin x +
cos x;
85
85
1
5. x(t) = x0 (t) + xp (t) = C1 et + C2 e2t t(3t + 2)et ;
2
6. y(x) = C1 + C2 x + (C3 + C4 x)ex +
x5 x4
+
+ 3x3 + 12x2 .
20
2
Pentru a rezolva problema lui Cauchy a fiecareia din primele trei ecuatii
diferentiale, determinam constantele C1 si C2 impunand conditiile initiale
corespunzatoare.
Solutiile acestor probleme sunt:
1. y(x) =
1 x 11 3x 1 5x
e + e + e ;
8
4
8
2. y(x) =
1
x(x + 2)e4x ;
2
1
3. y(x) = 4e4x + 3e5x x(x2 + 3x + 6)e4x .
3
Pentru a rezolva o problema de tip Cauchy pentru ultima ecuatie diferentiala trebuiesc specificate patru conditii initiale.
Presupunand ca x0 = 0 si
y(0) = 1, y 0 (0) = 2, y 00 (0) = 27, y 000 (0) = 22,
gasim pentru constante valorile C1 = C2 = 0, C3 = 1, C4 = 1.
Solutia problemei lui Cauchy corespunzatoare datelor initiale specificate
x5 x4
este y(x) = (x + 1)ex +
+
+ 3x3 + 12x2 .
20
2
Capitolul 2
Sisteme de ecuatii
diferentiale ordinare de
ordinul nt
ai
2.1
Sisteme de ecuatii diferentiale ordinare de ordinul nt

ai neliniare sub form
a normal
a
Forma generala a unui sistem de n ecuatii diferentiale ordinare, de ordinul

ntai, sub forma normala este
y10
y2
y0
n
= f1 (x, y1 , y2 , . . . , yn ),
= f2 (x, y1 , y2 , . . . , yn ),
(2.1)
= fn (x, y1 , y2 , . . . , yn ).
Necunoscutele sistemului (2.1) sunt functiile reale y1 , y2 , . . . , yn care depind de variabila reala x si sunt definite pe un intervalul real nchis I. Functiile date fi , i = 1, 2, . . . , n, sunt continue mpreun
a cu derivatele lor partiale
de ordinul ntai n domeniul nchis I D, unde D IRn .
Daca se introduc functiile vectoriale
y = (y1 , y2 , . . . , yn ),
f = (f1 , f2 , . . . , fn ),
atunci sistemul (2.1) se scrie n forma vectorial

a
y0 = f (x, y).
47
y0 = (y10 , y20 , . . . , yn0 ),
48
2.1.1
Ion Craciun
Leg
atura cu ecuatiile diferentiale de ordinul n
Teorema 2.1.1 Un sistem de forma (2.1) este echivalent cu o ecuatie diferential

a ordinar
a de ordinul n sub form
a normal
a.
Demonstratie. Fie data o ecuatie diferential
a ordinara de ordinul n sub
forma normala
(2.2)
y (n) = f (x, y, y 0 , y 00 , . . . , y (n1) ).
Daca introducem functiile necunoscute
y1 = y, y2 = y 0 , , yn = y (n1)
(2.3)
si tinem cont de ecuatia (2.2), obtinem sistemul de ecuatii diferentiale ordinare de ordinul ntai sub forma normala
y10
y0
= y2 ,
= y3 ,
yn1
0
y
n
(2.4)
= yn ,
= f (x, y1 , y2 , . . . , yn ).
Din modul cum a fost obtinut sistemul (2.4) se vede ca daca y este o
solutie a ecuatiei (2.2), atunci y1 , y2 , . . . , yn este o solutie a sistemului (2.4)
si reciproc, daca y1 , y2 , . . . , yn este o solutie a sistemului (2.4), iar functiile
y1 , y2 , . . . , yn sunt cele din (2.3), atunci y1 = y este o solutie a ecuatiei (2.2).
Reciproc, sa arat
am cum studiul unui sistem de ecuatii diferentiale de
forma (2.1) se reduce la studiul unei ecuatii diferentiale de forma (2.2).
Pentru simplificarea calculelor vom considera cazul n = 3. Fie deci sistemul
diferential
0
y1 = f1 (x, y1 , y2 , y3 ),
y20 = f2 (x, y1 , y2 , y3 ),
y30
(2.5)
= f3 (x, y1 , y2 , y3 ).
Derivand prima ecuatie din (2.5) n raport cu x, obtinem

y100 =
f1 0
f1 0
f1 f1 0
+
y1 +
y2 +
y .
x
y1
y2
y3 3
(2.6)
Inlocuind n (2.6) pe y 0 , y 0 , y 0 cu expresiile lor (2.5), gasim

1 2 3
y100 = F2 (x, y1 , y2 , y3 ),
(2.7)
Capitolul 2 Sisteme de ecuatii diferentiale de ordin 1

unde
F2 (x, y1 , y2 , y3 ) =
49
f1 f1
f1
f1
+
f1 +
f2 +
f3 .
x
y1
y2
y3
Daca derivam acum ecuatia (2.7) n raport cu x si tinem cont de(2.5), obtinem
y1000 = F3 (x, y1 , y2 , y3 ),
(2.8)
F2 F2
F2
F2
f1 +
f2 +
f3 .
+
x
y1
y2
y3
Din prima ecuatie a sistemului (2.5) si din ecuatia (2.7) se pot afla, n
general, y2 si y3 functie de x, y1 , y10 si y100 , care nlocuite n (2.8), conduce la
ecuatia diferentiala de ordinul trei sub forma normala
unde F3 (x, y1 , y2 , y3 ) =
y1000 = F (x, y1 , y10 , y100 ),

ceea ce trebuia de demonstrat.
Exercitiul 2.1.1 S
a se afle solutia general
a a sistemului
(
y0 =
z,
z 0 = y.
Solutie. Daca derivam prima ecuatie, obtinem y 00 = z 0 . Folosind a doua
ecuatie, gasim y 00 + y = 0. Aceasta ecuatie este o ecuatie diferential
a liniara
de ordinul al doilea cu coeficienti constanti omogena, care are ecuatia caracteristica r2 + 1 = 0 cu radacinile r1,2 = i.
Ca atare, un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia diferential
a
00
y + y = 0 este format din solutiile y1 = cos x si y2 = sin x.
Solutia generala a ecuatiei diferentiale y 00 + y = 0 este o combinatie
liniara de cele doua solutii fundamentale
y = C1 cos x + C2 sin x.
Din prima ecuatie a sistemului gasim si expresia lui z,
z = C1 sin x + C2 cos x
si astfel am obtinut solutia generala a sistemului dat.
50
Ion Craciun
Exercitiul 2.1.2 S
a se reduc
a sistemul
dx
dt
la o ecuatie de ordin superior si
= y,
dy
(2.9)
= z,
dt
dz
= x
dt
s
a se g
aseasc
a apoi solutia sa general
a.
Solutie. Procedand ca n reciproca Teoremei 2.1.1 se ajunge la ecuatia

diferentiala liniara de ordinul trei cu coeficienti constanti, omogena
x000 x = 0
(2.10)
ce are ecuatia caracteristica r3 1 = 0 si rad

acinile caracteristice
1
3
1
3
r1 = 1, r2 = + i
, r3 = i
.
2
2
2
2
Acestor radacini caracteristice le corespund solutiile fundamentale
t
x2 (t) = e 2 cos t 2 3 ,
x1 (t) = et ,
Astfel, solutia generala a ecuatiei (2.10) este

t
x3 (t) = e 2 sin t 2 3 .
x = C1 et + e 2 C2 cos t 2 3 + C3 sin t 2 3 .
(2.11)
Folosind sistemul, constatam ca necunoscuta y se obtine derivand pe x,

iar functia z se obtine derivandul pe y. Se gaseste
t 3
t 3i
1 t h
+ (C3 + C2 3) sin
,
y = C1 e e 2 (C2 C3 3) cos
2
2
2
i (2.12)
h
t
3
3
1
t
t
z = C1 et e 2 (C2 + C3 3) cos
+ (C3 C2 3) sin
.
2
2
2
Solutia generala a sistemului (2.9) este data de (2.11) si (2.12).
Exercitiul 2.1.3 Folosind metoda elimin
arii, s
a se determine ecuatia diferential
a liniar
a de ordinul trei cu care este echivalent sistemul de ecuatii
diferentiale liniare si omogene de ordinul nt
ai cu coeficienti constanti de
mai jos si, folosind rezulatatul stabilit, s
a se integreze sistemul
0
y + 9y1 + 12y2 + 5y3
y20
5y1 6y2 3y3
y30 y1 4y2 y3
= 0,
= 0,
= 0.
(2.13)
51
Solutie. Derivam prima egalitate si n rezultatul obtinut

y100 = 9y10 12y20 5y30
nlocuim pe y10 , y20 si y30 cu valorile date n ecuatiile sistemului. Gasim
y100 = 16y1 + 16y2 + 4y3 .
(2.14)
Procedand similar cu egalitatea (2.14), deducem

y1000 = 60y1 80y2 28y3 .
(2.15)
Consideram sistemul format din prima ecuatie a sistemului initial (2.13)

si ecuatia (2.14)
(
12y2 + 5y3 = 9y1 y10 ,
(2.16)
16y2 + 4y3 = 16y1 + y100 ,
n care necunoscutele sunt y2 si y3 .
Rezolvand sistemul algebric (2.16), gasim
y2
y3
1
5
11
y1 + y10 + y1 ,
8
8
32
3
1 0
3 00
y1 y1 y1 .
2
2
8
=
=
(2.17)
Valorile lui y2 si y3 determinate n (2.17) le nlocuim n ecuatia (2.15) si

astfel gasim ecuatia diferentiala liniara de ordin trei omogena, cu coeficienti
constanti
y1000 + 2y100 4y10 8y1 = 0,
(2.18)
a carei functie necunoscuta este y1 .
Ecuatia caracteristica a ecuatiei diferentiale (2.18) este
r3 + 2r2 4r 8 = 0,
radacinile sale fiind r1 = 2, r2 = r3 = 2. Rad
acinii caracteristice simple
(1)
2x
r1 = 2 i corespunde solutia y1 (x) = e , iar celei duble i corespund doua
solutii, si anume
(2)
(3)
y1 = e2x ,
y1 = x e2x .
Functiile astfel determinate formeaza un sistem fundamental de solutii al
ecuatiei diferentiale (2.18), iar solutia sa generala este
(1)
(2)
(3)
y1 (x) = C1 y1 (x) + C2 y1 (x) + C3 y1 (x),
52
Ion Craciun
unde C1 , C2 si C3 sunt constante reale arbitrare.

Prin urmare, expresia lui y1 este
y1 = C1 e2x + (C2 + C3 x)e2x .
(2.19)
Pentru determinarea functiilor necunoscute y2 si y3 folosim expresiile

a din (2.19). Gasim
(2.17), unde nlocuim pe y1 , y10 si y1 asa cum rezulta
y2
y
3
1
1
= C1 e2x (C2 + C3 + C3 x)e2x ,
2
2
= C1 e2x + (C2 + C3 + C3 x)e2x .
Prin urmare, solutia generala a sistemului (2.13) este
y1
= C1 e2x + (C2 + C3 x)e2x ,
1
1
y2 = C1 e2x (C2 + C3 + C3 x)e2x ,
2
2
2x
y3 = C1 e + (C2 + C3 + C3 x)e2x .
Exercitiul 2.1.4 S
a se integreze sistemul diferential liniar de ordinul nt
ai,
omogen si cu coefcienti constanti
0
y
y20
= 2y1 + y2 + 2y3 ,
= y1
y30 =
2y3 ,
(2.20)
y1 + y2 + 2y3 .
Solutie. Aplicand demonstratia reciprocei Teoremei 2.1.1, suntem condusi

la ecuatia
y100 = 5y1 + 4y2 + 6y3 .
(2.21)
Derivand aceasta egalitate si nlocuind derivatele din membrul al doilea,
obtinem
y1000 = 12y1 + 11y2 + 14y3 .
(2.22)
Cu prima ecuatie a sistemului diferential (2.20) si ecuatia (2.21) alcatuim
sistemul
(
y2 + 2y3 = y10 2y1 ,
4y2 + 6y3 = y1 5y1 ,
53
din care se determina functiile necunoscute y2 si y3 n functie de y1 si derivatele y10 , y1
y2
y3
3
1
= y100 + 2y10 y1 .
2
2
y100 3y10 + y1 ,
(2.23)
Introducerea expresiilor lui y2 si y3 din (2.23) n egalitatea (2.22) conduce

la ecuatia diferentiala liniara de ordinul al treilea, omogena si cu coeficienti
constanti
y1000 4y100 + 5y10 2y1 = 0,
(2.24)
a carei ecuatie caracteristica,

r3 4r2 + 5r 2 = 0,
are radacina dubla r1 = r2 = 1 si rad
acina simpla r3 = 2. Acestor rad
acini
caracteristice le corespund sistemul fundamental de solutii:
(1)
(2)
(3)
y1 = ex ; y1 = x ex ; y1 = e2x .
(2.25)
Solutia generala a ecuatiei diferentiale (2.24) este combinatia liniara de

solutiile sistemului fundamental de solutii (2.25)
y1 = (C1 + C2 x)ex + C3 e2x .
(2.26)
Celelalte doua necunoscute ale sistemului (2.20) se determina din (2.23)
y2
= (C1 C2 C2 x)ex C3 e2x ,
y3
1
= C2 ex + C3 e2x .
2
(2.27)
Prin urmare, solutia generala a sistemului (2.20) este reprezentat

a de
functiile date n (2.26) si (2.27).
Observatia 2.1.1 Rezultatele stabilite pot fi prelucrate ntrun alt mod din
care rezult
a o nou
a metod
a de rezolvare a sistemelor diferentiale de tipul
(2.20) si anume metoda valorilor si vectorilor proprii.
54
2.1.2
Ion Craciun
Integrale prime. Solutie general

a
In ipotezele mentionate pentru functiile f1 , f2 , . . . , fn , se poate demonstra

ca exista o solutie unica a sistemului (2.1) care, pentru x = x0 ia valorile
prescrise
(0)
(2.28)
yi (x0 ) = yi ,
i = 1, n,
(0)
(0)
(0)
unde (x0 , y1 , y2 , . . . , yn ) este un punct arbitrar din interiorul multimi

I D.
Fie aceasta solutie
y1
(0)
(0)
(0)
(0)
(0)
(0)
= 1 (x; x0 , y1 , y2 , . . . , yn ),
y2
= 2 (x; x0 , y1 , y2 , . . . , yn ),
yn
(0)
(0)
(2.29)
(0)
= n (x; x0 , y1 , y2 , . . . , yn ).
Aceasta forma a solutiei pune n evident

a dependenta ei de datele initiale
(0)
(0) (0)
x0 , y1 , y2 , . . . , yn .
Geometric, (2.29) reprezint
a ecuatiile parametrice ale unei curbe n
(0)
(0) (0)
n
spatiul n dimensional IR , care trece prin punctul M0 (y1 , y2 , . . . , yn ).
Curba se numeste curb
a integral
a sau traiectorie a sistemului (2.1). Punctul M0 se numeste punct initial.
Fie acum un punct oarecare M (y1 , y2 , . . . , yn ) , diferit de M0 , cores(0) (0)
(0)
punzator valorii x (a, b). Valorile y1 , y2 , . . . , yn si y1 , y2 , . . . , yn sunt
legate prin relatiile (2.29).
Daca schimbam rolurile punctelor M0 si M, deci M devine punct initial,
atunci, n baza unicitatii solutiei, curba integral
a ce trece prin M va trece
si prin M0 si avem
(0)
y1
y (0)
2
(0)
yn
= 1 (x0 ; x, y1 , y2 , . . . , yn ),
= 2 (x0 ; x, y1 , y2 , . . . , yn ),
(2.30)
= n (x0 ; x, y1 , y2 , . . . , yn ).
Relatiile (2.30) arata ca sistemul (2.29) sa putut rezolva unic n raport

(0) (0)
(0)
cu valorile initiale y1 , y2 , . . . , yn , iar functiile din membrul drept admit
derivate partiale continue n raport cu x, y1 , y2 , . . . , yn .
55
Cum datele initiale se pot alege arbitrar n interiorul lui D si notandu

le n (2.30) cu C1 , C2 , . . . , Cn (constante arbitrare), obtinem ansamblul de
relatii
(x, y1 , y2 , . . . , yn ) = C1 ,
2 (x, y1 , y2 , . . . , yn )
= C2 ,
(x, y , y , . . . , y )
n
1 2
n
= Cn ,
(2.31)
unde i (x, y1 , y2 , . . . , yn ) = i (x0 ; x, y1 , y2 , . . . , yn ) si x0 dat.

Dar, relatiile (2.31) pot fi rezolvate n mod unic n raport cu variabilele
y1 , y2 , . . . , yn si deci
y1
y2
= 1 (x; C1 , C2 , . . . , Cn ),
= 2 (x; C1 , C2 , . . . , Cn ),
y
= n (x; C1 , C2 , . . . , Cn ).
n
(2.32)
Relatiile (2.31) reprezinta solutia general

a sub form
a implicit
a a sistemului (2.1). In loc de solutie generala se utilizeaza si termenul de ansamblu de
integrale prime sau integral
a general
a a sistemului. Oricare din ecuatiile
(2.31) se numeste integral
a prim
a a sistemului (2.1).
Solutia generala a sistemului (2.1), sub forma explicita, este data de
relatiile (2.32).
Din modul cum au fost deduse relatiile (2.31), constat
am ca o functie
(x, y1 , y2 , . . . , yn ) este integral
a prima numai daca (y1 , y2 , . . . , yn ) verific
a
sistemul (2.1).
Astfel, putem da doua definitii echivalente pentru integrala prima a unui
sistem de ecuatii diferentiale ordinare de ordinul nt
ai.
Definitia 2.1.1 Se numeste integral
a prim
a a sistemului de ecuatii diferentiale (2.1), orice relatie obtinut
a rezolv
and n raport cu constantele arbitrare solutia lui general
a (2.32).
Asadar, oricare din relatiile (2.31) este o integral
a prima a sistemului
(2.1).
In baza existentei si unicitatii unei solutii a sistemului (2.1) care trece
printrun punct dat din interiorul multimi I D, rezolvarea n raport cu
constantele arbitrare a relatiilor (2.32) este ntotdeauna posibila.
Definitia de mai sus poate fi data numai dupa ce se cunoaste solutia
generala a sistemului.
56
Ion Craciun
Definitia 2.1.2 Se spune c

a functia (x, y1 , y2 , . . . , yn ) : [a, b] D IR
este o integral
a prim
a a sistemului (2.1) pe o submultime deschis
a a
multimii [a, b] D, dac
a este de clas
a C 1 (), nu este identic constant
a
dar
(x, 1 (x), 2 (x), . . . , n (x)) constant,
dea lungul oric
arei traiectorii y1 = 1 (x), y2 = 2 (x), . . . , yn = n (x) a
sistemului (2.1).
Observatia 2.1.2 Cu Definitia 2.1.2 putem spune c
a un sistem de ecuatii
diferentiale ordinare de ordinul nt
ai admite o infinitate de integrale prime
deoarece functia
[1 (x, y1 , y2 , . . . , yn ), 2 (x, y1 , y2 , . . . , yn ), . . . , n (x, y1 , y2 , . . . , yn )],
unde este o functie arbitrar
a de integralele prime i este la r
andul ei o
integral
a prim
Teorema 2.1.2 Rezolvarea sistemului (2.1) este echivalent
a cu obtinerea a
n integrale prime independente.
Demonstratie. Fie n integrale prime (2.31) independente functional, deci
pentru care determinantul functional
D(1 , 2 , . . . , n )
6= 0.
D(y1 , y2 , . . . , yn )
Aplicand teorema de existent
a si unicitate a sistemelor de functii definite
implicit, din (2.31) deducem relatiile (2.32) care constituie solutia generala
a sistemului.
Observatia 2.1.3 Cunoasterea unei singure integrale prime a sistemului
(2.1) reduce rezolvarea sistemului la n1 ecuatii cu n1 functii necunoscute.
Intr-adevar, din 1 (x; y1 , y2 , . . . , yn ) = C se poate exprima una din functiile
necunoscute, de exemplu yn , n functie de x, y1 , y2 , . . . , yn1 si C
yn = (x, y1 , y2 , . . . , yn1 , C).
Inlocuindul n primele n 1 ecuatii ale sistemului (2.1) obtinem un sistem
de n 1 ecuatii diferentiale cu n 1 functii necunoscute.
57
Observatia 2.1.4 Sistemul (2.1) este echivalent cu sistemul

dx
dy1
dy2
dyn
=
=
= =
.
1
f1
f2
fn
(2.33)
Acest sistem este echivalent la randui cu cel obtinut prin nmultirea

rapoartelor cu un acelasi factor, care poate fi functie de n + 1 variabile, si
anume x, y1 , y2 , . . . , yn .
In cele ce urmeaza consideram ca num
arul variabilelor este n si ca sunt
notate cu x1 , x2 , . . . , xn , iar una dintre ele este dependent
a de celelalte n 1,
ceea ce nseamna ca putem scrie sistemul de ecuatii diferentiale n forma
dx1
X1 (x)
dx2
X2 (x)
= =
dxn
,
Xn (x)
(2.34)
unde x = (x1 , x2 , . . . , xn ), care se numeste forma simetric

a a sistemului de
n 1 ecuatii diferentiale de ordinul nt
ai cu n 1 necunoscute.
2.2
Sisteme diferentiale sub form

a simetric
a
Sa consideram sistemul simetric (2.34) n care functiile Xi sunt continue si

au derivate partiale continue n raport cu toate variabilele x1 , x2 , . . . , xn .
Conform paragrafului precedent, solutia generala a sistemului simetric
(2.34) este ansamblul
1 (x1 , x2 , . . . , xn )
2 (x1 , x2 , . . . , xn )
n1 (x1 , x2 , . . . , xn )
= C1 ,
= C2 ,
(2.35)
= Cn1 ,
format din n 1 integrale prime oarecare independente functional, n sensul

ca rangul matricei jacobiene al functiilor 1 , 2 , . . . , n1 este egal cu n 1
n interiorul multimii de existent
a a functiilor X1 , X2 , . . . , Xn .
Daca dorim sa trecem un sistem de la forma simetrica (2.34) la forma
normala, este suficient sa alegem una din variabile, de exemplu xn , ca vari-
58
Ion Craciun
abila independenta. In acest fel, din (2.34) avem
dx1
dx
dx2
dxn
dxn1
dxn
X1 (x1 , x2 , . . . , xn )
,
Xn (x1 , x2 , . . . , xn )
X2 (x1 , x2 , . . . , xn )
,
Xn (x1 , x2 , . . . , xn )
Xn1 (x1 , x2 , . . . , xn )
.
Xn (x1 , x2 , . . . , xn )
(0)
(0)
(2.36)
(0)
Observatia 2.2.1 Pentru valorile initiale x1 , x2 , . . . , xn , valoarea functiei Xn nu trebuie s

a se anuleze. Dac
a acest lucru nu este posibil, alegem
alt
a variabil
a independent
a.
Teorema 2.2.1 Relatia
(x1 , x2 , . . . , xn ) = C
(2.37)
este o integral
a prim
a a sistemului simetric (2.34) dac
a si numai dac
a , dea
lungul unei curbe integrale a sistemului (2.36), avem
X1 (x)
+ X2 (x)
+ + Xn (x)
= 0,
x1
x2
xn
(2.38)
unde x = (x1 , x2 , . . . , xn ).
Demonstratie. Daca functia din (2.37) este o integral
a prima a sistemului (2.36) atunci, dea lungul unei curbe integrale a sistemului (2.36),
(x1 , x2 , . . . , xn ) are o valoare constant
a, deci diferentiala ei totala, dea
lungul unei curbe integrale este nul
a si deci
dx1 +
dx2 + +
dxn = 0.
x1
x2
xn
(2.39)
Deoarece dea lungul unei curbe integrale diferentialele dxi sunt proportionale cu valorile functiilor Xi (vezi (2.34)), avem (2.38).
Reciproc, din (2.38) rezulta (2.39) si deci d(x1 , x2 , . . . , xn ) = 0 dea
lungul unei curbe integrale, ceea ce este echivalent cu (x1 , x2 , . . . , xn )
const. pentru orice solutie a sistemului (2.36).
Definitia 2.1.2 spune ca este o integral
a prima a sistemului (2.36) sau
a sistemului simetric (2.34).
59
Observatia 2.2.2 Singurele functii reale de n variabile reale care verific

a
relatia (2.38) sunt integralele prime ale sistemului (2.34).
Din punct de vedere geometric, solutia generala (2.35) reprezint
a o familie de curbe obtinuta prin intersectia suprafetelor i (x1 , x2 , . . . , xn ) = Ci ,
i = 1, n 1. Aceasta familie de curbe este inclusa n intersectia domeniilor
de definitie ale functiilor Xi (x1 , x2 , . . . , xn ) si depinde de n 1 parametri
C1 , C2 , . . . , Cn1 .
Aducerea unui sistem de ecuatii diferentiale ordinare de ordinul nt
ai la
forma simetrica este indicata pentru aflarea integralelor prime si, n consecinta, pentru aflarea solutiei sale generale.
Exercitiul 2.2.1 S
a a sistemului de ecuatii
diferentiale sub form
a normal
a
dy
dz
dx
dx
z
,
(z y)2
y
.
(z y)2
Solutie. Forma simetrica a acestui sistem este

dx
(z y)2
dy
z
dz
.
y
Cautam doua combinatii integrabile care sa poata furniza cele doua integrale prime independente.
O integrala prima se obtine din ultimele doua rapoarte scrise n forma
ydy zdz = 0 care implica d(y 2 z 2 ) = 0 si deci y 2 z 2 = C1 este
prima integrala prima (o familie uniparametrica de cilindri hiperbolici cu
generatoarele paralele cu axa Ox).
Cea de a doua integrala prima se va obtine dupa ce aplicam o proprietate
a sirului de rapoarte egale. Astfel, avem
dx
(z y)2
dz dy
.
yz
Dupa simplificarea prin y z se obtine

dx + (y z)d(y z) = 0,
care conduce la cea de a doua integral
a prima 2x + (y z)2 = C2 (familie
uniparametrica de cuadrice).
60
Ion Craciun
Solutia generala a sistemului, sub forma implicita, este data de
(
y2 z2
= C1 ,
2x + (y z)2 = C2
si reprezinta o familie dublu parametrica de curbe n spatiu.
Exercitiul 2.2.2 S
a a sistemului simetric
dx
2y(2a x)
dy
x2 + z 2 y 2 4ax
dz
.
2yz
Solutie. Egalitatea rapoartelor extreme ne conduce la combinatia integrabila

dx
dz
=
,
x 2a
z
care da integrala prima
x 2a
= C1 .
z
Daca scriem aceasta egalitate n forma x C1 z 2a = 0, constatam ca
integrala prima reprezint
a o familie de plane paralele cu axa Oy.
O alta combinatie integrabil
a este
dz
xdx + ydy + zdz
=
2
2
2
y(x + y + z )
2yz
d(x2 + y 2 + z 2 )
dz
,
=
2
2
2
x +y +z
z
din care se obtine cea de a doua integral

a prima
x2 + y 2 + z 2
z
= C2 .
Daca scriem rezultatul gasit n forma x2 + y 2 + z 2 C2 z = 0, constat

am
ca cea de a doua integral
a prima reprezint
a o familie de sfere cu centrele pe
axa Oz, tangente n origine planului xOy.
Solutia generala a sistemului simetric este ansamblul celor doua integrale
prime
x 2a
= C1 ,
z
2
2
2
x +y +z
= C2 .
z
Asadar, curbele integrale sunt o familie dublu parametrica de cercuri n
spatiu.
61
Exercitiul 2.2.3 S
a se g
aseasc
a solutia general
a a sistemului simetric
dx
x(x + y)
dy
y(x + y)
dz
.
(y x)(2x + 2y + z)
Solutie. Din primele doua rapoarte se obtine integrala prima

xy = C1 .
(2.40)
Vom cauta acum a doua combinatie integrabil

a. Efectuand raportul
dintre suma numaratorilor si suma numitorilor primelor doua rapoarte, vom
obtine un raport egal cu al treilea
dx + dy
x2 y 2
dz
.
(x y)(2x + 2y + z)
Dupa simplificarea cu x y, se obtine

dx + dy
x+y
dz
.
2x + 2y + z
Efectuand diferenta numaratorilor pe diferenta numitorilor, obtinem un

raport egal cu primul
dx + dy
x+y
din care deducem
dx + dy + dz
x+y+z
dx + dy dx + dy + dz
+
= 0. Integr
and, obtinem
x+y
x+y+z
(x + y)(x + y + z) = C2 .
(2.41)
Solutia generala a sistemului este ansamblul integralelor prime (2.40) si

(2.41).
2.3
Sisteme de ecuatii diferentiale liniare
In acest paragraf vom determina solutiile sistemelor de ecuatii diferentiale

liniare de ordinul ntai. Forma generala a unui astfel de sistem este
y10 + a11 (x) y1 + a12 (x) y2 + + a1n (x) yn
y20 + a21 (x) y1 + a22 (x) y2 + + a2n (x) yn
y 0 + a (x) y + a (x) y + + a (x) y

n1
1
n2
2
nn
n
n
= f1 (x),
= f2 (x),
= fn (x).
(2.42)
62
Ion Craciun
Presupunem ca functiile aij si fi , i, j = 1, n, sunt continue pe intervalul

[a, b].
Daca toti fi (x) 0, i = 1, 2, . . . , n, spunem ca sistemul este omogen. In
caz contrar sistemul este neomogen.
Sistemul (2.42) se poate scrie n forma vectorial
a
y0 + e(A(x)Y ) = f (x),
(2.43)
unde y : [a, b] IRn este o functia vectorial

a necunoscuta de variabil
a reala,
n
derivabila, care n baza canonica din IR ,
e1 = (1, 0, . . . , 0), e2 = (0, 1, . . . , 0), , en = (0, 0, . . . , 1),
are coordonatele y1 , y2 , . . . , yn , e = (e1 , e2 , . . . , en ) IRn IRn
IRn = (IRn )n , A(x) Mnn (IR) este o matrice cu elementele aij (x), Y
este matricea cu o singura coloana si elemente coordonatele vectorului y,
adica y = eY, iar f = (f1 , f2 , . . . , fn ) : [a, b] IRn este functie vectorial
a de
o variabila reala, cunoscuta.
Definitia 2.3.1 Fie q un num
ar natural. Spunem c
a funtia vectorial
a de
variabil
a real
a g = (g1 , g2 , . . . , gn ) : [a, b] IRn este de clas
a C q ([a, b]) dac
a
an
a
functiile coordonate gi , i = 1, n, sunt continue si au derivate continue p
la ordinul q inclusiv.
Multimea C q ([a, b]) este spatiu liniar real infinit dimensional. Pentru
C (0) ([a, b]) vom folosi notatia C([a, b]).
Definitia 2.3.2 Se numeste solutie a sistemului (2.43) functia vectorial
a
de variabil
a real
a = (1 , 2 , . . . , n ) : [a, b] IRn , de clas
a C 1 ([a, b]),
care satisface egalitatea
0 (x) + e(A(x)(x)) = f (x),
() x [a, b],
unde este matricea coloan

a cu elementele 1 , 2 , . . . , n .
2.3.1
Sisteme de ecuatii diferentiale liniare si omogene
Fie sistemul (2.43) si sa notam

L(y) = y0 + e(A(x)Y ).
(2.44)
Atunci sistemul (2.43), n forma omogena, se scrie

L(y) = 0,
unde 0 este functia vectorial
a identic nul
a 0 : [a, b] IRn .
(2.45)
63
Teorema 2.3.1 Aplicatia vectorial

a L este un operator liniar definit pe spa1
tiul vectorial C ([a, b]) si cu valori n spatiul vectorial C([a, b]).
Demonstratie. Prima parte a teoremei este evident
a daca avem n vedere
expresia (2.44) a operatorului L si continuitatea functiilor aij .
Se vede apoi ca operatorul L are proprietatea
L( + ) = L() + L(),
(2.46)
oricare ar fi numerele si , reale sau complexe, si oricare ar fi functiile

vectoriale de variabila reala , C 1 ([a, b]).
A integra sistemul liniar si omogen (2.43) de ecuatii diferentiale ordinare
de ordinul ntai, cu coeficienti variabili, nseamn
a a gasi toate solutiile lui.
Observam ca daca y C 1 ([a, b]) este o solutie a sistemului (2.45), atunci
imaginea lui y prin operatorul L este elementul nul din C([a, b]). Prin urmare, multimea solutiilor sistemului (2.45) coincide cu nucleul operatorului
liniar L, deci cu Ker L.
Operatorul L fiind liniar, rezulta ca Ker L este un spatiu liniar, subspatiu
liniar al spatiului liniar infinit dimensional C([a, b]).
a coeficientii sistemului omogen (2.45) sunt functii
reale, iar functia vectorial
a + i este o solutie complex
a a sistemului
omogen (2.45), atunci functiile vectoriale de variabil
a real
a si sunt solutii ale acestui sistem.
Intr-adevar, din (2.46) rezulta
L( + i) = L() + iL() = 0,
deoarece + i este o solutie a sistemului. Cum L() si L() sunt functii
reale, deducem L() = 0 si L() = 0, adica functiile reale si sunt
solutii ale sistemului (2.45).
(0)
(0)
(0)
S
a consideram un punct oarecare x0 [a, b] si y1 , y2 , . . . , yn numere
reale arbitrare.
Problema lui Cauchy pentru sistemul (2.45) consta n determinarea acelei
solutii y a sistemului care sa verifice conditia lui Cauchy (conditia initial
a)
y(x0 ) = y(0) ,
(0)
(0)
(0)
(2.47)
unde y(0) = (y1 , y2 , . . . , yn ).

Teorema de existenta si unicitate a solutiei problemei lui Cauchy pentru
sistemul (2.45) pune n evident
a un element y = (y1 , y2 , . . . , yn ) Ker L
care satisface conditia (2.47).
64
Ion Craciun
Teorema 2.3.2 Multimea KerL este un spatiu vectorial real de dimensiune

n.
Demonstratie. Sa consideram multimea de solutii ale sistemului (2.45)
{y(1) , y(2) , , y(n) }
(2.48)
care verifica urmatoarele conditii ale lui Cauchy
y(1) (x0 )
y(2) (x0 )
= (1, 0, . . . , 0),
= (1, 0, . . . , 0),
(n)
y (x0 ) =
(2.49)
(1, 0, . . . , 0)
si sa aratam ca elementele acestei multimi, ca elemente ale spatiului Ker L,

sunt liniar independente. Vom demonstra prin reducere la absurd.
Presupunem deci ca solutiile sunt liniar dependente. Atunci exista constantele C1 , C2 , . . . , Cn , nu toate nule, astfel nc
at
C1 y(1) (x) + C2 y(2) (x) + + Cn y(n) (x) = 0, () x [a, b].
(2.50)
In particular, (2.50) are loc pentru x0 si atunci, din (2.49) si (2.50), avem
(C1 , C2 , . . . , Cn ) = 0 = (0, 0, . . . , 0)
din care deducem ca toate constantele C1 , C2 , . . . , Cn sunt egale cu zero,
ceea ce contrazice ipoteza.
Prin urmare, solutiile (2.48) sunt liniar independente.
Sa aratam ca solutiile (2.48) constituie o baza n Ker L.
Pentru aceasta trebuie demonstrat ca orice y Ker L se scrie ca o
combinatie liniara de elementele din (2.48), deci ca exista constantele reale
C1 , C2 , . . . , Cn astfel nc
at
y = C1 y(1) + C2 y(2) + + Cn y(n) ,
(2.51)
sau
y(x) = C1 y(1) (x) + C2 y(2) (x) + + Cn y(n)(x) , () x [a, b].
Scriind ca (2.52) are loc si pentru x0 si folosind (2.49), gasim
(y1 (x0 ), y2 (x0 ), . . . , yn (x0 )) = (C1 , C2 , . . . , Cn ),
(2.52)
65
din care deducem ca Ci din (2.51) sunt unic determinate si

C1 = y1 (x0 ),
C2 = y2 (x0 ),
...,
Cn = yn (x0 ).
Prin urmare, solutia considerata se scrie n mod unic n forma

y = y1 (x0 )y(1) + y2 (x0 )y(2) + + yn (x0 )y(n) .
Am dovedit astfel ca orice y Ker L se exprima unic ca o combinatie
liniara a vectorilor (2.48), liniar independenti n Ker L, ceea ce arata ca
multimea (2.48) este o baza n Ker L.
Prin urmare, Ker L este spatiu vectorial real n dimensional.
Definitia 2.3.3 Vom spune c
a n solutii y(1) , y(2) , . . . , y(n) ale sistemului
(2.45) formeaz
a un sistem fundamental de solutii pe intervalul [a, b]
dac
a ele sunt liniar independente n spatiul liniar ndimensional Ker L.
Cum dimensiunea lui Ker L este n rezult
a ca orice baza din Ker L este
un sistem fundamental de solutii a sistemului (2.45).
2.3.2
Matrice fundamental
a a unui sistem omogen
Definitia 2.3.4 Matricea p

atratic
a (x), de ordinul n, ale c
arei coloane
sunt coordonatele vectorilor y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x) care formeaz
a un
sistem fundamental de solutii al sistemului liniar si omogen de ecuatii diferentiale de ordinul nt
ai, cu coeficienti variabili (2.45), se numeste matrice
fundamental
a a sistemului.
Teorema 2.3.3 Fie (x) o matrice fundamental
a a sistemului (2.45), 0 (x)
matricea format
a din derivatele elementelor matricei (x) si O matricea nul
a
p
atratic
a de ordinul n. Atunci
0 (x) + A(x)(x) = O,
() x [a, b].
(2.53)
Demonstratie. Identitatea (2.53) este evident

a deoarece reprezinta scrie(i)
rea matriceala a identitatilor L(y ) = 0, i = 1, 2, . . . , n care exprima faptul
ca functiile vectoriale y(1) , y(2) , . . . , y(n) sunt solutii ale sistemului (2.45).
Matricea fundamentala a unui sistem omogen nu este unica.
e
Pentru aceasta sa observam ca orice matrice (x)
= (x)C, unde C este
o matrice patratica constanta de ordinul n nesingulara, este tot o matrice
fundamentala a sistemului (2.45).
66
Ion Craciun
e
Reciproc, orice matrice fundamentala (x)
a sistemului (2.45) se poate
reprezenta sub forma
e
(x)
= (x) C,
(2.54)
x [a, b],
unde C este o matrice constant

a de tip n n nesingulara. Aceasta ultima
afirmatie rezulta din
Corolarul 2.3.1 Dac
a (x) este o matrice fundamental
a a sistemului de
ecuatii diferentiale (2.45), atunci orice solutie a acestuia se reprezint
a sub
forma
y(x) = e((x)C),
x [a, b],
(2.55)
unde C este matricea coloan
a a coordonatelor unui vector constant din IRn .
Demonstratie. Formula (2.55) rezulta din faptul ca pe coloanele matricei
(x) sunt coordonatele vectorilor unei baze din spatiul solutiilor sistemului (2.45). Astfel, (2.55) este exprimarea unui vector a unui spatiu liniar n
dimensional ntro baza .
2.3.3
Determinantul lui Wronski
Ca si la studiul ecuatiilor diferentiale liniare, omogene de ordinul n, cu

coeficienti constanti, se poate introduce si aici determinantul lui Wronski
sau wronskianul asociat unui sistem fundamental de solutii, si anume
W [y(1) , y(2) , . . . , y(n) ]
(1)
(2)
(n)
y1 (x) y1 (x) y1 (x)
(1)
y (x) y (2) (x) y (n) (x)
2
2
2
=

(1)
yn (x) yn(2) (x) yn(n) (x)
(2.56)
Pentru valorile functiei introdusa n (2.56) se pot utiliza notatiile W (x)

sau W [y(1) , y(2) , . . . , y(n) ](x).
Observatia 2.3.2 Wronskianul W [y(1) , y(2) , . . . , y(n) ] asociat unui sistem
fundamental de solutii y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x) este determinantul matricei fundamentale (x).
67

a si suficient
a ca solutiile
y(1) , y(2) , . . . , y(n) ,
ale sistemului (2.45), s
a formeze un sistem fundamental de solutii a acestuia
este ca determinantul lui Wronski corespunz
ator s
a nu fie identic nul pe
intervalul [a, b].
Demonstratie. Sa aratam mai nt
ai suficienta, adica din
y(1) , y(2) , . . . , y(n) Ker L
si
W [y(1) , y(2) , . . . , y(n) ]
x=x0
6= 0
sa rezulte ca functiile
y(1) , y(2) , . . . , y(n)
(2.57)
formeaza un sistem fundamental de solutii pentru sistemul (2.45).

Demonstratia se face prin reducere la absurd.
Presupunem ca functiile y(1) , y(2) , . . . , y(n) , ca elemente ale lui Ker L,
sunt liniar dependente. Exista atunci n constante, nu toate nule, astfel
ncat pentru orice x [a, b] sa avem
C1 y(1) (x) + C2 y(2) (x) + + Cn y(n) (x) = 0.
(2.58)
Scriind (2.58) pe componente si luand x = x0 , deducem
(1)
(2)
(n)
C1 y1 (x0 ) + C2 y1 (x0 ) + + Cn y1 (x0 )
(1)
(2)
(n)
C1 y2 (x0 ) + C2 y2 (x0 ) + + Cn y2 (x0 )
C y (1) (x ) + C y (2) (x ) + + C y (n) (x )

1 n
0
2 n
0
n n
0
= 0,
= 0,
(2.59)
= 0.
Am obtinut astfel un sistem liniar si omogen de n ecuatii cu n necunos

cute al carui determinant este W [y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x)]
, care prin
x=x0
ipoteza este diferit de zero, deci sistemul (2.59) are numai solutia banala
C1 = 0, C2 = 0, . . . , Cn = 0,
ceea ce contrazice presupunerea. Deci, solutiile (2.57) sunt liniar independente.
68
Ion Craciun
In baza Definitiei 2.3.3 functiile (2.57) formeaza un sistem fundamental

de solutii ale sistemului (2.45) pe intervalul [a, b].
Sa demonstram necesitatea. Daca solutiile y(1) , y(2) , . . . , y(n) sunt liniar
independente atunci, macar ntrun punct x0 [a, b], determinantul lui
Wronski asociat acestor solutii este diferit de zero.
Deoarece y(1) , y(2) , . . . , y(n) formeaz
a o baza n Ker L, orice y Ker L
se scrie n mod unic n forma
y = C1 y(1) + C2 y(2) + + Cn y(n) .
(2.60)
Considerand un x0 [a, b], notand y(x0 ) = y(0) si scriind (2.60) pe

coordonate n x0 , obtinem
(1)
(2)
(n)
C1 y1 (x0 ) + C2 y1 (x0 ) + + Cn y1 (x0 ) =
(1)
(2)
(n)
C1 y2 (x0 ) + C2 y2 (x0 ) + + Cn y2 (x0 ) =
C y (1) (x ) + C y (2) (x ) + + C y (n) (x ) =

1 n
0
2 n
0
n n
0
(0)
y1 ,
(0)
y2 ,
(2.61)
(0)
yn .
Deoarece sistemul (2.61) are solutia unica C1 , C2 , . .. , Cn , rezulta ca de

terminantul sistemului, W [y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x)]
, este nenul.
x=x0
Teorema 2.3.5 (Liouville) Dac

a functia
W (x) = W [y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x)]
este wronskianul unui sistem de n solutii ale sistemului (2.45), atunci are
loc egalitatea
W (x) = W (x0 ) e
unde tr A(t) =
n
X
Rx
x0
tr A(t) dt
() x, x0 [a, b],
(2.62)
aii (t) este urma matricei A a sistemului.
i=1
Demonstratie. Fara a restrange generalitatea, presupunem ca sistemul

{y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x)} este liniar independent (n caz contrar W (x)
0 si (2.62) este banal satisfacut
a).
Fie (x) matricea fundamentala cu coloanele
y(1) (x), y(2) (x), , y(n) (x).
69
Cu teorema cresterilor finite, avem

(x + ) = (x) + 0 (x) + o(), x [a, b],
iar din ecuatia (2.53) rezulta
(x + ) = (x) A(x)(x) + o(), x [a, b].
(2.63)
Daca n egalitatea (2.63) luam determinantul ambelor membri, obtinem:
W (x+) = det (In A(x) + o()1 (x))W (x) = W (x) 1tr A(x)+o() ,
unde este arbitrar si suficient de mic. Trec
and la limita pentru 0
rezulta
W 0 (x) = tr A(x) W (x), x [a, b],
iar prin integrare se obtine formula (2.62).
2.3.4
Solutia general
a a sistemului omogen de ecuatii diferentiale liniare
Sa presupunem ca avem un sistem fundamental de solutii

y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x)
al sistemului (2.45). Atunci, orice alta solutie a sistemului se scrie n mod
unic n forma (2.60), unde C1 , C2 , . . . , Cn sunt constante arbitrare.
Putem afirma ca (2.60) constituie solutia general
a a sistemului (2.45),
deoarece verifica sistemul, are n componenta sa n constante arbitrare si
oricarei probleme de tip Cauchy a sistemului i se pot preciza n mod unic
sistemul de constante C1 , C2 , . . . , Cn astfel nc
at solutia determinata sa sa(0)
(0)
tisfaca conditia initiala y(x0 ) = y , cu y vector arbitrar din IRn .
Cum vectorul din membrul drept al relatiei (2.60) se poate scrie n forma
e((x)C), unde C este matrice cu o singura coloana si cu n linii, rezulta ca
solutia generala a sistemului (2.45) poate fi scrisa si n forma (2.55).
Observatia 2.3.3 Sistemul fundamental de solutii pentru (2.45) nu este
unic.
Intr-adevar, se stie ca ntrun spatiu liniar n dimensional exista o infinitate
de baze. Daca multimea de functii {y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x)} este o baza
70
Ion Craciun
n Ker L si kCij k Mnn (IR) este o matrice nesingulara, atunci sistemul de

vectori
e (i)
y
n
X
Cji y(j) ,
i 1, n,
(2.64)
j=1
formeaza de asemeni o baza n Ker L si deci avem un alt sistem fundamental

de solutii.
Matricea constant
a C din (2.64) este matricea de trecere de la baza
{y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x)} la sistemul de vectori
e (1) (x), y
e (2) (x), . . . , y
e (n) (x)}.
{y
(2.65)
Daca aceasta matrice de trecere este si nesingulara, sistemul de vectori (2.65)

este, de asemenea, sistem fundamental de solutii pentru sistemul (2.45).
2.4
Sisteme neomogene de ecuatii diferentiale liniare de ordinul nt

ai
Sa consideram sistemul liniar si neomgen de ecuatii diferentiale de ordinul

ntai
L(y) = y0 + e(A(x)Y ) = f (x),
(2.66)
n care matricea A(x) = kaij (x)k Mnn (IR) a coeficientilor sistemului are
elemente functii continue pe intervalul [a, b], f = (f1 , f2 , . . . , fn ) C([a, b]),
y = (y1 , y2 , . . . , yn ) C 1 ([a, b]), iar Y = kyi k1n este matricea coloana cu n
linii a necunoscutelor yi C 1 ([a, b]) ale sistemului.
Ne propunem sa determinam solutiile sistemului (2.66) prin metoda variatiei constantelor. Vom cerceta daca solutia generala a sistemului (2.66)
se poate obtine din solutia generala (2.60) a sistemului omogen asociat sistemului (2.66), nlocuind constantele C1 , C2 , . . . , Cn prin functiile convenabil
alese C1 (x), C2 (x), . . . , Cn (x).
Daca multimea {y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x)} este un sistem fundamental de solutii a sistemului omogen asociat L(y) = 0, atunci vom determina
functiile
C1 (x), C2 (x), , Cn (x),
continue si cu derivate continue pe [a, b], astfel nc
at
y(x) = C1 (x)y(1) (x) + C2 (x)y(2) (x) + + Cn (x)y(n) (x)
(2.67)
71
sa fie solutie a sistemului neomogen (2.66). Impunand aceasta si tin

and cont
(i)
ca y , i = 1, n, sunt solutii ale sistemului omogen asociat, gasim sistemul
n
X
Ci0 (x)y(i) (x) = f (x), x [a, b],
(2.68)
i=1
care are forma matriceala

(x) C 0 (x) = F (x),
x [a, b].
(2.69)
Dar (2.68) este un sistem de n ecuatii cu n necunoscute Ci0 (x), i = 1, n.

Solutia acestui sistem se deduce din (2.69) prin nmultirea la stanga cu
inversa matricei (x). Se obtine
C 0 (x) = 1 (x) F (x).
(2.70)
Integrand ecuatiile diferentiale ordinare (2.70) se gaseste

C(x) = K +
Z x
x0
1 (s) F (s)ds,
(2.71)
unde K M1n are elemente constante arbitrare.

Inlocuind (2.71) n (2.67), obtinem solutia generala a sistemului neomogen (2.66)
y(x) = e (x)K +
Z x
x0
(x) 1 (s)F (s)ds ,
(2.72)
unde F este matricea coordonatelor vectorului f n baza canonica din IRn .

Sa mai observam ca (2.72) se scrie si n forma
Z x
y = e (x)K + e
x0
(x) 1 (s)F (s)ds = yo (x) + yp (x),
(2.73)
din care deducem ca solutia generala a sistemului neomogen (2.66) este suma
dintre solutia generala yo (x) a sistemului omogen asociat L(y) = 0 si o solutie particulara yp (x) a sistemului neomogen.
O solutie particulara a sistemului neomogen (2.66) se obtine prin metoda
variatiei constantelor luand pentru K din (2.71) matricea coloana identic
nula.
72
2.5
Ion Craciun
Sisteme de ecuatii diferentiale liniare cu coeficienti constanti
Sa studiem sistemele de ecuatii diferentiale liniare de ordinul nt

ai, neomogene si omogene, n care coeficientii din (2.42) sunt constante reale notate
cu aij .
Forma generala a unui sistem neomogen este
y10 = a11 y1 + a12 y2 + + a1n yn + f1 (x),
y20 = a21 y1 + a22 y2 + + a2n yn + f2 (x),

y 0 = a y + a y + + a y + f (x),
n1 1
n2 2
nn n
(2.74)
n care f1 , f2 , . . . , fn sunt functii date, continue pe un compact [a, b].

Daca n (2.74) toate functiile fi sunt identic nule, atunci sistemul corespunzator
y 0 = a11 y1 + a12 y2 + + a1n yn ,
y20 = a21 y1 + a22 y2 + + a2n yn ,
y0 = a y + a y + + a y ,
n
n1 1
n2 2
(2.75)
nn n
este un sistem omogen de ecuatii diferentiale de ordinul nt

ai cu coeficienti
constanti. Deoarece coeficientii acestui sistem coincid cu cei ai sistemului
(2.74), sistemul se numeste n plus asociatul sistemului (2.74).
Forma matriceala a unui astfel de sistem omogen este
Y 0 = AY,
(2.76)
unde Y este matricea cu o singura coloana cu elementele coordonatele vectorului y = (y1 , y2 , . . . , yn ), iar A este matricea patratic
a de ordinul n a carei
elemente sunt coeficientii sistemului.
Toate rezultatele stabilite mai sus pentru sisteme de ecuatii diferentiale
liniare cu coeficienti variabili, omogene si neomogene, sunt adevarate si pentru sistemele (2.74) si (2.75).
Vom determina solutia generala a sistemului omogen (2.75) folosind teoria valorilor si vectorilor proprii a unei matrice patratice.
Pentru aceasta, caut
am solutii particulare ale sistemului (2.76) de forma
Y = erx ,
(2.77)
73
unde este matricea coordonatelor vectorului nenul , deci = e, iar r

este un numar real sau complex.
Vom determina si r din conditia ca y = e erx s
a fie solutie a sistemului
(2.75), a carui forma vectoriala este
y0 = e(AY ).
(2.78)
Impunand conditia ca Y din (2.77) sa verifice (2.76), gasim ca este

solutia unui sistem liniar omogen a carui forma matriceala este
(A rE) = O,
(2.79)
unde E este matricea unitate de ordinul n, iar O este matricea nul

a.
Pentru ca sistemul algebric (2.79) sa aiba solutii nebanale, determinantul
acestuia trebuie sa fie nul. Astfel, obtinem ecuatia algebrica de gradul n n
necunoscuta r
a11 r
a21
det (A rE) =
...
a
n1
a12
...
a1n
a22 r . . .
a2n
...
...
...
an2
. . . ann r
= 0,
(2.80)
numita ecuatie caracteristic

Ecuatiile (2.80) si (2.79) arata ca din (2.77) este matricea coloana a
vectorului propriu a matricei A, corespunz
ator valorii proprii r.
Daca ecuatia caracteristica (2.80) are toate cele n r
ad
acini reale si distincte, r1 , r2 , . . . , rn , lor le corespund n vectori proprii i , respectiv n solutii
particulare ale sistemului neomogen (2.78)
y1 (x) = 1 er1 x , y2 (x) = 2 er2 x , . . . , yn (x) = n ern x .
(2.81)
Wronskianul solutiilor (2.81) este produsul dintre e(a11 +a22 ++ann )x si

determinantul Vandermonde construit cu numerele r1 , r2 , . . . , rn . Deoarece
radacinile caracteristice sunt distincte, rezulta ca wronskianul solutiilor mentionate n (2.81) este diferit de zero, fapt ce atrage concluzia ca functiile
(2.81) constituie un sistem fundamental de solutii pentru sistemul de ecuatii
diferentiale (2.75).
In acest caz, solutia generala a sistemului (2.75) este combinatia liniara
y = C1 1 er1 x + C2 2 er2 x + + Cn n ern x ,
(2.82)
74
Ion Craciun
n care C1 , C2 , . . . , Cn sunt constante arbitrare. Forma acestei solutii generale este

Y = C1 1 er1 x + C2 2 er2 x + + Cn n ern x .
(2.83)
Teorema 2.5.1 Dac

a ecuatia caracteristic
a are, de pild
a, r
ad
acina r1 multipl
a de ordinul k, atunci partea din solutia general
a corespunz
atoare ei are
forma
P1 (x)
P2 (x)
r x
e 1 ,
(2.84)
Pn (x)
unde P1 (x), P2 (x), . . . , Pn (x) sunt polinoame de grad cel mult k 1, av
and
coeficientii functii liniare de k constante oarecare C1 , C2 , . . . , Ck . Polinoamele P1 (x), P2 (x), . . . , Pn (x) nu pot fi identic nule dec
at dac
a toate
constantele C1 , C2 , . . . , Ck sunt nule.
Cazul radacinilor complexe poate fi tratat n mod analog. Vor rezulta
solutii complex conjugate n perechi. Din fiecare astfel de pereche se construieste alte doua solutii reale luand semisuma acestora si semidiferenta
mpartita prin unitatea imaginara.
Pentru determinarea solutiilor particulare ale sistemelor neomogene se
poate folosi metoda variatiei constantelor a lui Lagrange.
In cazul n care fi (x) = ex (Q1 (x) cos x + Q2 (x) sin x), solutii particui
i
lare se pot obtine prin metoda coeficientilor nedeterminati, far
a cuadraturi.
Mai precis, se cauta solutii particulare de forma termenului liber, adica de
forma
yi (x) = xs ex (Ri1 (x) cos x + Ri2 (x) sin x), i = 1, n,
unde Ri1 si Ri2 sunt polinoame de aceleasi grade cu respectiv polinoamele
Q1i si Q2i , iar s este multiplicitatea lui r = + i ca rad
acin
a a ecuatiei
caracteristice.
Vom ilustra aceste afirmatii prin exemple.
Exemplul 2.5.1 S
a a sistemului diferential

omogen
0
y1
75
= 2y1 2y2 + 3y3 ,
y20 = y1 + y2 + y3 ,
y30 = y1 + 3y2 y3 .
Solutie. Sistemul de ecuatii diferentiale dat este de ordinul nt

ai, omogen, cu coeficienti constanti si se poate scrie n forma matriceala
Y 0 = AY,
unde
2 2
A=
1
1
,
este matricea sistemului, iar
y1
Y =
y2
y3
este matricea functiilor necunoscute ale sistemului diferential.

Pentru a determina solutia generala a sistemului, aplicam teoria valorilor
si vectorilor proprii prezentata mai sus.
Valorile proprii ale matricei A sunt rad
acinile ecuatiei caracteristice
2r
det (A rE) = 1
2
1r
3
= 0,
1
1 r
adica a ecuatiei r3 2r2 5r + 6 = 0. Rad

acinile acestei ecuatii sunt r1 = 1,
r2 = 3, r3 = 2.
Deoarece valorile proprii sunt reale si distincte, vectorii proprii corespunzatori sunt liniar independenti n IR3 .
76
Ion Craciun
Vectorul propriu corespunzator valorii proprii r este o solutie nebanala

a sistemului liniar si omogen
(2 r)1
22
+33
= 0,
+(1 r)2
+3
= 0,
+32
(2.85)
+(1 r)3 = 0.
Cele trei sisteme corespunzatoare rad

acinilor caracteristice, obtinute din
(2.85) luand succesiv pentru r valorile r1 = 1, r2 = 3, r3 = 2, sunt:
1 22 + 33
+ 3
1 22 + 33
= 0,
= 0,
1 + 32 23 = 0;
1 22 + 3
= 0,
1 + 32 43
= 0;
41 22 + 33
= 0,
= 0,
1 + 32 + 3
= 0,
1 + 32 + 3
= 0.
Solutiile nebanale ale acestor sisteme omogene

(1) = (1, 1, 1), (2) = (1, 1, 1), (3) = (11, 1, 14).
sunt vectorii proprii corespunzatori valorilor proprii mentionate.
Corespunzator acestor vectori proprii avem urmatoarele solutii liniar independente ale sistemului
11
(2)
(3)
x
3x
2x
Y (1) (x) =
1 e ; Y (x) = 1 e ; Y (x) = 1 e
1
1
14
si prin urmare solutia generala a sistemului diferential este

Y (x) = C1 Y (1) (x) + C2 Y (2) (x) + C3 Y (3) (x),
unde C1 , C2 , C3 sunt constante arbitrare.
77
Egaland elementele corespunzatoare gasim solutia generala pe componente (coordonate)
y1 (x) =
C1 ex + C2 ex + 11C3 e2x ,
y2 (x) = C1 ex + C2 e3x + C3 e2x ,
(2.86)
y3 (x) = C1 ex + C2 e3x 14C3 e2x .
Integrarea sistemului se poate efectua si prin metoda eliminarii. Ecuatia

diferentiala ordinara, de ordinul al treilea, cu coeficienti constanti, omogena,
n care functia necunoscuta este y2 are expresia
y2000 2y200 5y20 + 6y2 = 0,
(2.87)
iar solutia sa generala este data n (2.86)2 . Celelalte coordonate ale solutiei
generale y se obtin din legaturile acestora cu functia y2 .
Exemplul 2.5.2 S
a a sistemului de ecuatii
diferentiale omogene cu coeficienti constanti
(
y10 = y1 y2 ,
y20 = y1 + 3y2 .
Solutie. Matricea sistemului, A =
1 1
, are ecuatia caracteristica

1 3
r2 4r + 4 = 0 cu radacina dubla r = 2.
Conform Teoremei 2.5.1, solutia generala a sistemului este de forma
(
y1 = (A1 x + C1 )e2x ,
y20 = (A2 x + C2 )e2x ,
unde constantele A1 , A2 , C1 , C2 se determina din sistemul
A1 + A2
A1 + C1 + C2
A1 + A2
A +C +C
2
1
2
= 0,
= 0,
= 0,
= 0,
din care se gaseste

A1 = C1 + C2 ,
A2 = C1 C2 .
78
Ion Craciun
Astfel, solutia generala a sistemului de ecuatii diferentiale este
(
y1 = ((C1 + C2 )x + C1 )e2x ,
y20 = ((C1 + C2 )x + C2 )e2x ,
si ea poate fi scrisa matriceal n forma

Y = C1 Y (1) (x) + C2 Y (2) (x),
unde
(1) (x)
x+1
e2x ,
(2)
x
1x
e2x .
Exemplul 2.5.3 Determinati solutia general

a a sistemului de ecuatii diferentiale omogene cu coeficienti constanti
0
y
= 2y1 y2 y3 ,
y20 = 2y1 y2 2y3 ,

y30 = y1 + y2 + 2y3 .
Solutie. Sistemul se poate scrie matriceal n forma

Y 0 = AY,
unde A =
2
1 1
1
2
este matricea sistemului.
1 1
2
Conform Teoremei 2.5.1, contributia rad
acinii triple r = 1 la solutia
generala a sistemului trebuie cautat
a n forma
A1 x2 + B1 x + C1
2
Y =
A2 x + B2 x + C2
x
e .
A3 x2 + B3 x + C3
Se deduce ca coeficientii A1 , A2 si A3 sunt nuli, iar
B1
= C1 C2 C3 ,
B2 = 2(C1 C2 C3 ),
B3 = C1 + C2 + C3
79
Astfel, Y se scrie ca o combinatie liniara de constantele C1 , C2 , C3
Y = C1
x+1
2x
e + C2 1 2x ex + C3 2x ex ,
x+1
si deci am obtinut chiar solutia generala a sistemului.

(
Exemplul 2.5.4 S
y10 = 3y1 y2 ,
y20 = y1 + 3y2 .
Solutie. Se aplica metoda valorilor si vectorilor proprii.

Valorile proprii sunt numerele complex conjugate r1 = 3 + i, r2 = 3 i.
Dupa determinarea vectorilor proprii corespunzatori se gasesc solutiile
complex conjugate
Ye (1) (x) =
i
1
e(3+i)x ,
Ye (2) (x) =
e(3i)x .
Pornind de la acestea, determinam alte doua solutii liniar independente,

Ye (1) (x) + Ye (2) (x)
Y (1) (x) =
=
2
sin x
e3x ,
cos x
Ye (1) (x) Ye (2) (x)

=
Y (2) (x) =
2i
cos x
sin x
e3x .
Asadar, solutia generala a sistemului, scrisa matriceal, este

Y (x) = C1 Y (1) (x) + C2 Y (2) (x),
unde C1 si C2 sunt constante reale arbitrare.
(
Exemplul 2.5.5 S
y10 =
y2 ,
y20 = y1 + 2y2 .
Solutie. Valorile proprii ale matricei sistemului sunt r1 = r2 = 1.

Sistemul de ecuatii care da coordonatele vectorilor proprii se reduce la o
singura ecuatie 1 2 = 0. Toti vectorii proprii sunt de forma = (1, 1),
unde 6= 0 si deci nu exista doi vectori proprii liniar independenti.
80
Ion Craciun
Se cauta atunci solutia generala a sistemului n forma
y1 (x) = (C1 + C2 x)ex ,
y2 (x) = (D1 + D2 x)ex .
si, n final, se gaseste y1 (x) = (C1 + C2 x)ex , y2 (x) = (C1 + C2 + C2 x)ex ,

unde C1 si C2 sunt constante reale arbitrare.
Exemplul 2.5.6 S
a a sistemului
0
y1
= 3y1 4y2 + 2x,
y20 = y1 + y2 + x.
Solutie. Determinam nt
ai solutia generala a sistemului omogen asociat
0
y1
= 3y1 4y2 ,
y20 = y1 + y2 .
Pentru aceasta, procedam ca n exemplul precedent si gasim
(o)
y1 (x)
= (2C1 + C2 2C2 x)ex ,
(o)
y2 (x) = (C1 + C2 x)ex .
Deoarece r = 0 nu este rad

acin
a caracteristica a sistemului omogen asociat, cautam solutia particulara n forma
y1p (x) = A1 x + B1 ,
y2p (x) = A2 x + B2
si determinam coeficientii celor doua polinoame din conditia ca sistemul sa

fie verificat. Se obtin sistemele
(
3A1 + 4A2 2 = 0,
A1 + A2 + 1
= 0,
A1 + 3B1 + 4B2 = 0,
A2 B1 B2
= 0,
de unde deducem A1 = 6, A2 = 5, B1 = 14, B2 = 9.

Deoarece solutia generala a sistemului dat este suma dintre solutia generala a sistemului omogen asociat si solutia particulara determinata, avem
y1 (x)
(o)
= y1 (x) + y1p (x) = (2C1 + C2 2C2 x)ex 6x + 14,

(o)
y2 (x) = y2 (x) + y2p (x) = (C1 + C2 x)ex + 5x 9.
Forma matriceala a acestei solutii este

Y (x) = Y (o) (x) + Y p (x) = C1 Y (1) (x) + C2 Y (2) (x) + Y p (x).
Capitolul 3
Ecuatii diferentiale cu
derivate partiale de ordinul
nt
ai
3.1
3.1.1
Ecuatii diferentiale liniare cu derivate partiale de ordinul nt

ai
Definitii. Suprafete integrale
Definitia 3.1.1 O relatie de forma
F x1 , x2 , . . . , xn , u,
u
u u
,
,...,
= 0,
x1 x2
xn
(3.1)
unde F este o functie real

a continu
a de 2n + 1 variabile reale definit
a pe
un domeniu IR2n+1 , se numeste ecuatie diferential
a cu derivate
partiale de ordinul nt
ai, dac
a se cere s
a se determine functia
u = (x1 , x2 , . . . , xn )
(3.2)
cu derivate partiale de ordinul nt

ai continue ntrun domeniu D IRn ,
astfel nc
at s
a avem
F (x); (x),
(x),
(x), . . . ,
(x) 0
x1
x2
xn
pentru orice x = (x1 , x2 , . . . , xn ) D.

81
(3.3)
82
Ion Craciun
Definitia 3.1.2 Functia F(D) din (3.2) care satisface conditia (3.3) se
numeste solutie sau suprafat
a integral
a a ecuatiei (3.1).
Definitia 3.1.3 Ecuatia cu derivate partiale de ordinul nt
ai de forma
X1 (x)
u
u
u
+ X2 (x)
+ + Xn (x)
=0
x1
x2
xn
(3.4)
se numeste ecuatie liniar

a si omogen
a.
Forma (3.4) arata ca ecuatia depinde liniar de derivatele partiale ale
functiei necunoscute u, iar coeficientii Xk sunt functii numai de variabila
vectoriala x, sau altfel spus de variabilele independente x1 , x2 , . . . , xn .
In cele ce urmeaza vom presupune ca functiile Xk sunt de clasa C 1 (D)
si nu se anuleaza simultan n D, ceea ce nseamn
a ca are loc inegalitatea
X12 (x) + X22 (x) + + Xn2 (x) > 0, () x D.
3.1.2
(3.5)
Sistem caracteristic. Curbe caracteristice
Consideram ecuatia liniara (3.4) n care functiile Xk C 1 (D) satisfac n D

conditia (3.5).
Definitia 3.1.4 Sistemul simetric definit n D
dx1
dx2
dxn
=
= =
,
X1 (x)
X2 (x)
Xn (x)
(3.6)
se numeste sistemul caracteristic asociat ecuatiei cu derivate partiale

(3.4).
Definitia 3.1.5 Curbele integrale ale sistemului (3.6) se numesc curbe caracteristice ale ecuatiei cu derivate partiale liniar
a si omogen
a (3.4).
In ipoteza ca xn este variabil
a independent
a atunci, din Capitolul 2,
paragraful 2, stim ca solutia generala a sistemului carcteristic (3.6) este
xi = i (xn , C1 , C2 , . . . , Cn1 ), i = 1, n 1,
(3.7)
sau, rezolvand n raport cu constantele arbitrare C1 , C2 , . . . , Cn1 ,
1 (x1 , x2 , . . . , xn )
C1 ,
2 (x1 , x2 , . . . , xn )
C2 ,
n1 (x1 , x2 , . . . , xn ) = Cn1
(3.8)
Capitolul 3 Ecuatii diferentiale cu derivate partiale
83
unde 1 , 2 , . . . , n1 sunt functii continue cu derivate partiale continue n

D.
Oricare din relatiile (3.8) se numeste integral
a prim
a a sistemului caracteristic (3.6), iar ansamblul (3.8) reprezint
a o familie de curbe integrale, sau
o familie de curbe caracteristice ale ecuatiei (3.4).
Vom vedea ca integrarea ecuatiei (3.4) este strans legata de integrarea
sistemului caracteristic asociat (3.6). Aceasta legatur
a este data de teorema
urmatoare.
Teorema 3.1.1 Dac
a relatia
(x1 , x2 , . . . , xn ) = C
(3.9)
este o integral
a prim
a a sistemului caracteristic (3.6), atunci functia real
a
de n variabile reale definit
a pe D
u = (x1 , x2 , . . . , xn )
(3.10)
este o solutie a ecuatiei cu derivate partiale (3.4).

Demonstratie. Folosind Teorema 2.2.1, rezulta ca daca (3.9) este o integrala prima a sistemului caracteristic (3.6), atunci dea lungul unei curbe
caracteristice avem
X1 (x)
+ X2 (x)
+ + Xn (x)
= 0.
x1
x2
xn
(3.11)
Egalitatea (3.11) fiind adevarata pentru orice constant

a C, este adevarat
a
pentru orice curba integrala situata n D, de unde rezulta ca este adevarat
a
pentru orice x = (x1 , x2 , . . . , xn ) D; prin urmare (3.10) este o solutie a
ecuatiei (3.4) n D.
3.1.3
Solutia general
a
Teorema 3.1.2 Dac

a 1 , 2 , . . . , n1 sunt integrale prime ale sistemului
caracteristic (3.6), independente functional pe multimea D0 D, si
(v1 , v2 , . . . , vn1 )
o functie oarecare cu derivate partiale continue ntrun domeniu IRn1 ,
atunci functia x 7 u(x), unde
u(x) = (1 (x), 2 (x), . . . , n1 (x)),
este o solutie a ecuatiei cu derivate partiale (3.4) n D0 .
(3.12)
84
Ion Craciun
Demonstratie. In prima etapa arat

am ca functia u = (1 , 2 , . . . , n1 )
verifica ecuatia (3.4). Pentru aceasta trebuie sa calculam derivatele partiale
de ordinul ntai ale acestei functii. Aplicand regula de derivare a functiilor
compuse, avem
x1
x2
xn
=
=
v1
v1
1
2
+
+ +
x1
v2 x1
1
2
+ +
x2
v2 x2
vn1
vn1
n1
,
x1
n1
,
x2
(3.13)
1
2
n1
+ +
.
v1 xn v2 xn
vn1
xn
Daca n (3.13) nmultim prima relatie cu X1 , a doua cu X2 si asa mai

departe pana la ultima relatie pe care o inmultim cu Xn si adunam pe
coloane rezultatele nmultirilor, obtinem
n
X
Xi (x1 , x2 , . . . , xn )
i=1
u
xi
n1
X
j=1
n
X
j
Xk
vj k=1
xk
(3.14)
Insa, n (3.14) fiecare parantez

a din partea dreapta este nul
a deoarece dupa
Teorema 3.1.1 functiile j (x1 , x2 , . . . , xn ), j = 1, n 1, sunt solutii ale ecuatiei cu derivate partiale (3.4). Rezulta ca functia u din (3.12) este solutie a
ecuatiei (3.4).
Reciproc, orice solutie u(x1 , x2 , . . . , xn ) a ecuatiei (3.4) este de forma
(3.12).
In adevar, u(x1 , x2 , . . . , xn ) fiind solutie a ecuatiei (3.4), avem
X1 (x)
u
u
u
+ X2 (x)
+ + Xn (x)
= 0.
x1
x2
xn
(3.15)
Pe langa aceasta, avem si relatiile

X1 (x)
j
j
j
+ X2 (x)
+ + Xn (x)
= 0, j = 1, n 1,
x1
x2
xn
(3.16)
care exprima ca integralele prime 1 , 2 , . . . , n1 sunt solutii ale ecuatiei

diferentiale cu derivate partiale de ordinul nt
ai (3.4).
0
0
0
Pentru orice punct fixat (x1 , x2 , . . . , xn ) D, ecuatiile (3.15) si (3.16)
formeaza un sistem de n ecuatii liniare si omogene n necunoscutele X1 ,
85
X2 , . . . , Xn . Datorita conditiei (3.5), acest sistem are si solutii nebanale.

Conform teoremei lui Rouche, determinantul sistemului,
u
u
u
x
x2
xn
x
1
x
1
n1
x
1
1
x2
2
x2
n1
x2
1
xn
2 = D(u, 1 , 2 , . . . , n1 ) , (3.17)
D(x1 , x2 , . . . , xn )
xn
n1
x
n
trebuie sa fie nul pentru orice (x01 , x02 , . . . , x0n ) D. Asadar, putem scrie
D(u, 1 , 2 , . . . , n1 )
= 0, () x = (x1 , x2 , . . . , xn ) D.
D(x1 , x2 , x3 , . . . , xn )
Deoarece 1 , 2 , . . . , n1 sunt integrale prime independente functional
n D, exista domeniul D0 D n care matricea jacobiana J (x), unde
= (1 , 2 , . . . , n1 ), are rangul n 1. Aceasta nseamn
a ca cel putin un
minor de ordinul n 1 al matricei este nenul pe D0 . Fie ca acest minor este
determinantul functional
D(1 , 2 , . . . , n1 )
6= 0,
D(x1 , x2 , x3 , . . . , xn1 )
() x = (x1 , x2 , . . . , xn ) D.
(3.18)
Folosind rezultatele de la dependent

a si independent
a functional
a a functiilor, rezulta ca functia u depinde functional pe D00 D0 de functiile
1 , 2 , . . . , n1 . Prin urmare, putem scrie u = (1 , 2 , . . . , n1 ).
Definitia 3.1.6 Functia u din (3.12), unde este o functie arbitrar
a den1
finit
a pe un domeniu din spatiul IR
, se numeste solutia general
a a
ecuatiei cu derivate partiale liniare si omogen
a (3.4).
Exercitiul 3.1.1 S
a se integreze urm
atoarele ecuatii cu derivate partiale
de ordinul nt
ai omogene
z
z
z
z
1. (x + 2y)
y
= 0;
2. y
x
= 0;
x
y
x
y
3. x(2x3 y 3 )
z
z
+ y(x3 2y 3 )
= 0;
x
y
z
z
4. 2 x
y
= 0.
x
y
86
Ion Craciun
Solutie. Sistemele caracteristice corespunzatoare ale acestor ecuatii sunt:

dx
dy
=
;
x + 2y
y
1.
3.
2.
dx
dy
=
; 4.
x(2x3 y 3 )
y(x3 2y 3 )
dx
dy
=
;
y
x
dx
dy
=
.
2 x
y
Aceste sisteme caracteristice sunt echivalente respectiv cu ecuatiile diferentiale ordinare

1.
3.
dy
y
=
;
dx
x + 2y
2.
dy
y(x3 2y 3 )
=
; 4.
dx
x(2x3 y 3 )
dy
x
= ;
dx
y
dy
y
= .
dx
2 x
Prima si a treia ecuatie diferential

a de ordinul nt
ai este omogena si se
y
integreaza utilizand substitutia = u, unde noua functie necunoscuta este
x
u ce depinde de x, iar celelalte doua ecuatii sunt cu variabile separabile.
Solutiile acestor ecuatii diferentiale ordinare sunt:
1. y(x + y) = C; 2. x2 + y 2 = C; 3.
x3 + y 3
= C; 4. x + ln y = C.
2
2
x y
Fiecare din relatiile de mai sus reprezint

a o integral
a prima pentru ecuatia cu derivate partiale de ordinul nt
ai omogena corespunzatoare.
Solutia generala a unei ecuatii cu derivate partiale de ordinul nt
ai omogena este o functie arbitrara de n 1 integrale prime independente. Cum
pentru toate aceste exercitii n este 2, la fiecare avem nevoie doar de cate o
integrala prima si le vom considera pe cele deduse mai sus. Prin urmare,
solutiile ecuatiilor date sunt respectiv
1. z = (y(x + y)); 2.
3. z =
z = (x2 + y 2 );
x3 + y 3
x2 y 2
; 4. z = ( x + ln y),
unde este o functie oarecare de clasa C 1 (I) si I un interval real.
87
Exercitiul 3.1.2 S
a se determine solutiile generale ale urm
atoarelor ecuatii cu derivate partiale de ordinul nt
ai omogene
1. (az by)
2. (x a)
3. xz
u
u
u
+ (bx cz)
+ (cy ax)
= 0;
x
y
z
u
u
u
+ (y b)
+ (z c)
= 0;
x
y
z
u
u
u
yz
+ (x2 y 2 )
= 0;
x
y
z
4. (x y + z)
u
u
u
+y
+z
= 0;
x
y
z
5. xy
w
w
w
y2
+ z2
= 0;
x
y
z
6. x2
F
F
F
xy
+ y2
= 0;
x
y
z
7.
u u u
x
+ y
+ z
= 0;
x
y
z
8. 2 cosh x
u
u
u
+ 2 sinh x
z sinh x
= 0.
x
y
z
Solutie. Sistemele caracteristice corespunzatoare ecuatiilor de mai sus sunt:

1.
dx
az by
dy
bx cz
dz
;
cy ax
2.
dx
xa
dy
yb
dz
;
zc
3.
dx
xz
dy
yz
4.
dx
xy+z
dy
y
x2
dz
;
y2
dz
;
z
5.
dx
xy
dy
y 2
dz
;
z2
6.
dx
x2
dy
xy
dz
;
y2
88
Ion Craciun
7.
dx
dy
dz
;
z
dx
dy
dz
=
=
.
2 cosh x
2 sinh x
z sinh x
Vom cauta combinatii integrabile ale rapoartelor egale.
1. Prin nmultirea celor trei rapoarte cu respectiv x, y si z si adunarea
numaratorilor si a numitorilor, obtinem un nou raport care are numitorul
egal cu zero, iar numar
atorul este diferentiala expresiei x2 + y 2 + z 2 . Rezulta
ca si numaratorul trebuie sa fie zero si prin urmare x2 + y 2 + z 2 = C1
este prima integrala prima a sistemului caracteristic corespunzator primei
ecuatii.
Inmultind acum rapoartele cu c, a si b si adunand iarasi num
ar
atorii si
numitorii ntre ei, obtinem din nou zero la numitor. Prin urmare cx + ay +
bz = C2 este a doua integral
a prima.
xa
dx = dy
=
= C1 ,
xa
yb
yb
2.
yb
dy = dz
=
= C2 .
yb
zc
zc
8.
3. Consideram primele doua rapoarte. Dupa simplificare prin z se obtine

dx
dy
combinatia integrabila
=
care conduce la integrala prima xy = C1 .
x
y
A doua integrala prima se obtine dupa ce adunam num
ar
atorii si numitorii din primele doua rapoarte, raportul gasit egalandul cu al treilea.
dz
d(x + y)
= 2
, de unde, dupa simplificare cu x y, se obtine
Avem
z(x y)
x y2
combinatia integrabila
(x + y)d(x + y) = zdz
care conduce la integrala prima (x + y)2 z 2 = C2 .
dz
y
dy
=
obtinem integrala prima 1 (x, y, z) = .
y
z
z
Pentru a obtine a doua integral
a prima pornim de la egalitatea
4. Integrand
dx
d(y z)
=
,
xy+z
yz
dedusa folosind o proprietate a rapoartelor egale. Notand y z = u, se
dx
1
ajunge la ecuatia liniara de ordinul nt
ai neomogena
x = 1 care
du
u
89
are solutia x = u(C2 ln u). Revenind la variabilele x, y, z se obtine a doua

x
integrala prima
+ ln (y z) = C2 .
yz
5. Cele doua integrale prime independente functional se obtin considerand
primele doua rapoarte si respectiv ultimele doua. Se obtine:
xy = C1 ;
1 1
+ = C2 .
y z
6. O integrala prima se gaseste prin considerarea primelor doua rapoarte.

Dupa simplificare cu x si apoi integrare, se obtine xy = C1 .
Pentru cea de a doua integral
a prima vom folosi integrala prima gasit
a.
Din ultimele doua rapoarte se obtine y dy = x dz care, dupa nmultire
1
cu y si folosirea integralei prime deja gasit
a, se obtine y 3 + C1 z = C2 .
3
Inlocuind C1 = xy avem ca cea de a doua integral
a prima este
1 3
y + xyz = C2 .
3
7. Cele doua combinatii integrabile le vom determina considerand primele
doua rapoarte si apoi ultimele doua. Integr
and, obtinem:
x y = C1 ;
y z = C2 .
dy
dx
=
din care rezulta inte8. O combinatie integrabila este
2 cosh x
2 sinh x
grala prima y ln cosh x = C1 .
A doua integrala prima se obtine daca se considera ultimele doua rapoarte dupa care se simplifica prin sinh x. Integr
and n ambii membri, avem
2
y
z e = C2 .
Astfel, solutiile generale ale ecuatiilor cu derivate partiale din enunt sunt:
1. u(x, y, z) = (x2 + y 2 + z 2 , cx + ay + bz);
2. u(x, y, z) = (
xa yb
,
);
yb zc
3. u(x, y, z) = (xy, (x + y)2 z 2 );

y
x
4. u(x, y, z) = ( ,
+ ln (y z));
x yz
90
Ion Craciun
5. u(x, y, z) = (xy,
1 1
+ );
y z
1
6. u(x, y, z) = (xy, y 3 + xyz);
3

7. u(x, y, z) = ( x y, y z);
8. u(x, y, z) = (y ln cosh x, z 2 ey ),
unde este o functie arbitrara de integralele prime mentionate.
3.1.4
Problema lui Cauchy
In general, n problemele practice, nu intereseaz

a solutii arbitrare a ecuatiei
(3.4), ci acele solutii care sa ndeplineasc
a anumite conditii initiale.
Definitia 3.1.7 Problema determin
arii n domeniul D IRn a acelei solutii u(x1 , x2 , . . . , xn ) a ecuatiei cu derivate partiale liniare si omogene (3.4)
care pentru xn = x0n se reduce la o functie dat
a (x1 , x2 , . . . , xn1 ) C 1 (D0 ),
unde D0 IRn1 , adic
a
u(x1 , x2 , . . . , xn1 , x0n ) = (x1 , x2 , . . . , xn1 ), (x1 , x2 , . . . , xn1 ) D0 ,
(3.19)
se numeste problema lui Cauchy pentru ecuatia (3.4).
In anumite conditii impuse functiilor Xk si solutia problemei Cauchy
exista si este unica.
In cele ce urmeaza ne vom ocupa de determinarea efectiva a solutiei
problemei lui Cauchy.
Aceasta solutie va fi de forma (3.12) si problema se reduce la a determina
functia , deci de a determina legatura ntre integralele prime 1 , 2 , . . . ,
n1 .
Fie o vecinatate a punctului M0 (x1 , x2 , . . . , xn1 , x0n ), inclus
a n D, n
care determinantul functional (3.18) este diferit de zero. O asemenea vecinatate exista n baza faptului ca functiile k , k = 1, n 1, sunt continue si
au derivate partiale continue pe D. Dac
a n (3.8) punem xn = x0n , obtinem
sistemul
i (x1 , x2 , . . . , xn1 , x0n ) = Ci , i = 1, n 1,
(3.20)
care, rezolvat n raport cu x1 , x2 , . . . , xn1 , conduce la
xj
= j (C1 , C2 , . . . , Cn1 ), j = 1, n 1.
Putem enunta acum urmatoarea teorema.
(3.21)
91
Teorema 3.1.3 Solutia problemei lui Cauchy pentru ecuatia (3.4) cu conditia initial
a (3.19) este dat
a de
u(x1 , x2 , . . . , xn ) = (1 (1 , 2 , . . . , n1 ), , n1 (1 , 2 , . . . , n1 ))
unde 1 , 2 , . . . , n1 sunt n 1 integrale prime independente functional ale
sistemului caracteristic (3.6).
Demonstratie. Trebuie sa arat
am ca functia u din enuntul teoremei este
solutie a ecuatiei cu derivate partiale (3.4), apoi ca verific
a conditia initial
a
(3.19).
Faptul ca u este solutie a ecuatiei (3.4) rezulta imediat din faptul ca u
este de forma (1 , 2 , . . . , n1 ) dupa cum rezulta din expresia ei.
Solutia verifica conditia initial
a n vecin
atatea U a punctului M0 . In
0
adevar pentru xn = xn , conform relatiilor (3.20) si (3.21), rezult
a ca (3.19)
este ndeplinita. Din modul cum este construita functia u rezult
a si unicitatea ei.
Exercitiul 3.1.3 S
a se rezolve problema lui Cauchy pentru ecuatiile cu derivate partiale liniare si omogene
1.
2x
u
u
u
y
+ z3
x
y
z
2. zux + (x z)2
u
u
+x
y
z
= 0,
= 0,
cu conditiile initiale date respectiv de

1. u(x, y, 1) = x + y,
2. u(x, 0, z) = 2z(z x).
Solutie. Sistemele caracteristice corespunzatoare

1.
dx
dy
dz
=
= 3,
2x
y
z
2.
dx
dy
dz
=
=
2
z
(x z)
x
au integralele prime
1 (x, y, z)
1.
2 (x, y, z)
= xy 2 ,
=
1
+ ln x,
z2
2.
1 (x, y, z)
= x2 z 2
2 (x, y, z) = 2y + (x z)2 .
92
Ion Craciun
Sistemul (3.20), n cazul acestor ecuatii cu derivate partiale, devine respectiv
xy 2
1.
= C1
2
x z2
2.
1 + ln x = C2
= C1 ,
(x z)2 = C2 .
Rezolvand aceste sisteme, gasim
x = eC2 1 = 1 (C1 , C2 )
r
1.
,
C1
y=
= 2 (C1 , C2 )
C 1
2.
C1 + C2
x=
2 C2
C1 C2
z=
2 C2
= 1 (C1 , C2 ),
= 2 (C1 , C2 ).
Conform Teoremei 3.1.3, avem ca solutia problemei lui Cauchy este

u(x, y, z) = (1 (1 , 2 ), 2 (1 , 2 )).
Deoarece expresiile functiei sunt respectiv
1. (x, y) = x + y,
2. (x, z) = 2z(z x),
rezulta ca solutiile problemei lui Cauchy pentru cele doua ecuatii cu derivate
partiale sunt
1. u(x, y, z) = 1 (1 , 2 ) + 2 (1 , 2 )
2. u(x, y, z) = 22 (1 , 2 ) 2 (1 , 2 ) 1 (1 , 2 ) .
Efectuand calculele, gasim
s
1. u(x, y, z) = e2 (x,y,z)1 +
1 (x, y, z)
e2 (x,y,z)1
2. u(x, y, z) = 2 (x, y, z) 1 (x, y, z).
Inlocuind pe 1 si 2 , obtinem u(x, y, z) = xez 2 1 + y e1z 2 si respectiv

u(x, y, z) = 2y + 2z 2 2xz.
3.2
Ecuatii cu derivate partiale de ordinul nt

ai,
cuasiliniare
93
Definitia 3.2.1 O ecuatie cu derivate partiale de ordinul nt

ai de forma
X1 (x, u)
u
u
u
+ X2 (x, u)
+ + Xn (x, u)
= Xn+1 (x, u)
x1
x2
xn
(3.22)
se numeste ecuatie cuasiliniar

a neomogen
a.
O astfel de ecuatie este liniara n raport cu derivatele partiale de ordinul
ntai ale functiei necunoscute u care depinde de variabilele x1 , x2 , . . . , xn (de
variabila vectoriala x = (x1 , x2 , . . . , xn )), iar coeficientii Xk sunt functii atat
de variabila vectoriala independent
a x cat si de functia u.
Vom presupune ca functiile Xk , k = 1, 2, . . . , n, sunt continue pe domeniul D IRn+1 , au derivate partiale continue n D si
n
X
Xk2 (x1 , x2 , . . . , xn , u) > 0, () (x1 , x2 , . . . , xn , u) D.
k=1
3.2.1
Solutia general
a
Teorema 3.2.1 Integrarea ecuatiei cu derivate partiale (3.22) se reduce la

integrarea ecuatiei cu derivate partiale liniar
a cu n + 1 variabile
X1 (x, u)
V
V
V
V
+ X2 (x, u)
+ + Xn (x, u)
+ Xn+1 (x, u)
= 0.
x1
x2
xn
u
Demonstratie. Sa cautam pentru ecuatia cuasiliniara (3.22) o solutie u,

definita implicit de ecuatia
V (x1 , x2 , . . . , xn , u) = 0,
(3.23)
V fiind o functie necunoscuta ce urmeaza sa o determinam. In ipoteza ca V

este continua si are derivate partiale continue, cu derivata partial
a n raport
cu u diferita de zero n interiorul lui D, din (3.23) si teorema de existent
a si
unicitate a functiilor reale de n variabile reale definite implicit de o ecuatie
n n + 1 necunoscute, obtinem
u
x1
V
x1
=
,
V
u
u
x2
V
u
x2
=
, ,
V
xn
u
V
xn
=
,
V
u
pe care le nlocuim n ecuatia (3.22). In acest fel ajungem la

X1
V
V
V
+ X2
+ + Xn
+ Xn+1 derpV u = 0,
x1
x2
xn
(3.24)
94
Ion Craciun
care este o ecuatie liniara si omogena n necunoscuta V. Fie

k (x1 , x2 , . . . , xn , u) = Ck ,
k = 0, 1, 2, . . . , n 1,
(3.25)
n integrale prime independente ale ecuatiei (3.24). Solutia generala a ecuatiei

(3.24) este
V (x1 , x2 , . . . , xn , u) = (0 , 1 , 2 , . . . , n1 ),
(3.26)
iar ecuatia V (x1 , x2 , . . . , xn , u) = 0 defineste implicit solutia a ecuatiei cuasiliniare (3.22) n forma u = (x1 , x2 , . . . , xn ).
Conform Teoremei 3.2.1, urmeaza ca trebuie sa determinam n integrale
prime ale sistemului caracteristic
dx2
dxn
du
dx1
=
= =
=
,
X1
X2
Xn
Xn+1
atasat ecuatiei (3.24), anume
0 (x1 , x2 , . . . , xn , u)
1 (x1 , x2 , . . . , xn , u)
= C0 ,
= C1 ,
(3.27)
n1 (x1 , x2 , . . . , xn , u) = Cn1 .
Atunci, solutia generala a ecuatiei (3.22) este functia definita implicit de

(0 , 1 , 2 , n1 ) = 0,
(3.28)
fiind o functie arbitrara derivabil

a si cu derivate partiale de ordinul nt
ai
continue.
Exercitiul 3.2.1 S
a se determine integrala general
a a ecuatiei cuasiliniare
xy 2
z
z
+ x2 y
= (x2 + y 2 )z.
x
y
Solutie. Sistemul caracteristic asociat acestei ecuatii cu derivate partiale

de ordinul ntai este
dx
dy
dz
= 2 = 2
.
2
x y
x y
(x + y 2 )z

Din primele doua rapoarte obtinem ecuatia
95
dx
dy
=
care ne conduce la
y
x
integrala prima x2 y 2 = C0 .
O a doua integrala prima se obtine din combinatia
ydx + xdy
dz
= 2
.
3
3
xy + x y
(x + y 2 )z
Primul raport al acestei combinatii se obtine din primele doua rapoarte

ale sistemului caracteristic prin nmultirea lor cu respectiv x si y urmata
de adunarea lor. Se obtine un nou raport egal cu celelalte rapoarte ale
sistemului caracteristic. Dupa nmultirea cu x2 + y 2 se obtine
d(xy)
dz
=
,
xy
z
z
= C1 .
xy
Conform Teoremei 3.2.1, solutia generala a ecuatiei date este functia
z = z(x, y) definita implicit de ecuatia (1 , 2 ) = 0, unde este o functie
arbitrara. Avand n vedere expresiile lui 1 si 2 , avem ca solutia generala
a ecuatiei cu derivate partiale cuasiliniara este functia z = z(x, y) definita
implicit de ecuatia
z
(x2 y 2 , ) = 0.
xy
iar de aici rezulta a doua integral

a prima
Se constata ca solutia generala se poate scrie n forma z = xy(x2 y 2 ),

unde este o functie reala arbitrara de o variabil
a reala, derivabil
a si cu
derivata continua.
Exercitiul 3.2.2 S
a se integreze ecuatia cuasiliniar
a
x1
z
z
z
x1 x2 xn
+ x2
+ + xn
=z+
.
x1
x2
xn
z
Solutie. Sistemul caracteristic asociat acestei ecuatii este

dx1
dx2
dxn
zdz
=
= =
= 2
.
x1
x2
xn
z + x1 x2 xn
Se observa ca avem urmatoarele combinatii integrabile:
dx1
dx2
=
,
x1
x2
dx1
dx3
=
,
x1
x3
...,
dx1
dxn
=
x1
xn
96
Ion Craciun
si
d(x1 x2 xn )
zdz
= 2
.
n x1 x2 xn
z + x1 x2 xn
(3.29)
Din integrarea primelor n 1 combinatii integrabile obtinem integralele

prime
x2
x3
xn
= C1 ,
= C2 , . . .
= Cn1 .
x1
x1
x1
Pentru a integra ultima combinatie integrabil
a notam:
x1 x2 xn = v; z 2 = u.
Astfel, combinatia integrabil
a (3.29) se reduce la
du
2
2
u= .
dv
nv
n
Aceasta este o ecuatie diferential
a de ordinul nt
ai liniara si neomogena
si integrala ei generala este
u = Cn
2v
n
v2 +
n2
sau, daca revenim la vechile variabile,

q
(n 2)z 2 = Cn (n 2) n (x1 x2 xn )2 + 2x1 x2 xn .

Integrala generala a ecuatiei date este functia z definit
a implicit de
q
(n 2)z = 2x1 x2 xn + (n 2) n (x1 x2 xn )2
x1
x3
xn
,...,
,
x1
x1
unde este o functie diferentiabil

a arbitrara.
Exercitiul 3.2.3 S
a a ecuatiei
(xy 3 2x4 )
z
z
+ (2y 4 x3 y)
= 9z(x3 y 3 ).
x
y
Solutie. Sistemul caracteristic asociat ecuatiei este :

x(y 3
dx
dy
dz
=
=
.
3
3
3
3
2x )
y(2y x )
9z(x y 3 )
97
Considerand primele doua rapoarte se obtine o ecuatie diferential

a omogena care integrata conduce la integrala prima
y 3 + x3
= C0 .
y 2 x2
O a doua integrala prima se obtine din combinatia integrabil
a
ydx + xdy
dz
=
.
4
4
3
3xy 3x y
9z(x y 3 )
d(xy)
dz
+
= 0 care
xy
3z
prin integrare conduce la a doua integral
a prima x3 y 3 z = C1 .
Solutia generala a ecuatiei este
Simplificand, obtinem ecuatia cu variabile separate
z=
x3 + y 3
1
x3 y 3
x2 y 2
unde este o functie derivabila arbitrara.
3.2.2
Problema lui Cauchy
Fie ecuatia cu derivate partiale cuasiliniara (3.22) si punctul arbitrar, dar

fixat, M0 (x10 , x20 , . . . , xn0 , u0 ) D.
Definitia 3.2.2 Problema determin
arii unei solutii u a ecuatiei (3.22) ntr
o vecin
atate U a punctului M0 D, care pentru xn = xn0 s
a se reduc
a la
functia continu
a si cu derivate partiale continue (x1 , x2 , . . . , xn1 ), adic
a
u(x1 , x2 , . . . , xn1 , xn0 ) = (x1 , x2 , . . . , xn1 ),
(3.30)
se numeste problema lui Cauchy a ecuatiei (3.22).

Pentru rezolvarea problemei lui Cauchy vom considera ca sau determinat n integrale prime independente functional ntro vecin
atate a lui M0 ,
iar daca presupunem ca aceste integrale prime sunt cele din (3.27), ele vor
fi independente daca
D(0 , 1 , 2 , . . . , n1 )
6= 0.
D(x1 , x2 , . . . , xn1 , u) M0
(3.31)
Vom cere ca solutia cautata u = (x1 , x2 , . . . , xn ) sa treaca prin punctul

M0 , deci u0 = (x10 , x20 , . . . , xn0 ).
98
Ion Craciun
Functia u, dupa cum am aratat la aliniatul precedent, este definita implicit de ecuatia
V (x1 , x2 , . . . , xn , u) = (0 , 2 , . . . , n1 ) = 0
si problema se reduce la determinarea functiei , adic
a a legaturii ntre
integralele prime (3.27). In acelasi timp u trebuie sa fie unic determinata
ntro vecinatate a punctului M0 , deci
V
(x10 , x20 , . . . , xn0 , u0 ) 6= 0.
u
Fie W o vecinatate a punctului M0 n care sistemul (3.27) se poate
inversa n functie de x1 , x2 , . . . , xn1 , u. Vom face ns
a inversarea dupa ce
vom nlocui pe xn cu xn0 , obtin
and astfel sistemul
0 (x1 , x2 , . . . , xn1 , xn0 , u)
1 (x1 , x2 , . . . , xn1 , xn0 , u)
= C0 ,
= C1 ,
(3.32)
n1 (x1 , x2 , . . . , xn1 , xn0 , u) = Cn1 .
Prin rezolvarea sistemului (3.32) n privinta variabilelor mentionate,

gasim
= 0 (C0 , C1 , . . . , Cn1 ),
x1
= 1 (C0 , C1 , . . . , Cn1 ),
(3.33)
xn1 = n1 (C0 , C1 , . . . , Cn1 ).
Teorema 3.2.2 Solutia problemei lui Cauchy pentru ecuatia (3.22) care ndeplineste conditia initial
a (3.30) este functia u definit
a implicit de ecuatia
0 (0 , . . . , n1 ) [1 (0 , . . . , n1 ), . . . , n1 (0 , . . . , n1 )] = 0, (3.34)
unde 0 , 1 , . . . , n1 sunt integrale prime independente functional care satisfac conditia (3.31).
Demonstratie. Functia u = (x1 , x2 , . . . , xn ) definita implicit de ecuatia
(3.34) este o solutie a ecuatiei (3.22) deoarece provine dintro relatie de
forma (3.28).
99
Functia u data de (3.34) verific

a conditia initial
a (3.30) deoarece conform
lui (3.32) si (3.33) pentru xn = xn0 avem
0 (0 , 1 , . . . , n1 )
xn =xn0
= u,
k (0 , 1 , . . . , n1 ) = xk , k = 1, 2, . . . , n 1.
Din (3.34) rezulta ca pentru xn = xn0
u(x1 , x2 , . . . , xn )
xn =xn0
= (x1 , x2 , . . . , xn1 ).
Derivata functiei V din membrul nt

ai al relatiei (3.34), n raport cu u,
n punctul M0 , se gaseste ca este egala cu 1, deci diferita de zero.
Prin urmare, sunt satisfacute toate ipotezele teoremei de existent
a si
unicitate a unei functii reale de mai multe variabile reale definita implicit
de ecuatia (3.34), deci functia u = (x1 , x2 , . . . , xn ) exista si este unica.
Exercitiul 3.2.4 S
a se g
aseasc
a suprafata integral
a a ecuatiei cu derivate
ai liniar
a si neomogen
a
xy
z
z
y2
=x
x
y
care trece prin curba
(Ca ) :
2ayz =
a,
a2
(3.35)
+ 2.
Solutie. Sistemul caracteristic corespunzator este

dy
dx
dz
=
.
=
2
xy
y
x
(3.36)
Considerand primele doua rapoarte, obtinem combinatia integrabil

a
dx dy
+
=0
x
y
din care obtinem integrala prima a sistemului xy = C0 .
Amplificand n sistemul (3.36) primul raport cu y, al doilea cu x si raportul al treilea cu y 2 , obtinem
ydx
xdy
y 2 dz
=
=
.
xy 2
xy 2
xy 2
(3.37)
100
Ion Craciun
Aceste trei rapoarte av
and acelasi numitor, rezulta
ydx
xdy
y 2 dz
=
=
.
1
1
1
Folosind proprietatile rapoartelor egale, deducem
ydx
xdy
y 2 dz
ydx xdy
=
=
=
,
1
1
1
2
ultima
a caci se poate scrie n forma
egalitate fiind o combinatie integrabil
x
d
= d(2z).
y
Integrand ultima combinatie integrabil
a, obtinem a doua integral
a prima
a sistemului (3.36)
x
2z = C1 .
y
Integrala generala a ecuatiei este functia z = z(x, y) definita implicit de
ecuatia F (x, y, z) = 0, unde
F (x, y, z) = (C0 , C1 ) = (xy, 2z
x
).
y
Observam ca integrala generala se mai poate scrie ca

z=
x
+ f (xy),
2y
unde f este o functie reala de variabil

a reala, arbitrara.
Ansamblul ecuatiilor celor doua integrale prime formeaza ecuatiile unei
curbe caracteristice (C) situata pe suprafata integral
a (S).
Suprafata integral
a cautat
a (Sa ) se obtine eliminand pe x, y, z n sistemul format de ecuatiile celor doua integrale prime si ecuatiile curbei (Ca ).
Efectuand aceasta eliminare, rezulta:
C1 =
2
C0
x
2y
1
xy
(Sa ) 2xyz x2 = 2
si deci (Sa ) este o suprafat

a algebrica de ordinul al treilea.
Exercitiul 3.2.5 Fie ecuatia cu derivate partiale de ordinul nt
ai cuasiliniar
a
z
z
x
+y
= z xy.
x
y
101
S
a se determine solutia sa general
a si s
a se rezolve problema lui Cauchy
cu conditia initial
a
(
z(2, y) = 1 + y 2
x =
2,
z = 1 + y2.
dx
dy
dz
Solutie. Sistemul caracteristic asociat este
=
=
. Din primele
x
y
z xy
x
doua rapoarte se obtine integrala prima = C0 .
y
Inmultind primul raport cu y, al doilea cu x si efectuand suma num
aratorilor pe suma numitorilor, gasim un nou raport egal cu oricare din cele
trei. Egalandul cu primul raport, obtinem combinatia integrabil
a
dx
d(xy + z)
=
.
xy + z
x
z
Integrand, obtinem a doua integrala prima y + = C1 .
x
Rezulta ca solutia generala este functia definita implicit de ecuatia
x
z
,y +
= 0,
y
x
unde este o functie arbitrara derivabil
a si cu derivate continue.
Pentru rezolvarea problemei lui Cauchy trebuie sa rezolvam mai nt
ai
sistemul
z = 2 C1 2
2
= 0 (C0 , C1 ),
= C0 ,
C0
y
=
z
2
y =
y+
= C1 ,
= 1 (C0 , C1 ).
2
C0
Inlocuind pe y si z n z = 1 + y 2 gasim relatia care corespunde lui (3.34)
2 C1
2
4
1 2 = 0.
C0
C0
Daca se nlocuiesc C0 si C1 cu respectiv

y
z
0 (x, y, z) = , 1 (x, y, z) = y + ,
x
x
(x + 2y)2
deducem ca solutia problemei lui Cauchy este functia z =
xy.
2x
Dupa eliminarea numitorului, observam ca din punct de vedere geometric
solutia determinata reprezinta o suprafat
a algebrica de ordinul al treilea din
care se scot intersectiile acesteia cu planul Oyz.
102
Ion Craciun
Exercitiul 3.2.6 S
a se determine suprafata integral
cu derivate partiale de ordinul nt
ai cuasiliniar
a neomogen
a
(y z)
z
z
+ (z x)
=xy
x
y
care contine dreapta (d) de ecuatii x = y = z.

Solutie. Sistemul caracteristic asociat ecuatiei diferentiale date este
dx
dy
dz
=
=
,
yz
zx
xy
(3.38)
caruia trebuie sai determinam doua integrale prime functional independente. Pentru aceasta, caut
am combinatii integrabile ale rapoartelor egale. Se
observa ca acestea sunt egale cu nc
a doua
dx
dy
dz
dx + dy + dz
xdx + ydy + zdz
=
=
=
=
,
yz
zx
xy
0
0
obtinute efectuand suma num
ar
atorilor pe suma numitorilor (penultimul
raport) si suma num
ar
atorilor pe suma numitorilor celor trei rapoarte din
(3.38), nmultite n prealabil cu x, y si respectiv z.
Cand ntro succesiune de rapoarte egale numitorul unui raport este zero,
numaratorul acelui raport trebuie sa fie, de asemenea, zero. Prin urmare,
dx + dy + dz = 0, xdx + ydy + zdz = 0.
Din aceste egalitati se obtin cele doua integrale prime independente functional ale sistemului simetric (3.38)
x + y + z = C1 , x2 + y 2 + z 2 = C2 .
(3.39)
Geometric, prima integral

a prima reprezint
a un fascicol de plane paralele
de normala N = i+j+k, iar cea de a doua este o familie de sfere concentrice
cu centrul n originea reperului.
Solutia generala a sistemului simetric (3.38) este ansamblul celor doua
integrale prime care, din punct de vedere geometric, reprezint
a o familie
dublu parametrica de cercuri n spatiu, care sunt curbele caracteristice.
Pentru a determina suprafata integral
a care contine dreapta (d), impunem conditia ca sistemul format de ecuatiile curbelor caracteristice si ecuatiile dreptei sa fie compatibil, ceea ce conduce la relatia de compatibilitate
C12 3C2 = 0.
Inlocuind C1 si C2 n relatia de compatibilitate cu expresiile lor din
(3.39) se gaseste ca suprafata integral
a cautat
a este conul patratic (eliptic)
2
2
2
cu varful n origine de ecuatie x + y + z xy yz zx = 0.
Capitolul 4
Elemente de teoria
c
ampurilor
4.1
C
ampuri scalare. Curbe si suprafete de nivel
Fie D IR3 un domeniu tridimensional, M (x, y, z) un punct oarecare din

D si f F(D) o functie reala definita pe D. Valorile functiei f, scrise n
forma f (M ), sau n forma f (x) = f (x, y, z), unde x = (x, y, z) D, sunt
numere reale sau scalari. Astfel, functia f se mai numeste si functie scalar
a.
Definitia 4.1.1 Functia scalar
a f F(D), D IR3 , se numeste c
amp
scalar tridimensional.
Daca domeniul D este bidimensional, deci D IR2 , sau D este o portiune
de suprafata marginita de o curba n spatiu, pozitia punctului M D va fi
determinata de doi parametri (coordonatele carteziene x si y ale punctului
din plan n primul caz, sau coordonatele curbilinii u si v ale punctului situat
pe o suprafata n cel de al doilea caz). Dupa caz, vom scrie: f (M ) = f (x, y);
f (M ) = f (u, v). In ambele cazuri, functia scalara f F(D) se numeste
c
amp scalar bidimensional.
In cele ce urmeaza vom presupune ca functia f este continu
a pe D si
admite derivate partiale de orice ordin continue n D.
Exemplul 4.1.1 C
ampul temperaturilor T = T (M ) ntro regiune tridimensional
a sau bidimensional
a si c
ampul presiunilor p = p(M ) ntrun
domeniu plan sau spatial sunt exemple de c
ampuri scalare.
103
104
Ion Craciun
Exemplul 4.1.2 Functia real

a de dou
a variabile reale
f : IR2 IR,
f (M ) = f (x, y) =
x2 y 2
+ 2,
a2
b
a, b IR+ ,
(4.1)
este un c
amp scalar bidimensional.
Exemplul 4.1.3 Functia real
a de trei variabile reale
f : IR3 IR,
f (M ) = f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2
(4.2)
este un c
amp scalar definit n ntreg spatiu tridimensional.
Fie campul scalar f (M ), M D IR3 si M0 (x0 , y0 , z0 ) D, fixat.
Definitia 4.1.2 Se numeste suprafat
a de nivel care trece prin M0 a
c
ampului scalar tridimensional f (M ), locul geometric S0 al punctelor M
D cu proprietatea
f (M ) = f (M0 )
(4.3)
sau, av
and n vedere coordonatele carteziene ale punctelor M si M0 ,
f (x, y, z) = f (x0 , y0 , z0 ).
(4.4)
Deoarece M0 este un punct al suprafetei de nivel S0 , ecuatia acesteia

este (4.3) sau (4.4).
Observatia 4.1.1 Prin orice punct M0 D trece o suprafat
a de nivel a
c
ampului scalar tridimensional f F(D), iar orice dou
a suprafete de nivel
ale sale ori sunt identice, ori nu au nici un punct comun.
Exemplul 4.1.4 Suprafetele de nivel ale c
ampului termic dintro regiune
tridimensional
a sunt izotermele; cele ale c
ampului presiunilor sunt izobarele; suprafetele de nivel ale c
ampului scalar (4.2) sunt sfere cu centrele
n origine.
Definitia 4.1.3 Prin curb
a de nivel a c
ampului scalar bidimensional f
F(D), D IR2 (sau D , unde este o suprafat
a), se ntelege locul
geometric al punctelor M (x, y) D (sau M (u, v) D ) cu proprietatea
f (x, y) = f (x0 , y0 ) (f (u, v) = f (u0 , v0 )),
(4.5)
unde M0 (x0 , y0 ), respectiv M0 (u0 , v0 ), sunt puncte oarecare, dar fixate, din
D.
Capitolul 4 Elemente de teoria campurilor
105
Observatia 4.1.2 Prin orice punct M0 D trece c

ate o curb
a de nivel si
oricare dou
a asemenea curbe sau coincid, sau nu au puncte comune.
Exemplul 4.1.5 Curbele de nivel ale c
ampului scalar (4.1) sunt elipse omofocale, cu centrul de simetrie
n
origine,
care au axele de coordonate ca axe
s
s
2
2
x0 y0
x20 y02
+
s
i
b
+ 2.
de simetrie si semiaxele a
a2
b2
a2
b
O prima imagine a unui camp scalar este data de suprafetele (curbele)
sale de nivel care arata modul cum sunt stratificate valorile campului, viteza
de stratificare ntrun punct fiind tocmai derivata dupa o directie oarecare
de versor s a campului n punctul considerat.
4.2
Derivata dup
a o directie si gradientul unui
c
amp scalar
Sa consideram campul scalar f F(D), s un versor arbitrar si, pentru

fiecare punct x D, definim functia reala g de variabila reala t
g(t) = f (x + ts), t I, x + ts D,
(4.6)
I este un interval real.

Evident, avem o infinitate de functii g (pentru fiecare x D exista
o asemenea functie) si pentru toate, avem g(0) = f (x). Functiile g sunt
restrictiile functiei f la dreapta care trece prin x si are directia s.
Presupunem ca, pentru orice x D, functia g corespunz
atoare este
derivabila n t = 0.
Definitia 4.2.1 Spunem c
a functia f este derivabil
a n D dup
a directia
s dac
a functiile g, definite n (4.6), sunt derivabile n t = 0.
Definitia 4.2.2 Dac
a f este derivabil
a n D dup
a directia s, num
arul real
0
g (0) se numeste derivata c
ampului scalar f, dup
a directia s, n punctul x D.
Notam aceasta derivata cu
df
(x). Prin urmare,
ds
df
g(t) g(0)
f (x + ts) f (x)
(x) = g 0 (0) = lim
= lim
.
t0
t0
ds
t0
t
(4.7)
106
Ion Craciun
df
F(D) ale c
arei valori se determin
a dup
a
ds
legea (4.7), se numeste derivata c
ampului scalar f dup
a directia s.
Definitia 4.2.3 Functia
Observatia 4.2.1 Fiind definite cu ajutorul derivatelor unei functii reale

de o variabil
a real
a, propriet
atile derivatelor dup
a o directie ale c
ampurilor
scalare sunt aceleasi ca acele ale derivatelor functiilor reale de o variabil
a
real
a.
In consecinta, putem scrie (pentru simplificare, omitem variabila x):
df1
df2
d
(1 f1 + 2 f2 ) = 1
+ 2
;
ds
ds
ds
d
df1
df2
(f1 f2 ) =
f2 + f1
;
ds
ds
ds
df1
df2
f2 f1
d f1
ds
ds ;
=
ds f2
f22
(4.8)
df
d
(F (f )) = F 0 (f ) ,
ds
ds
unde f1 , f2 si f sunt campuri scalare derivabile n D dupa directia s, iar

F (f ) = F f este compusa functiei f cu functia F.
Deorece am presupus ca functia f care defineste un camp scalar are
derivate partiale continue n D, rezult
a ca f este diferentiabil
a n D si valoarea n h = (h1 , h2 , h3 ) IR3 a diferentialei functiei f n punctul x D
este
df (x)(h) = df (x, h) = (f )(x) h,
(4.9)
unde
(f )(x) =
f
f
f
(x) i +
(x) j +
(x) k
x
y
z
(4.10)
este gradientul functiei f n punctul x D. Intre gradientul functiei f si

vectorul h se efectueaza produsul scalar standard
df (x)(h) =
f
f
f
(x) h1 +
(x) h2 +
(x) h3 .
x
y
z
Operatorul diferential = i
Hamilton sau operatorul nabla.
(4.11)
+j
+k
se numeste operatorul lui
x
y
z
107
Pe de alta parte, se stie ca daca f este diferentiabil

a n D, atunci f este
derivabila n D dupa orice directie si derivata sa dupa directia s ntrun
punct x D este valoarea n s a diferentialei functiei f n punctul x. Prin
urmare,
df
(x) = df (x, s) = df (x)(s).
(4.12)
ds
Din (4.9) si (4.12) deducem
df
(x) = (f )(x) s,
ds
(4.13)
iar din (4.10) si (4.13) rezulta

f
f
f
df
(x) =
(x) s1 +
(x) s2 +
(x) s3 .
ds
x
y
z
(4.14)
Fie P punctul din D al carui vector de pozitie este x + ts. Conform

Observatiei 4.1.1, prin punctul P trece o suprafat
a de nivel (S) a campului
scalar f. Dreapta (d) care trece prin M si are directia s, intersecteaz
a suprafata (S) n punctul P. Astfel, t este abscisa curbilinie a punctului P de
pe dreapta (d) pe care M este originea elementului de arc. Daca notam cu
t = `(M P ) lungimea arcului M P, formula (4.7) se rescrie n forma
df
(x) =
ds
lim
`(M P )0
P (d)
f (P ) f (M )
.
`(M P )
(4.15)
Consideram acum ca punctul P (S) nu este pe dreapta (d) ci pe o

curba neteda arbitrara care trece prin M si are versorul tangentei n M
identic cu s.
Definitia 4.2.4 Se numeste variatie medie a c
ampului scalar f, raportul
f (P ) f (M )
,
`(M P )
(4.16)
unde P (S) iar `(M P ) este abscisa curbilinie a punctului P.

Teorema 4.2.1 Limita variatiei medii (4.16) a c
ampului scalar f atunci
c
and P tinde, pe curba , la punctul M (x), este egal
a cu derivata n x dup
a
directia s a c
ampului scalar f.
108
Ion Craciun
Demonstratie. Evaluarea diferentei de la num

ar
atorul variatiei medii,
conduce la
f (P ) f (M ) = (f )(x) ( OP OM ) + ( OP OM ),
(4.17)
unde este o functie vectorial

a de variabil
a vectorial
a cu proprietatea
lim = 0,
P M
(4.18)
cu mentiunea ca punctul P, n acest proces de trecere la limita, se afla pe

curba .
Daca mpartim (4.17) prin `(M P ), trecem la limita pentru P M ceea
ce este echivalent cu `(M P ) 0, tinem cont de (4.18), (4.14) si de rezultatul
lim
`(M P )0
P
OP OM
= s,
`(M P )
din geometria diferential

a, se deduce
lim
`(M P )0
P
f (P ) f (M )
df
= (x),
`(M P )
ds
(4.19)
ceea ce demonstreaza teorema.

Observatia 4.2.2 Relatia (4.19) se poate lua ca definitie pentru derivata
dup
a directia s a c
ampului scalar f n punctul x D.
Ne propunem sa determinam acea directie a spatiului dupa care derivata
campului scalar f n punctul x este maxima.
T
inand cont ca produsul scalar a doi vectori din IR3 este egal cu produsul
dintre normele vectorilor si cosinusul unghiului dintre ei si ca ksk = 1, din
(4.13) deducem
df
(x) = k(f )(x)k cos .
(4.20)
ds
Din (4.20) se vede ca derivata este maxima cand = 0, adic
a atunci
cand versorul s este versorul n(x) al vectorului (f )(x),
n(x) =
(f )(x)
.
k(f )(x)k
(4.21)
Pentru a demonstra o proprietate remarcabila a versorului (4.21) sa presupunem ca M este fixat si notat cu M0 si ca vectorul sau de pozitie este
109
x0 = (x0 , y0 , z0 ). Fie 0 (S0 ) o curba neteda arbitrara care trece prin

M0 si care are tangenta t0 n M0 . Dac
a x = (t), y = (t), z = (t) sunt
ecuatiile parametrice ale curbei 0 si punctul M0 corespunde lui t0 pe curba
0 , atunci
d
d
d
t0 =
(t0 ) i +
(t0 ) j +
(t0 ) k.
(4.22)
dt
dt
dt
Cum curba 0 este situata pe (S0 ), unde (S0 ) este suprafata de nivel care
trece prin M0 de ecuatie f (x, y, z) = f (x0 , y0 , z0 ), avem
f ((t), (t), (t)) = f (x0 , y0 , z0 ).
(4.23)
Daca derivam (4.23) ca o functie compusa si consideram t = t0 , deducem

f
d
f
d
f
d
(x0 )
(t0 ) +
(x0 )
(t0 ) +
(x0 )
(t0 ) = 0.
x
dt
y
dt
z
dt
(4.24)
Din (4.10), (4.21), (4.22) si (4.24), obtinem

n(x0 ) t0 = 0,
care demonstreaza ca n(x0 ) este ortogonal tuturor tangentelor la respectiv
toate curbele 0 (S0 ) care trec prin M0 . Cum locul geometric al acestor
tangente este planul tangent n M0 la suprafata (S0 ), rezult
a ca n(x0 ) este
versorul normalei n M0 la suprafata de nivel (S0 ). Sensul versorului n(x0 )
este spre acea parte a spatiului n care f (x, y, z) > f (x0 , y0 , z0 ). Asadar:
Teorema 4.2.2 Derivata c
ampului scalar f dup
a directia s n punctul x0
este maxim
a dup
a directia versorului n(x0 ) a normalei n M0 la suprafata de
nivel (S0 ) care trece prin M0 , sensul normalei fiind sensul cresterii valorilor
c
ampului scalar f.
Revenind la un punct arbitrar x D, obtinem ca derivata dupa directia
normalei n(x) n punctul M la suprafata de nivel care trece prin M are
expresia
df
(x) = (f )(x) n(x).
(4.25)
dn
Cu ajutorul lui (4.21), din (4.25) deducem
df
(x) = k(f )(x)k.
dn
(4.26)
Cum gradientul campului scalar f n punctul x este coliniar si de acelasi

sens cu n(x), din (4.26) obtinem
(f )(x) =
df
(x) n(x).
dn
(4.27)
110
Ion Craciun
Sa mai observam ca folosind (4.20) si (4.25) putem scrie
df
df
(x) =
(x) cos ,
ds
dn
(4.28)
unde este unghiul dintre versorii s si n.

Formula (4.28) da legatura ntre derivata dupa un versor oarecare s si
derivata dupa directia normalei n punctul M la suprafata de nivel care trece
prin M, ocazie cu care rent
alnim concluzia Teoremei 4.2.2.
Din (4.27) deducem ca regulile de calcul pentru gradient sunt aceleasi cu
regulile de calcul ale derivatei dupa o directie. Daca avem n vedere (4.8) si
renuntam la scrierea variabilei vectoriale x, se pot scrie relatiile:
( + ) = + ;
() = + ;
=
;
(4.29)
F () = F ().
Mai precizam ca pentru gradientul campului scalar se folososte si notatia grad .

Exercitiul 4.2.1 Se d
a c
ampul scalar
(x, y, z) =
ar
,
r2
unde
a = 2i + j k, r = x i + y j + z k, r =
x2 + y 2 + z 2 .
S
a se calculeze unghiul dintre vectorii ()(A) si ()(B), unde A si
B sunt puncte de coordonate A(2, 1, 1) si B(0, 1, 1).
Solutie. Daca aplicam regulile de calcul (4.29), gasim ca gradientul campului scalar n punctul oarecare M (x, y, z), diferit de originea reperului
Oxyz, este
ar
1
()(M ) = 2 4 r + 2 a
r
r
111
1
1
de unde rezulta ()(A) = (2 i + j + 7 k) si ()(B) = (2 i j + k).
18
2
Cum cosinusul unghiului dintre doi vectori este raportul dintre produsul
scalar al lor si produsul normelor acestora, obtinem
cos =
()(A) ()(B)
5
= .
k()(A)k k()(B)k
9
Semnul minus dovedeste ca unghiul dintre cei doi gradienti este obtuz.
Exercitiul 4.2.2 Fie c
ampul scalar (x, y, z) = (a r)2 + (a r)2 , unde
r = xi + yj + zk este vectorul de pozitie al punctului M (x, y, z), iar a este
un versor constant.
a) S
a se determine suprafata de nivel care trece prin M0 (1, 2, 3).
b) S
a se calculeze derivata c
ampului scalar dup
a directia de parametri
directori (2, 1, 2) n punctul M0 .
Solutie. Deoarece (a r)2 = a2 r2 cos2 si (a r)2 = a2 r2 sin2 , iar a2 = 1,
deducem ca valorile campului scalar sunt (x, y, z) = r2 = x2 + y 2 + z 2 .
a) Suprafata de nivelcare trece prin M0 (1, 2, 3) este x2 + y 2 + z 2 = 14,
adica sfera de raza R = 14 si cu centrul n origine.
b) Versorul s al vectorului v de parametri directori (2, 1, 2) este
s=
2
1
2
v
= i j + k.
kvk
3
3
3
Gradientul campului scalar n punctul M0 este

()(M ) = (grad )(x, y, z) = 2x i + 2y j + 2z k,
de unde
()(M0 ) = (grad )(1, 2, 3) = 2(i + 2j + 3k).
Derivata functiei n punctul M0 dup
a directia s este
d
1
2
(M0 ) = ()(M0 ) s = 2(i + 2j + 3k) (2i j + 2k) = (2 2 + 6) = 4.
ds
3
3
Rezulta ca unghiul dintre vectorii ()(M0 ) si s este ascutit.
112
4.3
Ion Craciun
C
ampuri vectoriale. Linii si suprafete de c
amp
Definitia 4.3.1 Se numeste c

amp vectorial o functie vectorial
a de variabil
a vectorial
a definit
a pe un domeniu D IR3 .
Functia vectoriala v care defineste un camp vectorial pe D IR3 se
poate scrie n una din formele:
v = v(P );
v = v(r);
v = v(x);
v = v(x, y, z),
(4.30)
unde r este vectorul de pozitie al punctului P D, care, n reperul R =

{O; i, j, k}, are expresia analitica
r = OP = x i + y j + z k,
(4.31)
unde O este originea reperului, iar {i, j, k} este o baza ortonormata n IR3 .
Notand
v = v1 i + v2 j + v3 k,
(4.32)
unde vm = vm (x, y, z), m = 1, 2, 3, observ
am ca studiul unei functii vectoriale de trei variabile reale (sau de variabil
a vectorial
a), adica a unui camp
vectorial, se reduce la studiul a trei functii reale de trei variabile reale (a
trei campuri scalare tridimensionale).
In cele ce urmeaza, vom presupune ca functia vectorial
a care defineste
un camp vectorial pe domeniul tridimensional D este continu
a, are derivate
partiale continue n D care nu se anuleaz
a n nici un punct din D.
Definitia 4.3.2 Se numeste linie de c
amp n D a c
ampului vectorial
v, o curb
a str
amb
a (L) D cu proprietatea c
a tangenta n fiecare punct
P (L) are ca vector director pe v(P ).
Cum un alt vector director al tangentei n punctul P (x, y, z) (L) este
diferentiala vectorului de pozitie (4.31)
dr = dx i + dy j + dy k
(4.33)
avem ca v si dr sunt vectori directori ai aceleiasi drepte, adica ei sunt coliniari.

In concluzie, coordonatele acestor doi vectori directori trebuie sa fie
proportionale si deci
dx
v1 (x, y, z)
dy
v2 (x, y, z)
dz
.
v3 (x, y, z)
(4.34)
113
Definitia 4.3.3 Sistemul simetric (4.34) se numeste sistemul diferential

al liniilor de c
amp n D a c
ampului vectorial v = (v1 , v2 , v3 ) F(D, IR3 ).
Observatia 4.3.1
In baza teoremei de existent
a si unicitate a solutiei unui
sistem simetric, rezult
a c
a prin orice punct al domeniului D trece c
ate o
3
singur
a linie de c
amp a c
ampului vectorial v = (v1 , v2 , v3 ) F(D, IR ).
Definitia 4.3.4 Se numeste suprafat
a de c
amp a unui c
amp vectorial,
orice suprafat
a generat
a de o linie de c
amp a acelui c
amp vectorial.
a si suficient
a ca o suprafat
a (S) s
a fie
suprafat
a de c
amp a c
ampului vectorial v F(D, IR3 ) este ca vectorul v(P )
s
a fie continut n planul tangent la suprafata (S) n punctul P (S).
Demonstratie. Necesitatea. O linie de camp (G) a campului vectorial v
este ansamblul a doua integrale prime independente functional ale sistemului
simetric (4.34)
1 (x, y, z) = C1
(G)
(4.35)
2 (x, y, z) = C2 ,
unde 1 , 2 sunt doua integrale prime independente functional, ceea ce se
traduce prin conditia
D( , ) 2
1
2
D(y, z)
D( , ) 2
1
2
D(z, x)
D( , ) 2
1
2
D(x, y)
6= 0.
Se stie apoi ca, pentru ca (G) din (4.35) sa genereze o suprafat

a, parametrii C1 si C2 trebuie sa fie legati printro relatie de forma
(C1 , C2 ) = 0,
(4.36)
numita relatie de conditie si ca, suprafata de camp corespunzatoare conditiei (4.36) se obtine eliminand constantele arbitrare C1 si C2 ntre (4.35) si
(4.36). Obtinem
(1 (x, y, z), 2 (x, y, z)) = 0,
(4.37)
deci o ecuatie de forma
(S) : F (x, y, z) = 0
(4.38)
n care recunoastem ecuatia carteziana implicita a unei suprafete (S). In

plus, n orice punct P (S), vectorul v(P ) este tangent suprafetei de ecuatie (4.37) si deci continut n planul tangent n P la suprafata (S) deoarece
114
Ion Craciun
v(P ) este tangent la linia de camp care trece prin P si genereaza suprafata
(S).
Suficienta. Trebuie sa arat
am ca orice suprafat
a (S) de ecuatie (4.38) cu
proprietatea ca v(P ) este continut n planul tangent n punctul P la (S)
este generata de liniile de camp ale campului vectorial v.
Ecuatia (4.38) poate fi considerata ca o suprafat
a de nivel a campului
scalar F.
Se stie ca un vector coliniar si de acelasi sens cu sensul de crestere al
functiei F n punctul P (x, y, z) (S) este
(F )(x, y, z) =
F
F
F
(x, y, z) i +
(x, y, z) j +
(x, y, z) k.
x
y
z
(4.39)
Deoarece vectorul (4.39) este ortogonal vectorului v(P) continut n planul tangent n P la suprafata (S),rezulta ca produsul lor scalar este nul,
deci
F
F
(x, y, z) + v2 (x, y, z)
(x, y, z)+
v1 (x, y, z)
x
y
(4.40)
F
+v3 (x, y, z)
(x, y, z) = 0,
z
ceea ce arata ca functia F (x, y, z) din (4.38) verific
a o ecuatie diferential
a cu
derivate partiale de ordinul nt
ai omogena. Dar orice solutie a ecuatiei diferentiale (4.40) este generata de curbele integrale ale sistemului caracteristic
asociat, adica de (4.34), iar curbele caracteristice ale sale sunt liniile de camp
ale campului vectorial v F(D, IR3 ). Teorema este demonstrata.
Definitia 4.3.5 C
ampul vectorial v F(D, IR3 ) se numeste biscalar dac
a
exist
a functia scalar
a derivabil
a F(D) si functia diferentiabil
a F
F(D), astfel nc
at s
a avem
v = grad F = F.
(4.41)
Derivata dupa o directie s a unui camp vectorial v F(D, IR3 ) ntrun

punct x D se defineste la fel ca la campurile scalare
v(x + ts) v(x)
dv
(x) = lim
.
t0
ds
t
(4.42)
Daca functia v are derivate partiale de ordinul nt

ai continue, existenta
limitei (4.42) este asigurata si
dv
dv1
dv2
dv3
(x) =
(x) i +
(x) j +
(x) k.
ds
ds
ds
ds
(4.43)
115
Daca se tine cont de (4.14), (4.43) devine

dv
v
v
v
(x) = s1
(x) + s2
(x) + s3
(x).
ds
x
y
z
(4.44)
Relatia (4.44) constituie expresia cartezian

a a derivatei campului vectorial v, n punctul x D, dupa directia de versor s = (s1 , s2 , s3 ), expresie
care se mai poate scrie n forma

dv
v.
(x) = s1
+ s2
+ s3
ds
x
y
z
(4.45)
+ s2
+ s3
poate fi interpretat formal ca
x
y
z
produsul scalar dintre s si operatorul vectorial , se poate adopta conventia
de scriere
s = s1
+ s2
+ s3
.
(4.46)
x
y
z
Cu aceasta conventie si cu renuntarea la mentionarea variabilei x, formula de calcul (4.45) ia forma
Deoarece operatorul s1
dv
= (s ) v.
ds
(4.47)
Exercitiul 4.3.1 S
a se determine derivata c
ampului vectorial v definit prin
v(x, y, z) = xy 2 i + x2 yj + z(x2 + y 2 )k
dup
a directia de parametri directori (1, 3, 1). Care este locul geometric al
punctelor din spatiu pentru care derivata dup
a directia s este normal
a vectorului v = (1, 1, 1)?
Solutie. Sa calculam versoruldirectiei mentionate. Fiindca norma vec
torului v este kvk = v v = 11, rezult
a ca versorul directiei dupa care
1
1
v = (i + 3j k).
trebuie sa derivam este s =
kvk
11
Folosind (4.47), gasim
i
dv
1 h 2
=
(y + 6xy)i + (2xy + 3x2 )j + (2xz + 6yz x2 y 2 )k .
ds
11
Pentru a determina locul geometric cerut, impunem conditia de ortogodv

v = 0 si obtinem ecuatia x2 + 4xy + xz + 3xz = 0 ce reprezint
a
nalitate
ds
ecuatia unei cuadrice (suprafata algebrica de ordinul al doilea).
Analizand invariantii acestei cuadrice constatam ca locul geometric este
un con patratic cu varful n origine.
116
Ion Craciun
Exercitiul 4.3.2 S
a se determine liniile de c
amp ale c
ampurilor vectoriale:
10 . v(x, y, z) = x i + y j + (z +
x2 + y 2 + z 2 )k;
20 . v(x, y, z) = (xy 2z 2 )i + (4xz y 2 )j + (yz 2x2 )k;

30 . v(x, y, z) = (xz y)i + (yz x)j + (z 2 1)k;
40 . v(x, y, z) = (x + y)i + (y x)j 2zk.
Solutie. Liniile de camp sunt curbele integrale ale respectiv sistemelor
simetrice:
dx
dy
dz
p
10 .
=
=
;
x
y
z + x2 + y 2 + z 2
20 .
30 .
40 .
dx
xy 2z 2
dx
xz y
dx
x+y
=
=
=
dy
4xz y 2
dy
yz x
dy
yx
dz
;
yz 2x2
dz
;
2
z 1
dz
.
2z
=
=
=
Se obtin combinatiile integrabile:

p
10 .
dx
dy
=
,
x
y
20 .
ydx + xdy + 2zdz = 0,
2xdx + zdy + ydz = 0;
30 .
dz
dx dy
= 2
,
(x y)(1 + z)
z 1
xdx ydy
dz
= 2
;
2
2
(x y )z
z 1
40 .
xdx + ydy
dz
,
=
2
2
x +y
2z
dy
yx
=
dx
y+x
xdx + ydy + (z
x2 + y 2 + z 2 )dz = 0;
care conduc respectiv la integralele prime:

p
y
10 .
= C1 ,
z x2 + y 2 + z 2 = C2 ;
x
20 . z 2 + xy = C1 ,
30 .
xy
= C1 ,
z1
x2 + yz = C2 ;
x+y
= C2 ;
z+1
40 . (x2 + y 2 )z = C1 , ln (x2 + y 2 ) + 2arctg
y
= C2 .
x
117
Curbele integrale ale sistemelor simetrice de mai sus sunt:

10 .
30 .
y
( 2
= C1
z + xy = C1
0
x
; 2 .
;
p
2 + yz = C
x
2
2
2
2
z x + y + z = C2
xy
z1
x
+y
z+1
= C1
; 40 .
= C2
(x2 + y 2 )z
= C1
ln (x2 + y 2 ) + 2arctg y
= C2 .
Primul camp vectorial are liniile de camp la intersect

ia planelor y = C1 x
p
cu paraboloizii de rotatie n jurul axei Oz de ecuatie z x2 + y 2 + z 2 = C2 .
De mentionat ca fiecare plan al familiei y = C1 x nu trebuie sa contin
a
dreapta de intersectie a acestuia cu planul Oyz.
Liniile de camp al celui de al doilea camp vectorial se gasesc la intersectia
hiperboloizilor z 2 + xy = C1 si x2 + yz = C2 .
Al treilea camp vectorial are liniile de camp drepte rezultate din intersectia familiilor de plane x y = C1 (z 1) si x + y = C2 (z + 1). Din fiecare
astfel de dreapta se scot punctele de cote 1 si 1.
Curbele de intersectie ale suprafetelor de rotatie n jurul axei Oz de eC1
cuatii z = 2
si suprafetele cilindrice cu generatoarele paralele cu axa
x + y2
y
a liniile de camp ale
Oz de ecuatii ln (x2 + y 2 ) + 2arctg = C2 reprezint
x
ultimului camp vectorial.
Exercitiul 4.3.3 S
a se determine suprafetele de c
amp ale c
ampurilor vectoriale de mai jos care trec prin curbele () specificate al
aturat
(
1. v(x, y, z) = xy 2 i + x2 y j + (x2 + y 2 )z k,
() :
z = 1,
(
2. v(x, y, z) = xi + yj + (z
x2
y2
+ 1)k,
() :
3. v(x, y, z) = xz i + yz j +
y2
z 2 ) k,
() :
4. v(x, y, z) = x i + y j + (z
() :
x = 1,
z
x2 sin y) k,
x z = a2 ,
x2 + y 2 = a2 1,
(x2
x = 2y,
= y2,
x = y2,
z
= 0.
118
Ion Craciun
Solutie. Sistemele diferentiale ale liniilor de camp sunt:

1.
dx
xy 2
dy
x2 y
2.
dx
x
dy
y
3.
dx
xz
dy
yz
4.
dx
x
dy
y
dz
;
+ y2)
z(x2
z
x2
x2
dz
;
y2 + 1
dz
;
+ y2 + z2
dz
.
z x2 sinh y
1. O combinatie integrabil
a a primului sistem simetric este data de primele
doua rapoarte egale care, dupa simplificare cu x2 y 2 , conduce la xdxydy = 0
si din care se obtine integrala prima x2 y 2 = C1 .
O a doua combinatie integrabil
a se obtine scriind
dy
dx
dz
y
x =
= 2 z 2.
y2
x2
x +y
Daca ultimul raport l egalam cu suma primelor doua, dupa simplificarea
cu x2 + y 2 , obtinem combinatia integrabil
a
dz
dx dy
+
=
x
y
z
care furnizeaza a doua integral
a prima independent
a
z
= C2 .
xy
Atunci, generatoarele (G) ale suprafetei de camp au ecuatiile
2
2
x y
z
xy
= C1
= C2 .
Dar, generatoarele (G) trebuie sa se sprijine pe curba directoare .

Pentru aceasta, sistemul format de ecuatiile lor
2
x y2
xy
= C1
= C2
= 2y,
= 1
119
trebuie sa fie compatibil. Fiind un sistem de patru ecuatii cu trei necunoscute x, y si z, el va fi compatibil numai daca constantele C1 , C2 satisfac
relatia de conditie
2C1 C2 = 3.
Inlocuind pe C1 si C2 din integralele prime gasim ca suprafata de camp
are ecuatia carteziana explicita
3xy
z=
.
2(x2 y 2 )
2. O integrala prima se vede imediat si anume
x
= C1
y
si se obtine integrand primele doua rapoarte egale. Inmultind primele doua
rapoarte cu x, respectiv y si adunandule, obtinem un nou raport egal cu
primele trei. Un al cincilea raport egal cu primele patru se obtine adunand
al treilea raport cu al patrulea. Combinatia obtinut
a prin egalarea ultimilor
doua rapoarte
1
d(x2 + y 2 ) + dz
d(x2 + y 2 )
2
=
2(x2 + y 2 )
z+1
este integrabila si, dupa efectuarea notatiei t = x2 + y 2 , se obtine ecuatia
diferentiala de ordinul ntai liniara si neomogena
1
1t
dz
z=
dt
2t
2t
a carei solutie generala este
z = C2 t 1 t.
Revenind la notatie, constatam ca cea de a doua integral
a prima este
z + 1 + x2 + y 2
p
= C2 .
x2 + y 2
Suprafata de camp se obtine rezolvand sistemul
=
C1
2
2
z+1+x +y
p
x2 + y 2
xz
2
2
x +y
C2
a2
= a2 1.
120
Ion Craciun
Acest sistem este compatibil daca si numai daca este satisfacut

a relatia de
conditie
q
C1 = C2 1 + C12 .
Inlocuind pe C1 si C2 gasim ca suprafata de camp are ecuatia
z = x2 y 2 + x 1.
y
3. O integrala prima este = C1 . Inmultim primul raport cu x, al doilea cu
x
y, alcatuim din acestea un nou raport egal cu celelalte ce are la num
ar
ator
suma numaratorilor celor doua rapoarte modificate si la numitor suma numitorilor acelorasi rapoarte si obtinem n acest fel combinatia integrabil
a
dz
d(x2 + y 2 )
= 2
.
2
2
2z(x + y )
x + y2 + z2
Cu notatia t = x2 + y 2 , combinatia integrabil
a se reduce la ecuatia diferentiala Bernoulli
dz
1
11
z=
.
dt
2t
2z
Substitutia z 2 = u reduce aceasta ecuatie la ecuatia diferential
a liniara
u0
1
u=1
t
care are solutia generala u = t C2 + t ln t.

Revenind la vechile variabile, gasim ca cea de a doua integral
a prima
este
z 2 (x2 + y 2 ) ln (x2 + y 2 )
= C2 .
x2 + y 2
Pentru a determina suprafata de camp trebuie sa gasim suprafata generata de curbele integrale ale sistemului simetric al liniilor de camp care
trebuie sa se sprijine pe curba . Se procedeaza ca la celelalte exercitii, se
gaseste relatia de conditie
1
1
1
1
+
ln
1
+
C14
C12
C12
= C2 ,
1
1+ 2
C1
de unde, eliminand constantele arbitrare cu ajutorul integralelor prime, deducem ca suprafata de camp are ecuatia
z2 =
y4
+ 2(x2 + y 2 ) ln x.
x2
121
4. Integralele prime ale sistemului simetric al liniilor de camp sunt

x
= C1 ,
y
z
x
cos y = C2
x y
si ansamblul acestora reprezinta ecuatiile liniilor de camp.

Relatia de conditie este C1 C2 +cos C1 = 0, de unde deducem ca suprafata
de camp care trece prin curba are ecuatia carteziana explicita
z=
4.4
x2
cos y y cos xy.
y
Integrale cu vectori si c
ampuri scalare
Sub aceasta denumire se nteleg diverse tipuri de integrale (definite sau Riemann, curbilinii, de suprafata, duble si triple) al caror integrant contin
campuri vectoriale sau campuri scalare. Vom considera campuri vectoriale de forma v = (v1 , v2 , v3 ) F(D, IR3 ) sau de forma w = (w1 , w2 , w3 )
F(D, IR3 ), unde D IR3 este un domeniu si campuri scalare de forma
F(D), toate satisfacand conditiile cerute astfel nc
at integralele mentionate
mai sus sa aiba sens. Vom prezenta pe scurt aceste tipuri de integrale.
4.4.1
Integrale curbilinii
Fie AB un arc de curba n domeniul D care satisface conditiile de regularitate pana la ordinul care va fi necesar.
Integrala curbilinie pe curba AB a unui camp vectorial v(P ) sau a campului scalar (P ) este una din urmatoarele:
Z
Z
AB
v dr;
AB
v dr;
AB
dr,
(4.48)
unde dr = dx i + dy j + dz k este diferentiala vectorului de pozitie r =

x i + y j + z k.
Avand n vedere expresiile analitice ale produselor de vectori, integralele
curbilinii mentionate n (4.48) se exprima dupa cum urmeaza:
Z
Z
AB
v dr =
AB
v1 dx + v2 dy + v3 dz;
(4.49)
122
Ion Craciun
Z
AB
v dr = i
Z
AB
Z
AB
v2 dz v3 dy + j
(x, y, z)dr = i
v3 dx v1 dz + k
AB
AB
AB
(x, y, z)dx + j
v1 dy v2 dx;
AB
(x, y, z)dy + k
AB
(x, y, z)dz
Integralele curbilinii care apar n membrul al doilea n oricare din relatiile

de mai sus au forma generala
Z
I=
AB
P (x, y, z)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz.
La studiul integralelor curbilinii de speta a doua sa specificat faptul ca

daca v F(D, IR3 ) reprezint
a un camp de forte pe D, integrala curbilinie
(4.49) este lucrul mecanic al fortei v(P ) cand punctul P parcurge arcul AB.
Integrala curbilinie (4.49) se mai numeste integral
a de linie a vectorului
v(P ). Integrala de linie pe curba nchis
a (C), parcursa o singura data, se
numeste circulatia vectorului v(P ) pe curba (C).
Integralele de linie au urmatoarele proprietati:
Z
AB
( v + w) dr =
v dr =
AB
AB
AB
v dr +
AB
w dr;
Z
AP
PB
v dr, P (AB), AP P B = AB;
v dr
Z
v dr +
AB
|v dr|
AB
kvk ds M
AB
v(x, y, z) dr = v
AB
ds = M L;
dr
(x0 , y0 , z0 ) L,
ds
(4.50)
unde: si sunt scalari arbitrari; L este lungimea arcului AB; M este

valoarea maxima a normei vectorului v(P ) pe arcul (AB); Q(x0 , y0 , z0 ) este
un punct determinat pe arcul de curba (AB).
Proprietatea (4.50) este o teorema de medie analoaga primei teoreme de
medie de la integrala definita.
Celelalte tipuri de integrale curbilinii din (4.48) au proprietati similare.
Fie campul vectorial continuu v C(D, IR3 ).
Z
Definitia 4.4.1 Integrala curbilinie I =
v dr se numeste indepen-
dent
a de drum pe domeniul D IR3 dac
a oricare ar fi punctele M1 , M2
123
D si oricare ar fi arcele de curb

a (M1 M2 ) si (M1 M2 ), ambele incluse n
D si cu sensurile de parcurs de la M1 c
atre M2 , avem
Z
M1 M2
v dr =
M1 M2
v dr.
Teorema 4.4.1 Integrala curbilinie I =
vdr este independent

a de drum
pe D dac
a si numai dac
a I = 0 oricare ar fi curba nchis
a neted
a sau neted
a
pe portiuni (C) D.
Demonstratie. Daca M1 , M2 D sunt puncte arbitrare si (M1 M2 )
D, (M1 M2 ) D sunt arce arbitrare, netede pe portiuni, atunci curba
(M1 M2 M1 ) este nchisa si neteda pe portiuni si, reciproc, fiind data o
curba orientata nchisa, neteda pe portiuni, (C) D si M1 , M2 (C) doua
puncte alese arbitrar, curba C se prezint
a ca o juxtapunere de doua arce
netede pe portiuni. Din aceste afirmatii si Definitia 4.4.1 rezulta concluzia
teoremei.
4.4.2
Integrale de suprafat
a
Domeniul pe care se efectueaza integrarea este o portiune de suprafat

a ()
de ecuatie vectoriala
() : r = r(u, v), (u, v) ( ) IR2 ,
(4.51)
unde este un domeniu plan iar frontiera acestuia este o curba neteda
nchisa. Fie (C) frontiera suprafetei (). Aceast
a curba este corespunzatoarea prin transformarea (4.51) a curbei nchise .
Presupunem ca suprafata () este neteda. Prin urmare, exista si sunt
continue pe derivatele partiale
ru (u, v) =
r
r
(u, v), rv (u, v) =
(u, v),
u
v
(u, v) ,
care satisfac conditia de regularitate ru (u, v) rv (u, v) 6= 0.

In aceste conditii, functia
n(u, v) =
ru (u, v) rv (u, v)
= n1 i + n2 j + n3 k
kru (u, v) rv (u, v)k
este versorul normalei n punctul M () corespunzator punctului (u, v)

, iar n1 , n2 , n3 sunt cosinusurile directoare ale acestui versor.
124
Ion Craciun
Dupa acelasi criteriu ca si la integrale curbilinii, introducem urmatoarele

integrale de suprafata de speta nt
ai:
ZZ
ZZ
(n w)d;
()
ZZ
(n w)d;
n d,
()
(4.52)
()
unde d este elementul de arie al suprafetei ().

In cazul cand suprafata este data prin ecuatia vectorial
a (4.51), expresia
elementului de arie d este
q
E(u, v)G(u, v) F 2 (u, v) dudv,
d =
unde E(u, v), F (u, v) si G(u, v) sunt coeficientii lui Gauss:

E(u, v) = r2u (u, v); F (u, v) = ru (u, v) rv (u, v); F (u, v) = r2v (u, v).
Integralele de suprafat
a cu vectori din (4.52) se calculeaza dupa cum
urmeaza:
ZZ
ZZ
(n1 w1 + n2 w2 + n3 w3 ) EG F 2 dudv;
(n w)d =
()
ZZ
ZZ
(n2 w3 n3 w2 )d+
(n w)d = i
()
()
()
()
n d = i
ZZ
ZZ
ZZ
ZZ
()
(n1 w2 n2 w3 )d;
(n3 w1 n1 w3 )d + k
+j
(4.53)
ZZ
ZZ
()
n3 d.
n2 d + k
n1 d + j
()
(4.54)
()
Integralele din membrul doi al egalitatilor (4.53) si (4.54) se reduc la integrale

duble pe conform formulei de calcul a unei integrale de suprafat
a de speta
ntai.
Definitia 4.4.2 O expresie de forma (n w)d se numeste flux elementar al c
ampului vectorial w prin elementul
de suprafat
a orientat nd, iar
ZZ
integrala de suprafat
a de speta nt
ai
al c
ampului w prin suprafata ().
(n w) d se numeste fluxul total
125
Proprietatile integralelor de suprafat

a (4.52) sunt analoage celor prezentate pentru integrale curbilinii. Prin urmare, avem
ZZ
ZZ
n ( v + w) d =
()
ZZ
(n v)d +
()
ZZ
()
(4.55)
()
ZZ
(n w)d =
(n w)d;
ZZ
(n w)d+
(1 )
(n w)d, ;
(4.56)
(2 )
ZZ
ZZ
ZZ
ZZ
(n w)d
|(n w)|d
kwk d M
d = M A ; (4.57)
()
()
()
()
ZZ
n w d = (n w)(x0 , y0 , z0 ) A ,
(4.58)
()
unde: si sunt scalari arbitrari; 1 si 2 sunt submultimi ale suprafetei

pentru care 1 2 = , 1 2 = ; A este aria suprafetei (); M este
valoarea maxima a normei vectorului w(P ) pe suprafata (); Q(x0 , y0 , z0 )
este un punct determinat al suprafetei .
Proprietatea (4.58) este o teorema de medie analoaga primei teoreme de
medie din teoria integralelor definite.
Celelalte integrale de suprafat
a din (4.52) au proprietati aseman
atoare
celor prezentate n (4.55) (4.57).
Este posibil ca suprafata neteda () sa fie reprezentat
a cartezian explicit
prin ecuatia
() : z = f (x, y), (x, y) D IR2 ,
(4.59)
caz n care elementul de arie d al suprafetei are forma
q
d =
unde
p = p(x, y) =
1 + p2 + q 2 dxdy,
z
(x, y),
x
q = q(x, y) =
z
(x, y),
y
iar versorul normalei n la fata superioara a suprafetei are expresia analitica

n = p
p
q
1
i p
j+ p
k.
2
2
2
2
1+p +q
1+p +q
1 + p2 + q 2
(4.60)
126
Ion Craciun
In cazul mentionat de (4.59) si (4.60), reducerea unei integrale de suZZ

prafata
(x, y, z) d la o integral
a dubla se face cu ajutorul formulei de
()
calcul
ZZ
ZZ
(x, y, f (x, y)) 1 + p2 + q 2 dxdy.
(x, y, z) d =
()
(4.61)
Folosind (4.59) (4.61) se pot transpune cu usurint

a toate rezultatele
stabilite n cazul cand suprafata () este data prin ecuatia vectorial
a (4.51).
Pentru aceasta trebuie efectuata schimbarea de variabile x = x(u, v), y =
y(u, v) n integrala dubla (4.61).
Afirmatii aseman
atoare au loc si atunci cand suprafata () este data
implicit printro ecuatie de forma F (x, y, z) = 0. Astfel,
F
p = x ,
F
z
F
y
q=
,
F
z
iar versorul normalei la suprafata () n punctul P (x, y, z) () este

n(P ) =
4.4.3
(F )(x, y, z)
.
k(F )(x, y, z)k
Integrale triple (de volum)
Fie IR3 un domeniu carabil, deci o multime care are volum. Elementul
de volum, notat cu d, are expresia d = dxdydz.
Integralele de volum sau triple care ne vor interesa sunt:
ZZZ
ZZZ
d;
v d.
(4.62)
Prima din integralele (4.62) a fost studiata arat

anduse ca, n anumite
ipoteze asupra domeniului , ea se reduce la o iteratie de integrale simple. De exemplu, daca este un domeniu simplu n raport cu axa Oz iar
proiectia sa pe planul xOy este un domeniu simplu n raport cu axa Oy,
atunci
= {(x, y, z) IR3 |a x b, y1 (x) y y2 (x), z1 (x, y) z z2 (x, y)}.
127
Astfel,
ZZZ
d =
Z b
a
Z y2 (x)
dx
y1 (x)
dy
Z z2 (x,y)
z1 (x,y)
(x, y, z) dz.
A doua integrala (4.62) se reduce la calculul a trei integrale de tipul celei

precedente,
ZZZ
ZZZ
v d = i
ZZZ
v1 d + j
ZZZ
v2 d + k
v3 d,
fiecareia din integralele membrului drept urmand sa i se aplice o formul

a de
calcul.
Prezentam, fara demonstratie, unele proprietati ale integralelor triple:
ZZZ
ZZZ
(v + w)d =
ZZZ
vd +
ZZZ
ZZZ
vd =
wd;
ZZZ
vd+
1
vd, ;
1
ZZZ
ZZZ
ZZZ
v(P ) d
kv(P )kd M
d = M Vol(),
unde 1 , 2 sunt astfel ncat 1 2 = , Int 1 Int 2 = , M =

max kv(P )k si Vol() este volumul domeniului .
P
4.4.4
Formula integral
a GaussOstrogradski. Consecinte
Sa consideram domeniul tridimensional V a carui frontier

a este suprafata
nchisa neteda S si fie (x1 , x2 , x3 ) coordonatele carteziene ale unui punct
oarecare P V S. Suprafata S fiind neteda, n fiecare punct P S
exista versorul n = (n1 , n2 , n3 ) al normalei exterioare. Astfel, avem un
camp vectorial definit n punctele P ale suprafetei care depinde de variabila
vectoriala x = OP = x1 i + x2 j + x3 k.
Consideram v = (v1 , v2 , v3 ) F(V S, IR3 ) un camp vectorial continuu
pentru care coordonata vi are derivata partial
a vi,i continu
a n V.
In aceste ipoteze are loc formula integral
a GaussOstrogradski
ZZ
ZZZ
(n1 v1 + n2 v2 + n3 v3 )d =
S
(v1,1 + v2,2 + v3,3 )d,

V
(4.63)
128
Ion Craciun
care se poate scrie si n forma

ZZ X
3
S
ZZZ X
3
ni vi d =
i=1
vi,i d.
(4.64)
i=1
In particular, considerand pe rand: v1 = 1, v2 = 0, v3 = 0; v1 = 0,

v2 = 1, v3 = 0; v1 = 0, v2 = 0, v3 = 1, formula (4.63) devine:
ZZ
ZZ
n1 d = 0;
S
ZZ
n2 d = 0;
S
n3 d = 0.
(4.65)
Relatiile (4.65) pot fi scrise unitar n forma

ZZ
n d = 0.
S
Daca alegem succesiv pentru campul vectorial v una din urmatoarele

expresii analitice:
(x1 , 0, 0); (0, x1 , 0); (0, 0, x1 );
(x2 , 0, 0); (0, x2 , 0); (0, 0, x2 );
(x3 , 0, 0); (0, x3 , 0); (0, 0, x3 ),
din (4.64) obtinem
ZZ
ZZ
n1 x1 d = vol(V );
ZZ
n2 x1 d = 0;
ZZ
ZZ
n1 x2 d = 0;
n3 x1 d = 0;
S
ZZ
n2 x2 d = vol(V );
n3 x2 d = 0;
ZZ
ZZ
ZZ
n1 x3 d = 0;
n2 x3 d = 0;
n3 x3 d = vol(V ).
S
Aceste relatii pot fi scrise concentrat n forma

ZZ
ni xj d = ij vol(V ),
(4.66)
unde indicii i si j iau oricare din valorile 1, 2, 3, ij este simbolul Kronecker

(ii = 1, ij = 0, daca i 6= j), iar vol(V ) este volumul domeniului V.
129
Din (4.66) se pot deduce relatiile

ZZ
ZZ
x1 nd = vol(V )i;
S
4.4.5
ZZ
x2 nd = vol(V )j;
S
x3 nd = vol(V )k.
S
(4.67)
C
amp potential
Definitia 4.4.3 Un c
amp vectorial continuu v F(D, IR3 ) se numeste
c
amp potential dac
a exist
a c
ampul scalar C 1 (D), numit potentialul
scalar al c
ampului vectorial v, astfel nc
at
v(M ) = ()(M ), () M D.
amp de forte F F(D, IR3 ) se numeste c
amp conservativ de forte dac
a exist
a c
ampul scalar U C 1 (D), numit
a functie
de fort
a, astfel nc
at F = U.
Exemplul 4.4.1 C
ampul gravitational este un c
amp conservativ de forte.
Solutie. Intr-adevar, sa presupunem ca originea reperului Oxyz este n
centrul pamantului. Se stie ca forta F cu care este atras de catre pam
ant
un punct material M (r) este
F(r) =
C
r,
r3
unde C este o constanta iar r este marimea vectorului de pozitie r a punctului

M. Deoarece:
1
x
= 3;
x r
r
1
y
= 3;
y r
r
1
z
= 3,
z r
r
rezulta ca putem reprezenta campul de fort

a gravitational F n forma
F(M ) = (U )(M ),
unde U (M ) = C/r.
Prin urmare, campul vectorial F este un camp conservativ de forte pe
IR3 \ {0}.
Teorema 4.4.2 Fie c
ampul vectorial v C 1 (D, IR3 ), unde D este un domeniu tridimensional.
Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
130
Ion Craciun
v este un c
amp potential;
Z
integrala curbilinie
v dr este independent
a de drum pe D;
expresia diferential
a = v dr este diferential
a total
a pe D.
Demonstratie. Faptul ca prima afirmatie implica celelalte doua este evident.
Sa presupunem ca = v dr este diferential
a totala pe D. Atunci exista
functia U diferentiabil
a pe D astfel nc
at = dU = (U ) (dr) din care
deducem ca
Z
Z
v dr =
dU = U (B) U (A)
AB
AB
si deci integrala curbilinie depinde doar de extremitatile A si B ale curbei

(C). Din = (U ) (dr) = v dr si unicitatea expresiei diferentialei unei
functii obtinem v = U, ceea ce arata ca v este un camp potential. Asadar,
prima afirmatie este implicataZde ultima.
Daca integrala curbilinie
a de drum pe D,
considerand arcul de curba AM D cuZ extremitatea A fixa si cealalta

extremitete M variabil
a, functia U (M ) =
v, adica v este un camp potential.
4.5
AM
v dr are proprietatea U =
Divergenta unui c
amp vectorial
Fie IR3 un domeniu av

and ca frontier
a suprafata nchis
a neteda sau
3
neteda pe portiuni si v F( , IR ) un camp vectorial continuu pe
, diferentiabil n orice punct M (x1 , x2 , x3 ) .
Considerand un punct P0 , de vector de pozitie x0 = (x10 , x20 , x30 ),
exista domenii V astfel nc
at P0 V. Presupunem ca frontiera unui
astfel de domeniu V este o suprafat
a nchis
a neteda S. Fie n = n(x) versorul
normalei exterioare ntrun punct oarecare P S de vector de pozitie OP =

x = (x1 , x2 , x3 ).
Fie (V ) diametrul multimii V, adic
a maximul distantei dintre doua
puncte oarecare M, Q V. Presupunem ca domeniul V are volum si ca
vol (V ) este volumul sau.
Cu aceste pregatiri, consideram raportul
ZZ
n(x) v(x) d
=
vol (V )
vol (V )
(4.68)
131
dintre fluxul a campului vectorial v prin suprafata S si vol(V ).

Definitia 4.5.1 Se numeste divergenta c
ampului vectorial v, n punctul
P0 , notat
a (div v)(P0 ) sau ( v)(x0 ), limita raportului (4.68) atunci c
and
diametrul domeniului V tinde la zero, deci
ZZ
(n(x) v(x))d
lim
vol (V )
(V )0
= (div v)(P0 ) = ( v)(x0 ).
(4.69)
Teorema 4.5.1 Dac

a v = v(P ) este c
amp vectorial diferentiabil n x0 =
OP 0 si exist
a constantele pozitive k1 si k2 astfel nc
at:
aria (S) k1 2 (V );
vol (V ) k2 3 (V ),
(4.70)
v1
v2
v3
(x0 ) +
(x0 ) +
(x0 ).
x1
x2
x3
(4.71)
atunci limita (4.69) exist

a si
( v)(x0 ) =
3
X
vi
i=1
xi
(x0 ) =
Demonstratie. Din ipoteza diferentiabilit

atii functiei vectoriale v de argument vectorial n punctul x0 D rezulta ca are loc identitatea
v(x) = v(x0 ) + dv(x, x x0 ) + (x x0 )kx x0 k,
(4.72)
unde
dv(x, x x0 ) = (dv)(x)(x x0 ) = (i j k) Jv (x0 ) X X0
este valoarea n h = x x0 = (i j k) X X0 a diferentialei functiei v n

punctul x0 = (i j k)X0 ,
v
i
Jv (x0 ) =
xj
(x0 )
33
este matricea jacobiana a functiei v = (v1 , v2 , v3 ) n punctul x0 , iar este

o functie vectoriala definita pe IR3 cu proprietatea
lim (x x0 ) = (0) = 0.
xx0
(4.73)
In aceste relatii, X X0 si X0 reprezint

a matricea cu trei linii si o coloana
a coordonatelor vectorilor x x0 si respectiv x0 n baza formata de versorii
132
Ion Craciun
ortogonali i, j, k care, mpreun

a cu originea O, constituie reperul cartezian
ortogonal Ox1 x2 x3 .
Daca nmultim ambii membri ai relatiei (4.72) cu n(x), integr
am pe
suprafata S, tinem cont de relatiile (4.66) si (4.67) si mp
artim cu vol (V ),
se obtine
ZZ
ZZ
n(x) v(x) d
S
vol (V )
3
X
vi
i=1
xi
kx x0 k(n(x) (x x0 )) d
(x0 ) +
vol (V )
Trecem acum n membrul nt

ai primul termen al membrului doi al acestei
relatii si luam valoarea absoluta a noii egalitati. A doua ipoteza (4.70), faptul
ca kx x0 k (V ) si inegalitatea SchwarzCauchyBuniakowski
|n(x) (x x0 )| kn(x)k k(x x0 )k = k(x x0 )k,
conduc la
ZZ
n(x) v(x) d
3
X vi
(x
)
0
vol (V )
xi
i=1
ZZ
k(x x0 )k d
k2 2 (V )
(4.74)
Insa, din (4.73) rezulta ca functia este continu

a n h = x x0 = 0
ceea ce atrage ca pentru orice > 0, exist
a () > 0 astfel nc
at
k(x x0 )k
k2
,
k1
(4.75)
oricare ar fi x S care satisface inegalitatea

kx x0 k < ().
Putem considera ca domeniul V ce contine punctul x0 este astfel
ales ncat (V ) (). In acest caz, din (4.70), (4.74), (4.75) rezulta ca
pentru orice > 0 exista () > 0 astfel nc
at oricare ar fi domeniul V cu
(V ) < avem
ZZ
n(x) v(x) d
X
S
v
i
(x0 )
vol (V )
xi
i=1
<
133
ceea ce conduce la relatia

ZZ
n vd
lim
(V )0
vol(V )
3
X
vi
i=1
xi
(x0 ).
(4.76)
Din (4.69) si (4.76) rezulta (4.71).

Cum divergenta campului vectorial v = (v1 , v2 , v3 ) ntrun punct oarecare M este
(div v)(x, y, z) =
v1
v2
v3
(x, y, z) +
(x, y, z) +
(x, y, z),
x
y
z
(4.77)
analizand (4.77) constatam ca n membrul al doilea este rezultatul nmultirii

scalare a operatorului diferential al lui Hamilton
= i
+j
+k
x
y
z
cu vectorul v si deci notatia v pentru divergenta campului vectorial v

este justificata.
amp vectorial v F(D, IR3 ), diferentiabil n domeniul
D, se numeste solenoidal dac
a div v = 0.
4.6
Rotorul unui c
amp vectorial
Sa consideram o directie arbitrara de versor a si fie () planul perpendicular pe versorul a care trece printr-un punct fixat P0 In acest plan
consideram o curba simpla nchis
a (C) care nconjoar
a punctul P0 . Curba
(C) delimiteaza o portiune (S) de suprafat
a plana, a carei arie o notam tot
cu S. Fie (S) diametrul multimii (S).
Pentru a introduce rotorul unui camp vectorial v F(, IR3 ), plec
am
de la circulatia a acestuia pe curba (C) si sa calculam limita
Z
= lim
lim
(S)0
(S)0 S
v(x) dr
S
In acest scop, transformam raportul /S ntrun raport dintre un flux pe

o suprafata nchisa (S) si volumul domeniului V nchis de aceasta suprafat
a,
134
Ion Craciun
reducand astfel problema la cea prezentat

a n paragraful precedent. Pentru aceasta, consideram portiunea din suprafata cilindrica, cu generatoarele
paralele cu a, de naltime constant
a h si av
and una din baze portiunea de
suprafata (S).
Notam cu (S1 ) cealalta baza a cilindrului, cu (S` ) suprafata laterala a
sa, iar cu d` elementul de arie al suprafetei (S` ).
Avand n vedere ca dr = ds si ca h ds = d` , rezult
a ca
ZZ
=
S
v d`
v(x) dr
=
hS
S`
vol (V )
(4.78)
unde este versorul tangentei la curba (C) orientat astfel nc

at sa fie
compatibil cu orientarea suprafetei (S). Insa , a si n` (normala exterioara la suprafata laterala a cilindrului) formeaza un triedru drept astfel ca
= a n` . Atunci, (4.78) devine
ZZ
(v a) n` d`
=
S
S`
vol (V )
(4.79)
Deoarece integralele pe bazele cilindrului din integrandul care intr

a n (4.79)
sunt nule, n baza celor deduse n paragraful prercedent, rezulta ca
ZZ
(v a) n d
= lim
lim
(V )0
(S)0 S
vol (V )
= ( (v a))(x0 ).
(4.80)
Daca aplicam formula de calcul a divergentei, gasim ca limita din (4.80) se

poate scrie ca produsul scalar dintre vectorul a si un anumit vector w(x0 )
= a w(x0 ),
(S)0 S
lim
unde
w(x0 ) = (v3,2 (x0 )v2,3 (x0 ))i+(v1,3 (x0 )v3,1 (x0 ))j+(v2,1 (x0 )v1,2 (x0 ))k.
Definitia 4.6.1 Vectorul w(x0 ) se numeste rotorul c
ampului vectorial v
n punctul x0 si se scrie:
w(x0 ) = (rot v)(x0 ).
135
Daca analizam expresia rotorului vedem ca aceasta se poate calcula cu

ajutorul determinantului formal

(rot v)(x0 ) =
x1
v1
x2
v2

(x0 ) =
x3
v3
( v)(x0 ).
Intrun punct oarecare x, vom avea
( v)(x) = (rot v)(x)
i
j
k
=
x2
x3
x1
v1 (x) v2 (x) v3 (x)
amp vectorial v F(D, IR3 ), diferentiabil n domeniul
D, se numeste irotational sau lamelar dac
a rot v = 0.
Teorema 4.6.1 Un c
amp potential v F(D, IR3 ), al c
arui potential
2
C (D), este lamelar.
Demonstratie. Intr-adevar, campul vectorial v fiind potential, v(M ) =
grad (M ). Calculand rotorul acestui camp, gasim
v =
x2 x3
2 2
2 2
2
i+
j+
k.
x3 x2
x3 x1 x1 x3
x1 x2 x2 x1
Deoarece este de clasa C 2 (D), derivatele partiale mixte de ordinul doi ale
lui sunt egale si deci v = 0.
4.7
Reguli de calcul cu operatorul lui Hamilton
O parte a acestor reguli au fost mentionate n (4.29) unde operatorul sa

aplicat unor functii scalare. Mai mult, gradientul poate fi aplicat si unui
produs scalar a doua campuri vectoriale. Am vazut mai sus ca operatorul
aplicat scalar unui camp vectorial, sau unei sume de campuri biscalare,
136
Ion Craciun
da ca rezultat divergenta acelor campuri, iar daca se aplica vectorial unor

asemenea campuri se obtine rotorul acelor campuri vectoriale, adica
= grad ;
u = div u;
v = rot v.
In baza celor prezentate mai sus, se pot demonstra urmatoarele formule de calcul cu operatorul vectorial a lui Hamilton (pentru simplitate,
renuntam la scrierea variabilei vectoriale x):
(u + v) = u + v;
(u + v) = u + v;
( u) = ( u) + u ();
(u v) = v ( u) u ( v);
( u) = ( u) u ();
(u v) = v ( u) + u ( v) + (v )u + (u )v;
( v) = ( v) 2 v,
unde 2 =
2
2
2
+
+
este operatorul lui Laplace sau laplacian. Avem
x2 y 2 z 2
2 = div (grad ) =
2 2 2
+
+ 2.
x2
y 2
z
Ecuatia diferential
a cu derivate partiale de ordinul al doilea
2 2 2
+
+ 2 = 0,
x2
y 2
z
se numeste ecuatia lui Laplace. Orice solutie a ecuatiei lui Laplace se numeste functie armonic
a.
Pentru alte operatii cu operatorul , obtinem:
(u v) = u( v) v( u) + (v )u (u )v;
() = rot (grad ) = 0;
(4.81)
( v) = div (rot v) = 0.
4.8
137
Formule integrale
Fie () o suprafata nchisa ce margineste domeniul , care are urmatoarele

proprietati:
o dreapta paralela la axele de coordonate ale reperului cartezian ortogonal Oxyz intersecteaza suprafata () n cel mult doua puncte;
se proiecteaza pe planul xOy dupa un domeniu D si cilindrul proiectant al lui cu generatoarele paralele cu Oz este tangent la n lungul
unei curbe () care mparte () n doua suprafete (conditii analoage
se pot pune si pentru planele yOz si zOx);
suprafata () este cu doua fete si presupunem ca este formata dintrun
numar de portiuni netede.
Pentru astfel de suprafete () si domeniile marginite de ele au loc
urmatoarele formule integrale (legaturi ntre tipurile de integrale cu vectori
sau cu campuri scalare):
ZZ
ZZZ
n v d =
ZZZ
n v d =
rot v d,
(4.83)
ZZ
grad d;
ZZZ
n d =
(4.84)
ZZZ
d
d =
dn
ZZ
(4.82)
ZZ
ZZ
div v d;
(grad grad + 2 )d,
(4.85)
d
d
d =
dn
dn
ZZZ
(2 2 )d,
(4.86)
Formula integrala (4.82) este forma vectorial

a a formulei integrale Gauss
Ostrogradski (4.63). Aceasta este nt
alnit
a si sub denumirea formula integral
a a divergentei sau ca teorema divergentei.
Identitatea (4.83) se numeste formula integral
a a gradientului.
Relatiei (4.84) i se poate spune formula integral
a a rotorului.
Egalitatea (4.85) este cunoscuta sub denumirea de prima identitate integral
a a lui Green.
138
Ion Craciun
Relatia (4.86) este a doua identitate integral

a a lui Green.
Daca (S) este o portiune de suprafat
a regulata orientabil
a (cu doua fete)
avand frontiera o curba nchis
a rectificabila (), iar campul vectorial v
F(, IR3 ) este diferentiabil si S , atunci are loc formula integral
a a lui
Stokes
Z
ZZ
v dr =
n rot v d.
(4.87)
Teorema 4.8.1 C
ampul vectorial v C 1 (D, IR3 ) este irotational pe
Z domeniul simplu conex D IR3 dac
a si numai dac
a integrala curbilinie
este independent
a de drum pe D.
v dr
Demonstratie. Presupunem rot v = 0 si fie (C) o curba nchis

a oarecare
inclusa n D. Exista atunci suprafeteZS D cu frontiera C. Aplicand formula
integrala a lui Stokes (4.87), g
asim
v dr = 0. In baza Teoremei 4.4.1 reZ
zulta ca integrala curbilinie
a de drum pe D.
Demonstratia reciprocei se face prin reducere la absurd. Presupunem

ca exista un punct M0 (x0 , y0 , z0 ) n care rot v 6= 0 si fie ca, n acest punct,
v2,1 v1,2 = > 0. Atunci exista o vecin
atate a punctului M0 , situata n
planul z = z0 si inclusa n D, n punctele careia sa avem v2,1 v1,2 > 0.
Aplicand formula lui Stokes n care portiunea de suprafat
a este n vecin
atatea de mai sus, gasim ca pe frontiera acesteia, care este o curba nchis
a
din D, integrala curbilinie este diferita de zero. Dar acest lucru contrazice
ipoteza.
Exercitiul 4.8.1 Se d
a c
ampul de fort
a definit pe IR3
F(x, y, z) = yz(2x + y + z)i + zx(x + 2y + z)j + xy(x + y + 2z)k.
S
a se arate c
a acest c
amp vectorial este irotational si s
a se determine
functia de fort
a.
Solutie Faptul ca F este camp irotational de fort
a este simplu
de aratat.
Z
In baza Teoremei 4.8.1 rezulta ca integrala curbilinie
F dr este inC
dependenta de drum n IR3 . Folosind Teorema

4.4.2 deducem ca functia de
Z
forta care se anuleaza n origine este U =
un punct oarecare.
OM
F dr, unde M (x, y, z) este
139
Deoarece integrala curbilinie este independent

a de drum, se poate integra
de la origine la M pe muchiile paralelipipedului dreptunghic cu muchiile
paralele cu axele de coordonate ce are O si M ca varfuri opuse. Atunci
U (M ) =
Z x
0
v1 (t, 0, 0)dt +
Z y
0
v2 (x, t, 0)dt +
Z z
0
v3 (x, y, t)dt.
Avand n vedere coordonatele campului vectorial v, rezult

a ca functia
de forta a campului de forta F, care se anuleaz
a n origine, este
U (x, y, z) =
Z z
0
xy(x + y + 2t)dt = xyz(x + y + z).
Oricare alta functie de forta a campului F difera printro constant

a de
U determinat mai sus.
Exercitiul 4.8.2 S
a se determine liniile de c
amp ale c
ampului vectorial
w = (x + y + z)i + (x y + z)j + (x + y z)k.
Ar
atati de asemenea c
a w este un c
amp conservativ si determinati functiile
de forta
. Calculati apoi fluxul c
ampului w prin fata exterioar
a a suprafetei
nchise S de ecuatie
| x + y + z| + |x y + z| + |x + y z| = 1.
Solutie. Din sistemul de ecuatii diferentiale ale liniilor de camp deducem
combinatiile integrabile
dx + dy + dz
dy dx
dx + dy 2dz
=
=
x+y+z
2(y x)
2(x + y 2z)
si liniile de camp
(
(x + y + z)2 (x + y 2z) = C1
x + y 2z = C2 (y x)
care sunt intersectii de cilindri si plane.

Avem ca w = 0 ceea ce arata ca w este un camp conservativ.
Observand ca expresia diferential
a = w dr este diferentiala functiei
1
(x2 + y 2 + z 2 ) + xy + yz + zx,
2
140
Ion Craciun
deducem ca functiile de fort

a sunt
1
F (x, y, z) = (x2 + y 2 + z 2 ) + xy + yz + zx + const.
2
Suprafata prin care se calculeaza fluxul este nchis
a, are opt fete si limiteaza domeniul V.
Folosind
formula
integral
a
GaussOstrogradski
rezulta
ZZZ
ZZZ
w = 3 si =
wdxdydz = 3
dxdydz.
Pentru calculul integralei triple efectuam schimbarea de variabile

X = x + y + z, Y = x y + z, z = x + y z
1
pentru care dxdydz = dXdY dZ. Frontiera a domeniului transformat V1
4
are ecuatia |X| + |Y | + |Z| = 1, deci V1 este un octoedru de volum 4/3.
Rezulta = 1.
Exercitiul 4.8.3 Fie a un versor constant si c
ampul vectorial
v F(IR3 , IR3 ), v(x, y, z) = a u(r).
S
a se arate c
a au loc relatiile:
ZZ
1.
ZZZ
v n d + a
ZZ
2.
div u d =
ZZZ
v n d + a
ZZ
3.
ZZZ
du
d;
da
rot u d = 0;
ZZZ
div (v n)d + a
ZZZ
rot (rot u)d =
d(rot u)
d,
da
unde este un domeniu tridimensional oarecare m

arginit de suprafata ,
nchis
a si neted
a pe portiuni.
Solutie. Utilizand formula integral
a a rotorului (4.84), obtinem
ZZ
ZZZ
v nd =
rot v d.
Inlocuind n membrul al doilea pe v si tin

and cont de formula (4.81),
deducem
ZZ
ZZZ
v nd =
[a div u udiv a + (u )a (a )u]d.
141
Deoarece a este versor constant, div a = 0 si (u )a = 0 si

ZZ
ZZZ
v nd = a
ZZZ
div u d+
ZZ
Cu relatia (4.47) avem
(a )ud.
ZZZ
v nd = a
ZZZ
div u d+
du
d,
da
de unde rezulta prima identitate.

Pentru a demonstra a doua identitate, aplicam formula integral
a Gauss
Ostrogradski (4.82), calculand totodata si divergenta produsului de vectori.
Obtinem
ZZ
ZZZ
v n d =
ZZZ
(u rot a a rot u)d = a
rot u d,
din care se deduce a doua identitate.

Pentru demonstratia celei de a treia identit
ati se foloseste (4.83).
a c
ampul vectorial w = (a r)r (a r),
unde a este un versor constant si r este vectorul de pozitie al unui punct
M (x, y, z) . Frontiera domeniului este suprafata nchis
a orientabil
a
() cu propriet
atile precizate la nceputul paragrafului.
S
a se arate c
a au loc relatiile:
ZZ
1
2
(div w)nd =
ZZZ
ZZ
rot rot w d;
(4.88)
grad div w d.
(4.89)
ZZZ
(n rot w)d = 2
Solutie. Calculand divergenta campului vectorial w, g

asim
div w = r2 3(a r)2 .
Aplicam formula integrala a gradientului (4.83) n care = div w.
Asadar, vom avea
ZZ
ZZZ
(div w)n d =
grad div w d.
Avand n vedere expresia lui div w si regulile de calcul cu gradientul, deducem

grad div w = 2[r 3(a r)a].
142
Ion Craciun
Pe de alta parte rot rot w = 4[r 3(a r)a], adica

rot rot w = 2grad div w
(4.90)
si astfel egalitatea (4.88) este evident

a.
Pentru a demonstra relatia (4.89) folosim formula integral
a a rotorului
(4.84) n care campul vectorial v este nlocuit cu rot w. Prin urmare, avem
ZZ
ZZZ
(n rot w)d =
rot rot w d.
(4.91)
Daca n relatia (4.91) facem uz de (4.90) deducem ca are loc si (4.89).

a v = (r)r un c
amp vectorial definit pe
un domeniu IR3 a c
arui frontier
a este suprafata nchis
a si neted
a
pe portiuni (). Presupunem c
a functia este diferentiabil
a pe un interval I IR+ . Vectorul de pozitie si m
arimea razei vectoare ale punctului
M (x, y, z) sunt
S
a se arate c
a au loc identit
atile:
ZZ
ZZZ
(r)r n d 3
(4.92)
r grad (r) d;
(4.93)
ZZZ
(r) d =
x2 + y 2 + z 2 .
r =OM = x i + y j + z k, r = k OM k =
(r)r dr = 0,
(4.94)
unde este o curb

a simpl
a nchis
a, neted
a pe portiuni, inclus
a n domeniul
nchis , care este frontiera unei suprafete deschise S .
Solutie. Din (4.92) rezulta ca expresia analitica a campului vectorial v este
v = x(r) i + y(r) j + z(r) k,
iar divergenta lui, conform (4.77), este
div v = 3(r) + r0 (r).
Formula integrala GaussOstrogradski (4.82) conduce la
ZZ
ZZZ
(r) r n d 3
ZZZ
r 0 (r) d.
(r) d =
(4.95)
Identitatea (4.93) rezulta din (4.95) deoarece r0 (r) = r grad (r).

Identitatea (4.94) rezulta din formula lui Stokes (4.87) aplicata campului
vectorial v, caci rot v = rot ((r)r) = 0.
Capitolul 5
Functii de variabil
a complex
a
5.1
Multimea numerelor complexe
Fie C
| mult
imea perechilor ordonate de forma (x, y), x, y IR,
C
| = {z = (x, y)| x, y IR}.
(5.1)
Doua elemente ale lui C, z = (x, y) si z0 = (x0 , y0 ) sunt egale daca si

numai daca x = x0 si y = y0 .
Fie z1 = (x1 , y1 ) si z2 = (x2 , y2 ) doua elemente arbitrare ale multimii C.
|
In multimea C
| definim legile de compozit
ie binare interne:
| C
| C,
|
+:C
(5.2)
() (z1 , z2 ) C
| C
|
z1 + z2 =(x1 + x2 , y1 + y2 ) C,
|
numita adunarea elementelor lui C;

|
| C
| C,
|
:C
() (z1 , z2 ) C
| C
|
z1 z2 =(x1 x2 y1 y2 , x1 y2 + x2 y1 ) C,
|
(5.3)
numita nmultirea elementelor lui C.
|
De asemenea, pe multimea C,
|
definim si operatia extern
a cu domeniul
de operatori IR,
| C,
|
: IR C
(5.4)
() (, z) IR C
|
z=(x, y) C,
|
numita nmultirea elementelor multimii C

| cu scalari din .IR
143
144
Ion Craciun
Nu este greu de demonstrat ca:
( C,
| +) este grup aditiv abelian ;
(5.5)
( C,
| ) este grup abelian multiplicativ;
(5.6)
z (z1 + z2 ) = z z1 + z z2 ,
() z, z1 , z2 C.
|
(5.7)
Elementul nul al grupului abelian aditiv ( C,

| +) este perechea (0, 0), pe
care o vom nota cu 0, iar opusul perechii z = (x, y) este perechea (x, y),
notata cu z.
Folosind (5.5) si (5.6), deducem ca elementul nul si opusul oricarui element din C
| sunt unice.
Se constata ca elementul unitate al grupului ( C,
| ) este perechea (1, 0)
pe care convenim sa o notam cu 1 deoarece, n baza legii (5.3),
z 1 = (x, y) (1, 0) = (x 1 y 0, x 0 + y 1) = (x, y) = z.
Inversul elementului z = (x, y) C
| \ {0} este z 1 =
y
x
,
x2 + y 2 x2 + y 2
deoarece z z 1 = 1 = (1, 0).

Elementul unitate al grupului ( C,
| ) este unic iar inversul oric
arui z nenul
din C
| este, de asemenea, unic.
Operatia (5.4) se bucura de proprietatile:
1z
( + ) z
( ) z
= z,
() z C,
|
1 IR;
= z + z,
() z C,
|
, IR;
= ( z),
() z C,
|
, IR;
(5.8)
(z1 + z2 ) = z1 + z2 , () IR, z1 , z2 C.
|
Analiza relatiilor (5.2), (5.3), (5.5) (5.7) arata ca

( C,
| +, ) este corp comutativ sau c
amp,
(5.9)
iar din (5.2), (5.4), (5.5) si (5.8) rezulta ca

C
|
este spatiu liniar real.
(5.10)
Elementele 1 = (1, 0) C
|
si i = (0, 1) C
| sunt liniar independente
deoarece
1 + i = 0 = = 0.
(5.11)
Capitolul 5 Functii de variabil

a complexa
145
Apoi, n baza relatiilor (5.2), (5.4), orice element z C

| se scrie
n mod
unic ca o combinatie liniara a elementelor 1 si i din C.

|
Intr-adev
ar, avem
relatiile
z = (x, y) = (x, 0) + (0, y) = x (1, 0) + y (0, 1) = x 1 + y i,
(5.12)
din care desprindem scrierea

z = x + iy.
(5.13)
Rezultatele (5.10) (5.13) arata ca multimea {1, i} C

| o baz
a n C.
|
Prin urmare, dimensiunea spatiului vectorial real C
| este 2.
Remarcam ca i = (0, 1) C
| are proprietatea
i2 = (0, 1) (0, 1) = (1, 0) = (1, 0) = 1.
(5.14)
Definitia 5.1.1 Multimea C,

|
cu operatiile si propriet
atile mentionate, se
numeste multimea numerelor complexe. Num
arul complex i = (0, 1) se
numeste unitatea imaginar
a.
Definitia 5.1.2 Scrierea (5.13) se numeste forma algebric
a a unui num
ar
complex. Numerele reale x si y din aceast
a scriere se numesc respectiv
partea real
a si partea imaginar
a a num
arului complex z.
Fie IR2 = IRIR spatiul liniar real euclidian de dimensiune este 2. Acesta,
poate fi identificat cu multimea vectorilor geometrici dintrun plan n care s
a ales reperul ortonormat R = {O, i, j} (O, originea reperului, este un punct
fixat al planului, iar i, j versorii reperului, corespund perechilor (1, 0) si
(0, 1) care au ca reprezentanti n O segmentele orientate perpendiculare OA
si OB).
Daca notam cu Ox, Oy axele reale cu originea comun
a n O si versorii
directori i si j, numite axele reperului, atunci reperul R se poate nota si cu
xOy.
Reprezentantul n origine al vectorului v = (x, y) IR2 este segmentul
orientat OM ale carui proiectii pe axele Ox, Oy ale reperului sunt segmentele
orientate OM 1 , respectiv OM 2 . Aceste segmente orientate sunt la randul lor

reprezentantii n origine a vectorilor v1 si v2 , coliniari cu versorii i, respectiv
j, factorii de coliniaritate fiind marimile algebrice x, y IR ale proiectiilor
vectorului v pe versorii i, respectiv j. Prin urmare, avem v1 = x i si v2 = y j.
146
Ion Craciun
Deoarece segmentul orientat OM este suma segmentelor orientate OM 1 si
OM 2 , putem scrie
v = xi + yj
(5.15)
care reprezinta exprimarea vectorului v n baza {i, j}.

Perechea (x, y) stabileste totodata pozitia punctului M n planul considerat si de aceea x si y se numesc coordonatele punctului M (abscisa, respectiv
ordonata) n reperul xOy, fapt ce se scrie n forma M (x, y).
Aplicatia
2
:C
| IR , (z) = v,
(5.16)
unde z si v sunt dati n (5.13), respectiv (5.15), este liniara (are proprietatea
(1 z1 + 2 z2 ) = 1 (z1 ) + 2 (z2 )) si bijectiva.
Rezulta ca stabileste un izomorfism ntre spatiile liniare reale C
|
si IR2 ,
deci numarului complex arbitrar z din (5.13) i corespunde punctul M (x, y),
sau vectorul v din (5.15). Prin urmare, un num
ar complex poate fi figurat n
plan. Punctul M (x, y) se numeste imaginea num
arului complex z = x + iy,
iar z se numeste afixul punctului M (x, y).
Cele doua spatii liniare descrise mai sus, fiind izomorfe, proprietatile
unuia se transmit prin izomorfism si celuilalt.
Odata stabilit izomorfismul ntre C
|
si IR2 , axei Ox i se spune axa real
a iar
axa Oy poarta denumirea de ax
a imaginar
a. Numerele reale, care constituie
o submultime a numerelor complexe, au imaginile pe axa Ox, iar numerele
pur imaginare z = iy au ca imagini puncte de forma M (0, y) Oy.
p
Se stie ca kvk = k OM k = x2 + y 2 este o norma pe IR2 (norma

euclidiana). In baza izomorfismului (5.16), functia
||: C
| IR,
|z| =
x2 + y 2 , () z = (x, y) C,
|
(5.17)
este o norma pe C,
| deci
cuplul ( C,
| | |) este spat
iu normat.
(5.18)
Cum orice spatiu normat este si spatiu metric, rezulta ca multimea C

|
este spatiu metric, metrica d fiind cea indusa de norma (5.18)
p
(x1 x2 )2 + (y1 y2 )2 ,
(5.19)
unde z1 = x1 + iy1 si z2 = x2 + iy2 sunt numere complexe arbitrare.
Asadar, putem considera ca C
| este o mult
ime de puncte.
In consecinta, toate rezultatele stabilite pentru spatii liniare, spatii normate si spatii metrice sunt adevarate si n multimea C
| a numerelor complexe.
d:C
| C
| IR,
d(z1 , z2 ) = |z1 z2 | =

a complexa
147
De exemplu, discul deschis (bila deschis

a) cu centrul n punctul z0 = x0 +iy0
si raza r > 0 este multimea B(z0 , r) C,
| unde
B(z0 , r) = {z C|
| |z z0 | < r},
(5.20)
B(z0 , r) = {z C|
| |z z0 | r}
(5.21)
iar
este discul nchis cu centrul n z0 si raza r.
Cu ajutorul bilei deschise putem introduce notiunea de vecin
atate a
punctului z0 .
Definitia 5.1.3 Multimea nevid
aV C
| se nume
ste vecin
atate a punctului z0 C
| dac
a exist
a r > 0 astfel nc
at B(z0 , r) V. Multimea V(z0 ), a
tuturor vecin
at
atilor punctului z0 C,
| se nume
ste sistemul de vecin
at
ati
a punctului z0 .
Folosind vecinatatile, putem defini n C
| toate not
iunile topologice nt
alnite n teoria spatiilor metrice.
Amintim pe cele care pot fi utilizate n studiul functiilor complexe de
o variabila complexa: punct aderent; punct interior; punct exterior; punct
frontier
a; punct de acumulare; punct izolat, ale unei multimi E C.
|
Folosindule apoi pe acestea, se pot defini alte notiuni de topologie,
precum: nchiderea unei multimi; multime nchis
a; interiorul unei multimi;
multime deschis
a; exteriorul unei multimi; frontiera unei multimi; multime m
arginit
a; multime conex
a; domeniu (o multime E C
| deschis
a si
conexa); continuu (o multime de numere complexe nchis
a si conexa), multime compact
a (o multime E C
| m
arginit
a si nchis
a).
Aceste notiuni topologice constituie un motiv al recapitularii acelorasi
notiuni introduse n teoria spatiilor metrice din analiza matematica .
In ncheiere, prezentam alte exprimari ale unui num
ar complex z = x+iy.
In acest scop, introducem unghiul = Arg z (masurat n radiani, ntre
0 si 2, n sens direct trigonometric) dintre versorul i al axei Ox si vectorul
OM , unde M (x, y). Atunci, x si y, care sunt marimile algebrice ale proiectiei
vectorului OM pe versorii axelor Ox si Oy, se exprima cu ajutorul distantei

|z| ntre punctele O si M si unghiul Arg z astfel:
x = |z| cos Arg z; y = |z| sin Arg z.
(5.22)
Relatiile (5.22) si (5.13) conduc la exprimarea

z = |z|(cos Arg z + i sin Arg z),
(5.23)
148
Ion Craciun
care se numeste forma trigonometric

a a num
arului complex z = x + iy.
In cele ce urmeaza vom vedea ca
de unde deducem forma
cos + i sin = ei ,
(5.24)
z = |z| ei Arg z ,
(5.25)
numita forma exponential

a num
arului complex z.
Daca n relatia (5.24) trecem n si tinem cont de proprietatile functiilor trigonometrice, rezulta ca avem
cos i sin = e i .
(5.26)
Din (5.24) si (5.26), gasim:

cos =
ei ei
ei + ei
; sin =
,
2
2i
(5.27)
cunoscute sub numele de formulele lui Euler.
5.2
Functii de o variabil
a complex
a
Fie F(E, C)
|
multimea functiilor definite pe multimea nevida E C
| cu
valori n spatiul metric ( C,
| d), ale c
arei elemente sunt functii complexe de o
variabil
a complex
a.
Deoarece multimea C
| este spat
iu metric, orice multime nevida E C
|
este, de asemenea, spatiu metric, metrica pe E fiind cea indusa de metrica pe
C.
| A
sadar, o functie complexa de variabil
a complexa este o functie definita
pe un spatiu metric cu valori ntrun alt spatiu metric astfel ca toate rezultatele legate de limita ntrun punct si continuitatea unei functii definita pe
un spatiu metric, cu valori ntrun alt spatiu metric, sunt valabile si pentru
aceste functiii.
Cum punctele unui plan euclidian raportat la un reper cartezian de axe
se pot identifica cu imaginile numerelor complexe, multimea E de definitie
a functiei complexe de variabil
a complexa f poate fi considerata si ca submultime a spatiului IR2 .
Daca pentru functia complexa de variabil
a complexa
w = f (z), z E, w C,
|
(5.28)

a complexa
149
se evidentiaza partea real

a Re f (z) = u(x, y) si partea imaginar
a Im f (z) =
v(x, y) rezulta ca pentru valorile functiei f putem utiliza si notatia
f (z) = u(x, y) + i v(x, y).
(5.29)
Din (5.28) si (5.29) rezulta ca functia f F(E, C),

|
cu E C,
|
este
determinata atunci si numai atunci cand se cunosc functiile reale u(x, y) si
v(x, y), ambele definite pe multimea E IR2 .
In cele ce urmeaza, pentru o functie complexa de variabil
a complexa vom
utiliza denumirea de functie complex
a si vom nota multimea sa de definitie
cu D daca este un domeniu.
5.3
Functie monogen
a ntrun punct
Fie functia complexa f F(D, C)

|
si z0 D.
Definitia 5.3.1 Functia complex
a de variabil
a complex
a
F(D \ {z0 }, C),
|
(z) =
f (z) f (z0 )
,
z z0
(5.30)
se numeste raportul incrementar n punctul z0 al functiei f.

Definitia 5.3.2 Spunem c
a functia complex
a f F(D, C)
|
este monogen
a
sau derivabil
a n punctul z0 D, dac
a functia raport incrementar n punctul z0 al functiei f are limit
a n punctul z0 .
Definitia 5.3.3 Dac
a functia complex
a f este monogen
a n z0 , atunci limita n z0 a functiei (5.30), notat
a cu f 0 (z0 ), se numeste derivata functiei
f n punctul z0 .
Asadar, daca functia complexa f este derivabil
a n z0 , derivata sa n
punctul z0 este
f (z) f (z0 )
f 0 (z0 ) = lim
.
(5.31)
zz0
z z0
Teorema 5.3.1 O functie monogen
a n z0 este continu
a n acest punct.
Demonstratie. Valoarea functiei complexe f ntrun punct z 6= z0 poate
fi scrisa n forma
f (z) = f (z0 ) +
f (z) f (z0 )
(z z0 ).
z z0
150
Ion Craciun
Trecand la limita n aceasta egalitate pentru z z0 , obtinem

lim f (z) = f (z0 ) + lim
zz0
zz0
f (z) f (z0 )
lim (z z0 ) = f (z0 ),
zz0
z z0
ceea ce arata ca functia f F(D, C)

|
este continu
a n z0 .
Exemplul 5.3.1 Functia complex
a
f:C
| C,
|
f (z) = z 2
este monogen
a n orice punct z C
|
si f 0 (z) = 2z.
Solutie. Intr-adevar, considerand un punct arbitrar fixat z0 , functia din
z 2 z02
(5.30) corespunzatoare functiei f (z) = z 2 este (z) =
= z + z0 de
z z0
unde, prin trecere la limita pentru z z0 , se obtine f 0 (z0 ) = 2z0 . Deoarece
z0 este ales arbitrar, rezulta ca f este monogena n orice punct z C
|
si
0
f (z) = 2z.
Exemplul 5.3.2 Functia f : C
| C,
|
f (z) = sin z este monogen
a n orice
zC
|
si f 0 (z) = cos z.
Solutie. Intr-adevar, raportul incrementar (5.30) al functiei f (z) are limita
cos z0 n punctul arbitrar z0 C,
| ceea ce arat
a ca (sin z)0 = cos z.
5.4
Conditiile CauchyRiemann
Teorema 5.4.1 Dac

a functia complex
a f F(D, C)
|
din (5.29) este monogen
a n punctul z0 = x0 + iy0 D, atunci functiile reale de dou
a variabile
2
reale u, v F(D), D IR , sunt derivabile n punctul (x0 , y0 ), derivatele
ai ale functiilor u si v n (x0 , y0 ) satisfac conditiile
CauchyRiemann
x (x0 , y0 )
(x0 , y0 )
v
(x0 , y0 ),
y
v
(x0 , y0 ),
x
(5.32)
iar derivata functiei f n punctul z0 se calculeaz

a dup
a una din formulele:
f 0 (z0 ) =
u
v
(x0 , y0 ) + i
(x0 , y0 );
x
x
(5.33)

a complexa
f 0 (z0 ) =
151
1 u
v
(x0 , y0 ) + i (x0 , y0 ) .
i y
y
(5.34)
Demonstratie. Cum f este monogena n punctul z0 , exist

a limita n z0 a
raportului incrementar (5.30) si aceasta limita este f 0 (z0 ). T
inand cont de
expresia (5.29), rezulta ca
f 0 (z0 ) = xx
lim
0
yy0
u(x, y) u(x0 , y0 ) + i(v(x, y) v(x0 , y0 ))

.
x x0 + i(y y0 )
(5.35)
Sa consideram ntai ca z z0 pe o paralela la una din axele de coordonate. Daca aceasta paralela este la axa Ox, atunci y = y0 si z z0 este
echivalent cu x x0 , ncat (5.35) devine
f 0 (z0 ) = lim
xx0
v(x, y0 ) v(x0 , y0 )
u(x, y0 ) u(x0 , y0 )
+ i lim
.
xx0
x x0
x x0
(5.36)
Din (5.36) rezulta ca exista limitele din membrul al doilea si:
u(x, y0 ) u(x0 , y0 )
lim
x x0
v(x, y0 ) v(x0 , y0 )
lim
xx0
x x0
xx0
= Re f 0 (z0 );
(5.37)
=
Im f 0 (z
0 ).
Relatiile din (5.37) arata ca functiile reale u si v de variabilele reale x si y

sunt derivabile partial n punctul (x0 , y0 ) n raport cu variabila x si aceste
derivate partiale sunt:
(x0 , y0 ) =
Re f 0 (z0 );
x
v
(x0 , y0 ) = Im f 0 (z0 ).
x
(5.38)
Apoi, daca z z0 pe o paralela la axa Oy, atunci x = x0 , z z0 este

echivalent cu y y0 si (5.35) devine
f 0 (z0 ) =
1
u(x0 , y) u(x0 , y0 )
v(x0 , y) v(x0 , y0 )
lim
+ i lim
. (5.39)
yy0
i yy0
y y0
y y0
Din (5.39) deducem ca ca functiile reale u si v de variabilele reale x si y

sunt derivabile partial n punctul (x0 , y0 ) n raport cu variabila y si ca aceste
152
Ion Craciun
derivate partiale sunt:
(x0 , y0 )
=
Re f 0 (z0 );
y
(x0 , y0 ) = Im f 0 (z0 ).
(5.40)
Din (5.38) si (5.40) rezulta conditiile CauchyRiemann (5.32) iar daca tinem
cont ca f 0 (z0 ) = Re f 0 (z0 ) + i Im f 0 (z0 ), rezulta ca au loc (5.33) si (5.34).
Teorema 5.4.2 Dac
a functiile reale u, v F(D), sunt derivabile ntro vecin
atate a punctului (x0 , y0 ) D IR2 , iar derivatele partiale de ordinul
nt
ai ale lor sunt continue n (x0 , y0 ) si satisfac n acest punct conditiile
CauchyRiemann (5.32), atunci functia complex
a (5.29) este monogen
a n
z0 = x0 + i y0 .
Demonstratie. Din ipoteze rezulta ca functiile u si v sunt diferentiabile n
punctul (x0 , y0 ) D, deci exista functiile reale si de variabilele reale x
si y, definite pe D, continue n (x0 , y0 ) si egale cu zero n acest punct, astfel
ncat cresterile:
u = u(x, y) u(x0 , y0 ); v = v(x, y) v(x0 , y0 ),
(5.41)
ale respectiv functiilor u si v, corespunz

atoare cresterilor
x = x x0 , y = y y0 ,
(5.42)
sa fie
u
u
(x0 , y0 )x +
(x0 , y0 )y + (x, y)|z z0 |,
u =
v
v
(x0 , y0 )x +
(x0 , y0 )y + (x, y)|z z0 |.
v =
(5.43)
Sa evaluam cresterea functiei f n z0 corespunz

atoare cresterii z = z z0 ,
f (z0 , z) = f (z0 + z) f (z0 ).
(5.44)
Folosind (5.29) si (5.41) rezulta ca aceasta crestere este

f (z0 , z) = u + iv.
(5.45)

a complexa
153
Inlocuind n (5.45) expresiile (5.43) si tin

and cont de conditiile Cauchy
Riemann (5.32), obtinem
f (z0 , z) =
(x0 , y0 ) + i
v
(x0 , y0 ) z + ( + i ) |z|.
x
(5.46)
Impartind ambii membri ai egalitatii (5.46) prin z si trecand la limita

pentru z 0, obtinem
u
v
|z|
f (z0 , z)
=
(x0 , y0 )+i (x0 , y0 )+ lim (+i )
. (5.47)
z0
z0
z
x
x
z
lim
|z|
Deoarece functia +i are limita zero n z0 , iar functia
este marginit
a,
z
avem
|z|
lim ( + i )
= 0.
(5.48)
z0
z
Din (5.47) si (5.48) rezulta ca raportul incrementar n z0 al functiei f are
limita n punctul z0 si aceasta este
u
v
f (z0 , z)
=
(x0 , y0 ) + i (x0 , y0 ).
z0
z
x
x
lim
(5.49)
Asadar, functia f este monogena n z0 si derivata sa n z0 este (5.33).

Daca n (5.47) folosim conditiile CauchyRiemann ajungem la concluzia
1 u
v
f (z0 , z)
|z|
=
(x0 , y0 ) + i (x0 , y0 ) + lim ( + i )
,
z0
z0
z
i y
y
z
lim
de unde, prin trecere la limita pentru z 0, se obtine ca derivata functiei

f n punctul z0 este (5.34).
Exercitiul 5.4.1 S
a se determine punctele z = x + iy n care functiile de
mai jos sunt monogene si s
a se calculeze derivatele n punctele determinate:
10 .
f (z) = x2 4xy + y + i(3x y 2 );
20 .
f (z) = z 2 + 2zz 2z 2 + 3z + 2z,
unde z = x iy este conjugatul num

arului complex z = x + iy.
Solutie. 10 . Partea reala a functiei f este u(x, y) = x2 4xy + y, iar cea
imaginara este v(x, y) = 3x y 2 . Ecuatiile CauchyRiemann sunt
2x 4y
= 2y
4x + 1 = 3.
154
Ion Craciun
Cum solutia acestui sistem este x0 = 1, y0 = 1 rezulta ca functia data este

monogena n punctul z0 = 1 + i si
f 0 (z0 ) =
v
u
(1, 1) + i
(1, 1) = 2 + 3i.
x
x
20 . Functia se scrie
f (z) = x2 + 3y 2 + 5x + i(6xy + y),
iar conditiile CauchyRiemann conduc la sistemul
(
2x + 5 = 6x + 1
6y
6y,
de unde rezulta solutia x0 = 1, y0 = 0. Asadar, functia data este monogena

numai n punctul z0 = 1 + i 0 = 1.
u
v
Derivata functiei f n z0 este f 0 (z0 ) =
(1, 0) + i
(1, 0) = 7.
x
x
5.5
Functie olomorf
a. Propriet
ati

a f F(D, C)
|
se numeste olomorf
a pe
D dac
a este monogen
a n fiecare punct z D.
Definitia 5.5.2 Dac
a f F(D, C)
|
este olomorf
a pe D, atunci functia
f (z + z) f (z)
z0
z
f 0 : D C,
|
f 0 (z) = lim
(5.50)
se numeste derivata functiei f.

Observatia 5.5.1 Din Teorema 5.4.1deducem c
a dac
a f F(D, C)
|
este
functie olomorf
a pe D, atunci derivata f 0 (z) are una din urm
atoarele expresii:
f 0 (z) =
f 0 (z) =
u
v
(x, y) + i
(x, y),
x
x
1 u
v
(x, y) + i (x, y) ,
i y
y
() z = x + i y D;
() z = x + i y D.
(5.51)
(5.52)

a complexa
155
Teorema 5.5.1 Dac

a f F(D, C)
|
este functie olomorf
a pe D si f 0 (z) = 0,
() z D, atunci f (z) = const. pe D.
Demonstratie. Intr-adevar, din f 0 (z) = 0, (5.51) si (5.52) rezulta ca n
orice punct (x, y) D sunt satisfacute egalitatile
u
(x, y) = 0;
x
u
(x, y) = 0;
y
v
(x, y) = 0;
x
v
(x, y) = 0
y
si deci diferentialele functiilor u si v sunt nule pe D. Asadar, u(x, y) = C1 ,

v(x, y) = C2 , de unde rezulta f (z) = C1 + i C2 .
Teorema 5.5.2 Dac
a functia complex
a f (z) = u(x, y) + i v(x, y) este olomorf
a pe domeniul D C
|
si u, v C 2 (D), atunci u si v sunt functii
armonice.
Demonstratie. Deoarece functia f este olomorfa pe D, u si v verific
a
conditiile CauchyRiemann pe D
(x, y)
(x, y)
v
(x, y)
y
v
=
(x, y).
x
(5.53)
Dar, n baza criteriului lui Schwarz de egalitate a derivatelor partiale

mixte, avem ca derivatele partiale mixte de ordinul al doilea ale oricarei din
functiile u si v sunt egale si deci putem scrie:
2u
2u
(x, y) =
(x, y);
xy
yx
2v
2v
(x, y) =
(x, y), () (x, y) D.
xy
yx
(5.54)
Derivand prima relatie (5.53) n raport cu x, a doua n raport cu y,
adunand si tinand cont de a doua relatie (5.54), obtinem
2u
2u
(x,
y)
+
(x, y) = 0,
x2
y 2
() (x, y) D,
(5.55)
care arata ca u este functie armonica.

In mod analog obtinem ca v este functie armonica, deci ca
2v
2v
(x,
y)
+
(x, y) = 0, () (x, y) D.
x2
y 2
(5.56)
156
Ion Craciun
Cu ajutorul operatorului lui Laplace 2 =

(5.56) se scriu:
2
2
+
, relatiile (5.55) si
x2 y 2
2 u = 0; 2 v = 0,
(5.57)
fiecare din ele exprimand ca, n ipoteze suplimentare de regularitate, partea

reala si partea imaginara a unei functii olomorfe sunt functii armonice.
Teorema 5.5.3 (Determinarea unei functii olomorfe c
and se cunoaste partea sa real
a) Dat
a o functie armonic
a u = u(x, y), (x, y)
D IR2 , exist
a functii olomorfe pe D de forma f (z) = u(x, y) + i v(x, y) si
oricare dou
a asemenea functii difer
a printro constant
a pur imaginar
a iC,
unde C IR.
Demonstratie. Cum partea reala este cunoscuta, pentru a determina functia olomorfa f trebuie sa determinam partea ei imaginara v. Functia v trebuie sa fie tot armonica si legata de functia u prin relatiile CauchyRiemann
(5.53).
Daca n diferentiala functiei v
dv =
v
v
dx +
dy
x
y
tinem cont de relatiile CauchyRiemann (5.53), deducem

dv =
u
u
dx +
dy.
y
x
(5.58)
Dar, expresia diferential

a din membrul doi al relatiei (5.58) este o diferentiala totala exacta, deorece conditia de integrabilite
u
u
=
,
y y
x x
(2 u = 0)
(5.59)
este verificata n baza faptului ca u este functie armonica. Relatia (5.59)

arata ca integrala curbilinie din expresia diferential
a a membrului doi din
(5.58) este independent
a de drum, depinzand doar de extremitatile acestuia.
Integrand (5.58) pe un drum paralel cu axele de coordonate cu extremitatile
M0 (x0 , y0 ) fixat si M (x, y) variabil, obtinem
v(x, y) = v(x0 , y0 )
Z x
u
x0
(t, y0 )dt +
Z y
u
y0
(x, t)dt.
(5.60)

a complexa
157
Astfel, functia v se determina pan

a la o constant
a arbitrara care poate fi
determinata daca se cunoaste valoarea functiei olomorfe f (z) ntrun punct
z0 = x0 + i y0 .
Asemanator se demonstreaza si cazul n care se da partea imaginara
v = v(x, y), functie armonica pe D. Si n acest caz functia f (z) se determina
pana la o constanta reala aditiva. In adevar, avem
i f (z) = v(x, y) i u(x, y)
si cum functia are ca parte reala chiar v(x, y), suntem condusi la problema
precedenta. Formula de determinare a functiei u este aseman
atoare celei din
(5.60) si are forma
u(x, y) = u(x0 , y0 ) +
Z x
v
x0
(t, y0 )dt
Z y
v
y0
(x, t)dt.
(5.61)
Se vede ca functia f este determinata pan

a la o constant
a arbitrara
care se poate determina daca se cunoaste valoarea functiei f n punctul
z0 = x0 + iy0 .
Exercitiul 5.5.1 S
a se determine functia olomorf
af :C
| C
| a c
arei parte
x
real
a este functia u(x, y) = e cos y si care n z = 0 are valoarea f (0) = 1.
Solutie. Mai ntai se verifica ca u este functie armonica. Apoi, luand n
(5.60) pe x0 = 0, si y0 = 0, adica z0 = 0, avem ca partea imaginara a functiei
f este
Z
Z
v(x, y) = v(0, 0) +
et sin 0 dt +
ex cos t dt.
T
inand cont ca f (0) = 1, deducem v(0, 0) = 0 si deci
x
v(x, y) = e
Z y
0
cos t dt = ex sin y.
Prin urmare, f (z) = ex cos y+i ex sin y. Din (5.24) rezulta cos y+i sin y =
si daca tinem cont ca ex eiy = ex+i y = ez , avem ca f (z) = ez . Aceasta
este functia exponentiala din complex care va fi studiata ntrun paragraf
ulterior.
eiy
Exercitiul 5.5.2 S
a se determine functia olomorf
af :C
| \{0} C
| a c
arei
y
x
parte imaginar
a este functia v(x, y) = e sin y + 2
si care n z = 1 are
x + y2
valoarea f (1) = 1.
158
Ion Craciun
Solutie. Verificam mai nt

ai daca functia v(x, y) este armonica. Pentru
derivatele partiale de ordinul nt
ai gasim expresiile
(x, y)
(x, y)
= ex sin y
= ex cos y +
(x2
2xy
+ y 2 )2
x2 y 2
,
(x2 + y 2 )2
iar pentru cele de ordinul al doilea nemixte, avem

2
v
(x, y)
x2
2v
(x, y)
y 2
= ex sin y + 2y
3x2 y 2
,
(x2 + y 2 )3
= ex sin y 2y
3x2 y 2
,
(x2 + y 2 )3
2v
2v
(x,
y)
+
(x, y) = 0, ceea ce demonx2
y 2
streaza ca v este functie armonica.
Pentru determinarea functiei u = u(x, y), aplicam formula (5.61), lu
and
x0 = 1, y0 = 0. Observ
am ca din f (1) = 1 avem u(1, 0) = 1 si (5.61) conduce
la
Z x
Z y
1
2xt
u(x, y) = 1 +
et + 2 dt +
ex sin t + 2
dt.
t
(x + t2 )2
1
0
de unde se vede ca 2 v(x, y) =
Integrand, rezulta
u(x, y) = 2 e + ex cos y
deci
f (z) = 2 e + ex cos y
x2
x
,
+ y2
x
y
x
+
i
e
sin
y
+
.
x2 + y 2
x2 + y 2
Exista un procedeu simplu pentru a gasi expresia lui f n variabil

a z si
acesta consta n trecerea lui x n z si anularea lui y.
Aplicand acest procedeu expresiei de mai sus a functiei, obtinem
1
f (z) = 2 e + ez .
z
Constatam ca functia f (z) a fost determinata exact deoarece sa precizat si
valoarea sa ntrun punct.

a complexa
159
Operatiile cu functii olomorfe decurg din (5.50) si rezulta ca sunt asemanatoare proprietatilor functiilor reale de o variabil
a reala derivabile. Renuntand la scrierea variabilei z, avem:
(f + g)0 = f 0 + g 0 ;
(f g)0 = f 0 g + f g 0 ;
f 0
f 0 g f g0
;
g2
(f )0 = f 0 () 0 ;
(f 1 )0 (w0 ) =
1
, unde w0 = f (z0 ) etc.
f 0 (z0 )
Definitia 5.5.3 Diferentiala unei functii olomorfe este

df (z) = f 0 (z) dz
(5.62)
unde dz = dx + i dy.
Regulile de calcul cu diferentiala din real sunt valabile si n complex.
5.6
Puncte ordinare si puncte singulare. Planul

lui Gauss
Definitia 5.6.1 Un punct z D C

| se nume
ste punct ordinar pentru
functia complex
af :DC
| dac
a exist
a o vecin
atate V V(z) cu proprietatea f olomorf
a pe multimea V D.
Definitia 5.6.2 Un punct z C
| care nu este punct ordinar pentru funct
ia
complex
af :DC
| se nume
ste punct singular al functiei.
Intre punctele singulare ale unei functii complexe, remarcam pe cele de
tip pol.
Definitia 5.6.3 Punctul z = a C
| este un pol al funct
iei f : D C,
| dac
a
exist
a un num
ar natural , numit ordinul polului, astfel nc
at functia
(z) = (z a) f (z)
s
a aib
a n z = a un punct ordinar, iar (a) 6= 0.
160
Ion Craciun

a z = a este un pol de ordin pentru functia complex
a f, valorile functiei se scriu sub forma
f (z) =
(z)
,
(z a)
unde (a) 6= 0 si z = a este un punct ordinar pentru functia complex

a .
Daca n Definitia 5.6.3 avem = 1, polul se spune ca este simplu. Daca
= 2, polul se numeste dublu, s. a. m. d.
Definitia 5.6.4 Un punct z = a se numeste zerou de ordin n al functiei
f :DC
| dac
a exist
a n IN si o functie : D C,
|
olomorf
a pe D, cu
(a) 6= 0, astfel nc
at
f (z) = (z a)n (z), () z D.
Definitia 5.6.5 Prin punctul de la infinit al planului variabilei z se
1
ntelege punctul corespunz
ator punctului = 0 din relatia z = .
Observatia 5.6.2 Planul complex contine un singur punct la infinit; acesta

se noteaz
a cu z = .
Definitia 5.6.6 Planul variabilei complexe z, completat cu punctul de la
infinit, se numeste planul complex sau planul lui Gauss, notat cu (z).
Modulul numarului complex z = este , iar argumentul sau este
nedeterminat. O vecin
atate || < r a punctului = + i = 0 din planul
1
O0 se transforma prin relatia z = n multimea punctelor z care satisfac
1
inegalitatea |z| >
= R, deci n exteriorul discului nchis, de raza R, cu
r
centrul n originea planului complex (z). Inegalitatea |z| > R reprezint
ao
vecin
atate a punctului de la infinit n planul variabilei (z).
5.7
Functii elementare de o variabil

a complex
a
5.7.1
Functia polinom n planul complex
Cea mai simpla functie elementar

a nebanala este functia polinomial
a de
gradul n IN
P :C
| C,
|
P (z) = A0 + A1 z + A2 z 2 + + An z n , () z C,
|

a complexa
161
unde A0 , A1 , . . . , An sunt constante complexe.

Functia polinomiala o vom numi adesea polinom.
Teorema 5.7.1 Polinomul P este o functie olomorf
a pe C.
|
Demonstratie. Evident, functia constant
a este olomorfa si are derivata
nula n orice punct din C.
|
Functia identica P (z) = z este, de asemenea, olomorfa si derivata sa este
egala cu 1 n orice z C,
| deoarece
P 0 (z) = lim
z0
P (z + z) P (z)
z + z z
= lim
= 1.
z0
z
z
Functia putere naturala a lui z, cu valorile f (z) = z k , k IN , este un

produs de k functii egale cu functia identic
a. Folosind definitia unei functii
monogene ntrun punct si definitia unei functii olomorfe deducem ca functia putere cu exponent k IN este olomorfa pe C
|
si derivata sa are valorile
f 0 (z) = kz k1 , () z C.
|
Functia complexa ale carei valori se calculeaza dupa legea Ak z k este olomorfa pe C
| fiind produsul a dou
a functii cu aceasta proprietate. Polinomul
P, fiind o suma de functii de de forma Ak z k , este o functie olomorfa pe C.
|
Aplicand definitia derivatei unei functii complexe ntrun punct, gasim
P 0 (z) = A1 + 2A2 z + 3A3 z 2 + + nAn z n1 ,
de unde se vede ca derivata functiei polinom are aceeasi forma ca n cazul
real.
Reamintim o proprietate important
a a polinomului. Datorita faptului ca
C
| este un corp algebric
nchis, n sensul ca toate rad
acinile unui polinom cu
coeficienti numere complexe sunt numere complexe, orice polinom de gradul
n > 1 admite descompune n factori
P (z) = An (z z1 )m1 (z z2 )m2 (z zp )mp , mk IN ,
unde z1 , z2 , . . . , zp C
| rad
acini distincte de respectiv multiplicit
ati m1 , m2 ,
, mp , cu m1 + m2 + + mp = n.
Asadar, zerourile functiei polinom formeaza o multime discreta n sensul
ca fiecare element al acesteia este un punct izolat al domeniului de definitie
al unei functii polinom. Se poate demonstra un rezultat mai general, si
anume
Teorema 5.7.2 Dac
a f este o functie olomorf
a pe un domeniu D, multimea
zerourilor sale continute n D este discret
a.
162
Ion Craciun
Se mai spune ca zerourile unei functii olomorfe sunt puncte izolate.

Dupa ce vom studia si functia rational
a, vom cerceta natura punctului
de la infinit pentru functia polinom de gradul n si vom arata ca este un pol
de ordin n.
5.7.2
Functia rational
a
Fie P si Q doua functii polinomiale definite pe C

| cu valori
n C,
|
P (z) = A0 + A1 z + + An z n , Q(z) = B0 + B1 z + + Bm z m .
Fie a, b, . . . , ` C
| r
ad
acinile distincte ale polinomului Q si , , . . . ,
ordinele lor de multiplicitate. Atunci,
Q(z) = Bm (z a) (z b) (z `) .
a de variabil
a complex
a f =
pe domeniul C
| \ {a, b, . . . , `}, se nume
ste functie rational
a.
P
, definit
a
Q
In cazul cand Q este un polinom nenul de grad zero (o constant

a complexa), functia rational
a corespunzatoare se reduce la o functie polinom care
se mai numeste functie rational
a ntreag
a.
Teorema 5.7.3 Functia rational
a n complex f =
domeniul D = C
| \ {a, b, . . . , `}.
P
este olomorf
a pe
Q
Demonstratie. Functiile polinom P si Q, cu ajutorul carora se defineste

functia rationala f, sunt functii olomorfe pe C.
| C
atul a doua functii olomorfe,
acolo unde el exista, este o functie olomorfa. Prin urmare, functia rational
a
P
f=
este olomorfa n C
| \ {a, b, . . . , `}.
Q
P
este o functie rational
a definit
a pe domeQ
niul D = {z C|
|
Q(z) 6= 0} si a, b, . . . , ` sunt r
ad
acinile distincte ale
polinomului Q, iar , , . . . , sunt respectiv ordinele lor de multiplicitate,
atunci punctul z = a este un pol de ordin , z = b este un pol de ordin ,
, z = ` este un pol de ordinul pentru functia rational
a f.
af =
Sa cercetam comportarea functiei rationale n punctul de la infinit.

a complexa
Pentru aceasta, n f (z) trecem pe z n
163
1
si avem
A1
An
+ + n
m An + An1 + + A1 n1 + A0 n
=
= n
.
B1
Bm
Bm + Bm1 + + B1 m1 + B0 m
B0 +
+ + m
A0 +
Cercetam natura punctului = 0 pentru noua functie.

Distingem doua cazuri, si anume:
n > m, = 0 este un pol de ordin n m;
n m, = 0 este un punct ordinar.
Deci, functia rationala are n punctul de la infinit un pol sau un punct
ordinar, dupa cum gradul numar
atorului este mai mare ori mai mic sau egal
cu gradul numitorului. Am demonstrat
Teorema 5.7.4 Functia rational
a nu are alte singularit
ati n planul complex (z) dec
at poli.
Functia polinom este un caz particular de functie rational
a pentru care
m = 0.
Folosind Teorema 5.7.4 deducem ca functia polinom de gradul n are n
punctul de la infinit un pol de ordin n.
5.7.3
Functia exponential
a
Vom determina o functie complexa f de variabila complexa z = x + iy, care

sa satisfaca axiomele:
1. sa fie functie olomorfa n tot planul complex din care se exclude punctul
de la infinit;
2. sa satisfaca relatia functional
a f (z1 + z2 ) = f (z1 ) f (z2 ), () z1 , z2
(z) \ {};
3. restrictia functiei f la axa reala sa fie functia exponential
a reala ex ,
Re
z
x
adica f (Re z) = e
=e ;
4. valoarea n z a functiei conjugate f s
a fie egala cu valoarea functiei f
n conjugatul complex a lui z, adic
a f (z) = f (z), () z (z) \ {}.
164
Ion Craciun
Sa calculam patratul modulului valorii n z = x+iy a functiei f care satisface

axiomele de mai sus. Avem
|f (z)|2 = f (z) f (z) = f (z) f (z) = f (z + z) = f (2x) = e2x ,
de unde |f (z)| = ex .
Avand n vedere ca orice num
ar complex se poate scrie sub forma trigonometrica si notand cu (x, y) argumentul lui f (z), rezult
a ca
f (z) = ex (cos (x, y) + i sin (x, y)).
Partea reala u(x, y) si partea imaginara v(x, y) a lui f (z) sunt
u(x, y) = ex cos (x, y), v(x, y) = ex sin (x, y).
Cum f este functie olomorfa, u si v trebuie sa satisfaca conditiile Cauchy
Riemann (5.32), deci
x cos (x, y) (x, y) sin (x, y)
= ex
(x, y) cos (x, y),

y
(x, y) cos (x, y) + sin (x, y)

ex
= ex
(x, y) sin (x, y).

y
Dupa simplificare cu ex , obtinem sistemul de ecuatii diferentiale cu derivate partiale
(x, y) sin (x, y) =

cos (x, y)
(x, y) cos (x, y) + sin (x, y) =
(x, y) cos (x, y),

y
(x, y) sin (x, y)

y
pe carel interpretam ca un sistem algebric liniar si neomogen n necunos
cutele
(x, y) si
(x, y). Solutia acestui sistem este
x
y
(x, y) = 0,
x
(x, y) = 1
y
si deci diferentiala functiei este egala cu dy, ceea ce arata ca (x, y) difera
de y printro constant
a. Asadar, (x, y) = y + C, unde C este o constant
a
reala arbitrara. Impunand acum a treia axioma, adica f (Re z) = eRe z ,

a complexa
165
ceea ce revine la a face y = 0 n expresia lui f (z) sub forma trigonometrica,

obtinem
ex (cos C + i sin C) = ex = cos C + i sin C = 1 =
cos C
sin C
= 1,
= 0.
O solutie a ultimului sistem este C = 0 si deci (x, y) = y. Asadar,

expresia functiei cautate este
f (z) = ex (cos y + i sin y).
Notam aceasta functie cu ez si o numim functia exponential
a. Prin urmare,
ez = ex (cos y + i sin y).
Daca n aceasta egalitate punem x = 0, deducem
ei y = cos y + i sin y.
Trecand pe y n y, avem si
ei y = cos y i sin y.
Din ultimele doua relatii se obtin formulele lui Euler:
cos y =
ei y + ei y
ei y ei y
; sin y =
.
2
2i
Partea reala a functiei exponentiale este u(x, y) = ex cos y, iar partea

imaginara este v(x, y) = ex sin y. Derivatele partiale n raport cu x ale acestor functii sunt
u
(x, y) = ex cos y = u(x, y),
x
v
(x, y) = ex sin y = v(x, y).
x
(5.63)
Teorema 5.7.5 Derivata functiei exponentiale f (z) = ez este

f 0 (z) = f (z) = ez ,
() z (z) \ {}.
(5.64)
Demonstratie. Daca se aplica una din formulele de calcul ale derivatei

unei functii complexe, de exemplu
f 0 (z) =
u
v
+i
,
x
x
si se tine cont de (5.63), se obtine (5.64).
166
Ion Craciun
Teorema 5.7.6 Functia exponential

a este periodic
a si perioada principal
a
este T1 = 2i.
Demonstratie. Daca exista T = A + i B C
| \ {0}, astfel
nc
at f (z + T ) =
f (z), () z C,
| aceasta revine la
ex+A (cos (y + B) + i sin (y + B)) = ex (cos y + i sin y), () z C.
|
Pentru aceasta este necesar si suficient ca
ex+A = ex , y + B = y + 2k, k Z , () x, y IR.
Din prima egalitate rezulta A = 0, iar din a doua B = 2k, k Z .
Asadar, T poate lua toate valorile Tk = 2ki, cu k Z . T1 = 2i, este
perioada principala.
5.7.4
Functiile circulare si functiile hiperbolice
Definitia 5.7.2 Pe multimea numerelor complexe C

| definim urm
atoarele
functii:
functiile circulare cosinus si sinus, notate cos, respectiv sin, cu
valorile
eiz + eiz
eiz eiz
(5.65)
, sin z =
, () z C;
|
2
2i
functiile cosinus hiperbolic si sinus hiperbolic, notate cosh, respectiv sinh, cu valorile
cos z =
cosh z =
ez ez
ez + ez
, sinh z =
, () z C.
|
2
2
(5.66)
Observatia 5.7.2 Functiile definite n (5.65) sunt prelungiri n C

| ale functiilor reale date n (5.27). O observatie similar
a are loc si pentru functiile
hiperbolice.
Teorema 5.7.7 Functiile circulare si functiile hiperbolice au urm
atoarele
propriet
ati:
sunt functii olomorfe pe C
| ale c
aror derivate sunt:
(cos z)0 = sin z,
(sin z)0 = cos z;
(cosh z)0 = sinh z, (sinh z)0 = cosh z;

a complexa
167
functiile circulare cos si sin au aceleasi perioade ca restrictiile lor la IR,

iar perioada lor principal
a este 2. Functiile hiperbolice au periaodele
Tk = k 2i, k Z , perioada principal
a fiind 2i;
ntre functiile circulare si functiile hiperbolice exist
a relatiile
cos iz = cosh z,
sin iz = i sinh z, () z C;
|
(5.67)
zerourile functiilor circulare sunt numere reale si coincid cu zerourile

restrictiilor lor la IR,
cos z = 0
z=
+ k,
2
sin z = 0
z = k, k Z ,
iar cele ale functiilor hiperbolice sunt:

cosh z = 0 = z = i
+ k ; sinh z = 0 = z = ki, k Z .
Demonstratie. Functiile ez , eiz , eiz rezulta din compunerea unor funcIn consecint
tii elementare olomorfe pe C.
|
a, functiile cos z, sin z, cosh z,
sinh z sunt olomorfe pe C,
|
fiind combinatii liniare de functii olomorfe pe
C.
|
Pentru calculul derivatelor acestor functii folosim operatiile cu functii
olomorfe. Avem
eiz eiz
1
= sin z.
(cos z)0 = (ieiz ieiz ) =
2
2i
Celelalte formule de derivare se obtin analog.
Pentru determinarea perioadei functiei cos z se procedeaza ca n Teorema
5.7.6. Asadar ncercam sa determinam T 6= 0, astfel nc
at sa avem
cos (z + T ) = cos z, () z C,
|
de unde se gaseste Tk = 2k, k Z . Perioada principala se obtine pentru
k = 1.
Pentru celelalte functii se procedeaza similar.
Din (5.65) rezulta
cos iz =
ez ez
ez + ez
= cosh z, sin iz =
= i sinh z.
2
2i
Pentru determinarea zerourilor functiei f (z) = cos z, rezolv

am ecuatia
cos z = 0. Aceasta conduce la eiz + eiz = 0 care este echivalent
a cu ecuatia
168
Ion Craciun
e2iz = 1. Punand z = x + iy si comparand modulele si argumentele, se

obtine sistemul
2y
= 1
e
2x
= + 2k, k Z ,
de unde deducem y = 0, x = + k, k Z . Prin urmare, functia cos z are

2
zerourile z = + k, k Z .
2
Analog se determina si zerourile celorlalte functii.
Observatia 5.7.3 Folosind (5.65), se pot demonstra usor relatiile:
cos (z1 + z2 ) = cos z1 cos z2 sin z1 sin z2
sin (z1 + z2 ) = sin z1 cos z2 + sin z2 cos z1
cos2 z + sin2 z = 1
cos 2z = cos2 z sin2 z
sin 2z = 2 sin z cos z.
Din acestea, folosind relatiile (5.67), rezult
a
cosh (z1 + z2 ) = cosh z1 cosh z2 + sinh z1 sinh z2
sinh (z1 + z2 ) = sinh z1 cosh z2 + sinh z2 cosh z1
cosh2 z sinh2 z = 1
cosh 2z = cosh2 z + sinh2 z
sinh 2z = 2 sinh z cosh z.
Partile reale si partile imaginare ale functiilor circulare si hiperbolice se
pot obtine acum cu usurint
a. De exemplu,
sin z = sin(x + iy) = sin x cos iy + sin iy cos x = sin x cosh y + i sinh y cos x.
Definitia 5.7.3 Functiile circulare tg z, cot z si functiile hiperbolice tanh z,
coth z se definesc prin:
sin z
cos z
sinh z
cosh z
tg z =
; cot z =
; tanh z =
; coth z =
.
cos z
sin z
cosh z
sinh z
Vom trece la studiul unor functii uzuale obtinute prin inversarea unor
functii olomorfe.

a complexa
5.7.5
169
Functia logaritmic
a
Daca n transformarea
w = ez ,
(5.68)
definita de functia exponentiala, intervertim rolul variabilelor, obtinem transformarea

z = ew = ef (z) ,
(5.69)
care defineste o noua functie w = f (z), numit
a inversa functiei exponentiale.
Sa folosim scrierea exponential
a a unui num
ar complex (5.25) si sa notam
z = r ei ;
w = u + iv,
(5.70)
unde r si [0, 2) sunt modulul, respectiv argumentul num

arului complex
z.
Inlocuind (5.70) n (5.69), n care w = u + iv, obtinem egalitatea
rei = eu+iv = eu eiv .
(5.71)
Cum functia exponentiala este periodica si cum doua numere complexe

sunt egale daca si numai daca modulele lor sunt egale iar argumentele difera
prin 2k, unde k Z , rezulta:
r = eu ;
v = + 2k.
(5.72)
Prima din relatiile (5.72) este o egalitate ntre doua numere reale si deci
u = ln r.
In acest mod, functia w = f (z) definita n (5.69) are expresia
f (z) = ln r + i( + 2k)
(5.73)
si se numeste functia logaritmic

a, notata cu
w = Log z.
(5.74)
Functia complexa de variabil

a complexa (5.74) generalizeaza functia
reala de variabila reala x 7 ln x si extinde definitia acesteia n domeniul
complex. Deoarece constanta k poate lua orice valori ntregi, functia logaritmica (5.74) are, pentru aceeasi valoare a variabilei z, o infinitate de
determin
ari.
Functia logaritmica (5.74) se mai scrie
w = Log z = ln r + i( + 2k) =
1
y
ln (x2 + y 2 ) + i arctg + 2k . (5.75)
2
x
170
Ion Craciun
y
Pentru functia arctg se ia determinarea cuprinsa ntre si +, care
x
verifica egalitatile:
(
r cos = x
r sin = y
Se verifica usor ca functia (5.75) este monogena si se observa ca ea este
definita n orice punct al planului complex situat la distant
a finita, far
a
origine, iar n origine ia valoarea .
Definitia 5.7.4 O functie complex
a de variabil
a complex
a f (z) se numeste
multiform
a dac
a unui punct z din domeniul de definitie al functiei i corespunde cel putin dou
a valori ale functiei f (z).
Datorita constantei k din (5.75) care poate lua orice valoare ntreag
a,
functia logaritmica este multiform
a si are o infinitate de valori. Acest rezultat se datoreaza faptului ca functia exponential
a, desi este olomorfa n tot
planul cu exceptia punctului de la infinit, nu este injectiva.
Se pune ntrebarea daca functia Log z nu se poate descompune ntro
infinitate de functii uniforme. Acestea se obtin dand succesiv lui k diferite
valori ntregi.
Aceasta descompunere este posibila, ns
a functiile astfel obtinute, numite
determin
arile sau ramurile functiei Log z, nu sunt far
a legaturi ntre ele, ci
ele se continu
a unele pe altele formand mpreun
a o singura functie, functia
multiforma Log z.
Sa presupunem ca am ales o valoare fixa pentru k. Avem
Log z = ln r + i( + 2k).
Daca z descrie un contur nchis care nconjoar
a o singura data originea
i
0
n sens pozitiv, plecand din punctul z0 = r0 e 6= 0 si revenind n acelasi
punct, functia pleaca de la valoarea ln r0 + i(0 + 2k) si ajunge cu o alta
valoare, dupa cum vom constata.
Marimea razei vectoare r = |z| variaz
a de la valoarea r0 , ns
a revine
la valoarea initiala far
a a se anula (conturul nu trece prin origine), ceea ce
nseamna ca partea reala a functiei pleaca de la valoarea ln r0 si revine tot
la ea dupa o variatie continu
a.
Partea imaginara ns
a, pleaca de la valoarea 0 + 2k si, dupa ce variaz
a
continuu, ajunge la valoarea (0 +2)+2k, deci partea imaginara ia valoarea
finala 0 + 2(k + 1).
Prin urmare, functia Log z pleac
a de la valoarea
Log k z0 = ln r0 + i(0 + 2k)

a complexa
171
si ajunge la valoarea
Log k+1 z0 = ln r0 + i(0 + 2(k + 1))
care este determinarea corespunzatoare lui k + 1.
Asadar, cand z nconjura originea, diferitele determinari ale functiei
Log z se permut
a ntre ele si de aceea nu le putem privi ca pe niste functii
independente (nu se pot separa) ci trebuiesc considerate ca ramuri ale unei
singure functii multiforme.
Definitia 5.7.5 Se numeste punct critic al functiei complexe de variabil
a
complex
a f un punct a C
| cu proprietatea c
a n orice domeniu carel
contine, functia f este multiform
a.
Daca z nconjura originea de p ori n sens pozitiv, Log z creste cu 2pi, iar
daca z nconjura originea de p ori n sens negativ, cresterea este 2pi.
Evident, daca z descrie un contur nchis care nu nconjur
a originea, functia Log z revine la valoarea ei initial
a.
Fiecare din determinarile (ramurile) functiei Log z este o functie uniform
a si olomorfa n orice domeniu care nu contine originea O. Pentru a fi
siguri ca un domeniu oarecare al functiei logaritmice nu contine originea, n
planul complex (z) se efectueaza o t
aietur
a printro semidreapta prin ori
gine. In planul complex n care este practicata aceasta taietur
a, oricare din
functiile Logk z este functie uniforma deoarece orice curba nchis
a din acest
plan nu poate nconjura originea.
Permutarea determinarilor functiei, deci caracterul ei de functie multiforma, se manifesta numai n domenii care contin originea. Prin urmare,
pentru functia Log z originea are un caracter singular si se numeste un punct
critic al functiei.
Dupa analiza functiei logaritm, se poate da o noua definitie functiei
multiforme precum si a functiei uniforme.
Definitia 5.7.6 Functia f : D C
| este multiform
a n domeniul D
C
| dac
a n D exist
a un contur nchis pe care transformarea w = f (z) l
transform
a ntrun arc deschis w0 w00 din planul uO0 v.
| este uniform
a n domeniul D dac
a
w = f (z) transform
a orice contur nchis situat n D ntrun contur nchis
din planul uO0 v.
172
Ion Craciun
Derivata functiei Log z se obtine usor observand ca, din ns

asi definitia
functiei logaritmice, avem
eLog z = z
(5.76)
In membrul ntai al relatiei (5.76) avem o functie compusa care este
monogena n tot planul coplex la distant
a finita cu exceptia originii. Derivand si tinand cont de (5.76), pentru z 6= 0 avem,
eLog z (Log z)0 = 1
Log z
1
.
z
(5.77)
Mai general, plecand de la (5.77), obtinem
Log f (z)
f 0 (z)
.
f (z)
(5.78)
Se observa ca atat (5.77) cat si (5.78) sunt extinderi n complex ale unor
rezultate din real.
5.7.6
Functia radical
Fie functia
i
z = r cos + i sin
= re2
2
2
si sa presupunem ca z descrie o data, n sens pozitiv, cercul cu centrul n O
si raza r0 plecand din punctul z0 = r0 ei0 . Atunci w pleaca de la valoarea
w0 = r0 e(i0 )/2 si, n timp ce creste de la valoarea 0 la valoarea 0 + 2,
0
0
creste de la valoarea
la valoarea
+ , iar w variaz
a continuu de la
2
2
2
0
i
+ i
0
w0 la w0 = r0 e 2
= w0 . Dac
a z descrie iarasi acelasi cerc, w revine
la valoarea initiala w0 dup
a o variatie continu
a.
Prin urmare, functia radical are doua determinari (ramuri) z si z,

sau
f1 (z) = r e(i)/2 , f2 (z) = r e(i)/2 ,

w=
care se permuta ntre ele atunci cand z nconjur

a originea. Se vede ca
originea este singurul punct critic al functiei situat la distant
a finita sau
punct de ramificatie pentru functia f (z) = z.

Daca n planul complex efectuam o t
aietur
a dea lungul unei semidrepte
care pleaca din origine, punctul z nu mai poate descrie curbe nchise care sa
nconjure originea.

a complexa
173
Observatia 5.7.4
In planul complex la distant
a finit
a n care am f
acut
t
aietura descris
a, functiile f1 (z) si f2 (z) sunt uniforme.
In concluzie, functiile f1 (z) si f2 (z) sunt uniforme n orice disc deschis
care nu contine originea.
5.7.7
Functii trigonometrice inverse
Daca n definitia functiei w = cos z intervertim rolurile variabilelor z si w,

obtinem functia inversa
w = arccos z
(5.79)
data de
eiw + eiw
.
2
Ultima ecuatie se poate scrie si n forma
z = cos w =
(5.80)
e2iw 2zeiw + 1 = 0,
de unde eiw
(5.81)
= z z 2 1 si deci
w = arccos z =
p
1
Log (z z 2 1).
i
(5.82)
In mod analog se defineste functia trigonometrica invers

a w = arcsin z
punand z = sin w. Se gaseste
e2iw 2izeiw 1 = 0,
(5.83)
care are radacinile eiw = iz 1 z 2 ce la randul lor conduc la expresia

functiei trigonometrice inverse
arccos z =
p
1
Log (iz 1 z 2 ).
i
(5.84)
Se vede ca atat arccos z cat si arcsin z sunt functii multiforme de z, caci

atunci cand z nconjura o dat
a
a punctul z = 1 sau z = 1, radicalul schimb
2
semnul, iar cand punctul z + z 1 nconjur
a odata originea, functia creste
cu 2. Prin urmare, pentru aceste doua functii inverse, punctele z = 1 si
z = 1 sunt puncte singulare pe care le numim si aici puncte critice.
Functia w = arctg z se defineste punand
z = tg w =
1 e2iw 1
i e2iw + 1
e2iw =
1 + iz
,
1 iz
174
Ion Craciun
de unde rezulta ca expresia functiei trigonometrice inverse (inversa functiei

tg) este
1
1 + iz
w = arctg z =
Log
.
2i
1 iz
Aceasta functie este, de asemenea, multiform
a, av
and punctele critice z =
i.
Analog se introduce functia invers
a a functiei trigonometrice cotangenta
lui z.
De remarcat ca toate aceste functii trigonometrice inverse se exprima
cu ajutorul functiei logaritmice aplicata unor expresii algebrice, ceea ce nu
apare n studiul acestor functii n real.
Datorita prezentei functiei logaritmice n expresiile acestor functii trigonometrice inverse, rezulta ca fiecare din ele are o infinitate de determinari.
5.7.8
Functii algebrice
O ecuatie algebrica de forma

A0 (z)wn + A1 (z)wn1 + + An1 (z)w + An (z) = 0
defineste pe w ca functie de z. Dac
a functiile Ak (z) sunt uniforme ntrun
domeniu D, se vede ca w va fi o functie multiform
a de z, av
and n determin
ari
pentru pentru fiecare z D. Daca toti coeficientii Ak (z) sunt polinoame n
z, functia w este definita n tot planul (z) si se poate arata ca are un num
ar
finit de puncte critice n acest plan. O astfel de functie se numeste functie
algebric
a, desi n general nu se poate exprima cu ajutorul radicalilor si al
operatiilor rationale efectuate asupra lui z.
Exista nsa si functii multiforme de variabil
a z care au o infinitate de
determinari, cum am vazut n cazul functiilor Log z, arctg z, etc. Acestea nu
sunt functii algebrice si de aceea se numesc functii multiforme transcendente.
5.8
Exercitii rezolvate
Exercitiul 5.8.1 S
a se determine punctele singulare la distant
a finit
a ale
functiilor de mai jos cercet
and pentru fiecare din ele si comportarea n punctul de la infinit:
1. f (z) = 2 + z z 2 ; 2. f (z) =
4. f (z) =
z3
;
1 z3
5. f (z) =
zi
;
z(z + 1)
3. f (z) =
2z 4 + 5z + 1
;
(z 2 6z + 8)2
z8 + 1
z 7 3z 2
;
6.
f
(z)
=
.
(z 2 + 4)3
z 2 6z + 9

a complexa
175
Solutie. Cu exceptia primei functii care este un polonom de gradul 2,

celelalte sunt functii rationale.
1. Functia f (z) este un polinom, deci este functie olomorfa n tot planul
complex la distanta finita. Punctul de la infinit este pol de ordinul al
doilea pentru aceasta functie.
2. Functia de la acest punct fiind functie rational
a, rad
acinile numitorului
sunt puncte singulare de tip pol. Prin urmare, z1 = 0 si z2 = 1
sunt poli de ordinul unu. Deoarece gradul num
ar
atorului este mai
mic decat gradul numitorului, punctul de la infinit este punct ordinar.
Prin urmare, functia data este olomorfa n orice domeniu, marginit
sau nemarginit, care nu contine punctele z1 = 0 si z2 = 1.
3. Punctele z1 = 2 si z2 = 4 sunt poli de ordinul al doilea, iar z = este
punct ordinar. Domeniul maxim n care functia f (z) este olomorfa
este planul complex din care sau scos punctele z1 = 2 si z2 = 4.
3
1
sunt poli de ordinul unu, iar z =
4. Punctele z1 = 1 si z2 = i
2
2
este punct ordinar. Prin urmare, functia f (z) este olomorfa n orice
domeniu, marginit sau nemarginit, care nu contine punctele z1 si z2 .
5. La distanta finita, functia f (z) are ca singularitati pe z1 = 2i si z2 =
2i care sunt puncte singulare de tip pol, fiecare din ele fiind pol de
ordinul trei. Punctul z3 = este pol de ordinul doi. Prin urmare,
functia f (z) este olomorfa n orice domeniu marginit care nu contine
punctele z1 = 2i si z2 = 2i.
6. Punctul z1 = 3 este pol de ordin doi, iar z2 = este pol de ordin
cinci. Functia f (z) este olomorfa n orice domeniu marginit care nu
contine punctul z1 .
Exercitiul 5.8.2 S
a se afle singularit
atile functiilor de mai jos, preciz
anduse natura punctului de la infinit:
z
z
2
1. f (z) = z + 9; 2. f (z) =
;
3. f (z) = ln
;
z1
(z i)2
z
1
1+z
z1
4. f (z) = ln
; 5. f (z) = e
; 6. f (z) = e sin z .
1z
176
Ion Craciun
Solutie. Primele doua functii sunt legate de functia radical, urmatoarele

doua sunt compuneri ale functiei logaritmice cu functii rationale, iar ultimele
sunt compuneri ale functiei exponentiale cu o functie rational
a si respectiv
cu o functie circulara.
1. z1 = 3i si z2 = + 3i sunt puncte critice algebrice, iar z = este
pol de ordinul unu. Functia f (z) este multiform
a, are doua ramuri si
fiecare din ele devine uniforma daca n planul complex se face o taietur
a
care sa uneasca cele doua puncte singulare la distant
a finita. Taietura
cea mai indicata este segmentul de dreapta de pe axa imaginara cu
extremitatile n z1 si z2 . Fiecare din ramuri este functie olomorfa n
orice domeniu marginit al planului n care sa efectuat taietura.
2. Punctul z1 = 1 este pol de ordinul unu, iar punctele z2 = 0 si z3 =
sunt puncte critice algebrice.
3. Punctele z1 = 0, z2 = i si z3 = sunt puncte critice logaritmice.
Functia f (z) are o infinitate de determinari (ramuri), fiecare din ele
fiind o functie olomorfa n orice domeniu marginit inclus n planul
complex din care se exclude taietura care poate fi reprezentat
a de
segmentul de dreapta ce uneste punctele z1 si z2 .
4. Punctele z1 = 1 si z2 = 1 sunt puncte critice logaritmice, iar punctul de la infinit este punct ordinar. Functia f (z) are o infinitate de
determinari (ramuri), fiecare din ele fiind o functie olomorfa n orice
domeniu marginit sau nemarginit inclus n planul complex din care se
exclude segmentul de dreapta ce uneste punctele z1 si z2 .
5. Punctele z1 = 0, z2 = 1 sunt puncte singulare esentiale izolate, iar
z = este punct ordinar.
6. z = k, unde k Z , sunt puncte singulare esentiale izolate, iar z =
este punct singular esential neizolat deoarece este limita unui sir de
puncte singulare esentiale.
Exercitiul 5.8.3 S
a se studieze functiile multiforme:
1. f1 (z) =
z 3 + 1;
3. f3 (z) = Log
zi
;
z+i
2. f2 (z) =
3 3
z + 1;
4. f4 (z) =
z 2 + 1 Log (z 2 + 1).

a complexa
177
Solutie. 1. Notam
z + 1 = r1
ei1 ,
1+i 3
1i 3
i2
z
= r2 e , z
= r3 ei3 .
2
2
Atunci functia f1 (z) se scrie
f1 (z) = r1 r2 r3 eki+i(1 +2 +3 )/2 .

T
inand seama de reprezentarea geometrica a adunarii si scaderii numerelor complexe, rezulta ca r1 este lungimea segmentului care uneste punctul 1 cu z, iar 1 este unghiul dintre axa reala si acest segment, masurat n
sens direct trigonometric. Interpret
ari analoage avem pentru r2 , 2 si r3 , 3 .
Cele doua ramuri ale functiei f1 (z) sunt:
f11 (z) =
r1 r2 r3 ei(1 +2 +3 )/2 ; f12 (z) = r1 r2 r3 ei+i(1 +2 +3 )/2 .
Observam ca f12 (z) = f11 (z).

Daca punctul z descrie un arc de curba zM z 0 , plec
and din punctul z si
fara a nconjura nici unul din punctele
1i 3
1+i 3
z1 = 1, z2 =
, z3 =
,
2
2
functia f1 revine la aceeasi valoare, ceea ce nseamn
a ca f1 (z 0 ) = f1 (z), unde
expresia lui f1 (z) poate fi una din cele scrise mai sus.
Daca z descrie arcul de curba zN z 0 , nconjur
and unul din punctele z1 ,
z2 , z3 sau toate trei si daca functia f1 pleac
a de la valoarea f11 (z), ea va
ajunge la valoarea
f1 (z 0 ) = r1 r2 r3 ei(k+(1 +2 +3 )/2) = f11 (z)

deoarece k = 1 daca este nconjurat un punct si k = 3 daca sunt nconjurate
toate punctele.
Daca z descrie un arc de curba care uneste z cu z 0 nconjur
and doua din
cele trei puncte, functia f1 revine cu aceeasi valoare.
Deci, cand punctul z descrie o curba care nconjoar
a un num
ar impar
din cele trei puncte, functia f1 trece de la o determinare la alta, iar cand
curba nconjoara un numar par de puncte valoarea functiei nu se schimb
a.
Punctele z1 , z2 , z3 sunt punctele critice ale functiei f1 .
Daca facem anumite t
aieturi n planul complex (z), ramurile functiei f1
devin functii uniforme pentru ca nu mai exista posibilitatea nconjur
arii unui
punct sau mai multe din cele trei.
178
Ion Craciun
Taieturile se pot efectua n patru moduri. Trei din aceste moduri constau
dintrun segment ce uneste doua din cele trei puncte la care se adauga cate
o semidreapta cu extremitatea n cel de al treilea punct, semidreapta ce nu
trebuie sa intersecteze segmentul care uneste celelalte doua puncte. Cel de
al patrulea sistem de taieturi consta din trei semidrepte disjuncte care au
extremitati cate unul din cele trei puncte.
2. Cu notatiile facute, valorile functiei f2 se scriu
f2 (z) =
2ki
i
3
r1 r2 r3 e 3 + 3 (1 +2 +3 )
Procedand similar, gasim ca functia f2 are trei determinari (cele obtinute dand lui k valorile 0, 1 si 2) si ca prin efectuarea taieturilor fiecare din
ramuri devine uniforma si olomorfa n orice domeniu care nu intersecteaz
a
taieturile.
3. Cu notatia z i = r1 ei1 , z + i = r2 ei2 , functia f3 se scrie
f3 (z) = ln
r1
+ i(1 2 + 2k), k Z .
r2
Daca z descrie un arc de curba care uneste pe z cu z 0 nconjur

and punctul
z = i, functia devine
f3 (z 0 ) = ln
r1
+ i(1 + 2 2 + 2k) = 2i + f3 (z).
r2
Daca arcul descris nconjoar

a pe z = i, avem f3 (z 0 ) = f3 (z) 2i. C
and
arcul descris nconjur
a ambele puncte z = i si z = i, functia revine cu
aceeasi valoare. Facand o taietur
a (de exemplu, segmentul care uneste cele
doua puncte), ramurile functiei devin uniforme. Aceste ramuri sunt uniforme
n orice domeniu simplu conex care nu contine nici unul din punctele critice
ale functiei f3 .
4. Cu aceleasi notatii ca la functia precedent
a, functia f4 (z) se scrie
f4 (z) =
r1 r2 eki+i(1 +2 )/2 ln r1 r2 + i(1 + 2 + 2k1 ) , k, k1 Z
si se studiaza ca mai sus.
Capitolul 6
Integrala curbilinie.
Teoremele lui Cauchy
6.1
Integrala curbilinie n planul complex si propriet

atile ei fundamentale
Fie C o curba neteda pe portiuni de lungime L situata n planul complex

(z) de ecuatii parametrice
C:
= (t)
t [, ],
, IR = [, +],
y = (t),
unde functiile si sunt derivabile pe portiuni, derivatele 0 , 0 sunt conti
nue si satisfac conditia 0 (t) + 0 (t) > 0. Specificarea coordonatelor x

si y ale punctelor curbei C este echivalent
a cu specificarea functiei complexe
de variabila reala
: [, ] C,
|
(t) = (t) + i (t),
t [, ],
sau cu specificarea ecuatiei curbei C cu ajutorul variabilei complexe z =

x + iy,
C : z = (t), t [, ].
Presupunem ca n fiecare punct al curbei C este data functia complexa
f (z) = u(x, y) + i v(x, y).
Conceptul de integral
a a functiei f (z) pe curba C se introduce aseman
ator cu integrala curbilinie din real.
179
180
Ion Craciun
Astfel, se considera o partitie a curbei C n n arce prin punctele de diviziune 0 , 1 , 2 , . . . , n , care corespund valorilor crescatoare ale parametrului
t, notate respectiv t0 = , t1 , t2 , . . . , tn1 , tn = , unde tk < tk+1 . Not
am
k = k k1 si formam suma integral
a
(k , k ) =
n
X
f (k ) k ,
(6.1)
k=1
unde k este un punct arbitrar de pe arcul curbei C de extremitati k1

si k .
Definitia 6.1.1 Dac
a exist
a limita sumei integrale (6.1) pentru
max{|k |, 1 k n} 0
si aceasta este independent
a de partitia curbei C si de alegerea punctelor
intermediare k , atunci se spune c

a functia complex
a de variabil
a complex
a
f (z) este integrabil
a pe curba C, iar limita se numeste integrala functiei
f (z) pe curba C si se noteaz
a
Z
C
f (z)dz.
(6.2)
Problema existentei integralei (6.2) se reduce la problema existentei unor

integrale curbilinii reale de tipul al doilea ale partii reale u si partii imaginare
v a functiei f (z). Intr-adev
ar, scriind
f (k ) = u(Pk ) + i v(Pk ),
k = k + ik ,
unde Pk (k , k ) C este imaginea num

arului complex k = k + i k , putem
reprezenta expresia (6.1) ca
(k , k ) =
n
X
u(Pk )k v(Pk )k + i
n
X
v(Pk )k + u(Pk )k .
i=1
k=1
Partea reala si partea imaginara a sumei (k , k ) sunt sumele integrale ale

respectiv integralelor curbilinii de al doilea tip
Z
Z
C
u(x, y) dx v(x, y) dy;
v(x, y) dx + u(x, y) dy,
(6.3)
cu presupunerea ca, pentru existenta integralelor (6.3), si deci a integralei

(6.2), este suficient ca functiile reale u si v s
a fie continue pe portiuni.
Capitolul 6 Integrala n complex. Teoremele lui Cauchy
181
Astfel, integrala (6.2) ia forma

Z
C
f (z)dz =
u(x, y) dx v(x, y) dy + i
v(x, y) dx + u(x, y) dy, (6.4)
Aceasta relatie poate sa serveasc

a ca definitie a integralei curbilinii a functiei
f (z) pe curba C.
Enumeram cateva proprietati care sunt consecinte evidente ale proprietatilor integralelor curbilinii de speta a doua:
Z
Z
AB
f (z)dz =
Z
Z
C
C1
BA
f (z)dz +
f (z)dz;
(6.5)
Z
C2
f (z)dz =
Z
(a f (z) + b g(z))dz = a
C1 C2
f (z)dz;
(6.6)
f (z)dz + b
g(z)dz,
(6.7)
unde C1 C2 este juxtapunerea curbelor C1 si C2 (se presupune prin urmare ca extremitatea curbei C1 coincide cu originea curbei C2 ), a si b sunt
constante complexe oarecare, iar f si g sunt functii complexe pentru care
exista integralele pe curba C;
Z
Z
f (z)dz
|f (z)| ds,
(6.8)
unde ds este elementul de arc al curbei C, integrala din membrul drept fiind
o integrala curbilinie reala de speta nt
ai;
Z
f (z)dz M L,
(6.9)
cu M = max |f (z)|;
zC
f (z)dz =
f (()) 0 () d,
(6.10)
unde z = () este o functie olomorfa care stabileste o corespondent

a biunivoca ntre curbele C si ;
Z
C
f (z)dz =
f ((t)) 0 (t) dt,
(6.11)
z = (t), t [, ] fiind o reprezentare parametrica a curbei C cu extremitatile () si ().
182
Ion Craciun
Egalitaea (6.11) este un caz particular al celei din (6.10) si constitue

formula de calcul a integralei curbilinii n complex.
Integrala din membrul al doilea din (6.11) este o integral
a definita a unei
functii complexe de variabil
a reala care se scrie
Z
f ((t)) (t) dt =
u((t), (t)) + i((t), (t))
0 (t) + i 0 (t) dt
sau
f ((t)) 0 (t) dt
+ i
u((t), (t))0 (t) v((t), (t)) 0 (t) dt+
u((t), (t)) 0 (t) + v((t), (t))0 (t) dt.
Exercitiul 6.1.1 S
a se calculeze integrala curbilinie n complex
Z
In =
(z z0 )n dz,
(6.12)
unde n Z , pe un cerc cu centrul n punctul z0 C

|
si raz
a r.
Solutie. Consideram parametrizarea cercului
t (t) = z0 + reit , t [0, 2],
unde r este raza cercului.
Inlocuind z cu (t) si dz cu 0 (t)dt = rieit dt, conform formulei (6.11),
deducem
Z 2
Z 2
n+1 i(n+1)t
n+1
In =
ir
e
dt = ir
ei(n+1)t dt.
0
Pentru n = 1, integrala I1 are valoarea I1 = 2i, iar pentru n 6= 1

avem
rn+1 2i(n+1)
(e
1) = 0.
In =
n+1
Am obtinut urmatorul rezultat, care ulterior ne va fi util
Z
(z a)n dz =
0,
pentru
n Z \ {1}
2i, pentru n = 1.
Observam ca rezultatul obtinut nu depinde de raza r a cercului si nici

de centrul sau z0 ..
183
Exercitiul 6.1.2 S
a se calculeze integrala curbilinie
z n dz, n IN , pe
frontiera semidiscului D = {z = x + iy| x2 + y 2 < a2 , y > 0}.

Solutie. Fie portiunile de curbe
1 = {z = x + iy| x [a, a], y = 0},
2 = {z = x + iy| x2 + y 2 = a2 , y 0}
ale caror ecuatii parametrice sunt:
1 : t 7 1 (t) = t, t [a, a]; 2 : t 7 2 (t) = a eit ,
t [0, ].
Deoarece = 1 2 , integrala se scrie ca o suma de doua integrale si

fiecareia i se aplica formula de calcul (6.11). Avem:
Z
z n dz =
=
z n dz +
1
an+1
n+1
z n dz =
Z a
a
tn dt +
(1 (1)n+1 ) + an+1 i
Z
0
Z
0
an eint a ieit dt =
ei(n+1)t dt = 0,
deoarece
Z
0
ei(n+1)t dt =
1
1
(ei(n+1) 1) =
((1)n+1 1).
i(n + 1)
i(n + 1)
Vom demonstra mai jos (vezi relatia (6.15)) ca integrala pe orice contur
dintro functie olomorfa este nul
a si prin urmare rezultatul gasit este justificat daca avem n vedere ca functia polinom este olomorfa n orice domeniu
marginit.
Observatia 6.1.1 Formula (6.4) si relatia (6.11) permit extinderea conceptului de integral
a improprie a unei functii reale de o variabil
a real
a la cazul
unei functii complexe de o variabil
a complex
a, care este o integral
a curbilinie
dintro functie complex
a pe o curb
a de lungime infinit
a.
Definitia 6.1.2 O integral
a improprie de primul tip pe o curb
a infinit
aC
se zice c
a este convergent
a dac
a exist
a limita sirului de integrale complexe
Z
lim
n Cn
f (z)dz,
unde (Cn ) este un sir de curbe cu propriet

atile:
(6.13)
184
Ion Craciun
Cn este o parte de lungime finit

a a curbei C;
lim Cn = C
n
si aceast
a limit
a nu depinde de alegerea sirului (Cn ).
Dac
a exist
a limita (6.13) numai
pentru o anumit
a alegere a sirului de
Z
curbe (Cn ), integrala improprie
sul valorii principale.
f (z)dz se numeste convergent

a n sen-
In cele ce urmeaza vom considera integrale din functii complexe olomorfe

ntrun anumit domeniu a carui frontier
a sa fie o curba nchis
a neteda pe
portiuni care nu are puncte multiple (curba nu se intersecteaz
a pe ea ns
asi).
O astfel de curba va fi numit
a contur si are ecuatia z = (t), t [, ] IR,
unde functia (t) satisface conditia (t1 ) 6= (t2 ) pentru t1 6= t2 , cu exceptia
lui t1 = si t2 = . Integrala (6.2) dea lungul unei astfel de curbe se va
numi integral
a pe contur.
6.2
Teoremele lui Cauchy
Deoarece valoarea unei integrale pe contur depinde de sensul de parcurgere

al curbei, convenim sa luam drept sens pozitiv acel sens de parcurgere care
las
a la st
anga domeniul limitat de curba. Sensul contrar acestuia se numeste sens negativ de parcurgere al conturului. Integrarea pe un contur C
parcurs n
a de variabil
a complexa f (z) se
Z sens pozitiv din functia complex
va nota
C+
f (z)dz; daca conturul este parcurs n sens negativ, integrala

Z
corespunzatoare se va nota prin
f (z)dz. C
and nu se mentioneaz
a sensul
de parcurs iar curba

pe care se face integrarea este un contur, deci cand vom
Z
ntalni scrierea
f (z)dz, se va subntelege ca sensul de parcurs al curbei C
este cel pozitiv.

Proprietatile integralei pe contur din functii continue pe domeniul nchis
limitat de acel contur si olomorfe n domeniul marginit de conturul respectiv
sunt determinate n mare masur
a de proprietatile obisnuite ale integralelor
curbilinii reale de al doilea tip. Una din aceste proprietati stabileste legatura
ntre integrala curbilinie de speta a doua pe un contur parcurs n sens pozitiv
si o anumita integral
a dubla pe domeniul marginit de contur.
Teorema 6.2.1 Dac
a functiile P si Q sunt continue pe domeniul nchis
D C m
arginit de conturul neted pe portiuni C si derivatele lor partiale de
185
primul ordin sunt continue pe domeniul D, atunci are loc relatia

Z
C
P (x, y) dx + Q(x, y) dy =
ZZ
Q
(x, y)
P
(x, y) dxdy,
y
(6.14)
numit
a formula integral
a RiemannGreen.
Sa demonstram un rezultat fundamental al teoriei functiilor complexe.
Teorema 6.2.2 (Teorema lui Cauchy pentru un domeniu simplu
conexe) Dac
a functia complex
a de variabil
a complex
a f : D C
| este
olomorf
a pe domeniul simplu conex D din planul complex (z), atunci
Z
f (z)dz = 0,
(6.15)
oricare ar fi conturul D.
Demonstratie. Deoarece functia f (z) = u(x, y) + iv(x, y) este olomorfa
pe D, functiile u si v admit derivate partiale de ordinul nt
ai continue n D
care satisfac n D conditiile CauchyRiemann:
(x, y)
(x, y)
v
(x, y);
y
v
=
(x, y).
x
(6.16)
Sa notam cu D1 D domeniul simplu conex limitat de un contur oarecare

D si sa aplicam formula (6.14) integralelor curbilinii reale de al doilea
tip din membrul doi al relatiei (6.4) folosind totodata (6.16). Avem:
Z
ZZ
u dx v dy =
D1
u
v
dxdy = 0;
x y
ZZ
u
v dx + u dy =
D1
v
dxdy = 0.
y
(6.17)
(6.18)
Relatiile (6.4), (6.17) si (6.18) demonstreaza teorema.

Teorema 6.2.2 stabileste ca integrala unei functii complexe pe orice contur situat n domeniul D de olomorfie al functiei este zero.
Daca se impune conditia suplimentar
a ca functia f s
a fie definita si continua pe frontiera C a domeniului D, ea ns
asi un contur (D este o multime
deschisa, simplu conexa), Teorema 6.2.2 are loc si pentru C = D.
186
Ion Craciun
Ultima afirmatia este un enunt usor modificat al Teoremei 6.2.2. Datorita importantei sale n aplicatiile practice, vom formula aceasta afirmatie
ntro teorema separata.
Teorema 6.2.3 (A doua formulare a teoremei lui Cauchy pentru
domenii simplu conexe) Dac
a f (z) este o functie olomorf
a ntrun domeniu simplu conex D m
arginit de conturul C si este continu
a pe domeniul
nchis D C, atunci integrala functiei f (z) dea lungul frontierei C a domeniului D este zero:
Z
f (z)dz = 0.
(6.19)
C
Teorema de mai sus a fost formulat

a pentru un domeniu simplu conex,
nsa ea poate fi generalizata la cazul unui domeniu multiplu conex. In acest
caz, frontiera totala a domeniului este formata din mai multe contururi:
conturul exterior C0 si contururile interioare C1 , C2 , . . . , Cn . Oricare doua
contururi sunt disjuncte. Sensul pozitiv de parcurgere a frontierei totale a
unui domeniu multiplu conex va fi acela pentru care domeniul este l
asat la
st
anga. Astfel, C0 este traversat n sens pozitiv, iar contururile interioare
sunt parcurse n sens negativ (sensul acelor de ceasornic).
Teorema 6.2.4 (Teorema lui Cauchy pentru domenii multiplu conexe) Dac
a f (z) este functie olomorf
a pe domeniul multiplu conex D m
arginit pe exterior de conturul C0 si pe interior de contururile C1 , C2 , . . . , Cn
si f este functie continu
a pe domeniul nchis D C, unde C = D =
C0 C1 C2 Z Cn este frontiera total
a a domeniului D parcurs
a n sens
pozitiv, atunci
f (z)dz = 0, relatie echivalent

a cu una din formele:
f (z)dz +
+
C0
f (z)dz +
C1
C2
C0
Cn
f (z)dz +
+
C1
f (z)dz = 0;
(6.20)
f (z)dz.
(6.21)
f (z)dz =
+
f (z)dz + +
f (z)dz + +
+
C2
+
Cn
Demonstratie. Fie curbele netede 1 , 2 , . . . , n 1 care leaga conturul exterior C0 cu fiecare din contururile interioare C1 , C2 , . . . , Cn . Curbele
C0 , C1 , . . . , Cn si 1 , 2 , . . . , n , ultimele parcurse n ambele sensuri, limiteaza un domeniu simplu conex. In baza Teoremei 6.2.3, integrala dea
lungul frontierei acestui domeniu este zero. Cum integralele dea lungul
1
Curbele 1 , 2 , . . . , n se aleg astfel nc
at s
a nu s
a se intersecteze si pot fi n particular
segmente de dreapt
a
187
curbelor auxiliare 1 , 2 , . . . , n apar de doua ori, dar n sensuri opuse, ele

se anuleaza si deci obtinem (6.20).
Relatia (6.21) se deduce usor din precedenta.
2
Exemplul 6.2.1 Aplic

and teorema lui Cauchy functiei f (z) = ez pe conk
turul unui dreptunghi de laturi 2R si , situat n semiplanul superior, simeta
ric n raport cu axa imaginar
a si cu una din laturile de lungime 2R situat
a
pe axa real
a, s
a se arate c
a
Z +
x2
dx =
Z +
k 2
e(x+i a ) dx.
(6.22)
S
a se calculeze apoi valoarea integralei improprii
Z +
I=
ex cos
2k
x dx.
a
2
ez
Solutie. Functia f (z) =

este olomorfa n ntreg planul, prin urmare
integrala sa pe orice contur este nul
a.
Considerand conturul din enunt si trecand la limita pentru R ,
obtinem
Z
Z
lim
R R
lim
Z R
R R
ex dx + lim
R II
(x+i ka )2
ez dz+
Z
dx + lim
R IV
ez dz = 0,
unde II si IV reprezinta laturile dreptunghiului paralele cu axa imaginara

situate de o parte si de alta a ei la distanta R.
A doua si a patra integrala este egala cu zero pentru ca modulul integrantului tinde la zero cand R si din egalitatea de mai sus rezulta
(6.22).
Dar egalitatea (6.22) se poate scrie n forma
2
Z +
x2
dx = e
Daca tinem seama de faptul ca

i sin , din (6.23) deducem
Z +
k2
a2
Z +
0
ex cos
Z +
x2
ex e2i a x dx.
(6.23)
dx =
si ca ei = cos
2
k2
2k
x dx = e a2 .
a
Aceasta integrala va fi folosita n unul din capitolele urmatoare.
(6.24)
188
Ion Craciun
Exercitiul 6.2.1 S
a se calculeze integrala
Z
I=
z
dz,
z2 1
unde este cercul cu centrul n origine si raza a 6= 1, parcurs n sens pozitiv.

z2
z
este olomorfa pe domeniul triplu conex
1
D \ {1, 1}.
Daca a < 1, functia f (z) este olomorfa pe domeniul simplu conex a
carui frontiera este cercul . Conform primei teoreme a lui Cauchy, I = 0.
Daca a > 1, domeniul nchis nu mai este un domeniu de olomorfie
pentru functia f. In aceasta situatie, consideram cercurile 1 si 2 , incluse
n , de raze r1 < 1 si r2 < 1. Notam cu 1 si 2 discurile marginite de 1
si 2 si fie 1 si 2 nchiderile acestor discuri.
Domeniul \ {1 2 } si frontiera sa sunt incluse n D, deci putem
aplica Teorema 6.2.4 si folosi relatia (6.21) a acesteia. Obtinem
Z
I=
z
dz =
2
z 1
Z
1
z
dz +
2
z 1
Z
2
z2
z
dz,
1
unde contururile 1 si 2 sunt parcurse n sens pozitiv.

z
1 1
1
Cum 2
=
+
, avem
z 1
2 z1 z+1
Z
I1 =
z
1
dz =
z2 1
2
Z
1
1
1
dz +
z1
2
Z
1
1
dz.
z+1
In conformitate cu (6.12) prima integral

a din exprimarea lui I1 este egala
cu 2i. A doua este nul
a deoarece 1 este inclus n domeniul de olomorfie
1
, deci I1 = i.
al functiei z 7 f1 (z) =
z+1 Z
z
dz = i, prin urmare I = I1 +I2 =
Analog se dovedeste ca I2 =
21
z
2
2i, pentru orice a > 1.
6.3
Integrala nedefinit
a
Rezultatul demonstrat mai jos este o consecint

a a teoremelor lui Cauchy.
Fie f (z) o functie olomorfa pe un domeniu simplu conex D din planul
complex (z). Fixam un punct z0 D si notam
Z z
z0
f () d
189
integrala dea lungul unei anumite curbe situata n ntregime n D si care

leaga punctele z0 si z. In baza teoremei lui Cauchy, aceasta integral
a este
independenta de curba de integrare din domeniul D, deci este o functie
uniforma de limita superioara de integrare z definita pe D. Notand aceasta
functie cu (z), avem
Z
z
z0
f () d = (z).
(6.25)
Teorema 6.3.1 Dac

a functia f (z), definit
a si continu
a n domeniul simplu
conex D, are proprietatea c
a integrala acesteia pe orice contur , n ntregime
inclus n D, este egal
a cu zero, atunci functia (z) din (6.25) este olomorf
a
n D, 0 (z) = f (z) si 0 (z) este functie continu
a pe D.
Demonstratie. Evaluam raportul incrementar al functiei (z) n vecin
atatea punctului z
1
(z + z) (z)
=
z
z
Z z+z
z0
f ()d
Z z
z0
f ()d =
1
z
Z z+z
z
f ()d.
Deoarece integralele care apar sunt independente de drum, alegem drept

curba ce uneste punctele z si z + z segmentul de dreapta de extremitati z
si z + z.
Z z+z
In baza relatiei evidente
d = z, putem scrie
z
(z + z) (z)
f (z) =
|z|
Z z+z
z
(f () f (z))d .
Aplicand proprietatea (6.9), gasim
(z + z) (z)
f (z)
max
|f () f (z)|.
[z,z+z]
In baza continuitatii functiei f n punctul z, pentru orice num

ar pozitiv
exista > 0 astfel ncat |z| < implic
a max |f () f (z)| < , astfel
[z,z+z]
ca pentru orice > 0 exista > 0 cu proprietatea
(z + z) (z)
f (z) < ,
pentru 0 < |z| < .

z
Din aceasta inegalitate rezulta ca exista limita n z = 0 a raportului incrementar al functiei (z) n vecin
atatea punctului z si aceasta limita este
f (z). Prin urmare, putem scrie
lim
z0
(z + z) (z)
= 0 (z) = f (z),
z
190
Ion Craciun
ce arata ca (z) este o functie olomorfa n domeniul D, 0 (z) = f (z) si

derivata sa este functie continu
a pe D deoarece f este continu
a pe D.
Teorema 6.3.1 sugereaza introducerea notiunii de integral
a nedefinit
aa
unei functii complexe de o variabil
a complex
a.
Definitia 6.3.1 O functie olomorf
a (z) se numeste primitiva functiei
f (z) n domeniul D dac
a n acest domeniu are loc relatia 0 (z) = f (z).
Este evident ca functia f (z) are o infinitate de primitive si oricare doua
asemenea primitive difera printro constant
a.
Definitia 6.3.2 Multimea tuturor primitivelor functiei f (z) se numeste integrala nedefinit
a a functiei f (z).
La fel ca n cazul functiilor reale, are loc relatia
Z z2
z1
f () d = F (z2 ) F (z1 ),
unde F (z) este o primitiva a lui f (z).

Intr-adevar, integrala din membrul drept este independent
a de calea de
integrare si drept urmare
Z z2
z1
f (z)dz =
Z z2
z0
f (z)dz
Z z1
z0
f (z)dz,
(6.26)
unde z0 este un punct arbitrar din domeniul D. Conform relatiei (6.25),

fiecare din integralele din membrul doi a egalitatii (6.26) este o primitiva a
functiei f (z).
Deoarece oricare doua primitive ale functiei f (z) difera printro constanta, nu are important
a care primitiva este folosita n (6.26).
Exemplul 6.3.1 Un exemplu de interes pentru mai t
arziu este functia definit
a prin integrala
Z z
d
.
(6.27)
f (z) =
1
Solutie. Sa observam ca integrantul lui (6.27) este o functie analitica (olomorfa si cu derivata functie continu
a) n ntreg planul complex, cu exceptia
punctului z = 0. Curba pe care se face integrarea n (6.27) nu trebuie sa
contina originea care este pol simplu pentru functia de integrat. In orice
domeniu care nu contine originea, functia f (z) este uniforma iar integrala
din membrul doi al relatiei (6.27) nu depinde de drumul de integrare. Pentru
191
a se realiza aceasta vom considera planul complex (z) caruia i sa efectuat

o taietura, care ar putea fi semiaxa reala nepozitiva.
Prin urmare, domeniul maxim D n care functia f (z) din (6.27) poate
fi definita este < Arg z < . Vom presupune ca drumul de integrare
n (6.27) se afla n ntregime n domeniul de mai sus, deci nu intersecteaz
a
taietura si nici nu trece prin origine.
Alegand drept cale de integrare segmentul [1, x], avem
f (x) =
Z x
dt
1
= ln x
(6.28)
si deci pentru valori pozitive ale argumentului, functia f (z) coincide cu functia logaritm natural de o variabil
a reala. Prin urmare, pentru functia (6.27)
definita n domeniul < Arg z < , avem
Log z =
Z z
d
1
(6.29)
Egalitatea (6.29) poate fi considerata definitia ramurii principale a functiei logaritmice n complex. In baza relatiei (6.25) avem
(Log z)0 =
1
.
z
(6.30)
Asadar, n domeniul < Arg z < , derivata functiei logaritmice are

aceeasi expresie cu cea a functiei reale ln x, cu deosebirea ca se nlocuieste
x cu z.
6.4
Integrala Cauchy
Teoremele lui Cauchy dau posibilitatea stabilirii unei relatii numit

a formula
integral
a a lui Cauchy.
6.4.1
Deducerea formulei integrale a lui Cauchy
Fie functia complexa de variabil

a complexa f, olomorf
a ntrun domeniu
simplu conex D, conturul situat n D si z un punct interior domeniului
D de frontiera . Sa consideram integrala
Z
f ()
d,
z
(6.31)
192
Ion Craciun
unde variabila complexa de integrare descrie ntreg conturul . Privit

a ca
functie de , expresia de sub semnul integralei (6.31) este olomorfa n , cu
exceptia punctului = z unde devine infinita daca f (z) 6= 0. Izolam punctul
z cu un cerc de raza suficient de mica astfel nc
at sa nu existe puncte
comune cu . Atunci, Teorema 6.2.3 ne da
Z
f ()
d =
z
f ()
d.
z
(6.32)
Pentru > 0 exista r > 0 suficient de mic pentru ca s

a nu intersecteze
cercul , astfel ncat () s
a avem
f () = f (z) + (, z),
, () ,
2
|(, z)| <
(6.33)
ceea ce este posibil, caci f (z) este olomorfa, deci continu

a pe multimea .
Avem
Z
Dar
f ()
d =
z
Z
f (z) + (, z)
d = f (z)
z
d
= 2i,
z
d
+
z
(, z)
d. (6.34)
z
Z (, z)
d <
|2i| = .
(6.35)
Deoarece n (6.35) se poate alege oricat de mic, urmeaza

Z
(, z)
= 0.
z
(6.36)
Folosind (6.35) si (6.36) n (6.34), deducem

Z
f ()
d = 2if (z),
z
din care rezulta formula integral

a a lui Cauchy
f (z) =
1
2i
f ()
d,
z
(6.37)
fundamentala n teoria functiilor analitice.

Formula (6.37) arata ca dac
a se stiu valorile functiei f () pe conturul ,
iar functia f () este olomorf
a ntrun domeniu simplu conex D care contine
n interior pe , valoarea functiei f este determinat
a n orice punct z interior
lui .
193
Observatia 6.4.1
In (6.37) integrarea se face dea lungul conturului n
ntregime situat n domeniul de olomorfie al functiei f () si care contine
punctul z. Dac
a se impune si conditia de continuitate a lui f n domeniul
nchis D = D D, n baza Teoremei 6.2.2 rezult
a o formul
a similar
a celei
din (6.37), dar n care integrarea se face dea lungul conturului C al domeniului simplu conex D. Asadar
1
f (z) =
2i
Z
C
f ()
d.
z
(6.38)
Observatia 6.4.2 Consideratiile de mai sus r

am
an valabile si n cazul unui
domeniu multiplu conex D av
and frontiera exterioar
a C0 si frontierele interioare curbele nchise, netede pe portiuni C1 , C2 , . . . , Cn , disjuncte dou
a c
ate
dou
a si n ntregime situate n interiorul lui C0 . Cu conditia suplimentar
a
de continuitate a functiei f pe nchiderea domeniului D, are loc formula
f (z) =
1
2i
Z
C0
f ()
d
z
Z
C1
f ()
d
z
Z
Cn
f ()
d .
z
(6.39)
Exercitiul 6.4.1 Se cere valoarea integralei

Z
I=
z cos z
dz,
z2 1
unde este o curb

a simpl
a nchis
a, neted
a sau neted
a pe portiuni, care nu
contine punctele 1 si 1.
Solutie. Fie domeniul marginit care are ca frontier
a curba . Se disting
cazurile:
1. nu contine nici unul din punctele 1 si 1. In acest caz, =
z cos z
este inclus n domeniul de olomorfie al functiei z 7
, deci
z2 1
I = 0;
z cos z
2. 1 iar 1
/ . Functia f1 cu valorile f1 (z) =
este oloz+1
morfa pe si, conform formulei integrale a lui Cauchy,
Z
I=
f1 (z)
dz = 2if1 (1) = i;
z1
3. 1 , 1
/ . Functia f2 (z) =
Z
I=
z cos z
este olomorfa pe , deci
z1
f2 (z)
dz = 2if2 (1) = i;
z+1
194
Ion Craciun
4. 1 , 1 . In acest caz, consideram discurile 1 si 2 de centre

1, respectiv 1 si de raze suficient de mici astfel nc
at 1 2
si cercurile frontier
a 1 = 1 , 2 = 2 s
a nu aiba puncte comune.
Conform Teoremei 6.2.4, are loc o egalitate de forma (6.21)
Z
z cos z
dz =
z2 1
Z
1
z cos z
dz +
z2 1
Z
2
z cos z
dz,
z2 1
cele doua integrale din membrul doi ncadr

anduse n cate unul din
cazurile precedente si deci I = 2i.
6.4.2
Consecinte ale formulei lui Cauchy
Exista remarci importante referitoare la formula integral

a a lui Cauchy scrisa
sub forma (6.38) sau sub forma (6.39), dupa cum domeniul D este simplu
sau multiplu conex.
Z
f ()
d dea lungul unui contur situat n
O integrala de forma
z
ntregime n domeniul de olomorfie D al functiei complexe f are sens pentru
orice punct z situat n planul complex si care nu este pe frontiera domeniului.
Daca z se afla n interiorul domeniului limitat de curba nchis
a si neteda
pe portiuni , atunci valoarea integralei este 2if (z); daca z este situat
n afara conturului , valoarea integralei este zero, deoarece n acest caz
integrantul este functie olomorfa pe domeniul si, conform Teoremei 6.2.2,
integrala este nula. Astfel, avem
1
2i
a
f (z), dac
f ()
d =
z
0,
z ,
(6.40)
dac
a
z
/ .
f ()
d nu exista n snsul obisnuit;
z
totusi, n conditii suplimentare asupra comportarii functiei f () pe conturul
, acestei integrale i se poate atribui o valoare. Astfel, daca pe conturul
functia f () satiface conditia Holder
Pentru z integrala I(z) =
|f (1 ) f (2 )| |1 2 | , 0 < < 1,
atunci integrala I(z) exista n sensul valorii principale a lui Cauchy:
1
0 2i
V P I(z) = lim
f ()
d
z
195
unde este portiunea din , exterioara cercului | z| < . Se demonstreaza

ca
1
V P I(z) = f (z)
2
si prin urmare (6.40) devine
1
2i
f (z),
dac
a
f ()
0,
dac
a
d =
1 f (z), dac
a
2
z ,
z
/ ,
(6.41)
z .
Z
zn
dz, n IN , pe
za
cercul cu centrul n origine si raza egal
a cu 1 si din rezultatul g
asit s
a
se deduc
a valoarea principal
a n sensul lui Cauchy pentru dou
a integrale
improprii reale cu singularitatea n intervalul de integrare.
Exercitiul 6.4.2 S
a se calculeze integrala I(a) =
Solutie. Conform (6.41), avem

(
I(a) =
0,
daca
|a| > 1,
2ian , daca
|a| < 1.
In cazul cand |a| = 1, rezulta ca a si integrala se calculeaza n sensul

valorii principale a lui Cauchy. Prin urmare, scriem scrie
Z
V P I(a) = V P
zn
dz = ian .
za
Daca punem n evidenta partea reala si partea imaginara a ultimei integrale, din ultimul rezultat putem deduce valoarea principala n sens Cauchy
pentru alte doua integrale reale.
Pentru aceasta, fie [0, 2] argumentul num
arului complex a ,
i
i
deci a = e . Parametrizam cercul prin z = e , [0, 2] si ultima
Z 2
ein
integrala devine V P
ei d = ein . Dar,
ein ein
0
cos
ein
1
1
2
,
=
=
1
+
i
ein ein
2
1 ei()
sin
2
astfel ca , introducand n egalitatea de mai sus, rezulta

1
2
Z 2
0
ein d +
i
2
Z 2
cos
2
ein d = ein .
sin
196
Ion Craciun
Prima integrala este nul

a. Egaland partile reale si imaginare, obtinem
VP
Z 2
cos
2
cos n d
sin
= 2 sin n,
Z 2
cos
2
VP
sin n d
sin
= 2 cos n,
care sunt valorile principale n sens Cauchy pentru doua integrale improprii
cu singularitatea n punctul = .
O alta consecinta a formulei integrale a lui Cauchy este formula valorii
medii care exprima valoarea unei functii olomorfe n centrul unui cerc ca o
medie (o integrala) a valorilor sale pe frontiera cercului. Sa deducem aceasta
formula.
Fie f (z) o functie olomorfa n domeniul simplu conex D si fie z0 un punct
oarecare al acestui domeniu. Fiind un punct interior, se poate descrie cercul
CR0 de raza R0 cu centrul n z0 care sa fie n ntregime situat n D. Folosind
formula integrala a lui Cauchy, obtinem
f (z0 ) =
1
2i
Z
CR0
f (z)
dz.
z z0
Deoarece pe cercul CR0 avem z = z0 + R0 ei , obtinem relatia

f (z0 ) =
1
2
Z 2
0
f (z0 + R0 ei )d,
care se mai scrie n forma

f (z0 ) =
1
2R0
Z
CR0
f (z)ds,
(6.42)
unde ds = R0 d este elementul de arc al cercului.

Relatia (6.42) se numeste formula valorii medii.
6.5
Integrale depinz
and de parametru
Functia de integrat din formula lui Cauchy (6.39) depinde de doua variabile:
variabila de integrare apartin
and unei curbe C pe care se face integrarea
si z D, unde D este un domeniu oarecare iar C este o curba oarecare.
Astfel, integrala Cauchy este o integral
a depindzand de parametrul z.
197
Sa studiem proprietatile generale ale integralei Cauchy.

Fie data o functie complexa de doua variabile complexe (z, ) unic
definita pentru valorile variabilei complexe z = x + iy dintrun domeniu D
si pentru valorile unei variabile complexe = + i care apartine unei curbe
netede pe portiuni C.
Pozitiile domeniului D si curbei C pot fi oricare.
Sa presupunem ca sunt satisfacute urmatoarele conditii:
1. Pentru orice valoare a lui C, functia (z, ) este analitica n domeniul D, adica (z, ) este functie olomorfa n raport cu variabila z si
(z, ) este functie continu

a pe multimea D C;
z
2. Functiile (z, ) si
(z, ) sunt continue de variabilele z, luate mz
preuna pentru o variatie arbitrara a lui z n domeniul D si al lui pe
curba C.
Conditia a doua semnifica faptul ca partile reala si imaginara a derivatei
de mai sus sunt continue n raport cu variabilele x, y, , .
Cu presupunerile facute, integrala functiei (z, ) dea lungul curbei C
exista pentru orice z D si aceasta integral
a este o functie de variabila z,
Z
F (z) =
(z, ) d.
(6.43)
Prezentam o proprietate fundamentala a functiei F (z) definita n (6.43).

Teorema 6.5.1 Functia F (z) definit
a de (6.43) este olomorf
a n domeniul
D si derivata sa se poate calcula deriv
and functia de sub semnul integral
a
n raport cu variabila z.
Demonstratie. Sa notam cu u(x, y, , ) si v(x, y, , ) partile reala si imaginara ale functiei (z, ). Atunci partea reala a functiei F (z) este integrala
curbilinie reala de speta a doua
Z
U (x, y) =
u(x, y, , ) d v(x, y, , ) d.
Deoarece am presupus ca functiile u si v poseda derivate partiale continue, derivatele partiale ale functiei U (x, y) exista si pot fi calculate derivand
sub semnul integral:
Z
U,x (x, y) =
Z
C
u,x d v,x d;
U,y (x, y) =
u,y d v,y d.
198
Ion Craciun
Aceste derivate sunt, la randul lor, functii continue de variabilele x si y

n domeniul D.
In baza proprietatilor similare ale functiei V (x, y) si tin
and cont ca
(z, ) satisface conditiile CauchyRiemann, obtinem:
Z
V,y (x, y) =
Z
C
v,y d + u,y d =
U,x
V,x (x, y) =
u,x d v,x d
v,x d + u,x d =
u,y d v,y d = U,y .
Aceste relatiil arata ca F (z) satisface conditiile CauchyRiemann ceea ce

demonstreaza ca functia F (z) este olomorfa n domeniul D. Sa observam ca
F 0 (z) = U,x (x, y) + iV,x (x, y) =
Z
u,x d v,x d + i
v,x d + u,x d =
(z, ) d.
z
Asadar, este posibil sa calculam derivata integralei derivand partial n
satisface cele doua conditii

raport cu paramterul sub integral
a, iar daca
z
0
de mai sus, F (z) este functie olomorfa n domeniul D.
6.6
Expresia derivatelor unei functii olomorfe
Proprietatea stabilita n Teorema 6.5.1 permite calculul derivatelor unei

functii olomorfe si stabilirea unei proprietati importante ale acestor derivate.
Dupa cum am vazut, valoarea functiei f (z), olomorfa ntrun anumit
domeniu D marginit de conturul C si continu
a pe nchiderea acestui domeniu
pot fi exprimate n punctele interioare ale acestui domeniu n functie de
valorile functiei pe contur:
1
f (z) =
2i
Z
C
f ()
d.
z
(6.44)
Sa consideram un subdomeniu nchis D0 al domeniului D ale carui puncte,

inclusiv cele de pe frontier
a, au proprietatea ca distanta pan
a la punctele
frontierei C sunt mai mari sau egale cu num
arul pozitiv d. Prin urmare,
avem |z | d.
f ()
Atunci, functia (z, ) =
este o functie de z olomorfa n dome z
f ()
niul D0 si
=
este o functie continu
a de argumentele sale n
z
( z)2
199
D0 . In baza proprietatilor generale ale integralelor depinzand de parametru,

derivata f 0 (z) se poate reprezenta n punctele interioare ale domeniului D0
n forma
Z
1
f ()
d.
(6.45)
f 0 (z) =
2i C ( z)2
Integrala (6.45) este tot o integral
a care depinde de un parametru si functia
de integrat are aceleasi proprietati ca si integrala (6.44). In consecint
a, f 0 (z)
0
este o functie analitica n domeniul D si are loc formula
2
f (z) =
2i
00
f ()
d.
( z)3
(6.46)
Deoarece pentru orice punct z D se poate construi un subdomeniu de

forma D0 , formulele (6.45) si (6.46) sunt adevarate n orice punct z D. In
teorema de mai jos enuntam rezultatul general.
Teorema 6.6.1 Fie f (z) o functie olomorf
a n domeniul D si continu
a n
domeniul nchis D C, unde C este frontiera lui D. Atunci exist
a derivata
de orice ordin a functiei f (z) n punctele lui D si are loc
f (n) (z) =
n!
2i
Z
C
f ()
d, () n IN , () z D.
( z)n+1
(6.47)
Demonstratie. Relatia (6.47) se obtine prin repetarea rationamentului

precedent care nea condus la expresiile primelor doua derivate ale functiei
f (z).
Asadar, daca f (z) este olomorfa n domeniul D, atunci f (z) are derivate
continue de orice ordin n acel domeniu. Aceasta proprietate a unei functii
de variabila complexa o distinge n mod esential de o functie de o variabil
a
reala care are prima derivata continu
a ntrun anumit domeniu. In cazul
functiilor de o variabila reala, existenta derivatelor de ordin superior nu
rezulta din existenta primei derivate.
Teorema 6.6.2 (Teorema lui Morera) Dac
a f este o functie complex
a
continu
a ntrun domeniu simplu conex D si are proprietatea c
a integrala
sa pe orice contur inclus n D este nul
a, atunci f este functie olomorf
a pe
D.
Demonstrat
a functia
Z ie. In ipotezele acestei teoreme, sa demonstrat c
F (z) =
z0
f () d, unde z0 si z sunt puncte arbitrare din D si integrala
este considerata pe orice drum cu extremitatile z0 si z care este n ntregime
200
Ion Craciun
situat n D, este o functie olomorfa n D si F 0 (z) = f (z). Ins

a, derivata
unei functii olomorfe este o functie olomorfa, ceea ce nseamn
a ca exista o
derivata tot continua a functiei F 0 (z), si anume functia F 00 (z) = f 0 (z).
Observatia 6.6.1 Teorema 6.6.2 este, ntrun anumit sens, inversa Teoremei lui Cauchy. Ea poate fi generalizat
a pentru domenii multiplu conexe.
Teorema 6.6.3 (Teorema lui Liouville) Dac
a f (z) este functie olomorf
a
n planul complex si modulul ei este uniform m
arginit, atunci f (z) este identic egal
a cu o constant
a.
Demonstratie. Din ipoteza rezulta ca exista M > 0 astfel nc
at n toate
punctele z ale planului sa avem
|f (z)| M.
(6.48)
Folosind formula (6.45), obtinem

f 0 (z) =
1
2i
f ()
d,
( z)2
CR
(6.49)
unde CR este cercul | z| = R. A

plicand (6.42), deducem
1
f (z) =
2R2
CR
f () ds,
(6.50)
unde ds este elementul de arc al cercului CR .

Aplicand proprietatea (6.8) si folosind (6.48), din (6.50) obtinem:
1
|f (z)|
2R2
CR
|f ()| ds
M
.
R
(6.51)
Deoarece am considerat ntreg planul, raza R se poate alege oricat de

mare si aceasta alegere nu depinde de functia f (z) si nici de derivata sa.
Rezulta astfel ca |f 0 (z)| = 0. Cum z este arbitrar, deducem ca f 0 (z) 0
n ntreg planul complex. Deci f (z) este functia constant
a deoarece aceasta
este singura functie definita n ntreg planul care are derivata identic nul
a.
Am introdus functiile trigonometrice si am demonstrat ca ele sunt functii analitice n ntreg planul complex. In baza Teoremei 6.6.3 ele nu pot fi
uniform marginite n planul complex caci daca ar fi astfel, fiecare din ele ar
fi functia constanta.
Rezulta ca exista valori ale lui z astfel nc
at | sin z| > 1.
Prin urmare, functiile trigonometrice de o variabil
a complexa difera esential de functiile corespunzatoare din real.
Capitolul 7
Serii de functii analitice n

complex
In acest capitol se vor examina unele proprietati ale seriilor de functii ale
caror termeni sunt functii complexe de o variabil
a complexa. Un rol special
n teoria functiilor de variabila complexa l au seriile de functii analitice si,
n particular, seriile de puteri
cn (z z0 )n ,
n=0
unde cn sunt numere complexe cunoscute iar z0 este un punct fixat din
planul complex. Studiul acestor serii este important atat pentru stabilirea
unor proprietati ale functiilor complexe de o variabil
a complexa cat si n
aplicatii.
7.1
Functii analitice

a de variabil
a complex
a f F(D, C)
|
se
numeste functie analitic
a n domeniul D C
| dac
a f (z) este olomorf
a si
derivata f 0 (z) este continu
a n D.
Observatia 7.1.1 O conditie necesar
a si suficient
a pentru ca functia complex
a de variabil
a complex
a f (z) = u(x, y)+iv(x, y) s
a fie analitic
a n domeniul D C
| este existent
a derivatelor partiale continue ale functiilor u(x, y)
201
202
Ion Craciun
si v(x, y) care s
a satisfac
a conditiile CauchyRiemann
u
v
(x, y) =
(x, y)
x
y
u
v
(x, y) =
(x, y).
(7.1)
Vom vedea ca notiunea de functie analitica este fundamental

a n teoria
functiilor complexe de o variabil
a complexa datorita rolului important n
rezolvarea multor probleme de matematica pura si n diverse aplicatii ale
functiilor complexe de o variabil
a complexa.
Relatile CauchyRiemann (7.1) se pot da si sub alta forma.
Deoarece numarul complex z = x + iy D se poate scrie sub forma
exponentiala z = rei , unde r = |z| si = Arg z, rezulta ca valorile functiei
f (z) se pot da astfel nc
at partile reala si imaginara sa depinda de r si ,
adica
f (z) = u(r, ) + iv(r, ).
Cunoscand legaturile ntre r, si x, y
(
x = r cos
y = r sin
(7.2)
si folosind derivarea functiilor compuse, din (7.1) si (7.2) obtinem o alta

forma a conditiilor CauchyRiemann
1 v
r
v
= .
r
u
r
1 u
r
(7.3)
Daca valoarea functiei f ntrun punct oarecare z al domeniului D n

care este analitica se scrie n forma f (z) = R(x, y) ei(x,y) , atunci conditiile
CauchyRiemann sunt
,
y
= R
,
x
=
unde R(x, y) si (x, y) sunt modulul si respectiv argumentul lui f (z).
(7.4)
Capitolul 7 Serii de functii analitice n complex
203
Daca functia f (z) este analitica n domeniul D, atunci pentru f 0 (z) pot
fi date urmatoarele patru expresii:
f 0 (z) =
u
v
(x, y) + i
(x, y);
x
x
(7.5)
f 0 (z) =
v
v
(x, y) + i
(x, y);
y
x
(7.6)
f 0 (z) =
u
1 u
(x, y) + i (x, y) ;
i y
x
(7.7)
f 0 (z) =
1 u
v
(x, y) + i (x, y) .
i y
y
(7.8)
Din Definitia 7.1.1 si Definitia 5.5.1 rezulta ca functiile analitice sunt

olomorfe, prin urmare proprietatile functiilor olomorfe sunt adevarate si
pentru functiile analitice.
7.2
Serii de functii de o variabil

a complex
a, uniform convergente
Consideram sirul de functii complexe de variabil

a complexa (un ), unde un
F(D, C)
|
sunt functii uniforme definite pe domeniul D si seria de functii
asociata acestui sir
un .
(7.9)
n=1
Observatia 7.2.1 O serie de functii complexe uniforme este ansamblul

seriilor de numere complexe
un (z),
(7.10)
n=1
unde z este un punct oarecare al lui D.

In cele ce urmeaza, o serie de functii complexe va fi notata fie n forma
(7.9), fie n forma (7.10).
Definitia 7.2.1 Seria de functii complexe de variabil
a complex
a (7.9) se
numeste convergent
a n domeniul D dac
a pentru orice z D seria de
numere complexe (7.10) este convergent
a.
204
Ion Craciun
Daca seria(7.9) este convergent

a n domeniul D, atunci n D se poate defini
o functie complexa uniforma f a carei valoare n fiecare punct z D este
suma seriei numerice (7.10). Aceast
a functie se numeste suma seriei (7.9) n
domeniul D.
In baza definitiei convergentei unei serii, pentru orice punct fixat z D
si pentru orice numar pozitiv exista un num
ar natural N, care depinde de
si z, astfel ncat
|f (z)
n
X
uk (z)| < , pentru orice n > N (, z).
k=1
La fel ca n cazul seriilor de functii reale de variabil

a reala, notiunea de
convergent
a uniform
a joac
a un rol important n teoria functiilor de variabil
a
complexa.
Definitia 7.2.2 Dac
a pentru orice num
ar pozitiv exist
a un num
ar natural
N care s
a depind
a numai de astfel nc
at pentru orice n > N () inegalitatea
|f (z)
n
X
uk (z)| <
(7.11)
k=1
s
a fie satisf
acut
a pentru toate punctele z D, seria (7.9) se numeste uniform convergent
a n domeniul D.
Daca rn (z) =
uk (z), restul de ordin n al seriei (7.10), conditia (7.11)
n+1
se poate scrie n forma

|rn (z)| < , () n > N (), si z D.
(7.12)
Prezentam unele proprietati remarcabile ale seriilor uniform convergente

de functii complexe care sunt aseman
atoare seriilor de functii reale de variabila reala uniform convergente.
Teorema 7.2.1 (Criteriul lui Weierstrass) Dac
a toti termenii seriei de
functii complexe (7.10) satisfac conditia
|un (z)| |an |, () z D,
si seria de numere reale
X
n=1
(7.13)
an este absolut convergent

a, atunci seria (7.9)
este uniform convergent

a pe domeniul D.
205
Demonstratie. Din definitia seriei absolut convergente, rezulta ca seria

numerica
|an | este o serie convergent

a, deci pentru orice > 0 exista
n=1
N () IN astfel ncat
|ak | < pentru n > N (). Insa, din (7.13)
k=n+1
si criteriul lui Cauchy de convergent

a a unei serii numerice rezulta ca n
domeniul D au loc inegalitatile
X
X
uk (z)
|uk (z)|
|ak | < ,
k=n+1
k=n+1
() n > N (),
k=n+1
care demonstreaza convergenta uniforma a seriei (7.9) n domeniul D.

Dupa cum se constata, criteriul lui Weierstrass este o conditie suficient
a
pentru uniforma convergenta a unei serii de functii complexe.
Teorema 7.2.2 (Criteriul lui Cauchy) O conditie necesar
a si suficient
a
de convergent
a uniform
a a seriei (7.9) ntrun domeniu D este ca pentru
orice > 0 s
a existe un num
ar natural N () astfel nc
at n toate punctele
lui D
|Sn+m (z) Sn (z)| < , () n > N (), m IN ,
unde Sn (z) =
n
X
(7.14)
uk (z) este suma partial

a de rang n a seriei.
k=1
Demonstratie. Necesitatea. Din convergenta uniforma a seriei (7.9) rezulta ca () > 0 exista un rang N () astfel nc
at n toate punctele z D
au loc inegalitatile
|f (z) Sn (z)| < ,

2
|f (z) Sn+m (z)| <
(7.15)
pentru orice n > N () si pentru orice num

ar natural m. Pe de alta parte,
|Sn+m (z) Sn (z)| |Sn (z) f (z)| + |f (z) Sn+m (z)|.
(7.16)
Folosind (7.15) si (7.16), deducem (7.14).

Suficienta. Din relatia (7.14) rezulta ca pentru orice z D fixat, sirul
de numere complexe (Sn (z)) este convergent. Aceasta nseamn
a ca seria de
numere complexe (7.10) este convergent
a si are suma
f (z) = lim Sn (z).
n
206
Ion Craciun
Prin trecere la limita pentru m n (7.14) se obtine

lim |Sn+m (z) Sn (z)| = |f (z) Sn (z)| < ,
() n > N (), z D.
Aceasta demonstreaza ca seria de functii (7.10) este uniform convergent

a
n domeniul D.
Corolarul 7.2.1 Dac
a o serie de functii este uniform convergent
a, termenul ei general tinde la zero.
Sa examinam unele proprietati generale ale seriilor de functii complexe uniform convergente.
Teorema 7.2.3 Dac
a functiile un F(D, C)
|
sunt continue n domeniul
D, iar seria de functii complexe
un converge uniform n acest domeniu
n=1
si are suma f (z), atunci f (z) este o functie continu

a n domeniul D.
Demonstratie. Pentru studiul continuit
atii functiei f ntrun punct oarecare z D, evaluam expresia |f (z + z) f (z)|, unde z + z apartine
domeniului D.
X
In baza uniformei convergente a seriei
un (z) n domeniul D, pentru
n=1
orice > 0 se gaseste un rang N = N () IN astfel nc

at pentru toate
punctele z, z + z D au loc inegalitatile:
N
uk (z + z) < ;
f (z + z)
k=1
uk (z) < .
f (z)
k=1
(7.17)
Cum functiile uk (z) sunt continue n orice punct z D, pentru > 0

arbitrar si un numar natural N, exista > 0 astfel nc
at
N
N
X
uk (z + z)
uk (z)
k=1
k=1
(7.18)
N
X
|uk (z + z) uk (z)| < ,

3
k=1
pentru |z| < . Din (7.17), (7.18) si din faptul ca valoarea absoluta a sumei
nu ntrece suma valorilor absolute a termenilor ei, rezulta ca pentru orice
> 0 exista un > 0 astfel nc
at |f (z + z) f (z)| < pentru |z| < ,
ceea ce demonstreaza continuitatea functiei f n domeniul D.
207
Teorema 7.2.4 Dac

a seria de functii continue (7.9) este uniform convergent
a pe un domeniu D si are suma f (z), atunci f (z) este functie integrabil
a
pe orice curb
a neted
a pe portiuni C D si
Z
C
sau
f () d =
Z X
C n=1
Z
X
n=1 C
un () d =
un () d,
Z
X
n=1 C
(7.19)
un () d.
(7.20)
Demonstratie. Din convergenta uniforma a seriei (7.10) rezulta ca pentru

orice > 0 exista un numar N () astfel nc
at pentru toate punctele D
|rn ()| <
, pentru n N (),
L
unde L este lungimea curbei C. Atunci,

n Z
Z
f () d
uk ()d =
k=1 C
Z
Z
rn () d
|rn ()|ds < ,
unde ds este elementul de arc al curbei. Asadar seria de numere complexe

din
R
membrul drept al egalitatii (7.19) este convergent
a si are suma C f () d.
Egalitatea (7.20) afirma ca, n ipotezele Teoremei 7.2.4, integrala seriei
este egal
a cu seria integralelor.
Proprietatile seriilor complexe uniform convergente formulate n Teorema 7.2.3 si Teorema 7.2.4 sunt aseman
atoare proprietatilor corespunzatoare ale seriilor de functii reale de o variabil
a reala, demonstratiile acestor
teoreme fiind aceleasi.
Vom da o proprietate remarcabila a seriilor de functii complexe uniform
convergente.
Teorema 7.2.5 (Prima Teorem
a a lui Weierstrass) Dac
a functiile un
sunt analitice n domeniul D, iar seria de functii
0
un este uniform con-
n=1
vergent
a pe orice subdomeniu nchis D D si are suma f, atunci:
1. f este functie analitic
a n domeniul D;
2. f (k) (z) =
X
n=1
u(k)
n (z), () z D;
208
Ion Craciun
3. seria
0
u(k)
a n orice subdomeniu nchis
n (z) este uniform convergent
n=1
D D.
Demonstratie.
1. Consideram un punct arbitrar z0 D si construim un domeniu simplu
conex D0 D astfel nc
at z0 D0 . Conform Teoremei 7.2.3, f (z) este o
functie continua n D. Consideram integrala functiei f (z) dea lungul unui
contur C D0 . In baza Teoremei 7.2.4, aceasta integral
a se poate calcula
integrand termen cu termen seria (7.10) si, deoarece functiile un (z) sunt
functii analitice, obtinem
Z
C
f () d =
Z
X
n=1 C
un () d = 0.
Conform Teoremei lui Morera, f (z) este functie analitica ntro vecin
atate a punctului z0 . Deoarece alegerea punctului z0 este arbitrara, f (z) este
analitica n domeniul D. De asemeni, functia
rn (z) =
uj (z) = f (z)
j=n+1
n
X
uj (z)
j=1
este analitica n D ca suma finita de functii analitice n D.

2. Fixam un punct z0 D si alegem un contur C D0 care sa nconjure
punctul z0 . Fie d distanta dintre punctul z0 si conturul C si seria
X
f (z)
un (z)
=
.
k+1
(z z0 )
(z z0 )k+1
n=1
(7.21)
Deoarece min |z z0 | = d > 0, aceast

a serie este convergent
a uniform pe
zC
C n baza ipotezelor teoremei. Prin urmare, integr

and termen cu termen
egalitatea (7.21) dea lungul conturului C si tin
and cont de formulele lui
Cauchy care exprima derivatele unei functii analitice n functie de integrala
Cauchy, obtinem
f (k) (z0 ) =
u(k)
n (z0 ).
n=1
Deoarece z0 D este arbitrar, concluzia (2) este demonstrata.

0
3. Consideram un subdomeniu nchis D D si construim un contur C D,

0
care sa fie situat n exteriorul lui D . Trasarea conturului C se face astfel
209
0
ncat punctele sale sa fie la distanta d de domeniul nchis D ceea ce se

traduce prin inegalitatea |z | d > 0. Deoarece restul de ordin n al seria
(7.10), notat cu rn (z), este functie analitica n D, rezult
a ca pentru orice
punct z D0 avem relatia
k!
2i
Z
C
rn ()
d = rn(k) (z),
( z)k+1
membrul doi al egalitatii fiind restul de ordin n al seriei
u(k)
n (z). Din
n=1
convergenta uniforma a seriei (7.10) rezulta ca pentru > 0 exista N ()

IN astfel ncat pe conturul C si pentru n N are loc evaluarea uniforma
|rn ()| <
2dk+1
,
k!L
unde L este lungimea conturului C. Atunci

Z
k!
(k)
rn (z)
|rn ()|
ds < ,
| z|k+1
() z D ,
ceea ce demonstreaza si a treia concluzie a teoremei.

Observatia 7.2.2 Demonstratia teoremei sa f
acut n cazul c
and domeniul
D este simplu conex, ns
a nu este dificil
a demonstratia sa n cazul unui
domeniu multiplu conex.
Sa observam ca aceasta metoda de demonstratie permite stabilirea uniformei convergente a seriei derivatelor numai n domenii nchise arbitrare
0
D D, chiar daca seria initial
a (7.10) este uniform convergent
a n domeniul nchis D. Uniforma convergent
a a seriei (7.10) pe domeniul nchis D nu
implica uniforma convergenta pe D a seriei derivatelor de un anumit ordin.
Exemplul urmator dovedeste afirmatia.
Exemplul 7.2.1 Seria de functii
X
zn
este uniform convergent

a n discul
n2
nchis cu centrul n origine de raz
a 1, iar seria derivatelor de primul ordin
X
z n1
nu este uniform convergent
a pe acest disc.
n
n=1
n=1
Solutie. Intr-adevar, n punctele discului nchis |z| 1 termenii un (z) ai

1
seriei date satisfac |un (z)| 2 .
n
210
Ion Craciun
Pe de alta parte, se stie ca seria numeric
a cu termeni pozitivi
X
1
n2
este convergenta, fiind seria armonica generalizata cu exponentul = 2 >
1. Conform criteriului lui Weierstrass, seria de functii data este uniform
X
z n1
convergenta n discul nchis |z| 1. Seria derivatelor,
, nu poate
n
n=1
converge uniform n discul nchis deoarece este divergent
a n punctul z = 1
X
1
(seria armonica
este divergent
a).
n
n=1
n=1
Observatia 7.2.3 C
and sa demonstrat Teorema 7.2.5, am presupus uni0
forma convergent
a a seriei ntrun subdomeniu nchis arbitrar D D. Cu
o modificare care se va vedea n teorema urm
atoare, concluziile teoremei
r
am
an valabile si n cazul uniformei convergente a seriei (7.10) n domeniul
nchis D.
Teorema 7.2.6 (A doua Teorem
a a lui Weierstrass) Dac
a functiile
un (z) sunt analitice ntrun domeniu D si continue pe nchiderea D si seria
(7.10) converge uniform pe frontiera a acestui domeniu, atunci seria este
uniform convergent
a n D.
Demonstratie. Diferenta a doua sume partiale ale seriei date, Sn+p (z)
Sn (z), fiind o suma finita de functii analitice, este o functie analitica pe D
a pe rezulta
si continua pe D. Din uniforma convergent
|Sn+p () Sn ()| = |un+1 () + un+2 () + + un+p1 () + un+p ()| <
pentru orice numar natural n N (), pentru orice num
ar natural p si pentru
toate punctele . Conform principiului maximului, care afirma ca dac
a
f (z) este o functie analitic
a ntrun domeniu D si continu
a pe domeniul
nchis D, atunci sau |f (z)| constant sau |f (z)| si atinge valoarea maxim
a
pe frontiera domeniului, rezulta ca
|Sn+p (z) Sn (z)| < ,
() n > N (),
() p IN ,
() z D.
Astfel, pentru seria data este satisfacut

a ipoteza din Teorema 7.2.2, deci
seria este uniform convergent
a n D.
7.3
7.3.1
211
Serii de puteri n complex

Teorema lui Abel
In paragraful precedent sau considerat serii generale de functii complexe

de forma (7.9) fara a se specifica forma functiilor un (z). Vom acorda interes
seriilor de puteri, adica acele serii de forma (7.10) n care
un (z) = cn (z z0 )n ,
unde cn C
|
si z0 este un punct fixat al planului complex. Se obisnuieste sa
se spuna ca seria de puteri este centrat
a n z0 . Termenii seriei de puteri
cn (z z0 )n
(7.22)
n=0
sunt functii analitice n ntreg planul complex si deci teoremele din paragraful
precedent pot fi aplicate acestor serii. Dupa cum sa vazut, multe proprietati importante ale seriilor de functii sunt consecinte ale uniformei convergente
ale seriilor respective astfel ca pentru seria de puteri (7.22) este important
sa stabilim domeniul de uniforma convergent
a. Este evident ca domeniul
de convergenta a unei serii de puteri este determinat de forma coeficientilor
cn . De exemplu, seria de puteri n complex
n!(z z0 )n converge doar
n=0
n punctul
z0 deoarece raportul a doi termeni consecutivi a seriei modulelor
un+1
a a lui z diferit
a de z0
= (n + 1)|z z0 | > 1 pentru orice valoare fixat
un
si pentru orice n IN ncepand de la un num
ar natural N (z). In schimb,
n
X (z z0 )
, n baza criteriului lui DAlembert,
seria de puteri n complex
n!
n=0
este convergenta n ntreg planul complex.
Teorema de mai jos este fundamental
a pentru determinarea domeniului
de convergenta a unei serii de puteri.
Teorema 7.3.1 (Abel) Dac
a seria de puteri (7.22) converge ntrun punct
z1 6= z0 , atunci ea este absolut convergent
a n toate punctele z care satisfac
conditia |z z0 | < |z1 z0 |, iar n discul nchis de raz
a < |z1 z0 | si
centrul n z0 seria este uniform convergent
a.
Demonstratie. Sa luam un punct arbitrar z care satisface conditia |z
z0 | < |z1 z0 | si sa consideram seria
X
n=0
cn (z z0 )n .
(7.23)
212
Ion Craciun
Conditia pe care o satisface z implica existenta unui num

ar pozitiv subunitar
q < 1 cu proprietatea |z z0 | = q|z1 z0 |. Cum seria
cn (z1 z0 )n este
n=0
convergenta, conform criteriului general al lui Cauchy, termenul ei general

tinde la zero cand n . In consecint
a, exista o constant
a M astfel nc
at
|cn | |z1 z0 |n M, de unde
|cn |
M
.
|z1 z0 |n
Seria (7.23) este atunci absolut convergent

a deoarece valoarea absoluta a
termenilor sai satisface inegalitatea
z z n
0
|cn | |z z0 |n M
iar seria geometrica
z1 z0
zz
0
a.
< 1 este convergent
q n , cu ratia q =
z1 z0
Pentru a demonstra uniforma convergent
a a seriei (7.22) n discul
n=0
|z z0 | < |z1 z0 |,
este suficient, conform criteriului lui Weierstrass (Teorema 7.2.1), sa construim o serie majorant
a de numere reale care sa fie convergent
a. Este
evident ca aceasta serie este
M
n
.
|z z0 |n
n=0 1
(7.24)
Seria (7.24) este majorant

a pentru seria (7.22) n domeniul considerat si, totodata, este convergent
a fiind serie geometrica cu ratia subunitara. Teorema
este astfel demonstrata.
Din Teorema lui Abel se deduc unele corolarii (consecinte) care sunt utile
n studiul seriilor de puteri n complex. Prezent
am n continuare sase astfel
corolarii.
Corolarul 7.3.1 Dac
a seria de puteri (7.22) este divergent
a ntrun punct
z1 , atunci ea este divergent
a n toate punctele z care satisfac inegalitatea
|z z0 | > |z1 z0 |.
Demonstratie. Presupun
and contrariul, gasim ca n baza Teoremei lui
Abel seria (7.22) ar trebui sa fie convergent
a n orice disc cu centrul n z0 si
213
raza < |z z0 | si n particular n punctul z1 , care apartine discului, ceea

ce contrazice ipoteza.
Consideram marginea superioara R a distantelor |z z0 | cu proprietatea
ca seria de functii corespunzatoare
cn (z z0 )n este convergent
a.
n=0
Daca R < +, atunci n toate punctele z 0 cu |z 0 z0 | > R, seria de puteri

corespunzatoare este divergenta. Daca R > 0, atunci discul |z z0 | < R
este domeniul maxim de convergent
a al seriei de puteri (7.22) si seria este
divergenta n punctele exterioare discului nchis de raza R cu centrul n z0 .
Pe frontiera discului, deci n punctele z cu proprietatea |z z0 | = R, seria
de puteri corespunzatoare poate fi convergent
a sau divergent
a. Domeniul
|z z0 | < R se numeste discul de convergent
a al seriei de puteri (7.22), iar
numarul R este raza de convergenta
.
Am stabilit astfel
Corolarul 7.3.2 Pentru orice serie de puteri exist
a un num
ar R 0 astfel
nc
at n discul deschis de raz
a R cu centrul n z0 , seria de puteri (7.22) este
convergent
a, iar n exteriorul discului nchis de raz
a R cu centrul n z0 seria
este divergent
a.
Corolarul 7.3.3 Suma unei serii de puteri este o functie analitic
a pe discul
de convergent
a.
Demonstratie. Termenii seriei de puteri (7.22) sunt functii analitice n
ntreg plnul complex; seria este uniform convergent
a n orice subdomeniu
nchis inclus n discul de convergent
a. Deci, dupa prima teorema a lui Weierstrass, suma seriei este o functie analitica.
Corolarul 7.3.4
In interiorul discului de convergenta
, o serie de puteri
poate fi integrat
a si derivat
a termen cu termen ori de c
ate ori, razele de
convergent
a ale seriilor de puteri obtinute fiind egale cu raza de convergent
a
a seriei initiale.
Demonstratie. Afirmatiile acestui corolar sunt consecinte directe ale teoremelor lui Abel si Weierstrass.
Corolarul 7.3.5 Coeficientii seriei de puteri (7.22) se exprim
a cu ajutorul
functiei sum
a f (z) prin formulele
cn =
1 (n)
f (z0 ).
n!
(7.25)
214
Ion Craciun
Demonstratie. Sa notam cu f (z) suma seriei de puteri (7.22) n discul

deschis cu centrul n z0 si raza r, B(z0 , R) = {z C
| : |z z0 | < R. Lu
and
z = z0 n expresia
f (z) =
cn (z z0 )n ,
(7.26)
n=0
obtinem f (z0 ) = c0 .
Derivand termen cu termen seria (7.26), g
asim
f 0 (z) =
n cn (z z0 )n1 , z B(z0 , R)
(7.27)
n=1
din care, punand z = z0 , obtinem f 0 (z0 ) = c1 .

In mod analog, daca punem z = z0 n egalitatea
f (k) (z) =
n(n 1)(n 2) (n k + 1)cn (z z0 )nk ,
(7.28)
n=1
obtinuta efectuand derivarea termen cu termen de (k 1) ori n (7.27) si

adevarata pentru z B(z0 , R), gasim f (k) (z0 ) = ck k!. Procedeul poate
continua obtinanduse astfel derivata de orice ordin.
Analiza rezultatelor demonstreaza corolarul.
Corolarul 7.3.6 Raza de convergent
a R a seriei de puteri (7.22) este determinat
a de relatia 1
1
R= ,
`
unde
` = lim sup
|cn |,
(7.29)
unde prin limita superioar

a a sirului ( n |cn |) ntelegem cel mai mare punct
2
limit
a al sirului.
q
Demonstratie. Sa notam ` = lim sup n |cn | si sa presupunem ca 0 < ` <

. Trebuie sa aratam ca n orice punct z1 care satisface conditia |z1 z0 | <
1
, seria de puteri (7.22) este convergent
a, iar n orice punct z2 pentru care
`
1
|z2 z0 | > , seria de puteri (7.22) este divergent
a.
`
p
Deoarece ` este marginea superioara a sirului (pn |cn |), pentru orice > 0
exista un numar natural N () cu proprietatea n |cn | < ` + . Pe de alta
1
Aceast
a relatie se numeste formula CauchyHadamard.
Elementul a IR = [, +] se numeste punct limit
a al sirului (an ) dac
a exist
a un
subsir (akn ) al sirului dat care are limita a.
2
215
parte,
pentru acelasi este posibil sa gasim o infinitate de termeni ai sirului
p
n
( |cn |) care sa fie mai mari ca ` . Consider
am un punct arbitrar z1 ce
satisface inegalitatea `|z1 z0 | < 1 si luam ca valoare pentru num
arul real
1 `|z1 z0 |
> 0. Atunci
2|z1 z0 |
q
n
|cn | |z1 z0 | < (` + )|z1 z0 | =
de unde rezulta ca seria
1 + `|z1 z0 |
= q < 1,
2
cn (z1 z0 )n este majorata de seria geometrica
n=0
q n cu ratia q numar pozitiv subunitar. Aceasta demonstreaza conver-
n=0
genta seriei de puteri (7.22) n punctul z1 . Lu

and acum un punct z2 care
`|z2 z0 | 1
> 0, obsatisface inegalitatea `|z2 z0 | > 1 si alegand =
|z2 z0 |
tinem
q
n
|cn | |z2 z0 | > (` )|z2 z0 | = 1
pentru o infinitate de valori ale lui n. De aici rezulta |cn (z2 z0 )n | > 1 si,
n baza conditiei necesare de convergent
a a unei serii, seria
este divergenta.
Consideram cazurileextreme ale lui `.
Pentru ` = 0 seria
cn (z2 z0 )n
n=1
cn (z z0 )n converge n orice punct z, adica R =
n=0
. Intr-adevar, n acest caz, pentru orice > 0 exista un num

ar N ()
p
q
n
,
|cn | < pentru n suficient de mare. Luand =
astfel ncat
|z z0 |
unde z este un punct arbitrar din planul complex si 0 < q < 1, obtinem
|cn (z z0 )n | < q n . Aceasta dovedeste convergenta seriei
Pentru ` = seria
cn (z z0 )n .
n=0
n
cn (z z0 ) diverge n orice punct z 6= z0 , adic

a
n=0
R = 0. Intr-adevar, n acest caz,

ar M exista o infinitate
p pentru orice num
a consideram un punct arbitrar
de coeficienti cn astfel ncat n |cn | > M. S
z 6= z0 si sa alegem M astfel ncat M |z z0 | = q > 1. Atunci o infinitate de
termeni ai seriei
cn (z z0 )n satisface conditia |cn (z z0 )n | > 1, ceea ce
n=0
demonstreaza ca seria
X
n=0
cn (z z0 )n este divergent
a.
216
Ion Craciun
q
1
Astfel, formula CauchyHadamard R = , unde ` = lim sup n |cn |, are
`
loc pentru orice valoare a lui `.
Exemplul 7.3.1 Seria geometric

a
(z z0 )n este convergent
a n discul
n=0
deschis de raz
a 1 cu centrul n z0 si are suma f (z) =
1
.
1 (z z0 )
Solutie. Intr-adevar, tin

and ca n aceasta serie de puteri cn = 1 si aplicand
formula CauchyHadamard, gasim R = 1 si deci seria geometrica data este
convergenta n discul B(z0 , 1) = {z C
| : |z z0 | < 1}
si are suma functia
analitica f (z). Pentru a determina aceasta functie, aplicam definitia sumei
unei serii de functii ca limita a sirului sumelor partiale:
f (z) =
lim Sn (z) = lim
n
X
(z z0 )n =
k=0
(7.30)
1
1 (z z0 )n
=
.
= lim
n 1 (z z0 )
1 (z z0 )
Sa folosit atat avantajul calculului sumei primelor n + 1 termeni ai unei
progresii geometrice n complex, aceeasi ca n real, cat si posibilitatea trecerii
la limita la numaratorul unei fractii al carui numitor este nenul.
Din (7.30) rezulta ca suma unei progresii geometrice de numere complexe
cu ratia n modul subunitara contin
and o infinitate de termeni se determina
ca n real.
Observatia 7.3.1 Studiul seriilor de puteri se poate efectua direct pe seria
centrat
a n origine
cn z n .
(7.31)
n=1
Trecerea de la (7.31) la cazul general (7.22) se face cu substitutia z = z0 ,

deci printro translatie.
Teorema 7.3.2 Fie R raza de convergent
a a seriei de puteri
cn z n . Dac
a
n=1
exist
a n IR limita
c
n
lim
= `1 ,
n
cn+1
atunci raza de convergent

a este de R = `1 .
(7.32)
217
Demonstratie. Asociem seriei de puteri (7.31) seria numeric

a cu termeni
pozitivi
|cn |rn ,
(7.33)
n=0
cu r > 0 si notam cu A multimea valorilor lui r pentru care aceasta serie

este convergenta. Atunci, marginea superioara a multimi A, pe intervalul
[0, ], este tocmai raza de convergent
a R a seriei de puteri (7.31). Conform
criteriului raportului al lui DAlembert, seria (7.33) este convergent
a daca
|cn+1 |rn+1
< 1.
n
|cn |rn
lim
(7.34)
1
< 1 si deci r < `1 . Evident, marginea superioara a
`1
numerelor r cu proprietatea de mai sus este `1 si deci raza de convergent
a
este R = `1 .
Din (7.34) rezulta r
Exercitiul 7.3.1 S
a se determine razele de convergent
a ale seriilor de puteri:
X
X
X
X
zn
zn
zn
;
;
n! z n .
;
2
n
n
n!
n=1
n=1
n=1
n=1
Solutie. Pentru primele doua serii se foloseste faptul ca lim n n = 1 si deci

n
` = 1, iar din formula CauchyHadamard deducem ca raza de convergent
a
este R = 1 pentru ambele serii.
Pentru a treia serie aplicam Teorema 7.3.2 si gasim R = .
Pentru ultima serie se deduce ca R = 0.
Exercitiul 7.3.2 S
a se afle multimea de convergent
a a seriilor de puteri:
10 .
(cos in)z ;
n=0
20 .
X
(1 + i)n (z 2)n
n=0
(n + 1)(n + 2)
30 .
X
3n (z 1 + i)n
n=1
(3n 2)2n
Solutie. Determinam mai ntai numerele nenegative R1 , R2 , R3 , razele de

convergenta ale respectiv celor trei serii de puteri.
Aplicand, dupa caz, una din formulele de calcul a razei de convergent
a
(7.29) si (7.32), gasim:
1
1
2
R1 = ; R2 = ; R3 =
.
e
3
2
218
Ion Craciun
Atunci, discurile de convergent
a ale celor trei serii de puteri sunt respec-
tiv
1
e
1
B2 2,
2

2
B3 1 i,
3
Cel de al
treilea disc de
2
raza R3 =
.
3
B1 0,
zC
| : |z| <
1o
,
e
1 o
zC
| : |z 2| <
,
2
o
2
=
zC
| : |z (1 i)| <
.
3
convergent
a are centrul n punctul z0 = 1 i si
n
Exercitiul 7.3.3 Pentru urm

atoarele patru serii de puteri, s
a se determine
respectivele functii sum
a f1 (z), . . . , f4 (z) pe multimile lor de convergent
a:
(i)
n z n ; (ii)
n=1
X
zn
n=1
Solutie. Seria de puteri
; (iii)
n(n 1)z n2 ; (iv)
n=2
(1)n
n=0
z 2n
.
2n + 1
z n este seria geometrica cu primul termen 1 si
n=0
ratia z. Conform Exemplului 7.3.1 suma seriei este functia f (z) =

este olomorfa n discul cu centrul n origine si raza 1.
1
ce
1z
X
1
=
z n . Apli1z
n=0
cand teorema de derivabilitate termen cu termen a unei serii de puteri, pe
acelasi disc are loc egalitatea
Pe discul de convergent
a se poate scrie egalitatea
X
1
=
n z n1 .
(1 z)2 n=1
Inmultind n ambii membri cu z se obtine

f1 (z) =
n zn =
n=1
z
, z B(0, 1) = {z C
| : |z| < 1}.
(1 z)2
Prima serie poate fi integrat

a termen cu termen pe orice curba neteda
pe portiuni inclusa n discul de raza 1 si centrul n origine. Presupunand ca
aceasta curba are originea n z = 0 si extremitatea ntrun punct oarecare
z cu |z| < 1, obtinem
Z zX
0 n=0
n d =
Z z
X
n=0 0
n d =
Z z
0
X
X
d
z n+1
zn
=
=
.
1
n + 1 n=1 n
n=0
219
1
este Log (1 ), unde pentru functia
1
logaritm am luat determinarea fundamentala (principala) si deci functia
f2 (z) = Log (1 z).
Functia f3 (z) este suma seriei de puteri obtinut
a prin derivarea de doua
Insa, o primitiva a functiei
ori a seriei
z n . Prin urmare,
n=0
f3 (z) =
Din f4 (z) =
(1)n
n=0
prin derivare obtinem
2
.
(1 z)3
X
z 2n
z 2n+1
deducem zf4 (z) =
(1)n
, iar
2n + 1
2n + 1
n=0
(zf4 (z)) =
(1)n z 2n =
n=0
1
.
1 + z2
Integrand egalitatea
(f4 ())0 =
(1)n 2n =
n=0
1
1 + 2
pe o curba neteda ce are ca extremitati originea si un punct arbitrar z,

arctg z
.
deducem zf4 (z) = arctg z, de unde f4 (z) =
z
7.3.2
Serii Taylor
O serie de puteri defineste n discul de convergent

a o functie analitica numit
a
suma sa. Apare n mod natural urmatoarea problema invers
a: dat
a o functie analitic
a pe un disc, putem asocia o serie de puteri convergent
a n acel
disc si av
and ca sum
a functia dat
a? Teorema urmatoare raspunde acestei
ntrebari.
Teorema 7.3.3 (Taylor) O functie complex
a de variabil
a complex
a f (z),
analitic
a n discul B(z0 , R) = {z C
| : |z z0 | < R}, se poate reprezenta
n mod unic prin seria de puteri
f (z) =
cn (z z0 )n ,
n=0
convergent
a n discul B(z0 , R).
unde
cn =
f (n) (z0 )
,
n!
z B(z0 , R),
220
Ion Craciun
Demonstratie. Alegem un punct arbitrar z n discul B(z0 , R) si construim

un cerc C de raza cu centrul n z0 care sa l contin
a pe z, constructie
posibila deoarece distanta de la punctul z la frontiera discului este pozitiva.
Deoarece z este un punct n domeniul de contur C , din formula integral
a
a lui Cauchy rezulta ca
Z
1
f (z) =
2i
f ()
d.
z
(7.35)
Sa observam ca o parte a integrantului din (7.35) se poate scrie n forma
1
1
1
1 X
(z z0 )n
=
=
,
z
z0 1 z z0
z0 n=0 ( z0 )n
z0
(7.36)
z z
0
< 1.
deci sub forma unei serii geometrice de ratie q =
z0
Pentru C , seria (7.36) este uniform convergent
a fiind majorata de
seria numerica
X
|z z0 |n
, cu |z z0 | < .
n+1
n=0
Folosind (7.36) n (7.35) si integr
and termen cu termen, obtinem
f (z) =
Z

X
1
n=0
Cu notatia
cn =
2i
1
2i
f () d
(z z0 )n .
( z0 )n+1
(7.37)
f ()
d,
( z0 )n+1
(7.38)
Z
C
egalitatea (7.37) devine o serie de puteri, convergent

a n punctul z considerat.
Prin urmare, putem scrie
f (z) =
cn (z z0 )n .
(7.39)
n=0
In baza teoremei lui Cauchy, n formula (7.38), cercul C se poate nlocui

cu orice contur situat n domeniul |z z0 | < R care sa contin
a n interior
punctul z0 .
Deoarece z este arbitrar, rezulta ca seria (7.39) este convergent
a n discul
|z z0 | < R, uniform convergent
a pe discul nchis |z z0 | < R si are
suma f (z) pe domeniul de convergent
a.
221
Prin urmare, functia f (z) poate fi dezvoltat

a ntro serie de puteri centrata n z0 , serie care este convergent
a pe un disc cu centrul n z0 si raza R.
Suma acestei serii de puteri este functia f (z).
In baza formulei (6.47), coeficientii (7.38) ai dezvolt
arii sunt
cn =
1
2i
Z
C
f (n) (z0 )
f ()
d
=
.
( z0 )n+1
n!
(7.40)
Ram
ane sa demonstram unicitatea dezvolt
arii (7.39). Presupunem ca avem
si dezvoltarea
f (z) =
c0n (z z0 )n
(7.41)
n=0
unde cel putin un coeficient c0n 6= cn . Seria de puteri (7.41) este convergent
a
n discul |z z0 | < R si, n baza formulei (7.25), coeficientii acesteia sunt
f (n) (z0 )
. De aici si din (7.40) rezulta cn = c0n . Aceasta demonstreaza
c0n =
n!
unicitatea dezvoltarii (7.39).
Aceasta teorema stabileste o corespondenta biunivoca ntre o functie
analitica ntro vecinatate a unui punct z0 si o serie de puteri centrat
a n
acest punct. Aceasta nseamna ca notiunea de functie analitica ca functie
infinit derivabila este echivalenta cu o functie ce poate fi reprezentat
a n
forma sumei unei serii de puteri.
Sa observam ca daca functia f (z) este analitica n domeniul D si z0 D,
X
f (n) (z0 )
(z z0 )n a
atunci raza de convergenta a seriei Taylor f (z) =
n!
n=0
acestei functii este cel mult egala cu distanta de la punctul z0 la frontiera
domeniului D.
Definitia 7.3.1 Dezvoltarea unei functii analitice, n discul |z z0 | < R,
n seria de puteri (7.39) se numeste dezvoltarea Taylor n jurul punctului
z0 , iar seria (7.39) se numeste seria Taylor a functiei f (z).
Exercitiul 7.3.4 S
a se dezvolte n serie Taylor functia
f (z) =
1
1 + z2
n vecin
atatea originii si n vecin
atatea punctului z0 = 1.
Solutie. Aceasta functie este analitica n tot planul complex cu exceptia
punctelor z1,2 = i care sunt poli simpli ai functiei.
222
Ion Craciun
In baza Teoremei lui Taylor, functia f (z) poate fi dezvoltat

a n serie
Taylor n orice disc al planului complex care nu contine polii z1 = +i si
z2 = i.
Daca dorim sa determinam dezvoltarea functiei f (z) n serie Taylor n
vecinatatea originii atunci, aceasta dezvoltare trebuie cautat
a n discul |z| <
1, deoarece pe aceasta multime f (z) este functie analitica.
In acest disc, functia f (z) poate fi privita ca suma unei progresii geometrice cu ratia z 2 , subunitara n modul, deci putem scrie
X
1
=
(1)n z 2n .
1 + z 2 n=0
(7.42)
Raza de convergent
a a seriei (7.42) este R = 1 si reprezint
a distanta de
1
la centrul discului la frontiera domeniului n care functia f (z) =
este
1 + z2
analitica.
Raza maxim
a a unui disc cu centrul n z0 = 1 n care functia f (z) este
a determinam dezvoltarea n serie
analitica este 2 si prin urmare trebuie s
Taylor a functiei date n discul |z 1| < 2.

Pentru aceasta tinem cont ca functia f (z) se descompune n fractii simple
n complex astfel
f (z) =
1
1
1 1
=
1 + z2
2i z i z + i
1
Folosind formula de calcul a derivatei de ordin n a functiei rationale
z
si nlocuind n (7.40), g
asim ca n discul |z 1| < 2 are loc dezvoltarea
X
1
1
1
n 1
=
(1)
(z 1)n .
1 + z 2 n=0
2i (1 i)n+1 (1 + i)n+1
Cu formele
a 1i =
exponentiale ale lui 1 i si 1 + i, adic
1 + i = 2ei 4 , (7.43) se scrie
(7.43)
i
2e 4 si
sin (n + 1)
X
1
4 (z 1)n .
=
(1)n
(7.44)
n+1
1 + z 2 n=0
2 2
Raza de convergent
a a seriei obtinute este R = 2 si poate fi determinata
si folosind formula CauchyHadamard.
223
Exemplul 7.3.2 Dezvoltarea n serie Taylor ntro vecin

atate a punctului
z = 1 a functiei complexe Log z, analitic
a n discul |z 1| < 1, este
Log z =
(1)n1
n=1
(z 1)n
n
(7.45)
raza de convergent
a a seriei fiind 1.
Solutie. Intr-adevar, daca se calculeaza coeficientii, se gaseste
cn =
1
1
(n 1)!
= (1)n1 ,
(1)n1
n
z=1
n!
z
n
si c0 = Log 1 = 0, c1 =
n = 2, 3, . . .
1
= 1.
z z=1
Exemplul 7.3.3 Functia exponential

a f (z) = ez este analitic
a pe C,
|
deci
se poate dezvolta n serie Taylor pe orice disc de centru z0 si raz
a oric
at de
mare. Derivatele functiei f (z) = ez n z0 fiind f (n) (z0 ) = ez0 , rezult
a c
a
seria Taylor n jurul punctului z0 a functiei exponentiale este
ez = ez 0 1 +
(z z0 )n
z z0 (z z0 )2
+
+ +
+ , () z C.
|
1!
2!
n!
particular, pentru z0 = 0,
In
ez = 1 +
z
z2
zn
+
+ +
+ , () z C.
|
1!
2!
n!
Exemplul 7.3.4
In orice vecin
atate a originii au loc dezvolt
arile:
sin z
z
z3
z 2n+1
+ + (1)n
+ ,
1!
3!
(2n + 1)!
() z C;
|
z2 z4
z 2n
+
+ + (1)n
+ ,
2!
4!
(2n)!
() z C.
|
cos z = 1
Exercitiul 7.3.5 S
a se arate c
a are loc egalitatea
X
1 z2
=
T
+
2
Tn (t)z n ,
0
1 2tz + z 2
n=1
unde |t| < 1 si Tn (t) = cos (n arc cos t).
(7.46)
224
Ion Craciun
Solutie. In fractia din membrul nt

ai a relatiei (7.46) punem t = cos si
apoi o descompunem n fractii simple. Obtinem
1 z2
1
1
= 1 +
+
.
2
i
1 2z cos + z
1ze
1 z ei
In locul fractiilor din membrul doi scriem (pentru fixat si |z| < 1)
seriile geometrice dupa puterile lui z.
Avem
X
1 z2
=
1
+
2
z n cos n.
(7.47)
1 2z cos + z 2
n=1
Comparand (7.46) cu (7.47) rezulta Tn (t) = cos n = cos (n arc cos t).
Observatia 7.3.2 Pornind de la identitatea evident
a
cos n + cos (n 2) = 2 cos (n 1) cos
se poate ar
ata c
a are loc relatia de recurenta
Tn (t) = 2tTn1 (t) Tn2 (t)
(7.48)
pe care o verific
a functiile Tn (t) = cos (n arc cos t). Folosind apoi un rationament prin inductie complet
a se arat
a c
a functia Tn (t) este polinomul de
gradul n
Tn (t) = 2n1 tn + a1 tn2 + a2 tn4 + ,
(7.49)
numit polinomul lui Ceb
asev de speta nt
ai.
Polinoamele Cebasev av
and gradele de la 1 pan
a la 4 sunt
T1 (t) = cos (arc cos t)
= 20 t,
T2 (t) = cos (2 arc cos t) = 2 cos2 cos (arc cos t) 1 = 2t2 1,

T3 (t) = 4t3 3t,
T4 (t) = 8t4 8t2 + 1.
De altfel, se poate arata ca Tn (t) este solutia ecuatiei diferentiale ordinare
de ordinul doi cu coeficienti variabili
(1 t2 )Tn00 tTn0 + n2 Tn = 0.
Capitolul 8
Serii Laurent
In acest capitol se va studia comportarea unei functii analitice univalente
n vecinatatea punctelor singulare izolate. Cunoasterea acestei comportari
permite o aprofundare a naturii functiilor analitice.
In capitolul precedent am pus n evident
a rolul pe care l au seriile de puteri, n particular seriile Taylor, n studiul functiilor analitice ntrun domeniu unde nu exista puncte singulare ale functiilor.
Un rol asemanator l au si seriile Laurent.
8.1
Domeniul de convergent
a al seriei Laurent
Definitia 8.1.1 Se numeste serie Laurent centrat

a n z0 o serie de
forma
cn (z z0 )n ,
(8.1)
n=
unde z0 este un punct fixat din planul complex, cn sunt numere complexe,
iar sumarea se face dup
a toate valorile ntregi ale indicelui n.
Pentru a determina domeniul de convergent
a al seriei (8.1), o aranjam
n forma
X
n=
cn (z z0 )n =
cn (z z0 )n +
n=0
cn
.
(z
z0 )n
n=1
(8.2)
Domeniul de convergenta al seriei (8.1) va fi intersectia domeniilor de

convergenta ale seriilor de functii din membrul doi al egalitatii (8.2), care se
numesc respectiv partea taylorian
a sau partea regulat
a si partea principal
a
ale seriei Laurent.
225
226
Ion Craciun
Denumirea de serie data expresiei (8.1) se justifica daca analizam membrul al doilea din (8.2) unde avem o suma de doua serii de functii, prima
fiind o serie de puteri de tipul celor studiate n capitolul precedent.
Domeniul de convergent
a al seriei Taylor din (8.2) este discul deschis
B(z0 , R1 ) de raza R1 [0, +] si centrul n punctul z0 , iar daca f1 (z) este
suma acesteia atunci, pe discul de convergent
a, are loc
f1 (z) =
cn (z z0 )n ,
z B(z0 , R1 ) |z z0 | < R1 .
(8.3)
n=0
Pentru a determina domeniul de convergent

a al seriei de functii care
reprezinta partea principala a seriei Laurent, efectuam schimbarea de vari1
.
abila =
z z0
Aceasta serie va deveni serie de puteri centrat
a n originea planului complex () deci o serie de forma
cn n .
n=1
Daca 1/R2 este raza de convergent

a a acestei serii de puteri si () suma
sa pe discul de convergent
a
B 0,
1 n
1 o
= : || <
,
R2
R2
atunci putem scrie

() =
cn n ,
n=1
|| <
1
.
R2
(8.4)
Revenind la variabila initial

a z si punand ((z)) = f2 (z), obtinem
f2 (z) =
cn
,
(z z0 )n
n=1
|z z0 | > R2 .
(8.5)
Prin urmare, domeniul de convergent

a al seriei de functii care reprezint
a
partea principala a seriei Laurent (8.1) este exteriorul cercului |z z0 | = R2 ,
unde R2 [0, ].
Astfel, seria Laurent (8.1) este convergent
a pe domeniul obtinut prin
intersectia domeniilor de convergent
a ale seriilor din membrul doi al relatiei
(8.2) si suma sa va fi o functie analitica pe acest domeniu.
Daca R2 < R1 , intersectia domeniilor de convergent
a ale celor doua serii
este coroana circular
a R2 < |z z0 | < R1 si seria Laurent (8.1) are suma
f (z) = f1 (z) + f2 (z),
R2 < |z z0 | < R1 .
(8.6)
Capitolul 8 Serii Laurent
227
Deoarece seriile (8.3) si (8.4) sunt serii de puteri, rezulta ca n domeniul

de convergenta al seriei Laurent functia suma f (z) are proprietatile sumei
seriilor de puteri.
In concluzie, seria Laurent (8.1) este convergent
a n coroana circular
a
R2 < |z z0 | < R1 si suma sa f (z) este o functie analitic
a n aceast
a
coroan
a.
8.2
Dezvoltarea unei functii analitice ntro serie

Laurent
Sa cercetam daca este posibil sa asociem unei functii analitice ntro coroana
circulara o serie Laurent convergent
a n aceasta coroana si care sa aiba drept
suma functia data.
In acest sens, de ajutor este teorema urmatoare.
Teorema 8.2.1 Functia f (z), analitic
a R2 < |zz0 | <
R1 , se reprezent
a n mod unic n coroan
a printro serie Laurent convergent
a
n acea coroan
a.
Demonstratie. Fixam un punct arbitrar z n coroana circulara R2 <
|z z0 | < R1 si construim cercurile concentrice CR10 si CR20 cu centrul n z0
si raze care satisfac conditiile
R2 < R20 < R10 < R1 ,
R20 < |z z0 | < R10 .
Conform formulei integrale a lui Cauchy pentru un domeniu multiplu

conex, avem
1
f (z) =
2i
Z
CR0
f ()
1
d +
z
2i
C 0
R
2
f ()
d.
z
(8.7)
La fel ca n cazul seriei Taylor, observam ca

1
1
1
1
z z0 n
1 X
=
=
.
=
z
( z0 ) (z z0 )
z0 1 z z0
z0 n=0 z0
z0
z z
0
q < 1 si
Observand ca pe cercul CR10 are loc inegalitatea
z0
folosind integrarea termen cu termen ntro serie de puteri, rezulta
f1 (z) =
1
2i
Z
CR 0
X
f ()
d =
cn (z z0 )n ,
z
n=0
(8.8)
228
Ion Craciun
unde
cn =
1
2i
f ()
d, n 0.
( z0 )n+1
CR 0
(8.9)
z
0
< 1, iar
Deoarece pe cercul CR20 are loc inegalitatea
z z0

1
z 0 n
1 X
,
=
z
z z0 n=0 z z0
din aceleasi considerente ca mai sus, obtinem

f2 (z) =
1
2i
unde
cn =
Z
C 0
R
2
1
2i
X
f ()
cn
,
d =
z
(z z0 )n
n=1
(8.10)
f ()( z0 )n1 d.
(8.11)
Z
C 0
R
2
Schimband orientarea curbei de integrare n (8.11), g

asim o alta expimare
pentru cn , si anume
cn =
1
2i
Z
CR 0
f ()( z0 )n1 d.
(8.12)
Sa observam ca functiile de integrat din (8.9) si (8.12) sunt functii analitice n coroana circulara R2 < |z z0 | < R1 .
In baza Teoremei lui Cauchy, valorile integralelor din formulele (8.9) si
(8.12) nu se schimba la o deformare a contururilor de integrare n domeniu
de analiticitate ale functiilor de integrat.
Aceasta observatie permite combinarea formulelor (8.9) si (8.12) ntro
singura expresie
1
cn =
2i
Z
C
f ()
d,
( z0 )n+1
n = 0,
n = 1,
n = 2, ,
(8.13)
unde C este un contur arbitrar nchis situat n coroana circulara R2 <

|z z0 | < R1 .
Revenind la (8.7), obtinem
f (z) =
X
n=0
cn (z z0 )n +
X
cn
=
cn (z z0 )n ,
n
(z
z
)
0
n=
n=1
(8.14)
229
unde coeficientii cn se determina prin formula unitara (8.13).

Deoarece z este un punct arbitrar n coroana circulara R2 < |zz0 | < R1 ,
rezulta ca seria (8.14) este convergent
a si are suma f (z) n aceasta coroana,
iar n orice coroana nchisa, concentric
a si inclusa n coroana R2 < R20
|z z0 | R10 < R1 , seria (8.14) este uniform convergent
a si are suma f (z).
Ramane sa demonstram unicitatea dezvolt
arii (8.14).
Presupunem ca mai avem si o alta dezvoltare
f (z) =
c0n (z z0 )n
n=
unde cel putin unul din coeficienti c0n 6= cn . Atunci, oriunde n interiorul
coroanei R2 < |z z0 | < R1 , avem egalitatea
cn (z z0 )n =
n=
c0n (z z0 )n .
(8.15)
n=
Sa consideram un disc B(z0 , R), de raza R, cu R2 < R < R1 , cu centrul n

z0 . Seriile de functii din (8.15) sunt uniform convergente pe discul B(z0 , R).
Inmultim ambii membri ai lui (8.15) cu (z z0 )m1 , unde m este un
ntreg fixat pentru care cm 6= c0m si integr
am apoi termen
Z cu termen.
(z z0 )nm1 dz.
Vom ntalni termeni care contin integrale de forma

Avand n vedere ca pe CR avem ca z z0 =
obtinem
Z
CR
(z z0 )nm1 dz = i Rnm
Z 2
0
ei(nm) d =
CR
R ei , unde
0,
[0, 2],
n 6= m
(8.16)
2i, n = m.
Luand n consideratie (8.16), dup

a efectuarea integr
arii egalitatii (8.15),
gasim ca seriile numerice care apar n cei doi membri au fiecare doar cate
un termen diferit de zero, si anume cm , respectiv c0m .
Asadar, cm = c0m .
Cum numarul ntreg m l-am ales arbitrar, rezulta ca cn = c0n pentru toti
ntregii n, ceea ce dovedeste unicitatea dezvolt
arii (8.14).
z
care, n planul com(z + 1)(z 1)3
plex la distanta
finit
a, are singularit
atile 1 si 1, primul pol simplu, iar al
doilea pol triplu. Se cer dezvolt
arile n serie Laurent
Exercitiul 8.2.1 Fie functia f (z) =
a) n jurul punctului z0 = 1;
b) n exteriorul discului nchis B(1, 2) = {z C
| : |z 1| 2}.
230
Ion Craciun
Solutie. a) Izolam punctul z0 = 1 cu un cerc 1 cu centrul n z0 = 1 si cu

raza R1 , unde 0 < R1 < 2.
Acest cerc, mpreun
a cu cercul 2 cu acelasi centru si cu raza R2 , ales
asa fel ncat R1 < R2 < 2, determina o coroana circulara care, mpreun
a cu
frontiera sa 1 2 , este inclusa n domeniul de olomorfie al functiei f.
Izolam factorul care da singularitatea lui f, punand
f (z) =
z
1
g(z), unde g(z) =
3
(z 1)
z+1
si dezvoltam n serie Taylor functia g(z) n jurul punctului z0 = 1. Avem

g(z) =
z
1
1
1
=1
=1
=1
z+1
z+1
2 + (z 1)
2
1
.
z1
1+
2
In ipoteza ca z 1 < 1, ultima fractie este suma unei serii geometrice

2
z1
, serie care este convergent
a pe discul deschis
cu ratia subunitara q =
2
|z 1| < 2, deci putem scrie egalitatea
n
1
z 1 (z 1)2
n (z 1)
=1
+
+
(1)
+
z1
2
22
2n
1+
2
Folosind aceasta egalitate, exprimarea lui g(z) devine
(z 1)n
1X
(1)n
g(z) = 1
2 n=0
2n
care, nlocuita n f (z) conduce la dezvoltarea n serie Laurent a acestei functii n coroana circulara 0 < |z 1| < 2,
f (z) =
1
1
1
1
1
1
+ 2
3
+
3
2
2 (z 1)
2 (z 1)
2 (z 1)
n
1
z1
n (z 1)
+
(1)
+
24
25
2n+4
Partea principala a dezvolt

arii contine un num
ar finit de termeni. Cel mai
mic exponent este 3, iar 3 este ordinul polului n jurul caruia sa facut
dezvoltarea n serie Laurent.
b) Coroana circulara va avea centrul tot n z0 = 1, raza R2 > 2, iar R1 > R2
poate fi oricat de mare.
231
Coroana circulara, mpreuna cu frontiera sa 1 2 , este inclusa n domeniul de analiticitate al functiei f.

Cu notatiile de mai sus,
g(z) =
1
1
z
=1
=1
z+1
2 + (z 1)
z1
1
2
1+
z1
2
< 1 si ultima fractie din expresia
z1
2
functiei g(z) este suma unei serii geometrice cu ratia q =
. Deci,
z1
Pentru |z 1| > 2, urmeaza
g(z) = 1
2
2n
1
22
n
1
+
(1)
+
.
+
z1
z 1 (z 1)2
(z 1)n
In acest mod, se obtine dezvoltarea n serie Laurent a functiei f (z)

f (z) =
1
1
2
2n
n+1
+
(1)
+
(z 1)3 (z 1)4 (z 1)5
(z 1)n+4
pentru orice numar complex z care satisfac conditia |z 1| > 2.

Partea principala a seriei Laurent n coroana infinita |z 1| > 2 are o
infinitate de termeni, iar partea Taylorian
a nu exista.
Exercitiul 8.2.2 S
a se dezvolte n serie Laurent functia
f (z) =
1
z(z 1)(z 2)
n urm
atoarele coroane circulare:
(K1 ) : 0 < |z| < 1;
(K2 ) : 1 < |z| < 2;
(K3 ) : 2 < |z| < .
Solutie. Functia f (z) este analitica n ntreg planul complex cu exceptia

punctelor z = 0, z = 1 si z = 2 care sunt poli simpli. Fiind o functie
rationala, functia f (z) admite descompunerea n fractii simple
f (z) =
1 1
1
1
1

+
.
2 z z1 2 z2
(8.17)
In fiecare din coroanele de mai sus functia considerata este dezvoltabil

a n
serie Laurent dupa puterile ntregi ale lui z.
232
Ion Craciun
Sa remarcam ca n orice coroana ne-am plasa cu punctul z, primul termen

este deja o functie dezvoltat
a n serie de puteri ale lui z, din toti termenii
1
seriei ramanand doar cel cu coeficientul c1 = .
2
Considerand ca ne aflam n coroana K1 , al doilea termen al descompunerii n fractii simple a functiei f (z) este suma unei serii geometrice cu
ratia z
X
1
1
=
= 1 + z + z2 + + zn + =
zn.
z1
1z
n=0
Cel de al doilea factor din termenul al treilea al descompunerii n fractii

simple a functiei f (z) este de asemeni suma unei serii de puteri, si anume
X
1
1
1
1 n
=
z .
=
z
n+1
z2
2 1
2
n=0
2
Sumand cele doua serii, nmultite n prealabil cu factorii ce se impun,

obtinem dezvoltarea n serie Laurent a functiei f (z) n coroana circulara K1
f (z) =

1 1 X
1
+
1 n+2 z n .
2 z n=0
2
Pentru dezvoltarea n serie Laurent n coroana K2 vom folosi din nou

descompunerea (8.17), pe care o vom scrie n forma
f (z) =
1 1 1

2 z z
1
1
1
z
1
1
.
4 1 z
2
(8.18)
1
z

Deoarece n coroana circulara K2 , < 1 si < 1, factorii secunzi
z
2
din termenii al doilea si al treilea ai descompunerii (8.18) sunt sumele unor
1
z
progresii geometrice convergente cu ratiile q = si respectiv q = .
z
2
Dupa reducerea termenilor asemenea, seria Laurent a functiei f (z) n
coroana K2 se scrie n forma
X
1 1 X
1
zn
f (z) =
.
2 z n=2 z n n=0 2n+2
Intro maniera similara, luand n consideratie ca |z| > 2, se constata ca

n coroana K3 dezvoltarea Laurent nu contine decat puteri negative ale lui
233
z. Pentru a ajunge la aceasta dezvoltare, scriem

1
1
=
z1
z
1
1
1
z
X
n=0
;
n+1
1
1
=
z2
z
1
1
2
z
X
2n
n=0
z n+1
Folosind aceste dezvoltari, constatam ca seria Laurent a functiei f (z) n

coroana K3 este

1
X
f (z) =
2n1 1 n+1 .
z
n=2
Exercitiul 8.2.3 S
a se deduc
a dezvoltarea n serie Laurent a functiei f (z)
de la Exercitiul 8.2.2 dup
a puterile lui z 1.
Indicatie. Functia f (z) este analitica n coroana circulara cu centrul n
z0 = 1, raza interioara R2 = si raza exterioara R1 = 1. Prin urmare, se
poate deduce seria Laurent a functiei f (z) dupa puterile lui z 1.
Exercitiul 8.2.4 Fie functia f (z) =
functie n serie Laurent:
1
. S
a se dezvolte aceast
a
(z 1)(z 2)
1. n discul |z| < 1;

2. n coroana circular
a 1 < |z| < 2;
3. n jurul punctului de la infinit.
A
B
+
, unde A = 1 si B = 1.
z1 z2
1. In discul |z| < 1, functia f (z) este suma seriei de puteri
Solutie. Avem f (z) =
f (z) =

X
X
1
1
zn
1X
1 n
=
zn
=
1
z ,
1 z 2 z n=0
2 n=0 2n n=0
2n+1
Se observa ca pe acest disc dezvoltarea functiei este taylorian

a deoarece
f (z) este functie analitica n discul |z| < 1.
2. Sunt evidente egalitatile
1
1
1X
1
1
zn 1 X
1
f (z) =

=
.
1
2 1 z
z
2 n=0 2n z n=0 z n
1
2
z
234
Ion Craciun
Prima serie fiind convergent

a pentru |z| < 2, iar a doua pentru |z| > 1, rezulta ca dezvoltarea n serie Laurent are loc n coroana circulara 1 < |z| < 2.
3. f (z) =
1
2
1
z
1
1
1
z
X
2n1
n=1
zn
X
1
n=1
zn
(2n1 1)
n=1
1
.
zn
Dezvoltarea determinata este n jurul punctului de la infinit deoarece

|z| > 2.
8.3
Clasificarea punctelor singulare izolate
Definitia 8.3.1 Un punct singular al functiei f (z) care nu este pol se numeste punct singular esential.
Definitia 8.3.2 Un punct singular z0 este punct singular izolat al functiei f (z) dac
a f (z) este o functie univalent
a si analitic
a
0 < |z z0 | < R1 .
Reamintim ca polii unei functii sunt puncte singulare izolate. Deci, daca
o singularitate izolata z0 nu este pol, atunci z0 este un punct singular esential
izolat. Daca z0 este o singularitate neizolata, atunci z0 este un punct singular
esential neizolat.
Admitem situatia n care functia f (z) nu este definita n punctul z0 si
studiem comportarea lui f (z) n vecin
atatea lui z0 . In baza celor prezentate n paragraful precedent, ntro vecin
atate a lui z0 functia f (z) poate
fi dezvoltata ntro serie Laurent de forma (8.14), convergent
a n coroana
circulara 0 < |z z0 | < R1 .
Sunt posibile urmatoarele trei cazuri:
(1) Seria Laurent rezultata nu are parte principala, prin urmare nu
contine termeni cu puteri negative ale lui (z z0 );
(2) Seria Laurent contine un num
ar finit de termeni n partea principala;
(3) Seria Laurent contine un num
ar infinit de termeni n partea principala.
In cazul (1), seria Laurent a functiei f (z) este f (z) =
cn (z z0 )n .
n=0
In acest caz functia f (z) are limita n z0 si anume lim f (z) = c0 .

zz0
Daca f nu a fost definita n z0 , atunci se prelungeste functia prin continuitate adaugand f (z0 ) = c0 .
235
Daca se ntampla ca valoarea lui f sa fi fost specificata n z0 , dar sa nu

coincida cu c0 , modificam valoarea functiei n z0 pun
and f (z0 ) = c0 .
Functia f (z) astfel definita va fi analitica pe discul |z z0 | < R1 . Astfel
sa nlaturat discontinuitatea functiei f n punctul z0 .
Definitia 8.3.3 O singularitate izolat
a z0 a lui f (z) pentru care dezvoltarea
Laurent n jurul punctului z0 nu contine termeni cu puteri negative ale lui
(z z0 ) se numeste singularitate removabil
a.
Rationamentul de mai sus, la care adaug
am ultima definitie, a demonstrat
Teorema 8.3.1 Dac
a z0 este o singularitate removabil
a a unei functii analitice f (z), atunci exist
a o valoare limit
a lim f (z) = c0 , unde |c0 | < .
zz0
Observatia 8.3.1
In vecin
atatea unei singularit
ati removabile functia f (z)
este m
arginit
a si poate fi reprezentat
a n forma
f (z) = (z z0 )m (z),
m IN ,
(z0 ) 6= 0.
(8.19)
Dac
a n singularitatea removabil
a limita functiei f (z) este zero, atunci n
reprezentarea (8.19) m IN si m determin

a ordinul lui z0 ca zerou al
functiei f (z).
Are loc si afirmatia inversa celei din Teorema 8.3.1. Prin urmare putem
formula
Teorema 8.3.2 Dac
a o functie f (z), analitic
a 0 <
|z z0 | < R1 , este m
arginit
a, deci exist
a M > 0 astfel nc
at
|f (z)| < M, pentru 0 < |z z0 | < R1 ,
atunci punctul z0 este o singularitate removabil
a a lui f (z).
Demonstratie. Dezvoltam functia f (z) n seria Laurent (8.14) si consideream expresia (8.13) pentru coeficientii seriei, adica
cn =
1
2i
Z
C
f ()
d.
( z0 )n+1
Sa luam drept contur de integrare cercul C de ecuatie | z0 | = . Atunci,

din ipotezele teoremei rezulta
|cn | < M n .
(8.20)
236
Ion Craciun
Vom considera coeficientii cn . Deoarece valoarea coeficientilor cn nu depinde de , din (8.20) obtinem cn = 0 pentru n < 0, ceea ce demonstreaza
teorema.
Cazul (2) n care se poate plasa o dezvoltare Laurent a unei functii f (z)
n vecinatatea punctului z0 este analizat n teorema urmatoare.
Teorema 8.3.3 O functie f are n punctul z0 un pol de ordin p dac
a si
numai dac
a dezvoltarea n serie Laurent sa n jurul lui z0 are forma
cp
cp+1
c1
+
+ +
+c0 +c1 (zz0 )+c2 (zz0 )2 +
p
p1
(z z0 )
(z z0 )
z z0
(8.21)
cu coeficientul cp 6= 0.
f (z) =
Demonstratie. Daca functia f (z) are dezvoltarea din enunt pentru 0 <
|z z0 | < R1 , functia definit
a prin
(z) = cp + cp+1 (z z0 ) + + c0 (z z0 )p + c1 (z z0 )p+1 +
este analitica pe discul |z z0 | < R1 fiindca pe acest disc (z) se reprezint
a
ca o serie Taylor. Prin urmare, z0 este punct ordinar pentru functia (z) si
(z0 ) 6= 0. Dar (z) = (z z0 )p f (z). Conform definitiei polului de ordin p
al unei functii, rezulta ca z0 este pol de ordin p pentru functia f (z).
Reciproc, daca z0 este un pol de ordin p al functiei f : D C,
| exist
ao
functie : D {z0 } C
| care are
n z0 un punct ordinar si (z0 ) 6= 0, astfel
ncat
1
(z), () z D.
f (z) =
(z z0 )p
Dar functia admite o dezvoltare Taylor n jurul punctului z0
(z) = 0 + 1 (z z0 ) + + n (z z0 )n +
cu 0 = (z0 ) 6= 0, deci functia f admite o dezvoltare n serie Laurent de
forma
f (z) =
1
0
+
+ + p + p+1 (z z0 ) +
p
(z z0 )
(z z0 )p1
cu 0 6= 0. Teorema este demonstrata.

Sa revenim asupra singularitatilor posibile ale unei functii, eliminand din
discutie punctele critice care pot exista doar pentru functii multiforme si sa
analizam punctele singulare esentiale si pe cele singulare esentiale izolate.
237
Recunoasterea unui punct singular esential izolat z0 al functiei uniforme

f (z) se obtine cand ne situam n cazul (3) al dezvolt
arii n serie Laurent a
functiei f (z). Conform ultimei teoreme, z0 este un punct singular esential
al functiei f (z) daca si numai daca partea principala a dezvolt
arii contine
o infinitate de termeni.
1
Exemplul 8.3.1 Functia f (z) = e z are n z0 = 0 un punct singular esential

izolat.
Solutie. Functia considerata admite urmatoarea dezvoltare Laurent n jurul
punctului z0 = 0
1
ez = 1 +
1 1
1 1
1 1
+ 2 + +
+ .
1! z 2! z
n! z n
Partea principala a acestei dezvolt

ari are o infinitate de termeni, deci
z0 = 0 este un punct singular care este si izolat deoarece, cu exceptia lui z0 ,
toate punctele oricarei vecinatati a originii sunt puncte ordinare.
Fie f o functie complexa de o variabil
a complexa definita pe o multime
| Asociem funct
iei f,n functia
deschisa D, cu valori n planul complex (z) = C.
cu valori n planul complex ntreg si definita pe multimea D0 = C
| :
o
1
1
= , z D prin () = f
, unde D0 .
z
Definitia 8.3.4 Vom spune c

a z = este punct ordinar al functiei f
dac
a = 0 este punct ordinar al functiei . Dac
a = 0 este un punct
singular al functiei vom spune c
a f (z) are n punctul de la infinit un
punct singular de aceeasi natur
a.
Observatia 8.3.2 Conform Definitiei 8.3.4 si a Exemplului 8.3.1, rezult
a
c
a functia exponential
a z 7 ez are n punctul de la infinit un punct singular
esential izolat.
De altfel, natura punctului de la infinit al unei functii f (z) se poate
stabili pornind de la dezvoltarea functiei n seria Laurent
f (z) =
cn z n ,
n=
convergenta n coroana circulara R < |z| < .

Distingem urmatoarele cazuri:
(8.22)
238
Ion Craciun
(1) Punctul z = se numeste singularitate removabil

a a functiei f (z)
daca dezvoltarea (8.22) nu are termeni cu puteri pozitive ale lui z, adic
a are
forma
X
X
cn
cn
f (z) =
= c0 +
,
n
z
zn
n=0
n=1
ceea ce este tot una cu a spune ca exista limita finita a functiei cand z .
Aceasta limita nu depinde de drumul pe care z se duce catre infinit si are
valoarea c0 . Daca
c0 = c1 = c2 = = cm+1 = 0,
cm 6= 0,
atunci punctul de la infinit este un zerou de ordin m al functiei f (z).

(2) Punctul z = este un pol de ordin m al functiei f (z) daca dezvoltarea (8.22) contine un num
ar de m termeni cu puteri pozitive ale lui z,
adica,
f (z) =
m
X
n=
cn z n =
1
X
cn z n + c0 + c1 z + c2 z 2 + + cm z m ,
n=
ceea ce este echivalent cu a spune ca modulul valorilor functiei creste nemarginit atunci cand z .
(3) Punctul z = se numeste singularitate esential
a a functiei f (z)
daca dezvoltarea (8.22) contine o infinitate de termeni cu puteri pozitive ale
lui z, sau daca oricare num
ar complex w sar alege, gasim un sir de puncte
n planul complex (zn ) cu proprietatea lim f (zn ) = w.
n
Exemplul 8.3.2 Functia complex

a de variabil
a complex
a
|
f:C
| \ {0} C,
f (z) =
1
sin
1
z
are n punctul z0 = 0 un punct singular esential neizolat.

Solutie. Intr-adevar, zerourile functiei 7 sin sunt zeroruri simple, deci
1
. Functia f
k = k, unde k Z , sunt poli simpli pentru functia 7
sin
1
1
are poli simpli dati de
= k, k Z , adica zk =
, k Z . Observam ca
zk
k
z0 = 0 este un punct de acumulare al multimii polilor (n orice vecin
atate a
acestui punct exista cel putin un pol al functiei f ), deci z0 = 0 este punct
singular esential neizolat pentru functia f.
239

| se nume
ste functie meromorf
a pe
domeniul D C
| dac
a n acest domeniu f nu are alte singularit
ati dec
at
poli.
De exemplu, functiile rationale (n particular polinoamele) sunt functii meromorfe pe C.
|
Functiile z 7 tg z, z 7 cot z, z 7 tanh z, z 7 coth z sunt
meromorfe pe orice domeniu D C.
|
Urmatoarele proprietati ale functiilor meromorfe sunt evidente si doar le
enumeram.
1) Daca o functie f este meromorfa pe un domeniu D, multimea polilor
sai continuti n D nu poate avea un punct de acumulare n D. De aici rezulta
ca o functie meromorfa pe un domeniu marginit D nu poate avea n D decat
un numar finit de poli.
2) Daca f este o functie meromorfa pe un domeniu D, atunci f (z) admite
o dezvoltare n serie de puteri centrat
a n orice punct z0 D, de forma
f (z) =
cn (z z0 )n , m Z .
n=m
Daca z0 este un punct ordinar al functiei f, atunci m IN . Daca z0 este un

pol de ordin p al functiei f, atunci m = p si cp 6= 0.
3) Suma, produsul si catul a doua functii meromorfe pe un domeniu D
sunt functii meromorfe pe D.
Definitia 8.3.6 O functie complex
a de o variabil
a complex
a se numeste
functie ntreag
a dac
a este analitic
a n ntreg planul complex C.
|
De exemplu: polinoamele, functia exponential
a, functiile circulare z 7 sin z,
z 7 cos z, functiile hiperbolice z 7 sh z, z 7 ch z sunt functii ntregi.
Evident, seria Taylor a unei functii ntregi, n jurul oricarui punct z0 C,
|
are raza de convergenta R = .
In ncheiere vom da doua teoreme referitoare la comportarea unei functii
ntregi n punctul de la infinit.
Teorema 8.3.4 O functie ntreag
a are n punctul de la infinit un punct
singular esential izolat dac
a si numai dac
a este diferit
a de un polinom.
Demonstratie. Dezvoltarea n serie Taylor a unei functii ntregi f,
f (z) = c0 + c1 z + c2 z 2 + + cn z n + ,
240
Ion Craciun
are loc pentru |z| < R, cu R oricat de mare. Functia , cu valorile () =

1
f
, are dezvoltarea n serie Laurent
() = c0 +
c1
c2
cn
+ 2 + + n +
1
pentru || > = , cu arbitrar de mic, deci o dezvoltare n jurul lui
R
0 = 0. Punctul de la infinit este punct singular esential izolat al functiei
f daca si numai daca 0 = 0 este un punct singular esential izolat pentru
functia . Insa, partea principala a dezvolt
arii n serie Laurent a functiei
contine o infinitate de termeni daca si numai daca f nu este polinom.
Teorema este demonstrata.
De exemplu, functiile z 7 ez , z
7 sin z, z 7 cos z, z 7 sh z, z 7 ch z
au n punctul de la infinit un punct singular esential izolat.
Teorema 8.3.5 Dac
a o functie ntreag
a f : C
| C
| are
n punctul de la
infinit un punct ordinar, atunci f se reduce la o constant
a.
Demonstratie. Daca f are n punctul de la infinit un punct ordinar, func1
tia , cu valorile () = f
, are n 0 = 0 un punct ordinar, deci seria
Laurent
c2
c1
cn
+ 2 + + n +
() = c0 +
trebuie sa aiba partea principala nul

a. Rezulta cn = 0, () n IN si ram
ane
| deci f (z) = c0 , () z C.
|
() = c0 , () C,
Ca aplicatie imediata a acestei teoreme se poate demonstra
Teorema 8.3.6 (Teorema lui DAlembert si Gauss) Orice polinom P
de grad n 1 are cel putin un zerou n multimea C.
|
Demonstratie. Daca P (z) 6= 0, () z C,
|
atunci functia f, cu valorile
1
f (z) =
este o functie ntreag
a, care, n punctul de la infinit are un
P (z)
punct ordinar, deci f, ca si P, se reduc la cate o constant
a. Acest lucru
contrazice nsa ipoteza.
Exercitiul 8.3.1 S
a se determine seria Laurent corespunz
atoare ramurii
1
principale a functiei complexe de variabil
a complex
a f (z) =
n
1 + z2
coroana circular
a 1 < |z| < .
241
1
are doua ramuri, iar ramura care este o
1 + z2
1
continuare analitica directa a functiei reale f (x) =
, definit
a pentru
1 + x2
x > 1, este ramura principala sau determinarea principala.
Aceasta functie complexa are, n coroana circulara 1 < |z| < , numai
puncte ordinare.
Sa construim seria Laurent a acestei functii n jurul punctului z = .
1
Pentru aceasta, punem =
si astfel coroana infinita de mai sus se
z
transforma n discul de raza unitate si centrul n 0 = 0, iar punctul z =
trece n punctul = 0.
Dezvoltam functia
() = s
1+
1
2
1 + 2
=p
ntro serie Taylor n vecinatatea punctului ordinar 0 = 0.

p
Sa observam ca functia () este derivata functiei () = 1 + 2 .
Alegerea ramurii functiei multiforme este determinata de alegerea ramurii functiei f (z) si evident ca este vorba de acea ramur
a a functiei pentru
2
care (0)
= +1. Pentru simplificare, notam w = si consideram functia
(w) = 1 + w.
Pentru dezvoltarea n serie Taylor a functiei n vecin
atatea lui w = 0
avem nevoie de valorile derivatelor (n) (0).
Se gaseste
(2n 2)!
(n) (0) = (1)n1 2n1

2
(n 1)!
Astfel, dezvoltarea ramurii alese a functiei () n discul |w| < 1 este
(w) =
1
(2n 2)!
1+w =1+
(1)n1 2n1
wn .
n!
2
(n
1)!
n=1
In felul acesta, pentru functia () si pentru || < 1, obtinem

q
() =
1+
=1+
X
1
n=1
n!
(1)n1
(2n 2)!
2n ,
1)!
22n1 (n
iar pentru functia () se obtine
(2n)!
2n+1 .
=
(1)n 2n
2
2
2
(n!)
1+
n=0
() = 0 () = p
242
Ion Craciun
In final, pentru ramura aleasa a functiei f (z), n coroana nemarginit

a
1 < |z| obtinem dezvoltarea Laurent
X
(2n)!
1
1
f (z) =
=
(1)n 2n
2n+1 .
2
2
2 (n!) z
1+z
n=0
Deci, punctul de la infinit este punct ordinar pentru functia f.

a functia
f (z) =
z(z 2 + 1) 4(z 2 1)
.
z 3 6z 2 + 11z 6
S
a se dezvolte n serie n jurul punctelor z0 = 0, z0 = 1, z0 = 2, z0 = 3.
Solutie. Functia f (z) admite punctele z0 = 1, z0 = 2, z0 = 3 ca poli simpli
si se poate scrie:
z
1
1
+
.
f (z) =
z1 z2 z3
In discul |z| < 1, functia f este analitica si are dezvoltarea Taylor

2 X
1
1
f (z) =
1 + n n+1 z n .
3 n=1
2
3
Pentru a dezvolta functia n serie n jurul punctului z = 1 scriem functia

f (z) sub forma:
f (z) =
z1
1
1
1
+
z 1 1 (z 1) 1 (z 1) 2
1
.
z1
1
2
In discul |z 1| < 1, avem dezvolt

arile Taylor:
X
1
=
(z 1)n ;
1 (z 1) n=0
X
1
(z 1)n
=
z1
2n
n=0
1
2
si deci dezvoltarea n serie Laurent a functiei f n coroana circulara 0 <

|z 1| < 1 are forma
f (z) =
1
1 X
1
+
2 (z 1)n .
n+1
z 1 2 n=1 2
243
Vom scrie acum expresia functiei f (z) sub forma

f (z) =
1
2
1
+1+
+
.
1 + (z 2)
z 2 1 (z 2)
Primul si ultimul termen din aceasta expresie sunt sume de serii geometrice convergente n discul |z 2| < 1, dup
a cum urmeaza:
X
1
=
(1)n (z 2)n ;
1 + (z 2) n=0
X
1
=
(z 2)n .
1 (z 2) n=0
Cu acestea, am determinat dezvoltarea Laurent a functiei f (z) n coroana

0 < |z 2| < 1
X
2
f (z) =
+3+2
(z 2)2n .
z2
n=1
Pentru a obtine dezvoltarea n serie a functiei f (z) n jurul punctului
z = 3, vom scrie valorile acesteia n forma
1
z3
3
1
+
+
z3
1 + (z 3) 1 + (z 3) z 3
1+
2
si, procedand ca mai sus, se obtine dezvoltarea n serie Laurent
f (z) =
f (z) =
1
7 X
1
+ +
(1)n 2 + n+1 (z 3)n
z 3 2 n=1
2
n coroana circulara < |z 3| < 1.

Din ultimele trei dezvoltari ale functiei f (z), rezult
a ca punctele z = 1,
z = 2 si z = 3 sunt poli simpli ai functiei f.
1z
, unde pentru loga1+z
ritm se consider
a determinarea care se anuleaz
a n origine. S
a se dezvolte
n serie de puteri ale lui z n discul deschis |z| < 1 si n coroana nem
arginit
a
|z| > 1.
a functia f (z) = Log
Solutie. Functia f (z) are punctele critice z = 1. Determinarea considerata

este uniforma n domeniile considerate.
In discul |z| < 1, avem:
Log (1 z) =
z z2
zn
+
+ +
+
1
2
n
Log (1 + z) =
zn
z z2
+ + (1)n+1
+
1
2
n
244
Ion Craciun
si deci, n discul |z| < 1, are loc dezvoltarea

f (z) = Log (1 z) Log (1 + z) =
X
z 2n
n=1
Cu transformarea z =
devine
1
, |z| > 1 se transforma n || < 1, iar functia
1
1
= i + Log
.
+1
1+
Folosind rezultatul precedent, putem scrie
() = f
= Log
() = i +
X
2n
n=1
Rezulta ca pentru functia f (z) avem

f (z) = i +
X
1
1
.
n z 2n
n=1
Remarcam ca partea principala a acestei serii Laurent are o infinitate de

termeni, deci z = este o singularitate removabil
a a functiei.
Exercitiul 8.3.4 S
a se dezvolte n serie n jurul lui z = 1 functia
f (z) = sin
z2
.
z1
Solutie. Se scrie functia n forma
f (z) = sin 1
1
1
1
cos 1 sin
= sin 1 cos
z1
z1
z1
si se tine cont de dezvolt

arile n serie ale functiilor sin si cos
(1)n
2n+1 ,
sin =
(2n
+
1)!
n=0
cos =
X
(1)n
n=0
(2n)!
2n .
Revenind la variabila z, g
asim ca dezvoltarea Laurent a functiei f (z) n
coroana circulara |z 1| < R este
f (z) =
X
(1)n
n=0
(2n)!
sin 1
cos 1
1
1
.
2n + 1 z 1 (z 1)2n
Partea principala a acestei dezvolt

ari are o infinitate de termeni, prin
urmare, functia f (z) are n z = 1 un punct singular esential izolat.
Capitolul 9
Teoria reziduurilor si
aplicatiile ei
9.1
Reziduul functiei analitice ntrun punct singular izolat
Fie z0 un punct singular izolat (pol sau punct singular esential) al unei functii complexe f (z), univalente si analitice pe un domeniu D. Presupunem ca
domeniul de analiticitate al functiei f (z) are proprietatea ca exista contururi
incluse n D astfel ncat z0 sa fie un punct interior al domeniului de
frontiera .
Conform celor prezentate n capitolul precedent, functia f (z) este dezvoltabila n mod unic ntro serie Laurent convergent
a pe o coroana circulara
cu centrul n z0 inclusa n domeniul D si suma acestei serii, pe domeniul ei
de convergenta, este functia f (z). Prin urmare,
f (z) =
cn (z z0 )n ,
n=
unde coeficientii cn ai seriei Laurent sunt

cn =
1
2i
n particular,
c1 =
Z
C
f ()
d
( z0 )n+1
1
2i
Z
C
f () d,
(9.1)
iar C este orice contur inclus n coroana de convergent

a R1 < |z z0 | < R2 .
245
246
Ion Craciun
Definitia 9.1.1 Se numeste reziduul functiei analitice

f :DC
|
ntro
Z
1
singularitate izolat
a z0 a sa, num
arul complex
f () d n care inte2i
grala se ia pe sensul pozitiv al unui contur arbitrar care nconjur
a punctul
z0 , situat n ntregime n D.
Pentru reziduul unei functii f (z) n punctul singular al ei z0 vom folosi
notatia Rez [f (z), z0 ].
a z0 este un punct ordinar sau o singularitate removabil
a a functiei f (z), reziduul acestei functii ntrun asemenea punct
este zero.
Observatia 9.1.2 Din (9.1) si Definitia 9.1.1 rezult
a
Rez [f (z), z0 ] = c1 .
1
Exercitiul 9.1.1 S
a se determine reziduurile functiei f (z) = z k e z , k Z ,
n punctele singulare izolate ale sale.
Solutie. Deoarece intuim ca unicul punct singular al functiei este z0 = 0,
dezvoltam functia f (z) n serie Laurent n jurul originii. Ne folosim n acest
scop de dezvoltarea n serie Taylor a functiei e
e = 1 +
+ + +
+
1! 2!
n!
care este convergenta n ntreg planul complex. Punand =

dezvoltarea n serie Laurent n coroana nemarginit
a |z| > 0
1
obtinem
z
X
1 1
z
e =
n.
n!
z
n=0
Inmultind n ambii membri ai acestei dezvolt
ari cu z k g
asim dezvoltarea
n serie Laurent a functiei date n coroana nemarginit
a |z| > 0
f (z) = z k
X
1
X
1
1
1
=
nk .
n
n! z
n! z
n=0
n=0
Deoarece partea principala a dezvolt

arii are, indiferent de k Z , o
infinitate de termeni, punctul z = 0 este un punct singular esential izolat
Capitolul 9 Teoria reziduurilor si aplicatiile ei
247
al functiei f (z). Atunci, reziduul functiei n punctul z0 = 0 este coeficientul

1
lui din aceasta dezvoltare. Acest termen se obtine pentru n = k + 1.
z
1
Cum n > 0 pentru k < 1, coeficientul lui este nul, iar pentru k 1
z
1
1
coeficientul lui este
. Deci
z
(k + 1)!
0,
Rez [f (z), 0] =
9.2
pentru k < 1
1
, pentru k 1.
(k + 1)!
Formule de calcul ale reziduurilor
Pentru a calcula reziduul functiei f (z) ntro singularitate izolata, putem

folosi formula (9.1). Deci, putem scrie
Rez [f (z), z0 ] =
1
2i
Z
C
f () d = c1 .
(9.2)
Exista cazuri particulare n care se pot stabili formule de calcul mai

simple ale reziduului unei functii f (z) ntrun punct singular izolat al ei. In
aceste formule, integrarea din (9.2) se nlocuieste cu calculul unor derivate
n punctul z0 .
Sa examinam astfel de cazuri.
(1) Presupunem ca z0 este un pol simplu al functiei f (z). Atunci, f (z)
admite dezvoltarea n serie Laurent
c1
+ c0 + c1 (z z0 ) + c2 (z z0 )2 + + cn (z z0 )n + . (9.3)
f (z) =
z z0
ntro coroana circulara centrat
a n z0 .
Inmultind ambii membri ai egalitatii (9.3) cu (z z0 ) si trecand la limita
pentru z z0 , obtinem
c1 = lim (z z0 )f (z).
zz0
(9.4)
In plus, din (9.3) observam ca ntro vecin

atate a punctului z0 functia
f (z) poate fi reprezentata n forma unui raport de doua functii analitice
f (z) =
(z)
,
(z)
(9.5)
248
Ion Craciun
unde (z0 ) 6= 0 si z0 este un zerou de ordin 1 al functiei (z).

Asadar, dezvoltarea n serie Taylor a functiei ntro vecin
atate a punctului z0 are forma
(z) = (z z0 ) 0 (z0 ) +
00 (z0 )
(n) (z0 )
(z z0 )2 + +
(z z0 )n + , (9.6)
2!
n!
n care 0 (z0 ) 6= 0. Atunci, din (9.4) (9.6) obtinem

c1 =
(z0 )
.
0 (z0 )
(9.7)
Prin urmare, din (9.2) si (9.7) rezulta ca formula de calcul al reziduului

unei functii f (z) ntrun pol simplu z0 al ei este
Rez [f (z), z0 ] =
(z0 )
.
0 (z0 )
(9.8)
Subliniem ca n cazul discutat mai sus functia f (z) are expresia (9.5),
functiile (z) si (z) sunt functii analitice ntro vecin
atate a punctului z0 ,
iar z0 este un zerou de ordinul nt
ai al functiei (z).
(2) Sa consideram cazul n care z0 este un pol de ordin p pentru functia
f (z). Din capitolul precedent stim ca ntro coroana circulara centrat
a n z0
are loc dezvoltarea
f (z) =
cp
c1
+c0 +c1 (z z0 )+ +cn (z z0 )n + (9.9)
+ +
(z z0 )p
z z0
Conform relatiei (9.2), pentru a calcula reziduul functiei n punctul z0

trebuie sa determinam coeficientul c1 al dezvolt
arii (9.9). In acest scop,
nmultim ambii membri ai egalitatii (9.9) cu (z z0 )p si obtinem
(z z0 )p f (z) = cp + cp+1 (z z0 ) + + c1 (z z0 )p1 + c0 (z z0 )p + .
Pentru a determina coeficientul c1 trebuie sa derivam aceasta egalitate
de (p 1) ori si apoi sa facem pe z sa tinda la z0 . Odat
a determinat c1
avem si reziduul functiei f (z) n punctul singular z0 .
Asadar, formula de calcul al reziduului unei functii f (z) n punctul singular z0 de tip pol de ordin p este
Rez [f (z), z0 ] =
1
dp1
p
lim
(z
z
)
f
(z)
.
0
(p 1)! zz0 dz p1
(9.10)
249
Cum functia careia i se calculeaza limita n (9.10) este continu

a n punctul z0 , deci limita sa pentru z z0 este egala cu valoarea functiei n z0 ,
formula de calcul (9.10) poate fi scrisa si n forma
Rez [f (z), z0 ] =
i
h dp1
1
p
.
)
f
(z)
(z
0
z=z0
(p 1)! dz p1
(9.11)
Formula (9.8) este un caz particular al formulei (9.10).

Exercitiul 9.2.1 S
a se determine reziduurile functiilor f1 (z), f2 (z), f3 (z),
f4 (z) definite prin
z
;
zn 1
f1 (z) =
f3 (z) =
f2 (z) =
z
; f4 (z) =
(z + 1)(z 1)3
eiz tg z;
(z 2
1
,
+ 1)n
unde n 1 din expresiile functiilor f1 si f4 este un num

ar natural arbitrar.
Solutie. Functia f1 (z) are punctele singulare
2k
i
2k
2k
n
zk = 1 = e n = cos
+ i sin
n
n
(k = 0, 1, . . . , n 1),
si toate aceste n puncte sunt poli simpli situati pe cercul de raza unitate cu
centrul n origine. Conform formulei (9.8), reziduul functiei f1 (z) n polul
simplu zk este
4k
1 i
4k
zk
1 2
1
4k
n
z
=
e
+
i
sin
Rez [f1 (z), zk ] =
=
=
cos
.
k
n
n
n
n
n
n zkn1
Sa determinam punctele singulare izolate ale functiei f2 (z).
iz
In acest sens observam ca functia se scrie sub forma f2 (z) = e sin z si
cos z
deci este de tipul (9.5), unde (z) = cos z are o infinitate de zerouri simple
zk = + k, unde k Z .
2
Aplicand formula (9.8), obtinem
Rez [f2 (z), zk ] =
eiz sin z
(cos z)
z=zk
eiz sin z
sin z
z=zk
= eizk = (1)k+1 .
250
Ion Craciun
Functia f3 (z) are polul simplu z1 = 1 si polul triplu z2 = 1. Pentru

calculul reziduului n polul simplu folosim (9.8) si gasim
Rez [f3 (z), z1 ] =
z
(z + 1)(z 1)3
z=1
1
z
= .
3
2
(z 1) + 3(z + 1)(z 1) z=1 8
Pentru calculul reziduului n punctul z2 = 1 aplicam formula (9.11). Avem

Rez [f3 (z), z2 ] =
i
1 h d2 z i
1
1 h d2
=
= .
(z 1)3 f3 (z)
2
z=1
2! dz
2 dz 2 z + 1 z=1
8
Cea de a patra functie are punctele singulare z1,2 = i; ambele puncte

sunt poli multipli de ordin n. Vom calcula reziduul functiei f4 (z) n fiecare
din aceste puncte folosind formula (9.11). Obtinem
Rez [f4 (z), i] =
h dn1
i
1
1
(z
i)
.
n1
2
n
z=i
(n 1)! dz
(z + 1)
Dupa simplificarea cu (z i)n se obtine

Rez [f4 (z), i] =
h dn1
i
1
1
.
(n 1)! dz n1 (z + i)n z=i
Efectuand derivata de ordinul (n 1), gasim

Rez [f4 (z), i] = (1)n1
1
n(n + 1) (2n 2)
.
(n 1)!
(z + i)2n1 z=i
Folosind artificii simple de calcul, reziduul functiei f4 (z) n punctul singular

z1 = i este
(2n 2)!
Rez [f4 (z), i] = i 2n1
.
2
[(n 1)!]2
In mod analog, se gaseste ca Rez [f4 (z), i] = i
9.3
(2n 2)!
.
1)!]2
22n1 [(n
Teorema reziduurilor
In cele ce urmeaza vom stabili cateva aplicatii importante ale notiunilor

introduse mai sus.
251
Teorema care urmeaza este esential

a n diverse cercetari teoretice si
aplicatii practice.
Fie C
| un domeniu m
arginit de frontier
a . Reuniunea acestui domeniu cu frontiera sa este nchiderea domeniului , notat
a cu ; prin urmare,
= .
Presupunem ca n multimea se afla o multime finita de puncte distincte
S = {z1 , z2 , . . . , zN } care sunt poli sau puncte singulare esentiale izolate ale
unei functii analitice pe un domeniu D.
Teorema 9.3.1 (Teorema reziduurilor a lui Cauchy) Dac
a functia
f (z) este analitic
a n domeniul D si dac
a \ S D, atunci
Z
f () d = 2i
N
X
Rez [f (z), zk ],
(9.12)
k=1
unde conturul este parcurs n sens pozitiv.

Demonstratie. Amintim ca daca o functie f (z) este analitica n domeniul
nchis \ S, atunci toate punctele frontierei sunt puncte regulate ale lui
f (z).
Izolam fiecare din punctele singulare zk ale functiei f (z) printrun contur
k care sa contina numai punctul zk . Consideram domeniul nchis multiplu
conex marginit de conturul si de contururile k . Atunci, functia f (z) este
analitica n tot interiorul acestui domeniu. Prin urmare, conform Teoremei
lui Cauchy pentru domenii multiplu conexe, avem
Z
f () d +
N Z
X
k=1 k
f () d = 0.
(9.13)
Trecand suma din (9.13) n membrul al doilea si folosind Definitia 9.1.1

obtinem (9.12) si teorema este demonstrata.
Importanta practica a formulei (9.12) consta n faptul ca n multe cazuri
este mai simplu sa evaluam reziduurile unei functii f (z) n singularitatile
situate n interiorul domeniului limitat de un contur decat sa calculam
direct integrala functiei f (z) pe conturul , egalitatea ntre rezultate fiind
asigurata de teorema reziduurilor.
Mai tarziu vom prezenta unele aplicatii importante ale acestei formule.
Aplicarea teoremei reziduurilor poate deveni laborioasa daca num
arul N
al punctelor singulare este mare. In unele situatii aceasta dificultate poate

fi nlaturata folosind reziduul functiei f n punctul de la infinit si o teorema
pe care o vom prezenta mai jos.
252
Ion Craciun
Definitia 9.3.1 Fie f (z) o functie analitic

a n exteriorul discului nchis
B(0, R0 ), cu centrul n origine si raza R0 , astfel nc
at punctul de la infinit este pentru f (z) punct ordinar, pol sau punct singular esential izolat.
Reziduul functiei f (z) n punctul de la infinit, notat cu Rez [f (z), ],
este num
arul complex
Rez [f (z), ] =
1
2i
Z
C+
f () d,
(9.14)
unde C + este un contur arbitrar inclus n exteriorul discului B(0, R0 ), parcurs n sens pozitiv si n exteriorul c
aruia functia f (z) nu contine alte puncte
singulare cu exceptia eventual
a a punctului de la infinit.
Din aceasta definitie rezulta, n particular, ca daca punctul z =
este o singularitate removabil
a sau punct ordinar, atunci este posibil ca
Rez [f (z), ] sa fie nenul, n timp ce reziduul functiei f (z) ntrun punct
singular removabil sau ordinar este ntotdeauna egal cu zero.
Observatia 9.3.1 Pentru calcularea Rez [f (z), ] dezvolt
am n serie Laurent functia f (z) n coroana circular
a nem
arginit
a cu centrul n origine
R0 < |z| care s
a nu contin
a singularit
atile functiei f (z) situate la distant
a
finit
a. Avem
f (z) =
cn z n ,
cn =
n=
1
2i
Z
C+
f ()
d.
n+1
Folosind aceast
a dezvoltare si (9.14), deducem Rez [f (z), ] = c1 .
Formulele (9.12) si (9.14) fac posibila demonstrarea teoremei anuntate
mai sus.
Teorema 9.3.2 Dac
a functia f (z) este analitic
a n ntreg planul complex,
cu exceptia unui num
ar finit de puncte singulare izolate zk (k = 1, 2, . . . , N ),
care include si z = (zN = ), atunci
N
X
Rez [f (z), zk ] = 0.
(9.15)
k=1
Demonstratie. Sa consideram un contur C care sa contin

a n interior toate
cele N 1 singularitati zk situate la distant
a finita. Conform formulei (9.12)
din Teorema 9.3.1, avem
1
2i
Z
C+
f () d =
N
1
X
k=1
Rez [f (z), zk ].
(9.16)
253
Insa, n baza relatiei (9.14), integrala din membrul stang al egalitatii

(9.16) este, cu semn contrar, reziduul functiei f (z) n punctul de la infinit.
Aceasta demonstreaza teorema.
Teorema 9.3.2 permite, ocazional, simplificarea calculului unor integrale
pe un contur, asa cum se constata din exercitiul care urmeaza.
Z
Exercitiul 9.3.1 S
a se calculeze integrala I =
sin dz, unde

2
1+z
z
y2
x2
atoarele cazuri: 0 < b < 1,
este elipsa de ecuatie 2 + 2 1 = 0, n urm
a
b
b > 1.
1
sin , are singularitatile:

2
1+z
z
z0 = 0 punct singular esential; z1 = i si z2 = i poli simpli.
Pentru calculul reziduului functiei f n origine, dezvolt
am functia f n
serie Laurent n jurul punctului z0 = 0.
Pentru aceasta, folosim dezvolt
arile Laurent ale celor doi factori ai expresiei functiei n coroana 0 < |z| < 1. Astfel, f (z) devine
Solutie. Functia f, cu valorile f (z) =
f (z) = (1 z 2 + z 4 z 6 + )
1! z
1 3
1 5
+
.
3! z 3
5! z 5
1
din produsul acestor serii este seria nuCoeficientul termenului n
z
merica
3 5
+
+
+
1!
3!
5!
care este convergenta si are suma sh . Asadar, Rez [f (z), 0] = sh .
Pentru calculul reziduurilor n polii simpli z1 = i si z2 = i, aplicam
formula (9.8) si gasim:
z=i
2z
sin
Rez [f (z), i]
z
Rez [f (z), i] =
=
z=i
2z
sin (i)
2i
1
= sh ;
2
sin (i)
2i
1
= sh .
2
sin
Cand 0 < b < 1, doar punctul singular z0 = 0 se afla n domeniul a carui

frontiera este elipsa .
254
Ion Craciun
Folosind teorema reziduurilor, avem
I = 2i Rez [f (z), 0] = 2i sh .
Cand b > 1, toate cele trei puncte singulare se afla n domeniul limitat
de elipsa si prin urmare
I = 2i Rez [f (z), 0] + Rez [f (z), i] + Rez [f (z), i] = 0.

In al doilea caz se poate obtine valoarea integralei I folosind numai
reziduul functiei n punctul de la infinit deoarece I = 2i Rez [f (z), ].
Pentru a calcula reziduul functiei f (z) n punctul de la infinit, dezvolt
am
f (z) n serie Laurent n |z| > 1. In acest sens, scriem f (z) n forma
f (z) =
z2
1
1
1+ 2
z
sin
, n domeniul considerat, este suma unei serii geo1

1+ 2
z
1
metrice cu ratia 2 functia are dezvoltarea
z
Deoarece fractia
f (z) =
1 3
1
1
1 5
1
+
+
.
z2
z2 z4
1! z
3! z 3
5! z 5
Dar produsul dupa Cauchy al celor doua serii nu are termen n

c1 = 0, ceea ce implica Rez [f (z), ] = 0. Regasim I = 0.
9.4
1
si deci
z
Calculul unor integrale reale folosind teorema

reziduurilor
Teoremele paragrafului precedent si gasesc aplicatii nu numai n calculul

integralelor din functii complexe de o variabil
a complexa dar si n calculul
unor integrale definite din functii reale de o variabil
a reala. Uneori, este mai
convenabil sa folosim metode ale functiilor complexe pentru a gasi valoarea
unor astfel de integrale.
In cele ce urmeaza, vom considera tipuri de integrale definite sau improprii carora li se pot afla mai usor valorile folosind teorema reziduurilor.
9.4.1
Integrale de forma
Z 2
0
255
R(sin , cos ) d
Consideram integrala proprie pe compactul [0, 2] a unei functii rationale n

argumentele sin si cos , deci o integral
a de forma
I=
Z 2
0
R(sin , cos ) d.
(9.17)
Acest tip de integrala se reduce la integrala unei functii complexe daca

se face schimbarea de variabila z = e i .
Avem
d =
dz
iz
si
sin
e i e i
2
1
1
z
=
2i
z
z2 1
2iz
cos
e i + e i
2
1
1
z+
2
z
z2 + 1
2z
Cand parcurge intervalul [0, 2], variabila complexa z parcurge n sens

pozitiv cercul |z| = 1, ecuatia caruia se poate scrie si n forma z = ei .
Astfel, integrala (9.17) se transforma n
I=
1
i
z 2 1 z 2 + 1 dz
|z|=1
2iz
2z
(9.18)
In baza proprietatilor generale ale functiilor analitice, integrantul din

(9.18), care este o functie rational
a de forma
e
R(z)
=
a0 + a1 z + a2 z 2 + + an z n
,
b0 + b1 z + b2 z 2 + + bm z m
(9.19)
este functie analitica n discul nchis |z| 1, cu exceptia eventual

a a unui
numar finit N m de puncte singulare zk , cu |zk | < 1, care sunt zerourile
numitorului din (9.19).
Prin urmare, dupa Teorema 9.3.1,
I = 2
N
X
e
Rez [R(z),
zk ].
(9.20)
k=1
e
Punctele zk sunt polii functiei R(z).
Daca k este ordinul polului zk , atunci
N
X
k=1
k m. Situatia
N
X
k=1
k < m
e
corespunde cazului n care numitorul functiei R(z)
are si rad
acini situate n
exteriorul discului |z| 1.
256
Ion Craciun
In baza formulei (9.10), valoarea integralei (9.17) este data de

N
X
1
I = 2
(k 1)!
k=1
i
dk 1 h
k e
(z
z
)
R(z)
.
1
k
z=zk
dz
Exercitiul 9.4.1 S
a se calculeze integralei I =
Z 2
0
(9.21)
d
, a > 1.
a + sin
Solutie. Notand z = e i , se obtine egalitatea

Z
I=
|z|=1
1
dz
=
2
z 1 iz
a+
2iz
Z
|z|=1
z2
2
dz.
+ 2aiz 1
2
e
, continut n discul |z| =
Unicul pol simplu al functiei R(z)
= 2
z + 2aiz 1
1, este z1 = i a2 + 1 a si reziduul acestei functii n acest pol se poate

1
1
e
calcula cu formula (9.8), deci Rez [R(z),
z1 ] =
=
.
z1 + ia
i a2 1
Obtinem
I=
Z 2
0
dx
2
e
= 2i Rez [R(z),
z1 ] =
.
a + sin x
a2 1
Exercitiul 9.4.2 S
a se calculeze integralele:
I1 =
Z 2
0
cos n
d,
1 2a cos + a2
I2 =
Z 2
0
sin n
d
1 2a cos + a2
unde a IR, |a| < 1.

Solutie. Determinam cele doua integrale simultan considerand combinatia
I1 + iI2 =
Z 2
cos n + i sin n
0
1 2a cos + a2
d =
Z 2
(cos + i sin )n
0
1 2a cos + a2
d.
Efectuand schimbarea de variabil

a z = e i , se obtine
Z
I1 + iI2 =
|z|=1
dz
zn
=i
2
z +1
2 iz
+a
1a
z
Z
|z|=1
zn
dz.
az 2 (1 + a2 )z + a
257
zn
.
az 2 (1 + a2 )z + a
Aceasta functie rationala are un singur pol n discul de raza unitate
cu centrul n origine, si anume z1 = a, iar reziduul functiei n acest pol,
determinat cu ajutorul formulei (9.8), este
e
In acest caz, R(z)
=i
e
Rez [R(z),
z1 ] = i
z1n
an
=
i
.
2az1 (1 + a2 )
a2 1
Conform Teoremei reziduurilor,

I1 + iI2 = 2i i
an
2an
=
.
a2 1
1 a2
Separand partea reala si partea imaginara, gasim:

I1 =
2an
;
1 a2
I2 = 0.
Remarcam ca daca se doreste determinarea separata a celor doua integrale, calculele sunt foarte dificile.
De exemplu, cu schimbarea z = e i , integrantul lui I1 este functia
rationala
i(1 + z 2n )
e
R(z)
= n 2
2z [az (1 + a2 )z + 1]
si are pe z1 = a pol simplu si pe z2 = 0 pol de ordin n.
Calculul reziduului acestei functii n z1 este usor de efectuat, n schimb
pentru a afla reziduul n punctul z2 ar trebui gasit
a derivata de ordin (n 1)
a raportului
1 + z 2n
,
az 2 (1 + a2 )z + 1
care necesita multe calcule.
Exercitiul 9.4.3 S
a se calculeze urm
atoarele integrale:
10 .
30 .
Z 2
1 + cos
0
Z 2
0
5 + 4 cos
d;
1 + sin
d.
(5 4 cos )2
20 .
Z 2
1 + cos
0
5 + 4 sin
d;
258
Ion Craciun
Solutie. Ne vom ocupa doar de a treia integral

a.
Z 2
0
1 + sin
1
d =
2
(5 4 cos )
2
Z
|z|=1
(z + i)2
dz.
(2z 1)2 (z 2)2
1
(z + i)2
n po2 (2z 1)2 (z 2)2
lul dublu z1 = 1/2 care se afla n discul de raza 1 cu centrul n origine.
Gasim
1 d z + i 2
5i
=
Rez [f (z), z1 ] =
z=1/2
8 dz z 2
27
Trebuie sa calculam reziduul functiei f (z) =
si integrala are valoarea
10
.
27
Exercitiul 9.4.4 S
IR, |a| < 1.
Z 2
0
d
, unde a
1 + a cos
Solutie. Punand z = e i , obtinem

I=
1
i
Z
|z|=1
1
2
dz
=
i
a(z 2 + 1) z
1+
2z
Z
|z|=1
dz
.
az 2 + 2z + a
1
1
Zerourile numitorului z1,2 =
1 sunt poli simpli pentru functia
a
a2
de integrat. Deoarece z1 z2 = 1, numai unul din acesti poli
a n discul
r se afl
1
1
de raza 1 cu centrul n origine, iar acesta este z1 = +
1.
a
a2
Conform Teoremei reziduurilor,
h
I = 4Rez
i
1
1
2
,
z
=
4
=
.
1
2
az + 2z + a
a(z z2 ) z=z1
1 a2
Exercitiul 9.4.5 S
a se calculeze integrala proprie I =
Z
Z 2
1 + 2 cos
0
5 + 4 sin
d.
z2 + z + 1
dz, unde C este
2
C z(2z + 5iz 2)
cercul de ecuatie |z| = 1. Integrantul are polii simpli z0 = 0, z1 = 1/2,
Solutie. Cu z = e i , se obtine I =
259
z3 = 2isi numai primii doi se gasesc n discul |z| < 1. Reziduurile functiei
f (z) n acesti doi poli sunt
"
Rez [f (z), 0]
1
Rez [f (z), ] =
2
deci
"
z 2 + z + 1
1
= ;
2z 2 + 5iz 2 z=0
2
#
z 2 + z + 1
z(4z + 5i) z= 1
2
I = 2i Rez [f (z), 0] + Rez f (z),
9.4.2
Integrale de forma
1 1
i,
2 3
1
2
2
.
3
f (x) dx
Vom vedea cum se aplic

Z a teoria reziduurilor pentru a evalua integrala improprie convergenta
f (x) dx.
Sa presupunem ca functia f (x) este definita pe ntreaga axa reala si poate

fi prelungita prin analiticitate n semiplanul superior astfel nc
at functia obtinuta sa satisfaca unele conditii suplimentare cuprinse ntro teorema care
va fi demonstrata mai jos.
Lema 9.4.1 Fie f (z) o functie analitic
a n semiplanul superior Im z > 0, cu
exceptia unui num
ar finit de puncte singulare izolate. Presupunem c
a exist
a
numerele pozitive R0 , M si astfel nc
at pentru toate punctele semiplanului
superior care satisfac conditia |z| > R0 are loc m
arginirea
M
.
|z|1+
(9.22)
f () d = 0,
(9.23)
|f (z)| <
Atunci
lim
R C 0
R
0 este semicercul |z| = R, Im z > 0, R > R ,

unde conturul de integrare CR
0
situat n semiplanul superior al planului complex (z).
Demonstratie. In baza unei proprietati a integralelor n complex referitoare la modulul unei integrale dintro functie complexa pe o curba neteda
pe portiuni, pentru R > R0 , avem
0
CR
f () d
0
CR
|f ()| ds <
M
M R
= 0, cand R
1+
R
R
260
Ion Craciun
si aceasta demonstreaza lema.

a ipotezele Lemei 9.4.1 sunt satisf
acute ntrun sector de cerc 1 < arg z < 2 din planul complex (z), atunci formula (9.23)
este adev
arat
a cu precizarea c
a domeniul de integrare este arcul din cercul
0
CR cuprins n sectorul dat.
Observatia 9.4.2 Ipotezele Lemei 9.4.1 sunt evident satisf
acute dac
a ntro vecin
atate a punctului de la infinit si acest
punct este un zerou de cel putin ordinul al doilea al functiei.
Intr-adevar, n acest caz, dezvoltarea n serie Laurent a functiei f (z) n vecinatatea lui z = este
c2 c3
(z)
f (z) = 2 + 3 + = 2 ,
z
z
z
unde functia (z) este astfel nc
at |(z)| < M, ceea ce nseamn
a ca are loc
estimarea (9.22) cu = 1.
Teorema 9.4.1 Dac
a functia real
a de variabil
a real
a f, definit
a pe ntreaga
ax
a real
a (, ), poate fi prelungit
a prin analiticitate la semiplanul Im z
0 si dac
a prelungirea sa analitic
a f (z) satisface conditiileZ Lemei 9.4.1 si
nu are singularit
ati pe axa Ox, atunci integrala improprie
convergent
a si
f (x) dx = 2i
N
X
f (x) dx este
Rez [f (z), zk ],
(9.24)
k=1
unde zk sunt singularit

atile functiei f (z) din semiplanul superior.
Demonstratie. Prin ipoteza, functia f (z), definita n semiplanul superior,
are un numar finit de singularitati zk pentru care |zk | < R0 .
Consideram un contur nchis compus din segmentul de dreapta R
0 din semiplanul superior.
x R (R > R0 ) si semicercul CR
Conform Teoremei reziduurilor
Z R
R
f (x) dx +
0
CR
f (z) dz = 2i
N
X
Rez [f (z).zk ].
(9.25)
k=1
Fiind satisfacute conditiile Lemei 9.4.1, limita termenului al doilea din

membrul stang al relatiei (9.25) este zero cand R , n timp ce membrul
doi este independent de R pentru R > R0 .
Rezulta ca limita lui (9.25) exista si obtinem (9.24).
261
Exercitiul 9.4.6 S
a se calculeze integralele improprii
I1 =
x2
dx;
1 + x4
I2 =
dx
.
1 + x4
Solutie. Prelungirile analitice n semiplanul superior ale functiilor de integrat satisfac ipotezele Teoremei 9.4.1. Punctele singulare ale acestor functii,
situate n semiplanul superior, de tip pol simplu, sunt
z1,2
+ 2k
4
=e
i
Prin urmare
(k = 0, 1)
3
i
4
z1 = e , z2 = e 4 .
i
I1 =
2i Rez [f1 (z), z1 ]+Rez [f1 (z), z2 ] ,
I2 = 2i Rez [f2 (z), z1 ] + Rez [f2 (z), z2 ] .

Reziduurile celor doua functii n respectiv cei doi poli simpli se calculeaza
cu (9.8). Avem
Rez [f1 (z), z1 ] =
1
4z13
Rez [f1 (z), z2 ] =
1
4z23
Rez [f2 (z), z1 ] =
z12
4z13
Rez [f2 (z), z2 ] =
z22
4z23
3
1 i
e 4 ;
4
9
1 i
1 i
e 4 = e 4;
4
4
1 i
e 4;
4
3
1 i
e 4 .
4
Cu aceste reziduuri si tinand cont ca e i = cos + i sin , se gaseste
2
I1 = I2 =
.
2
a f (x) din egalitatea (9.24) este o functie par
a si
satisface ipotezele Teoremei 9.4.1, atunci
Z
0
f (x) dx = i
N
X
Rez [f (z), zk ],
k=1

atile functiei f (z) din semiplanul superior.
(9.26)
262
Ion Craciun
Intr-adevar, daca f (x) este functie para, atunci

Z
0
1
2
f (x) dx =
f (x) dx.
(9.27)
Din (9.24) si (9.27) rezulta (9.26).

Observatia 9.4.4 O teorem
a similar
a Teoremei 9.4.1 are loc n cazul c
and
exist
a o prelungire analitic
a a functiei f (x) n semiplanul inferior care s
a
satisface ipotezele Lemei 9.4.1.
Exercitiul 9.4.7 S
a se determine valorile integralelor improprii de prima
spet
a:
I1 =
I4 =
9.4.3
dx
; I2 =
4
x x2 + 1
Z 2
x dx
x6 + 1
I5 =
Z
0
Z 2
(x + 2)dx
I3 =
; I6 =
(x4 + 16)2
Fie R(x) =
dx
;
2
(x + 1)2
Z
0
Z
0
dx
;
+1
x8
Z 2
x +1
0
x4 + 1
dx.
x R(x) dx, (1, 0) (0, 1)
P (x)
o functie rational
a care satisface conditiile:
Q(x)
Q(x) 6= 0, () x [0, );
+ 1 + gr (P ) < gr (Q),
unde gr (P ) si gr (Q) sunt gradele polinoamelor P (x) si Q(x).

Astfel, integrala I este convergent
a si putem scrie
I = lim
x R(x) dx.
Dorim sa vedem cum se aplica teorema reziduurilor pentru calculul acestui tip de integrale improprii de prima spet
a.
Pentru aceasta, avem nevoie de doua leme.
Precizam ca S0 este sectorul circular cu varful n z0 si raza R0 ,
S0 = {z = z0 + re i | 0 < r < R0 , 1 2 },
0 < 2 1 2,
Frontiera lui S0 este o portiune din cercul de raza R0 si centrul n punctul

z0 la care se adauga doua raze ale cercului, care fac cu axa Ox unghiurile
1 si 2 .
263
Lema 9.4.2 Fie f o functie continu

a pe sectorul circular SZ0 cu v
arful n
punctul fixat z0 . Dac
a
lim [(z z0 )f (z)] = 0, atunci lim f (z) dz = 0,
0
zz0 ,zS0
unde S0 este un arc de cerc de raz

a si cu centrul n punctul z0 .
Demonstratie. Continuitatea functiei f pe sectorul S0 asigura existenta
integralei pe . Prin ipoteza
lim [(z z0 )f (z)] = 0, deci () > 0,
zz0 ,zS0
() () > 0 astfel ncat

|(z z0 )f (z)| < ,
() z S0 cu |z z0 | < ().
Alegand < (), avem
f (z) dz =
(z z0 )f (z)
dz < L(),
unde L() este lungimea arcului de cerc .
Deoarece L() 2, rezult

a ca < () implica
lema este demonstrata.
f (z) dz < 2 si
Lema 9.4.3 Dac

a f (z) este o functie continu
a pe multimea
S00 = {z = z0 + r e i | r > R0 , 1 2 }
Z
si dac
a
lim
[(z z0 )f (z)] = 0, atunci lim

0
|zz0 |,zS0
f (z) dz = 0, unde
S00 este un arc de cerc de raz

a si cu centrul n punctul z0 .
Demonstratie. La fel ca mai sus, existenta integralei pe orice arc de cerc
S00 este asigurata de continuitatea functiei f pe multimea S00 . Din ipoteza
rezulta ca oricare ar fi > 0, exista num
arul () > 0 astfel nc
at pentru
orice z S00 cu |z z0 | > (), avem |(z z0 )f (z)| < . In particular, pentru
> (), |(z z0 )f (z)| < , () z .
Din aceleasi considerente ca n lema anterioar
a, avem ca > () implica
Z
Z

f (z) dz = (z z0 )f (z) dz < 2 = 2,

z z0
deci lim
f (z) dz = 0.
Consideram acum functia multiform

a z 7 z R(z), taietura
T = {z C,
|
z = x + iy| y = 0, x 0}
264
Ion Craciun
si sa notam D = C
| \ T. Alegem una din ramurile acestei corespondent
e,
definite pe D, de exemplu f : D C,
| cu valorile
f (z) = e(ln r+i) R(z),
unde r si sunt modulul si respectiv argumentul num
arului complex z; prin
urmare z = r e i .
Functia f (z) astfel introdusa nu are alte puncte singulare pe domeniul
D decat polii functiei rationale R(z).
Fie = {z = r e i | < r < , 0 < < 2}, deci coroana circulara cu
centrul n origine, cu raza interioar
a si cu raza exterioara , din care sa
scos segmentul [, ] T. Evident, D.
Aplicam teorema reziduurilor functiei f prelungit
a prin continuuitate pe
cele doua borduri ale taieturii T. Vom lua suficient de mic si suficient de
mare astfel ncat sa contin
a toti polii functiei f.
T
inand seama ca pentru = 0 avem
z = x,
e(ln x+i) = e ln x = x ,
r = x,
iar pentru = 2 avem

z = x,
r = x,
e(ln x+i) = e(ln x+2i) = x e2i ,
integrala dea lungul frontierei are valoarea

Z
f (z) dz =
x R(x) dx +
f (z) dz + e2i
x R(x) dx
f (z) dz,
(9.28)
unde este cercul de raza cu centrul n origine, iar este un cerc de raza
concentric cu primul din care sau nl
aturat punctele de pe axa Ox.
Ambele cercuri sunt parcurse n sens pozitiv (semnul minus din fata
ultimei integrale se datoreaza faptului ca sa schimbat orientarea cercului
).
Din teorema reziduurilor, rezulta
Z
f (z) dz = 2i
N
X
Rez [f (z), zk ].
k=1
Sa demonstram ca
Z
lim
f (z) dz = 0;
lim
f (z) dz = 0.
(9.29)
265
Pentru aceasta sa verificam daca sunt satisfacute ipotezele Lemei 9.4.2

si Lemei 9.4.3.
Avem
|z|+1 |P (z)|
|zf (z)| =
.
|Q(z)|
Dar, prin ipoteza, > 1, deci +1 > 0 si lim [zf (z)] = 0. De asemenea,
z0
deoarece + 1 + gr (P ) < gr (Q), obtinem lim [zf (z)] = 0.

z
Asadar, se poate aplica Lema 9.4.2 si Lema 9.4.3.
Folosind eceste leme si trecand la limita n relatia (9.28), cu luarea n
consideratie a relatiei (9.29), obtinem
(1 e
2i
Z
0
N
X
x R(x) dx = 2i
Rez [f (z), zk ],
(9.30)
k=1
de unde se poate deduce valoarea integralei I.

Exercitiul 9.4.8 S
a se calculeze integralele improprii de prima spet
a:
Z
Z
x
x
I1 =
dx,
a
>
0,
(1,
1);
I
=
dx.
2
2
2
a +x
1 + x3
0
0
Solutie. Ambele integrale se ncadreaz
a n tipul studiat mai sus. Pentru
I1 , ramura principala a prelungirii analitice a functiei de integrat este
f (z) =
a2
1
e(ln r+i) , unde z = r e i .
+ z2
Reziduurile functiei f (z) n polii ei z1 = ia si z2 = ia sunt

Rez [f (z), z1 ] =
Rez [f (z), z2 ] =
2z
1
2z
(ln r+i)
(ln r+i)
z=z1
z=z2
a1 i
e 2 ,
2i
3
a1 i
e 2 .
=
2i
Conform formulei (9.30), avem

(1 e
2i
)I1 = a
3
2 e 2 .
i
Insa, 1 e 2i = 1 cos 2 i sin 2 = 2i sin e i , astfel ca

putem scrie
2i sin e
I1 = a
3
2 e 2 .
i
266
Ion Craciun
Inmultim n ambii membri cu e i si obtinem

I1 2i sin = 1 2i sin
de unde
I1 =
1

2 cos
2
Pentru calculul integralei I2 putem aplica teorema reziduurilor functiei
i
re 2
, cu z = r e i ,
g(z) =
1 + z3
si domeniului din Lema 9.4.3. Functia g are polii simpli
zk = e 3
+k
2
3 ,
Procedand ca mai sus, se obtine I2 =
k = 0, 1, 2.
.
3
Exercitiul 9.4.9 S
a se calculeze integralele
I1 =
9.4.4
Z
0
2
Z
Z
3
3
x2
x
x2
dx;
I
=
dx;
I
=
dx.
3
2
(x + 1)2
x2 + 4
1 + x2
0
0
Integrale de forma
e i x f (x) dx. Lema lui Jordan
Calculul unei importante clase de integrale improprii prin intermediul teoremei reziduurilor se bazeaza pe lema lui Jordan.
Lema 9.4.4 (Lema lui Jordan) Dac
a n semiplanul superior Im z > 0, except
and un num
ar finit de puncte singulare izolate, si tinde la zero uniform n raport cu arg z c
and z , atunci pentru
>0
Z
lim
R C 0
R
ei f ()d = 0,
0 este un arc din cercul |z| = R din semiplanul Im z > 0.

unde CR
(9.31)
267
Demonstratie. Ipoteza ca f (z) tinde la zero cand z , uniform n

raport cu argumentul lui z, implic
a evaluarea
|f (z)| < R , pentru |z| = R,
(9.32)
unde R 0 cand R . Pentru a folosi (9.32) efectuam schimbarea de

variabila = R e i si luam n calcul faptul ca
sin
pentru 0
(9.33)
Obtinem
Z
0
CR
e i f () d R R
Dar,
Z
0
Z
0
|e i | d = R R
Z
e R sin d = 2
Z
0
e R sin d. (9.34)
e R sin d.
(9.35)
Folosind (9.33), obtinem majorarea

Z
R sin
d <
2R
d =
(1 e R ).
2R
(9.36)
Din (9.34) (9.36) rezulta

Z
0
CR
e i f () d <
R
(1 e ).
R
(9.37)
Trecand la limita n (9.37) pentru R , obtinem (9.31) si lema este

demonstrata.
Lema lui Jordan se foloseste la calculul unor integrale improprii de al
doilea tip.
Teorema 9.4.2 Dac
a functia f (x), definit
a pe ntreaga ax
a a numerelor
reale, poate fi prelungit
a prin continuuitate n semiplanul superior Im z
0 si prelungirea sa f (z) este functie analitic
a, satisface ipotezele lemei lui
Jordan n semiplanul superior si nuZ are singularit
ati pe axa real
a, atunci
integrala improprie de prima spet
a
egal
a cu
e ix f (x)dx = 2i
e ix f (x) dx, > 0, exist

a si este
N
X
Rez [eiz f (z), zk ],
(9.38)
k=1

atile functiei f (z) situate n semiplanul superior.
268
Ion Craciun
Demonstratie. Punctele singulare zk , k 1, N , ale prelungirii analitice

a functiei f fiind la distnt
a finita de origine rezulta ca ele satisfac conditia |zk | < R0 . Consideram conturul din semiplanul superior Im z 0
0 de ecompus din segmentul [R, R] de pe axa reala Ox si semicercul CR
cuatie |z| = R, Im z 0, unde raza acestuia este astfel nc
at R > R0 . Dupa
teorema reziduurilor,
Z R
R
e ix f (x) dx +
0
CR
e i f () d = 2i
N
X
Rez [e iz f (z), zk ].
(9.39)
k=1
Folosind Lema lui Jordan, deducem ca limita pentru R al celui de

al doilea termen din membrul nt
ai al relatiei (9.39) este zero, primul termen
avand limita egala cu integrala din (9.38).
a f (x) din (9.38) este functie par
a si satisface ipotezele Teoremei 9.4.2, atunci pentru > 0
Z
0
N
X
f (x) cos x dx = Re i
Rez [e
iz
f (z), zk ] =
k=1
= Im
N
X
(9.40)
Rez [e iz f (z), zk ].
k=1

a f (x) este functie impar
a si satisface ipotezele Teoremei 9.4.2, atunci pentru > 0
Z
0
f (x) sin x dx = Re
N
X
Rez [e
iz
f (z), zk ] .
(9.41)
k=0
Exercitiul 9.4.10 S
a se arate c
a au loc egalitat
atile:
Z
0
Z
0
(x2
cos ax
dx =
+ b2 )(x2 + c2 )
x sin ax
dx =
2
(x + b2 )(x2 + c2 )
2bc(b2
c2 )
(b eac c eab );
(9.42)
(eac eab ).
2
2(b c2 )
Solutie. Functiile f1 (z) si f2 (z) din Observatia 9.4.5 si respectiv Observatia

9.4.6 sunt:
f1 (z) =
1
(z 2
b2 )(z 2
c2 )
f2 (z) =
z
(z 2
b2 )(z 2
+ c2 )
269
Pentru ambele functii, N = 2, z1 = ib si z2 = ic. Reziduurile n z1 si z2 ale

functiilor:
e iaz
;
(z 2 + b2 )(z 2 + c2 )
z e iaz
(z 2 + b2 )(z 2 + c2 )
sunt
"
eiaz
Rez
(z 2 + b2 )(z 2 + c2 )
"
eiaz
Rez
(z 2 + b2 )(z 2 + c2 )
"
zeiaz
Rez
(z 2 + b2 )(z 2 + c2 )
"
zeiaz
Rez
(z 2 + b2 )(z 2 + c2 )
=
#
=
#
=
#
eab
eiaz
=
,
(z + ib)(z 2 + c2 ) z=z1
2ib(c2 b2 )
!
eiaz
eac
(z 2 + b2 )(z + ic) z=z2

2ic(b2 c2 )
!
zeiaz
(z + ib)(z 2 + c2 ) z=z1
!
zeiaz
2
2
(z + b )(z + ic) z=z2
eab
,
2(c2 b2 )
eac
.
2(b2 c2 )
Daca aplicam formulele (9.40) si (9.41), se obtine (9.42).
Exercitiul 9.4.11 S
Z
Z
0
sin x
dx, > 0.
x(x2 + a2 )2
sin x
1
sin x
dx
=
dx si alegem
2 + a2 )2
2 + a2 )2
x(x
2
x(x
0
e iz
functia ajutatoare f (z) =
. Conturul de integrare va fi format
z(z 2 + a2 )2
din doua semicercuri concentrice cu centrul n origine, situate n semiplanul
superior, primul de raza r notat cu , al doilea de raza R > r, notat cu , la
care se adauga segmentele de dreapta [R, r] si [r, R]. Sensul de parcurs
al conturului este cel pozitiv. In interiorul conturului se afla polul dublu
z1 = ia avand reziduul
Solutie. Scriem I =
Rez [f (z), z1 = ia] =
e iz
z(z + ia)2
!0
0
1
(z ia)f (z)
=
z=ia
1!
z=ia
2 + a a
e
.
4a4
270
Ion Craciun
Folosind teorema reziduurilor, scriem

Z R
r
eix dx
+
x(x2 + a2 )2
eiaz dz
+
z(z 2 + a2 )2
Z r
eix dx
+
x(x2 + a2 )2
eiaz dz
=
z(z 2 + a2 )2
= 2i Rez [f (z), ia].

(9.43)
Suma integralelor pe cele doua segmente de pe axa reala este
Z R ix
e e ix
x(x2
a2 )2
dx = 2i
Pe semicercul , functia g(z) =
z(z 2
Z R
r
sin x
dx.
x(x2 + a2 )2
1
satisface inegalitatea |g(z)|
+ a2 )
1
si tinde la zero, uniform n raport cu argumentul lui z, c
and
b2 )2
R . Intrucat > 0, potrivit lemei lui Jordan,
R(R2
lim
eiz dz
= 0.
z(z 2 + a2 )2
In ultima integrala din (9.43) consideram seria Laurent a functiei f (z) n

jurul punctului z = 0
z2
1 1
f (z) = 4 eix 1 + 2
a z
a
1 1
= 4
a z
iz (iz)2
1+
+
+
1!
2!
!2
2 z2 2 3 z4
1
+
+
1! a2
2! a4
pe care o scriem sub forma

f (z) =
2
z + este o functie analitica ntro vecin
atate
2
a2
i
a originii. Pe semicercul avem z = re , cu [, 0], si
unde (z) = i
Z
f (z) dz =
1
a4
1
1 1
+ 4 (z),
4
a z a
dz
1
+ 4
z
a
de unde
(z) dz =
i
a4
Z 0
lim
r0
f (z) dz =
i
.
a4
d +
ir
a4
Z 0
(rei )ei d,
271
Trecand la limita n (9.43) pentru R si r 0, obtinem

2i
Z
0
sin x
i
2 + a a
dx 4 = 2i Rez [f (z), z1 = ia] = 2i
e
,
x(x2 + a2 )2
a
4a4
de unde, dupa mpartirea cu 2i, deducem

Z
0
2 + a a
sin x
dx 4 =
e
.
2
2
2
x(x + a )
2a
4a4
Prin urmare, valoarea integralei date este

Z
0
sin x

a
dx
=
2
(2
+
a)e
.
x(x2 + a2 )2
4a4
Exercitiul 9.4.12 Folosind metoda de la exercitiul precedent, s

a se arate
c
a au loc urm
atoarele egalit
ati:
Z
sin x
0
dx =
Z 2
x a2
0
x2 + a2
, (Integrala lui Dirichlet);

2
sin x
1
dx = ea , > 0, a > 0;
x
2
Z
cos ax cos bx
x2
dx =
(b a), a 0, b 0.
2
Exercitiul 9.4.13 S
Z +
x cos x
dx.
x2 6x + 13
Solutie. Observam ca
I=<
Z +
xeix
dx
x2 6x + 13
si integrala din membrul drept se ncadreaz

a n tipul celor studiate de Tez
si = 1. Singurul punct singular
orema 9.4.2, unde f (z) = 2
z 6z + 13
al functiei f (z) situat n semiplanul superior este polul simpluz1 = 3 + 2i.
Conform relatiei (9.41),
Z +
xeix
dx = 2iRez [eiz f (z), z1 ].
x2 6x + 13
272
Ion Craciun
Calculam
Rez [eiz f (z), z1 ] =
=
zeiz
zeiz
=
=
(z 2 6z + 13)0 z=z1
2z 6 z=z1
1
(3 cos 3 2 sin 3 + i(2 cos 3 + 3 sin 3)).
i4e2
Rezulta
Z +
x2
xeix
dx = 2 (3 cos 3 2 sin 3 + i(2 cos 3 + 3 sin 3)),

6x + 13
2e
de unde
(3 cos 3 2 sin 3).

2e2
Odata cu valoarea lui I mai obtinem
I=
J=
9.4.5
Z +
x2
x sin x
dx = 2 (2 cos 3 + 3 sin 3).

6x + 13
2e
Z
0
x R(x) ln x dx, cu (1, 1)
In integrala I, R(x) este o functie rational

a al carei numitor Q(x) nu se
anuleaza pe intervalul real [0, ). Pentru convergenta integralei improprii
I, presupunem
1 + + gr (P ) < gr (Q),
unde P (x) este numar
atorul functiei rationale R(x).
Integrala I se calculeaza folosind teorema
reziduurilor pentru domeniul
Z
de la calculul integralelor de forma
definita prin
x R(x) dx si functia f : D C,
|
f (z) = R(z)(ln r + i)e(ln r+i) ,
z = r ei ,
(9.44)
ramura principala pe domeniul D (determinarea fundamentala) a corespondentei z 7 R(z)eLog z Log z. Trec

and la limita n (9.28), n care f (z) este
functia (9.44), se obtine
Z
0
x R(x) ln x dx e2i
= 2i
N
X
k=0
Z
0
x R(x)(ln x + 2i)dx =
(9.45)
Rez [f (z), zk ],
273
unde zk sunt toti polii functiei f (z).

Din compararea partilor reale si imaginare din ceiZ doi membri ai ultimei
egalitati, se obtine atat I cat si o integral
a de tipul
x R(x) dx.
Exercitiul 9.4.14 S
a se calculeze integrala improprie I =
Solutie. Aplicam formula (9.45) n care =
nseamna ca functia f (z) are expresia
Z
x ln x
0
x2 + a2
dx.
1
1
, ceea ce
si R(x) = 2
2
x + a2
(ln r + i)
1
f (z) = 2
e 2
(ln r + i), z = r ei .
z + a2
Avem
Z
x ln x
0
x2 + a2
dx e
Z
x(ln x + 2i)
0
dx =
x2 + a2
(9.46)
= 2i Rez [f (z), ia] + Rez [f (z), ia]

Daca se efectueaza calculele n (9.46), se gaseste
Z
x
2I + 2i
dx = ( + 2 ln a + 2i),
2 + a2
x
2a
0
din care va rezulta atat valoarea integralei I cat si a unei alte integrale
Z
I=
+ ln a ;
dx = .
2
2
x +a
2a 2
2a
0
Exercitiul 9.4.15 S
a se calculeze integralele improprii:
I1 =
Z
0
dx
;
4
x +1
I2 =
Z
ln x
0
x4 + 1
dx.
Solutie. Am putea sa aplicam formula (9.45) care presupune calculul

reziduurilor functiei f (z) n cei patru poli simpli. Este ns
a mai simplu
daca reducem conturul la primul cadran, caci functia
f (z) =
ln r + i
,
z4 + 1
z = r ei
274
Ion Craciun
va avea doar un singur pol n domeniul 0 limitat de contur, si anume
i
2
z1 = e 4 =
(1 + i). Conturul domeniului 0 este segmentul [, ] de pe
2
axa Ox, reunit cu sfertul de cerc de ecuatie z = ei , [0, /2], cu
segmentul de dreapta [, ] de pe axa Oy si cu sfertul de cerc de ecuatie
z = ei , unde [/2, 0].
Teorema reziduurilor pentru functia f (z) si domeniul 0 , conduce la
Z
Z ln y + i
Z
Z
ln x
2
dx+ f (z) dz+i
dx+ f (z) dz = 2i Rez [f (z), z1 ].
4
y4 + 1
x +1
(9.47)
Deoarece lim (zf (z)) = 0 si lim (zf (z)) = 0, afirmatii usor de demonz
z0
strat n baza Lemelor 9.4.2 si 9.4.3, rezulta:
Z
lim
f (z) dz = 0;
lim
f (z) dz = 0.
(9.48)
Daca trecem la limita n (9.47) pentru 0 si si tinem cont de

(9.48), obtinem
(1 i)I2 + I1 = 2i Rez [f (z), z1 ].

2
Dar reziduul functiei f (z) n polul simplu z1 este
ln r + i
2
i i
Rez [f (z), z1 ] =
i(1 + i)
= e 4 =
z=z1
4z 3
16
32
2 2
(1 + i). de unde gasim

si egalitatea (9.47) devine I2 + I1 i I2 =
2
16
2
2 2
I1 =
; I2 =
.
4
16
Exercitiul 9.4.16 Folosind (9.45), s

a se determine valoarea integralei
Z
x ln x
I=
dx.
(1
+ x)2
0
z Log z
Indicatie. Se considera functia complexa multiform
a f (z) =
n
(1 + z)2
care pentru radical si logaritm se iau determinarile principale. Se efectueaza
integrarea pe frontiera coroanei circulare cu centrul n origine av
and razele
si din care se scoate segmentul de dreapta [, ] de pe axa Ox. Rezulta
I = .
Capitolul 10
Serii trigonometrice si serii

Fourier
10.1
Serii trigonometrice
Definitia 10.1.1 Se numeste serie trigonometric

a, seria de functii reale
a0 +
(ak cos kt + bk sin kt),
(10.1)
k=1
unde , a0 , ak , bk sunt constante reale, iar t este o variabil

a real
a.
Deoarece functiile cos x si sin x sunt periodice de perioada 2, functiile
2
. Verificarea este imediata
cos t si sin t au perioada T =
cos t = cos (t + 2) = cos (t +

sin t = sin (t + 2) = sin (t +
2
);
2
).
La fel se arata ca functiile cos kt si sin kt, k num

ar natural, au o
T
1 2
aceeasi perioada Tk = =
.
k
k
Observatia 10.1.1 Cea mai mare dintre perioadele functiilor
cos kt, sin kt, k IN ,
notat
a cu T, este perioada seriei trigonometrice. Prin urmare, T =
275
2
.
276
Ion Craciun
T
inand seama de aceasta observatie, putem afirma ca daca seria trigonometrica este convergent
a ntrun punct t0 , iar suma sa este S(t0 ), seria va
fi convergenta si n punctele t0 + nT, n ZZ, si avem
S(t0 + nT ) = S(t0 ).
De aici rezulta ca este suficient sa cunoastem natura seriei ntrun interval [, + T ] pentru a putea spune care este natura seriei pentru orice t
real.
In ipoteza ca a1 si b1 nu sunt simultan nuli, suma seriei
S(t) = a0 +
(ak cos kt + bk sin kt)
k=1
2
este o functie periodica de perioada T =
, definita pe toata axa reala.
Constanta se numeste pulsatie.
10.2
Seria Fourier a unei functii periodice
Seriile trigonometrice se nt
alnesc n studiul fenomenelor periodice din acustica, electrotehnica, vibratia sistemelor mecanice etc., unde se pune deseori
problema reprezentarii unei functii periodice f (t) printro serie trigonometrica
f (t) = a0 +
(ak cos kt + bk sin kt).
(10.2)
k=1
Daca perioada functiei f (t) este T, atunci pulsatia este =

doua probleme:
2
T .
Se ridica
1. In ipoteza ca f (t) este egala cu suma unei serii trigonometrice, sa se

determine coeficientii a0 , ak , bk .
2. Precizarea unor conditii n care f (t) poate fi dezvoltat
a n serie trigonometrica de forma (10.2).
Ne vom ocupa nt
ai de prima problema. In acest sens presupunem ca
functia f (t) este integrabil
a Riemann pe intervalul [, +T ] si ca seria (10.2)
poate fi integrata termen cu termen. Avem
Z +T
f (t)dt = a0
Z +T
dt +
ak
k=1
Z +T
cos ktdt + bk
Z +T
sin ktdt .
Capitolul 10 Serii trigonometrice si serii Fourier

Insa,
Z +T
Z +T
cos kt dt = 0,
277
sin kt dt = 0; k IN , astfel ca daca
folosim aceste rezultate n egalitatea de integrale de mai sus, obtinem

Z +T
f (t) dt = a0 T.
(10.3)
Inmultind ambii membri ai egalitatii (10.2) cu cos pt, unde p este un

numar natural oarecare, si integr
and pe intervalul [, + T ], obtinem
Z +T
f (t) cos pt dt =
T
ap .
2
(10.4)
Pentru determinarea coeficientilor bk se nmulteste egalitatea (10.2) cu

sin pt, unde p este un numar natural oarecare si se integreaz
a apoi termen
cu termen pe intervalul [, + T ]. Se gaseste
Z +T
f (t) sin pt dt =
T
bp .
2
(10.5)
Din (10.3) (10.5), cu o schimbare de notatie, avem
a0
1
T
ak =
2
T
2
T
bk
Z +T
Z +T
Z +T
f (t) dt,
f (t) cos kt dt
(10.6)
f (t) sin kt dt, k IN .
Aceste egalitati se numesc formulele lui Euler si Fourier.

Fie f (t) o functie periodica de perioada T, integrabil
a Riemann pe intervalul [, + T ].
Definitia 10.2.1 Constantele a0 , ak , bk , determinate de integralele definite
(10.6), se numesc coeficientii Fourier ai functiei f (t), iar seria trigonometric
a (10.1), cu acesti coeficienti, se numeste seria Fourier atasat
a
functiei f (t) chiar dac
a seria (10.1) nu este convergent
a n nici un punct
sau, convergent
a fiind, suma sa nu este egal
a cu f (t) pentru nici o valoare
a lui t.
In formulele (10.6), integralele nu depind de , fapt care rezulta din
teorema urmatoare.
278
Ion Craciun
Teorema 10.2.1 Dac

a F (t) este o functie periodic
a de perioad
a T, integrabil
a pe orice interval m
arginit, integrala acestei functii pe orice interval
de lungime egal
a cu perioada este aceeasi,
Z +T
F (t) dt =
Z +T
F (t) dt.
(10.7)
Demonstratie. In egalitatea evident

a
Z +T
F (t) dt =
F (t) dt +
Z +T
F (t) dt +
Z +T
+T
F (t) dt,
(10.8)
ultima integrala se mai poate scrie

Z +T
+T
F (t) dt =
F ( + T ) d =
F () d =
F (t) dt,
(10.9)
ca urmare a faptului ca sa facut schimbarea de variabil

a t = + T si sa
tinut cont de periodicitatea functiei F (t).
Avand n vedere (10.9), prima si ultima integral
a din membrul al doilea
a egalitatii (10.8), se reduc si obtinem (10.7).
Fie f (t) o functie definita pe un interval [a, b], except
and eventual un
numar finit de puncte din acest interval, cu mentiunea ca functia poate fi
prelungita dandui valori arbitrare. In urma acestei operatii de prelungire
coeficientii Fourier ai functiei ram
an neschimbati.
Definitia 10.2.2 Se spune c
a f (t) satisface conditiile lui Dirichlet pe
intervalul [a, b] dac
a:
1. f (t) este m
arginit
a si are cel mult un num
ar finit de puncte de discontinuitate n [a, b];
2. intervalul [a, b] poate fi mp
artit ntrun num
ar finit de subintervale
astfel nc
at, pe fiecare subinterval, f (t) s
a fie monoton
a.
Observatia 10.2.1 Discontinuit
atile functiei f (t) n intervalul [a, b] nu pot
fi dec
at de prima spet
a.
Referitor la cazul n care seria Fourier a unei functii f (t) este convergent
a
si are suma f (t), vom da (far
a demonstratie) o teorema n care se prezint
a
conditii suficiente ce trebuie sa le satisface functia.
279
Teorema 10.2.2 (Dirichlet) Dac

a functia f (t), periodic
a de perioad
a T,
satisface conditiile lui Dirichlet pe un interval de lungime perioada [, +T ],
seria sa Fourier este convergent
a pentru orice t.
Suma S(t) a seriei Fourier este egal
a cu f (t) n toate punctele n care
f (t) este continu
a.
Intrun punct de discontinuitate, c [a, b], S(c) este
egal
a cu media aritmetic
a a celor dou
a limite laterale ale functiei f (t) n
punctul c,
f (c 0) + f (c + 0)
S(c) =
.
2
Determinarea seriei Fourier a unei functii f (t) se reduce la calculul coeficientilor dati de formulele (10.6). Teorema 10.2.2 constituie un criteriu dupa
care se poate reprezenta o functie prin seria sa Fourier sau, altfel spus, de a
dezvolta o functie n serie Fourier.
In unele aplicatii este necesar sa derivam sau sa integr
am functia f (t) si
seria sa Fourier. Teorema urmatoare, pe care o dam tot far
a demonstratie,
este utila n acest sens.
Teorema 10.2.3 Seria Fourier a unei functii f (t) converge uniform c
atre
f (t) pe orice interval nchis pe care f (t) este continu
a.
Observatia 10.2.2
In conditiile Teoremei 10.2.3, seria Fourier poate fi integrat
a termen cu termen.
Exemplul 10.2.1 S
a se dezvolte n serie Fourier functia periodic
a f (t), de
perioad
a , definit
a pe intervalul (0, ) prin f (t) = eat .
Solutie. Mai ntai prelungim functia prin periodicitate, noua functie fiind
notata cu acelasi simbol. Daca presupunem a > 0, atunci functia f (t) este
strict descrescatoare pe orice interval (k, (k + 1)). Exist
a puncte din IR n
care f (t) nu este definita; acestea sunt de forma k, unde k ZZ. In aceste
puncte atribuim functiei f (t) valoarea
f (k) =
1 + ea
2
care coincide cu media aritmetica a limitelor laterale n punctul k a functiei

f (t). Se vede ca functia f (t) astfel construita satisface conditiile lui Dirichlet,
deci seria sa Fourier este convergent
a pentru orice t IR si are suma egala
cu f (t) pentru toate valorile lui t.
280
Ion Craciun
Deoarece T = , =
2
= 2, avem
T
f (t) = a0 +
(ak cos 2kt + bk sin 2kt),
k=1
coeficientii a0 , ak , bk fiind dati de formulele (10.6). Mai nt

ai
a0 =
Z
0
eat dt =
1
(1 ea ).
a
Apoi, integralele care dau coeficientii ak si bk ,

2
ak =
Z
0
2
cos 2kt dt, bk =
at
Z
0
eat sin 2kt dt,
pot fi calculate mpreun

a
ak ibk =
Z
0
e(a+2ki)t dt =
1
2 a 2ki
2
(1 e(a+2ki) ) =
(1 ea ),
a + 2ki
a2 + 4k 2
de unde
2a 1 ea
4 (1 ea )k
2
,
b
=
.
k
a + 4k 2
a2 + 4k 2
Dezvoltarea n serie Fourier a functiei date este
ak =
f (t) =
X
a cos 2kt + 2k sin 2kt
1 ea 1
+2
.
a
a2 + 4k 2
k=1
Aceasta serie Fourier este convergent

a pe IR si suma sa este f (t).
Exemplul 10.2.2 S
a se reprezinte printro serie Fourier functia f (t), periodic
a de perioad
a 2, definit
a prin
(
f (t) =
1,
pentru t (0, )
1, pentru t (, 2).
2
Solutie. Pulsatia este =
= 1. Seria Fourier a functiei f (t) este de
T
forma
a0 +
(ak cos kt + bk sin kt).
k=1
281
Coeficientii a0 , ak si ck se calculeaza cu formulele (10.6)

Z
a0 =
ak =
bk
=
=
2
1 2
1
f (t)dt =
dt +
(1)dt = = 0,
2 0
2 0
Z 2
Z
Z 2
1
1
f (t) cos ktdt =
cos ktdt +
(1) cos ktdt = 0,
0
2 0
Z 2
Z
Z 2
1
1
f (t) sin ktdt =
sin ktdt +
(1) sin ktdt =
0
2 0
1
2 1 (1)k
(1 cos k) + (cos 2k cos k) =
.
k
k
Expresia lui bk se mai poate scrie n forma
0,
bk =
pentru k = 2n
1
, pentru k = 2n 1.
2n 1
Atunci, seria Fourier a functiei f (t) este
4 X
sin(2n 1)t
4 sin t sin 3t sin 5t
sin (2n 1)t
=
+
+
+ +
+ .
n=1 2n 1
1
3
5
2n 1
Conform Teoremei 10.2.2, acesta serie este convergent

a pentru toate valorile
lui t si suma este egala cu f (t) pentru orice t 6= k, unde k este orice num
ar
ntreg.
In punctele t = k functia f (t) nu a fost definita. Daca luam f (0) =
f () = 0, datorita periodicitatii, f (k) = 0 pentru orice k ntreg, iar suma
seriei va fi egala cu f (t) si n punctele de discontinuitate. Deci, oricare ar fi
t IR, avem
f (t) =
sin (2n 1)t

4 sin t sin 3t sin 5t
+
+
+ +
+ .
1
3
5
2n 1
Seria Fourier a functiei f (t) este o serie trigonometrica numai de sinusuri.

Exemplul 10.2.3 S
a F (t), de
perioad
a 2, definit
a pe intervalul [0, 2) prin
(
F (t) =
t,
pentru t [0, ]
2 t, pentru t (, 2).
282
Ion Craciun
Solutie. Observam ca pentru t 6= k, k ZZ, F 0 (t) = f (t), unde f (t) este

functia din exemplul precedent. Integr
and seria corespunzatoare lui f (t)
termen cu termen, fie n intervalul (0, ), fie n intervalul (, 2), obtinem
F (t) = C
cos(2n 1)t
4 X
.
n=1 (2n 1)2
Deoarece F ( ) = si cos (2n 1)t = 0, rezulta C = . Deci,

2
2
2
F (t) =
4 X
cos(2n 1)t
.
2 n=1 (2n 1)2
Seria Fourier obtinuta este o serie trigonometrica numai de cosinusuri.

cele de mai sus, functia f (t) poate fi si una cu valori
Observatia 10.2.3 In
complexe, deci de forma f (t) = (t) + i(t).
Teorema 10.2.4 Pentru functia f (t) cu p
atrat integrabil pe [, + T ] are
loc egalitatea
Z
1 +T 2
1X
2
(a2 + b2n ),
(10.10)
f (x)dx = a0 +
T
2 n=1 n
unde a0 , an , bn sunt coeficientii Fourier ai functiei f (t).
Relatia (10.10) se numeste formula lui Parseval.
Exercitiul 10.2.1 S
a se g
aseasc
a seria Fourier a functiei periodice f (x) =
t
e definit
a pe intervalul (, ] de perioad
a T = 2. Tin
and seama
2 sinh
de seria obtinut
a si si folosind formula lui Parseval s
a se determine sumele
seriilor numerice
X
X
(1)n
1
,
.
2
1+n
1 + n2
n=1
n=1
Solutie. Se constata ca
1
(1)n
(1)n+1 n
a0 = , an =
,
b
=
.
n
2
1 + n2
1 + n2
Seria Fourier este
f (t) =
X
1 X
(1)n
n
+
cos
nt
+
sin nt.
(1)n+1
2 n=1 1 + n2
1
+
n2
n=1
(10.11)
283
Pentru a afla suma primei serii numerice luam n (10.11) t = 0 si obtinem
X
(1)n
1 + n2
n=1
sinh
.
2 sinh
Suma celei de a doua serii numerice rezulta din formula lui Parseval
1
2
de unde
10.3
h
i
2
n2
1 1X
1
2t
+
,
e
dt
=
+
2
4 2 n=1 (1 + n2 )2 (1 + n2 )2
4 sinh
1
cosh sinh
=
.
2
1+n
2 sinh
n=1
Seriile Fourier ale functiilor pare si impare
Functiile pare si functiile impare au proprietatea ca seriile lor Fourier iau

forme particulare.
Definitia 10.3.1 O functie F (t), definit
a pe un interval cu centrul n origine, se numeste functie par
a dac
a F (t) = F (t).
In cazul c
and F (t) = F (t), functia F (t) se numeste impar
a.
Observatia 10.3.1 Graficul unei functii pare este simetric n raport cu axa
ordonatelor, iar graficul unei functii impare este simetric fat
a de originea
reperului.
Teorema 10.3.1 Dac
a F (t) este o functie par
a si integrabil
a pe intervalul
[`, `], atunci
Z `
F (t)dt = 2
Z `
0
F (t)dt.
(10.12)
Dac
a F (t) este impar
a pe [`, `] si integrabil
a pe acest interval,
Z `
`
F (t)dt = 0.
(10.13)
Demonstratie. Avem
Z `
`
F (t)dt =
Z 0
`
F (t)dt +
Z `
0
F (t)dt.
(10.14)
284
Ion Craciun
Cu schimbarea de variabil
a t = , prima din integralele membrului drept
a egalitatii (10.14) devine
Z 0
`
F (t)dt =
Z 0
`
F ()d =
Z `
0
F ()d =
Z `
0
F (t)dt.
De aici rezulta urmatoarele: daca F (t) este o functie para,

Z 0
`
F (t)dt =
Z `
0
F (t)dt,
(10.15)
iar daca F (t) este impara, atunci

Z 0
`
F (t)dt =
Z `
0
F (t)dt.
(10.16)
Din (10.15) si (10.14) rezulta (10.12) iar (10.13) se obtine daca nlocuim
(10.16) n (10.14).
In cele ce urmeaza vom considera ca intervalul pe care sunt definite
functiile pare sau functiile impare este de forma [ T2 , T2 ].
Teorema 10.3.2 Dac
a f (t) este o functie par
a, seria sa Fourier este
a0 +
ak cos kt,
k=1
unde
2
a0 =
T
T
2
4
f (t) dt, ak =
T
Z
0
T
2
f (t) cos kt dt.
Seria Fourier a unei functii impare f (t) este
bk sin kt,
k=1
unde
bk =
4
T
T
2
f (t) sin kt dt.
Demonstratie. Mai nt
ai, n formulele (10.6) de calcul a coeficientilor, vom
lua drept interval de integrare pe [ T2 , T2 ].
285
Cu aceasta alegere, avem

1
a0 =
T
T
2
T2
2
f (t) dt, ak =
T
2
bk =
T
T
2
T2
T
2
T2
f (t) cos kt dt,
f (t) sin kt dt.
Daca f (t) este o functie para, f (t) cos kt este para, iar f (t) sin kt este
functie impara.
In baza Teoremei 10.3.1, rezulta
a0 =
2
T
Z
0
T
2
f (t)dt, ak =
4
T
T
2
f (t) cos ktdt, bk = 0.
Daca f (t) este functie impara, atunci functia f (t) cos kt este impara,
iar f (t) sin kt este functie para.
In baza aceleiasi teoreme, avem
4
a0 = 0, ak = 0, bk =
T
T
2
f (t) sin kt dt
si teorema este complet demonstrata.

Exemplul 10.3.1 S
a se reprezinte printro serie Fourier functia f (t) =
| sin t|.
Solutie. Functia data este para, are perioada T = , este continu
a si conditiile lui Dirichlet sunt satisfacute. Prin urmare seria Fourier a functiei f (t)
este convergenta, este o serie numai de cosinusuri si are suma egala cu f (t)
pentru orice t real. Avem
2
a0 =
ak =
=
Z
0
sin t dt =
Z
2
, bk = 0,
2 2
sin t cos 2kt dt =
(sin (1 + 2k)t + sin (1 2k)t)dt =
0
0
2 cos (1 + 2k)t cos (1 2k)t 2
4
1
+
.
=
0
1 + 2k
1 2k
(2k 1)(2k + 1)
Deci seria Fourier a functiei f (t) = | sin t| este

| sin t| =
4 1 cos 2t cos 4t cos 6t

cos 2nt

2
13
35
57
(2n 1)(2n + 1)
286
Ion Craciun
sau
| sin t| =
4 1 X
cos 2nt
.
2 n=1 (2n 1)(2n + 1)
Cum era de asteptat, seria Fourier a functiei f (t) = | sin t| este o serie
trigonometrica numai de cosinusuri.
Exemplul 10.3.2 S
a de perioad
a T = 2a, unde a > 0, definit
a prin
(
f (t) =
t,
dac
a
0, dac
a
t (a, a)
t = a.
Solutie. Functia data satisface conditiile lui Dirichlet. In punctele de discontinuitate, functia ia valoarea data de media aritmetica a limitelor sale
laterale. Pentru toate valorile lui t, seria Fourier a functiei f (t) este convergenta si are suma egala cu f (t).
Deoarece functia este impara si = avem dezvoltarea

a
f (t) =
bk sin k t,
a
k=1
cu coeficientii
Z
bk =
+
2 a
2
a
a
t cos k t +
t sin k t dt =
a 0
a
a
k
a 0
Z a
2a
2 a
cos k t dt =
(1)k+1 .
a k 0
a
k
Seria Fourier a functiei date este

f (t) =
2a X
1
(1)n+1 sin n t.
n=1
n
a
Am obtinut o serie trigonometrica numai n sinusuri si aceasta pentru

ca functia data este impara.
10.4
287
Forma complex
a a seriei Fourier
Fie f (t) o functie reala sau complexa, periodica de perioada T, integrabil

a
pe intervalul [, + T ]. Seria sa Fourier,
a0 +
(ak cos kt + bk sin kt),
k=1
2
,
T
(10.17)
este determinata, coeficientii a0 , ak , bk fiind dati de formulele (10.6).

Folosind formulele lui Euler
cos kt =
e ikt + e ikt
e ikt e ikt
, sin kt =
,
2
2i
seria Fourier (10.17) devine

a0 +

X
ak ibk
k=1
e ikt +
ak + ibk ikt
e
.
2
(10.18)
Cu notatiile
c0 = a0 , ck =
ak ibk
ak + ibk
, ck =
,
2
2
(10.19)
seria (10.18) se poate scrie

c0 +
(ck e ikt + ck e ikt ).
(10.20)
k=1
Folosind (10.19) si (10.6) constatam ca obtinem

c0 =
1
T
Z +T
f (t) dt,
ck =
ck =
1 +T
1 +T
f (t)(cos kt i sin kt)dt =
f (t) e ikt dt,
T
T
Z
Z
1 +T
1 +T
f (t)(cos kt + i sin kt)dt =
f (t) e ikt dt.
T
T
Observam ca toti acesti coeficienti se pot obtine din

cn =
1
T
Z +T
f ( ) e in d,
n = 0, 1, 2, . . . ,
288
Ion Craciun
pentru n = 0, n = k si n = k. Deci seria Fourier (10.20) a functiei f (t) se

mai scrie
c0 +
(ck e ikt + ck e ikt )
k=1
sau nca
cn e int ,
cn =
n=
1
T
Z +T
f ( ) e in d.
Aceasta este forma complex

a a seriei Fourier.
Daca f (t) satisface conditiile lui Dirichlet si daca n fiecare punct de
discontinuitate valoarea functiei este egala cu media aritmetica a limiteleor
sale laterale n acel punct, atunci
Z +T
1 X
f ( ) e in(t ) d.
f (t) =
T n=
(10.21)
Exercitiul 10.4.1 S
a f (t), de
perioad
a 2, definit
a pe intervalul [, ) prin
h
i h
,
0,
t
2
2
t+ ,
t ,0
f (t) =
2
2
t + ,
0,
.
2
2
2 1 cos n 2
Indicatie. Functia este para si se obtine: a0 = , an =
.
8
n2
Deci
2 cos t 2 cos 2t cos 3t cos 5t 2 cos 6t
+
+
+
+
+
.
f (t) = +
8 12
22
32
52
62
Seria obtinuta contine numai cosinusuri deorece f (t) este functie para.
Exercitiul 10.4.2 S
a se dezvolte n serie Fourier functia
sin
f () =
.
13 12 cos
Indicatie. Se va calcula ak + ibk folosind teorema reziduurilor. Se va obtine
f () =

1X
2 k
sin k,
6 k=1 3
deci o serie numai de sinusuri, lucru previzibil deoarece functia f () este

impara.
Capitolul 11
Integrala Fourier si
transformate Fourier
11.1
Forma complex
a a integralei Fourier
Sa consideram o functie neperiodica f (t), reala sau complexa, definita pe

toata axa reala. Evident, functia f (t) nu mai poate fi dezvoltat
a n serie
Fourier. In schimb, n anumite conditii, care vor fi prezentate n teorema urmatoare, f (t) poate fi reprezentat
a printro integral
a dubla improprie care
este oarecum analoga cu seria Fourier.
Definitia 11.1.1 Se numeste integrala Fourier a functiei f : IR
IR( C),
|
integrala dubl
a improprie pe ntreg planul IR2 depinz
and de parametrul t
1
2
ZZ
f ( )e
IR2
iu(t )
1
dud =
2
Z +
du
Z +
f ( ) e iu(t ) d.
(11.1)
Teorema 11.1.1 Dac

a functia real
a sau complex
a f (t) are propriet
atile:
1. satisface conditiile lui Dirichlet n orice interval de lungime finit
a;
2. n fiecare punct c de discontinuitate, valoarea functiei este egal
a cu
media aritmetic
a a limitelor laterale (finite) n acel punct,
1
f (c) = [f (c 0) + f (c + 0)];
2
289
290
Ion Craciun
3. este absolut integrabil

a pe intervalul (, ), adic
a integrala imZ
+
proprie de speta nt
ai
|f (t)| dt este convergent

a,
atunci are loc identitatea

1
2
f (t) =
Z +
du
Z +
f ( ) e iu(t ) d.
(11.2)
Demonstratie. Vom schita calea pe care, plecand de la forma complexa a

seriei Fourier (10.21), se poate ajunge la egalitatea (11.2).
Fie F (t) o functie periodica, de perioada 2`, definita prin
F (t) = f (t), t [`, ` ].
(11.3)
Aceasta functie ndeplineste conditiile lui Dirichlet, deci poate fi dezvoltata n serie Fourier.
Vom folosi dezvoltarea sub forma (10.21),
X
1 +
F (t) =
2` n=
Z `
`
F ( ) e in(t ) d, =
2
=
= .
T
2`
`
sau, tinand seama de (11.3), n forma

F (t) =
X
1 +
2` n=
Z `
`
f ( ) e in(t ) d.
(11.4)
Egalitatea (11.3) are loc pe un interval oricat de mare se doreste deoarece

valoarea pozitiva a lui ` poate fi aleasa oricat de mare. Este de asteptat ca
din (11.4) sa obtinem o reprezentare a functiei f (t) trecand la limita pentru
` .
Cu notatia n = un , pentru un ` dat, integrala definita din (11.4) este
o functie de doua variabile
(un , t) =
Apoi, tinand seama ca =
1
1
=
,
2`
2
Z `
`
f ( ) e iun (t ) d.
2
2
=
, avem
T
2`
= n (n 1) = un un1
Capitolul 11 Integrala Fourier si transformate Fourier
291
si (11.4) devine
F (t) =
X
1 +
(un , t) (un un1 ).
2 n=
Aceasta serie este asemanatoare cu sumele folosite n definirea integralei

Riemann ale functiei (u, t) pe compactul [`, `], n care t se considera ca
parametru. Cand ` , un un1 = 0. Este plauzibil sa consideram
ca , trecand la limita pentru ` , ultima egalitate devine
f (t) =
unde
(u, t) =
1
2
Z +
Z +
(u, t) du,
f ( ) e iu(t ) d,
deci tocmai formula (11.2) si teorema demonstrata

Definitia 11.1.2 Egalitatea (11.2) se numeste formula lui Fourier.
Exemplul 11.1.1 S
a se reprezinte printro integral
a Fourier functia
1,
f (t) =
pentru |t| < a,
1
, pentru t = a,
2
0, pentru |t| > a,
unde a este un num

ar pozitiv. Aceast
a functie se numeste factorul discontinuu al lui Dirichlet.
Solutie. Se observa ca toate conditiile din Teorema 11.1.1 sunt satisfacute,
deci se poate aplica formula lui Fourier. Avem
Z +
f ( ) e
iu(t )
d =
Z a
a
e iu(t ) d =
1 iu(t ) =a
2
e
= e iut sin au.
=a
iu
u
Introducand n (11.2), obtinem

f (t) =
Z +
sin au iut
e du.
292
Ion Craciun
Daca se nlocuieste e iut = cos ut + i sin ut, f (t) se poate scrie ca o suma de
doua integrale
f (t) =
Z +
sin au cos ut
du +
Z +
sin au sin ut
du.
Cum integrantul primei integrale este functie para n u, iar al doilea este
functie impara n raport cu aceeasi variabil
a, rezulta
f (t) =
11.2
Z +
sin au cos ut
du.
Forma real
a a integralei Fourier
Deoarece
e iu(t ) = cos u(t ) + i sin u(t ),
formula lui Fourier se poate scrie n forma
Z
f (t) =
+
+
1 +
du
f ( ) cos u(t ) d +
2
Z +
Z +
i
du
f ( ) sin u(t ) d.
2
(11.5)
Observam ca functiile
g(u, t) =
Z +
f ( ) cos u(t ) d ; h(u, t) =
Z +
f ( ) sin u(t ) d
au proprietatile
g(u, t) = g(u, t),
deci
Z +
g(u, t) du = 2
Z +
0
h(u, t) = h(u, t),
g(u, t) du,
Z +
h(u, t) du = 0
si (11.5) se reduce la
f (t) =
Z +
0
du
Z +
f ( ) cos u(t ) d.
(11.6)
293
Definitia 11.2.1 Relatia (11.6) se numeste forma real

a a formulei lui
Fourier.
Definitia 11.2.2 Integrala dubl
a improprie din membrul drept al formei
reale a formulei lui Fourier se numeste forma real
a a integralei Fourier.
Denumirile: forma real
a, respectiv forma complex
a a integralei Fourier,
sunt justificate numai n cazul cand f (t) este o functie reala; totusi acestea
se folosesc si n cazul cand f (t) este o functie complexa. Aceasta observatie
este valabila si pentru seriile Fourier.
Observatia 11.2.1 Deoarece ultima integral
a din (11.5) este egal
a cu zero,
egalitatea (11.2) se poate nlocui prin
1
2
f (t) =
Z +
du
Z +
f ( ) e iu(t ) d.
(11.7)
Deoarece cos u(t ) = cos ut cos u + sin ut sin u , egalitatea (11.6) se

mai poate scrie
Z
+
1 +
cos ut du
f ( ) cos u d +
0
Z
Z +
1 +
sin ut du
f ( ) sin u d.
0
f (t) =
+
(11.8)
Daca notam
A(u) =
Z +
f ( ) cos u d,
avem
f (t) =
Z +
0
B(u) =
Z +
f ( ) sin u d,
A(u) cos ut + B(u) sin ut du.
Analogia cu seria Fourier este evident

a.
11.3
Integralele Fourier ale functiei pare respectiv

impare
Sa vedem ce devine integrala Fourier n cazul cand f (t) este o functie para,
respectiv impara.
294
Ion Craciun
Teorema 11.3.1 Dac

a f (t) este o functie par
a, formula lui Fourier se reduce la
Z
Z +
2 +
(11.9)
f (t) =
cos ut du
f ( ) cos u d.
0
0
Dac
a f (t) este impar
a, atunci
f (t) =
Z +
0
sin ut du
Z +
0
f ( ) sin u d.
(11.10)
Demonstratie. Intradev
ar, daca f (t) este o functie para, atunci functia
f ( ) cos u este para n raport cu , iar f ( ) sin u este impara si avem
Z +
f ( ) cos u d = 2
Z +
Z +
0
f ( ) cos u d,
f ( ) sin u d = 0.
Cu aceste relatii, egalitatea (11.8) se reduce la (11.9).

Analog se arata ca pentru f (t) functie impara avem egalitatea (11.10).
Pentru a vedea utilitatea formulelor (11.9) si (11.10) n simplificarea
calculelor, este suficient sa se reia Exemplul 11.1.1. Functia pe care am
numito factorul discontinuu al lui Dirichlet este o functie para.
In exemplul urmator vom considera o functie impara.
Exemplul 11.3.1 S
a Fourier functia
(
f (t) =
sin t,
|t| n,
0,
|t| > n,
n fiind un num
ar natural.
Solutie. Functia f (t) satisface conditiile Teoremei 11.1.1, deci poate fi
reprezentata printro integral
a Fourier.
Vom folosi formula (11.10). Avem
Z +
0
f ( ) sin u d =
Z n
0
sin sin u d.
Pentru calculul integralei din membrul drept, transformam produsul de sinusuri n diferenta de cosinusuri, integralele astfel aparute fiind imediate.
Gasim
Z +
(1)n sin nu
f ( ) sin u d =
.
u2 1
0
295
Cu aceasta, egalitatea (11.10) da

Z +
sin n u sin ut
2(1)n
f (t) =
11.4
u2 1
du.
Transformata Fourier
Integrala Fourier are aplicatii variate. Unele din acestea sunt legate de
notiunea de transformata Fourier.
Fie f (t) o functie care poate fi reprezentat
a prin integrala Fourier (11.2).
Pentru aceasta, functia f (t) trebuie sa satisfaca ipotezele Teoremei 11.1.1.
Egalitatea (11.2) se mai scrie
1
2
f (t) =
Z +
e iut du
Z +
f ( ) e iu d.
(11.11)
Daca notam
Z +
1
g(u) =
2
f ( ) e
iu
1
d =
2
Z +
f (t) e iut dt,
atunci (11.11) se scrie n forma

1
f (t) =
2
Z +
g(u) e iut du.
Definitia 11.4.1 Functiile

1
g(u) =
2
Z +
f (t) e iut dt,
1
f (t) =
2
Z +
g(u) e itu du
(11.12)
se numesc una, transformata Fourier a celeilalte.

Am vazut ca integrala Fourier mai poate fi scrisa si sub forma (11.7).
Pornind de la aceasta, se obtin functiile
g(u) =
Z +
1
f (t) e iut dt, f (t) =
2
Z +
g(u) e iut du
ca transformate Fourier una a celeilalte. Prin urmare cele doua functii au

roluri simetrice.
296
Ion Craciun
Analog, daca n egalitatea (11.9) se noteaza
r
g(u) =
Z +
0
f ( ) cos u d =
Z +
0
f (t) cos ut dt,
aceasta egalitate devine

r
f (t) =
Z +
0
g(u) cos tu du,
iar daca n (11.10) se noteaza

r
g(u) =
Z +
0
f ( ) sin u d =
Z +
0
f (t) sin ut dt,
egalitatea (11.10) se scrie

r
f (t) =
Z +
0
g(u) sin tu du.

r
g(u) =
r
f (t) =
Z +
0
Z +
0
f (t) cos ut dt,

(11.13)
g(u) cos tu du
se numesc una, transformata Fourier prin cosinus a celeilalte.

r
g(u) =
r
f (t) =
Z +
0
Z +
0
f (t) sin ut dt,

(11.14)
g(u) sin tu du
se numesc una, transformata Fourier prin sinus a celeilalte.

Sa consideram, de exemplu, a doua egalitate din (11.12)
1
Z +
g(u) e iut du = f (t),
(11.15)
unde f (t) este o functie data care satisface conditiile Teoremei 11.1.1. Aceasta egalitate este o ecuatie n care functia necunoscuta figureaza sub semnul
de integrare. Solutia ei este data de prima din egalitatile (11.12).
297
general, dac
Definitia 11.4.4 In
a ntro ecuatie functia necunoscut
a figureaz
a sub semnul de integrare, se spune c
a acea egalitate este o ecuatie
integral
a.
Definitia 11.4.5 Ecuatia integral
a (11.15) se numeste ecuatie integral
a
de tip Fourier.
Tot ecuatii integrale de tip Fourier sunt si ecuatiile:
r
Z +
0
Z +
0
g(u) cos tu du = f (t);
(11.16)
g(u) sin tu du = f (t),
(11.17)
cu f (t) definita pentru t > 0 si ndeplinind conditiile cerute de prima teorema

referitoare la integrala Fourier. Solutiile acestor ecuatii integrale sunt functiile g(u) din (11.13)1 , respectiv (11.14)1 .
a functiile g(u) si f (t) sunt definite pe axa real
a,
relatiile (11.13) cer ca g(u) si f (t) s
a fie functii pare. De asemenea, relatiile
(11.14), cu f (t) si g(u) definite pe toat
a axa real
a, nu pot fi satisf
acute dec
at
pentru f (t) si g(u) functii impare. Spre exemplu, dac
a functia f (t) este
definit
a numai pentru t > 0, aceasta nu poate fi prelungit
a pentru t 0 dec
at
ntrun singur fel dac
a vrem ca (11.13) sau (11.14) s
a existe.
In primul caz
se prelungeste prin relatia f (t) = f (t) (deci prin paritate), n al doilea caz
prelungirea se face prin relatia f (t) = f (t) (deci prin imparitate).
Exemplul 11.4.1 S
a se determine transformatele Fourier prin cosinus si
prin sinus ale functiei f (t) = eat , unde t (0, ) iar a > 0.
Solutie. Pentru ca transformatele Fourier prin sinus si cosinus sa functioneze oricare ar fi t real, functia f (t) se prelungeste n intervalul (, 0]
astfel:
n cazul transformatei prin cosinus,
(
f (t) =
e at , t > 0
e at ,
t 0;
298
Ion Craciun
n cazul transformatei prin sinus,
f (t) =
at
e
,
t>0
0,
t=0
e at , t < 0.
In ambele cazuri, functia f (t) poate fi reprezentat

a ca o integral
a Fourier.
Fie gc (u) transformata Fourier prin cosinus si gs (u) transformata Fourier
prin sinus,
r
gc (u) =
Z +
0
at
cos ut dt, gs (u) =
Z +
0
e at sin ut dt.
Aceste integrale se pot calcula simultan, luand

r
gc (u) + igs (u) =

r
Z +
0
Z +
0
eat (cos ut + i sin utdt =

e(aiu)t dt =
+
2 1
(e(aiu)t )
=
0
a iu
2 a + iu
,
a2 + u2
de unde rezulta
r
gc (u) =
2
a
,
2
a + u2
gs (u) =
2
u
.
2
a + u2
Introducand aceste functii n (11.13) si (11.14), se obtin formulele

Z +
cos tu
0
a2 + u
du =
2
at
e
,
2a
Z +
u sin tu
0
a2 + u2
du =
at
e
2
care se numesc integralele lui Laplace.

Exercitiul 11.4.1 S
a se calculeze transformata prin cosinus a functiei
f (x) =
1
(1 + x2 )2
si din rezultatul obtinut s

a se deduc
a relatia
Z +
x sin ux
0
(1 + x2 )2
dx =
u eu
.
4
(11.18)
299
Solutie. Transformata Fourier prin cosinus a functiei f (x) este

r
Fc (u) =
Z +
0
cos ux
dx.
(1 + x2 )2
Pentru calculul integralei de aici, putem folosi teorema reziduurilor

Z +
0
f (x) cos uxdx = Re
N
X
Rez [eiuz f (z), zk ] ,
k=1
unde zk sunt polii functiei f (z) situati n semiplanul superior.

Cum unicul punct singular este z1 = i, care este pol dublu, avem
Rez [e
iuz
Rezulta Fc (u) =
f (z), z] =
eiuz
(z + i)2
!0
z=i
1 + u u
e .
4i
1 + u u
2
e , de unde deducem
4
Z +
0
cos ux
1 + u u
e .
dx =
(1 + x2 )2
4
Membrul stang al acestei egalitati este o integral

a improprie simpla depinzand de parametrul u. Aplic
and teorema de derivare a acestui tip de
integrala depinzand de un parametru, se obtine relatia (11.18).
Exercitiul 11.4.2 S
a se rezolve ecuatia integral
a
Z +
0
1 t, pentru 0 < t 1
g(u) cos tudu =
0,
pentru t > 1.
Solutie. Ecuatia data este de forma

r
unde
Z +
0
g(u) cos tudu = f (t),
r
2
(1 t), pentru 0 < t 1
f (t) =
0,
pentru t > 1.
300
Ion Craciun
Solutia acestei ecuatii este data de prima egalitate (11.13). Avem

r
g(u) =
Z 1
f (t) cos ut dt +
Z +
1
f (t) cos ut dt.
Deoarece f (t) = 0 pentru t > 1, a doua integral

a este nul
a. Asadar,
g(u) =
Z 1
0
(1 t) cos ut dt =
2 1 cos u
.
u2
Exercitiul 11.4.3 S
a Fourier functia
f (t) =
0,
pentru |t| 1
1, pentru t (a, 0)
1,
pentru t (0, a),
1
1
si care ia valorile f (0) = 0, f (a) = , f (a) = .
2
2
Indicatie. Functia este impara. Se obtine
4
f (t) =
Z +
sin tu
sin2
au
du.
2
Observam ca, pan

a la un factor, f (t) este o transformata Fourier prin
sinus.
Exercitiul 11.4.4 S
a se determine functia f (t) care satisface ecuatia
Z +
0
f (t) cos tx dt =
x2
1
, x 0,
+ a2
unde a este o constant

a real
a pozitiv
a.
Solutie. Se aplica a doua formul
a din (11.12) si avem
2
f (t) =
Z +
cos tx
0
x2 + a2
dx.
Integrala se poate calcula fie utilizand teorema reziduurilor fie folosind

1
integralele lui Laplace. Se obtine f (t) = e at .
a
301
Exercitiul 11.4.5 S
a se rezolve ecuatiile integrale:
2
Z +
0
Z +
0
g(u) sin tudu =
sin t, pentru t (0, )

0,
pentru t ;
2 cos t, pentru t (0, )
h(u) cos tudu =
0,
pentru t >
pentru t = .
Indicatie. Se aplica teoria de la ultimul paragraf si se gaseste

g(u) =
sin u
,
1 u2
h(u) =
u sin u
.
1 u2
Exercitiul 11.4.6 S
a se determine solutia ecuatiei integrale de tip Fourier
Z +
f (t)e iut dt =
|u|, pentru u (1, 1)
1
,
2
0,
pentru u = 1
pentru |u| > 1.
1
si schimb
and ntre ele atat variabilele u
2
si t cat si functiile f si g, rezulta ca ecuatia integral
a din enunt este de forma
celei de a doua din egalitatile (11.12).
Solutia acestei ecuatii integrale este data de prima egalitate (11.12).
Avem
Solutie. Exceptand factorul
1
f (t) =
2
Z 0
(u)e
Se obtine f (t) =
11.5
iut
1
dt +
2
Z 1
0
ue
iut
1
dt =
Z 1
0
u cos ut du.
t
2
t
t
t
cos
sin
sin
2
t
2
2
2
Propriet
ati ale transformatei Fourier
Prezentam mai jos principalele proprietati ale transformatelor Fourier. Pentru a se urmari mai usor rationamentele, notam cu F (u) transformata
Fourier a functiei f (t), t IR. Folosind prima egalitate din (11.12), avem
F : IR IR,
F (u) =
Z +
f (t) e iut dt.
(11.19)
302
Ion Craciun
Definitia 11.5.1 Functia f : IR IR din (11.19) se numeste original.

Teorema 11.5.1 Dac
a f : IR IR este functie absolut integrabil
a, functia
F (u), transformata Fourier a functiei f (t), este o functie continu
a.
Demonstratie. Proprietatea enuntat
a se verific
a imediat cu ajutorul unui
criteriu de convergent
a pentru integrala improprie de prima spet
a depinzand
de parametrul u din (11.19).
Teorema 11.5.2 Dac
a functiile tk f (t), k {0, 1, 2, . . . , n}, unde f : IR
IR, sunt absolut integrabile, atunci transformata Fourier a functiei f, definit
a
de (11.19), este derivabil
a de n ori si
F (k) (u)
(i)k
Z +
tk f (t) e iut dt,
k {1, 2, . . . , n}.
(11.20)
Demonstratie. Integrala improprie (11.19) depinde de parametrul real u.

In baza unui criteriu de convergent
a uniforma al integralelor de acest tip,
rezulta ca integralelor din (11.19) si (11.20), unde k 1, n 1, li se poate
aplica formula de derivare a lui Euler si obtinem (11.20).
Teorema 11.5.3 Dac
a primele r 1 derivate ale functiei f : IR IR tind
la zero c
and |t| iar f (r) (t) este absolut integrabil
a, atunci
1
Z + r
d f
dtr
(t) e iut dt = (iu)r F (u).
Demonstratie. Sa notam cu Fr (u) transformata Fourier a functiei

Fr (u) =
Z + r
d f
dtr
(t) e iut dt.
(11.21)
dr f
(t)
dtr
(11.22)
Integrand prin parti n (11.22), tin

and cont ca
dr1 f
(t) = 0
|t| dtr1
lim
si ca functia complexa e iut este marginit

a (are modulul egal cu 1), se
gaseste urmatoarea relatie de recurent
a
Fr (u) = (iu) Fr1 (u).
303
Daca la aceasta relatie de recurent

a adaug
am faptul ca F0 (u) = F (u), obtinem
Fr (u) = (iu)r F (u).
(11.23)
Egalitatea (11.21) rezulta din (11.22) si (11.23).
Teorema 11.5.4 Dac
a f : IR IR este absolut integrabil
a, iar
lim
Z t
f ( ) d = 0,
|t| 0
(11.24)
atunci are loc egalitatea

1
Z + Z t
f ( ) d e iut dt =
1
F (u).
iu
(11.25)
Demonstratie. Integrand prin parti n membrul nt

ai din (11.24) si tin
and
cont de faptul ca
Z
d t
f ( ) d = f (t),
dt 0
obtinem
1
2
1 h
1
=
e
iu
2
Z + Z t
Z t
iut
0
f ( ) d e iut dt =
i+
f ( ) d
1
+
t=
iu
Z +
(11.26)
f (t) e
iut
dt.
Daca se tine seama de ipoteze, din (11.26) se obtine (11.25).

Observatia 11.5.1 Transformata Fourier a derivatei de ordin r a functiei
original f (t) este egal
a cu produsul dintre functia complex
a (iu)r si transformata Fourier F (u) a functiei f (t).
Observatia 11.5.2 Transformata Fourier a integralei din functia f ( ) pe
intervalul compact variabil [0, t] este egal
a cu raportul dintre transformata
Fourier F (u) a functiei f (t) si functia complex
a (iu).
Analiza ultimelor doua observatii conduce la ideea reducerii unor operatii complicate ale analizei matematice la simple operatii algebrice asupra
transformatelor functiilor, cu inversarea n final a rezultatului dupa formula
1
f (t) =
2
Z +
F (u)eitu du.
Aceasta idee sta la baza calculului operational.
304
Ion Craciun
Definitia 11.5.2 Functia
Z +
f ( )g(t )d, notat

a f ? g, se numeste
produsul de convolutie al functiilor f si g pe intervalul (, +).

Prin urmare, putem scrie
Z +
(f ? g)(t) =
f ( )g(t )d.
(11.27)
Exercitiul 11.5.1 S
a se arate c
a dac
a F (u) si G(u) sunt transformatele
Fourier ale functiilor f (t) si g(t), atunci
(f ? g)(t) =
Z +
F (u)G(u)eiut du.
(11.28)
Solutie. Avem succesiv

Z +
F (u)G(u)e
1
=
2
Z +
iut
1
du =
2
f ( )d
Z +
Z +
G(u)e
G(u)e
iu(t )
iut
du
du =
Z +
Z +
f ( )ei u d =
f ( )g(t )d.
Rezultatul la care am ajuns, mpreun

a cu (11.27), conduce la (11.28).
Observatia 11.5.3 Deoarece integrala
Z +
F (u)G(u) eiut du nu se modi-
fic
a c
and schimb
am ntre ele functiile F (u) si G(u) rezult
a c
a f ? g = g ? f.
Exercitiul 11.5.2 Folosind relatia (11.28), s
a se obtin
a egalitatea
Z +
2 u2 x
F (u)ea
eiut du =
Z
2
2
f (t + 2a x z)ez dz.
(11.29)
2 2
Solutie. In relatia (11.28) punem G(u) = ea u x , de unde rezulta ca functia g(t) corespunzatoare este
1
g(t) =
2
Z +
ea
2 u2 x
eiut du.
2 u2 x
Dar, eiut = cos ut + i sin ut iar functia ea

din (6.24) si (11.30) rezulta
1
g(t) =
2
Z +
ea
2 u2 x
(11.30)
sin ut este impara. Atunci,
t2
1
cos ut du = e 4a2 x .
a 2x
305
Folosind aceasta expresie a lui g(t) n (11.27) si efectuand apoi schim t

barea de variabila = z, se obtine egalitatea (11.29).
2a x
Exemplul 11.5.1 (Coarda elastic
a) Fie o coard
a elastic
a suficient de
lung
a nc
at s
a se poat
a presupune c
a are lungime infinit
a. Sub actiunea
unor factori externi, coarda vibreaz
a. La momentul t = 0 configuratia corzii
este graficul functiei f (x) definit
a pe ntreaga ax
a real
a. La momentul t > 0,
datorit
a vibratiilor, configuratia corzii este alta, s
a zicem u(x, t). Functia
u = u(x, t) se numeste s
ageat
a. Presupunem c
a se cunoaste viteza g(x) cu
care se schimb
a forma corzii la momentul t = 0, deci cunoastem valoarea n
punctul (x, 0) a derivatei partiale n raport cu variabila temporar
a t a functiei u(x, t). Din teoria elasticit
atii se stie c
a legea dup
a care vibreaz
a coarda
este
1 2u
2u
(11.31)
=
.
a2 t2
x2
S
a se determine pozitia corzii la orice moment si n orice punct al ei.
Solutie. Problema pusa se reduce la determinarea acelei solutii u(x, t) a
ecuatiei (11.31) care satisface conditiile initiale
u(x, 0) = f (x),
x (, ),
(11.32)
u
(11.33)
(x, 0) = g(x),
x (, ).
t
Astfel, avem de rezolvat o problem
a de tip Cauchy pentru ecuatia diferential
a (11.31) cu conditii initiale (11.32) si (11.33).
Pentru aceasta, vom nmulti ecuatia cu e ix dupa care integr
am n
raport cu x de la la +.
Derivarea partiala n raport t comut
a cu integrarea n raport cu x, astfel
ca putem scrie
1 2
a2 t2
Z +
u(x, t) e
ix
dx =
Z + 2
u
x2
(x, t) e ix dx.
(11.34)
In membrul drept al relatiei (11.34) se aplica Teorema 11.5.3, astfel nc

at
se obtine ecuatia
1 d2 U
(, t) + 2 U (, t) = 0,
(11.35)
a2 dt2
unde functia U (, t) este transformata Fourier a functiei u(x, t).
306
Ion Craciun
In felul acesta, cu ajutorul transformatei Fourier am nlocuit ecuatia diferentiala cu derivate partiale (11.31) cu ecuatia diferential
a ordinara (11.35).
Conditiile initiale (11.32) si (11.33) se transforma respectiv n
Z
+
1
f (x) e ix dx = F ();
(11.36)
2
Z +
dU
1
g(x) e ix dx = G().
(, 0) =
(11.37)
dt
2
Astfel, avem de rezolvat o problema de tip Cauchy pentru ecuatia diferentiala ordinara de ordinul doi, liniara, (11.35) cu conditiile initiale (11.36)
si (11.37).
Un sistem fundamental de solutii al ecuatiei (11.35) contine functiile
U (, 0) =
U1 (, t) = cos at,
U2 (, t) = sin at.
Atunci, solutia generala a ecuatiei (11.35) este

U (, t) = C1 U1 (, t) + C2 U2 (, t) = C1 cos at + C2 sin at
unde constantele de integrare C1 si C2 sunt functii de . Insa,
dU
(, 0) = aC2 () = G().
U (, 0) = C1 () = F (),
dt
Daca folosim relatiile lui Euler, rezulta ca expresia lui U (, t) este
1
G() iat
U (, t) = F ()(e iat + eiat ) +
(e
eiat ).
2
2ia
(11.38)
Aplicand transformarea Fourier invers

a functiei U (, t), obtinem
1
u(x, t) =
2
Z +
U (, t) e ix d.
(11.39)
Inlocuind n (11.39) pe U (, t) din (11.38) si tin

and cont de rezultatele
1
gasim
Z +
+
1
F () e i(xat) d = f (x at), g(u) =
G()e iu d,
2
Z +
Z x+at
Z x+at
1
g(u) du =
G()
e iu du d =
2
xat
xat
Z +
G() i(x+at)
1
e
+ e i(xat) d,
=
2 i
1
1 x+at
u(x, t) = (f (x + at) + f (x at)) +
g(u) du,
2
2a xat
ceea ce arata ca problema considerata are solutie unica.
Bibliografie
[1] Adams, Robert, A. Calculus. A complete Course, Forth ed., Addison
Wesley, 1999
[2] Bermant, A. F., Aramanovich, I. G. Mathematical Analysis, A Brief
Course for Engineering Students, Mir Publishers, Moscow 1986.
[3] Branzanescu, V., Stanasila, O. Matematici speciale. Teorie, exemple,
aplicatii, Editura ALL, Bucuresti, 1994.
[4] Bucur, Gh., Campu, E., Gain
a, S. Culegere de probleme de calcul
diferential si integral Vol. III, Editura Tehnic
a, Bucuresti 1967.
[5] Budak, B., M., Fomin, S., V. Multiple integrals, field theory and series.
An advanced course in Higher Mathematics, Mir Publishers, Moscou,
1973.
[6] Chiorescu, Gh. Matematici speciale. Culegere de aplicatii n mecanic
a,
Editura Gh. Asachi Iasi, 1995.
[7] Crstici, B. (coordonator) Matematici speciale, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[8] Ciobanu, Gh., Chiorescu, Gh., Sava, V. Capitole de matematici speciale, Rotaprint, Universitatea Tehnic
a Gh. Asachi Iasi, Facultatea
de Electronica si Telecomunicatii, Catedra de Matematica, 1998.
[9] Craiu, M., Rosculet, M., N. Ecuatii diferentiale aplicative. Probleme
de ecuatii cu derivate partiale de ordinul I, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1971.
[10] Enescu, I., Sava, V. Matematici speciale, Institutul Politehnic Iasi,
Facultatea de Mecanica, Rotaprint, 1981.
307
308
Ion Craciun
[11] Evgrafov, M., Bejanov, K., Sidorov, Y., Fedoruk, M., Chabounine, M.
Recueil de problèmes sur la theorie des fonctions analytiques, Deuxième
edition, Editions
Mir, Moscou, 1974.
[12] Gaina, S., Campu, E., Bucur, Gh. Culegere de probleme de calcul
diferential si integral Vol. II, Editura Tehnic
a, Bucuresti 1966
[13] Nicolescu, L., J., Stoka, M., I. Matematici pentru ingineri. Vol. I,
Editura Tehnica, Bucuresti, 1969.
[14] Radu, C., Dragusin, C., Dragusin, L. Aplicatii de algebr
a, geometrie
si matematici speciale, Editura Didactica si Pedagogic
a, Bucuresti
1991.
[15] Smirnov, V. Cours de mathematiques superieures, tome II, Editions

Mir Moscou, 1972.
[16] Smirnov, V. Cours de mathematiques superieures, tome III, Deuxième
partie, Editions
Mir, Moscou, 1972
[17] Sabac, I., Gh. Matematici speciale, Vol. I, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[18] Sabac, I., Gh. Matematici speciale, Vol. II, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1965.
[19] Sabac, I., Gh., Cocarlan, P., Stan
asil
a, O., Topal
a, A. Matematici
speciale, Vol. II, Editura Didactica si Pedagogic
a, Bucuresti, 1983.
[20] Sveshnikov, A., Tikhonov, A. The theory of functions of a complex
variable, Mir Publishers, Moscou, 1978.
[21] Thomas, Jr., G. B., Finney, R. L. Calculus and Analytic Geometry,
7th Edition, AddisonWesley Publishing Company 1988
ements de mathematiques appliquees,
[22] Zeldovitch, I., Mychkis, A. El
Editions
Mir Moscou, 1974.

Matematici Speciale Politehnica

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Matematici Speciale Politehnica

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Ion CRACIUN

2 Sisteme de ecuatii diferentiale ordinare de ordinul nt

Solutia generala a sistemului omogen de ecuatii diferentiale liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3 Ecuatii diferentiale cu derivate partiale de ordinul nt

5.7.1 Functia polinom n planul complex . . .

6 Integrala curbilinie. Teoremele lui Cauchy

7 Serii de functii analitice n complex

R(sin , cos ) d . . . . . . . . 255

x R(x) dx, (1, 0)

11 Integrala Fourier si transformate Fourier

Ecuatii diferentiale liniare de

Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n cu coeficienti variabili

se numeste ecuatie diferential

Definitia 1.1.3 O ecuatie de forma

se numeste ecuatie diferential

oricare ar fi constantele 1 , 2 si oricare ar fi functiile derivabile y1 , y2 .

este satisfacuta oricare ar fi constantele 1 , 2 si oricare ar fi functiile reale

Capitolul 1 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n

= (Dn1 y)(x0 ) = y0n ,

Ecuatii diferentiale liniare omogene de ordinul

numita, dupa cum sa specificat, ecuatie diferential

Demonstratie. Fie y1 , y2 solutii arbitrare ale ecuatiei (1.8). Aceasta nseamna ca

Capitolul 1 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n

Fie B un sistem de n solutii arbitrare ale ecuatiei diferentiale (1.8),

Pentru wronskianul sistemului B de solutii ale ecuatiei diferentiale (1.8)

W (x) = W (x0 ) exp

Relatia (1.15) arata ca W este, sau functia identic nul

yi (x0 ) = i1 , yi0 (x0 ) = i2 , , yi

Existenta si unicitatea acestor n solutii este asigurata de Teorema 1.1.2.

Deoarece A este matrice nesingulara, determinantul ei este diferit de zero.

unde ij sunt simbolii lui Kronecker, se numeste sistem fundamental normal.

Capitolul 1 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n

Observatia 1.2.4 Pentru un sistem fundamental normal, matricea A din

Daca elementele y1 , y2 , . . . , yp S sunt liniar dependente, se mai spune

unde este o matrice de tipul 1 p, de elemente y1 , y2 , . . . , yp , iar C este

Teorema 1.2.4 Baza ntrun spatiu liniar pdimensional S, dac

unde C = (cij )pp este matricea patratic

unde este o matrice coloana de elemente 1 , 2 , . . . , p , iar z este matricea

Capitolul 1 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n

C1 y1 (x) + C2 y2 (x) + + Cn yn (x)

C1 y1 (x) + C2 y2 (x) + + Cn yn (x)

Insa, determinantul sistemului (1.25) n necunoscutele C1 , C2 , , Cn

si sa demonstram ca ele sunt liniar independente.

Capitolul 1 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n

Acest sistem are doar solutia banala C1 = 0, C2 = 0, . . . , Cn = 0, rezultat

Putem afirma ca Ker (L) cuprinde totalitatea solutiilor problemelor lui

Exercitiul 1.2.1 Pe ntreaga ax

y 000 y1000 y2000

unde C1 , C2 , . . . , Cn sunt constante arbitrare.

Capitolul 1 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n

1. Orice element al multimii contine n constante;

Determinantul acestui sistem, W [y1 , y2 , . . . , yn ](x ), este diferit de zero

Observatia 1.2.11 Pentru o ecuatie diferential

unde C este o matrice p

Din Teorema 1.2.2 rezulta ca

W (x) = W (0) exp

Capitolul 1 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n

Teorema 1.2.8 Dac

z(x) fiind noua functie necunoscut

Inlocuind acestea n (1.8) si tinand cont ca L(y1 ) = 0, deducem o ecuatie

ecuatia (1.30) devine

Capitolul 1 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n

Aceasta ecuatie se scrie n forma echivalent

Integrand si aceasta ecuatie, obtinem