Lumina si culoare. Intrebari si raspunsuri.

Dispersia luminii este fenomenul de descompunere prin refractie a luminii solare in componentele
monocromatice : Rosu, portocaliu (orange), galben, verde, albastru, indigo si violet ROGVAIV. Acest fenomen a fost
descris de Newton cu ajutorul unor prisme triunghiulare din cristal.
Dispersia explica producerea curcubeului dupa ploaie. Este de fapt o combinare a efectelor de dispersie, reflexie si
refractie a luminii solare in picaturile fine de apa din atmosfera. Razele de soare, venite din spatele observatorului, se reflecta
in picaturile de apa si sunt intoarse catre acesta. Picaturile de apa joaca rolul prismei de cristal si se produce fenomenul de
dispersie care are ca rezultat un curcubeu, avand lumina rosie dispusa spre exterior. Cand razele de soare sufera doua reflexii
in interiorul picaturii de apa, dispunerea culorilor se face invers, producandu-se curcubeul secunda, suprapus peste cel primar.
Ori de cate ori un fascicul de lumina cade pe o suprafata plana lucioasa, se intoarce in mediul incident. Unghiul de
reflexie este egal cu unghiul de incidenta fata de normala la suprafata. Aceste doua unghiuri se gasesc in acelasi plan. Daca
suprafata pe care se face reflexia nu este plana, normala se ia perpendiculara pe planul tangent in punctul considerat, iar
reflexia rezulta neregulata sau difuza. Aceasta este legea reflexiei luminii.
Difractia luminii utilizata in arhitectura de design explica propagarea undelor luminoase in spatele
obiectelor, prin ocolirea marginilor.
Undele luminoase se imprastie si se curbeaza atunci cand trec printr-o fanta ingusta sau lovesc un obstacol de
dimensiuni comparabile cu lungimea lor de unda. Fenomenul este asemanator cu cel care se petrece atunci cand se arunca o
piatra in apa si in calea directiei de deplasare a undei exista un paravan cu un orificiu, asemanator cu propagarea sunetului.
Lumina pare sa devoreze marginile fantei din perete. Difractia este o proprietate a tuturor undelor.
Culoarea obiectelor

- Lumina alba/colorata, spectrul luminii compusa din culorile ROGVAIV.

La incidenta unui fascicul de lumina cu suprafata unui obiect au lor urmatoarele fenomene : Absorbtia, reflexia si
transmisia. Vom observa ca suma este egala cu energia primita de la sursa.
R + A+ T = S
In majoritatea cazurilor, pentru definirea culorii corpurilor, se manifesta doar doua din cele trei fenomene :
Obiecte opace (absorbtie si reflexie)
Obiecte transparente (absorbtie si transmisie)
Oglinzi semitransparente (reflexie si transmisie)
Lumina este partial absorbita la traversarea diferitelor medii optice, unda luminoasa pierde in felul acesta din
energia la parcurgerea mediului respectiv.
Suprafata corpurilor luminate absoarbe partial lumina, restul fiind reflectata sau transmisa. Aborbtia se face selectiv
si depinde de natura mediului absorbant di de lungimea de unda a fasciculului de lumina. Sticla, de exemplu, nu absoarbe
radiatiile vizibile, dar absoarbe radiatiile infrarosii si ultraviolete. O data cu reflexia selectiva a unor lunimi de unda de catre
suprafata obiectelor se produc si celelalte fenomene studiate : refractia, difuzia sau dispersia, daca obiectul este transparent.
Deci, culoarea obiectelor se explica si prin fenomenul de absorbtie a luminii, absorbtie partiala a unor lungimi de
unda ce compun fascicul de lumina.
Obiectele opace absorb o serie de lungimi de unda si reflecta pe cele care determina culoarea lor.
Obiectele transparente absorb partial radiatiile luminoase cu exceptia celor care trec si a caror lungime de unda
determina culoarea filtrului.
Deci noi vedem obiectele din jurul nostru daca sunt luminate si le vedem in culoarea luminii reflectate obiectele
opace sunt a luminii transmise obiectele transparente.
Nu exista obiect absolut alb sau negru. Daca inegrim suprafata unui obiect cu negru de fum, acesta absoarbe cel
mult 97% din energia luminoasa incidenta.
Obiectele nu au culoare, ci doar capacitatea de a absorbi, reflecta sau transmite lumina. Culoarea obiectelor este o
proprietate atribuita de observator, nu are caracter obiectiv.
Culoarea obiectelor depinde de:
Compozitia spectrala a luminii.
Pigmentatia suprafetei obiectelor.
Subiectul care face observatia.
O suprafata alba apare alba in lumina de zi si apare galbena cand este luminata cu o lumina galbena. Pigmentatia
suprafetei obiectelor intra in rezonanta cu calitatile luminii incidente: astfel suprafata pigmentata in rosu apare rosie cand este
luminata cu lumina alba si diferit colorata cand este luminata cu o lumina colorata.

Clasificare ale luminii:

-

Lumina directa, lumina venita direct de la sursa de lumina

Lumina indirecta, lumina reflectata de obiectele din mediu
Lumina naturala, generata de soare, stele, fulgere
Lumina artificiala, generata de flacara sau lampa electrica.

Lumina solara contine toate lungimile de unda ale spectrului cromatic. La lumina calda a unei lampi cu filament,
rosul este componenta dominanta. Lumina rece emisa de o lampa cu vapori de mercur contine un numar mai mare de radiatii
din zona albastru-violet a spectrului. Lumina unei lampi electronice contine un amestec de lungimi de unda ce poate fi
asimilat cu spectrul continuu al luminii de zi, dar cu un exces de radiatii albastre.
O sursa de lumina se caracterizeaza prin intensitatea ei. Doua surse de lumina de aceeasi intensitate pot produce
asupra ochiului efecte diferite. O sursa de lumina se mai caracterizeaza si prin stralucirea ei, adica prin intensitatea pe
unitatea de suprafata.

Aparatul vizual uman.

Formarea imaginii pe retina si prelucrarea informatiei vizuale. Formarea imaginii pe retina se face cu ajutorul
sistemului optic al ochiului care concentreaza stimulul luminos pe retina. Lumina patrunde in globul ocular, traverseaza retina
si este reflectata de coroida catre epitelul pigmentar unde are loc fotoreceptia. Fotoreceptia produce la nivelul retinei
modificari anatomice, fizico-chimice si electrice.
Modificarile anatomice constau in deplasarea granulatiilor pigmentare din epitelul pigmentar catre celulele cu
conuri si bastonase.
Modificarile fizico-chimice constau in descompunerea si recompunerea substantelor fotochimice ce se gasesc in
celulele de stimulare luminoasa.
Prin intermediul nervului optic mesajul vizual ajunge la scoarta cerebrala occipitala in aria de proiectie corticala a
maculei. La nivelul cortexului occipital topografia retiniana se pastreaza. Aceasta regiune a scoartei cerebrale
corespunzatoare maculei ocupa o suprafata de 10.000 de ori mai mare decat cea de la nivelul retinei, iar transmiterea
informatiei vizuale se face punct cu punct.
Sistemul optic care are numai suprafete reflectante se numeste catopric, cel care are numai suprafete refractante este
numit dioptric, iar cel care are ambele tipuri de suprafete este denumit catadioptric. Ochiul uman este un sistem dioptric.
Principalele componente ale sistemului optic ale ochiul sunt: corneea, irisul, cristalinul si retina, dar si mediile celor
doua camere in care este impartit globul ocular de catre cristalin: umoarea apoasa si corpul vitros. Cristalinul, ca orice lentila
convergent biconvexa, asemanator obiectivului din aparatul de fotografiat, formeaza o imagine reala, raspurnata si mai mica.
Fascicului de raze divergente, care pleaca dintr-un punct A al unui obiect din spatiu, este transformat de catre cristalin intrun fascicul convergent in punctul-imagine a pe retina. Razele care pleaca din punctele semnificative ale obiectului si se
intersecteaza in centrul optic al ochiului, formeaza o imagine clara pe retina, alcatuind unghiul vizual al obiectului sau al
fiecarui detaliu in parte.
Perceperea formei este capacitatea analizatorului vizual de a distinge contururile determinate de modificarile de
iluminare si de culoare din mediul inconjurator. Astfel, se poate determina pe cale vizuala configuratia, conturul aparent si
detaliile obiectelor observate.
Retina centrala este specializata petnru perceperea formei si a culorii, iar retina periferica pentru perceperea luminii
si pentru orientare. Pentru a percepe forma obiectelor, este necesar ca imaginea sa aiba un minimum de dimensiune si sa se
poata recunoaste minimul de variatie in traseul unei linii. Detaliile obiectelor sunt analizate prin unghiul sub care sunt vazute.
Acesta este unghiul vizual care este format din razele ce pleaca din extremitatile obiectului si se intersecteaza in punctul
nodal al ochiului pentru a ajunge la retina.
Vederea binoculara reprezinta capacitatea scoartei cerebrale de a contopi, intr-o senzatie unica, cele doua imagini
transmise de fiecare retina in parte. Desi imaginea care se formeaza pe retina are doua dimensiuni, obiectele inconjuratoare
sunt percepute spatial si nu plat. Aceasta se datoreaza faptului ca privim cu doi ochi. Daca am privi cu un singur ochi,
impresia de distanta si relief ar scadea simtitor.

Rolul celulelor fotosensibile in perceptia culorilor.

Celulele cu conuri au rol important in vederea diurna, in perceptarea culorilor si a formelor. Exist trei tipuri de
celule cu conuri, fiecare sensibile la raze cu diferite lungimi de und i anume: unde lungi, medii i scurte (corespunznd
culorilor: rou, albastru i verde). Aceste celule, mpreun cu alte celule nervoase specializate, transmit informaia necesar
creierului pentru perceperea culorilor.
Perceptia culorilor depinde de:
Intensitatea luminoasa
Unghiul de incidenta a luminii si al directiei de privire
Tipul unghiului directa sau indirecta.
Culoarea dominanta.
Intensitatea luminoasa este foarte importanta in perceptia culorilor. Astfel, sub o iluminare puternica, catifeaua
neagra care absoarbe cea mai mare parte din lumina primita, poate sa reflecte tot atata lumina ca si o bucata de matase alba
slab luminata.
Variind intensitatea luminii, rosul este prima culoare care apare si dispare, iar albastrul este ultima. Aici
functioneaza efectul Purkinje care descrie cum se comporta perechea rosu albastru : in lumina scazuta a inserarii, rosul
dispare. Fenomenul este prezent si in cazul vederii si redarii departarilor. In cadrul vederii culorilor vom distinge doua
procese:
Un proces bioelectric in care celulele fotosensibile au un rol important.
Un proces biochimic in care vom semnala prezenta a doua substante fotosensibile : iodopsina si
rodopsina.

Pentru ca doua radiatii sa fie percepute ca doua culori diferite, trebuie ca intre lungimile lor de unda sa existe o
diferenta minima. In centrul spectrului, pragurile diferentiale fiind foarte mici, tonurile se schimba foarte repede.
Urechea poate distinge mai multe sunete intr-un acord muzical. Ochiul nu poate distinge mai multe culori
suprapuse, ci rezultatul tuturor lungimilor de unda ce compun fasciculul de lumina. Ochiul nu percepe componentele rosu si
verde, ci rezultata galben-portocaliu. Deci, vederea umana nu deosebeste lumina monocromatica de un amestec.
Fara lumina nu exista culoarea.
Un rol important in mecanismul perceptiei cromatice il joaca intensitatea luminoasa. Culorile sunt percepute corect
in lumina, dar cand lumina este mult prea puternica ochiul isi pierde sensibilitatea, ajungand la orbire. Daca crestem
intensitatea de lumina, radiatiile cuprinse intre 660 525 nm tind catre o tonalitate galbena. Cele intre 525-500 nm tind catre
verde, iar cele cuprinse intre 500 476 nm apar albastre. Exista trei lungimi de unda (574, 507 si 476) care dau aceeasi
senzatie cromatica indiferent de intensitatea fundamentala : rosu, verde si albastru.

Corp alb, corp negru, corp colorat reflectat integral

Alb toate radiatiile sunt reflectate
Negru toate radiatiile sunt absorbite
Gri radiatiile sunt reflectate intr-o anumita proportie
Colorat radiatiile sunt reflectate inegal

Ce este culoarea? Este o senzatie.

Aparatul vizual uman dispune de urmatoarele calitati senzoriale : lumina, culoarea, conturul, suprafata, forma si
profunzimea. Ultimele patru sunt studiate in cradrul perspectivei liniare si sunt rezultatul geometriei sistemului optic al
aparatului vizual uman.
Perceptia culorilor este un fenomen complex, incomplet stapanit stiintific, care poate fi explicat facand apel la mai
multe ramuri ale cercetarii stiintifice cum sunt : fizica luminii, biofizica si biochimia, fiziologia aparatului vizual uman,
psihologia perceptiei s.a.
Pentru fizica, culoarea reprezinta o anumita zona a spectrului electromagnetic cu o anumita lungime de unda care
excita conurile retiniene. Din punct de vedere psihofizic, culoarea este acea caracteristica a luminii care ne permite sa
deosebit vizual unul de altul doua campuri de aceeasi forma, marime si structura.
Culoarea nu trebuie confundata nici cu lumina, nici cu substanta care confera obiectelor aparenta de a fi colorate, ci
este un efect psihic. Vom spune inca de la inceput: culoarea este o senzatie.
Se numete culoare percepia de ctre ochi a uneia sau a mai multor frecven e de lumin (sau lungimi de und).
Proprietatea atribuita de observator unui obiect ce are capacitatea de a absorbi/reflecta/transmite lumina (lungimea
de unda)

Calitatile senzoriale ale aparatului vizual uman.

Lumina, culoarea, conturul, extinderea, forma, profunzimea.
Aparatul vizual uman dispune de urmatoarele calitati senzoriale : lumina, culoarea, conturul, suprafata, forma si
profunzimea. Ultimele patru sunt studiate in cradrul perspectivei liniare si sunt rezultatul geometriei sistemului optic al
aparatului vizual uman.
Perceptia culorilor este un fenomen complex, incomplet stapanit stiintific, care poate fi explicat facand apel la mai
multe ramuri ale cercetarii stiintifice cum sunt : fizica luminii, biofizica si biochimia, fiziologia aparatului vizual uman,
psihologia perceptiei s.a.
Pentru fizica, culoarea reprezinta o anumita zona a spectrului electromagnetic cu o anumita lungime de unda care
excita conurile retiniene. Din punct de vedere psihofizic, culoarea este acea caracteristica a luminii care ne permite sa
deosebit vizual unul de altul doua campuri de aceeasi forma, marime si structura.
Multi savanti au demonstrat ca omul percepe mai intai culoarea si apoi forma, fenomenul cromatic nu poate fi
analizat in sine, despartit de ansamblul formal caruia ii apartine.
Vederea unui obiect colorat este un act fizic si psihic in acelasi timp si are un caracter strict individual.

Mecanismul vederii culorilor.

Insuficient cunoscut, se accepta azi teoria tricromatica. Dupa 1960 -> existenta a 3 pigmenti fotosensibili -> 3 tipuri
de conuri.
Mecanismul vederii culorilor este insuficient de bine cunoscut. Au fost si sunt inca multe ipoteze. Exista trei teorii
care cauta sa explice diferentierea culorilor. Astazi este unanim acceptata teoria tricromatica. Aceasta este cea mai veche
si a fost formulata prima oara de Thomas Young si completata de Herman von Helmholtz.
Young a sustinut ca in retina exista trei tipuri de conuri care contin fiecare cate un pigment fotosensibil pentru cele
trei culori fundamentale: rosu, verde si albastru. Dupa 1960 s-a pus in evidenta existenta a trei pigmenti fotosensibili in
cele trei tipuri de conuri, fapt ce a condus la impartirea conurilor in trei categorii specializate.
Transmiterea mesajului cromatic i rolul lui n teoria tricromatic

Se face pe perechi rosu-verde , galben-albastru, alb-negru.

Confirmata experimental dupa 1960 - o culoare inhiba complementara ei.

Transmiterea mesajului cromatic de la ochi catre scoarta cerebrala se face pe perechi: rosu-verde, galbenalbastru, alb-negru. Aceasta teorie a fost formulata de Ewald Hering inca din 1878, dar a fost confirmata experimental abia in
anii 60 ai sec. al XX-lea. Modul acesta de transmitere a informatiei catre creier pe perechi, explicat prin existenta unitatilor
on-off, conduce la constatarea ca o culoare inhiba complementara ei. Teoria lui Hering a fost denumita teoria biocromatica
sau tetracromatica. Sunt puse in evidenta patru culori fundamentale: rosu, verde, galben si albastru.
Cea mai recenta teoria a vederii culorilor este cea formulata de H.Hartridge in 1947 si numita teoria policromatica.
Se presupune existenta a 7 tipuri de receptori. Hartridge face o combinatie intre teoria tricromatica a lui Young si teoria lui
Hering.
Perceptia culorilor compozitia spectrala/pigm. Suprafata/subiect.
Procedeul psihic senzorial prin care observam in totalitate insusiri concrete, cand acestea actioneaza asupra
organelor de simt.
Perceptia este procesul psihic mutisenzorial prin care cunoastem obiectele din jurul nostru, in totalitatea insusirilor
concrete, cand acestea actioneaza asupra organelor de simt.
In tim ce senzatiile reflecta insusiri simple, elementare, luate separat, perceptia reflecta insusiri complexe.
Acest proces are loc la nivelul scoartei cerebrale si se realizeaza prin prelucrarea complexa a informatiilor obtinute
de diferite tipuri de senzatii.
Deci, perceptia este o forma elaborata a senzatiei.
Senzatiile si perceptiile stau la baza sistemului cognitiv al omului.
Specializeaza organelor de simt s-a facut pe parcursul evolutiei speciilor si in mod normal acestea nu reactioneaza
decat la o singura categorie de excitanti ochiul la lumina, urechea la sunet. Daca un stimul care actioneaza asupra unui
receptor produce senzatii caracteristice si altul analizator, se obtine o interactiune senzoriala numita sinestezie. In aceasta
situatie vorbim de culori pe care le diferentiem prin caracteristici specifice pentru alte simpturi, de exemplu: culori calde,
culori reci, culori catifelate, culori linistitoare, etc.
Perceptia culorilor se supune legii constantei culori, care este un fenomen foarte relativ. De exemplu, o creta sau o
batista alba in semiobscuritate apar cenusii, dar ele sunt recunoscute ca fiind tot albe deoarece sunt comparate cu culorile
obiectelor din jur. Hering a denumit constanta culorilor drept constanta memoriei. Daca izolam subiectul considerat astfel
incat sa nu mai poata fi comparat cu obiectele din jurul lui, culoarea sa reala nu mai este recunoscuta. Tot constanta culorilor
este aceea care face ca o frunza sa fie vazuta verde chiar daca lumina primita de la soare o face sa para de alta culoare.
Legea constantei perceptive explica capacitatea perceptiei de receptare obiectiva a informatiei in conditiile in care
se modifica: distanta, marimea, forma, luminozitatea si culoarea. Forma paralelipipedica a unei case se pastreaza chiar daca
schimbam culoarea, chiar daca se schimba nivelul de iluminare. In studiul culorilor, legea constantei perceptive pe care o mai
numim si legea constantei culorior, are un rol deosebit.
Factorii care influenteaza perceptia culorilor:
Compozitia spectrala/pigment. Suprafata/subiect.
Stare psihica, exprimare vizuala, grad de cultura, profesie/domeniu de activitate.
Aparatul vizual uman dispune de urmatoarele calitati senzoriale : lumina, culoarea, conturul, suprafata, forma si
profunzimea. Ultimele patru sunt studiate in cadrul perspectivei liniare si sunt rezultatul geometriei sistemului optic al
aparatului vizual uman.

Perceptia culorilor este un fenomen complex, incomplet stapanit stiintific care poate fie explicat facand apel
la mai multe ramuri ale cercetarii stiintifice cum sunt : fizica luminii, biofizica si biochimia, fiziologia aparatului vizual
uman, psihilogia perceptia s.a.
Senzatia cromatica, senzatia de forma si senzatia luminoasa reprezinta cele trei elemente esentiale ale vederii
umane. Senzatia cromatica este prezenta imediat dupa nastere, dar discriminarea cromatica se dezvolta prin educatie.
Senzatiile sunt procese psihice elementare de cunoastere a insusirilor concrete ale obiectelor, cand acestea
stimuleaza un singur organ de simt. Senzatiile sunt fenomene psihice elementare si primare.
Perceptia este procesul psihic multisenzorial prin care cunoastem obiectele din jurul nostru, in totalitatea insusirilor
concrete, cand acestea actioneaza asupra organelor de simt.
Calitatile senzoriale ale culorii:
Ton cromatic (culoarea) - 160 de tonrui Luminozitatea (200 gradatii) Saturatia (puritatea 20 gradatii).
Lungimea de unda si compozitia spectrala se reunesc sub notiunea de cromaticitate, iar tonul cromatic si saturatia
formeaza cromia.
Tonul cromatic este atributul senzatiei vizuale care ne permite sa denumim o culoarea prin asocierea cu o anumita
zona a spectrului cromatic. Deci tonul cromatic exprima identitatea culorii, dandu-i numele : rosu, portocaliu, galben, albastru
etc. Pot fi percepute circa 160 de tonuri cromatice, dar in limbajul curent sunt foarte putine.
Luminozitatea este atributul senzatiei vizuale prin care o anumita culoare pare sa emita mai multa sau mai putina
lumina. O culoare poate sa fie mai luminoasa sau mai intunecata. Galbenul este cea mai luminoasa culoare. Mergand de la

galben catre marginile spectrului, sper stanga sau spre dreapta, culorile se intuneca. Pe o scara pornind de la negru si
deschizandu-se catre alb, galbenul e vazut cu un grad de luminozitate apropiat de alb.
Saturatia este atributul senzatiei vizuale care ne permite sa apreciem amestecul de lumina alba in culoarea
perceputa. Deci o culoare este mai saturata cu cat are mai putin alb in ea. O culoare saturata este aceea care reflecta toate
lungimile de unda din zona spectrului care produce senzatia acelei culori si absoarbe toate celelalte la gradul de intensitate
cromatica a unei culori si nu la intesitatea ei luminoasa. Pentru fiecare culoare distingem cca. 20 de gradatii de puritate.

Proprietatile luminii in calitate de radiatie electromagnetica si relatiile ei cu culoarea.

Lungimea de unda 1(l de mana) L determina tonul cromatic care predomina in cadrul undei de incarcatura
energetica determina luminozitatea.
Caracteristicile culorii.
In vederea identificarii, compararii si reproducerii culorilor a fost necesar sa se stabileasca o serie de parametri de
evaluare ai acestora. Din studiul parcurs pana acum rezulta ca acesti parametrii au doua categorii:
Parametri subiectivi: tonalitatea cromatica, luminozitatea si saturatia; acestia reprezinta
caracteristicile senzatiei de culoare.
Parametri obiectivi: lunimea de unda, luminanta si compozitia spectrala.
Parametri obiectivi decurg din proprietatile luminii vizibile, considerata radiatie electromagnetica. Intre
proprietatile luminii si caracteristicile culorilor exista o relatie de determinare. Astfel, lungimea de unda determina tonul
cromatic, intensitatea luminoasa determina luminozitatea culorilor, iar compozitia spectrala determina saturatia.

Diafragma spectrului cromatic lungimi de unda.

Spectrul cromatic este proprietatea retinei de a percepe radiatiile monocromatice din spectrul vizibil, cu lungimi de
unda cuprinse intre 375 760 milimicroni. Incapacitatea retinei de a percepe lungimi de una in afara acestui interbal se
datoreaza faptului ca mediile oculare sunt practic opace pentru ele. Vom imparti culorile in:
Culori spectrale
Culori pigmentare
-

Diafragma de sensibilitate a spectrului cromatic comentariu

a) lungimea de und ................................. tonul cromatic (culoarea ) ~ 160 tonuri
b) ncrctura energetic ................................luminozitatea ~ 200 gradaii
c) forma ........................................................... saturaia (puritatea)
Proprietati ale radiatiilor electromagnetice, calitati senzoriale ale culorii.
Omul poate sa identifice 3 proprietati de baza ale radiatiilor electromagnetice din spectrul vizibil.
Sensibilitatea cromatica.
Tonul cromatica este denumirea culorii si indica terminarii : rosu, galben, verde, albastru etc.
Luminozitatea este strans legata de intesitatea luminoasa si reprezinta valoarea din pictura. Este un factor
necromatic.
Saturatia este caracteristica culorii care creaza senzatii cromatice plecand de la alb. O culoare este mai saturata cu
cat pare mai putin amesteca cu alb.
Tonalitatea si saturatia sunt strans legate una de alta, pe cand luminozitatea poate exista independent de cele doua.
Culoarea perceputa de ochi nu este complet saturata deoarece un corp nu poate absorbi toate radiatiile in afara de una pe care
sa o reflecte. Saturatia unei lumini monocromatice variaza luminozitatea.
Ochiul uman distinge intre alb si negru cca 200 de nuante, in spectrul cromatic mai putine intre 100 si 160 de
tonuri, iar subiectii inzestrati disting cca. 10.000 de nuante. Tonul cromatic este determinat de lungimea de unda care
predomina in cadrul undei de lumina. Cu cat reflecta mai multa lumina cu atat culoarea este mai luminoasa. Culoarea este
mai pura cu cat lungimile de unda sunt mai omogene.

Saturatia culorii scazuta in centrul spectrului/data de compozitia spectrului

In centrul spectrului cromatic, saturatia este scazuta, iar luminozitatea este cea mai mare. Astfel galbenul este
socotita culoarea cea mai luminoasa.
Culorile situate la extremitatile spectrului sunt cele mai saturate, iar galbenul are o saturatie minima. Astfel, este
suficient sa se adauge putin albastru sau rosu la un flux de alb pentru a-l face colorat.
Cu cat lungimile de unda sunt mai omogene, cu atat culoarea este mai pura.

Amestecul culorilor Aditiv/substanta/proportie.

Culori spectrale. Culori pigmentate.
Se pot obtine toate senzatiile cromatice prin amestecul a cel putin trei culori pure diferite, corect alese, pe care le
vom numi culori primare. Cele trei culori se numesc primare pentru ca fiecare dintre ele nu pot fi reproduse din amestecul
celorlalte doua. Orice culoare poate fi generata prin amestecul controlat a cate doua din cele trei fascicule de lumina colorata

in rosu, verde si albastru, confirmandu-se astfel experimental teoria tricromatica. Alegerea celor trei culori primare este
oarecum arbitrara. Conditia principala este de a se alege cele trei culori situate la extremitatile si la centrul spectrului
reprezentat liniar.
Un amestec de lumini colorate este un amestec aditiv deoarece respectivul amestec se obtine prin insumarea
lungimilor de unda ale fasciculelor de lumina considerate. Acest tip de amestec se poate realiza intr-o camera obscura,
proiectand pe un ecran alb lumini colorate provenind de la trei proiectare ce au montate filtre in culorile rosu, verde si
respectiv albastru, care dau luminile mai sus mentionate.
Amestec aditiv este un amestec de lumini. Amestecul se face la nivelul aparatului vizual. Este un amestec
subiectiv.
Amestecul aditiv se realizeaza prin insumarea lungimilor de unda ale diferitelor lumini colorate proiectate pe un
ecran alb. Datorita acestei insumari, rezulta o culoare cu o intensitate luminoasa mai mare decat a fiecarei componente a
amestecului. Amestecul de lumini este un ameste optic si fiziologic. Realizandu-se la nivelul aparatului vizual este un
amestec subiectiv.

Amestecul substractiv (de pigmenti). Amestecul proportional.

-

Proportional - 2 feluri de pigmenti, suprapunere de filtre colorate.

Extrage din sursa primara o serie de radiatii, apoi sunt absorbite de suprafata RGA
( Rosu+galben+albastru) = negru.
Amestecul substractiv extrage din sursa primara o serie de radiatii, acestea fiind absorbite de suprafata colorata prin
vopsire sau amestec de pigmenti in masa. Acest amestec se petrece inainte de a se face perceptia luminii reflectate de
suprafata. Amestecul substractiv de pigmenti se poate face in doua moduri : prin amestecul pigmentilor intr-un liant sau prin
suprapunerea unor vopseluri cu un anumit grad de transparenta.
Substractia produce senzatii cromatice prin ceea ce ramane dupa absorbtia lungimilor de unda ale luminii albe
incidente.
Pigmentii naturali au fost utilizati din cele mai vechi timpuri in arta.

Culorile complementare sunt culorile plasate opus diametral pe cercul cromatic fata de culorile primare sau
in mijlocul laturilor opuse varfurilor trunghiului culorilor primare. Rezulta astfel trei perechi de culori complementare :
verde-mangenta, albastru-galben si rosu-cyan. Suprapunand pe ecranul alb o primara si complementara ei se creaza senzatia
de alb, deoarece amestecul contine lungimile de unda ale celor trei primare.
Inductia cromatica alcatuirea a 2 componente.
La alaturarea a doua culori complementare mai apare un efect optic, numit inductia cromatica sau umbra cromatica.
De exemplu, un obiect rosu are o umbra verde, iar unul galben-portocaliu are o umbra albastra, crescand totodata senzatia de
profunzime. Efectul dispare sau se reduce cand suprafetele colorate sunt separate prin linii negre, imaginea ia aspectul unui
mozaic sau al unui vitraliu. Se creeaza un repaus in perceptie si fiecare culoare este perceputa in mod distinct. Acest efect
devina insa negativ cand, intr-o perspectiva, sunt conturate suprafetele colorate cu linii negre. Se pierde efectul de profunzime
si perspectiva devina plata, fara volum.
Contrastul simultan.
Din punct de vedere al perceptiei culorilor vom evidentia doua tipuri de contraste:
Contrastul simultan;
Contrastul succesiv ;
Contrastul simultan apare cand 2 tonalitati diferite sunt plasate alaturi. Acestea pot vibra catre culoarea
complementara sau isi mari stralucirea. Cand 2 culori identice, dar cu saturatii diferite, sunt plasate alaturat in campul vizual
pot sa apara urmatoarele fenomene:
-

Diminuarea saturatiei cand culorile sunt vecine pe cercul cromatic;

Accentuarea saturatiei cand culorile sunt complementare;
Variatii de saturatie cand culorile sunt intermediare

Legea complementarelor.
Legea complementarelor este baza creatiei armonice deoarece prin indeplinirea ei, in ochiul nostru, se creeaza un
echilibru deplin. Pe cercul cromatic al lui J. Itten complementarele sunt diametral opuse Rosu Verde, Galben Violet,
Albastru Orange. Culoarea complementara produse de ochi nu are realitate fizica si deci nu poate fi fotografiata. Deci este
vorba de un efect optic care are loc la nivelul aparatului vizual.
Fiecare pereche de complementare formeaza in principiu un contrast cald rece:
-

Rosu (cald ) Verde (rece);

Portocaliu (cald) Albastru(rece);
Galben (cald) Violet(rece);

Totusi aceste clasificari suporta o serie de amendamente. Aceeasi culoare poate sa apara calda sau rece in functie de
culoarea langa care sta. Iata cum descrie Paul Constantin modul in care se comporta culorile pure asezate unele langa altele:
-

Galbenul apare langa verde, mai cald si mai roscat si langa portocaliu, mai rece si mai verzui;
Portocaliu apare langa galben, mai cald si mai roscat si langa rosu, mai rece si mai galbui;
Rosul apare langa portocaliu, mai activ si mai cald si langa purpura, mai portocaliu;
Purpura apare langa rosu, mai albastruie si langa violet, mai roscata;
Violetul apare langa purpura, mai albastrui si mai rece si langa albastru, mai roscat si mai cald;
Turcoazul apare - langa albastru, mai verde si langa verde mai albastrui;
Verdele apare langa turcoaz, mai galbui si mai cald si langa galben, mai albastrui si mai rece;

Tonuri cromatice si tonuri acromatice.

Tonurile se deosebesc in treptele de intensitate luminoasa a unei culori. Tonurile se impart in doua categorii:
- Tonuri cromatice care rezulta prin amestecul culorilor pigment cu alb rezultand tonuri deschise, sau cu
negru dand tonuri inchise;
- Tonuri acromatice care se obtin prin amestecul noculorilor, alb si negru;

Volumul perceptiei simultane si rolul ei in compozitia cromatica.

Alaturant un verde saturat langa o culoare rupta sau un gri colorat(galbui), verdele pare mai saturat. Se
produce un contrast simultan de saturatie.
Efectul contrastului simultan poate sa apara si intre culorile pure care nu sunt relatie cu complementaritate.
Fiecare componenta are un efect asupra celeilalte virand culoarea ei catre comeplementara. Utilizand culori de luminozitati
diferite se pierde mult din efectul contrastului simultan, deoarece in aceasta situatie predomina efectul contrastului clarobscur.
Prin contrastul de calitate (saturatie) se poate intensifica contrastul simultan.
Efectele simultane devin cu atat mai vizibile cu cat ne uitam mai mult la culoarea de baza si cu cat aceasta
culoarea este mai stralucitoare. Acest efect are o foarte mare utilitate practica, mai ales in proiectarea ambiantei cromatice a unui
spatiu arhitectural. Cu ajutorul lui putem exalta, incalzi, raci, lumina sau intuneca o culoare fara sa o atingem.

Efectul modelator al culorilor in plan si spatiu

O radiatie luminoasa in sine nu este culoare, ea devine culoare numai atunci cand este captata (perceputa) de
ochiul uman. De exemplu, pentru a receptiona culoarea rosie, cristalinul isi mareste curbura, iar pentru a percepe albastrul,
curbura lui devine mai plata. Acest fenomen sta la baza efectului modelator al culorii asupra unei suprafete.

Relatia scara culoare.

In perceptia unei imagini, relatia culorii cu forma, marimea si distanta are loc printr-un proces care se petrece
simultan. Toate componentele geometrice intra deodata in relatie cu culorile din campul vizual, intregind intelegerea imaginii si
ajutand la crearea senzatiei de volum si profunzime
Culoarea influenteaza destul de mult perceptia marimii. Obiecte de aceeasi marime sunt percepute diferit in
functie de cum sunt colorate. Se obtin efecte puternice prin asocierea obiectelor cu cele doua categorii de culori : culori care
maresc si culori care micsoreaza forma.

Relatia spatiu culoare si relatia distanta-culoare.

Daca facem rationamentul pe care ni-l ofera perspectiva si anume ca ce este mai aproape se mai mare si ce
este mai departe se mai mic, vom descoperi ca exista culori ale apropierii si culori ale departarii. Culori ale apropierii : galben,
portocaliu, rosu. Culori ale departarii : verde, albastru, violet. Nivelul de iluminare influenteaza perceptia culorilor. Pe masura ce

scadem iluminarea, culorile par mai sterse si mai intunecate, scade luminozitatea si saturatia lor. La o iluminare foarte scazuta,
culorile tind spre albastru.

Relatia forma culoare.

Forma este un mijloc mai sigur de identificare a obiectelor decat culoarea. Valoarea unor culori este subliniata de unele
forme si atenuata de altele. Spre exemplu perechea galben albastru. Itten afirma ca celor trei culori fundamentale (rosu, galben,
albastru), le corespund formele geometrice fundamentale (patratul, triunghiu, cercul), iar cand o forma coincide cu culoarea
fundamentala corespunzatoare acesteia, efectul se cumuleaza:
-

Galbenul deschis corespunde trunghiului si tuturor formelor cu unghiuri ascutite;

Albastrul corespunde cercului si tuturor formelor delimitate de linii curbe;

Rosul, fiind o culoare grea, densa, opaca, corespunde patratului si tuturor formelor cu laturi orizontale si
verticale, deci care formeaza 90 de grade intre ele.

Efectele psihologice ale culorilor.

Vederea unui obiect colorat este un act fizic si psihic in acelasi timp si are un caracter strict individual. Culoarea nu
trebuie confundata nici cu lumina, nici cu substanta care confera obiectelor aparenta de a fi colorate, ci este un efect psihic.
Cand ochiul vine in contact cu o sursa de lumina apare o senzatie senzatia luminoasa, la care retina umana este foarte
sensibila. Sunt suficiente doua cuante de energie pentru a produce o senzatie luminoasa. Intram in contact cu lumea care ne
inconjoara printr-un ansamblu de perceptii declansate de stimuli externi la care se adauga experienta noastra.
Mecanismul de formare a senzatiei cromatice are la baza legile amestecurilor.
Amestecul culorilor este un
prices care are loc in cortex. Daca privim prin niste ochelari care au o lentina galbena si cealalata albastra vom vedea o imagine
cenusie. Acest tip de amestec mai poate fi pus in evidenta proiectand lumini colorate pe un ecran alb.

Culoarea in spatiul arhitectural.

Culorile pot fi definite prin cele trei variabile : tonalitatea, luminozitatea si saturatia. In consecinta vom reprezenta
senzatia cromatica printr-un punct in spatiu cu trei dimensiuni, numit spatiu cromatic.

Cercul cromatic al lui Itten.

Dintre toate schemele prezentate s-a impus prin simplitate si utilitate cercul cromatic al lui Johannes Itten, creat in
1921. Am ales acuarela pentru a realiza cele 12 culori prin suprapunerea unor tente plate transparente, utilizand cele trei culori
principale. Se va realiza pentru fiecare din cele trei culori primare cate o dilutie care prin patru suprapuneri sa conduca la
obtinerea culorii finale. Toate aceste scheme care au incercat sa explice cat mai complet modul de generare a culorilor sunt
valabile numai pentru amestecuri de pigmenti naturali. Pentru amestecurile pigmentilor de sinteza, fabricantul pastreaza secretul
de fabricatie.

Ce sunt griurile colorate.

In pictura griurile colorate provin din amestecurile dintre doua culori complementare.
Asa cum griul neutru apare din amestecul de alb si de negru, asa apar griurile colorate din amestecul culorilor
complementare.
Griurile colorate pastreaza cu ele o parte din proprietatile culorilor pe care le au la baza, insa se comporta si ca
medii neutre exceptionale pentru tranzitia dintre culori pure.

Relatia dintre suprafata si luminozitatea culorilor .

La incidenta unui fascicul de lumina cu suprafata unui obiect au loc urmatoarele fenomene : absortia, reflexia si
transmisia .Lumina este partial absorbita la traversarea diferitelor medii optice ,iar unda luminoasa pierde o oparte din energie
. In concluzie un corp este : alb daca toate radiatiile luminoase sunt reflectate ; negru daca toate radiatiile sunt absorbite ; gri
daca sunt reflectate ttoate radiatiile luminoase intr-o anumita proportie si absorbite toate in proportia ramasa pana la 100%;
colorate daca lungimile de unda sunt reflectate si absorbite selectiv .

Culori reci -culori calde .

Culorile sunt clasificate in functie de senzatia asociata pe care o avem atunci cand le privim : culori reci[ a, v , vi] si
calde[r, g, o] .O culoare poate sa apara calda sau rece in functie de culoarea langa care sta . Culoarea cea mai calda este rogulprtocaliu , iar cea mai rece este albastrul-verzui.Culorile calde si reci joaca un rol important in arhitectura si design deoarece
toate observatiile vizuale sunt corelate cu experienta vizuala dar si experienta altor simturi . Spre exemplu culoarea albastra
are un efect calmant atat asupra fizicului cat si a psihicului prin raceala ei .

Culorile primare pt printare

Modelul CMYK este utilizat la printare si foloseste trei culori de cerneala : cyan , magenta si yellow plus negru [k]

Culoarea obiectelor opace si transparente .

Obiectele opace auculoarea luminii reflectate iar obiectele transparente (numite si filtre )au culoarea luminii
transmise .

Culori primare , secundare si tertiale .

Culorile primare[r , g ,a ]nu pot fi obtinute din amestecul altor culori .Din amestecul culorilor primare , doua cate
doua , in cantitati egale se obtin culorile secundare . Iar din amestecul culorilor secundare cu o culoare primara vecina
rezulta culorile tertiale .

Diagrama relatiei dintre prop. luminii si calitatile culorii.

Energia luminoasa este mai mare in zona din spectru cu lungimi de unda mai mari (zona rosului) si scade catre zona
cu lungimile de unda mai mici ( zona albastru-violet ).

Contrastul calitativ

(denumire data de Itten) este un contrastde saturatie intre culorile pure saturate , intense

si culorile palide , stinse, rupte.

Impresionismul a aparut in sec. al XIX-lea si l-a avut ca initiator pe Clode Monet. Criticul Louis Leroy a fost
cel care a introdus pentru prima data termenul de impresionism. Adeptii acestui curent propun studiul culorilor numai prin
amestec optic si lucreaza prin tehnici noi de aplicare a culorii prin divizarea culorii si fragmentarea tusei dar si prin
umbrele colorate. Ei sunt preocupati de studiul luminii si de aceea ei vor sa redea ceea ce vad si nu ceea ce stiu. De aceea
lumina matinala este albastra in comparatie cu cea de la apus.
Umbrele colorate
Umbra proprie contribuie la redarea corecta a formei, umbra purtala la redarea spatialitatii. Ei observa ca umbrele
in realitate nu sunt negre, sunt colorate si ca daca in pictura se foloseste negru se pierde culoarea obiectelor. Ei observa ca
umbrele sunt, ca sic uloarea, complementare cu culoarea obiectelor luminate.

Modalitati practice de a obtine amestecul de pigmenti.

Amestecul substractiv cuprinde pigmenti dispersati in lianti, diluanti, solventi, pigmentii mediului viu, materialele
colorate in masa.
Acesta se extrage din sursa primara, o sursa de radiatii, acestea fiind aborbite de suprafata colorata prin vopsire sau
amestec de pigmenti in masa. Se petrece inainte de a se face perceptia luminii reflectate de suprafata.
Se poate face in doua moduri:
-

Amestecul pigmentilor intr-un liant (pictura)

Suprapunerea unor vopseluri cu un anumit grad de transparenta.

Pigmentii materiali: rosu, galben, albastru. Din amestecul lor -> sinteza tricromatica. Culorile
complementari -> gri neutru, pentru ca continue toate lungimile de unda.
Pigmentii de sinteza dau rezultate diferite fata de amestecul pigmentilor naturali. Culorile sunt facute dupa reteteale
Daca privim un panou pe care sunt trasate dungi bicolore complementare (rosu si verde), de la cativa metri panoul
pare cenusiu. Privit mai aproape, se vad dungile, fara a se deosebi culorile. Privit foarte aproape, cele doua culori apar
stralucitoare si se exalta reciproc.

Contrastul culorilor pure.

Acesta este contrastul intre culorile pure aflate la cel mai inalt grad de saturatie. Contrastul se obtine prin alaturarea
a cel putin 3 culori distincte.
Separate de linii albe sau negre, culorile se individualizeaza si nu se mai influenteaza.

Contrastele de culoare.
Joannes Itten pictor elvetian, profesor la Bauhaus si-a structurat lucrarea pe baza celor 7 contraste ale culorilor:
-

Constrastul intrinsec al culorilor sau al culorilor in sine.

Contrastul clarobscur sau al culorilor inchise si deschise
Contrastul intre culorile reci si calde.
Contrastul culorilor complementare
Contrastul simultan
Contrastul de calitate sau de saturatie
Contrastul de cantitate sau de extensie

Dominanta culorilor pure.

Cel putin 3 culori distincte primare > secundare > tertiare.

Efectele interventiei albului si negrului intr-o compozitie cromatica.

Albul si negrul introduse intr-o culoare modifica saturatia si valoarea acesteia. Albul o decoloreaza si o lumineaza
dar o raceste, in timp ce negrul o decolozreaza si o intuneca, dar fara sa se raceasca.
Ruperea unei culori pure se poate face prin amestec cu alb si negru si gri-netru

Contrastul complementarelor reprezinta efectul creat prin alaturarea a doua culori pigmentare care
amestecate dau senzatia de gri sau negru.
Daca se izoleaza o culoare din spectru, toate celelalte culori spectrale formeaza culoarea complementara. Doua
culori complementare spectrale amestecate dau senzatia de alb.
Pigmentare fomeaza tonuri de griuri colorate si in final griurile neutre.
-

In pereche, o complementara este calda, una rece.

Prin juxtapunere cele doua se exalta, prin amestec se anihileaza.
Prin juxtapunere, desi opuse, fiecare complementara cere prezenta celeilalte, obtinandu-se efectele
excesive cele mai puternice.
Daca juxtapunerea complementarelor e justa, rezulta efecte statice ferme, senzatia de orinde si forta
echilibrata.

Vi-G : Formeaza contrastul clarobscur cel mai puternic.

R-Ve: Are o luminozitate egala.
R-O si A-Ve: Cel mai puternic contrast cald-rece.

Contrastul clarobscur contrast valoric.

Este contrastul dintre lumina si intuneric, fiind numit si contrastul inchis-deschis. Din punct de vedere vizual, este
cel mai simplu si poate fi observat in paralel cu celelalte contraste.

Ne ajuta sa definim volumetria si sa le localizam in spatiu. El se poate forma si in prezenta alb/negru dar si intre
culori.
G: Cel mai deschis, Vi: cel mai inchis
R,Ve ; Apropiate din punct de vedere valoric.

Problematica : - contrastul acromatic si monocromatic.

-

Policrom.

Alaturate culorile cu acelasi grad de luminozitate, griurile neutre se coloreaza. Daca vrem sa le pastram netre, trebuie sa le
alaturam culori cu un alt grad de luminozitate.

Primul cerc cromatic din lume si modul in care a aparut

Nevoia de a intelege si stapani relatiile complexe dintre culori, i-a facut pe teoreticieni sa recurga la o serie de
scheme si reprezentari grafice ale culorilor.
Leon Batisto Alberti discuta despre 4 culori, albul si negrul neconsiderandu-le culori. Leonardo da Vinci enumera 5
culori, iar Newton aduce in discutie cele 7 culori ale spectrului. In realitate, pictorii foloseau 6 culori (3 primare, 3 secundare)
+ alb + negru.
Astfel ia nastere primul cerc cromatic din istorie realizat de Newton in care culorile ocupa indinderi diferite: rosu,
verde si violet 60%, galben si albastru cate 54% si portocaliu si indigo 34%.

Cercul cromatic cantitativ al lui Schopenhauer si relatiile intre culori.

Schopenhauer a construit un arc cromatic cantitativ. Cele 6 sectoare ale cercului nu mai sunt egale, cercul fiind
impartit in 36 parti:
-

Rosu 6 parti.
Portocaliu 4 parti
Galben 3 parti
Verde 6 parti.
Albastru 8 parti.
Violet 9 parti.

Schopenhauer considera ca luminozitatea culorilor complementare actioneaza asupra retinei in raporturi

compensatorice a.i. impreuna reconstituie lumina alba prin suprapunere optica.

Contrastul de cantitate se refera la efectul produs prin inlaturarea a doua culori diferite, aflate in proportii
inegale sau acoperind suprafete de dimensiuni diferite.
Este foarte importanta si luminozitatea culorilor. Pentru a evalua puterea de stralurice vom face comp. Cu un fond
gri-neutru. Goethe a stabilit o scara a luminozitatii culorilor spectrale: G=9, O=8, R=6, Ve=6, Al=4, Vi=3.
Realizarea unei imagini pe baza acestor proportii creaza un echilibru armonic.
Amestecul proportional este un procedeu tehnic si optic. Sunt reflectate toate lungimile de unda intr-o anumita
proportie si sunt absorbite toate in proportia ramasa pana la 100%. Din asta, rezulta tonalitatile de gri. Procedeul este utilizat
in grafica de calculator.

Cum se obtin griurile negru?

Griurile neutre pot fi obtinute prin:
-

Amestecul culorilor primare R + G + A = gri neutru.

Amestecul culorilor secundare V + Vi + O = gri netru
Amestecul perechilor de culori complementare

Culorile intermediare dintre cele doua culori complementare se numesc griuri colorate. Fenomenul se numeste grizare.

Teoria tricromatica si importanta ei in studiul culorilor.

Se bazeaza pe posibilitatea perceptiei ntuturor noantelor culorilor prin amestecarea in diferite combinatii ale celor
trei culori fundamentale [R ,G ,A]. ? teoria tricromatica a stat la baza studiului asupra culorilor complementare .

Reprezentari grafice ale culorilor -istoric

Nevoia de-a intelege si stapani relatiia dintre culori i-a facut pe teoreticeni sa recurga la o serie de scheme si
reprezentari grafice ale culorilor . Primul care ia in vedere acest lucru este Leon Battista Alberti .Acesta discuta de 4 culori .
(rosu albastru verde gri ) .Leonardo DaVinci enumera 5 culori , iar Newton ia in discutie cele 7 culori ale spectrului . In
practica , pictori au utilizat 6 culori , trei primare si trei secundare , iar prin adaugari de alb si de negru s-a obtinut un nr mare
de culori .In cercul cromatic al lui newton culorile ocupa intinderi diferite . In 1684 germanul Johann Zahn a publicat un
triunghi al culorilor [culori simple si culori combinat ].in secolul 18 Louis Bertrand Castel enumera 12 culori.Johann
Heinrich Lambert a contribuit la intemeierea opticii fiziologice si a fotometriei .[explica raportul dintre greutatea si taria
culorilor intr-un amestec .Cercul lui Goethe are 6 culori .Pictorul PhilippOtto Runge a propus o schema cromatica spatiala
in 1810" sfera a culorilor " .Schopenhauer a construit un cerc cromatic ..Eugen Delacroix introduce culorile intru-un
triunghi .Fizicianul si pictorul A.H> Munsell prpune mi multe scheme de studiu al culorilor , cel mai inportant fiind "solidul
culorilor " .Paul Klee cu sfera numita "canonul tonalitatii culorilor " a reprezentat cele trei miscari prin care se poate ajunge
de la o culoare la alta . Cel mai bun a fost cercul lui Johannes Iten din 1921 .Toate aceste scheme au incercat sa explice cat
mai complet modul de generare al culorilor ( pigmenti naturali).

Spatiul si modelul de culoare

Modelul de culoare reprezinta un model abstract matematic , care permite specificarea numerica a fiecarei culori ,
cu ajutorul acestuia se repreinta numeric culorile din spectrul vizibil.
Spatiul de culoare este alcatuit din toate culorile pe care le putem vedea , utilizand o anumita metoada de
reproducere a lor rezultand o anumita paleta de culori isponibile ' gamut de coluri ' Spatiul de culoare este reprezentat grafic
printr- diagrama raportata la diagrama culorilor CIE 1931 si arata care culori pot fi vazute si care sunt in afara acestui spatiu .

Sistemul international de reprezentare al culorilor

In 1931 Cie a recomandat a se lua in discutie un alt spatiu cromatic xyz cu urmatoarele radiatii pt culorile
primare : rosu - 700nm ; verde -546 nm ; albastru - 435.8 nm.Exista doua sisteme primare de reprezentare ;RGB si xyz

Temperatura de culoare
Stabilirea unui parametru care sa exprime culoarea luminii printr-o valoare .Cu ajutorul temperatirii de culoare se
poate face o evaluare cantitativa a compozitiei spectrale a luminii emise do o sursa . Dar ca sa se obtina evaluari concrete a
mai fost necesara introducerea notiuni de "corp absolut negru " , ca element de referinta contastant si precis cu care sa fie
comparate sursele de lumina .Temperatura de culoare (T) este exprimata in grade kelvin.

Constanta perceptiei culorilor

Capacitatea perceptiei de receptare obiectiva a informatiei in conditiile in care se modifica distanta marinea forma
luminozitatea si culoarea .

Culoarea la calculator .
Culoarea unui pixel este rezultatul amestecului celor trei culori lumina Rosu verde albastru (RGB),Culorile se
obtin modificand cantitatea de lumina a fiecarei culori primare , deci al fiecarui subpixel .Rezulta trei canale , fiecare pt
fiecare culoare primara , fiecare canal avand 256 de niveluri pt un subpixel de culoare .Se pot obtine aproximativ 16
milioane de culori pt fiecare pixel .

Interactiune celor trei caracteristici ale culorii -diagrama lui munsell

Tonul cromatic , luminozitatea si saturatia sunt variabile senzoriale ale culorii . Munsell pune in evidenta cele trei
variabile ale culorii , numite : hue ' value si chroma , pe care le aseaza dupa trei directii spatiale :
hue - pe banda circulara orizontala pe care sunt asezate cinci culori principale (rosu galben verde albastru violet ) si 5 culori
intermediare ( rogu -gablui; galben -verzui ; v-a ; a-vi; vi-r )
value -pe verticala (scara de griuri cu 5 trepte + alb si negru )
chroma- face legatura intre cele 2
Dupa principiul diagramei lui Munsell functioneaza cele trei caracteristici ale culorii.