Professional Documents
Culture Documents
criteriul imputarii corecte: presupune ca tranzactiile si operatiile au fost inregistrate in conturile corespunzatoare, cu
respectarea regulilor de recunoastere
criteriul preluarii corecte din analitic in sintetic, din conturi in balante si din balante in situatiile financiare, pe
componentele prevazute in referentialul contabil.
Daca concluzioneaza ca sistemul de control intern lipseste sau prezinta lacune grave, auditorul va revizui planul de audit,
elaborand un plan de audit extins.
4. Controlul conturilor are drept scop determinarea elementelor probante, adica acele inscrisuri, fapte, pe baza carora
urmeaza sa-si fondeze opinia de audit
Prin sistem semnificativ, de regula, se intelege orice sistem existent in entitate care asigura inregistrarea si transcrierea
operatiilor repetitive, cand valoarea cumulate a acestora este ea insasi semnificativa in raport cu situatiile financiare.
Sistemele semnificative commune tuturor intreprinderilor sunt cele privind: cumparari-furnizori, vanzari-clienti, plati personal,
trezorerie, productie-stocuri.
Conturile semnificative sunt acele conturi a caror valoare reprezinta o parte importanta din situatiile financiare sau cele care
prin natural or ar putea reprezenta o parte importanta din acestea si care pot ascunde erori ori inexactitati semnificative a
caror importanta relative e direct legata de regularitatea contabilitatii, influentand semnificativ aceste situatii financiare.
12. Normele de referinta in audit. V4-2008
In auditul situatiilor financiare ale unei entitati sunt folosite doua categorii de norme de referinta: norme contabile si norme d
eaudit.
Normele (standardele) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilitatii care sunt, de regula,
organisme de interes public, autonome. Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaza
si utilizeaza situatiile financiare.
Normele contabile cuprind:
- standarde internationale de raportare financiara (IAS/IFRS)
- standarde sau norme contabile nationale ( OMFP 3055/2009, OMFP 1917/2005 etc)
- alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare.
Normele de audit reprezinta un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesionala la care se refera auditorul pentru
calificarea muncii sale. Acestea pot fi:
- Standardele Internationale de Audit (ISA), Practicile Internationale de Audit (IAPS), Standardele Internationale privind
Angajamentele de Revizuire (ISRE), Standardele Internationale privind Angajamentele de Asigurare (ISAE), Standardele
Internationale pentru Misiuni Conexe ( ISRS).
- Norme nationale emise de un organism professional recunoscut ca fiind autoritate in domeniu.
Normele de audit permit tertilor sa aiba asigurarea ca opinia auditorului va fi emisa in functie de criterii de calitate omogene;
ele permit insa si auditorului sa defineasca scopurile pe care le are de atins prin punerea in lucru a celor mai potrivite tehnici.
Normele de audit se clasifica in 3 categorii, acoperind intreaga activitate a audditorului:
- norme profesionale de lucru
- norme de raportare
- norme generale de comportament
13. Proceduri (diligente) imobilizari corporale si necorporale: V1-2009, V1-2010
- Pentru fiecare cont de imobilizri se disting valorile brute, amortizarea acumulat, eventualele provizioane pentru
depreciere i valorile nete contabile i se elaboreaz un tablou, care s scoat n eviden variaiile exerciiului.
- Verificai soldurile de deschidere i de nchidere cu cele din bilan i confruntai amortizarea nregistrat pe conturi cu
creterea amortizrilor evideniat n bilan.
- Apreciai ponderea activului net imobilizat n totalul activului bilanier i n totalul capitalurilor proprii ale ntreprinderii.
- Analizai vrsta medie a echipamentelor ntreprinderii i consecinele asupra structurii financiare a ntreprinderii.
- Identificai achiziiile exerciiului
- Verificai dac contabilizarea s-a fcut efectiv la data recepiei.
- Verificai facturile furnizorilor, pentru a v asigura c ntreprinderea este proprietara activului cumprat, c valoarea
achiziiei a fost bine determinat.
- Identificai imobilizrile produse de ntreprindere (ea nsi).
- Controlai soldul contului Producie imobilizat
- Asigurai-v c cheltuielile care conduc la creterea valorii sau a duratei de via a activului imobilizat, au fost nregistrate
n activ.
- Verificai i asigurai-v c cheltuielile de ntreinere, a cror finalitate este s conserve bunul n starea n care se afl,
sunt contabilizate n cheltuielile perioadei.
- Verificai i asigurai-v c cheltuielile de reparaii, avnd ca scop meninerea bunului n stare de utilizare, sunt
contabilizate n cheltuielile exerciiului.
- Verificai modul de calcul i de contabilizare a amortizrii.
- Identificai ieirile de imobilizri corporale i necorporale ale exerciiului: prin vnzare sau prin casare.
14. Proceduri (diligente) Imobilizri financiare
- Obinei o situaie nominal a mprumuturilor acordate personalului i confruntai suma total cu cele nscrise n bilan.
- Stabilii un tablou de micri ale mprumuturilor n timpul exerciiului, verificai soldurile la deschidere, analizai noile
mprumuturi acordate n timpul exerciiului, a rambursrilor i soldurile la sfritul exerciiului.
- Controlai, prin sondaj, corecta reflectare n contabilitate a clauzelor din contractele de mprumut
- Controlai corecta contabilizare a dobnzilor.
- Pentru fiecare societate n participaie, analizai situaia financiar de ansamblu: situaia capitalurilor proprii, rezultatul
exerciiului, evoluia cifrei de afaceri; pentru societile cu dificulti, analiza este mult mai profund.
- Identificai noile achiziii ale exerciiului; pentru fiecare achiziie, obinei documentele juridice care valideaz transferul de
proprietate i asigurai-v c ele au fost nregistrate n contabilitate la data transferului de proprietate.
Stabilii un tablou de sintez, din care s rezulte evoluia, n timpul exerciiului, a conturilor de activ i de pasiv privind
clienii: creane n activ, avansuri primite n pasiv, venituri constatate n avans n pasiv; confruntai soldurile cu sumele din
bilan; asigurai-v c n bilan nu s-au fcut compensri ntre soldurile debitoare i creditoare.
- Verificai dac societatea nregistreaz distinct clienii, n funcie de regimul de TVA (ceea ce va facilita controlul TVA).
- Obinei o balan analitic a clienilor la nchiderea exerciiului i comparai-o cu sumele din balana general i cele din
bilan.
- Identificai clienii cu solduri creditoare; normal, ele reprezint avansuri primite sau sume pltite peste cele normale;
asigurai-v c nu este vorba de contabilizarea unor ncasri (clasa 5 la clasa 4) fr nregistrarea cifrei de afaceri
corespunztoare (clasa 4 la clasa 7).
- Circularizai soldurile clienilor
- Obinei o balan analitic a clienilor la data nchiderii i grupai clienii pe vechime; selecionai creanele cele mai vechi
i cu sumele cele mai importante; verificai care din acetia au fost ncasai pn la data cnd efectuai auditul, studiind fie
creditrile contului clieni, fie extrasele de banc sau conturile de trezorerie.
- Studiai principiile avute n vedere pentru trecerea unei creane n categoria celor care trebuie provizionate: calculul unui
provizion rezult dintr-o reglementare sau dintr-o analiz specific fiecrui client n parte; apreciai respectarea principiilor
prudenei i permanenei metodelor
- Obinei un calcul detaliat al provizioanelor pentru depreciere i comparai-l cu cel din exerciiul anterior; asigurai-v c o
crean nu a fcut obiectul unui dublu calcul de provizionat.
- Verificai ca creanele luate n calculul provizioanelor s fie fr TVA.
- Pentru creanele depreciate la nchiderea exerciiului, asigurai-v c, iniial, au fost nregistrate n conturile de venituri (i
n venituri anticipate); n caz contrar, contul de rezultate va fi de dou ori micorat prin provizioane.
- Concluzionai n ce privete caracterul justificat al provizioanelor pentru depreciere i n ce privete valoarea net
contabil a creanelor.
18. Proceduri (diligente) Provizioane pentru riscuri i cheltuieli
- Verificai dac cifrele reportate n conturile de provizioane sunt cele din conturile aprobate AGA pentru anul precedent,
att ca sum ct i ca post (cont)
- Stabilii un tablou al micrilor;
- Obinei explicaii pentru orice micare semnificativ
- Confruntai micrile din bilan cu cele din contul de profit i pierdere
- Verificai dac principiile i politicile contabile utilizate de ntreprindere sunt conforme principiilor general admise i nu au
fost schimbate fa de exerciiul precedent;
- Dac exist schimbri, verificai regularitatea acestora, i dac au fost corect i complet prezentate n anexe i n raportul
general.
- Verificai modul de calcul;
- Verificai tratamentul fiscal al provizioanelor
- Obinei declaraii scrise ale conducerii privind evaluarea, realitatea i exhaustivitatea provizioanelor pentru riscuri i
cheltuieli
- Identificai litigiile care prezint riscuri de cheltuieli pentru ntreprindere cu caracter probabil de a se produce;
- Comparai provizioanele contabilizate cu cele presupuse de eventualitatea producerii riscurilor.
19. Proceduri (diligente) Trezoreria
- Stabilii un tablou comparativ al evoluiei de la o nchidere la alta a soldurilor conturilor bancare nscrise n balana
general, separai soldurile pozitive de cele negative i verificai dac la prezenterea n bilan s-a respectat principiul
necompensrii soldurilor;
- Verificai dac soldurile la nchidere au fost corect preluate la deschiderea exerciiului urmtor;
- Studiai lista persoanelor care sunt autorizate s aprobe i s efectueze micri n aceste conturi: funcii, poziie ierarhic,
incompatibiliti;
- Identificai conturile fr micare i verificai justeea prelurii soldurilor;
- Confruntai soldurile cu extrasele de cont bancare de la data chiderii i cu cele de la deschidere, stabilii diferenele i
explicaiile acestora:
- Circularizai la bnci i confruntai soldurile primite cu cele din extensie i din contabilitate;
- Controlai conversia la data nchiderii soldurilor n devize
- Studiai natura tranzaciilor prin cas;
- Dac soldurile sunt mari i estimaic procedurile interne sunt insuficiente, procedai la verificarea fizic a soldului de cas
la data auditului;
- Studiai, n timp, soldurile casei i asigurai-v c nu sunt solduri creditoare;
- Pentru casa n devize, asigurai-v de corectitudinea aplicrii conversiei la data nchiderii.
20. Proceduri (diligente) Capitaluri proprii
- Precizai forma juridic a societii, numrul de aciuni sau pri sociale, structura capitalului social, structura
acionariatului. Asigurai-v c toate aciunile sau prile sociale au acelai regim juridic sau unele din ele prevd
dividende majorate, prioritare, fr drept de vot sau cu drept de vot dublu.
-
Pentru societile pe aciuni precizai dac capitalul social subscris a fost n ntregime eliberat (vrsat). Dac nu a fost
dect parial vrsat, verificai respectarea dispoziiilor legale i consecinele asupra vrsrii dividendelor.
- Evaluai dac suma capitalurilor proprii este inferioar cotei de 50% din capitalul social; Dac da, obinei hotrrea AGE
prin care s-a hotrt continuarea activitii de exploatare.
- Luai copii ale documentelor juridice ale exerciiului: procese verbale ale reuniunilor organelor de conducere (consilii de
supraveghere, comitetul de direcie, consiliul de administraie). Analizai-le i reinei faptele sau deciziile care au avut sau
vor avea o infuen semnificativ asupra viitorului societii sau care permit o mai bun nelegere a evoluiei activitii n
cursul exerciiului auditat. Pentru orice informaie semnificativ analizai tratamentul contabil; cel mai adesea aceast
analiz a documentelor menionate contribuie la identificarea de provizioane pentru riscuri i cheltuieli omise n bilanul
auditat.
- Luai copii ale proceselor verbale ale AGO sau AGE. Analizai modul de statuare asupra repartizrii rezultatului contabil la
sfritul exerciiului precedent: distribuirea de dividende, punerea n rezerve etc.
- Verificai dac rezerva legal la sfritul exerciiului precedent a fost deja constituit conform normelor legale i statutare.
- Verificai tratamentul contabil al tuturor operaiilor legate de rezervele legale.
- Verificai tratamentul contabil al tuturor operaiilor legate de rezervele statutare.
- Dac n cursul exerciiului au avut loc majorri, micorri de capital, verificai dac exist rapoarte independente asupra
acestor operaii (cenzori, experi contabili, auditori, etc.).
- Dac n cursul exerciiului au avut loc operaiuni de fuziune, divizare, asocieri cu pri ale ntreprinderii, referii-v la
respectarea textelor legale care reglementeaz astfel de operaiuni.
21. Independenta auditorului V5-2008, V3-2007
Componentele independenei sunt:
Independena de spirit (a raionamentului profesional) caracterizat prin starea de spirit care nlesnete
obinerea unei opinii neafectate de influene care pot compromite raionamentul profesional, permind
profesionistului contabil s acioneze cu integritate, obiectivitate i pruden profesional;
Independena n aparen (comportamental) caracterizat prin evitarea faptelor i circumstanelor care pot fi
att de semnificative nct o ter persoan, logic i informat (deinnd toate informaiile relevante i aplicnd toate
msurile de prevedere necesare), ar putea ajunge la concluzia c integritatea, obiectivitatea i prudena profesional
ale cabinetului/societii sau grupului sau ale unui membru al acestora au fost compromise.
Prin independen nu trebuie s se neleag c o persoan care exercit un raionament profesional trebuie s fie izolat
de relaiile sale economice, financiare sau de alt natur, ci doar c importana acestor relaii trebuie evaluat i din punctul unei
tere persoane, rezonabil i informat, care, avnd toate informaiile relevante, ar putea trage concluzia n mod firesc c sunt
inacceptabile.
22. Prezentati elementele fundamentale ale definitiei auditului financiar
V3-2009, V2-2008(+ definitia)
Semnificaia auditului financiar: dac este vorba de audit financiar care conduce la certificarea situaiilor financiare, fr nici o
ndoial este vorba de o parte din auditul legal, controlul legal sau auditul statutar.
Denumirea simpl de audit financiar poate fi folosit pentru a desemna numeroase alte misiuni ca, de exemplu:
- auditul financiar al procedurilor informatizate de inere a contabilitii;
- auditul financiar al operaiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentar a acestora n situaiile financiare;
- auditul financiar al contabilizrii cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea legislaiei sociale;
- auditul financiar asupra situaiei fiscale;
- auditul financiar asupra conturilor de clieni pentru a verifica dac evaluarea creanelor ndoielnice s-a fcut de o manier
prudent etc.
Altfel spus, orice analiz, orice control, orice verificare i orice studiu asupra unei seciuni sau a unei pri din contabilitate sau din
situaiile financiare ale unei entiti poate fi calificat ca audit financiar.
Definitie: Auditul financiar reprezinta orice interventie in contabilitatea unei entitati cu caracter de control, inspectie, revizie, studiu
sau cercetare, efectuata de un profesionist contabil competent si independent daca toate celelalte elemente fundamentale ale
definitiei auditului in general sunt indeplinite.
Elemente principale:
-examinarea unei informatii financiar contabile trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala
-obiectul examinarii il constituie orice informatie financiar-contabila
-examinarea se efectueaza de un specialist competent si independent care este in acest caz un profesionist contabil
-scopul examinarii il constituie emiterea unei opinii motivate
-examinarea trebuie sa se faca nu oricum, ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse intr-un standard sau norma legala sau
profesionala care constituie criteriu de calitate.
-
6. Studiai principiile avute n vedere pentru trecerea unei creane n categoria celor care trebuie provizionate: calculul unui
provizion rezult dintr-o reglementare sau dintr-o analiz specific fiecrui client n parte;
7. Verificai dac ntreprinderea respect principiul permanenei metodelor contabile de la un exerciiu la altul n nregistrarea
cifrei de afaceri; n caz contrar, evaluai impactul asupra rezultatului i dac obligaiile n materie de informare financiar au
fost respectate.
8. Verificai dac cifra de afaceri se contabilizeaz la net (fr taxe recuperabile) i independent de eventuale rabaturi sau
sconturi acordate clienilor, care trebuie contabilizate distinct.
9. Verificai dac vnzrile efectuate n devize sunt contabilizate reinnd cursul de schimb aplicabil la data efecturii
tranzaciei;
10. verificai coerena tratamentului contabil al veniturilor cu principiul separrii exerciiilor.
29. Continutul paragrafului de opinie din raportul de audit statutar V5-2009
Raportul de audit trebuie s prezinte clar opinia auditorului asupra faptului dac situaiile financiare dau o imagine fidel poziiei, situaiei
financiare i rezultatelor obinute (sau prezint n mod sincer n toate aspectele lor semnificative) n acord cu referinele contabile i,
dac este cazul, dac ele sunt conforme prevederilor legale.
Termenii utilizai pentru exprimarea opiniei auditorului sunt dau o imagine fidel" sau prezint n mod sincer n toate aspectele lor
semnificative". Aceste dou formulri semnific, ntre altele, c auditorul nu ia n considerare dect elementele semnificative privind situaiile
financiare.
In afara opiniei referitoare la imaginea fidela, poate fi necesara includerea in Raportul auditorului a unei opinii asupra faptului de a
sti daca aceste situatii financiare sunt conforme cu alte prevederi legale sau statutare.
Acest paragraf poate avea formulari precum: Opinia fara rezerve, Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii, Opinia cu
rezerve, Imposibilitatea exprimarii unei opinii, Opinia defavorabila.
Opinia fr rezerve (curat)
n opinia noastr, situaiile financiare ofer o imagine fidel i just (sau prezint corect din toate punctele de vedere semnificative) a
poziiei i situaiei financiare a societii la data de 31 decembrie 200X, precum i asupra performanei financiare i a fluxurilor de trezorerie
pentru exerciiul ncheiat la aceast dat, n conformitate cu normele internaionale (sau naionale) de contabilitate".
Opinia fr rezerve, dar cu un paragraf de observaii
Acest tip de opinie se formuleaz atunci cnd apar elemente care ns nu afecteaz opinia auditorului; paragraful de observaii se
situeaz, de regul, dup paragraful de opinie.
Fr s exprimm o rezerv asupra situaiilor financiare, noi atragem atenia asupra notei X" din anex. Societatea face obiectul unui proces n
care este acuzat de infraciune n utilizarea brevetelor i n care i se pretinde vrsarea redevenelor i daunelor de interese; societatea a angajat o
contraaciune, iar audierile preliminare, ct i procedurile juridico-administrative ale celor dou aciuni sunt n curs. Rezultatul final al acestei situaii nu
poate, n prezent, s fie determinat i, n consecin, nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea s rezulte".
Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare.
Daca auditorul este confruntat cu o limitare a intinderii lucrarilor si in consecinta va trebui sa formuleze o opinie cu rezerve.
Motive:
-cand auditorul considera ca informatia referitoare la incertitudine nu este pertinenta sau lipseste ceva;
-cand auditorul apreciaza ca estimarile facute de conducerea intreprinderii pentru intocmirea conturilor anuale nu sunt rezonabile si
ca au o influenta semnificativa asupra deciziilor;
-cand nu obtine elementele probante suficiente pentru a ajusta pozitia responsabililor intreprinderii privind existenta si tratarea unei
incertitudini.
Exemplu:
Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie , deoarece noi am fost desemnati auditori ulterior acestei date.
Tinand seama de natura documentelor contabile ale societatii, noi nu am putut controla cantitatile prin alte proceduri de audit.
In opinia noastra, cu exceptia incidentei ajustarilor care ar fi putut fi necesare daca noi am fi putut efectua controlul fizic al
cantitatilor, situatiilor financiare dau o imagine fidela pozitiei si situatie financiare a societatii la 31 decembrie, cat si contului de
profit si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data si sunt conforme cu prevederile legale si statutare.:
Imposibilitatea exprimarii unei opinii: motive, mod de prezentare
Imposibilitatea exprimarii unei opinii poate fi data de doua categorii de limite:
unele sunt impuse de evenimente exterioare, cum ar fi un incendiu care a distrus unele documente jusitificative sau
numirea cu intarziere a auditorului, astfel incat nu mai este posibila participarea la inventarierea stocurilor;
altele sunt impuse de conducerea intreprinderii, putand fi reprezentate de refuzul efectuarii unui control, refuzul de a plati
onorariul sau refuzul de a solicita un expert extern.
Noi nu am fost in masura sa asistam la inventarul fizic, nici sa procedam la confirmarea directa a conturilor de clienti, din cazua
limitarii intinderii lucrarilor noastre, impuse de catre directiune.
Avand in vedere importanta faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimam o opinie cu privire la situatiile financiare.
30. Identificarea responsabilitatilor intr-un raport de audit V3-2009,
Responsabilitatea entitatatii pentru situatiile financiare si angajamentele care si le asuma prin semnarare scrisorii de angajament.
Responsabilitatile auditorului sunt de trei naturi:
responsabilitatea de baza; pentru opinia sa in legatura cu situatiile financiare auditate;
responsabilitati secundare care au urmatoarele caracteristici: rezulta din texte de legi, reglementari diverse sau norme ale
organismului profesional; nu necesita tehnici si proceduri diferite de cele folosite pentru misiunea de audit de baza; nu presupune
exprimarea unei opinii distincte (opinia este implicita ca, de exemplu, raspunsul la obligatia legala de verificare daca registrele
contabile au fost tinute corect si la zi);
responsabilitati aditionale care au urmatoarele caracteristicii: rezulta din texte de legi si alte reglementari, pot fi abordate tehnici
si proceduri care nu sunt obligatorii pentru misiunea de baza; presupun exprimarea in mod explicit a unei opinii sau concluzii;
raportarea se poate face separat sau poate fi integrata in raportul de audit (in cuprins sau in anexe la acesta). De exemplu,
conformitatea cu unele reglementari specifice (piata de capital, banci, asigurari etc.) sau raportul asupra controlului intern.
Responsabilitatile auditorului sunt de 3 naturi:
-responsabilitatea de baza, pt. opinia sa in legatura cu situaiile financiare auditate. Acest paragraf cuprinde referenialul de audit utilizat,
respectiv Standardele Internaionale de Audit sau norme i practici naionale, precum i descrierea lucrrilor efectuate de ctre auditor.
-responsabilitati secundare care au urmatoarele caracteristici: rezulta din texte de legi, reglementari diverse sau norme ale
organismului profesional; nu necesita tehnici si proceduri diferite fata de cele folosite pentru misiunea de audit de baza, nu presupune
exprimarea unei opinii distincte (opinia este implicita ca de exemplu raspunsul la obligatia legala de verificare daca registrele contabile au fost
tinute corect si la zi).
-responsabilitati aditionale care au urmatoarele caracteristici: rezulta din texte de legi, reglementari diverse sau norme ale
organismului profesional; pot fi abordate tehnici si proceduri care nu sunt obligatorii pt. misiunea de audit de baza, presupune exprimarea in
mod explicit a unei opinii sau concluzii, raportarea se poate face separata sau poate fi integrata in raportul de audit. Exemplu: conformitatea
cu enele reglementari specifice (piata de capital) sau raportul asupra controlului intern.
31. Paragraful introductiv al raportului de audit V2-2009,
Paragraf introductiv identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare auditate;
Raportul de audit trebuie sa identifice titlul fiecarei situatii financiare a entitatii care a facut obiectul auditului, cat si data si perioada
acoperite prin aceste documente, sa faca referire la rezumatul politiclor contabile semnificative si la alte note semnificative.
De asemenea trebuie sa contina elemente privind responsabilitatea conducerii pentru situatiile financiare si responsabilitatea
auditorului, ca pe baza auditului efectuat sa exprime o opinie asupra acestor situatii financiare.
Conducerea entitatii este responsabila pentru ntocmirea i prezentarea corect a situaiilor financiare n conformitate cu cadrul general
aplicabil i c aceast responsabilitate cuprinde:
elaborarea, implementarea i meninerea controlului intern aferent ntocmirii i prezentrii corecte a situaiilor financiare care nu conin
prezentri eronate semnificative cauzate de fraude i erori;
selectarea i aplicarea politicilor contabile adecvate;
efectuarea estimrilor contabile care sunt rezonabile n situaia dat.
32. Ce sunt elementele probante si care sunt principalele tehnici pentru obtinerea acestora
V1-2009, V1-2010 (doar ce sunt elementele probante)
Potrivit Standardelor Internationale de Audit, elementele probante intr-o misiune de audit reprezinta informatii obtinute de auditor
pentru a ajunge la concluzii pe acare acesta isi fondeaza opinia. Aceste informatii constau in documente justificative si documente
contabile care stau la baza situatiilor financiare si care sunt coroborate cu informatii din alte surse.
Elementele probante trebuie sa indeplineasca cumulativ doua condtii de calitate pentru a putea sta la baza fondarii unei opinii: sa
fie suficiente si sa fie juste.
Elementele probante trebuie, in ansamblul lor, sa permita auditorului sa-si faca o opinie cu privire la situatiile financiare.
Elementele probante sunt obtinute printr-o combinare adecvata a testelor de procedura cu controalele substantive sau numai prin
controalele substantive.
Testele de procedura sunt testele care permit obtinerea de elemente probante privind eficacitatea conceperii si functionarii
sistemeleor contabile si de control intern.
Controalele substantive sunt controale proprii ale auditorului in contabilitatea entitatii si constau in proceduri de obtinere a
elementelor probante prin care sunt detectate anomalii semnificative in situatiile financiare. Ele sunt de doua tipuri:
contoalele privind tranzactiile, operatiile si soldurile conturilor;
proceduri analitice care constau in analiza tendintelor si ratiourilor semnificative, examenul variatilor si examenul de
coerenta cu alte informatii.
33. Definiti pragul de semnificatie in audit si ce rol are V5-2007, V2-2008, V5-2010
Pragul de semnificatie reprezinta nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o
omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, precum si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei
financiare si a ptrimoniului intreprinderii.
Este nivelul de eroare sub care intelegerea si interpretarea situatiilor financiare nu vor fi afectate semnificativ.
Stablirea unor praguri de semnificatie permite:
orientarea mai buna si planificarea misiunii;
evitarea lucrarilor inutile;
jusitificarea deciziilor referitoare la opinia emisa.
Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utlizate diferite elemente de referinta: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra
de afaceri.
Definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de la inceputul activitatii sale sa aprecieze mai bine sistemele si conturile
susceptibile sa contina erori sau inexactitati semnificative, iar la sfarsitul misunii, sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a
descoperit trebuie sa fie corectate in cadrul exercitiului, in scopul de a putea emite o opinie fara rezerve.
Unele circumstante particulare trebuie avute in vedere la determinarea pragului de semnificatie:
existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale;
evolutia importanta de la un an la altul a unor posturi;
capitaluri proprii sau rezultate anormale.
34. Care sunt tipurile de opinie n auditul statutar. V1-2008,
Intr-o misiune de audit de baza exista doua forme de exprimare a opiniei asupra situatiilor financiare, care au aceeasi valoare: dau
o imagine fidela sau ... prezinta in mod sincer in toate aspectele lor semnificative...
Exista patru tipuri de opinie:
- opinia fara rezerve (curata);
- opinia cu rezerve (opinie calificata);
- opinia defavorabila;
- imposibilitatea de a exprima o opinie.
O derivata a opiniei fara rezerve o constituie opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii; se emite atunci cand auditorul
are unele constatari care nu sunt de natura de a-i modifica opinia, dar care se considera care trebuie aduse la cunostinta
utilizatorilor situatiilor financiare.
De fiecare data cand auditorul emite un raport, altul decat un raport fara rezerva, el trebuie sa includa in raportul sau o descriere
clara a tuturor motivelor care justifica decizia sa si, de fiecara data cand poate, sa cifreze (sa estimeze) incidenta posibila asupra
situatiilor financiare. Aceste informatii trebuie sa fie date de preferinta intr-un paragraf distinct care sa il preceada pe cel care cuprinde
exprimarea opiniei sau imposibilitatea de a exprima o opinie, si pot, de asemenea, sa faca trimitere la o nota anexata mai
aprofundata.
1. Cum explicati necesitatea unui Cod etic in audit?
Necesitatea Codului consta in :
1. necesitatea garantarii unei calitati optime a serviciilor;
2. conservarea increderii publicului in profesie;
3. asigurarea protectiei, atat a profesionistului contabil cat si a tertilor beneficiari sau utilizatori ai serviciilor acestuia;
4. confirmarea de autoritate a lucrarilor effectuate de profesionistii contabili;
5. necesitatea asigurarii apararii onoarei si independentei profesionistului contabil si a organismului din care face parte.
2. Care sunt principiile fundamentale ale eticii in audit inscrise in Codul etic?
Integritate, obiectivitate, competenta profesionala si prudenta, confidentialitate, profesionalism, respect fata de normele etice si
profesionale.
3. Explicati principiul integritatii si obiectivitatii in audit.
Integritatea presupune ca profesionistul contabil sa fie drept si onest in toate relatiile profesionale si de afaceri.
Obiectivitate presupune ca profesionistul contabil sa fie impartial, fara prejudecati, sa nu se afle in situatii de incompatibilitate, de
conflict de interese sau in alte situatii de natura a determina un tert sa puna la indoiala obiectivitatea lui. Profesionistii contabili
trebuie sa garanteze integritatea lucrarilor lor si sa ramana obiectivi in judecata si rationamentul lor, oricare ar fi natura activitatilor
lor.
Pentru aceasta, profesionistii contabili trebuie sa evite situatiile care ii expun la riscuri susceptibile de a le pune in discutie
obiectivitatea sau cele care implica prejudecati. n plus, ei trebuie sa se asigure ca personalul care efectueaza lucrari in numele lor
respecta principiile de obiectivitate. De asemenea, profesionistii contabili nu trebuie sa accepte cadouri sau alte avantaje care le
pot influenta semnificativ si negativ rationamentul, judecata lor profesionala sau a colaboratorilor lor.
4. Explicati principiul competentei in audit.
Profesionistul contabil trebuie sa furnizeze servicii profesionale cu competenta si prudenta, fiind obligat sa-si mentina un nivel
ridicat de cunostinte si competenta profesionala, care sa justifice asteptarile unui client sau ale angajatorului. Aceasta presupune
ca el sa fie la curent cu ultimele evolutii si noutati din practica profesionala, din legislatie si tehnici de lucru.
Profesionistul contabil nu trebuie sa pretinda ca are competente sau o experienta pe care nu le are.
Competenta profesionala are in vedere:
- obtinerea competentei profesionale, care se dovedeste prin studii, vechime, examen de acces, examen de aptitudini;
- mentinerea competentei profesionale, care presupune tinerea la curent cu evolutiile in profesie (normele nationale si
internationale in domeniul contabilitatii, auditului), cu legislatia si adoptarea unui program de control de calitate a serviciilor in
concordanta cu normele nationale si internationale in materie.
5. Explicati principiul confidentialitatii in audit.
Acest principiu presupune ca profesionistul contabil sa respecte confidentialitatea informatiilor obtinute in timpul misiunilor sale si
nu trebuie sa le utilizeze ( in beneficiul sau sau al unui tert) sau sa le divulge fara autorizare scrisa, in afara de cazurile cand
obligatia divulgarii este prevazuta prin lege sau norme. Obligatia se mentine si dupa terminarea relatiilor intre profesionist si clientul
sau angajatorul sau. Profesionistii contabili trebuie sa se asigure ca acest principiu este respectat si de catre subalterni sau
colaboratori.
Obligatiile de confidentialitate depind si de legislatia fiecarei tari.
Profesionistul contabil nu mai este tinut de secretul profesional:
- cand divulgarea este autorizata de client sau de angajator; aici trebuie avute interesele tertilor, care ar putea fi lezate;
- cand divulgarea este ceruta de lege sau cand exista obligatia profesionala de divulgare (furnizarea de probe in cadrul unor
proceduri judiciare, informarea autoritatilor competente despre incalcarea legii, apararea intereselor profesionale in cazul unei
proceduri judiciare, auditul de calitate).
naintea divulgarii unor informatii, profesionistul contabil trebuie sa decida:
- care este tipul de informatii care pot fi divulgate (daca pot fi justificate);
- daca persoanele care urmeaza sa primeasca informatiile sunt destinatarii corecti ai acestora;
- daca divulgarea informatiilor atrage responsabilitatea sa.
6. Conceptul de independenta in audit.
Componentele independentei sunt:
- Independenta de spirit (a rationamentului profesional) caracterizata prin starea de spirit care inlesneste obtinerea unei
opinii neafectate de influente care pot compromite rationamentul profesional, permitand profesionistului contabil sa actioneze cu
integritate, obiectivitate si prudenta profesionala;
- Independenta in aparenta (comportamentala) caracterizata prin evitarea faptelor si circumstantelor care pot fi atat de
semnificative incat o terta persoana, logica si informata (detinand toate informatiile relevante si aplicand toate masurile de
prevedere necesare), ar putea ajunge la concluzia ca integritatea, obiectivitatea si prudenta profesionala ale cabinetului/societatii
sau grupului sau ale unui membru al acestora au fost compromise.
Prin independenta nu trebuie sa se inteleaga ca o persoana care exercita un rationament profesional trebuie sa fie izolata de
relatiile sale economice, financiare sau de alta natura, ci doar ca importanta acestor relatii trebuie evaluata si din punctul unei terte
persoane, rezonabila si informata, care, avand toate informatiile relevante, ar putea trage concluzia in mod firesc ca sunt
inacceptabile.
7. Investigatii si sanctiuni pentru nerespectarea normelor de comportament.
Profesionistii contabili trebuie deci sa fie pregatiti sa justifice orice abatere, de la cerintele etice. Nerespectarea cerintelor etice sau
incapacitatea de a justifica abaterile de la acestea pot constitui abateri profesionale care pot da nastere unor actiuni disciplinare.
Puterea actiunii disciplinare este stabilita prin reglementarile C.E.C.C.A.R.
Masurile disciplinare pot aparea, de obicei, in urma unor probleme ca:
- nerespectarea normelor generale de baza si specifice aplicabile tuturor misiunilor profesionistilor contabili;
- nerespectarea regulilor de etica;
- conduita discreditabila sau dezonorata.
Investigatiile disciplinare vor incepe, de obicei, ca rezultat al unor plangeri; structurile centrale si locale ale Corpului trebuie sa ia in
consideratie toate plangerile. Investigatiile pot, totusi, sa fie introduse din oficiu de C.E.C.C.A.R. sau de catre o entitate
administrativa, fara sa fie facuta o plangere. Investigatiile pot fi facute verbal sau prin corespondenta. Trebuie intotdeauna instiintat
membrul impotriva caruia se face plangere, precum si cel care a facut plangerea. Acolo unde exista o disputa, se poate incerca o
conciliere, fie prin comisiile de disciplina ale filialelor, fie prin comisiile de arbitraj ale acestora.
Poate fi oportun sa se faca publicitate procedurilor disciplinare si de apel. Astfel, sunt informati atat membrii, cat si publicul larg.
Totusi, aspectele de confidentialitate si tipul incalcarilor trebuie sa fie luate in consideratie atunci cand se decide metoda de
publicitate.
8.Care este structura Codului etic national al profesionistilor contabili din Romania?
Cele 3 parti care compun Codul se aplica dupa cum urmeaza:
- partea A tuturor profesionistilor contabili;
- partea B numai profesionistilor contabili liber- profesionisti;
- partea C numai profesionistilor contabili angajati.
9. Obligatiile etice ale expertilor contabili si contabililor autorizati, salariati.
Obligatiile etice ale EC si CA salariati, sunt :
Un profesionist contabil angajat are obligatia profesionala de a se conforma principiilor fundamentale referitoare la: conflicte
potentiale, intocmirea si raportarea informatiilor, luarea de, masuri in cunostinta de cauza, interese financiare, stimulente.
1. De obicei, un profesionist contabil angajat trebuie sa sustina obiectivele legitime si etice enuntate de catre angajator si regulile si
procedurile stabilite in sprijinul acestor obiective.
2. Un profesionist contabil angajat trebuie sa intocmeasca sau sa prezinte astfel de informatii in mod corect, just si in conformitate
cu standardele profesionale relevante astfel incat informatiile sa fie intelese in contextul lor. Un profesionist contabil angajat care
are responsabilitatea de a intocmi sau aproba situatii financiare de uz general pentru o organizatie angajatoare trebuie sa se
asigure ca acele situatii financiare sunt prezentate in conformitate cu standardele aplicabile de raportare financiara. Daca
profesionistul contabil angajat este constient de faptul ca emiterea unor informatii eronate este fie semnificativa fie persistenta,
acesta trebuie sa aiba in vedere informarea autoritatilor competente. Profesionistul contabil angajat poate, de asemenea, sa faca
apel la consultanta juridica sau sa demisioneze.
3. Principiul fundamental al competentei profesionale si al prudentei solicita ca un profesionist contabil angajat sa se implice doar
in misiuni semnificative pentru care detine, sau poate obtine, suficienta formare de specialitate sau suficienta experienta. Un
profesionist contabil angajat trebuie sa nu duca in eroare, in mod voluntar, un angajator cu privire la nivelul de pregatire si
experienta, nici nu trebuie sa omita sa faca apel la consilierea de specialitate adecvata si asistenta atunci cand este cazul.
4. Un profesionist contabil angajat poate avea interese financiare, sau poate fi la curent cu interesele financiare ale rudelor
apropiate sau ale afinilor, care ar putea, in unele situatii, sa conduca la amenintari generate de conformitatea cu principiile
fundamentale. De exemplu, amenintarile generate de interesul propriu la adresa obiectivitatii sau confidentialitatii pot fi cauzate de
existenta unui motiv sau a unei ocazii de a manipula informatii sensibile referitoare la pret pentru a castiga beneficii financiare.
5. Unui profesionist contabil angajat, unui afin sau unei rude apropiate i se poate oferi un stimulent. Stimulentele pot lua forme
diferite, incluzand cadouri, ospitalitate, tratamente preferentiale si solicitarea necorespunzatoare de relatii de prietenie si loialitate.
Ofertele de stimulente pot reprezenta amenintari la adresa conformitatii cu principiile fundamentale. Cand unui profesionist contabil
angajat sau unui afin sau unei rude afiliate i se ofera un stimulent, situatia trebuie atent evaluata.
10. Rolul si importanta dosarului exercitiului.
Dosarul exercitiului cuprinde toate elementele unei misiuni, a caror utilitate nu depaseste exercitiul controlat; el permite
ansamblarea tuturor lucrarilor, de la organizarea misiunii la sinteza si formularea raportului.
Dosarul exercitiului este indispensabil pentru:
- mai buna organizare si control ale misiunii;
- documentarea lucrarilor efectuate, deciziilor luate si asigurarea ca programul s-a derulat fara omisiuni;
- inlesnirea muncii in echipa si supervizarea lucrarilor date la colaboratori;
- justificarea opiniei emise si redactarea raportului.
11. Rolul si importanta dosarului permanent.
Unele informatii si documente primite sau analizate in cursul diferitelor etape ale misiunii pot fi folosite pe toata durata mandatului.
Ele nu au deci nevoie sa fie cercetate in fiecare an. Clasarea lor intr-un dosar separat, dosarul permanent, permite utilizarea lor
ulterioara dupa aducerea sa la zi.
Dosarul permanent permite deci evitarea repetarii in fiecare an a unor lucrari si transmiterea de la un exercitiu la altul a elementelor
de recunoastere a intreprinderii.
12. Structura dosarului exercitiului.
Dosarul exercitiului este bine sa fie impartit pe sectiuni (parti) pentru a usura utilizarea sa. n general se foloseste o impartire in 10
sectiuni (parti) simbolizate de la A la J, astfel:
- EA (dosarul exercitiului, Sectiunea A) intitulata Acceptarea misiunii;
- EB (dosarul exercitiului, Sectiunea B) intitulata Sinteza misiunii si rapoarte;
- EC (dosarul exercitiului, Sectiunea C) intitulata Orientare si planificare;
- ED (dosarul exercitiului, Sectiunea D) intitulata Evaluarea riscului legat de control;
- EE (dosarul exercitiului, Sectiunea E) intitulata Controale substantive;
- EF (dosarul exercitiului, Sectiunea F) intitulata Utilizarea lucrarilor altor profesionisti;
- EG (dosarul exercitiului, Sectiunea G) intitulata Verificari si informatii specifice;
- EH (dosarul exercitiului, Sectiunea H) intitulata Lucrarile de sfarsit de misiune;
- EI (dosarul exercitiului, Sectiunea I) intitulata Interventii cerute prin reglementari diverse;
- EJ (dosarul exercitiului, Sectiunea J) intitulata Controlul conturilor consolidate;
13. Structura dosarului permanent.
Dosarul permanent se organizeaza in sectiuni (parti) care usureaza clasarea documentelor si consultarea lor. Fiecare sectiune
poate fi materializata printr-un despartitor comportand un sumar al continutului. inerea la zi se efectueaza pe sumar, indicand data
introducerii documentului.
Dosarul permanent se subdivide in sapte sectiuni pentru a facilita lectura si controlul din partea organismului profesional, dupa cum
urmeaza:
- PA (dosarul permanent, Sectiunea A) intitulata Generalitati;
- PB (dosarul permanent, Sectiunea B) intitulata Documente privind controlul intern;
- PC (dosarul permanent, Sectiunea C) intitulata Situatii financiare si rapoarte privind exercitiile precedente;
- PD (dosarul permanent, Sectiunea D) intitulata Analize permanente;
- PE (dosarul permanent, Sectiunea E) intitulata Fiscal si social;
- PF (dosarul permanent, Sectiunea F) intitulata Juridice;
- PG (dosarul permanent, Sectiunea G) intitulata Interventii externi;
14. Elementele de baza ale raportului de audit intr-o misiune de audit statutar.
Raportul unei misuni de audit de baza trebuie sa contina in mod obligatoriu urmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul,
paragraful introductiv, paragraful cuprinzand natura si intinderea lucrarilor de audit, paragraful opiniei, semnatura, adresa si data
raportului.
Titlul raportului trebuie sa poarte un titlu precis, de recomandat : Raportul auditorului independent;
Destinatarul raportul de audit trebuie sa fie adresat destinatarului corespunzator, in functie de circumstantele ce caracterizeaza
misiunea si obligatiile legale. In mod obisnuit se adreseaza consiliului de administratie al unitatii ale carei situatii au fost auditate.
Paragraf introductiv identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare auditate; De asemenea trebuie sa contina elemente
privind responsabilitatea conducerii pentru situatiile financiare si responsabilitatea auditorului;
Paragraf care sa descrie natura auditului, si in care se fac referiri la Standardele Internationale de Audit sau la normele
nationale aplicabile si se descriu demersurile puse in practica de auditor.
Paragraful opiniei raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare dau o
imagine fidela pozitiei, situatie fdinanciare si rezultatelor obtinute in acord cu referintele contabile.
Acest paragraf poate ave formulari precum: Opinia fara rezerve, Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii, Opinia cu
rezerve, Imposibilitatea exprimarii unei opinii, Opinia defavorabila.
15. Opinia defavorabila: motive, mod de prezentare.
Este datorata de exemplu dezacordului asupra principiilor contabile. Dezacordurile se refera la neregularitatile si inexactitatile
constatate de auditorul financiar in legatura cu aplicarea principiilor si regulilor contabile de catre cei responsabili cu intocmirea si
prezentarea conturilor anuale.
Neregularitatile se refera la orice actiune, omisiune sau situatie care violeaza actele normative, regulile si principiile contabile,
dispozitiile statutului si hotararile AGA.
Inexactitatile se refera la transpunerea in conturi sau prezentarea unui fapt neconform cu realitate: erori de calcul, inexactitati in
prezentarea conturilor, inexactitati in infotmatiile furnizate de manageri.
Se poate prezenta astfel:
Astfel, cum este explicat in nota X, nu s-au constatat amortismente in situatiile financiar
e. aceasta practica, nu
este, in opinia noastra, in acord cu Normele de amortizare a capitalului imobilizat in active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza
unui amortisment linear si a unei cote depentru cladiri sipentur utilaje, trebuiau sa se ridice la suma de pentru exercitiul
incheiat la 31 decembrieIn consecinta, amortismentele cumulate trebuia sa se ridice lamii lei, iar pierderea exercitiului si
pierderile cumulate, lamii lei.
Dupa parerea noastra, din cauza incidetei faptelor mentionate in paragraful precedent, situatiile financiare nu dau o imagine
fidela situatie financiare a societatii la 31 decembrie., contului de proft si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data si
nu sunt conforma cu prevedrile legale si statutare.
16. Imposibilitatea exprimarii unei opinii: motive, mod de prezentare.
Imposibilitatea exprimarii unei opinii poate fi data de doua categorii de limite:
- unele sunt impuse de evenimente exterioare, cum ar fi un incendiu care a distrus unele documente jusitificative sau numirea cu
intarziere a auditorului, astfel incat nu mai este posibila participarea la inventarierea stocurilor;
- altele sunt impuse de conducerea intreprinderii, putand fi reprezentate de refuzul efectuarii unui control, refuzul de a plati
onorariul sau refuzul de a solicita un expert extern.
Noi nu am fost in masura sa asistam la inventarul fizic, nici sa procedam la confirmarea directa a conturilor de clienti, din cazua
limitarii intinderii lucrarilor noastre, impuse de catre directiune.
Avand in vedere importanta faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimam o opinie cu privire la situatiile financiare.
17. Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare.
Daca auditorul este confruntat cu o limitare a intinderii lucrarilor si in consecinta va trebui sa formuleze o opinie cu rezerve.
Motive:
- cand auditorul considera ca informatia referitoare la incertitudine nu este pertinenta sau liseste ceva;
- cand auditorul apreciaza ca estimarile facute de conducerea intreprinderii pentru intocmirea conturilor anuale nu sunt
rezonabile si ca au o influenta semnificativa asupra deciziilor;
- cand nu obtine elementele probante suficiente pentru a ajusta pozitia responsabililor intreprinderii privind existenta si tratarea
unei incertitudini.
Exemplu:
Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie , deoarece noi am fost desemnati auditori ulterior acestei date.
Tinand seama de natura documentelor contabile ale societatii, noi nu am putut controla cantitatile prin alte proceduri de audit.
In opinia noastra, cu exceptia incidentei ajustarilor care ar fi putut fi necesare daca noi am fi putut efectua controlul fizic al
cantitatilor, situatiilor financiare dau o imagine fidela pozitiei si situatie financiare a societatii la 31 decembrie, cat si contului de
profit si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data si sunt conforme cu prevederile legale si statutare.:
18. Opinia fara rezerve: semnificatie, mod de prezentare.
Daca in urma lucrarii efectuate, auditorul contata ca situatiile financiare dau o imagien fidela pozitiei financiare si rezultatele
obtinute sun in acord cu referintele contabile si conform prevederilor contabile atunci auditorul va include in raportul de audit un
paragraf al opinie intitulat :opinia fara rezerve.
Exemplu :
In opinia noastra situatiile financiare ofera o imagine fidela si justa apozitie si situatie financiare a societatii la data de 31
decembrie, precum si asupra performantei financiare si a fluxurilor de trezorerie pentru exercitiul incheiat la aceasta data, in
conformitate cu normele internationale de contabilitate.
19. Opinia fara rezerve dar cu un paragraf de observatii: semnificatie, mod de prezentare.
n unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat, adaugand un paragraf de observatii al carui obiectiv este de a lamuri cititorul
asupra unui punct privind conturile anuale, expus de o maniera detaliata in anexa. Adaugarea unui astfel de paragraf nu afecteaza
opinia auditorului; aceasta se situeaza de preferinta dupa paragraful de opinie si precizeaza, in general, ca acesta nu constituie o
rezerva.
Acest tip de opinie se formuleaza atunci cand apar elemente care insa nu afecteaza opinia auditorului; paragraful de observatii se
situeaza, de regula, dupa paragraful de opinie.
Forma de prezentare a paragrafului de opinie in acest caz este urmatoarea:
Fara sa exprimam o rezerva asupra situatiil;or financiare, noi atragem atentia asupra notei X din anexa. Societatea face obiectul
unui proces in care este acuzata de infractiune in utilizarea brevetelor si in care i se pretinde varsarea redeventelor si daunelor de
interese; societatea a angajat o contra-actiune si audierile preliminare, cat si procedurile juridico-administrative ale celor doua
actiuni sunt in curs. Rezultatul final al acestei afaceri nu poate, in prezent, sa fie determinatsi, in consecinta, nu au fost constituite
provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea sa rezulte.
20. Paragraful opiniei: tipuri de opinie.
ntr-o misiune de audit de baza exista doua forme de exprimare a opiniei asupra situatiilor financiare care au aceeasi valoare: dau
o imagine fidela sau prezinta in mod sincer in toate aspectele lor semnificative.
Exizta 4 tipuri de opinie:
- opinia fara rezerve;
- opinia cu rezerve;
- opinia defavorabila;
- imposibilitatea de a exprima o opinie.
21. Paragraful privind natura si intinderea lucrarilor de audit.
Acest paragraf cuprinde referentialul de audit utilizat, respectiv Standardele Internationale de Audit sau norme si practici nationale,
precum si descrierea lucrarilor de catre auditor.
Raportul auditorului trebuie sa descrie intinderea lucrarilor de audit, indicand ca ele au fost indeplinite conform Standardelor
Internationale de Audit sau conform normelor sau practicilor nationale.
ntinderea lucrarilor da posibilitatea pentru auditor sa puna in opera procedurile de audit judecate ca necesare in conditiile
concrete date. Cititorul are in fapt nevoie sa se asigure ca auditul a fost facut conform normelor si practicilor in materie; daca
aceasta nu rezulta in mod clar, se presupune ca normele si practicile utilizate sunt cele din tara indicata prin adresa auditorului.
Raportul trebuie sa precizeze ca auditul a fost planificat si executat de o maniera care sa asigure in mod rezonabil ca situatiile
financiare nu comporta anomalii semnificative.
Raportul de audit trebuie sa descrie auditul, ca presupunand:
- examenul, pe baza de sondaje, a elementelor probante care justifica sumele si informatiile continute in situatiile financiare;
- evaluarea principiilor si metodelor contabile folosite pentru elaborarea situatiilor financiare;
- evaluarea estimarilor semnificative facute de conducere pentru a stabili situatiile financiare;
- revederea prezentarii de ansamblu a situatiilor financiare.
Raportul trebuie sa indice ca auditul efectuat furnizeaza o baza rezonabila a expresiei de opinie.
Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea urmatoare:
Noi am realizat auditul conform Standardelor Internationale de Audit (sau se poate face referire la normele sau practicile
nationale).
Aceste standarde (norme) precizeaza ca auditul nostru trebuie sa fie planificat si realizat in scopul de a obtine o asigurare
rezonabila ca, situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative. Un audit consta in a exprima, pe baza de sondaje,
elementele probante care sa justifice sumele si informatiile continute in situatiile financiare; el consta, de asemenea, in a evalua
principiile si metodele contabile folosite si estimarile semnificative facute de catre conducerea entitatii, pentru inchiderea situatiilor
financiare, cat si in a efectua o revedere a prezentarii de ansamblu a acestora.
Estimam ca auditul efectuat furnizeaza o baza rezonabila a exprimarii opiniei noastre.
22. Paragraful introductiv al raportului de audit statutar.
Acest paragraf cuprinde identificarea situatiilor financiare auditate precum si o mentiune a responsabilitatilor conducerii entitatii
auditate si ale auditorului.
Raportul de audit trebuie sa identifice situatiile financiare ale entitatii, care au facut obiectul auditului, cat si data si perioada
acoperite prin aceste documente.
Raportul trebuie sa mentioneze ca situatiile financiare sunt in sarcina (responsabilitatea) conducerii entitatii si ca responsabilitatea
auditorului este ca, pe baza auditului efectuat, sa exprime o opinie asupra acestor situatii financiare.
Situatiile financiare constituie reprezentarea faptelor de catre conducere. Pregatirea lor presupune ca directiunea face estimari
contabile si aduce judecati care au o incidenta semnificativa, ca ea stabileste principiile si metodele contabile potrivite, care trebuie
sa fie utilizate pentru pregatirea situatiilor financiare. Dimpotriva, responsabilitatea auditorului este de a audita aceste situatii
financiare, incat sa poata exprima asupra acestora o opinie.
Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea urmatoare:
Noi am procedat la auditarea situatiilor financiare ale societatii X, incheiate la 31 decembrie 200, asa cum sunt prezentate in
anexele la prezentul Raport. Aceste situatii financiare au fost stabilite sub responsabilitatea conducerii entitatii. Responsabilitatea
noastra este, ca pe baza auditului nostru, sa exprimam o opinie asupra acestor conturi anuale.
- comparatiile intre datele reiesite din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si previziunile intreprinderii sau ale altor
intreprinderi similare;
- compararea in procent fata de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit si pierdere.
Un obiectiv central al examinarii situatiilor financiare il constituie verificarea daca acestea dau o imagine fidela clara si completa:
- pozitiei financiare intreprinderii;
- rezultatelor financiare;
- situatiei financiare.
n cadrul actiunilor de verificare a bilantului contabil, auditorul isi divizeaza diligentele verificand si satisfacerea unor reguli generale
si particulare.
Reguli generale:
- bilantul contabil este intocmit conform normelor contabile in vigoare;
- bilantul contabil este intocmit sub o forma comparativa;
- elementele de activ si pasiv sunt evaluate separat fara sa se opereze compensatii;
- bilantul de deschidere corespunde cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent.
Reguli particulare. Auditorul verifica modul de inregistrare a: ->bilant
- capitalurilor proprii;
- imprumuturi si datorii asimilate;
- imobilizari;
- stocuri si productie in curs de executie;
- conturile de terti;
- conturile de provizioane;
- conturile de trezorerie.
n legatura cu rezultatul exercitiului, auditorul :
- examineaza unele conturi de cheltuieli;
- examineaza bazele de impozitare stabilite in materie de taxe si impozite asupra conturilor de venituri;
- examineaza situatia comparativa a diverselor conturi de venituri si cheltuieli.
n legatura cu anexele la situatiile financiare, auditorul examineaza informatiile furnizate de acestea, analizand in mod deosebit:
- evolutia conturilor prezentate de aceste anexe;
- respectarea modului si metodelor de evaluare a posturilor din bilant si din contul de profit si pierdere;
- metodele utilizate pentru calculul amortizarii si provizioanelor si fundamentarea lor.
28. Confirmarea externa (directa).
Este o procedura care consta in a cere unui tert avand legaturi de afacere cu intreprinderea verificata, sa confirme direct
auditorului informatiile privind existenta operatiilor, a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a determina conditiile si intinderea
acestei proceduri.
Procedura se demareaza cu acordul conducerii intreprinderii supusa controlului; daca aceasta nu se arata favorabila pentru o
astfel de procedura, auditorul se poate gasi in una din urmatoarele doua situatii:
- sau considera ca tehnicile compensatorii de control ii aduc elemente suficiente de proba;
- sau considera ca alte controale nu-l conduc la elemente probante fata de limitele impuse de conducerea intreprinderii, care va
suporta consecintele necesare cu privire la certificare.
Standardul International de Audit (ISA) nr. 505 defineste principalele cazuri in care auditorul are obligatia sa procedeze la folosirea
tehnicii confirmarii directe:
- confirmarea unor cauze in baza carora s-au realizat unele tranzactii;
- confirmarea de catre banci a soldurilor conturilor si alte informatii considerate necesare;
- confirmarea conturilor de clienti si debitori;
- confirmarea stocurilor in depozite vamale, in consignatie si alte stocuri la terti;
- valori imobiliare cumparate prin intermediari financiari;
- imprumuturi de la terti;
- confirmarea soldurilor costurilor de furnizori si creditori.
Confirmarea poate sa fie pozitiva, atunci cand tertul solicitat isi exprima acordul asupra informatiei primita sau furnizeaza chiar el
informatia, sau negativa, atunci cand tertului solicitat I se cere sa nu raspunda decat in cazul in care nu este de acord cu informatia
care i s-a prezentat.
Auditorul trebuie sa ia in consideratie orice fapt de natura sa puna in discutie fiabilitatea raspunsului obtinut la cererea de
confirmare externa (directa).
Procedurile si principiile fundamentale, precum si modalitatile lor de aplicare, in legatura cu utilizarea de catre auditor a procedurii
confirmarii externe (directe) ca mijloc de obtinere a elementelor probante, sunt reglementate prin Standardul International de Audit
(ISA) nr.505, aplicabil incepand cu auditul situatiilor financiare ale anului 2001.
29. Tehnica observarii fizice (directe).
Observarea fizica este mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui activ, insa ea nu aduce decat o parte din elementele
probante necesare si anume numai existenta bunului respectiv; celelalte elemente probante ca; proprietatea asupra
bunului,valoarea atribuita etc. trebuie verificate prin alte tehnici.
Actiunile intreprinse de auditor pe linia controlului stocurilor, de exemplu, au ca obiectiv asigurarea ca:
- intreprinderea a prevazut mijloace corespunzatoare care permit recenzarea activelor in conditii de fiabilitate; aceasta faza a
interventiei consta in studierea procedurilor de inventariere si se situeaza deci inaintea inventarierii propriuzise;
- aceste mijloace sunt puse in aplicare in mod satisfacator; aceasta faza consta in verificarea faptului ca persoanele insarcinate
cu inventarierea aplica in mod corect procedurile si se situeaza in timpul inventarierii propriu-zise;
- lucrarile de inventariere au fost corect exploatate (valorificate); aceasta faza consta in a controla daca cantitatile recente sunt
cele utilizate pentru evaluarea sumei stocurilor si se situeaza deci dupa inventarierea propriu-zisa.
30. Tehnica sondajului.
inand seama de numarul de operatii efectuate de intreprindere, auditorul nu poate verifica integral, de exemplu, rulajele sau
soldurile unui cont. El cauta elementele probante pe un esantion adecvat, utilizand tehnica sondajului cel mai bine adaptat fiecarei
situatii.
Sondajul este definit ca o tehnica ce consta in selectionarea unui anumit numar sau parti dintr-o multime, aplicarea la acestea a
tehnicilor de obtinere a elementelor probante si extrapolarea rezultatelor obtinute asupra esantionului la intreaga masa sau
multime. Tehnica sondajului este reglementata de Standardul International de Audit (ISA) nr. 530.
Sondajele pe care le realizeaza auditorul in cursul misiunii sale sunt de doua naturi diferite;
- in unele cazuri, in general cu ocazia verificarii functionarii controlului intern, auditorul cauta sa demonstreze ca elementele care
constituie masa, multimea, prezinta o caracteristica comuna (de exemplu, vizarea sau aprofundarea comenzilor cu ocazia
cumpararilor); sondajele efectuate in astfel de cazuri sunt sondaje asupra atributiilor;
- in alte cazuri, in general cu ocazia controlului conturilor, auditorul cauta sa verifice valoarea data unei multimi sau unei mase;
acestea sunt sondaje asupra valorilor.
Auditorul poate folosi in general doua tipuri de sondaje: sondajul statistic si sondajul nestatistic, bazat exclusiv pe experienta sa
profesionala; acesta din urma, insa, nu permite o extrapolare riguroasa a rezultatelor obtinute asupra esantionului la intreaga masa
sau multime. Alegerea intre cele doua tipuri de sondaje depinde de pregatirea profesionala a auditorului si de gradul de credibilitate
pe care acesta doreste sa il dea concluziilor sale.
Oricare ar fi insa tipul de sondaj, este important sa fie respectate cateva reguli riguroase privind decizia asupra esantionului si
parcurgerea unor etape obligatorii.
31. Elementele probante: definitie, rol, criterii de apreciere.
Potrivit Standardelor Internationale de Audit, elementele probante intr-o misiune de audit (audit evidence sau elments
probants) reprezinta informatii obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care acesta isi fondeaza opinia; aceste informatii
constau in documente justificative si documente contabile care stau la baza situatiilor financiare si care sunt coroborate cu
informatii din alte surse.
Elementele probante sunt obtinute printr-o combinare adecvata a testelor de procedura cu controalele substantive sau numai prin
controalele substantive. Testele de procedura sunt testele care permit obtinerea de elemente probante privind eficacitatea
conceperii si functionarii sistemelor contabile si de control intern. Controalele substantive sunt controale proprii ale auditorului in
contabilitatea intreprinderii si constau in proceduri care urmaresc obtinerea elementelor probante prin care sunt detectate anomalii
semnificative in situatiile financiare; ele sunt de doua tipuri:
- controale privind tranzactiile, operatiile si soldurile conturilor;
- proceduri analitice care constau in analiza tendintelor si ratiourilor (rapoartelor) semnificative, examenul variatiilor si examene
de coerenta cu alte informatii.
n functie de credibilitatea informatiilor obtinute in etapele precedente, auditorul stabileste programele de control a conturilor pe
baza carora sa poata obtine elementele probante necesare fundamentarii opiniei sale.
Aceasta etapa a misiunii are, deci, ca obiectiv reunirea elementelor probante pentru a putea exprima o opinie motivata asupra
conturilor anuale, ceea ce presupune asigurarea respectarii regulilor legale si regulamentare de catre intreprindere si anume:
- regulile de prezentare si de evaluare stipulate in normele legale si in cele profesionale;
- reguli de prudenta;
- regulile referitoare la inventarieri;
- reguli de tinere a registrelor si a contabilitatii;
- existenta activelor si faptul ca acestea apartin intreprinderii;
- pasivele patrimoniale, veniturile si cheltuielile privesc intreprinderea in cauza.
Elementele probante trebuie sa indeplinesca cumulativ doua conditii de calitate pentru a putea sa stea la baza fondarii unei opinii:
sa fie suficiente si sa fie juste (adecvate).
Caracterul suficient se stabileste in raport cu numarul de elemente probante colectate; caracterul just se apreciaza in raport cu
gradul de adecvare, cu pertinenta, fiabilitatea lor. n mod normal, auditorul considera necesar sa se sprijine pe elemente probante
care nu sunt concludente prin ele insele, dar care contribuie la elaborarea convingerii sale. El poate deseori sa fie determinat sa
caute elemente probante de sursa sau natura diferita pentru a corobora o aceeasi afirmatie.
Elementele probante trebuie, in ansamblul lor, sa permita auditorului sa-si faca o opinie cu privire la situatiile financiare. n general,
auditorul nu examineaza totalitatea informatiilor la care are acces pentru a-si forma opinia, in masura in care el poate ajunge la o
concluzie cu privire la soldul unui cont, o categorie de operatii sau un control intern, aplicand tehnici de sondaj bazate pe
rationament profesional sau esantion statistic.
Factorii care influenteaza rationamentul auditorului in legatura cu ceea ce constituie elemente probante suficiente cuprind:
- lista controalelor de efectuat, ordonata pe sectiunile situatiilor financiare; aceste controale trebuie cat mai bine detaliate pentru
a fi usor de identificat documentele si informatiile necesare a se solicita intreprinderii;
- intinderea esantionului: tinand seama de pragul de semnificatie si de evenimentele erori ce pot fi descoperite, este indicat ca in
aceasta coloana sa se mentioneze volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv;
- indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte importanta, avand in vedere ca, calitatea unui control depinde de
data la care s-a efectuat. Aceasta coloana va fi completata pe masura avansarii programului de control, ceea ce permite urmarirea
cronologica a lucrarilor;
- o referinta pentru foaia de lucru;
- probleme intalnite: aceasta coloana se foloseste pentru supervizarea lucrarilor si pentru a stabili sinteza rezultatelor
controalelor.
Un exemplu de structura a unui program de control se prezinta astfel:
Program de control
- controlul imobilizarilor Exercitiu
Auditor:
Data crearii:
Viza responsabilului:
Data actualizarii:
Marimea
Facut de
Referinta
Controale de efectuat
esantionului
la data de .
(Foaia de lucru)
Verificarea achizitiilor
Sume mai mari de
Ionescu
A6
exercitiului pe baza de
75.000 mii lei
16/03/95
comenzi, facturi si
receptii
Dosar
Ref:
Pag:
Data:
Probleme
intalnite
Nimic
I. Prezentarea intreprinderii;
II. Informatii contabile;
III. Definirea misiunii;
IV. Sisteme si domenii semnificative;
V. Orientarea programului de lucru;
VI. Echipa si bugetul;
VII. Planificarea
35. Orientarea si planificarea auditului.
n aceasta etapa profesionistul contabil obtine informatii cu privire la particularitatile intreprinderii, zonele sale de risc, domeniile si
sistemele semnificative, informatii care sa-i permita orientarea si planificarea controalelor astfel incat sa fie prevenite lucrari inutile
sau care nu vor servi realizarii obiectivelor misiunii de audit.
Principalele lucrari din aceasta etapa sunt:
1. Culegerea de informatii generale asupra intreprinderii
2. Identificarea domeniilor si sistemelor semnificative
3. Redactarea Planului de misiune (planului de audit)
4. Elaborarea programului de munca
36. Programul de munca.
Pentru realizarea prevederilor Planului de misiune, ISA 300 prevede obligatia pentru auditor de a elabora si documenta un
Program de munca in care sunt definite natura, calendarul si intinderea procedurilor de audit necesare.
Programul de munca este un ansamblu de instructiuni puse in atentia tuturor participantilor la misiunea de audit care permit
controlul bunei executii a lucrarilor pe tot parcursul misiunii de audit. Programul de munca poate, de asemenea, sa detalieze
obiectivele auditului, precum si bugetul de timp pentru fiecare rubrica si pentru fiecare procedura de audit folosita.
Pentru elaborarea programului de munca auditorul va aprecia evaluarea specifica a riscurilor inerente si a riscurilor legate de
control, cat si nivelul de asigurare care ar urma sa fie furnizata de controalele substantive (controalele proprii ale auditorului).
Altfel spus, Programul de munca este o detaliere a tuturor elementelor continute in Planul de audit (de misiune), in vederea
asigurarii indeplinirii acestuia din urma.
37. Faze si etape in executarea unei misiuni de audit de baza.
Toate activitatile si lucrarile ocazionate de realizarea unei misiuni de audit de baza asupra situatiilor financiare ale unei entitati pot fi
grupate in trei faze si zece etape care, in succesiunea lor logica si practica, asa cum se pot identifica in Standardele Internationale
de Audit, se prezinta astfel:
Faze
Faza initiala
Faza executarii lucrarilor
Faza finala
Etape
acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit
orientarea si planificarea auditului
aprecierea controlului intern
controlul conturilor
examenul situatiilor financiare
evenimente posterioare inchiderii exercitiului
utilizarea lucrarilor altor profesionisti
alte lucrari necesare inchiderii
raportul de audit
documentarea lucrarilor de audit
Standardul International de Audit nr. 210 prevede ca auditorul si clientul trebuie sa convina termenii si conditiile de realizare a
misiunii de audit care se vor consemna intr-o Scrisoare de misiunie de audit, sau in orice alt tip de contract adecvat.
Indiferent de forma pe care o imbraca relatia contractuala , din documentul respectiv nu trebuie sa lipseasca termenii si conditiile
urmatoare:
- obiectivule auditului situatiilor financiare;
- responsabilitatea conducerii intreprinderii cu privire la pregatirea si prezentarea situatiilor financiare;
- intinderea lucrarilor de audit, facand referire la legislatia aplicabila;
- forma oricarui raport sau alte comunicari in legatura cu rezultatele misiunii de audit;
- riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative ca urmare a sondajelor;
- necesitatea de a avea acces fara restrictii la orice document contabil, piese juditificative sau alte informatii solicitate.
39. Ce este si ce contine scrisoarea de misiune (de angajament)?
Scrisoarea de misiune este documentul in care sunt consemnati termenii si conditiile de realizare a misiunii de audit. Dintr-un astfel
de document nu trebuie sa lipseasca:
- obiectivul auditului situatiilor financiare;
- responsabilitatea conducerii intreprinderii cu privire la pregatirea si prezentarea situatiilor financiare;
- intinderea lucrarilor de audit, facand referire la legislatia aplicabila, la reglementarile sau recomandarea organismelor
profesionale al caror membru este auditorul;
- forma oricarui raport sau alte comunicari in legatura cu rezultatele misiunii de audit;
- riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative, ca urmare a sondajelor si a altor limite inerente oricarui sistem
contabil si de control intern;
- necesitatea de a avea acces fara restrictii la orice document contabil, piese justificative sau alte informatii solicitate.
Auditorul poate sa doreasca sa introduca in Scrisoarea de misiune prevederi referitoare la:
- planificarea auditului;
- descrierea altor scrisori, corespondente sau rapoarte pe care el prevede sa le trimita clientului;
- baza de calcul a onorariilor si conditiile de facturare;
- dorinta de a primi o confirmare scrisa din partea conducerii intreprinderii-client cu privire la declaratiile facute de aceasta cu
diferite ocazii in legatura cu auditul;
- cerere de confirmare a termenilor si conditiilor din scrisoarea de misiune.
Auditorul poate decide sa nu trimita o noua scrisoare de misiune pentru fiecare din exercitiile viitoare. La primirea solicitarii din
partea intreprinderii-client, auditorul trebuie sa aprecieze daca unii termeni din scrisoarea de misiune ar trebui modificati tinand
seama de evolutia semnificativa a naturii sau importantei activitatilor clientului sau.
40. Ce este expertul contabil?
Expertul contabil este un profesionist contabil abilitat sa exercite profesia contabila in conditiile fixate prin normele internationale si
prin O.G. nr. 65/1994, aprobata prin Legea nr. 42/1995 cu modificarile si completarile ulterioare; aceste norme definesc expertul
contabil ca fiind profesionistul abilitat sa revizuiasca si sa aprecieze contabilitatea entitatilor de care nu este legat printr-un contract
de munca, si sa ateste regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare ale unei entitati.
41. Care sunt normele de referinta in auditul situatiilor financiare?
n auditul situatiilor financiare ale unei entitati sunt folosite doua categorii de norme de referinta: norme contabile si norme de audit.
42. Ce sunt si ce rol joaca normele de audit?
Normele (standardele) de audit reprezinta un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesionala la care se refera auditorul
pentru calificarea muncii sale. Acestea pot fi:
- Standardele Internationale de Audit (ISA), Practicile Internationale de Audit (IAPS), Standardele Internationale privind
Angajamentele de Revizuire (ISRE), Standardele Internationale privind Angajamentele de Asigurare (ISAE), Standardele
Internationale pentru Misiuni Conexe (ISRS) emise de Consiliul pentru Standarde de Audit si Asigurari (IAASB) din cadrul Federtiei
Internationale a Contabililor (IFAC);
- normele nationale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate in domeniu.
Normele de audit permit tertilor sa aiba asigurarea ca opinia auditorului va fi emisa in functie de criterii de calitate omogene; ele
permit insa si auditorului sa defineasca scopurile pe care le are de atins prin punerea in lucru a celor mai potrivite tehnici.
Normele de audit se clasifica in trei categorii, acoperind intreaga activitate a auditorului:
- norme profesionale de lucru;
- norme de raportare;
- norme generale de comportament.
Normele de audit permit tertilor sa aiba asigurarea ca opinia auditorului va fi emisa in functie de criterii de calitate omogene; ele
permit auditorului si sa defineasca scopurile pe care le are de atins prin punerea in lucru a celor mai potrivite tehnici.
43. Ce sunt si ce rol au normele contabile?
Normele (standarde) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilitatii care sunt, de regula,
organisme de interes public, autonome.
Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaza si utilizeaza situatiile financiare. Entitatile
care au obligatia de a stabili situatii financiare sunt cele prevazute la art. 1 din Legea Contabilitatii. Cei care controleaza sunt
prevazuti prin legislatia fiecarei tari (auditori, cenzori) si au ca referinta in activitatea lor normele contabile.
Situatiile financiare sunt destinate sa satisfaca nevoile comune de informatii ale unei game largi de utilizatori. Pentru multi utilizatori
aceste situatii financiare constituie singura sursa de informatii complementare care sa le satisfaca nevoile.
Aceste situatii financiare trebuie sa fie stabilite potrivit uneia sau mai multora din referintele urmatoare:
- standarde internationale de raportare financiara;
- standarde sau norme contabile nationale;
- alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare.
Normele contabile internationale sunt stabilite de IASCF (Fundatia Comitetului pentru Standarde Internationale de Contabilitate) si
sunt denumite generic Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS) care cuprind:
- Standardele Internationale de Raportare Financiara emise de IASB (IFRS);
- Standardele Internationale de Contabilitate (IAS);
- standardele de interpretare emise de SIC sau IFRIC;
- alte documente emise de IASB, SIC sau IFRIC.
Norma contabila reprezinta o regula sau mai multe reguli constituite ca sistem de referinta pentru productia de informatii contabile
si validarea sociala a situatiilor financiare (rapoarte financiare, doc. ctb de sinteza sau bilant contabil).
Rolul normelor contabile: este de a asigura comparabilitatea in timp si spatiu a relevantei si credibilitatii a informatiilor contabile.
44. Ce este si cum se determina pragul de semnificatie?
Pragul de semnificatie reprezinta nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o
omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, precum si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei
financiare si a ptrimoniului intreprinderii.
Este nivelul de eroare sub care intelegerea si interpretarea situatiilor financiare nu vor fi afectate semnificativ.
Stablirea unor praguri de semnificatie permite:
- orientarea mai buna si planificarea misiunii;
- evitarea lucrarilor inutile;
- jusitificarea deciziilor referitoare la opinia emisa.
Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utlizate diferite elemente de referinta: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de
afaceri.
Definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de la inceputul activitatii sale sa aprecieze mai bine sistemele si conturile
susceptibile sa contina erori sau inexactitati semnificative, iar la sfarsitul misunii, sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a
descoperit trebuie sa ife corectate in cadrul exercitiului, in scopul de a putea emite o opinie fara rezerve.
Unele circumstante particulare trebuie avute in vedere la determinarea pragului de semnificatie:
- existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale;
- evolutia importanta de la un an la altul a unor posturi;
- capitaluri proprii sau rezultate anormale.
45. Riscul de audit: componente si relatiile intre acestea.
Pragul de semnificatie reprezinta nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o
omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, precum si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei
financiare si a ptrimoniului intreprinderii.
Este nivelul de eroare sub care intelegerea si interpretarea situatiilor financiare nu vor fi afectate semnificativ.
Stablirea unor praguri de semnificatie permite:
- orientarea mai buna si planificarea misiunii;
- evitarea lucrarilor inutile;
- jusitificarea deciziilor referitoare la opinia emisa.
Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utlizate diferite elemente de referinta: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de
afaceri.Definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de la inceputul activitatii sale sa aprecieze mai bine sistemele si
conturile susceptibile sa contina erori sau inexactitati semnificative, iar la sfarsitul misunii, sa aprecieze daca anomaliile pe care lea descoperit trebuie sa ife corectate in cadrul exercitiului, in scopul de a putea emite o opinie fara rezerve.
Unele circumstante particulare trebuie avute in vedere la determinarea pragului de semnificatie:
- existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale;evolutia importanta de la un an la altul a unor posturi;capitaluri
proprii sau rezultate anormale.
46. Ce este riscul legat de control?
Consta in faptul ca o eroare semnificativa intr-un cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri de
conturi sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenita, nici descoperita si corectata prin sistemul contabil si de control intern
utilizate.
In general auditorul fixeaza un nivel ridicat al riscului legat de control atunci cand:
- sistemele contabile si de control nu sunt aplicate corect;
- sistemul contabil si cel de control intern ale intreprinderii sunt considerate ca insuficiente.
47. Ce este riscul inerent?
Consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de operatiuni sa comporte erori semnificative, izolate sau impreuna cu
erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni, din cauza unui control intern insuficient.
48. Ce este riscul de nedetectare?
Riscul de nedescoperire consta in faptul ca controalele declansate de auditori nu reusesc sa descopere o eroare semnificativa in
soldul unui cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri sau categorii de operatiuni.
Nivelul riscului de nedetectare depinde de controalele proprii ale auditorului; riscul de nedetectare nu poate fi eliminat in totalitate,
oricare ar fi tehnicile si procedurile folosite de auditor.
Exista anumite relatii intre cele trei componente ale riscului de audit.
Riscul de nedetectare este invers proportional cu cumulul riscurilor inerente si riscurile legate de control. De exemplu, daca
riscurile inerente si cele legate de control sunt ridicate, trebuie fixat un nivel al riscului de nedetectare redus, astfel incat sa fie
redus cat mai mult riscul de audit si, invers, daca riscurile inerente si cele legate de control sunt slabe, auditorul va accepta un
nivel al riscului de nedetectare mai ridicat, reducand astfel riscul de audit.
Pe de alta parte, trebuie sesizata si relatia de invers-proportionalitate: dintre caracterul semnificativ si riscul de audit; cu cat pragul
de semnificatie este mai mare cu atat riscul de audit este mai mic si invers. Daca, de exemplu, auditorul constata ca pragul de
semnificatie acceptabil este redus, riscul de audit creste; atunci auditorul va putea:
- sa reduca nivelul riscului legat de control prin compensarea cu teste de proceduri mai dezvoltate sau suplimentare;
- sa reduca riscul de nedescoperire modificand natura, calendarul si intinderea controalelor proprii.
Riscul de nedetectare este riscul ca procedurile fundamentale de control utilizate de auditori sa nu detecteze o eroare existenta
intr-un sold sau categorie de tranzactii, eroare ce poate fi semnificativa.
50. Dati definitia auditului statutar si elementele principale ale acesteia.
Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor
financiare ale unei entitati in ansamblul lor, in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clar si complete a
pozitiei si situatiei financiare, precum si a rezultatelor obtinute de aceasta, prin raportarea la standardele nationale sau
internationale de audit.
Elemente fundamentale:
- profesionistul competent si independent trebuie sa fie profesionist contabil, care poate fi o persoana fizica sau o persoana
juridica;
- examinarea este exclusiva profesionala;
- obiectul examinarii efectuate de profesionistul contabil il constituie situatiile financiare ale entitatii, in totalitatea lor: bilant, cont
de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare, in functie de referentialul contabil aplicabil;
- scopul examinarii: exprimarea unei opinii motivate, responsabile si independente;
- obiectul opiniei: imagine fidela, clara si completa a pozitiei financiare, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de
entitatea auditata;
- criteriul de calitate in functie de care se face examinarea si se exprima opinia il constituie standardele nationale sau
internationale.
51. Ce este auditul financiar? Dar auditul statutar?
Auditul financiar este acela de a da posibilitatea auditorului de a-si exprima opinia, daca situatiile financiare sunt intocmite, sub
toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru general identificat de raportare financiara. Pentru exprimarea acestei
opinii, auditorul va folosi formula ofera o imagine fidela sau prezinta in mod corect sub toate aspectele semnificative, aceste
expresii fiind echivalente.
Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor
financiare ale unei entitati in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare si complete a pozitiei si situatiei
financiare precum si a rezultatelor obtinute de aceasta.
52. Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei entitati?
Obiectivele controlului intern sunt
A. protejarea activelor intreprinderii :
1. definirea responsabilitatilor
2. separarea sarcinilor si functiilor
3. descrierea functiilor
4. procedura acordarii imputernicirilor
B. asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile
1. modalitatea de intocmire si circulatie a documentelor justificative
2. organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii
3. organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului si a valorificarii acestuia
4. respectarea regulilor de intocmire a bilanturilor contabile
5. controalele de baza ale activitatii contabile
C. asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii
D. promovarea eficacitatii exploatarii
53. Care sunt elementele de baza ale controlului intern al unei entitati?
Elementele de baza ale controlului intern sunt:
a) existentea unui plan de organizare, cuprinzand :
- definirea cat mai precisa a sarcinilor
- definirea limitelor de competenta si a raspunderilor
- circulatia informatiilor
b) competenta si integritatea personalului sunt esentiale la nivelul directiunii
c) existenta unei documentatii satisfacatoare se refera la :
- producerea informatiilor
- arhivarea informatiilor
54. Explicati importanta separarii sarcinilor in organizarea controlului intern al unei entitati.
Separarea sarcinilor este necesar a fi facuta astfel incat sa permita controlul reciproc al executiei lor. Este de dorit sa se evite ca
una si aceeasi persoana sa poata comite o eroare sau o inexactitate iregularitate - avand posibilitatea de a o ascunde sau fara
ca alta persoana sa aiba posibilitatea de a o ascunde sau fara ca alta persoana sa aiba posibilitatea de a o descoperi.
Separarea functiilor, daca ele sunt mai mult sau mai putin numeroase, in functie de marimea intreprinderii, trebuie sa asigure
intotdeauna separarea a trei functii care, de regula, se regasesc in mai toate intreprinderile, respectiv cele privind:
- realizarea obiectivelor intreprinderii;
- protejarea sau conservarea patrimoniului;
- inregistrarea operatiilor sau contabilizarea lor.
55. Definiti auditul intern si controlul intern si relatia dintre acestea.
Auditul intern reprezinta acea componenta a auditului financiar care consta in examinarea profesionala efecutata de un
profesionist contabil competent si independent in vederea exprimarii unei opinii motivate in legatura cu validitatea si corecta
aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii (entitatii).
Auditul intern reprezinta un compartiment de control din cadrul entitatii care efectueaza verificari pentru aceasta; face parte din
controlul intern al entitatii si are ca obiective de baza verificarea eficacitatii sistemelor contabile si de control intern.
Auditul intern la o entitate se poate realiza prin compartimente distincte ale acesteia si, in acest caz, auditorul intern face parte din
structurile functionale ale entitatii economice sau sociale; auditul intern se poate realiza si pe baze contractuale cu o firma de audit
alta decat cea care efectueaza auditul asupra situatiilor financiare ale acestei entitati.
Controlul intern. Sistemul de control intern reperezinta un ansamblu de politici si proceduri puse in aplicare de conducerea unei
entitati in vederea asigurarii, in masura posibilului, a unei gestionari riguroase si eficiente a activitatilor acesteia; implica
respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea si detectarea fraudelor si erorilor, exactitatea si exhaustivitatea
inregistrarilor contabile si stabilirea la timp a informatiilor financiare.
Existenta unui sistem de control intern rational conceput si corect aplicat constituie o serioasa prezumtie asupra fiabilitatii conturilor
si a concordantei dintre datele contabilitatii si realitate.
56. Care sunt principalele obiective ale auditului intern?
intern sunt:
1. protejarea activelor intreprinderii;
2. asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile;
3. asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii;
4. promovarea eficacitatii exploatarii.
a) verificarea conformitatii activitatilor din entitatea auditata cu politicile, programele si managementul acestuia, in conformitate cu
prevederile legale;
b) evaluarea gradului de adecvare si aplicare a controalelor financiare si nefinanciare dispuse si efectuate de catre conducerea
unitatii in scopul cresterii eficientei activitatii entitatii;
c) evaluarea gradului de adecvare a datelor/informatiilor financiare si nefinanciare destinate conducerii pentru cunoasterea realitatii
din entitate:
d) protejarea elementelor patrimoniale bilantiere si extrabilantiere si identificarea metodelor de prevenire a fraudelor si pierderilor
de orice fel.
57.Abordari privind metodologia auditului statutar.
Practica internationala de audit cunoaste doua moduri de abordare a unei misiuni de audit statutar:
- abordare pe faze si etape (didactica si mai teoretica);
- abordare pe cicluri de control (mai operationala).
A. Abordarea pe faze si etape, cuprinde 3 faze si 10 etape.
1. Faza initiala
- este faza cunoasterii entitatii controlate si a planificarii misiunii de audit;
- se caracterizeaza prin aceea ca majoritatea activitatilor sunt desfasurate la sediul auditorului.
2. Faza controlului propriu zis:
- este faza controlului intern si a verificarii conturilor;
- se caracterizeaza prin aceea ca activitatile sunt desfasurate in teren.
3. Faza finalizarii lucrarilor si elaborarii raportului:
- este faza lucrarilor de inchidere si a elaborarii raportului de audit;
- se caracterizeaza prin aceea ca activitatile se desfasoara la sediul auditorului.
B. Abordarea pe cicluri de control
Abordarea pe cicluri de control presupune succesiunea pricipalelor faze si etape ale auditului in cadrul fiecarui ciclu. Misiunea de
audit cuprinde 14 cicluri, in cadrul fiecarui ciclu urmarind 3 faze succesice: cunoasterea operatiilor, evaluarea controlului intern si
controlul conturilor: cumparari-furnizori, imobilizari corporale si necorporale, vanzari-clienti, stocuri si productie in curs, trezorerie,
imobilizari financiare, imprumuturi si obligatii financiare, fonduri improprii, peersonal si sociale, impozite si taxe, alte pasivea, alte
active, alte venituri si cheltuieli, estimari contabile.
58.Controlul de calitate in audit.
Reprezinta un ansamblu de masuri luate de organismele profesionale, care vizeaza analiza modului de organziare si functionare a
unui cabinet si aprecierea modului de aplicare in cadrul cabientului a standardelor internationale si a normelor profesionale emise
de aceste organisme.
Obiective:
Oferirea catre public a unei bune perceptii despre calitatea serviciilor;
Armonizarea comportamentelor profesionale ale mebrilor;
Contribuirea la buna organizare a cabinetelor si la perfectionarea metodelor de lucru;
Aprecierea modului de aplicare a regulilor si normelor profesionale;
Dezvoltarea solidaritatii in randul profesiei, prin favorizarea caontactelor dintre colegi, apropierea si respectul profesionistilor
fata de organismul profesional.
Principiile fundamentale care stau la baza organziarii controlului de calitate sunt: universalitatea, confidentialitatea, colegialitate,
adaptarea controlului si urmarirea.
Documentele europene prevad ca activitatea de control al calitatii poate fi organizata si exercitata prin doua metode:
- controale colegiale mmbrii activi ai profesiei sunt desemnati drept colegi care efectueaza controlul;
- controale prin personal angajat sunt persoane angajate de o organizatie profesionala sau o autoritate de reglementare care
gireaza sistemul de control si efectueaza controlul de calitate.
1. Care sunt principalele misiuni speciale si misiuni conexe ale profesionistilor contabili?
Misiunile de audit cu scop special, se pot referi la:
Situatii financiare stabilite dupa un referential contabil diferit de standardele internationale de raportare financiara si de normele
nationale;
Conturi sau elemente de bilant sau rubrici din situatiile financiare;
Respectarea clauzelor contractuale;
Situatii financiare consolidate.
59. Prezentati cel putin 7 caracteristici ale auditului statutar care-l deosebesc de auditul contractual.
Audit statutar
Audit contractual
1 Numirea se face de catre AGA
Numire de catre management
2 Misiunea este plurianuala sau recurenta
Misiune cel mult anuala
3 Se emite un raport de audit
Se pot emite diferite rapoarte
4 Se supune anumitor prevederi din Codul etic al Reglementarile etice nu sunt la fel de restrictive
profesiei
5 Misiunea este permanenta
Misiune punctuala
6 Misiunea se efectueaza prin sondaj din cauza Misiunea poate presupune verificari totale
multitudinii de operatiuni ce trebuie verificate
7 Nu poate avea imixtiuni in gestiunea unitatii
Poate avea natura unei consultante
60. Prin ce se deosebeste o misiune de audit bazata pe proceduri convenite de o misiune de audit statutar?
Misiune de audit pe baza de proceduri Audit statutar
convenite
1 Nici o asigurare
Asigurare ridicata, dar nu absoluta
2 Procedurile puse in lucru de auditor sunt Procedurile sunt standardizate, clientul ne avand nici
definite de catre auditor de comun acord cu un rol in stabilirea lor
clientul si cu toti beneficiarii rezultatelor acestei
lucrari
3 Destinatarii sunt exclusiv partile care au Destinatarii sunt AGA si alti terti
convenit procedurile puse in lucru
61. Care sunt caracteristicile unei misiuni de compilare?
Misiune de compilare
Audit statutar
1 Nici o asigurare
Asigurare ridicata, dar nu absoluta
2 Auditorul pune in aplicare cunostintele sale de Serviciul este un audit
contabilitate si nu pe cele din domeniul
auditului
3 Scopul este acela de a strange, a grupa si a Scopul este emiterea raportului de audit
sintetiza informatiile prin elaborarea situatiilor
financiare
64. Care este sfera de cuprindere a misiunilor de audit speciale?
Misiunile de audit speciale pot avea ca obiect:
situatiile financiare stabilite dupa un referential contabil diferit de standardele internationale de raportare financiara si de
normele nationale;
conturi sau elemente de bilant sau rubrici din situatiile financiare (denumirea acceptata e de rubrica din situatiile financiare);
respectarea clauzelor contractuale;
situatiile financiare condensate (rezumate).
65. Prin ce se caracterizeaza raportul auditorului asupra respectarii clauzelor contractuale?
Raportul sau se refera exclusiv la respectarea clauzelor care vizeaza aspecte contabile si financiare (de exemplu, metode de
evaluare si de prezentare).
66. Prin ce se caracterizeaza raportul auditorului asupra situatiilor financiare condensate?
Este emis numai in cazul in care anterior a fost emis, de catre acelasi auditor, un raport de audit asupra situatiilor financiare in
ansamblul lor. Raportul trebuie sa permita identificarea situatiilor financiare auditate din care s-au nascut situatiile financiare
condensate. Trebuie facuta referire la data raportului de audit asupra situatiilor financiare in ansamblul lor si la tipul de opinie
exprimata in acel raport. Este necesara mentiunea ca, pentru o buna intelegere a rezultatelor si situatiilor financiare ale entitatii,
situatiile financiare condensate trebuie citite impreuna cu situatiile financiare in ansamblul lor si cu raportul de audit asupra
acestora.
Opinia auditorului, in acest caz, poate face obiectul unui raport distinct sau poate fi inclusa in raportul auditorului.
67. Care sunt elementele de baza ale unui raport asupra situatiilor financiare condensate?
- titlul;
- destinatarul;
- identificarea situatiilor financiare auditate din care s-au nascut situatiile financiare condensate;
- o referire la data raportului de audit asupra situatiilor financiare in ansamblul lor si la tipul de opinie exprimata in acel raport;
- o opinie care sa indice daca informatiile cuprinse in situatiile financiare condensate sunt in concordanta cu situatiile financiare
auditate din care s-au nascut;
- daca auditorul a emis o opinie modificata asupra situatiilor financiare in ansamblul lor, raportul trebuie sa mentioneze ca, desi
situatiile financiare condensate sunt in concordanta cu situatiile financiare in ansamblul lor, acestea provin din situatii financiare
care au facut obiectul unui raport de audit modificat;
- mentiunea ca, pentru o buna intelegere a rezultatelor si situatiilor financiare ale entitatii, situatiile financiare condensate trebuie
citite impreuna cu situatiile financiare in ansamblul lor si cu raportul de audit asupra acestora;
- data raportului; adresa auditorului si semnatura lui.
68. Raportul asupra unor rubrici din situatiile financiare.
Acest raport nu se refera la situatiile financiare in ansamblul lor, ci doar la una sau mai multe rubrici din situatiile financiare
(creante, stocuri, constituirea unui provizion etc.). n consecinta, opinia auditorului se va referi numai la rubrica sau la rubricile
auditate.
Raportul trebuie sa mentioneze referentialul contabil pe baza caruia a fost auditata rubrica respectiva din situatiile financiare.
Atunci cand auditorul a formulat o opinie defavorabila sau o imposibilitate de exprimare a opiniei asupra situatiilor financiare in
ansamblul lor, el poate emite o altfel de opinie in raportul asupra unei rubrici numai daca aceasta rubrica nu constituie o parte
semnificativa a acestor situatii financiare
69. Misiunea de examinare a informatiilor financiare previzionale: caracteristici.
- o astfel de misiune nu trebuie acceptata sau continuata de auditor decat atunci cand este evident ca ipotezele sunt realiste sau
cand informatiile financiare previzionate sunt adecvate scopurilor pentru care au fot pregatite;
- auditorul si clientul trebuie sa convina termenii misiunii fiind indicata existenta unei scrisori de misiune sau a uni contract cu
clauze clare;
- auditorul trebuie sa se asigure ca au fost avute in vedere toate ipotezele semnificative pentru pregatirea informatiilor financiare
previzionate; de fapt, el va emite o opinie asupra caracterului rezonabil al ipotezelor retinute de conducere, opinie care are un nivel
de asigurare moderata
- auditorul trebuie sa stabileasca in ce masura informatiile financiare istorice sunt fiabile;
- este obligatorie obtinerea unei scrisori de afirmare din partea conducerii cu privire la: utilizarea informatiilor previzionate,
exhaustivitatea ipotezelor retinute, acceptarea responsabilitatii pentru informatiile financiare previzionate;
- raportul trebuie sa contina, pe langa elementele valabile si in cazul altor tipuri de rapoarte: referirea la gradul de difuzare a
acestor informatii, exprimarea unei asigurari negative ca ipotezele constituie o baza rezonabila pentru informatiile financiare
previzionate, ca informatiile...au fost corect pregatite, un avertisment asupra riscurilor de nerealizare a rezultatelor prezentate prin
aceste informatii previzionate.
70. Explicati termenii de previziuni si proiectii in audit.
Previziunile desemneaza informatiile financiare previzionale elaborate pe baza de ipoteze referitoare la evenimente viitoare pe
care conteaza conducerea si in functie de care aceasta a stabilit actiunile intreprinse pentru pregatirea acestor informatii (ipotezele
sau estimarile cele mai plauzibile).
Proiectiile desemneaza informatiile financiare prospective bazate pe ipoteze referitoare la evenimente viitoare si la actiuni ale
conducerii care pot sau nu sa se produca, precum si pe combinarea estimarilor celor mai plauzibile cu ipotezele.
71. Obiectivul si principiile generale ale unei misiuni de examen limitat (revizuire).
Obiectivul unei misiuni de examen limitat este sa permita auditorului sa concluzioneze pe baza de proceduri care nu pun in lucru
toate diligentele necesare pentru un audit ca nici un fapt semnificativ nu a fost descoperit care sa-l faca sa creada ca situatiile
financiare au fost stabilite in toate aspectele lor semnificative conform unui referential contabil identificat (asigurare negativa).
Auditorul trebuie sa respecte regulile de etica inscrise in Codul etic, si anume: independenta, integritatea, obiectivitatea,
competenta profesionala, confidentialitatea, profesionalismul si respectul fata de normele tehnice si profesionale.
Auditorul trebuie sa planifice si sa execute examenul limitat fiind constient ca pot exista anumite circumstante care sa conduca la
anomalii semnificative in situatiile financiare.
Pentru a exprima o asigurare negativa in raportul sau asupra situatiilor financiare (examen limitat), auditorul trebuie sa reuneasca
elemente probante suficiente si adecvate in vederea fondarii concluziilor folosind in mod esential proceduri constand in cereri de
informatii sau de explicatii, precum si proceduri analitice.
O misiune de examen limitat furnizeaza un nivel de asigurare moderata ca informatiile examinate nu contin anomalii semnificative;
asigurarea este negativa.
Termenii si conditiile realizarii unei misiuni de examen limitat se convin de auditor si de clientul sau; acestia se inscriu intr-o
scrisoare de misiune sau in contractul de prestari servicii de audit.
72. Proceduri de realizare a unei misiuni de examen limitat.
- cunoasterea activitatilor intreprinderii si ale sectorului din care face parte;
- analiza principiilor si practicilor contabile urmate de intreprindere;
- analiza procedurilor practicate de intreprindere pentru contabilizarea, clasificarea si intocmirea documentelor de sinteza,
strangerea informatiilor ce vor fi inscrise in notele anexe si pregatirea situatiilor financiare;
- aplicarea procedurilor analitice destinate identificarii variatiilor, tendintelor si elementelor neobisnuite, constand in mod deosebit
in:
compararea situatiilor financiare cu cele ale exercitiilor precedente;
compararea situatiilor financiare cu situatiile bugetare ale perioadei si cele previzionale;
studiul diferentelor dintre cifrele inscrise in situatiile financiare pentru anumite rubrici si cele planificate cu cele realizate de alte
intreprinderi din acelasi sector.
n cazul in care auditorul considera ca informatiile supuse examenului limitat pot contine anomalii semnificative, el trebuie sa puna
in lucru proceduri complementare sau mai extinse.
73. Norme de raportare in cazul unei misiuni de examen limitat (revizuire).
Raportul de examen limitat trebuie sa contina o concluzie scrisa, clar exprimata, sub forma unei asigurari negative, in sensul ca
auditorul trebuie sa precizeze ca nu a descoperit fapte care sa-l faca sa gandeasca ca situatiile financiare nu dau o imagine fidela
conform unui referential contabil identificat.
Daca auditorul a descoperit fapte care afecteaza imaginea fidela conform referentialului contabil identificat, el trebuie sa descrie
aceste fapte si, in masura in care este posibil, sa cuantifice incidentele asupra situatiilor financiare si, in acest caz:
- fie insoteste asigurarea negativa de o rezerva;
- fie pune o concluzie nefavorabila indicand ca situatiile financiare nu dau o imagine fidela conform.....(daca faptele descoperite
au o incidenta atat de semnificativa asupra situatiilor financiare incat o rezerva nu este suficienta pentru a califica natura
incompleta sau inselatoare a situatiilor financiare).
Daca exista o limitare importanta a intinderii examenului limitat, auditorul descrie aceasta situatie si:
- fie insoteste asigurarea negativa de o rezerva privind eventualele ajustari care ar fi trebuit facute daca nu ar fi existat limitarea
respectiva;
- fie nu furnizeaza vreo asigurare, daca incidentele limitarii intinderii examenului limitat sunt semnificative si privesc mai multe
rubrici ale situatiilor financiare.
Raportul trebuie sa descrie intinderea misiunii permitandu-i celui care il citeste sa inteleaga natura lucrarilor realizate si ca opinia
nu este una de audit.
74. Raportarea unei misiuni de compilare.
Raportul asupra unei misiuni de compilare trebuie sa contina urmatoarele elemente:
- titlul;
- destinatarul;
- o mentiune confirmand ca misiunea s-a derulat conform cu Standardele Internationale de Audit aplicabile misiunilor de
compilare sau normelor si practicilor nationale;
- daca este cazul, indicarea faptului ca auditorul nu este independent de intreprindere;
- identificarea informatiilor financiare cu precizarea ca ele rezulta din detaliile furnizate de conducerea intreprinderii;
- o mentiune indicand responsabilitatea conducerii intreprinderii pentru informatiile financiare compilate de catre auditor;
- o mentiune ca misiunea de compilare nu reprezinta nici un audit, nici un examen limitat si, in consecinta, nici o asigurare nu
este furnizata;
- daca este cazul, un paragraf asupra diferentelor semnificative mentionate in anexe fata de referentialul contabil utilizat;
- data; adresa si semnatura auditorului.
Pe fiecare pagina a informatiilor financiare compilate sau pe prima pagina a situatiilor financiare compilate se face na din
mentiunile: neauditate sau compilate fara audit, nici examen limitat.
75. Prezentati 5 situatii de amenintare la adresa independentei.
- interesul propriu;slabirea autocontrolului;renuntarea la propriile convingeri;manifestarile de familiarism;actiunile de intimidare.
77. Interesul propriu amenintare la adresa independentei.
Interesul propriu semnifica faptul ca un cabinet, o societate sau membrii acestora ar putea beneficia de un interes (participare)
financiar din partea clientului sau un interes propriu al acestor cabinete intra in conflict cu clientul respectiv. Exemple:
- participare financiara directa sau indirecta la capitalul propriu al clientului respectiv;
- un imprumut sau o garantie la sau de la un client sau de la persoane care gestioneaza patrimoniu clientului;
- onorarii totale provenind de la un singur client;
- preocupare cauzata de posibilitatea pierderii unui contract (misiune);
- relatii de afaceri cu clientul (altele);
- potentiala angajare ca salariat al clientului;
- onorarii neprevazute in contractul de audit sau de prestari de servicii profesionale;
78. Slabirea autocontrolului - amenintare la adresa independentei.
Apare atunci cand unul din membrii cabinetului/societatii a fost anterior una din persoanele care a gestionat patrimoniul clientului si
din aceasta pozitie poate exercita o influenta semnificativa asupra nivelului de asigurare al angajamentului fata de client. Exemple:
- un membru al cabinetului/societatii este sau a fost recent una din persoanele care a gestionat patrimoniul clientului;
- un membru al cabinetului/societatii este sau a fost recent un angajat al clientului intr-o pozitie din care poate exercita o influenta
semnificativa directa asupra nivelului de certitudine asigurare - a contractului fata de client;
- prestarea de servicii pentru un client al carui contract de audit sau de non-audit poate afecta direct nivelul certitudinii (asigurarii)
profesionistului fata de client;
- pregatirea datelor originale utilizate la generarea situatiilor financiare sau pregatirea unor inregistrari care fac obiectul nivelului
de asigurare a profesionistului contabil fata de client.
79. Renuntarea la convingeri - amenintare la adresa independentei.
Apare atunci cand cabinetul/societatea sau un membru al acestuia promoveaza sau poate fi perceput a promova situatia sau
opinia unui client pana in punctul in care obiectivitatea sa este sau poate fi inteleasa ca fiind compromisa. Acesta ar putea fi cazul
in care cabinetul/societatea sau un membru al acestuia si-au subordonat rationamentul profesional aceluia al clientului. Exemple:
- a se ocupa cu sau a fi promotor al actiunilor sau al altor titluri de valoare ale clientului;
- a actiona ca un avocat sau consilier al clientului in litigiile lui sau in rezolvarea neintelegerilor cu terte parti.
80. Manifestarile de familiarism - amenintare la adresa independentei.
Au loc in virtutea unor relatii mai stranse cu un client, cand cu cei care gestioneaza patrimoniul sau angajatii acestuia,
cabinetul/societatea sau membrul acestora devine prea intelegator fata de interesele clientului. Exemple:
- un membru al cabinetului are un membru de familie (afin) sau o ruda apropiata care are o functie de raspundere in
intreprinderea client;
- un membru al cabinetului are un afin sau o ruda apropiata care, ca angajat al clientului, este in masura sa exercite o influenta
directa si importanta asupra realizarii obiectului contractului incheiat cu clientul;
- un fost partener al cabinetului/societatii a devenit o persoana care gestioneaza patrimoniul clientului sau este angajat al
clientului, care ar putea exercita o influenta directa si importanta asupra realizarii obiectului contractului incheiat cu clientul;
- asociere de lunga durata a unui membru al cabinetului/societatii cu un client al acestora;
- acceptare de daruri sau ospitalitate, in afara de cazurile cand valoarea acestora este nesemnificativa, de catre membrii
cabinetului/societatii de la client.
81. Actiuni de intimidare - amenintare la adresa independentei.
Au loc atunci cand un membru al cabinetului/societatii poate fi impiedicat sa actioneze obiectiv si sa exercite prudenta
profesionala, prin amenintari reale sau percepute, de la persoanele care gestioneaza patrimoniul sau de la angajatii clientului.
Exemple:
- cererea din partea clientului catre cabinet de a inlocui un membru al acestuia, in cazul unui dezacord de aplicare a unui
principiu de contabilitate;
- presiunea din partea clientului de a reduce necorespunzator cantitatea de munca executata de membrii cabinetului, in scopul
reducerii onorariilor.
82. Protejarea independentei prin normele legale si profesionale.
Masurile de protectie create de profesie, legislatie sau reglementari includ, dar nu sunt limitate la:
- cerinte educationale, de formare si experienta la intrarea in profesie;
- cerinte de dezvoltare profesionala continua;
- reglementari de guvernare corporativa;
- standarde profesionale;
- proceduri disciplinare si de monitorizare profesionala;
- examinarea externa a rapoartelor, evaluarilor, comunicatelor sau informatiilor unui profesionist contabil de catre o terta parte
imputernicita prin lege.
83. Protejarea independentei prin cauze contractuale cu clientul.
b) ar contine declaratii sau informatii furnizate neglijent sau fara nici o cunoastere reala a faptului ca ele sunt adevarate sau false,
c) ar omite sau ascunde informatia ceruta a fi prezentata si o asemenea omitere sau ascundere poate induce in eroare autoritatile
fiscale.
5. Un profesionist contabil poate pregati declaratiile fiscale implicand folosirea estimarilor daca o asemenea practica este in
general admisa sau daca circumstantele date nu permit obtinerea de informatii exacte. Atunci cand sunt folosite estimarile, ele
trebuie sa fie prezentate in asa fel incat sa nu lase impresia ca aceste date sunt exacte. Profesionistul contabil trebuie sa fie
convins ca sumele estimate sunt rezonabile in aceasta situatie.
6. Un profesionist contabil, in mod obisnuit, se poate baza in pregatirea unei declaratii fiscale pe informatia furnizata de client sau
angajator, in cazul in care informatia pare rezonabila. Cu toate ca nu se cere examinarea sau revizuirea documentelor, ori a altor
evidente in sprijinirea informatiei, profesionistul contabil trebuie sa incurajeze, atunci cand este cazul, furnizarea acestor date.
n plus, profesionistul contabil:
- trebuie sa foloseasca atunci cand este posibil declaratiile fiscale ale clientului din anii anteriori;
- este necesar sa faca in mod rezonabil verificari, atunci cand informatia prezentata pare sa fie incorecta sau incompleta;
- este incurajat sa faca referiri la registrele si inregistrarile operatiunilor respective.
7. Cand un profesionist contabil descopera o eroare sau o omisiune in declaratia fiscala a anului anterior (cu care poate sa fie
asociat sau nu profesionistul contabil) sau ca nu s-a completat sau nu s-a inregistrat declaratia fiscala ceruta, el trebuie:
- sa il sfatuiasca prompt pe client sau angajator in legatura cu eroarea sau omisiunea si sa recomande informarea autoritatilor
fiscale. n mod normal profesionistul contabil nu este obligat sa informeze autoritatile fiscale, iar aceasta nu poate fi facuta fara
permisiunea clientului sau angajatorului;
- daca clientul sau angajatorul nu corecteaza eroarea, profesionistul contabil:
0 trebuie sa informeze clientul sau angajatorul ca nu este posibil sa lucreze pentru ei in legatura cu acea declaratie sau cu alte
informatii prezentate autoritatilor; si
1 trebuie sa ia in consideratie daca continuarea misiunii sale cu clientul sau angajatorul este in concordanta cu responsabilitatile
sale profesionale.
- daca profesionistul contabil ajunge la concluzia ca poate fi continuata relatia profesionala cu clientul sau cu angajatorul, trebuie
luate toate masurile rezonabile pentru a se asigura ca eroarea nu este repetata in declaratiile fiscale viitoare;
- in imprejurarea in care profesionistul contabil a incetat sa mai actioneze pentru client sau pentru angajator el trebuie sa comunice
decizia sa clientului sau angajatorului si nu trebuie sa dea informatii tertilor, fara consimtamantul clientului sau al angajatorului, cu
exceptia cazului in care aceasta i se cere prin lege.
87. Cum explicati responsabilitatile etice ale profesionistilor utilizati in cadrul unei misiuni de audit de baza?
Cerintele etice aplicabile profesionistilor contabili cer ca acestia sa asigure cea mai inalta calitate prestarii serviciilor profesionale si
sa mentina increderea publicului in profesie.
Codul etic al profesionistilor contabili recunoaste ca obiectivele profesiunii contabile sunt stabilite astfel incat un profesionist
contabil sa indeplineasca cele mai inalte standarde de profesionalism, sa atinga cele mai inalte niveluri de performanta si sa
raspunda cerintelor interesului public. Realizarea acestor obiective presupune satisfacerea a patru cerinte de baza:
- Credibilitatea. n intreaga societate exista nevoia de credibilitate in informatie si in sistemele de informatii.
- Profesionalism. Exista o necesitate pentru clienti, patroni si alte parti interesate de a putea fi clar identificate persoanele
profesioniste in domeniul contabil.
- Calitatea serviciilor. Este nevoie de asigurarea ca toate serviciile obtinute din partea profesionistului contabil, sunt executate la
standardul cel mai ridicat de performanta.
- ncredere. Utilizatorii serviciilor profesionistilor contabili trebuie sa se poata simti incredintati ca exista un cadru al eticii
profesionale care guverneaza prestarea acestor servicii.
Necesitatea de a asigura apararea onoarei si independentei Corpului si de a conferi lucrarilor membrilor sai autoritate impune
acestor profesionisti contabili sa aiba calitati esentiale, cum sunt:
- stiinta, competenta si constiinta;
- independenta de spirit si dezinteres material;
- moralitate, probitate si demnitate.
Se impune ca fiecare membru al Corpului sa faca efortul necesar dezvoltarii acestor calitati si indeosebi:
a) sa isi dezvolte necontenit cultura, nu numai profesionala, dar si cunostintele de cultura generala, singurele capabile sa-i
intareasca discernamantul;
b) sa acorde fiecarei tranzactii si situatii examinate toata atentia si timpul necesar pentru a-si fundamenta o opinie personala,
inainte de a face propuneri;
c) sa isi exprime opinia fara nici o retinere fata de dorinta, chiar ascunsa, a celui ce il consulta si sa se pronunte cu sinceritate, fara
ocolisuri, exprimandu-si, daca e nevoie, rezervele necesare asupra valorii ipotezelor si concluziilor formulate;
d) sa nu dea niciodata ocazia de a se afla in situatia de a nu putea sa isi exercite libertatea de gandire sau de a fi supus ingradirii
indatoririlor sale;
e) sa considere ca independenta sa trebuie sa isi gaseasca manifestarea deplina in exercitarea profesiei si in protejarea ei, cu
respectarea integrala a dispozitiilor legale si regulilor stabilite de Corp.
88. Prezentati pe scurt continutul sectiunii a 8-a din Codul etic national al profesionistilor contabili.
Sectiunea a 8-a se refera la independenta liber profesionistilor contabili. Obiectivul acestei sectiuni este de sprijini
cabinetele/societatile profesionistilor independenti si pe membrii acestora in ce priveste:
- identificarea amenintarilor la adresa independentei;
- evaluarea acestor amenintari si stabilirea importantei lor;
- in cazul in care aceste amenintari sunt importante, aplicarea masurilor de prevedere corespunzatoare in vederea eliminarii sau
reducerii acestora la un nivel acceptabil;
Pentru aceasta, sunt stabilite principiile pe care trebuie sa le utilizeze profesionistii contabili pentru identificarea si evaluarea
acestor amenintari, precum si pentru a identifica, utilizand rationamentul profesional, masurile ce se impun pentru eliminarea sau
reducerea amenintarilor la un nivel acceptabil.
89. Explicati scopul si obiectivele controlului de calitate al serviciilor de audit.
Scopul controlului de calitate il reprezinta analiza modului de organizare si functionare a unui cabinet si aprecierea modului de
aplicare in cadrul cabinetului a standardelor internationale si a normelor emise de organismele profesionale.
Obiectivele urmarite prin controlul de calitate sunt:
- sa ofere publicului o buna perceptie despre calitatea serviciilor;
- sa armonizeze comportamentele individuale ale membrilor;
- sa contribuie la buna organizare a cabinetelor si la perfectionarea metodelor de lucru;
- sa aprecieze modul de aplicare a regulilor si normelor profesionale;
- sa dezvolte solidaritatea in randul profesiei (prin favorizarea contactelor intre colegi), apropierea si respectul profesionistilor fata
de organismul profesional.
90. Controlul de calitate la nivelul organismului profesional.
Principiile fundamentale care stau la baza organizarii controlului de calitate sunt: universalitatea, confidentialitatea, colegialitatea,
adaptabilitatea si armonizarea. Recomandarea CEE din 15 noiembrie 2000 prevede ca activitatea de control al calitatii poate fi
organizata si exercitata in doua forme: control colegial si control prin personal angajat. n ambele forme trebuie asigurata calitatea
controlorilor si obiectivitatea lor.
Regulile aplicabile se refera la:
- cine poate fi controlat;
- selectarea auditorilor astfel incat la finele unei perioade toti auditorii sa fie controlati;
- efectuarea controlului la cat mai multe birouri ale societatii de audit;
- perioada controlata, care nu poate depasi 6 ani (10 ani la societatile mici, la care nu s-au constatat deficiente);
- misiunile de verificare a situatiilor financiare incredintate cabinetelor respective, dar si sistemul de control intern din cadrul
cabinetului;
- elementele pe care se sprijina controlorul in aprecierea activitatii cabinetului verificat: calitatea elementelor probante,
respectarea normelor de audit, respectarea normelor deontologice (mai ales independenta), calitatea rapoartelor;
- supravegherea publica a profesiei (prin reprezentanti ai Ministerului Finantelor Publice);
- aplicarea sanctiunilor disciplinare;
- confidentialitate;
- experienta si formarea continua a controlorilor de calitate;
- independenta si obiectivitatea controlorului de calitate.
91. Controlul de calitate la nivelul cabinetului de audit.
Obiectivele politicilor de control de calitate adoptate de catre un cabinet sau o societate sunt urmatoarele:
- exigente profesionale: personalul cabinetului sau societatii trebuie sa se conformeze principiilor de independenta, integritate,
obiectivitate, confidentialitate si profesionalism inscrise in Codul etic;
- aptitudini si competente: nivelul de instruire si formare a personalului cabinetului sau societatii trebuie sa-i permita acestuia sa
se achite in mod corect si complet de sarcinile pe care le primeste in cadrul unei misiuni de audit;
- repartizarea lucrarilor: lucrarile de audit vor fi incredintate personalului care dispune de pregatirea si experienta necesare;
- delegarea: conducerea, supervizarea si revederea lucrarilor realizate la toate esantioanele permit obtinerea unei asigurari
rezonabile ca lucrarile efectuate raspund normelor de calitate stabilite;
- consultarea: de fiecare data, cand este necesar, vor fi consultate persoanele competente din interiorul sau din exteriorul
cabinetului;
- acceptarea si pastrarea clientilor: lista clientilor potentiali si existenti va fi revizuita periodic, sub aspectele legate de
independenta cabinetului si capacitatea sa de a satisface cererea clientilor;
- control: eficacitatea si adaptarea politicilor si procedurilor de control de calitate trebuie controlate periodic;
- coordonarea si supravegherea lucrarilor: colaboratorii carora li se incredinteaza diferite lucrari trebuie informati de
responsabilitatile lor si de obiectivele si procedurile ce trebuie urmarite;
- revizuirea lucrarilor: lucrarile realizate de fiecare colaborator sunt revazute de catre un profesionist cu un nivel de competenta
cel putin echivalent.
Nivelul, calendarul si intinderea politicilor si procedurilor de control de calitate ale unui cabinet depind de factori ca: felul si
importanta activitatii sale, dispersia geografica, nivelul de organizare, costuri etc.
92. Explicati semnificatia datarii raportului.
Raportul trebuie sa poarte data de la sfarsitul lucrarilor de audit. Cititorul este astfel informat ca auditorul a apreciat efectele
evenimentelor si tranzactiilor intervenite pana la acea data si de care el a avut cunostinta asupra situatiilor financiare.
ntrucat responsabilitatea auditorului consta in emiterea unui raport asupra situatiilor financiare pregatite si prezentate de
conducerea societatii, raportul sau nu trebuie sa poarte o data anterioara celei la care situatiile financiare au fost aprobate.
93. Cazuri de dezacord cu conducerea intreprinderii.
Dezacordul reprezinta o iregularitate contabila pe care conducerea intreprinderii refuza sa o corecteze. Pot constitui dezacorduri:
- insuficienta ajustarilor pentru deprecierile de stocuri si de creante;
- stocuri supraevaluate sau subevaluate din cauza unor erori in calculul costurilor productiei sau in determinarea marimii stocului
(cantitatilor);
- nerespectarea principiului independentei exercitiilor;
- neluarea in considerare a evenimentelor posterioare inchiderii exercitiului care confirma sau infirma o situatie existenta la data
inchiderii exercitiului;
- neluarea in considerare a principiului prudentei prin supraevaluarea activelor;
- erori in clasarea tertilor (clienti incerti mentinuti in categoria clientilor obisnuiti)
94. Rolul si continutul notei de sinteza.
Nota de sinteza are rolul de recapitula toate punctele importante ale lucrarilor efectuate, de la cunoasterea intreprinderii pana la
controlul conturilor, care pot avea o incidenta asupra deciziei finale.
Nota de sinteza este intocmita pe o foaie de lucru care presupune:
- o referire la foaia de lucru in care punctul retinut ca important este dezvoltat;
- o descriere sumara a punctului respectiv;
- pozitia auditorului (punctul sau de vedere).
Descrierea punctelor respective se va referi la toate elementele importante ale desfasurarii lucrarilor si in special la:
- problemele tehnice intalnite si maniera in care au fost rezolvate;
- punctele in suspensie care necesita primirea unei informatii complementare;
- domeniile care necesita o luare de pozitie si o decizie finala a auditorului;
- o lista a modificarilor propuse, evidentiindu-le pe cale care au fost contabilizate si distinct pe cele care inca nu a fost acceptate
de intreprindere.
95. Rolul si continutul chestionarului de sfarsit de misiune.
Chestionarul de sfarsit de misiune permite obtinerea asigurarii ca toate elementele necesare formularii opiniei asupra situatiilor
financiare au fost reunite, ca normele au fost respectate si ca dosarele de lucru sunt complete. Fiind un document intern al
auditorului, chestionarul de sfarsit de misiune poate contine un numar de intrebari care depinde de marimea, structura si
experienta cabinetului de audit, de natura misiunii, precum si de faptul de a fi vorba de o prima misiune de audit la acel client sau
clientul este mai vechi.
ntrebarile din chestionar trebuie sa recapituleze toate lucrarile ce trebuie efectuate potrivit standardelor, normelor si procedurilor
interne ale cabinetului si se pot grupa dupa cum urmeaza:
- intinderea lucrarilor;
- delegarea lucrarilor catre membrii echipei si supervizarea activitatii lor;
- continutul situatiilor financiare;
- raportarile;
- comunicarile cu conducerea intreprinderii;
- latura administrativa.
Chestionarul va servi la elaborarea notei de sinteza a misiunii.
96. Rolul si continutul scrisorii de afirmare.
Rolul scrisorii de afirmare este de a reduce riscul aparitiei unor neintelegeri intre auditori si conducatorii clientului, prin confirmarea
de catre acestia din urma a afirmatiilor orale. De asemenea, scrisoare de afirmare are rolul de a confirma afirmatiile verbale primite
de auditor cu privire la elementele semnificative ale situatiilor financiare, pentru care auditorul nu se poate astepta in mod rezonabil
sa obtina elemente probante.
Tot prin intermediul scrisorii de afirmare auditorul obtine dovada ca cei care conduc intreprinderea recunosc responsabilitatea lor in
intocmirea situatiilor financiare pe care le-au aprobat. Scrisoarea de afirmare permite instiintarea conducerii intreprinderii asupra
modului de influentare a situatiilor financiare de catre informatiile pe care numai ea le detine.
Exemple de elemente declarate intr-o scrisoare de confirmare:
- Nu avem cunostinta de nici o iregularitate privind conducerea sau salariatii care prezinta un rol important in definirea si
functionarea sistemului contabil si de control intern, susceptibile a avea o influenta semnificativa asupra situatiilor financiare.
- V-am prezentat toate registrele contabile, toata documentatia aferenta si toate procesele-verbale ale AGA, ale consiliului de
administratie, respectiv cele care s-au tinut la datele de.....si.....si..... .
- Confirmam ca situatiile financiare nu contin anomalii semnificative sau omisiuni.
- Societatea noastra s-a conformat tuturor prevederilor din acordurile contractuale a caror nerespectarea ar fi putut avea o
incidenta semnificativa asupra situatiilor financiare.
- Urmatoarele elemente au fost corect inregistrate si, dupa caz, in notele la situatiile financiare s-au dat explicatiile necesare:
pierderi din operatiuni de cumparari si vanzari, active date in garantie (ipotecate), active vandute.
- Nu avem nici un proiect sau intentii susceptibile sa altereze in mod semnificativ valoarea contabila sau clasificarea activelor si
pasivelor reflectate in situatiile financiare.
- Nu avem nici un plan de abandonare a unor linii de fabricatie si nici un stoc nu este contabilizat la o suma superioara valorii
sale nete de realizare.
- Societatea este proprietara tuturor activelor si nici unul nu a fost ipotecat, cu exceptia celor mentionate in nota.....la situatiile
financiare.
- Noi am inregistrat toate pasivele si angajamentele sau am dat explicatii in notele anexe, iar in nota anexa Y am indicat toate
garantiile acordate tertilor.
- Cu exceptia evenimentului constand in ........ descris in nota anexa Z, nici un eveniment posterior inchiderii exercitiului care sa
necesite o rectificare a situatiilor financiare nu s-a produs sau aceste evenimente au fost prezentate in notele anexate.
- Litigiul cu societatea K a fost reglat pentru o suma de ....... lei, provizionata in situatiile financiare. Nici o alta reclamatie privind
un eventual contencios nu a fost depusa si nu este prevazuta.
97. Utilizarea lucrarilor unui alt auditor.
Cand auditorul principal utilizeaza lucrarile unui alt auditor, auditorul principal trebuie sa determine incidenta acestor lucrari
asupra propriului sau audit.
Auditorul principal este auditorul responsabil de examenul situatiilor financiare ale unei entitati care includ conturile unuia sau mai
multor subgrupuri auditate de un alt auditor. Expresia alt auditor desemneaza auditorul altul decat auditorul principal
responsabil de examenul informatiilor financiare ale unui subgrup, incluse in situatiile financiare auditate de catre auditorul
principal.
Auditorul trebuie sa stabileasca daca participarea sa la lucrarile de audit pe ansamblu este suficienta pentru a-i permite sa
actioneze ca auditor principal.
Atunci cand utilizeaza lucrarile unui alt auditor, auditorul principal trebuie sa-i evalueze competenta si sa obtina elemente probante
care sa dovedeasca faptul ca lucrarile celuilalt auditor raspund obiectivelor auditorului principal in cadrul misiunii sale de audit.
Auditorul principal trebuie sa-l informeze pe acest alt auditor in legatura cu:
- obligatiile de independenta; va solicita o declaratie scrisa care sa ateste respectarea acestor obligatii;
- coordonarea lucrarilor si a raportarilor; modalitatile de coordonare vor fi definite in etapa de planificare a auditului;
- obligatiile contabile, de control si de raportare, obtinand o declaratie scrisa in legatura cu respectarea acestora;
- intretinerea cu privire la procedurile de audit puse in opera; obtinerea unui rezumat scris al procedurilor aplicate de catre alt
auditor sau consultarea dosarelor de lucru ale altui auditor.
98. Utilizarea lucrarilor auditorului intern.
Printre activitatile auditorului intern care pot fi utile auditorului extern se pot mentiona:
- examenul sistemelor contabile si de control intern;
- examenul informatiilor financiare si de gestiune;
- evaluarea costurilor, rentabilitatea si eficienta unor tranzactii si operatiuni;
- examenul modului de respectare a textelor legislative, precum si al politicilor si directivelor stabilite de conducerea intreprinderii.
Anumite mijloace puse in lucru pentru atingerea obiectivelor de mai sus sun similare, iar anumite considerente ale auditului intern
pot fi utile pentru a defini natura, calendarul si intinderea procedurilor de audit extern.
Auditorul extern are obligatia sa obtina o cunoastere suficienta a activitatilor auditului intern pentru a planifica si aborda in mod
eficient auditul; el poate constata ca unele lucrari de audit intern permit modificarea naturii si calendarului auditului si reducerea
intinderii procedurilor puse in lucru de catre auditorul extern.
Criterii avute in vedere de auditorul extern pentru evaluarea lucrarilor auditorului intern:
- statutul auditorului intern in cadrul intreprinderii;
- natura si intinderea lucrarilor de audit intern efectuate;
- competentele si experienta in calitate de auditor intern;
- organizarea profesionala (planificarea, supravegherea, controlul si documentarea corecta a lucrarilor, existenta manualelor de
audit si a dosarelor de lucru corespunzatoare;
99. Utilizarea lucrarilor unui expert.
Utilizarea lucrarilor unui expert se face in urmatoarele situatii:
- evaluarea anumitor active;
- evaluarea starii fizice a unor active precum minereuri, zacaminte petroliere sau stabilirea duratei de viata ramasa a unor active
corporale;
- evaluari actuariale;
- evaluarea stadiului de realizare a unor produse sau lucrari de constructii;
- avize juridice in ce priveste interpretarea unor acorduri, statute sau reglementari.
Cand are in vedere sa foloseasca lucrarile unui expert, auditorul trebuie sa tina cont de:
- caracterul semnificativ al elementului respectiv din situatiile financiare;
- riscul de eroare datorat naturii si complexitatii elementului respectiv;
- volumul si calitatea altor elemente probante disponibile.
Pentru a putea utiliza lucrarile unui expert, auditorul trebuie sa reuneasca elemente probante suficiente si adecvate care sa
demonstreze ca pot fi utilizate lucrarile unui anume expert in cadrul misiunii sale de audit. Apoi, auditorul trebuie sa verifice
competenta profesionala a expertului si obiectivitatea lui. n plus, auditorul trebuie sa stranga elemente probante suficiente si
adecvate care sa demonstreze ca intinderea lucrarilor expertului raspunde obiectivelor auditului.
Auditorul trebuie sa stabileasca daca lucrarile expertului pot constitui un element probant cu privire la aprecierea criteriilor ce
trebuie indeplinite de situatiile financiare.
Cand auditorul nu modifica raportul sau, el nu trebuie sa faca mentiuni despre utilizarea lucrarilor expertului.
100. Fapte descoperite pana la data raportului de audit.
Auditorul trebuie sa puna in lucru proceduri care urmaresc strangerea e elemente probante suficiente si adecvate care sa justifice
faptul ca au fost identificate toate evenimentele care pot necesita ajustari ale situatiilor financiare sau informatii suplimentare in
anexe, pana la data raportului sau.
Procedurile menite sa identifice evenimentele care pot face obiectul unei ajustari a situatiilor financiare sau unei informatii in anexe,
vor fi puse in lucru la o data cat mai apropiata de data raportului de audit. Daca prin aplicarea acestor proceduri auditorul
descopera ca evenimentele posterioare au o incidenta semnificativa asupra situatiilor financiare, el trebuie sa determine daca
acestea au fost corect avute in vedere si au facut obiectul unei informari corespunzatoare in notele anexe la situatiile financiare.
Cand un subgrup, filiala sau sucursala face obiectul unui audit din partea altui auditor, auditorul va examina procedurile acestui alt
auditor referitoare la evenimentele posterioare, precum si necesitatea de a-l informa de data prevazuta pentru semnarea propriului
sau raport de audit.
101. Fapte descoperite dupa data raportului de audit, dar inaintea publicarii situatiilor financiare.
Auditorul nu este tinut sa aplice proceduri sau sa faca investigatii referitoare la situatiile financiare, dupa data raportului de audit.
Conducerea intreprinderii, insa, trebuie sa informeze auditorul asupra evenimentelor survenite dupa data raportului de audit si data
publicarii situatiilor financiare si care sunt susceptibile sa aiba o influenta asupra acestora.
Cand auditorul a luat cunostinta, dupa data raportului sau, dar inaintea publicarii situatiilor financiare, de evenimente care risca sa
aiba o incidenta semnificativa asupra acestora, auditorul trebuie sa stabileasca daca trebuie sa ceara cercetarea situatiilor
financiare si sa discute aspectele in cauza cu conducerea intreprinderii pentru a stabili masurile care se impun.
Daca responsabilii intreprinderii corecteaza situatiile financiare, auditorul va pune in lucru procedurile necesare si va furniza
conducerii intreprinderii un alt raport de audit; in nici un caz data noului raport nu va putea fi anterioara datei semnarii sau aprobarii
situatiilor financiare si, in consecinta, procedurile mentionate mai sus se vor prelungi pana la data noului raport de audit.
Daca responsabilii intreprinderii refuza sa corecteze situatiile financiare, iar auditorul considera necesare aceste corecturi, el
trebuie sa exprime o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabila; daca raportul de audit apucase sa fie depus, auditorul cere
conducerii intreprinderii sa nu publice catre terti situatiile financiare si raportul de audit, iar daca aceasta decide totusi publicarea,
auditorul va lua masurile adecvate pentru a evita ca tertii sa utilizeze raportul sau.
102. Fapte descoperite dupa publicarea situatiilor financiare.
Dupa publicarea situatiilor financiare auditorul nu este tinut sa procedeze la vreo investigatie.
Daca insa auditorul a luat cunostinta, dupa publicarea situatiilor financiare, de existenta unui eveniment care, daca ar fi fost
cunoscut la data semnarii raportului sau, l-ar fi condus la modificarea opiniei, el trebuie sa stabileasca daca este cazul corectarii
situatiilor financiare si sa discute aspectele respective cu conducerea intreprinderii.
n cazul in care conducerea intreprinderii corecteaza situatiile financiare, auditorul va controla masurile luate de conducerea
intreprinderii pentru a se asigura ca toate persoanele care sunt in posesia situatiilor financiare nemodificate au luat cunostinta de
corectarea acestora si va intocmi un nou raport asupra situatiilor financiare. Acest nou raport de audit trebuie sa cuprinda un
paragraf de observatii facand trimitere la o nota anexa la situatiile financiare care cuprinde motivele corectiei situatiilor financiare
publicate anterior. Data noului raport va fi anterioara celei de aprobare a situatiilor financiare corectate.
n cazul in care conducerea intreprinderii nu ia masurile necesare pentru a se asigura ca toate persoanele care au in posesie
situatiile financiare si raportul de audit publicate anterior au fost corect informate de situatie si nu corecteaza situatiile financiare
chiar daca auditorul a solicitat corectarea, auditorul va face cunoscut conducerii intreprinderii ca va lua toate masurile pentru a
evita ca tertii sa utilizeze raportul sau.
Nu este necesara corectarea situatiilor financiare si stabilirea unui nou raport de audit atunci cand situatiile financiare ale
exercitiului urmator sunt pe punctul de a fi publicate, cu conditia ca o informatie corespunzatoare despre situatia existenta sa fie
furnizata in notele anexate la aceste situatii financiare.
103. Examenul situatiilor financiare: solduri de deschidere.
n misiunile initiale de audit, auditorul trebuie sa gaseasca elemente probante suficiente si adecvate care sa-i permita sa se asigure
ca:
- soldurile de deschidere nu contin anomalii care sa aiba o influenta semnificativa asupra situatiilor financiare ale exercitiului in
curs;
- soldurile de inchidere ale exercitiului precedent au fost corect preluate sau, in cazuri deosebite, au fost ajustate retroactiv;
- politicile de inchiderea conturilor si metodele de evaluare folosite au fost aplicate in mod constant sau modificarea acestora a
fost corect inregistrata si descrisa in notele anexe.
Elementele probante pe care le va reuni auditorul in legatura cu soldurile de deschidere depind de urmatorii factori:
- politicile de inchidere si metodele de evaluare aplicate de intreprinderi;
- situatiile financiare ale exercitiului precedent, auditate sau nu, si, in caz afirmativ, continutul raportului de audit;
- natura conturilor si riscul de anomalii existent in situatiile financiare ale exercitiului in curs;
- caracterul semnificativ al soldurilor de deschidere asupra situatiilor financiare ale exercitiului in curs;
Cand situatiile financiare ale exercitiului precedent au fost auditate de un alt auditor, auditorul actual poate gasi elementele
probante examinand dosarele de lucru ale auditorului precedent; in acest caz, noul auditor va evalua competenta profesionala si
independenta auditorului precedent. Daca raportul de audit al exercitiului precedent a fost calificat, auditorul va acorda o atentie
particulara, in timpul exercitiului in curs, faptelor care au stat la originea opiniei calificate a auditorului precedent.
Daca situatiile financiare precedente nu au fost auditate sau auditorul nu este satisfacut de rezultatul aplicarii procedurilor de
obtinere a elementelor probante, acesta va pune in lucru alte proceduri, cum ar fi:
- pentru activele si datoriile pe termen scurt, este posibil sa obtina elemente probante prin punerea in lucru a procedurilor pentru
exercitiul in curs;
- pentru activele si datoriile pe termen lung, auditorul va examina documentele care justifica soldurile de deschidere; se pot, de
asemenea, obtine informatii prin confirmarea soldurilor de deschidere.
Daca prin aplicarea procedurilor mentionate nu se obtin elemente probante suficiente si adecvate cu privire la soldurile de
deschidere, auditorul trebuie sa emita o opinie cu rezerve sau se va afla in imposibilitatea de a emite o opinie.
104. Particularitati privind partile afiliate (legate) in audit.
Auditorul trebuie sa puna in lucru proceduri de audit in vederea reunirii de elemente probante referitoare la identificarea de catre
conducerea intreprinderii a partilor legate (afiliate), precum si la informatiile prezentate in anexe privind efectele tranzactiilor si
operatiilor intre partile legate, care au influenta semnificativa asupra situatiilor financiare.
n timpul lucrarilor de audit, auditorul da atentie operatiilor care par neobisnuite si care pot indica existenta partilor legate pana
atunci necunoscute ca de exemplu:
- operatiuni efectuate in conditii comerciale anormale, mai ales in ce priveste pretul, rata dobanzii, garantii si conditii de
rambursare neobisnuite;
- operatii a caror existenta nu pare justificata pin nici o motivatie logica;
- operatii a caror substanta difera de forma acestora;
- operatii efectuate pe cai neobisnuite;
- volum prea ridicat sau operatii importante realizate cu unii clienti sau furnizori, in raport cu altii;
- operatii neinregistrate.
Printre procedurile puse in lucru de auditor se pot folosi:
- controalele detaliate asupra unor operatii, tranzactii, rulaje sau solduri;
- consultarea proceselor-verbale ale AGA si ale consiliului de administratie;
- acordarea unei atentii deosebite unor operatii de la sfarsitul perioadei;
- acordarea contractelor si conventiilor de imprumut;
- examenul operatiilor de cumparari si vanzari de parti ale unei societati in participatie;
- examenul operatiilor si tranzactiilor intre parti legate identificate;
- obtinerea unei declaratii de la conducerea intreprinderii prin care sa se ateste ca informatiile prezentate cu privire la
identificarea partilor legate sunt exhaustive si au fost corect descrise in anexele la situatiile financiare.
105. Ipoteza continuitatii activitatii in auditul situatiilor financiare.
n timpul planificarii si realizarii misiunii de audit, auditorul trebuie sa aprecieze temeinicia utilizarii de catre conducerea
intreprinderii a conventiei contabile de baza a continuitatii activitatii la elaborarea situatiilor financiare.
Exemple de fapte sau evenimente care, luate izolat sau impreuna, constituie semne de intrebare asupra valabilitatii conventiei
contabile de baza de continuare a exploatarii, fara a fi exhaustive, sunt:
- capitaluri proprii sau fond de rulment negative;
- imprumuturi care ajung la scadenta, fara perspectiva de rambursare sau reesalonare, ori recurgerea excesiva la credite pe
termen scurt pentru a finanta active pe termen lung;
- indicii privind retragerea suportului financiar de catre creditori;
- marja bruta de autofinantare negativa;
- indicatori financiari nefavorabili;
- pierderi din exploatare sau degradari importante ale activelor;
- stoparea politicii de distribuire de dividende;
- insuficienta trezoreriei pentru a face platile la scadenta;
- refuzul creditelor-furnizori;
- parasirea intreprinderii de catre cadrele de conducere;
- pierderea unor piete importante, a unor licente importante sau furnizori principali;
- miscari sociale;
- lipsa materiilor prime de baza;
- proceduri judiciare in curs care, daca sunt pierdute, pot avea consecinte financiare grave;
- schimbari legislative sau politici guvernamentale care risca sa aiba efecte nefavorabile asupra intreprinderii.
Responsabilitatea auditorului consta in aprecierea modului in care conducerea intreprinderii a utilizat conventia contabila de baza a
continuitatii activitatii si daca exista incertitudini semnificative in ce priveste capacitatea intreprinderii de a continua activitatea si
care ar fi trebuit sa fie prezentate in anexe. El trebuie sa colecteze elemente probante suficiente si adecvate pentru a confirma
existenta unei incertitudini semnificative referitoare la continuitatea exploatarii.
Auditorul se poate gasi in una din urmatoarele situatii:
a. A fost aplicata conventia contabila de baza a continuitatii activitatii, dar exista o incertitudine semnificativa. n acest caz, se
verifica daca in notele anexe au fost descrise corect faptele susceptibile de a pune in discutie continuitatea activitatii; in caz
afirmativ, auditorul va emite o opinie fara rezerve, dar va introduce un paragraf de observatii; in caz negativ, va emite o opinie cu
rezerve sau o opinie defavorabila;
b. Situatiile financiare au fost stabilite in conditii de continuitate a activitatii, dar, in rationamentul sau profesional, auditorul retine ca
intreprinderea nu va fi in masura sa continue activitatea; in acest caz, el va emite o opinie defavorabila;
c. Conducerea intreprinderii refuza sa faca sau sa completeze analizele sale pentru a evalua de o maniera complexa aspectele
legate de continuitatea activitatii; auditorul poate introduce o rezerva in raportul sau, ca urmare a limitarii intinderii lucrarilor sale.
106. Auditul estimarilor contabile.
Estimarea contabila desemneaza o evaluare aproximativa a sumei unui element in absenta unei metode precise de masurare
(determinare).
Auditorul trebuie sa reuneasca elemente probante suficiente si adecvate asupra estimarilor contabile cuprinse in situatiile
financiare, respectiv sa aprecieze caracterul rezonabil al acestor estimari si corecta si completa prezentare a informatiilor in anexe.
n aceste scop, auditorul poate:
- sa examineze si sa testeze procedurile urmate de conducerea intreprinderii pentru efectuarea estimarii;
- sa utilizeze o estimare independenta pentru a o compara cu cea efectuata de conducerea intreprinderii;
- sa revada evenimentele posterioare inchiderii exercitiului pentru a stabili daca estimarea se confirma.
107. Procedurile analitice in auditul situatiilor financiare.
Procedurile analitice cuprind compararea informatiilor financiare ale intreprinderii cu:
- informatiile comparabile ale exercitiilor precedente;
- rezultatele stabilite de intreprindere bazate pe bugete sau previziuni sau estimate de auditor (cum ar fi cele privind
cheltuielile cu amortizarile);
- informatiile similare din sectorul de activitate din care face parte intreprinderea.
Procedurile analitice sunt utilizate in diferite etape ale misiunii de audit si anume:
- pentru a ajuta auditorul sa planifice natura, calendarul si intinderea altor proceduri de audit;
- in controalele substantive pentru gasirea elementelor probante;
- ca mijloc de revizuire a coerentei de ansamblu a situatiilor financiare.
Atunci cand auditorul foloseste procedurile analitice ca si controale substantive, trebuie sa tina seama de factori precum:
- obiectivele procedurilor analitice si gradul lor de fiabilitate;
- disponibilitatea informatiilor si fiabilitatea lor;
- sursele informatiilor disponibile (cele externe sunt cele mai fiabile);
- caracterul comparabil al surselor disponibile;
- cunostintele dobandite in misiunile anterioare.
108. Continutul unui raport asupra controlului intern.
Continutul Raportului asupra controlului intern trebuie sa respecte urmatoarele principii:
- prezentarea unei scurte sinteze asupra a ceea ce este esential pentru a folosi conducerii societatii;
- prezentarea detaliata a problemelor pe servicii sau subunitati ale intreprinderii pentru a putea fi usor difuzate;
- analiza fiecarei probleme in mod logic, de o maniera constructiva, pentru a permite societatii sa utilizeze raportul ca un
instrument de ameliorare a procedurilor in patru parti: nota de introducere si sinteza, sumar, detalii si anexe.
Nota de introducere si sinteza poate cuprinde:
- o amintire rapida a misiunii, a locului si rolului activitatii de apreciere a controlului intern, conditiile de executare si metodele
utilizate;
- concluziile raportului (cu eventuale trimiteri la partile din raport care detaliaza problema);
- data si semnatura.
Sumarul raportului poate figura imediat dupa nota de introducere si sinteza si poate fi prezentat in diferite feluri: recapitularea
diferitelor titluri si puncte care vor fi reluate in partea de Detalii, reluarea rapida a tuturor slabiciunilor constatate.
Detaliile raportului corespund cu ceea ce a fost anuntat in sumar; structurarea detaliilor se face urmarindu-se anumite principii:
- prezentarea punctelor in ordinea importantei;
- recapitularea punctelor pe sectiuni, functii sau grupe de conturi;
- o parte poate fi avuta in vedere pentru recomandari mai putin importante;
- o parte poate i destinata punctelor care pot avea o incidenta semnificativa asupra certificarii (insa aceasta parte nu poate sa
infirme opinia emisa asupra situatiilor financiare in raportul general);
- recomandarile date in cursul exercitiului precedent pot fi reluate aici daca acestora nu li s-a dat curs.
Fiecare din punctele prezentate trebuie sa contina informatiile urmatoare:
- descrierea punctelor slabe constatate;
- consecinte si incidente asupra situatiilor financiare;
- sfaturi si masuri care permit ameliorarea situatiei.
Auditul contractual se realizeaza la cererea unui client si nu in virtutea unei obligatii legale. Numirea auditorului se face de catre
management, obiectivele fiind stabilite prin contract in functie de asteptarile clientului si pot fi foarte diferite de la un audit la altul. n
aceste conditii, se pot emite diferite rapoarte tinand cont de cerintele clientului. n cazul auditului contractual, cerintele etice nu sunt
atat de restrictive ca in cazul auditului statutar, misiunea putand avea natura unei consultante
116. Explicati importanta separarii sarcinilor in organizarea controlului intern al unei entitati.
Separarea sarcinilor este necesara pentru a permite controlul reciproc al executiei lor. n acest fel se evita ca o persoana sa poata
comite o eroare sau o iregularitate, avand posibilitatea de a o ascunde sau fara ca o alta persoana sa aiba posibilitatea de a o
descoperi.
117. Care sunt cele patru categorii de audit intern in functie de natura?
1. auditul de conformitate/regularitate
2. auditul de eficacitate
3. auditul de management
4. auditul strategic
118. Prezentati o clasificare a misiunilor de audit intern.
Misiunea de audit intern (MAI) poate imbraca, dupa caz, urmatoarele forme:
1. dupa sfera de cuprindere materiala:
-MAl globala: se refera la ansamblul unei activitati, actiuni sau operatiuni;
-MAI partiala: se refera doar la o parte (aspect, segment etc.) dintr-o activitate, actiune sau operatiune;
2. dupa sfera de cuprindere teritoriala:
-MAI simpla: obiectul auditat sau obiectivul misiunii de audit intern sunt limitate la teritoriul administrativ in care structura de audit
intern are competenta teritoriala;
-MAI mixta: obiectul auditat sau obiectivul misiunii de audit intern se extind asupra unor teritorii administrative care depasesc
competenta teritoriala a structurii de audit intern respective;
3. dupa orizontul de timp in care se desfasoara:
-MAI subanuala: calendarul misiunii de audit intern cuprinde o perioada de timp mai mica de un an calendaristic;
-MAI anuala: calendarul misiunii de audit intern cuprinde o perioada de timp de un an calendaristic;
-MAI multianuala: calendarul misiunii de audit intern cuprinde o perioada de timp mai mare de un an calendaristic;
4. dupa orizontul de timp supus auditarii:
MAI statica (fenomenala): orizontul de timp supus auditarii permite doar o diagnosticare spot a obiectului auditat;
MAI dinamica (procesuala): orizontul de timp supus auditarii permite o evaluare a desfasurarii relevante a obiectului auditat;
5. dupa periodicitatea auditarii aceluiasi obiect:
MAI ciclica: misiunea de audit intern se reia asupra aceluiasi obiect auditat la anumite intervale, cu o frecventa stabila;
MAI aleatoare: misiunea de audit intern nu urmareste realizarea unei anumite periodicitati de auditare a aceluiasi obiect al
auditului;
6. dupa gradul de cuprindere a obiectelor auditate de acelasi fel:
-MAI exhaustiva: cuprinde toate obiectele de acelasi fel, in legatura cu care se auditeaza o anumita activitate, operatiune sau
actiune;
MAI selectiva: cuprinde un esantion din obiectele de acelasi fel la care se auditeaza o anumita activitate, operatiune sau actiune;
7. dupa stadiul obiectului auditat:
-MAI ex post: obiectul auditat si-a incheiat activitatea, operatiunea sau actiunea care constituie obiectivul misiunii;
-MAI concomitent: activitatea, operatiunea sau actiunea care constituie obiectivul misiunii din cadrul obiectului auditat sunt in curs;
8. dupa gradul de complexitate al misiunii:
- MAI omogena; misiunea de audit intern cuprinde o singura pista de audit intern;
-MAI eterogena: misiunea de audit intern cuprinde mai multe piste de audit intern;
118. Care sunt principalele etape de realizare a unei misiuni de audit intern?
Etapele de realizare a unei misiuni de audit intern sunt:
1. Etapa de pregatire
2. Etapa de realizare propriu-zisa
3. Etapa de incheiere ( evaluare si raportare)
119.Obiectul si caracteristicile principale ale auditului intern si extern se pot prezenta sintetic astfel:
I.Audit intern (respectarea procedurilor interne stabilite de conducerea entitatii si alte comenzi sau solicitari ale conducerii).
Face parte din controlul intern al entitatii.
Se realizeaza de regula prin angajati (servicii, birouri etc.) independenti de celelalte structuri executive.
Nu are obligatii extra entitate (de regula).
Independenta e limitata la nivelul intelegerii conducerii executive.
II. Auditul extern
Auditul statutar (auditarea situatiilor financiare si alte sarcini sau obiective stabilite de lege)
Se realizeaza prin persoane fizice sau juridice stabilite de actionari.
Se respecta normele unui organism profesional.
Asigura credibilitatea necesara pentru terti asupra situatiilor financiare ale entitatii.
Independenta - principiul de baza pentru credibilitate.
Auditul contractual (poate realiza toate obiectivele auditului intern sau statutar (in anumite conditii de deontologie, stabilite de
organismul profesional) si poate realiza orice misiune de audit)
Se realizeaza exclusiv prin firme de specialitate.
Independenta si responsabilitatea (acoperita prin asigurare) conduce la un inalt grad de credibilitate a situatiilor financiare
auditate.
120.Criterii de apreciere a imaginii fidele
Pentru a putea sa se pronunte cu privire la imaginea fidela, auditorul trebuie sa se asigure ca urmatoarele 6 criterii au fost
respectate cu ocazia elaborarii situatiilor financiare:
Exhaustivitatea (integralitatea): toate operatiile care privesc intreprinderea sunt inregistrate in contabilitate. Termenul de
operatii" cuprinde toate drepturile si activele intreprinderii cat si toate obligatiile si pasivele sale si, de o maniera generala, orice
eveniment sau decizie care antreneaza o modificare a patrimoniului, situatiei financiare sau rezultatului financiar al intreprinderii
respective.
Realitatea: criteriul realitatii operatiilor presupune ca toate elementele materiale din scripte corespund cu cele identificabile fizic
si ca toate elementele de activ, de pasiv, de venituri sau de cheltuieli reflecta valori reale si nu fictive sau care nu privesc
intreprinderea in cauza; altfel spus, toate informatiile prezentate prin situatiile financiare trebuie sa poata fi justificate si verificate.
Corecta inregistrare in contabilitate si prezentare in situatiile financiare a operatiilor presupune ca aceste operatii trebuie:
- sa fie contabilizate in perioada corespunzatoare, urmarindu-se deci respectarea independentei exercitiilor; criteriul perioadei
corecte:
- sa fie corect evaluate, adica sumele sa fie bine determinate, aritmetic exacte, urmarindu-se respectarea tuturor regulilor si
principiilor contabile, precum si a metodelor de evaluare; deci criteriul corectei evaluari;
- sa fie contabilizate in conturile corespunzatoare; deci criteriul corectei imputarii;
- sa fie corect totalizate, centralizate, astfel incat sa li se asigure o prezentare in conturile anuale conforma cu regulile in vigoare;
criteriul corectei prezentari in conturile anuale.
121.Tehnici de control pentru obtinerea elementelor probante
Pe tot parcursul misiunii sale, utilizand diverse procedee si tehnici, auditorul urmareste obtinerea elementelor probante care sa ii
permita sa dea certificarea asupra situatiilor financiare. Aceste procedee si tehnici privesc:
- controlul asupra pieselor justificative si controlul de verosimilitate;
- observarea fizica;
- examenul analitic.
Tehnici de control folosite pentru obtinerea elementelor probante:
a) inspectia fizica si observatia = constau in a examina activele, conturile sau in a observa maniera de aplicare a procedurilor;
b) confirmarea externa (directa) = consta in a obtine de la tertii intreprinderii informatii asupra soldurilor conturilor bilaterale sau
asupra operatiilor derulate;
c) examenul documentelor primite de catre intreprindere, care servesc ca piese justificative sau la controlul operatiilor respective;
d) examenul documentelor emise de catre intreprindere: copii, facturi, conturi, balante, etc.
e) controlul aritmetic;
f) analize, estimari si confruntari intre informatii si documente;
g) examen analitic, care consta in:
- efectuarea de comparatii intre datele care rezulta din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si previzionale ale
intreprinderii;
- analiza abaterilor si tendintelor;
- studiul si analiza elementelor neobisnuite ce rezulta din comparatiile efectuate;
h) informatii verbale obtinute de la conducere si de la alte cadre din intreprindere.
122.Fisa de acceptare a mandatului; continut, rol.
O astfel de fisa poate servi ca act justificativ al deciziei de acceptare a misiunii :posibilitatea de a colecta informatiile de baza
ptr.identificarea intrep.,a conducerii sale,a obiectului de actvit.,a taliei sale,de a materializa lucrarile efectuate inaintea acceptarii,de
a indica bugetul necesar,de a formaliza procedurile de accptare,de a asigura indeplinirea obligatiilor profesionale care decurg dintro astfel de acceptare.
Continut :
1.Informatii asupra intrepr.(sediul ;forma juridica ;obiect de activitate ;filiale ;conducerea,cifra de afaceri in ultimul an
incheiat ;efectiv de salariati ;expertul contab.consultant ;cenzori ;consultant juridic) ;
2.Natura misiunii(auditor ;originea mandatului ;lucrari de efectuat cu alti experti ;alte misiuni in aceasta intrepr.) ;
3.Onorarii(barem ;onorarii estimate) ;
4.Decizia si procedura de acceptare(refuz de misiune) ;
5.Repartizarea dosarului(responsabilul lucrarii,responsabili adjuncti) ;
6.Alte proceduri(scrisoare catre cond.unit.,contactul cu auditorul anterior
Obiectivul urmarit in aprecierea controlului intern = este de a determina in ce masura auditorul se poate spriji pe acest control
pentru a-si putea defini natura, intinderea si calendarul lucrarilor si interventiilor sale.
Toate lucrarile si actiunile intreprinse de auditor in cadrul aprecierii controlului intern au ca obiective alegerea si decizia in legatura
cu etapa urmatoare, fundamentala, aceea de control al conturilor; aprecierea controlului intern este deci pentru auditor un
mijloc si niciodata un scop.
Etapele aprecierii controlului intern sunt:
- Intelegerea si descrierea sistemelor semnificative = aceasta faza constituie o ocazie pentru auditor de a intelege mai bine
intreprinderea sub toate aspectele (naturii activitatii desfasurate, proceselor de fabricatie, circuitul documentelor si al informatiilor
contabile, realitatile ce se ascund sau se pot ascunde in spatele cifrelor si documentelor sintetice, identificarea si localizarea
zonelor de risc mai importanta care ar putea afecta fiabilitatea situatiilor financiare). Descrierea procedurilor de control intern poate
fi facuta cu ajutorul tehnicilor:
- narativa (descriptiva) = respectiv obtinerea prin chestiona-rea prealabila sau din instructiunile date de administratie (manualul de
proceduri) a procedurilor existente si a controalelor instituite;
- sub forma de diagrame (flow-chart) = care formalizeaza cu ajutorul unor scheme circulatia documentelor in intreprindere, precum
si controalele efectuate de salariatii anume imputerniciti.
- Confirmarea intelegerii sistemului; testele de conformitate = practic, aceasta etapa se realizeaza in primul an, in acelasi timp cu
descrierea sistemului; are drept obiectiv confirmarea intelegerii procedurii si asigurarea ca aceasta procedura a fost corect
descrisa.
Testele de conformitate pot fi realizate dupa diferite modalitati ca:
- observare directa
- confirmare verbala a celor ce utilizeaza procedura respectiva;
- existenta mijloacelor utilizate (stampile, vize, fisiere, etc);
- observarea ulterioara, constand din reluarea in intregime a circuitului plecand de la origine, pentru a-l testa.
127.Raportul asupra controlului intern: continut, structura
Auditorul semnaleaza conducerii intreprinderii-client observatiile pe care acesta le are asupra controlului intern, oral sau in
scris. Daca descopera lacune grave, el apreciaza daca refuza certificarea sau o face cu rezerve. El poate sugera ameliorarea
sistemului existent.
Comunicarea observatiilor poate fi facuta printr-un Raport asupra controlului intern, al carui continut trebuie sa respecte
urmatoarele principii:
- prezentarea unei scurte sinteze asupra a ceea ce este esential pentru a folosi conducerii societatii;
- prezentarea detaliata a problemelor pe servicii sau subunitati ale societatii pentru a putea fi usor difuzate;
- analiza fiecarei probleme in mod logic, de o maniera constructiva, pentru a permite societatii sa utilizeze raportul ca un
instrument de ameliorare a procedurilor in patru parti: introducere si sinteza, sumar, detalii si anexe.
Nota de introducere si sinteza poate cuprinde:
- o amintire rapida a misiunii, a locului si rolului activitatii de apreciere a controlului intern, conditiile de executare si metodele
utilizate;
- concluziile raportului (cu eventuale trimiteri la partile din raport care detaliaza problema);
- data si semnatura.
Nota de introducere si sinteza are ca scop sa permita destinatarilor principali (conducerea societatii) sa aiba rapid cunostinta de
concluziile esentiale.
Sumarul raportului poate figura imediat dupa nota de introducere si sinteza si poate fi prezentat in diferite feluri: recapitularea
diferitelor titluri si puncte care vor fi reluate in partea de Detalii, reluarea rapida a tuturor slabiciunilor constatate.
Detaliile raportului corespund la ceea ce a fost anuntat in Sumar; structurarea detaliilor se face urmarindu-se anumite principii:
- prezentarea punctelor in ordinea importantei;
- recapitularea punctelor pe sectiuni, functii sau grupa de conturi;
- o parte poate fi avuta in vedere pentru sfaturi mai putin importante;
- o parte separata poate fi destinata punctelor care pot avea o incidenta asupra certificarii (insa atentie ca aceasta parte sa nu
infirme opinia emisa asupra situatiilor financiare in raportul general);
- sfaturile date in cursul exercitiului precedent pot fi reluate aici daca acestora nu li s-a dat curs.
Fiecare din punctele prezentate trebuie sa contina informatiile urmatoare:
- descrierea punctelor slabe constatate;
- consecinte si incidente asupra situatiilor financiare;
- sfaturi si masuri care permit ameliorarea situatiei.
128.Controlul conturilor: structura, continutul si modul de fundamentare a programului de control.
Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul de misiune si foaia de sinteza a aprecierii controlului intern,
documente ce asigura legatura cu etapele precedente.
Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru speciala, care contine rubricile urmatoare:
- lista controalelor de efectuat, ordonata pe sectiunile situatiilor financiare; aceste controale trebuie cat mai bine detaliate pentru
a fi usor de identificat documentele si informatiile necesare a se solicita intreprinderii;
- intinderea esantionului: tinand seama de pragul de semnificatie si de evenimentele erori ce pot fi descoperite, este indicat ca in
aceasta coloana sa se mentioneze volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv;
- indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte importanta, avand in vedere ca, calitatea unui control depinde de
data la care s-a efectuat. Aceasta coloana va fi completata pe masura avansarii programului de control, ceea ce permite urmarirea
cronologica a lucrarilor;
- o referinta pentru foaia de lucru;
- probleme intalnite: aceasta coloana se foloseste pentru supervizarea lucrarilor si pentru a stabili sinteza rezultatelor
controalelor.
129.Controlul conturilor: tehnici de control pentru obtinerea elementelor probante.
Presupune interventia proprie a auditorului in contabilitatea firmei, are drept scop stabilirea elementelor probante adica acele acte,
documente, informatii pe baza carora auditorul isi va forma opinia.
Elementele probante trebuie sa indeplineasca 2 calitati:
-sa fie sufieciente - se det. prin raportarea la nr.total al constatarilor
-sa fie juste - se stabilesc in raport cu gradul de adecvare a constatarilor.
Principalele tehnici pt. obtinerea elementelor probante sunt:
1.inspectia fizica si observatia: se folosesc pt. auditul activelor.Inspectia fizica consta in participarea la inventarierea generala a
firmei.Participarea presupune interventia auditorului in 3 momente diferite:
-inaintea inventarierii cand auditorul studiaza procedurile stabilite pt. efectuarea inventarierii
-in timpul inventarierii cand auditorul face 2 lucrari: observatia asupra modului in care comisiile de inventar respecta procedurile
prestabilite si reinventaierea prin sondaj
-dupa inventariere cand verifica modul de evaluare a stocurilor, de stabilire a diferentelor si de regularizare a rezultatelor
inventarierii in contabilitate.
Neparticiparea la inventariere a auditorului conduce la alta opinie de audit decat cea fara reserve, daca nu a gasit metode
alternative prin care sa se convinga de certitudinea stocurilor si soldurilor la 31.12.
2.circularizarea sau confirmarea directa: se foloseste la auditul conturilor de terti.Se trimit la terti de catre firma client sau
auditor, o circulara pt. confirmarea soldurilor, raspunsurile se primesc pe adresa firmei client.
3.studiul documentelor intrate si iesite din firma: in auditul activitatii de la sfarsitul exercitiului
4.examenul analitic pt. stabilirea riscului legat de faliment.
130.Observarea fizica mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui active.
Observarea fizica este mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui activ, insa ea nu aduce decat o parte din
elementele probante necesare si anume numai existenta bunului respectiv; celelalte elemente probante ca; proprietatea asupra
bunului,valoarea atribuita etc. trebuie verificate prin alte tehnici.
Actiunile intreprinse de auditor pe linia controlului stocurilor, de exemplu, au ca obiectiv asigurarea ca:
intreprinderea a prevazut mijloace corespunzatoare care permit recenzarea activelor in conditii de fiabilitate; aceasta faza a
interventiei consta in studierea procedurilor de inventariere si se situeaza deci inaintea inventarierii propriuzise;
aceste mijloace sunt puse in aplicare in mod satisfacator; aceasta faza consta in verificarea faptului ca persoanele insarcinate cu
inventarierea aplica in mod corect procedurile si se situeaza in timpul inventarierii propriu-zise;
lucrarile de inventariere au fost corect exploatate (valorificate); aceasta faza consta in a controla daca cantitatile recente sunt
cele utilizate pentru evaluarea sumei stocurilor si se situeaza deci dupa inventarierea propriu-zisa.
131.Confirmarea directa procedura de control al conturilor
Confirmarea externa (directa)
Este o procedura care consta in a cere unui tert avand legaturi de afaceri cu intreprinderea verificata, sa confirme direct auditorului
informatiile privind existenta operatiilor, a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a determina conditiile si intinderea acestei
proceduri.
Procedura se demareaza cu acordul conducerii intreprinderii supusa controlului; daca aceasta nu se arata favorabila pentru o
astfel de procedura, auditorul se poate gasi in una din urmatoarele doua situatii:
- sau considera ca tehnicile compensatorii de control ii aduc elemente suficiente de proba;
- sau considera ca alte controale nu-l conduc la elemente probante fata de limitele impuse de conducerea intreprinderii, care va
suporta consecintele necesare cu privire la certificare.
Standardul International de Audit (ISA) nr. 505 defineste principalele cazuri in care auditorul are obligatia sa procedeze la folosirea
tehnicii confirmarii directe:
- confirmarea unor cauze in baza carora s-au realizat unele tranzactii;
- confirmarea de catre banci a soldurilor conturilor si alte informatii considerate necesare;
- confirmarea conturilor de clienti si debitori;
- confirmarea stocurilor in depozite vamale, in consignatie si alte stocuri la terti;
- valori mobiliare cumparate prin intermediari financiari;
- imprumuturi de la terti;
- confirmarea soldurilor costurilor de furnizori si creditori.
Confirmarea poate sa fie pozitiva, atunci cand tertul solicitat isi exprima acordul asupra informatiei primita sau furnizeaza chiar el
informatia, sau negativa, atunci cand tertului solicitat i se cere sa nu raspunda decat in cazul in care nu este de acord cu informatia
care i s-a prezentat.
Auditorul trebuie sa ia in consideratie orice fapt de natura sa puna in discutie fiabilitatea raspunsului obtinut la cererea de confirmare externa (directa).
Procedurile si principiile fundamentale, precum si modalitatile lor de aplicare, in legatura cu utilizarea de catre auditor a procedurii
confirmarii externe (directe) ca mijloc de obtinere a elementelor probante, sunt reglementate prin Standardul International de Audit
(ISA) nr. 505, aplicabil incepand cu auditul situatiilor financiare ale anului 2001.
Este o tehnica ce consta in a solicita unui tert, avand legaturi de afaceri cu intreprinderea verificata, sa confirme direct auditorului
informatiile privind existenta operatiunilor, a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a determina conditiile si intinderea acestei
proceduri.
132.Examenul conturilor anuale: obiective, tehnici.
Situatiile financiare (bilant, contul de profit si pierdere si celelalte componente) constituie documente de sinteza a contabilitatii
asupra carora auditorul isi exprima opinia.
Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului sa obtina unele elemente probante pe baza carora sa traga
concluzii cu privire la diferite posturi si rubrici din situatiile financiare.
Pentru a-si putea exprima opinia, auditorului trebuie sa confirme ca situatiile financiare sunt in acord cu concluziile sale si ca
ele reflecta corect deciziile conducerii intreprinderii si dau o imagine fidela activitatii si situatiei financiare a intreprinderii.
Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificarea:
faptului ca bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare sunt coerente, concorda cu datele
din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor contabile si reglementarilor in vigoare si tin cont de evenimentele posterioare
datei de inchidere;
faptului ca anexele comporta toate informatiile de importanta semnificativa asupra situatiei patrimoniale, financiare si rezultatele
obtinute.
Tehnicile de examinare se bazeaza pe:
stabilirea ratiourilor obisnuite de analiza financiara si compararea lor cu cele ale exercitiilor precedente si ale sectorului de
activitate;
comparatiile intre datele reiesite din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si previziunile intreprinderii sau ale altor
intreprinderi similare;
compararea in procent fata de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit si pierdere.
Un obiectiv central al examinarii situatiilor financiare il constituie verificarea daca acestea dau o imagine fidela clara si
completa:
pozitiei financiare intreprinderii;
rezultatelor financiare;
situatiei financiare.
n cadrul actiunilor de verificare a bilantului contabil, auditorul isi divizeaza diligentele verificand si satisfacerea unor reguli
generale si particulare.
Reguli generale:
- bilantul contabil este intocmit conform normelor contabile in vigoare;
- bilantul contabil este intocmit sub o forma comparativa;
- elementele de activ si pasiv sunt evaluate separat fara sa se opereze compensatii;
- bilantul de deschidere corespunde cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent.
Reguli particulare. Auditorul verifica modul de inregistrare a:
- capitalurilor proprii;
- imprumuturi si datorii asimilate;
- imobilizari;
- stocuri si productie in curs de executie;
- conturile de terti;
- conturile de provizioane;
- conturile de trezorerie.
n legatura cu rezultatul exercitiului, auditorul :
- examineaza unele conturi de cheltuieli;
- examineaza bazele de impozitare stabilite in materie de taxe si impozite asupra conturilor de venituri;
- examineaza situatia comparativa a diverselor conturi de venituri si cheltuieli.
In legatura cu anexele la situatiile financiare, auditorul examineaza informatiile furnizate de acestea, analizand in mod deosebit:
- evolutia conturilor prezentate de aceste anexe;
- respectarea modului si metodelor de evaluare a posturilor din bilant si din contul de profit si pierdere;
- metodele utilizate pentru calculul amortizarii si provizioanelor si fundamentarea lor.
133.Diferentele dintre auditul financiar si controlul financiar
AudituAuditul intern reprezint acea component a auditului financiar care const n examinarea profesional efecutat
de un profesionist contabil competent i independent n vederea exprimrii unei opinii motivate n legatur cu validitatea i corecta
aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii (entitii).
Controlul intern. Sistemul de control intern reperezint un ansamblu de politici i proceduri puse n aplicare de
conducerea unei entiti n vederea asigurrii, n msura posibilului, a unei gestionri riguroase i eficiente a activitilor acesteia;
implic respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea i detectarea fraudelor i erorilor, exactitatea i
exhaustivitatea nregistrrilor contabile i stabilirea la timp a informaiilor financiare.
Controlul intern al unei entitati se refera la totalitatea prcedurilor si la realizarea lui particpa intreg personalul entitatii
respective.
Auditul intern al unei entitati se refera la verificarea existentei, adaptabilitatii si modului de aplicare a procedurilor de
control intern din entitatea respective si se realizeaza prin compartimente distincte care fac parte din dtructura si sistemul de
control intern al acelei entitatii. El poate fi realizat si de firme specializate de expertiza contabla (prin externalizare).
134.Prezentati 5 diferente intre auditul financiar si auditul intern
Denumirea de audit financiar poate fi folosita pentru a desemna numeroase misiuni ca:
auditul financiar al proceselor, tranzactiilor si situatiilor financiare;
auditul financiar al procedurilor informatizate de tinere a contabilitatii;
auditul financiar al operatiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentara a acestora in situatiile financiare;
auditul financiar al contabilizarii cheltuielilor sociale pentru a verifica respectare legislatiei sociale;
auditul financiar asupra situatie fiscale;
auditul financiar asupra conturilor de clienti pentru a verifica daca evaluarea creantelor indoielnice s-a facut de o maniera
purdenta;
altfel spus, orice analiza, orice control, orice verificare si orice studiu asupra unei sectiuni sau a unei parti din contabilitate sau din
situatiile financiare ale unei societati poate fi calificat drept audit financiar.
Auditul intern al unei entitati se refera la verificarea existentei, adaptabilitatii si modului de aplicare a procedurilor de control intern
din entitatea respective si se realizeaza prin compartimente distincte care fac parte din dtructura si sistemul de control intern al
acelei entitatii. El poate fi realizat si de firme specializate de expertiza contabla (prin externalizare)Principalele obiective ale
auditului intern sunt :
verificarea conformitatii activitatilor din entitatea auditata cu politicile, programele si managemntul acesteia;
evaluarea gradului de adecvare si aplicare a controalelor financiare si nefinanciare dispuse si efectuate de catre
conducerea unitatii in scopul cresterii eficientei activitatii entitatii;
evaluarea gradului de adecvare a datelor financiare si nefinanciare destinate conducerii pentru cunoasterea realitatii din
entitate;
protejarea elementelor patrimoniala bilantiere si extrabilantiere si identificarea metodelor de prevenire a fraudelor si
pierderilor de orice fel
135.Rolul contabilului pt intreprindere (V1.2007)
Profesionistii contabili au un rol important n ntreprindere. Investitorii,creditorii, patronii si alte sectoare ale comunitatii financiare,
inclusiv guvernul si publicul conteaza pe profesionistii contabili pentru o contabilitate financiara si raportari corecte, pentru un
managemnet financiar eficient si sfaturi competente referitoare la o varietate de aspecte legate de afaceri si impozite. Atitudinea si
comportamentul profesionistilor contabili, atunci cnd presteaza astfel de servicii, au un impact asupra bunastarii economice a
comunitatii si tarii lor.