Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Flash

    Uploaded by

    Yonut Stemate
    12 views74 pages
    uneesc

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document
    uneesc

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    12 views74 pages

    Flash

    Uploaded by

    Yonut Stemate
    uneesc

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 74
    Rolul lui Titu Maiorescu in impunerea noii directii in literatura romana JUNIMEA Societatea ,,Junimea” este deosebit de importanti pentru modemizarea culturii rominesti, iar Titu Maiorescu este un creator de scoali in literatura roman si un adevarat mentor pentru scriitorii din epoca Societatea ,Junimea” ia nastere la Iasi, in a doua jumitate a sec.al XIX-lea la initiativa lui P.P.Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi, Th.Rosetti si Titu Maiorescu, Mentorul Junimii este Titu Maiorescu, critic de directie in culturi, care impune criteriul estetic ca singur posibil in aprecierea operei literare. Dacd prin Kogalniceanu literatura national prindea contur, prin Maiorescu ea primeste un criteriu autentic de valorizare. Societatea Junimea cunoaste trei etape de dezvoltare. Prima, etapa ieseand(1863- 1874), are un promuntat caracter polemic gi se manifest in trei directii: limba, literatur3, si cultura, in aceasti perioada se elaboreaz principiile estetice ale junimismului. Tot acum se impune necesitatea educirii publicului prin asa-numitele prelectiuni populare. Organizate pe teme variate, in diverse cicluri sistematice gi tinute intr-o forma academic’, ele au avut drept scop educarea publicului larg, care si infeleaga cultura ca factor de progres si moralitate, Aceast’ etapa marcheazi clutirile febrile de modele apte si asigure progresul la care aspira Tita Maiorescu. Interesul pentru literatura se manifest din 1865, cand se avanseazi ideea alcatuirii unei antologii de poezie romanesca pentru scolari, Aceasta i-a determinat pe junimisti si citeasc& in sedinfele societiii autorii mai vechi, pe ale cdror texte s-au exersat spiritul critic si gustul literar. Cea de-a dowa etapa, ce dureazi din 1874 pand prin 1885 (cu desfigurarea sedinfelor Junimii la Bucuresti, dar a activititii revistei la Iasi), este una de consolidare, in sensul ci in aceasti perioada se afirma reprezentantii directiei noi in poezia si proza roman’: Eminescu, Creangi, Slavici, Caragiale. Etapa a treia(bucuresteand) incepe din 1885, cind este mutati la Bucuresti revista”Convorbiri literare” si, de altfel intreaga societate Junimea. Aceasti etapa are un caracter preponderent universitar, prin cercetirile istorice si filozofice. Aparitia revistei se prelungeste pnd in 1944, dar ea nu va mai atinge gradul de popularitate din primi douizeci de ani. Titu Maiorescu se revoltd impottiva ,,viciului” existent in epocd, de a imprumuta forme ale culturii apusene, fird a le adapta condifiilor existente. Teoria formelor fara fond defineste sintetic starea culturii din epocd. Dacd in perioada pagoptisté se punea problema existenfei unei literaturi nafionale, acum, aceasta exist, dar mu sunt estetice de apreciere. Maiorescu nu se impotriveste preluarii formelor culturale din exterior, dar acestea trebuie preluate in esenfa lor, mu doar superficial. Mai mult, fiecare culturd are un specific. Asa ci formele imprumutate trebuie adaptate la specificul nafional. Maiorescu pune accentul pe valoare estetici in arti, dar aminteste de fiecare dati gi elementul national, care conferd originalitate operei de arta. Studiul Directia noud in poezia si proza romand (1872) este structurat in dowd plrfi-Poezia si Proza prin care autorul promovea7 o noua generatie de scriitori a cdror oper corespunde criteriilor estetice. Articolul Comediile d-tui Caragiale a aparut in anul 1885 si se incadreaza studiilor de estetica ale criticului, in intentia de a lua apdrarea dramaturgului acuzat de imoralitate. Momentele importante pentru dezvoltarea culturii gi literaturii romine stau sub semnul infuziei de europenism. Perioada clasic& este reprezentata de Societatea Junimea si Titu Maiorescu. Rolul lui Maiorescu in impunerea criteriului este in receptarea operei de arta gi este deoscbit de important, Modemitatea lui Maiorescu se manifesta prin contemporaneizarea culturii romane cu cea europeand. Studiile gi articolele referitoare la problemele literaturii romane au fost ‘modul prin care Maiorescu le-a sugerat autorilor din epoc& faptul c& libertatea de alegere le aparfine numai lor. Epoca marilor clasici se naste datorité lui Maiorescu, fapt care face din el o personalitate importantd a culturii romaine. Curente culturale/ literare in secolul XIX-inceputul secolului XX. ROMANTISMUL Romantismul este o oricntare ideologica, artistic gi literara care a marcat prima jumitate a secolului al XIX-lea, in spafiul european, Curent literar polemic, apirut ca reacfie impotriva rafionalismul si a clasicismului rigid. Trasaturi definitorii: + Afirmarea individualitiii, a originalitagii, a spontan; individual; + Primatul sentimentului si al fantezici ereatoare; nea eului fii; expan: * Cultivarea emotiei si a sentimentului; lirismul ca expresie a subiectivita + Revolta impotriva conventiilor sociale gi artistice; * Respingerea regulilor impuse de clasicism; libertatea de creatie; © Amestecul genurilor, speciilor si al stilurilor; * Fascinatia misterului si a excepfionalului; antiteza; culoarea local © Atractia pentru naturi, trecutul istorie, folclorul local, miturile, fantasticul, fabulosul; * Tendinta de evadare din realitatea marginita si meschind, spre lumi imaginare; © Cultivarea antitezei (trecut-prezent); + Personaje excepfionale in situafii ex ‘© Antiteza(inger-demon); titanul; eptionale; * Largirea si imbogiirea limbii literare prin elemente de limbaj popular, arhaic, Romantismul in literatura pasoptista- Poezia VASILE ALECSANDRI Mezul iernei Creatii lirice care incununeaza activitatea poetic& a lui Alecsandri, Pastelurile au fost elaborate cénd autorul avea 50 de ani si au fost publicate in ,, Convorbiri literate”, in intervalul aprilie1868-aprilie 1869. Pastelul este o specie a liricii peisagistice in care este descrist natura, dar in care este evidenfiatd si pozitia autorului fafa de peisajul reflectat, aceasta fiind, invariabil, cea de contemplator. Analizand structural gi tematic cele 40 de texte care formeazi ciclul de Pasteluri, se ajunge la dificila problema a incadrarii lor intr-un curent artistic. Dupa unii critici, aceste creafii ar putea aparfine clasicismului sau romantismului, alfii ins, le incadreazd pamasianismului, dat fiind faptul c& autorul pune accent pe descrierea staticd a cadrului reprezentat. Indiferent de incadrarea cu care opereazi, Pastelurile lui Alecsandri sunt opere originale cu un fior liric inedit, greu de incorsetat int-o directie literara, pentru c& autorul 8 acestor texte peisagiste 0 nou’ tumuri, devenind un maestru exemplar al acestei specii Aproape toate textele au aceeasi structurd: un tablou static, completat, in final, de un aspect care dinamizeaza cadrul ‘Tema este, invariabil, natura din care nu lipseste omul, cu preocuparile sale zilnice. Natura este ins’, la Alecsandri, si un spectacol care, evident, trebuie contemplat. Pornind de la aceasti idee, descoperim implicit atitudinea de contemplator a poetului mea, atitudinea poctului este diferita de accea a altor poefi care admira cadrul, la el se creeazi ,, impresia c& peisajul se dataseazi de scriitor gi exist’ independent de el”. Detagarea poetului nu presupune niciodat’ o indepartare total de peisaj sau o expunere obiectiva, fri implicatii afective, emotionale. Critica literar’ a observat ci autorul igi implica receptorul in creatie prin utilizarea formelor verbale la prezent, care realizeazi efectul de simultaneitate intre: contemplare-transfigurare i receptare. Tudor Vianu releva gi alte calitifi ale creafiilor tui Alecsandri, atunci cand semnaleazi cA tehnica de bazi este cea impresionisti, totul plecdnd de la faptul ci motivul central al textelor este lumina, mai precis, modul cum cade lumina asupra clementelor care aledtuiese peisajul reflectat. Pastelurile lui Alecsandri sunt si un calendar liric, pentru ci ele redau toate anotimpurile, cu tot ceea ce au ele specific: verdeat’, zipada, vinturi, viscol, ger. Desi a fost un spirit meridional, Alecsandri a descris, cu pasiune si mult optimism, iarna, anotimp care ar fi trebuit s& terorizeze, s& deprime. ‘Mezul iernei surprinde astfel spectacolul inefabil al iernii care incremeneste cadrul. Gerul, definit prin epitetul multiplu ,,amar, cumplit”cuprinde cele dowd spati terestru si cosmic: ,,/n paduri trdsnesc stejarii!”, ,,Stelele par inghefate, cerul pare ofelit”. Imaginile par oarecum terifiante, insi discursul liric evolueazi gradat spre stiri care incnt’, nu-i produc angoase cititorului. Acest Iucru este relevat de imaginile panoramice create prin compararea fumurilor de la cosurile caselor cu coloanele ,,unui templu maiestos”, ca si prin prezentarea stelelor drept ,,ficliile” unui neméirginit templu, sau a munfilor si codrilor, care par si orchestreze, gratie interventiei crivatului. Autorul si-a structurat pastelul in patru strofe: trei surprind un cadru static, datorat gerului cumplit, pentru ca partea finalA, in strofa a patra, s& apard elementul dinamizator: nun lup ce se alunga dupa prada-i spaiméntat Este de remarcat si faptul ci Alecsandri igi nuanfeaz expunerea, el trece firese de la sugestie la exprimarea direct. Sugereaz forta gerului: "Trdsnese stejarii”, ,stelele par inghejate, cerul pare ofelit”, ca apoi s& afirme trangant: ,, E un ger amar cumplit” sau ,, Totul e in neclintire”. Motivul central al textului este, ins, lumina rezultati de la albul lund, care d& o aura misterioas& noptii de ia’. in ceea ce priveste prozodia, putem semnala in acest pastel prezenta cdtorva rime rare:adjectiv rimand cu un substantiv:,,strdlucitoare-picioare”, ,,senind -lumind”, ,argintii - féclii”, sau verb rimand cu adjectiv:,,se aratd -spaiméntata”. Dupa cum au observat cercetatorii operei Iui Alecsandri, timpul verbal folosit este prezentul: ,,trdsnese”, ,,pare”, ,,se ridicd”, ,, se aseazé”, ,,isi aprinde”, ard”, ,,se alunga”, ceca ce realizeazi senzatia de simultancitate intre contemplare ~reflectare gi receptare. in partea finali a textului, autorul isi depaseste statutul de contemplator, implicdndu-se afectiv in cadrul reflectat prin intermediul interogatiei retorice: ,, Dar ce vad?”. Aceast& interogatie di vioiciune textului, o tonalitate optimist’, pentru c& clementele lexicale care urmeaz’ ar putea produce team’: ,,lup”, prada”, » spaiméntata”. Limbajul poetic este bogat in elemente apartinand diverselor sfere lexicale. in textul Tui Alecsandri coexist armonios arhaismul vézduh pentru. cer cu neologismele: "templu, maiestos, fantastic, fantasma, atmosferd"si cu termenii populari prada, spaiméntata” ipezii si de la Pozitia contemplatorului, a celui care se extaziaz in fata spectacolului natural, este relevatl gi de clementele de naturd stilisticd. El exclama constatativ: ,, in paduri trdsnese stejarii! E un ger amar, cumplit!” sau admirativ: ,,O! Tablou maret, fantastic!” Exclamatiile retorice demonstreazi idea cd, intr-adevar, intre poet si peisaj exist’ cea stare de independent’, creatorul este detasat de peisaj Tot la nivelul figurilor de stil trebuie semnalat gi faptul c& epitetele surprind, tot in ‘maniera impresionista, trasitura fundamental a elementului deseris: ,,

    You might also like