MITROPOLITUL DOSOFTEI

Pe la jumatatea secolului XVIII-lea,insusi Mitropolitul Tarii Romanesti constata

necunosterea limbii slavone de catre cler, care totusi, prin puterea traditiei dainuia in
bisericile noastre si ca,prin aceasta cauza, oficierea cultului divin se facea anevoie. La
aceasta raspantie din viata bisericii noastre se iveste marele Mitropolit Dosoftei.
Acesta,adapandu-se din izvoarele autentice ale ortodoxiei,incepe munca grea pentru
introducerea limbii nationale in biserica.
Neculce ne da urmatorul citat despre el : Acest dosofteiu Mitropolitul nu era om prost
de felul lui;era de neam de mazil, prea invatat; multe limbi stia:elineste, latineste,
slavoneste si altele.Adanc din carti graia si deplin si bland ca un miel; in tara noastra
pre aceste vremi nu se afla om ca acela.
Din cercetarea mai atenta a operei lui Dosofteiu se vede cat de indreptatita este
afirmatia lui Neculce: multe limbi stia. El era un vadit cunoscator al limbii slavone
vechi, a limbii greaca, latina, polona si ucraineana.
Unii istorici considerau ca era originar din Grecia, altii au presupus ca era ucrainean;
Lacea si D. Gazdaru, care au studiat lexical lui, au semnalat unele cuvinte care nu se
gasesc decat la aromani.
El trece destul de rapid de la stadiul de episcop la cel de patriarh al Moldovei, in anul
1671.
Noul mitropilit avea in urma lui o munca grea pe taramul culturii si venea cu intentia de
a reinvia activitatea carturareasca din epoca lui Vasile Lupu. Tipografia, care fusese
instalata in manastirea Trei Sfetitele de Vasile Lupu, se ruinase,si Dosofteiu, care
tradusese Psaltirea in versuri, s-a vazut nevoit sa trimita manuscrisul in Polonia, la
manastirea ruteana din Uniev, ca sa-l vada tiparit.Vremurile nu erau insa atunci prielnice
pentru activitatea cultural.
In lupta deschisa intre poloni si turci, in jurul cetatii Hotinului,Petriceicu Voda,
intelegandu-se cu domnul muntean, trece de partea polonilor. Turcii sunt infranti iar
Petriceicu e silit sa fuga in Polonia, dinaintea lui Dumitrascu Cantacuzino,adus de turci.
Alaturi de Petriceicu pleaca in exil si Mitropolitul Dosofteiu, care se amestecase in
politica tarii, tinand cu polonii. Intorcandu-se insa din Polonia la inceputul anului 1675,
este inchis in manastirea Sf. Sava din Iasi,de unde, eliberandu-se curand, recapata
increderea Domnului si este reinstalat in scaunul metropolitan.

De aici inainte Mitropolitul Dosofteiu renunta la lupta politica si-si inchina toate puterile
intereselor culturale ale tarii. El incearca sa reface tipografia lui Vasile Lupu, punand,
dupa I. Bianu, sa se toarne din nou matrite, dupa P. Panaitescu, aducand material nou
tipografic de la manastirea din Uniew, impreuna cu tipograful Vasile Stadnicki, probabil
o ruda a lui Simion Stadnicki, seful tipografiei din Uniew. In aceasta tipografie a aparut,
la 1679, Liturghierul lui Dosofteiu. Dar literele turnate erau greoaie si urate. Trebuia sa
caute in alta parte materialul necesar pentru a pune la punct tipografia ruinata.
Imprejurarile prielnice se ivira curand. In 1679, turcii cucerisera Ucraina si oferise
Domnului moldovean, Gh. Duca- venit pentru a treia oara in domnie- sarcina de a o
administra si de a le mijloci pacea cu rusii. In acest scop, Gh. Duca trimite o solie la
Moscova, careia-I incredinteaza si Dosofteiu doua scrisori: una catre Nicolae Milescu;
alta direct catre Patriahul Ioachim, rugandu-l sa-I trimita prin solul moldovean,
capitanul Ionascu Bilevici un teasc de tipografie si slovele necesare cu care sa poata
tipari cartile traduse de el din limba greaca si din cea slavona. Rezultatul a intrecut
asteptarile, fiindca patriahul ii trimite impreuna cu o tipografie completa- prin care putea
sa-si realizeze straduinta de a inzestra bisericile tarii cu textele necesare serviciului
divin- si o scrisoare care vadeste stima de care se bucura Dosofteiu intre contemporani:
A binevoit Domnul Dumnezeu a aseza ierarh intelept oamneilor sai pe Prea Sfitirea
Ta, care-I pasti bine printr-o inteleapta harmuire ,ca si mai departe de noi a patruns
obsteasca lauda pentru a Ta urmare in HristosAm aflat stralucita Ta evlavie catre
Domnul Dumnezeu si ravna cea dumnezeiasca si fierbinte ce o ai in lucrurile tale
ortodoxe si sincera Ta ingrijire pentru turma incredintata Tie.
Cu materialul adus in Moscova, Mitroplitul Dosofteiu reface tipografia lui Vasile Lupu si
,intr-un rastimp de relative liniste si pace, el se asaza pe lucru, punand sub tipar cartile
traduse, care asteptau de multa vreme sa vada lumina.
Urcandu-se pe scuanul metropolitan al Moldovei, Dosofteiu introduce douazeci de ani
mai tarziu, in biserica Moldvei , marea Reforma a natonalizarii serviciului divin.La
doi ani abia dup ace fusese ales mitropolit , el daruise cum spune insusi limbii
romanesti Psaltirea talmacita in versuri si tiparita la manastirea Uniew din Polonia. In
acelasi an ,1673, tipareste tot in romaneste si tot la Uniew , Acatistul Nascatoarei de
Dumnezeu. In 1679, tupareste dumnezeiasca liturghie , retipartita si in 1683, si
cuprinzand liturghia Sf. Vasile cel Mare si a Sf. Grigore Dialogul la care s-au mai
adaugat slujbele obisnuite.
Prima opera importanta a mitropolitului este Psaltirea pre versuri tocmita.
Bianu, publicand in 1887 psaltirea lui Dosofteiu a aratat ca structura versurilor
mitropolitului moldovean este imitata dupa tesatura versurilor lui Kochanowski.

A doua opera importanta din activitatea literara a mitropolitului Dosoftei dupa Psaltirea
in versuri este colectia completa a vetilor de sfinti, care s-a imprimat in Iasi intre 16821686, cu tiparul adus din Moscova de la patriarhul Ioachim.
Marturia lui Dosoftei insusi din prefata operei, ca a tradus de pre greceste si de pe
sarbeste pre limba romaneasca , se confirma. Opera este prelucrarea neogreaca a
Mineelor bizantine, facuta si tiparita de Maximos Marguinos, episcopul Citerei care a
trait intre 1549 -1602. In afara de Marguino s-a mai servit de originalele bizantine,
editate si acestea in tipografia greceasca din Venetia a lui Gliykys. Pe alocuri unele
amanunte istorice le-a scos din legendele hagiografice, care fusesera incorporate in
cronografele bizantine ale lui Dorotei de Monenbasian si lui Matei Cigala. Si in sfarsit
pentru unele nedumeriri in traducere, a urmat traditia textelor medio bulgare
intrebuintate pe atunci in bisericile noastre.
Colectia vietilor de sfinti a mitropolitului Dosoftei cuprinde mai multe grupe de legende.
O prima grupa, mai mica, e formata de legende referitoare la Mantuitor, la Familia
Sfanta si la apostoli, mai toate extrase din Evangheile apocrife. A doua grupa mai mare,
este formata din legendele martirilor si ale ascetilor.
Colectia Vietilor de Sfinti a lui Dosoftei este alcatuita din trei tomuri; ultimul aparut in
1686, si cu elactivitatea marelui Mitropolit se incheie, deoarece in acest an Dosoftei a
fost luat si dus in captivitate de Sobieski.
Munca lui Dosoftei,atat cat o avem, reprezinta istoria culturii noastre vechi, un mare pas
inainte.El, cel dintai dintre vladicii Principatelor, a deschis drumul limbii romanesti catre
altarul Bisericii. Straduintele lui vor fi continuate mai tarziu, in Tara Romaneasca, de
Mitropolitul Antim Ivireanul.Prin traducerea Psalmii in versuri, Dosoftei a asezat
temeliile versificatiei in literatura noastra culta, iar prin Vietile Sfintilor a daruit sufletului
romanesc din veacul al XVIII-lea o bogata literatura de imaginatie, impletite cu elemente
miraculoase,plina de pietate si uneori inviorata de gratie naiva.