121 Cit despre Kekavmenos, pe care I'am analisat mai sus, el nu confine niste date in destnl de lamurite pentru a fi in- trebuintat en folos. VI DOCUMENTEL! Cum se face insi de Rominii nu sunt pomenifi cel putin in documentele care se rapoarti la ‘Transilyania inainte de veacul al XIII-lea? La aceasta intrebare pusi de protivnicii stiruintii Rominilor in Dacia, vom respunde printr’o alta. Se aflé oare multe documente asupra Transilvaniet inaintea a- cestui veac? Cel mai vechiu este din 1165 si chiar al 5-lea din sirul lor contine 0 dovada invederaté despre aflarea po- porului nostru in Transilvania. Acest document este din anul 1197 si porneste de la r gele Emerich, care dirueste o stipinire bisericii sf. Martin de Orod; documentul arati intre altele si hotarele acelei po- sesiuvi in modul urmator: ,are deci de margine in partea meridionali Fequetfec; de aici merge pe drumul cel mare la Hegesholmu* *), Aeest cuvént de pe urma contine dovada de care e vorba. El] este alektuit din doué piri: cea d'intaiu ungureasci: Heges, dela Hegy, munte, deal; a doua romina, holmu—deal, form’ dubla aspiraté din etme, de la latines- cul culmen, deal *), FE Leutsch und Firnhaber Urkundenbuch zur Geschichte Sicben- Dbirgens, Wien 1857, p. in meridionali parte habent metam super Feqentee, deinde protenditur per magnam viam ad He- gesholmu®, 2) Sunt mai multe localititi cu acest nume in Rominia: Holmu sat in jud. Romanului, com. Vovriestii; Holmu sat in jud. Tasi, com. Moisestii ; Hotmu in jud. Vaslui, com. Drigugesti, (vezi Frunzescw dicfionar topografie al Romanici, Bucuresti 1872). In Tra nia aflim satcle: Crikalma, Cokalnu. Rominii din Transilvania an cavdntat Atlmu, ridiciturii, movili, Compara lat. culmen. ital.122 Ungurii, auzind pe Rominij acelui timp numind acel deal holmu, nu inteleseserii ce insamni cnyéatul si, luindu’l drept nume proptiu, i aninaré apelativul Hegcs formind numele He- gesholmu adic dealul holmului, ceea ce in ungureste ar al- catui 0 tavtologie. O alti imprejurare care intareste roma- nismul cuvéntului este finala «, care nu este de cit artico- In] romiiuesc postpus, prescurtat. al in uv, dup& cum a- ceasta se obicinueste adese-ori chiar astazi, cind se zice ome im loc de omul, ex’ in loc de calul. Nu trebue si ne mirim ca de si unele din cele mai vechi documente a le Transilvaniei, contin delimitiri de mogii, *) deci numiri geografice, acele de obirgie rom&neascd s& fie aga de yari. Ungurii au pus in toate timpurile in lucrare maghia- yavea a tot ce-i incunjoari. Ei dau deci tuturor locurilor, apelor sau dealurilor numiri ungures' Asa giisim mai_tir- ziu chiar o sumi de documente in care se pomenesc sate, ce se zic a fi rominesti, sub denumiri unguresti, si nu este de admis ci ele si nu fi avut pe ling& numele lor oficial ma- colmo, milan, colma, sp. cubmbre, port. cume. vst. hulm pol. chelm. Ungurii deci an impromvtat de la Romini envéntul lor halom, mo- vila de hotar. In limba romini acest cuvént se tine de o intreagi fami- lie, pe cind in ungureste el este cu totul isolat. In aceasté limbit im exist nici un cuvént cn forma si infeles analog, in cit si lese a presupune e& ar fi de origin’ maghiari. Este numai cuvéntnl oli cave insamua cite ce-va. Dar chiar cind s’ar admite ei ro- miinesenl hola vine de la ungnrescu! Aalom inci dovada pe care voi s’o deducem din Aegesholmu n’ar fi intrw nimic atinsi, intro citacest name confine forma romineased a cnvéntulni, Hegesholmus eu articolul postpas gi na acea mngureasci, hegeshalom, eare cu toate aceste ar fi fost mult mai fireascd intr’un document unguresc. Comp. Fekete holmu in Fejer V, 2, p. 164, anno 1274 si VII, 4 p 135 unde Fejer explicd acest cuvént pe ungureste prin Fekete hi Jom. Pini acuma aceasti dovadi nu fusese bigata in sami credea ci cea Wintiin amintire a Rominilor sar fi aflind intr’un 1992. Vexi mai jos. 1 document dix i Die, Toutsch und Firnhaber, Nr. X p. 8 anno 1211, Nr. XV, p 13. a 1219.123 ghiar si unul national al poporului carele locuia, dar care nu este aimintit in document. Ast-fel un act din 1360 poime- neste despre; ,villas olachales, Zalatina, Harpatokfalva, Ka- pacsfalva, Drzefalva, Hernershaza et Sugatugfalva* si un al- tul din 1387 aminteste: ,,possessiones ttostras valachales, Ke- repecs, Lafalva, Sztanfalva, Zavidfalva, Kathonega, Ardanhaza, Medencze, Draga-Bartfalva et Sandorfalva ’), Numai vr’o doué din aceste nume tridau originea lor slavond san romind pre- cum Zalatina sau Kapacsfalva ; toate cele-l’alte apar ca ne- cunoscute, investmintate in haina cea ungureascé. De aceea spre esemplu gisim in unul din aceste yechi documente a- supra Transilvaniei pomeniti cimpia Kereztes sub acest nume unguresc ginu sub acel de Pratul lei Traian pe care il pur- ta inci de la colonisarea Daciei si sub care este si astazi cunoscuta la Romini *). In genere in toata colectia lui Teutsch si Firnhaber in care se cuprind 230 de documente si mai multe sute de numiri geografice, cu greu se vor gasi 30 de numiri de obtrsie romind. Acest nume Hegesholmu a sckpat ca prin minune de potopul numirilor maghiare ce s’au_ re- virsat asupta Transilvaniei, si au pastrat pani in zilele noa- stre una din dovezile cele mai invederate despre existenta Rominilor in aceasta tari la venirea. Ungurilor; caci acestia cat-va timp dup ce cucerise Transilvania, numese cu un nume rominese un deal, care nume fara indojialé c& a tre- bait primeascé cu multi ani mai inainte, de la un po- por agezat in imprejurimi. Rominii sunt pomeniti chiar sub numele de Valachi pen- tru intiia oari in un decument din 1222 si anume ca lo- 1) Cel inthin 1960 continnt in Fejer, Codex diplomaticns regni Hunga- rine, IX, 8, p. 159; cel al doilea 1887 in Duliseovitz, citat de Pié Abstamnung der Rumaenen, p. 148 note 29 ) — Tentsch und Firnhaber p. 2, Trauenfeld Geographischer J,exi- con Siehenbirgens, Wien 1839, s. v. Kereztes. Vezi gi mai jos, Cap. VII, Toponimia.124 cuind partea sudici a farii, din jos de tara Birsei, in munti, lucru de care pare a se mira Résler, dar care nu este de cit prea firese intru cit Rominii locuiau partea muntoasi a tarii, dup’ cum am aratat’o pana aici si vom avea prilejul s’o mai dovedim inci si in paginile ce urmeaza. Se crede a se fi descoperit o Qovada invederaté despre lipsa de poporatie indigend in Transilvania, la venirea Un- gurilor, intr’un document din. 1211 prin care regele Andrein II di cavalerilor Teutoni tara Barsei, pe care o numeste ndegarté si uelocuita* ‘). Protivnicii staruintei Rominilor in Dacia, care pun in lucrare o critica din cele mai migiioase, indata ce este vorba de un text contrar teoriei lor, par a uita pind si principiile criticei_celei_ mai elementare si cu prilejul acestui document, dupi cum i-am vézut procedind in tot-dea-una unde afla yre-un loc ce se potriveste cu finta ce wrmirese. Era cu toate aceste prea ugor de a se convinge ci acest loe din documentul citat, nu putea fi luat dupa cu- vént. Intr’adevér actul fapei Honorius intaritor donatiunei, de si reproduce aceasti calificare a pAméntului de desert si nelocuit“, adaugii cite-va rinduri mai jos ca: ,oamenii care ar locui piméntul in momentul donatiunii sa fie scutiti de ori-ce sarcini*. Aceiasi cortrazicere este continuta in alte doué documente aproape contimporane gi care se reford la aceiasi daruire *) Toate aceste documente dovedese firi nici o in- doiala c& {ara Barsei eva locuit& atunci cind a fost data si anume de 0 poporatiune alta de cit cavalerii. 1) Teutsch und Firnhaber, p 9+ ,terram Borza nomine—licet de- sertam et inhabitatam.* : 4 Teutsch und Firnhaber, Nv. X1X, p. 20, amo 1222: ,quandam terram nomine Burszam tune desertam et inhabitatam—ad hoe homines qui terram ipsam inhabitabant quando dicta donatio fucta fuit vobis*, Nv. XIV, p. 11, anno 1215: terra Borza va~ cua, ct inhabitatam—universis ejusdem terraae incolis, presentibus et futuris*, Nv. XIV, p a, 1218: ,terram de Burza vacuam ct inhabitatam-—decimas ipsius terrae ab eis incolis tam futuris quam presentibus exsolvendas*.125 Este deci invederat c& tara concedat& cavalerilor Teutoni era departe de afi fost lipsiti de poporatie. In afari de aceste si videste din documente contimporane ci inconjurimile ei erau locuite gi anume tocmai de Valachi. Ast-fel un document din act lag an cu confirmarea papei Honorius, vorbind despre drepturile incuviinfate cavalerilor Teutoni, spuze ca Ji s’au concedat a nu pliti nici o dare cind vor trece prin paminturile Secuilor sau ale Valachilor '). Actul de intarire al papei Honorius vor- beste despre o alta mosie Cutebure adaosi de Andreiu ci- tre donatia anterioaré a {rei Barsei gi di acestei mogii ca margine fara Valachélor, cave era deci un tinut bine deter- minat 7). Prin urmare chiar alaturea cu {ara Barsei, se intindea de o parte finutul Secuilor, de alta acel al Valachilor. Fiind ca documentele constitutive ale donatiei vorbesc de o poporatie de bagtinaa térei Birsei in momentul chiar cind a fost daruita, aceasti poporatie nu putea fi de cit romini sau secuia, asemenea aceleia care locuia in finuturile marginage. Tre- bue deci mai mult de cit buna vrointi pentru a gasi in a- cest document ceea ce Rosler si D. Hunfalvy cred a fi des- coperit, o dovada cai tara concedata cavalerilor Teutoni era pustie, pentru a putea aduce acolo pe Unguri si pe Nemti inaintea Rominilor. Noi credem din potriva ci vom putea stabili cu ajutorul documentelor gi a celor lalte isvoare studiate pind aici ci Dacia, departe de a fi desarté de oameni, bine inteles de o- bargie romin&, numéra 0 poporatie indestul de insemnaté de aceastd rasa, care locuia de ambele parti a le Carpatilor, in- 1) Teutsch und Firnhaber, Nr. XVUL p. 18, a, 1292: Item con- cessimus quod nullum tributum debeant persolvere, nec populi eo- rum, cum transierint per ferram Siculorum aut per terram Blac- corum*, 4) Id Nr. XIX, p. 20, a. 1222: ,Cutebure—que procedit usque ad terminos. Blacorum".end de Ia Portile de fer, de a lungul Valachiei si a u- fi din Moldova, pina prin actualul tinut al Bacdului, precum si in centrul Transilyaniei. Documentele analisate mai sus vorbiau de Valachi cari ar fi Jocuit un tinut din regiunea BragovuJui, in megiesie cu tara Birsei. O altd regiune locuit’ de Romini se intindea citre cea lalté parte a Transilvaniei, pe ling’ Sibiv, unde se age- zase cei d’inthi colonisti germani si cirora regele Andreiu IL reinoeste in 1224 privilegiile incuvintate de citre nain- tagii sti cind ziyii Germani venira si locuiascd Transilvania’). Documentul de care este vorba poarti numele de Andrea- num si confine intre altele voia dat’ de rege colonistilor de a intrebuinta spre folosul lor pidurea Blachilor gi a Cuma- nilor impreund cu acei Blachi si Cumani*), Nu este eu pu- tingi de a determina asti-zi intr’un chip limurit pe unde se intinde numita pidure. D-] Teutsch o agazit lingi Olt; d-l Hunfalvy in partea Sibiului*). De sami este insk impreju- iarea ci aceasta pidure a Valachilor era agezati in o cu to- tul alt& regiune de cit districtul Valachilor pomenit in do- eumentul din 1222, de unde se adeveregte existenta Romini- lor intr’o alti parte a Transilvaniei. 0 a treia pomenire a Valachilor, tot in regiunea Sibiului ne a fost pistraté int’un document din 1223. Acelasi rege anume Andreiu darueste ministirei Kirch o bucati de pa- mént pe care o ia de la Romini +). D-1 Hunfaley care nu *) supra acestor doud colonizitri germane deosebite ale Transil- vaniei, yezi Toutsoh, Geschichte der sicbenbirger Sachsen, Leip- aig 1874, I, p. LL—16. *)— Leutsch und Firnhober, Nr. XSVMB, p. 80, a. 1224: ,silvam Blacorum et Bissenorum cum aquis usus comanes exercendo cum praedictis Dlacis et Bissonis eisdem contulimus*. %) Teutsch, Geschichte der sieb. Sachsen, 1 p. 30; Hunfaley, Ans- prache, p. 88. 4) Teutsch und Pirnhaber, Ne, XXUI, p. 24 a, 1223: ,Monasterio de Kirel—coutirmamus in praesenti privilegio tecram quam primo127 poate tigidui acest fapt, observa ci Valachii acestia nu se agezase acolo de cit vremelnic (zeitweilig). Pe ce ‘si inte- meiazi piirerea sa, uiti insi a ne spune. Nouid ni se pare din contra c& daci vegele ie de la Valachi o bucati de pa- pimént pentru a inzestra manistirea amintité, aceasta dove- deste pe deplin ci Valachii trebuian si o posede mai inainte, si deci erau agezati pe ea. In 1252, dupi nivilirea Tatari+ lor intimplata in 1241, acesti Valachi care locuiau_ teritoriul auinistirel Kirch sunt pomenifi din nou; regele Bela IV daruegte unui Secuiu mogia Sze care era cuprinsi intre Sa- sii din Barasu, Secuii din Sepsi, si Valachii din Kireh ’), D-1 Hunfalvy, uvitind cé a intilnit pe acesti Valachi ined in anul 1223 in acelas loc gindeste c& poate acesti Valachi sau stabilit aici dupa nivalire.* Un document din 1247 ne va arita inci alte teritorii lo- cuite de Romini la inceputul veacului al XILI-lea, teritorii a- sezate pe laturea meridionalé a Carpatilor din partea Vala- chiei. Regele Bela IV pentru a apira tara lui de reintoar- cerea nivalirii mongole, care pusese in o cumpina asa de grea statul unguresc, vroeste si aseze pe marginile Transil- yaniei din spre Muntenia pe cavalerii Sfintului Joan din Te- rusalim. Prin actul séu de donatie el dispune in favoarea lor de tara Severinului si de cele doue Knezate a lui Ioan si a lui Farcag care se aflau acolo, pani la riul Olt, necuprinzénd ins& in aceasta donatie tara Voivodului Valach Linoy (sau Lyrtioy), pe care o las Valachilor precum o avuse gi pana acuma. Dincolo de Olt el concedeaz& cavalerilor toaté Cuma- nia, scofind eardgi afaré tara voevodului Valach Seneslau pe care earisi spune ci o lasi Valachilor precum o stipiinise gi eidem monasterio contuleramus, exemptam de Blaccis.« D-l Pid, Abstammung, p. 164, rapoarti local ,exemptam de Blaccis* la scutirea de dreptul romin. (?) 1) Leutseh und Pirnhaber Nr. LVI, p.70 0.1252: ,terram zek, inter terras Olachorum de Kirez, Saxonum de Barasu et terras Siculorum de Sebus existentem*,128 mai nainte '). Rominii deci posedau pe coasta meridional’ a Yarpatilor mai multe principate, care corespund tocmai cu le lor pe partea nordicd a acestor munti si anume a- cei de dincolo de Olt cu Rominii Transilvaniei din regiunea Sibiulni acei din Valachia mare cu fratii lor de peste munti din regiunea Brasovului. Gasim deci ambele laturi ale Car- patilor locuite de Romini. Daci urmirim cercetirile, mai dim peste Romini ce ar lo- cui tot intr’acel timp partea cea mai risiriteand a lantului carpatin, acolo unde acesti mun{i intorcéndu-se deodata cii- tre nord incep a alcdtui marginea despirtitoare a Transilva- niei de Moldova. O bulé papald din 1234 pomeneste existenta Valachilor in episcopatul Cumanilor. Papa spune in ea ci ar fi aflat c& in zisul episcopat ar locui nigte popoare ce se nu- mesc Valachi, care de si s’ar cousidera de cregtini, uu pri- mesc sfintele taine de la Episcopul Cumanilor, ci de la niste pseudoepiscopi ce se tin de ritul grecesc, si atrag chiar la religia lor pe Unguri, Sagi gi alji ortodocsi *). Este invede- rat ci aici este vorba de o masi mai mare de Valachi, de vreme ce ei au episcopii lor si sunt in stare chiar si atra- gi la ritul lor elemente stréine. ager 1) Fejer IV, 1, p. 447: ydamus et conferimus ili et per eum dic- tas domui totam terram de Zewrino cum alpibus, ad ipsam per nentibus pariter cum kenezatibus Toani et Farcasii usque ad flu- vium Oltae, eccepta terra Kenezatus Lyrtioy (Pr. Lynioy) v vodae, quam Olachis relinquimus, prout iidem hactenus tenuerunt. —Ad haec contulimus praeceptori ante dicto—a fluvio Oltae et alpibus Ultrasilvanis totam Cumaniam sub eisdem conditionibus, quae de terra Zevrino superius sunt expressae, excepta terra Sze~ neslai roivodae Olachorum, quam eisdem relinquimus, prout tidem hactenus tenuerunt®. 4) Fejer TM, 2, p. 350: In Cumanorum episcopatu sicut accepimus quidam populi qui Valachi yocantur existunt, qui etsi censeantur Christiani, Romanam ecclesiam contemnentes, non a venerabili patre nostro, episcopo Cumanorum, sed a quibusdam pseudoepis- copis, graecorum rita tenentibus universa recipiunt sacramenta,129 Fpiscopatul Cumanilor era acelasi care mai din vechi se numea, al Milcovului, agazat pe piraul cu acelag nume, intre tinuturile Putnei si al Rimnicului Asupra acestei episcopii al Milcovului avem un document din 1096, in care Lauren- tius, episcopul ei, cere ajutor de la Secui pentru a repara bi- serica cea intemeaté de strabunii lor gi care acuma era ru- inaté.*) Pe la 1228 Robertus Strigoniensis archiepiscopul Ungariei institue in aceasté episcopie un scaun menit cu de- osebire pentru intoarcerea Cumanilor la crestinismu si schim- ba numele acestei episcopii din acea a Milcovalui in acea a Cumanilor. Secuii, intemeitorii ei, se supira pentru aceasti schimbare a titlului bisericei lor si sunt mustrati de noul e- piscop Teodoric, cu urmatoarele cuvinte: Ce vi supira schim- barea numelui, cind episcopatul ramane cu aceasi ratiune gi virtute catri natiunea voastri? Au in biserica lui Christos nu s’au impicat si pasci aliturea lupul si cu mielul ; pen- tru ce oare nu gi Secuiul cu Cumanul si Valachul?**) Din a- nonulli de regno Unguriac tam Ungari quam Teutonici et alii or- todoxi morandi causa cum ipsis transeunt ad eosdem et sic cum cis, quasi populus unns facts cum eisdem Valachis, eo contempto, praeimissa recipiunt sacramenta.“ Comp. Pid, Abstammung p, 114 ita 26. '} — Hasdew Arhiva istoried J, 1, p. 59. (reprodus dupi Renko, Mileovia): ,Laurentius in die nomine Ecclesiae—Mileoviensis. mi- nister, presbyteris Siculorum de Keesd, Orbou et Scepus—salutem in omnium Salvatore. Sicut fraternitatibus vestris—traditum fue- rat a domino Michacle, bonae recordationis praedecessore nostro ct sedis huius vero restitutore usque hodie iz finem non perduc- tum, qualiter collecta undique . . . in aedificationem sedis et sanctae ceclesiae ... universum populum hortarentur meminisse hance... ec clesiam prisco tempore, cuius memoriam rerum altcrationes prope delevernnt, pro se cum pro sttis anttiquis parontibus fandatamet duris temporibus conservatam ete.—dominae incarnationie MXCVI.« 2) Teutseh und Firnhaber, No. XM, p. 45, a. 1228: Quid vabis, officit nominis mutatio, eadem manente episcopatus erga vestram nationem ratione et virtute? Nonne in ecclesia Christi lupum ot agnum una pasci convenit. Quidni etiam Siculum cum Camano Olachoque ?* Comp. Katona, Hist. Grit. . V, p. 526.180 cest loc al scrisoarei lui Teodoric cittré decanul Secuilor se dovedeste fari indoialé ci episcopatul Cumanilor, in care se pomenesce Valachi de mai multe documente, era agezat in col- tal sudic rasiritean al Carpagilor. Acest episcopat insd se intindea si in Moldova pana la Siretiu, cici cilugirul Roge- rim d& acest riu ca margine oriental a episeopatului +). A- cesti Vatachi ai episcopatului Cumanilor nu locuiau insi nu- mai cit pe laturea Carpatilor din spre Marea neagra ci gi in munfii Transilvaniei aliturea cu Secuii, de citre care ei furit mai tirziu desnationalisati. Ast-fel Simon Kesa; cronicarul un- guresc (1285), ne spune ci Secuii, ramasiti de a le Hunilor, ar locui la marginile {érii in munti, unde amestecati cu Va- lachii, av fi imprumutat de la acestia literile lor *). Dac& mai reamintim si pe Valachii aflati citri centrul Mol- dovei dup marturisirile lui Cinnamus si Nicetas Choniates, *) vom fi adunat toate aratarile privitoare Ia locuintele Romfi- nilor in férile care constituesc vechia Dacie, in momentul cind cele d’'intaiu documente asupra acestor téri esi la lumind. Totusi d-l Hunfalvy cave se indeletniceste in cartea d-sale mai in deosebi cu partea documentala, crede a fi dat peste un document care ar intiiri parerea d-sale ci Rominii ar fi fost in numér mic in Transilvania pana tivziu in secolul al XII-lea. Acest document este din 1293 si prin el regele Andreiu II ordond ca tofi Valachii care s’ar g&si stabilifi pe paméntu- ) Sclaandtner, Seriptores rerum hungaricarum 1 p. 802: ,Boche- tor autem cum aliis regibus lumen qui Zereck (Siretiu) dicitur trau- seuntes pervencrunt ad terras episcopi Cumanorum.* 4) Simon Kesa od. Endlicher, p. 62: ,Isti Zatuli, Huanoram sant vésidui—insimulque Panonia conquesta parteim in ea sunt adepti non tamen in plano Pannonie, sed cum Blacchis in montibus con- finti sartem habuerunt. Unde Blachis conmiati litterie corum uti perbibentur® 5) Vezi mai sus, p. 116 ¢. n.131 rile nobililor sau ale altor proprietari sit fie adunati pe do- meniul séu regal Szekes, chiar daci ar trebui intrebuinfat puterea pentru a ajunge la aceasta '). ,,Acest document, co- menteaza d-] Hunfalvy, ne araté ck Valachii erau inc& in 1 foarte putin numerogi in Transilvania; ciici Regele, cu incu- viintarea sfetnicilor sei, voiegte sd-i intruneascd pe o singurd proprietate,“ *) O asemenea incheiere pentru ori-ce om cu min- tea siinitoasi si de bund credinga, nu poate fi dedusi din cuprinderea acestui document. Regele zice intr’adevér numai atata ci el voia s& intruneascé pe domeniul séu regal pe Valachii care ar locui péménturile nobililor si nu pe tofi Va- lachii Transilvaniei. Regele \a aceast’ mésurd pentru a pe- depsi pe vasalii care ’si isugise dreptul de a atrage Valachi pe proprietatile lor. Acestia pirdsind finuturile lor particu- jare, unde traiau ca supusi regesti si asezindu-se pe mogiile nobililor, unde erau eliberati de indatoririle lor citre ocir- muire, impunea acesteia perderi insemnate. Am vézut intr’- adevér ci mai multe documente tratau tinuturile Valachilor ca posesiuni regesti: aga bund oard acel din 1223 care scu- teste pe cavalerii Teutoni de a pliti vre o dare cind vor trece prin tinuturile Valachilor gi ale Secuilor. Regele apoi invoeste Sasilor din tinutul Sibiului de a intrebuinta pentru nevoile lor padurea Valachilor ; el concede cavalerilor de Te- rusaliin jumatatea veniturilor knezatelor valache care se a- flau in Valachia. In sfirgit prin documentul chiar de care ne ocupim, el dirueste bisericii din Alba 60 de familiide Valachi, pe care ’i elibereaza de ori ce indatoriri catre tesaurul public *). ‘) — Teutsch und Firnhaber, No. CXC, p. 185 a, 1293. ,Cum uni- yersos Olachos in possessionibus nobilium vel quorumlibet alio- rum residentes ad praedium regale Szekes vocatum ordinassemus revocari, reduci et etiam compelli invitos*. *) — Anspritche, p. 100. }— Teutsch und Firnhaber 1. ¢.: yin quibvedam terris ipsins ¢a- pituli (albensis) sexaginta mansiones Olachorum libere et secure182 Toate aceste dispositiuni pe care regii le iau in privirea Valachilor dovedesc intr’in chip neindoelnic c& acest popor era privit ca supus de-a-dreptul citre autoritatea regala, cit timp el locuia tinuturile sale particulare. Daci din contra isi striimuta ageziirile sale pe piménturile nobililor sau ale bi- sericilor, el devenea, dupd dreptul feodal, care predomnia in acel timp in Ungaria ca si in apusul Europei, supus proprie- tarilor mogiilor pe care se stabilea; incepea a plati acestora dajdiile feodale fiind scutit de acele citre fise. Regele insa avea interes ca Valachii care s’ar afla pe paménturile nobi- lilor sau ale altor proprietari si fie intruniti pe domeniul séu regal, unde ei ar pistra ca gi in finuturile lor particulare earacterul de supusi regesti. Daci acesti Valachi ce s’ar afla pe piiménturile nobililor n’ar fi fost de mai inainte supusi ai regelui, ce drept ar fi avut acesta a ordona ca ei s& fie a- dunati pe domeniul séu gi incé cu intrebuintarea puterei in caz de opunere ? Daca ins documentul adus de d. Hunfalvy nu dovedeste nimic in contra aflirii Rominilor in Transilvaia, un altul, care tocmai a fost ldsut la o parte de publicistul ungur, a- rata dinpotriva ci Rominii erau foarte numerosi chiar in a- cel timp in vechia Dacie centrala. In anul 1260 Otocar regele Boemici indreapt& ctr’ papa o scrisoare care ’i spune ci in armatele lui Bela gi Stefan V regii Ungariei, pe care le au combiitut, se aflau numeroase trupe de Cumani, Unguri, Slavoni, Secui si Valachi '). Eat cum intelege d-]1 Hunfalvy si serie istoria! Cu aju- valeant commorari, ab ommique ewactione, seu collecta regali. sei- licet quinguagesina, decima seu quacunque alia, idem Olaci ex torres habeantur penitus et immanes®. ‘) Hejer IV, 8, p. 15: ,quod adverstts innumeram multitudinem in- humanorum hominum, Cumanorum, Ungarorum et diversornm Sela- vorunt, Siculorum quoque et Valachorum, Bezzeninorum et Isma- elitaram—gessimus".133 torul unor interpretiri ca acele pe care le-am insemnat in mai multe rénduri si mai punénd Ia dos documente impor- tante, D-sa ajunge Ia prea poetica incheiere ci Rominii ar aparea pint la aceasti epoci in Transilvania ca niste nou- yagi pe’un cer azuriu“. *) Aceste sunt inst documentele cunoscute, a ciror analisd trebuia numai cit din nou intreprins, intru cit ele n’au fost nici odata studiate in mod obiectiv, pentru a scoate din ele cele ce contin asupra Rominilor. Apoi ele nu a fost pusein legiitura unele cu altele ci a fost tot deauna amintite in chip despartit, in cit se intelege ci perdeau ast-feliu cea mai mare parte din puterea lor doveditoare. Existé inci 0 amintire ba- sati pe documente autentice, asupra careia au atras luarea a- minte, dupa cit stim pentru prima oaré d-1 Hasdeu, cel mai adine cunoscitor al izvoarelor istoriei romine, care este estrasd din un manuscript al biblioticei museului din Pesta ; aceasta suna ast-fel: ,Iiii acestui Urcund, Negrild si Radomir, se zic a fi fost strebunii familiei Tomay-aga, Valachi nobili din Barsa. Spre a cdrui dovad& autenticé aducem extractul protocolar al comitatului Maramuresului care spune: c& coboritorii fami- liei Tomay-aga, produc in anul 1763 inaintea judecitorici firesti a comitatului recunoasterea lui Kenderes de Malom- vize comitele aceluiag comitat din 1445 in care Petru, Man- dra, Han, Kosyta, Sandrinus, Nicolau Pap gi Nicolau de Viso dovedesc ci primii lor piringi numifi Negrilé si Radomir dobindise incé de la Sf. Stefan numirca in knezatul Vi- adului*,*) C& este vorba de Rominise vede afaré de anumita 1) Anspritche p. 85. 2) Simonchich, Noctium Marmaticarum vigitiae, Ms. 274 in quart lat. in Bibliotheca Museului, din Pesta, p. 19: ,Hujus Urcund filii Me- gril ct Radomer dicuntur esse progeuitores familiae ‘Lomay-nga, Nobiles Valachi in Borsa. In cujus probam authenticam adduaci- mus protocolarem Comitatus Marmaros extractum qui sic est: Familize Thomay-aga successores producunt anno 1763 coram le-134 ariitare a familici ca valachd inci si din numele unuia din strebunii ei, Negrild, cu sufixul romanese id. Stirea apoi este scoasi din niste documente judecatoresti, cele mai si- gure izvoare, si anume se constatd din extratal protocolar din 1763 c& strénepotii acelor Negrild si Radomir infatogase inaintea Tribunalului o diploma din 1445 in care se spunea e&t antecesorii lui Petru, Mindru etc, anume acei Negrila si Radomir fusese diruiti cu knezatul Viziului de citri regele Stefan cel sfint al Ungariei, deci intre anii 997—1038. Kata deci Romini tocmai in Maramures, in pirtile cele mai nor- dice a le Daciei incd de prin veacul al X-lea, si cum sunt ei infiitogati? Ca niste judecitori de sate care se bucurau pani la un punt de prerogative nobiliare, dup’ cum vom ve- dea mai la vale, Singur’ aceasta aritare ar fi de ajuns pentru a restwrna intreaga teorie a lui Sulzer, Résler, Hunfalvy; dar ei nu fac nici o amintire, despre dinsa, sau cd nu o cunogteau, sau ci ne avénd interes a 0 scoate la lumind, mai ales ed este peste pu- tint de resturnat sau de interpretat, au trecut’o sub ticere, cum a facut cu atitea alte dovezi. Noi credem ci din documentele analisate pint aici res iesi ci Rominii locuiau .in muntii Carpati si in vailelor cele maj apropiate, atit pe laturea nordic cit si pe cea sudica: ci ei sunt pomeniti ca fiind respinditi pe tot incunjurul me- ridional si rsiritean al Transilvaniei, si cu toate ci numé- rul lor nu poate fi determinat, posedim o indicare preti- c& trebue si fi fost insemnat in imprejurarea ci ei al- gitimario comitatus foro Nobilitatis recognitionem Kenderes de Malomvize comitis comitatns ejusdem de anno 1445 in qua Petrus, Mandra, Han, Koszta, Sandrinas, Nicolaus de Pap et Nicolaus de ‘Viso specificatur, quod ipsoram primis parentibus Negrille et Ra- domer voeatis collatio adhe a St, Stephano facta sit, pro fideli~ bus servitiis, in Kenezatu de Viso,“ Apud Hasdeu Istoria o Ed. H Bucuresti, 1874, p. 128, nota 17.185 cituiau o parte de sam4 a armatelor unguresti. Cit despre timpul de cind ei ocupau aceste locuri este prea firesc lu- cru a nu intilni niei o pomenire intru cit erau biistinagi ai acestor téri. Despre Unguri, Sagi si Secui avem aratéri mai mult sau mai putin precise asupra timpului cind ei venira sa lo- cujascd in aceste regiuni; despre Romini nimic! cAci ei n’au venit de nicieri; ei erau de loc de aice, peste ei au venit celelalte popoare. De acea chiar la la primele stiinti ramase asupra terilor noastre fi si gisim pomeniti; asa pe timpul lui Sf. Stefan. Eatd-ne deci departe de ,nourasii< d-lui Hun- falvy $i aceasta indepirtare, va creste gi mai mult cind vom studia acuma starea social’ si politicd a poporului romin, pe care d-lui Hrnfalvy ’i place a gi-oinchipui ca aceeaa unor nomazi. Am ar&tat si mai sus c& nici odaté Rominii nu au pirdsit cu totul viafa agezati pentru a se deda acelei nomade, cu toate ci in mai multe locuri ei s’au dedat la pastorit. Ast- fel am gasit c&é chiar in Balcani Valachii cultivau griul Tot aga se intimpld si in vechia Dacie. In primii timpi ai ndva- lirei, cind Rominij fura s' a cduta o scipare in munti, este probabil ca agricultura fu putin c&utati; dar indaté ce Hunii se retrasera si Avarii se agezard in Panonia, Rominii incepuraé a se cobori in vii unde puturi da o mail mare in- tindere lucririlor lor agricole. Ki se amestecaré cu Slavii, care se asezase in far pe timpul Avarilor, si addogira ast-fel elementul slavon al limbei lor, pe care *] dobindise inca din convietuirea lor in munfi alaéturea cu Sarmafii. Dovada cea mai invederatd a acestei imprejuriri se afli in limba insusi a Rominilor, care contine multi termeni pri- vitori la agricultura de obirsie latinié, precum: ava (arare), arie (area), falee (falx), ogor (agrum) secere (sicilis), griu136 (granum), orz (hordeum), malaiu (milium), rapifd (rapa), sd- card (secale) etc. Pentru cultura viei amintim: vie (vinea), eifdé (vitis), vin (vinum), poamd (poma), must (mustum), aud (uva), strugur (tryga); jar pentru aceea a albinelor: albind (de la alveus) ceard (cera), miere (ellis). Aflarea unor asemenea termeni in limba rominé dovedeste deci ci Rominii se didura neintrerupt lucrarii piméntului de la colonisare inainte, fiind ci dac& n’ar fi fost aga, atunci a- ceste cuvinte ar fi trebuit si se fi pierdut din intrebuintare, precum s’au intimplat bund oar cu termenii privitori la viata de stat roman, care au fost cu totii uitati. Dact Rominii ar fi venit in Dacia in starea de popor nomad de ciobani, ei ar trebui sa infitiseze astizi in limba lor 0 terminologie agricoli, imprumutati de Ja pepoarele acelea ce i-ar fi inviitat Tucrarea piméntului, si mai ales cuvinte de obirsie ungureascii, lucru despre care nu se da nici de cea mai mic& urma; cici ne exisiad in limba romind nici un singur cuvént privitor la agriculturd, d, care sé fi fost imprumutat de la Maghiari. Din sunt oare cari termeni agricoli pe care limba ma- i-au luat din cea romiineasci. Ast-fel aratni, aratos care insamna seceriy nu este de cit rominescul ara; alakor vine de la vomiinescul qac (un soiu de hrigei), latin. alice, span. alaga. Singura inriurire pe care Rominii au suferiv’o in termino- logia lor agricolé este aceea a elementului slavon. Ast-fel intiluim in limba Jor alitarea cu cuvintele citate mai sus al- tele, privitoare tot la lucrarea pimeéntului, care vin firit nici o indoiala de la Slavoni: Jun, otavd, brazdd, toloacd, pdr- lougd, prajind, cucuruz, ciocaliu, cousd, plug, grapd. In vi- ticulturaé aflim: cramd, in apiculturi: roiu, prisacd, trdntor. Aceastit imprejurare ci Rominii au imbogifit vocabularial lor agricol prin impramutiri ficute exclusiv de la Slavoni si137 cai n’au Iuat absolut nimic de la Unguri, dovedeste intr’un chip invederat c& ‘ei au trebuit si practice agricultura im- preun& cu Slavonii mult timp inainte de venirea’ Ungurilor, si ci Ungurii care au facut din potrivi céte-va imprumuturi in terminologia lor agricola atit de la Romini cit side la Sla- voni, s’au agezat si au devenit agricultori dupd aceste po- poare. Eataé ce ne invata cereetarea limbei romine. Aceea a do- cumentelor intareste din toate puntele aceasti inchiere gi conduce la resultate identice. Acestea ne arati pe Valachi ca ocupind niste regiuni ho- tirite, cea ce nv at putea avea loc pentru un popor nomad, care propriu vorbind, n’ave fara. Ast-fel doeumentul din 1222 vorbeste de termini Valachorum pe care ‘i aratii ca hotarele unui teritoriu determinat; acel din 1252 ie de asemenea fi- nutul Valachilor din Kirch ca margine pina unde s’intindea proprietatea daruiti secuiului din Sepsi. Manastirea Kirch primeste ca dar in 1223 0 alté proprietate pe care regele o aratié ca luaté de la Valachi; 0 pidure a Transilvaniei se numeste silva Blacorum, ceea ce arati ci Valachii aveau proprietatea ei, si ce se intireste ined prin faptul ci regele impune Valachilor de a imparfi cu Sasii din Sibiu folosul a- cestei piduri. Mai departe vedem pe rege vroind sé intru- neasca pe toti Valachi ce s'ar gisi pe proprietatile nobililor pe domeniul stu. Aceasti mésuré s’ar fi putut ea aplica a- supra unor nomazi ? Existi un act care dovedeste nu numai cit ci Valachii erau proprietari la epoca cind el fu redactat; dar c& fusese in toate timpurile. El dateazi din 1231. Un oare care Gallus fiul Ini Wydh de Bord -dup& cit se vede un german din Vlandva, cumpiira o proprietate de la un Romin, Buiul fiul lui Stoia, agezati in tinutul Valachilor; dar el declaré inaintea capitulului bisericii transilvane, ca consimte a ina-138 poi aceasté proprietate vechiului ei stapin, un alt Romin Trulh fiiul lui Cioru, de la care primise ind&rit banii ce-i diduse lui Buiul, fiind ci Trulh dovedise prin numerosi inartori ci aceasti proprietate apartinuse din timpuri i- memoriale stribunilor, mogilor si strimogilor séi *). Acest document singur ar fi de ajuns pentru a résturna din temelie toata clidirea de sofisme pe care se intemeia teoria lui Rustler si ad-lui Hunfalvy, cici el dovedeste intr’ un chip neindoelnic urmitoarele lucruri: 1° Numele romin al proprietitii Boia, care vine de la bou. 2° Faptul ca aceasta proprietate era asezati in districtul Valachilor, ceea ce aratd ci Valachii aveau o proprietate te- vitorialé care nu se impacd cu o stare nomada. 3° C& un Romin Buiul fiul lui Stoia vinde aceasta pro- prietate unui strein in 1231 si c& prin urmare cel putin la aceasta dat& nu poate fi vorba de o stare nomad’ a Romi- nilor. 4°) Ci vechiul proprietar al acestui pimént era un alt Ro- min Truth fiiul lui Cior# cave dovedise prin marturi inain- at ‘) — Leutseh und Firnhaber Ne. XLIX, p. 50. a. 1281; ,Quod acce- dens nostri in pracsentiam Gallus filius Wydh de Bord, contessus est corain nobis, quod licet terram Boje terre Zumbuthel couter- minam, et de praesenti in ipsa terra Blacorum existentem habi- tam propriis suis justisqne impensis ab homine Bujul filio Stoje cocmerit—considerans tamen qualiter eadem terra a tempore hu- manam memorian transeunte per majores, avos, atavosque ip- sins Truth [iii Chorw possessa et a temporibus iam quibus ip- sa terra Blacorum terra Bulgarorum extitisse fertur, ad ipsam ter- vam Fugros tenta fuerit, qualiter id dictus ‘Trulh filius Choru, quamplurimum hominum elogiis affirmare adnisns fuit, hine ne jurgia temporum in processu enascerentur, fraterne mutueque ca- ritatis—dictam terram Boje—eidem Trulh filio Choru, accepta eius recompensa in pecuniarum solutione, remisit coram nobis—*, Cu- véntul Chorw se citeste in ortografia maghiaro-latini a veacului de mijloe Ciorn, Compari Chak-Ciak ete.—Asupra locului relativ la Bulgari vezi mai sus, p. 79.139 tea judeciitii ci acest pimént fusese al lui gi al strébunilor lui, din timpuri imemoriale, hotérind ast-fel pe cumparator ai intoarce mogia pentru o despigubire, spre a inlatura un proces de revindicare, ciruia s’ar fi expus, dupa cit se vede, din pricind c& vinzétorul Buiul, nu era proprietar legiuit al piméntului, Am vézut mai sus ci dovada vechimei_ stipini- vii lui Trulh se ured cel putin pind la stipinirea Bulgarilor in Transilvania, adici pe vremile intaiului imperiu Bulgar, i- nainte de 1018. Rominii aveau in acelag timp si o bisericd organisata sub episcopi de ritul rasiritean, care era in destul de puternicé pen- tru a atrage la dénsa pe catolicii Transilvaniei, Acesti e- piscopi romini erau stabiliti in Valachia, in aceiagi regiune unde se intindea si episcopia Cumanilor; eata pentru ce e- piscopii romini din ferile de peste munti au fost tot-dea- una sfintiti de mitropolitul Valachiei, care poarti pentru a- cest temeiu chiar in zilele noastre titlul de: ,,Mitropolit al Ungro-Valachiei si exarh plaiurilor‘. Eata ce zice in aceasti privinti Eudoxiu de Hurmuzaki: »Dupi impirfirea. imperiului bizantin in diocese, facuti de impiratul Andronic Paleologul, jurisdictia eclesiastica. a mi- tropolitul Valachiei se intindea nu numai cit asupra episco- piilor de Rimnic si Buzéu din aceasté fara, dar inci si asu- pra episcopului romin din Transilvania si asupra diocesului din Maramures in Ungaria superioari, causi pentru care mi- tropolitul Valachiei care regedea la inceput in Térgovistea si mai tirziu in Bucuresti, purta titlul de Mitropolit al Ungro- Viachiei. De la el primeau cei doi episcopi din Alba Iulia gi din Muncaciu in cazul imtimplator sfintirea lor, pana cind unirea bisericii romine cu acea catolicé rupse legaturile con- fesionale yi ierarchice cu seaunul episcopal din Valachia. Cet doi de pe urma episcopi risdriteni ai Transilvaniei, Teofil si140 Atanasiu, primira inci consfintirea de la mitropolitul de Bu- curesti® 1698 '). In sfirsit Rominii se arata la aceasti epoci ca inzestrati cu cunostinfi care nu se impac& cu starea aproape barbari a unui popor nomad. Ei intrebuinteazd scrisoarea si de la ei imprumuté Secuii alfabetul, dupa cum o spune Kesa in locul citat mai sus. Este cu neputinti a determina astizi care erau literile imprumutate de Secui, daci erau_ latine sau slavone cirilice. Noi credem ci aceasté de pe wrmi pre- supunere este si nici o indoiali ritul crestin rasaritean exista inci din acest timp la Romini sub forma sa bulgari si prin urmare ei trebuiau si fi avut in intrebuintare gi scrisoarea bulgara. . Conditiunea sociali a Rominilor, dupa cum o araté cele mai vechi documente, nu este deci acea a unui popor no- mad de pistori, ci din potriva’ acea a unor agricultori, pro- prietari de pamént, care aveau o bisericié organisaté si in- ceputuri de civilisatie. Nu se poate tigidui ci n’ar fi exis- tat in acest timp si 0 poporatiune de pistori, care s’au pis- trat pina astiizi, yi care era silit’ prin chiar viata sa a duce wi traiu pe jumatate nomad *). Dar aceasta poporatie, nomada, care alcatuia in timpurile cele mai vechi majoritatea locuitorilor Daciei, scizu necontenit cu timpul, paralel cu coborirea Ro- minilor in regiunea cea joasi a férii, unde se agezau ca a- gricultori. Eaté cum trebuie esplicat ordinul dat de regele unguresc in 1298, de a intruni pe domeniul séu pe toti Va- Fragmente zur Geschichte der Ruminen, I Geschichte der ru minichen Kirehe in Siebenbirgen, p. 2; Comp. p. 33. 2) Un document din 1826 citat de d. Pid, Abstamung, p. 149, nota 80 spune: ,ut nullus Nobilis et homo possessionatus diet Regui nostri Hungariae, signaater vero Nobilis in confiniis partium nos trormm Sapusiensium existentes Walachos de partibns extraneis pro untriendis animalibus et peeudibus, in terra et silva sea te- nere et conservare audeat et debeat.*1 lachii care s’ar afla locuind pe teritoriile nobililor. Acegti Valachi, care la inceput locuiau in propriile lor tinuturi, in munti, erau supusi de a dreptul autoritatii regesti, Nobilii, avénd nevoie de brate pentru a’si cultiva piménturile, smo- miau pe Rominii din tinuturile regesti; acestia se coborau tot mai numerosi din muntii lor pentru a impopora cimpia. Regele, vézind ci aceasta strimutare a domiciliului lor micsura veniturile sale, ne puténd pe de alta parte si sileasc’ pe Romini a reintra in vechile lor locuinti, ia mésura de a a- seza pe tofi Rominii pe domeniul séu. Tot in aceste imprejuriri se gaseste si esplicatia faptului asupra céruia d. Hunfaloy isi di osteneala de a starui atit de mult, anume cd documentele Transilvaniei ar pomeni in mai multe rinduri despre niste locuri sterpe pe care Vala- chii le-ar fi impoporat de iznoava, spargénd pidurile si des- chizénd locurile pentru agriculturi. Acesti Valachi nu sunt immigranti de dincolo de Dunare, ci locuitori din munti care se coborau in cimpii ’). Foarte important pentru a determina conditiunea social a Rominilor este documentul regelui Bela din 1247, pe care Tam atins si mai sus pe care ins aice vroim a’l supune u- nei analise mai amérunte: Prin acest document regele di cavalerilor Ospitaliti din Terusalim fara Soverinului impreuna cu knezatele lui Ioan sia lui Fareag pana la riul Olt precum gsi fara numita Ly- tira, earé dincolo de Olt intreaga Cumanie pind la Marea neagra, esceptind din aceasti donatiune numai cit férile voivozilor Valachilor Lyrtioy dincolo de Olt, in Muntenia mick si Seneslaw dincoace, in cea mare. De la toate terito- 1) Hunfalvy, Anspritche, p. 101 gi wm. Trebue si insemniim el di. Hunfaley nu citeazi in sprijinul acestui fapt de cit documente inedite, din colecjiunile prietenilor d-sale, a ciror antentfeitate nu poate deci fi controlata.142 riile cedate regele invoeste cavalerilor ca si perceap’ juma- tate din veniturile lor si spune anume ci Ospitalifii vor pu- tea lua si jumatate din veniturile regesti de la Valachii din tara Lytira precum si jumitate de la acele ce se cuvin re- gelui din tara lui Seneslau, pe care totusi stim c& 0 escep- tare din donatiunea ficuta cavalerilor. Pentru a intelege a- ceasti aparenté contrazicere trebue si observim cA venitu- rile regesti din aceste deosebite terisoare puteau fi de doue soiuri: irri in acele supuse direct autorititei regelui si pe care el le darueste cavalerilor; ¢ibut in acele a le lui Lyrtioy si Seneslau, pe care le Jas’ afari din donatia fi- cuta; ast-fel regele putea incuviinta cavalerilor jumatate din veniturile sale din térile voevozilor valachi, fara ca eu toate aceste se fi dat cavalerilor vre un drept de ocirmuire agsupra lor, pe care nici regele nul avea. Anume el le ce- dase jumatate din tributul cuvenit gie. Regele inst renunti in favoarea cavalerilor la unele venituri speciale din térile date sub stapinirea lor direct, anume de la biserici, atit a- cele existente cit si acele ce s'ar face in viitor, si care ri min bine infeles nu in folosul Ospitalitilor ci in acel al bi- sericilor insiigi; apoi de la morile acelor fterigoare a ciror desyoltare regele vroia si 0 favoreasci. Lucru curios de la morile din tari Lytira care este ardtati in document ca lo- cuit& de Valachi, regele. crede c& nu are nevoie de a incuvi- inta aceasti favoare si ’si pastreazi dreptul la jumatatea ve- niturilor din ele, probabil din pricin& c& aice, ele fiind bine intemeete, regele nu mai avea nevoe si incurajeze infiintarea lor. Regele mai concede cavalerilor in totalitatea lor venitu- rile pisciriilor, afaré de acele de Dunirea, din care ’si_ 0- pregte jumitate, s. a. m. d. Mai este de luat aminte ci Valachii din Lytira sunt obli- gati a face slujba militaré ajutind cavalerilor de cite ori ar fi si se resping& vre un atac exterior si cavalerii sunt la143 yindul lor indatoriti si dee sprijinul lor Valachilor in aceagi imprejurare. In sfirsit mai contine documentul dispositia cea foarte insemnat& c& de cite ori vre un nobil din tara con- cedati cavalerilor, care am vézut’o cd era locuité mai cu sama de Valachi, ar fi fost osindit la moarte. el s& poata a- pela la curia regeasca. Asa dar dupa acest document, Valachii au atit dincoace cit si dincolo de Olt nigte ducate pe jumiatate neatirnate, asupra carora regele se opreste de a dispune, precum facca cu {érile supuse autoritatii sale. Acesti Valachi sunt aratafi ca avind mori si sunt indatorifi la slujba armelor pentru a- pirarea Ungariei aliturea cu cavalerii de Terusalim, Ei au inck si o nobleti cireia regele ‘i reserva oare care privilegii, chiar in férile concedate in totul cavalerilor. *) Oare toate aceste fapte coxstante yi neindoelnice se im- paci ele cu starea unui popor nomad? Oare niste piistori neorganisati ar fi putut ei si impund regelui ungurese res- pectul drepturilor lor? Apoi cum putea regele s& incredin- feze paza granilor {érei sale unor oameni care astazi ar fi fost aice si mini cine stie unde? In sfirsit ce inteles ar a- vea disposifia ca nobilii din terile concedate cavalerilor si poaté apela la regele? Dar se va sustinea poate ci acesti nobili erau Unguri. S’ar putea ins’ micar admite ci regele si fi concedat o stipinire atit de deplind cavalerilor asupra unei parti din poporul domnitor? Regele ar fi avut nevoie s& mai spund cd nobilii unguri nu vor putea fi esecutati de *) — Aceasti nobleta romind apare chiar de la cele @intdi documente unguresti. Vezi Féjer, V, 2, p. 201, anno 1274: ,eosdem Petra, Panlum, Micou, Ioannem et Nicolaum ac Egidium ct per cos he- redes corum heredumqne corum successores de ipso iobagionatn castri pure et simpliciter eximendo cum terris corum quocunque insto titulo possessis in numorum, coetum et consortium Nobitiwn servientium regalium accipimus‘.144 cit in urma unei judeciti regesti, cind o atare dispositie era cuprinsi chiar in esenta vechiii constitutii maghiare ? ’). Documentul din 1247 este cea mai puternic’ dovada ci Rominji erau wn popor asezat in pirtile Daciei. Combinat cu acel din 1231 el intemeazi acest fapt mai clar de cit lu- mina zilei, si numai cit cei ce nu vrau sit vazii si mai ales nu vrau sa inteleald mai pot sustine barfelile lor. 1) Reproducem documentul in pirfile sale esenfiale, din combina- rea edrora resi infelesul dat despre el in text: ,,damus—dictac domui totam terram de Zewrino, pariter cum Kenezatibus Toan- nis ct Farcasii usque ad fluvium Oltac, exeepta terra Kenecatus Lyrtioy voiavodac quam Olachis velinquimus prout iédem hacte- nus tenuerunt; ita tamen quod medictatem omnium utilitatum et reditunm ac servitiorum de tota terra Zevrini memorata et Kene- zatibus supra nominatis provenientiam nobis nostris reservamns, medietate alia ad usum domus supra dicte cedente, exceptis ec- clesiis constructis et constmendis in omnibus terris supra dictis, de quarum reditibus nihil nobis reservamus ; exceptis etiam mo- lendinis omnibus, infra terminos pracnominatarum terrarum wbi- cunque factis vel faciendis, praeterquam intra Lytira, nec non aediticiis et agriculturis omnibus, sumtibus fratrum dictae domus . factis .. . fenetis . . . piscinis etiam . . . praeter piscationes Da- nubii qnae nobis et ipsis communes reservamns. Concedimus ¢- tiam quod medéetatem omnium proventuum et utilitatum, quae ab Olachis terra Lytiva habitantibus . . regi colliguntur, domus hospitalis percipiat. Volumus etiam quod memorati Olachi ad de- fensionem terrae et ad ininrias propulsandas seu ulciscendas quae ba extrancis inferentur cum apparatu suo bellico asistere, et e con- verso ipsi fratres in casibus consimilibus eis subsidium et iuvamen iuxta posse impendere teneantur; nec non sententias quas tulerit in eosdem, ratas habebimus atque firmas, hoc addito quod si con. tra maiores terrae aliqua sententia de sanguinis effusione pro- lata fuerit, in qua senserint se gravari, ad nostram curiam valeant appelare. Ad haec contulimns praeceptori ante dicto .. a fluvio Oltac ct Alpibus ultrasilvanis totam Cumaniam sub eisden conditioni- hus quac de terra Zevrini superius sunt expressae, erepta terra Seneslai voiavodae Olachorum, quam eisdem relinquimus, prout iidem hactenus tenuerunt, sub eisdem etiam conditionibus per145 Si trecem la cercetarea conditiunei politice a Rominilor ast- fel precum ea reesi din documente. Am vézut din confinutul prea importantului document din 1247 c& voevodatele romine din Valachia se bucurau fati cu corona ungureasci de oare care neatirnare. Eata pentru ce gasim mai tirziu aceleagi voevodate incercind a inlatura cu totul suprematia maghiara. Ast fel voevodul Lythen, poate acelag cu Lyrtioy, se revolta citré anul 1272 in protiva au- torititei regesti si trebue s& fie supus cu armele.*) Ca acest voevod Lythen nu poate fi de cit Romin se vede intdiu de pe faptul ci el locueste dincaace de Alpi (pentru Unguri, dincolo), adect in Jocurile unde documentul din 1247 aratd ci se aflau Lyrtioy sau Seneslau. Apoi numele frate lui Ly- then, care este Barbat, pune rominismul lui Lythen mai pre- sus de ori ce indoiali. Se intdlnesc mai des asemene rescoale a Je voevozilor in contra coronei unguresti. Ast-fel un alt voe- vod romin, Bogdan din Maramures, ne putiind scutura alt- fel jugul Ungurilor, tsi piriseste fara cu o multime de po- omnia, quae de terra Lytira sunt superius ordinatae. Hoc autem nolumus praeterire, quod a primo introitu saepe dictorum fratrum usque ad viginti quinque anos, omnes reditus Cumaniae terrae in- tegraliter domus percipiat iam pracfata, praeterquam de terra Sze- neslai ante dicta, de qua tantum medietatem redituum et utili- tatum obtinebit*. 1) Fejer V, 8, p. 274, a 1285: ,Cum nos in actate puerile reg- nare cepissemus, Lythen Waywoda una cum fratribus suis per suam infidelitatem aliquam partem de regno nostro ultra Alpes e- xistentem pro se occuparat et proventus iliius partis nullis ad- monitionibus redire curabat; saepe dictum M. Georgium contra ipsum misimus qui cum summo fidelitatis opere circumpugnando cum eodem ipsum interfecit et fratrem suum nomine Barbath cap- tivavit et nobis adduxit, ct sic per eundem M. Georgii servicium tributum nostrum in eisdem partibus nobis fuit restitutum“. Re- gele Vladislav venise la tronul Ungariei la o virsta minoaré, in 1272, in cit documentul, de gi din 1285, referi la acea dati in- timplarea rescoalei lui Lythen. 10146 por si coboari Carpatii in Moldova unde intemeiazi un prin- cipat neatirnat. Regele speriat de aceasta esire cu gramada a poporatiei romine, se sileste insi in’ zidar a readuce pe Bogdan in Ungaria. El] trimite dupa dinsul pe mai multi alti voevozi romini, ce-i rimasese credinciogi; dar toate silintele sale nu pot impedeca infiinfarea si desvoltarea noului prin- cipat, care incepe curind timp dup’ acea a juca un rol din ce in ce mai insemnat in istoria Europei rasdritene '). Voe- vozii unguresti ce se intilnesc in Transilvania au o positie tot atit de neatirnat& fat’ cu coroana ungureasci. In timpul turburirilor care urmara dupa stingerea dinastiei arpadiane, yoevodul Transilvaniei Ladislau, nu se hotireste a recunoa- ste pe regele Carol de Anjou de cit dupa ce fu escomunicat de papa’). Regii unguri pentru a impaca aceste fefe turburitoare, se sileau a’i castiga prin daruiri insemnate, intocmai precum fa- ceau gi regii apusului cu seniorii feodali din staturile lor. Ast-fel videm pe regele Ludovic multimind pe un voevod romin din Maramures, anume pe Balk fiul lui Sas, pentru slujbele ficute de el craiului in Moldova, dupa cit se vede in urmirirea tridatorulai Bogdan, cu donatia unei insemnate proprieti{i din Maramures °). Voevozii sunt adese ori numiti comiti si palatini. Ast-fel gisim pe voevodul Dausa purtind aceste trei titule; ei in- depliniau ca gi palatinii dregatoria de judecdtori in tinutu- rile lor, gi regele trebuia sd scuteasc’ anume de jurisdictia 1) Phuroce, WH, ¢.49 (din Joan de Kitkall6): ,,Huins (Ludovici) etiam tempore Bogdan Waiwoda Olachorum de Marmarusio, condunatis sibi Olachis ejusdem districts, in terram Moldaviae habitatoribus destitutam, clandestine recessit": (Schwandtner, Scriptores 1. p. 193). 2) Fejér, VI, 3, p. 701, a. 1309, Ibid. VIN, 1, p. 889, a. 1310. 4) Fejér, IX, 8, p. 469, a. 1365: ,Ludovieus—strenuo viro Balk fi- lio Saaz Moldavo Waiwodae Maramurusiensi, quod idem adhuc in terea Moldavana regi fideliter adhaeserit ibique complura vul-147 lor persoanele pe care doria si le subtragi de la diusa '). Titlurile acestor voevozi sunt in tot deauna foarte pom- poase; ei sunt numifi: excellentissimi, magnifici ete. gi a- ceste ‘titluri sunt purtate si de voevozii romini cari gi ei sunt numifi comifi si se bucuri de toate onorurile lor cu- venite *), Aceyti voevozi erau deci niste seniori teritoriali, capii u- nor mici state, pe care ei le ocirmuiau sub suzeranitatea co- roanei unguresti. Erau vasali de ai regelui, supusi acestuia, dup& regulele dreptului feodal, care se introdusese in Ungaria, o-daté cu biserica catolicd, limba latint si cele-I'alte ele- mente de cultura apusani. Acesti vocvozi reprezentau inc’ vechea neatirnare a teritoriilor pe care ei le ocirmuiau, gi existenta lor sub stapinirea ungureascé araté chipul cum s’a alcituit statul maghiar, care nu fu in stare si sfarime gi si contopeasci, in sine nafiunile pe care le supuse autoritafii nera, amissis servitoribus suis, pro rege sustinendo, terrasque proprias et jura ibidem relinquendo, regem in Hungariam secu- tus fuerit, ipsi Balk et per eum Drag, Dragomer ct Stephano fratribus uterinis posessionem Hunya vocatam, cum appertinentiis donayit.“ 1) Fejér, VII, 2, p. 285, a. 1820: ,Dausa Waiwoda iudex per quinque comitatus.“ Idem, VII, 2, p. 98, a. 1817: ,Magister Da- usa comes de Bihar et de Zobole ac in comitatibus de Zathmar, de Zonuk, de Krasna vice sua judex specialis“. Idem, VIII, 2, p. 894, a. 1822: ,,Viro magnifico Dausa palatino.* Teutsch und Firi haber, Nr.X, p. 9, a. 1211; ,Statnimus etiam quod nullus W woda super eos descensum habeat*. (descensus—drept de judecati). » —-Fejér, VOL, 1, p. 147, a. 1808: Nobili viro et honesto Nicolao Waiwodae, filio magnifici Mauritii, comiti de Ugocsa et Marmara- sio“. Idem (vezi pag. preced. nota 3): ,Strenuo viro Balk, filio Saaz Moldavo, Waiwodae Maramurusiensi. Idem, X, 1, p. 581, a. 1390: nfidelis noster Dragh comes de Marmarus et Valk Waywodae similiter comitis dicti comitatus“. Idem, X,2, p. 68, a. 1392: ,Mag- nificis Balk et Dragh Waiwodis comitibus Marmarus et Ugocha.“148 sale, ci le alipi numai cit cu mai mult& sau mai putini ti- rie de un centru comun. Sa trecem acuma la knegi. Acest agezimént era in totul aseménator celui al voevozilor, cu care el pare chiar a fi fost une-ori amestecat. Ast-fel am vézut cum documentul din 1247 vorbeste de Kenesatus Lyrtioy Watwodae. El ii este insi fari indoial& in de-obste inferior, cici knezii sunt adese-ori aré- tafi ca supusi voevozilor sau comitilor, cari am vézut ci sunt una si aceiagi'), Knezii erau deci si ei un fel de seniori te- ritoriali mai mici in putere de cit voevozii, dar cari nu a- veau o autoritate mai putin real asupra poporului din Tran- silvania. Ast-fel knezii posedau gi ei dreptul de judecati a- supra supusilor lor, pricini pentru care sunt numifi si ei ju- decitori, ca gi voevozii *). Knezii erau cu toate acestea mai jos de cit nobilii in conditiunea lor sociala, de care sunt in tot-d’a-una bine osebiti in documente*), Ast-fel knezii pla- 1) Maniu, disertajie istorico-critic’, ‘Temigoara, 1857, p. 541, a. 1457: ,Praeterca annuimus cisdem nobilibus Valachis ct Kine- ziis ne ullus cos judicet praeter comitem corum, cuius indicio si non contenti fuerint ad judicem curiae et ad praesentiam Regis appelare.“ 2) Kemeny, Knesen und Kneziate in Magazin far Landeskunde Siebenbiirgens, 1846, II, p. 311, a. 1543: Item decretum est quod coloni habentes res trium florenorum dicentur, qui vero non ha- bent tantum, non dicerentur, sed per judicen vel Kinecium de- posito juramento liberentur*. Ibid. a. 1562; ,Porro quoseunque Judea vel Kinezius juramento suo liberare voluerit*. 5) Fejér, 18, 8, p. 558, a. 1866: ,Si vero communis Olachus ali- quem nobilem hominem in publico maleficio inculpans non possit totaliter suam probare actionem, tune probationem ipsam faciat, prout potest, videlicet per Nobdiles vel per Kenezos aut per com- munes homines seu Olachos.“ Maniu 1. c. ,universorum Nobiliam et Keneziorwm nec non alium Valachorum*, Fejér, XI, p. 504, &, 1435: ,,nos una cum iuratis et universitate Nodiliwm ac Ke- neziorum ipsius districts Hatzak"“, Kemény, tc. If, p. 300 a, 1363: ,coram nobis et regni nobilibus de comitatu Hunyad ac u- niversis Keneziis et senioribus Olachalibus districtus Hatzag.“149 teau in de-obste dari, ca si poporul de jos, pe cind nobilii erau scutiti. Regele, cu toate acestea scuteste une-ori pe knezi de oare-care dajdii'). El ii inalfi adese-ori la rangul de nobili, cind atunci luau titlul de nobiles Kinezii *). Knezii, erau indatorati a face slujba militaré, mai ales pentru a- pirarea granifelor, *) si nobleta era daté mai cu osebire a- celora cari se deosebiau prin vitejiile lor Ja vreme de res- boiu. Knezii erau supugi jurisdictiei comitilor sau voevo- zilor gi aveau recurs contra sentintelor pronuntate de dinsii la judecata regelui +). Ki pistrau dreptul knezatului in chip ‘ 2 ) 4) 4 ) Kemeny, 1. c. I, p. 304, a. 1887: quod in festo beati Micha- elis Archangeli singulis annis de qualitate sessione singulos tres grossos, et si in festo beati Georgii martiris quinquagesimam cas- tellanis praescripti castri Mihald per tune constitutis solvere te- neantur prout dé aliis liberis villis ipsorum Kenezialibus solvere sunt consueti*. Ibidem, p. 310, a, 1482: ,Fidelibus nostris—dica~ toribus et exactoribus quarumlibet taxarum, censuum et contribu- tionum—expositum est nostrae majestati in personis universorum Keneziorum nostrorum in pertinentiis castri Hunyad,” commoran- tium, gravi cum querela—qualiter ipsi antiqua libertatis eorum praerogativa requirente a solutione quarumlibet taxaram, censuum et contributionum exemti fueriut. Posty citat de Pié, Abstammung, p. 157, a. 1390: ,Nobilis Ke- nezius de Temeschel——et heredes—ad praedictum exercitum cum una lancea ut—consuetudinis certorum nobilium Keneziorum dic- tarumn terrarum proficisei teneantur‘. Benko, Milcovia, U1, p. 117, a, 1426: ,Volumus autem, quod si- cut hactenus sunt consueti ita et in futurum dicti Kenezii et villam de saepedicta Berekfalva ad faciendam custodiam in illis con- finibus et ad explorationem in partibus Moldaviae obligati sint.* Maniu 1. ¢. (pag. precedenté nota 1): ,ut ipsi nobiles Valachi et Kenezii firmata inter se unione, dicta servitia in tuendo vado Danubii*. (a se vedea gi nota precedenta). Manin 1. ¢. (pag. precedenti nota 1). Duliscovitz citat de Pig, Abstammung, p. 149, nota 30: ,quare fidelitati vestrae firmi- ter praecipiendo mandamus, quatenus praedictos Kenezios et Olachos nostros in nullis causis judicare sitis ausi, exceptis publicis furto et latrocinio ct criminalibus causis, nec res bona eorundem irre- quisita justitia prius ab eisdem prohibere praesumatis modo ali-150 ereditar *), dar puteau si ’l si instriineze cu consimtimén- tul regelui sau voevodului. Fiind proprietarii unui asemenea drept, ii vedem imitind pe voevozi in nazuintele lor dupé neatirnare si documentele nu lipsese de a raporta mai multe incerc&ri de revolt intreprinse de knezi *), Ei usurpau une- ) *y quali, si quidem actionem contra ipsos habetis—in praesentia co- mitis de Beregh vel officiali eorundem Olachorum prosequi de- beatis, jure observato“. Kemeny, Knesen und Knezate in Magazin I, p. 806. a. 1361: ,Keneziatum medietatis eiusdem possessionis Olachalis Ozon vo- catae in dicta terra Maramurosiensi existentem, quem Keneziatum prius Stan dictus Feyr Olachus conservare dignoscebatur—filius Locoloy corumque filiis et posteritatibus universis sub eisdem u- tilitatibus quibus Stan eundem conservase—donavimus et contul mus jure perpetuo et irrevocabiliter tenendam“. Pesty citat de Pié, Abstammung, p. 154, nota 89, a. 1387: ,quandam possessionem nostram sub ipsius Kenegiatw seu officiolatu hactenus habitam, Almafa yocatam--anotato Bogdano Olacho—per ipsos eorumque heredes ac heredum tpsorum soboles et cunctos superstites perpe- tuo et irrevocabiliter possidendam. Ast-feliu trei kneni valachi Kosta, Stanciul si popa Voleul fug in Moldova dupa ce pustiise knezatul lor, pricinii pentru care sunt dafi judecifii gi osindifi de voevodul ‘Transilvanici a perde dreptul lor de knezi, pe care voevodul il di lui Mibail Bazarat yet Ioanni filio Ioannis et per ipsos filiis corum ipsorumque he- redibus et posteribus*. (Wejér, XI, p. 504, a, 1438) ; 0 alta incer- care de nesupunere e pistrati intr’un alt document reprodus de Kemeny, 1. ¢. TH, p. 815, a. 1437: ,quod nonnuli populi in distri tibus Olachalibus dicti castri existentes, malesanis ac frivolis Ke- neziorum suorum suggestionibus et consiliis agitati ac inducti, yariis sub coloribus se cum manifesto dicti castri nostri det mento a solitis castri servitutibus subducere conentur“, Alti men- fiune a fugei unuia Ladislaw Lehacescu, nobil din districtal Me- hadiei, pentru care regele Ludovic confiseé in anul 1876 mosia lui Balagnija (,ad partes fugit trausalpinas in despectum nostrae ‘Maiestatis ot nostro adhaesit aemulo“—Vladislas Basarab) gi 0 di feciorilor lui Raicu, ca si posedi dup’ norma stabiliti pentru ceilal{i nobjli romini din districtn] Mehadiei (,qua cacteri Nobiles Olachi district iz codem quas possessiones conservare sunt con- sueti") Col, lui Traian 1874, p. 126.151 ori titlu! de nobil, dupa cum se vede aceasta dintr’un do- ment citat de Hunfalvy, in care mai multi knezi valachi, copirtasi al unui knezat, protesteazi contra usurpirei titlu- Jui de nobil din partea unuia din ei, ceea-ce scutindu-l pe acesta de indatoririle legate de posesiunea knezatului, arunca toatii greutatea sarcinilor pe spetele celor rémasi'). Titlul de kneaz a gi cel de voevod, era dat de rege cind era creat din nou *). Knezii erau deci niste pristavi de sate rominesti sau ru- tene, cari aveau asupra conationalilor lor un drept de jude- cati ereditaré. Ei erau indatoriti a pliti regelui oare-care contributii si de a sévérgi slujba militar’, si alcdtuiau o clasit mijlocie intre nobili gi tirani. Acesti knezi se aflé sub un alt nume gi in Polonia, unde sunt numiti scul/eti de la germanul schultheiss, si de aicea se trage soltuzul romin care se intilneste pretutindeni in principate,unde numele de kneaz devine sinonim eu pro- prietar liber, mognean, razis. Acest asezémént era comun la Germani gi la Slavoni, care, sub uumiri deosebite, posedau a- ceiasi organisare. D-1 Hunfalvy nu putea recunoaste in voevozii Rominilor se- niori teritoriali, nici in knezii lor pristavi sitesti fard a res- turna el insugi intreaga sa teorie. El trebuia insi sa le gi- sasci o esplicare, gi iaté aceea pe care o di, cu o siguranti care mnai cd te-ar indupleca a o crede de serioast. El zice: »Knezii valachi erau judec&torii acestui popor dar erau ina- inte de toate intreprinzétori autorisafi de coround, de un e piscop sau alt proprietar a agezu locuitori in locurile de- sarte, gi in schimb pentru aceasti slujbi nu numai cit ci 1) Hunfaly, Anspritche, p. 121: ,Idem Juga, nescitur quo ductus consilio, quartam partem ipsius possessionis Ponor, titulo mabili- tatis sibi ipsi usurpare et applicare niteretur. 2) Kemeny, 1. ¢. Il p. 801; Et sic Ladislaus a regis Maiestate ip- sorum ius Keneziale sibi conferre postulasset“.152 puneau in lucrare asupra acestor coloni dreptul de judecati, dar primeau incd si piménturi scutite de indatoriri si alte beneficii, pentru ci ei adunan contributiile cuvenite coroanei si in deobste ori carui proprietar. Aceasti obligatie si aceste foloase furk insemnate prin un cuvént, acel de knez, si kne- zatul era ereditar ca mai toate indeletnicirile veacului de mijloc; dar el putea fi gi instrainat, cu consimtiméntul pro- grietarului. Voevodul valac nu se deosebeste in nimic de knez, afar doari prin aceea ci avea sub privegherea sa mai multe knezate* *), Ne intreb&’m oare d. Hunfajvy este serios cind sustine niste asemenea lucruri? Era insi silit si o facil; cfei alt-fel cum putea si impace sustinerile sale c& poporul romin era compus din nigte pistori nomazi, cari sporean pe fie-ce zi in numér, venind de dincolo de Dunire, cu ‘aflarea knezilor si yoevozilor romini in Transilvania? D-sa trebuia s& ingriimi- deasci esplicirile cele mai peste putinti pentru a silui fap- tele gi a le potrivi cu teoria sa. Am atras mai sus luarea aminte asupra unor imprejurari care ne vor convinge cu usurinfé cé o asemenea esplicare este peste putinté. Mai intdin knezii sunt infatisati ca o clasi, intreagi, avénd drepturi si indatoriri regulate prin obiceiul paiméntului *) Departe de a se bucura numai de prerogative pentru slujba pe care se pretinde c& ar fi facut’o colonisind fava, noi i vedem supusi ls niste indatoriri care fi apisa une-ori aga de greu in cit ei cauté a scipa de dinsele fu- gind din tara si pirdsindu-si patrie si mosie. Alte ori fi in- tilnim luind pe furis titlul de nobili, pentru a inlétura ace- leasi greutati, si este netagiduit ci niste asemenea fapte nu se pot impaca cu ideea unor intreprinzétori, cari ar fi avut 2) Anspriiche, p. 98 +) Afar de textele raportate in notele precedente mai vezi inci: Kemeny, 1. ¢. UI, p. 810: ,Unde nos pracfatos Kenceios nostros in antiquis corum libertatibus teuere volentes'.153 dimpotriva tot-d’a-una interesul de a sta in cea mai bund armonie cu statul pentru care lucrau. D. Hunfalvy insugi, simtind prea bine slibiciunea térimu- lui pe care se pune, mai ales in ceea ce se atinge de voe- vozi, adauga, cit pentru acestia, ci: ,acesti voevozi valachi ar fi priviti de la cea d'intaiu a lor aratare ca nobili un- guri, ast fel ci numele de voevod nar fi de cit wn tithe za- darnic, fard nici o insemndtate politicd. Regele Ludovic da in 1365 lui Balk, Drag gi frafilor lor Dragomir gi Stefan mogsia Hunya, ca mulfimire penru slujbele facute pe cimpul de résboiu. Balk si Drag sunt numi phobiles et strenui viri, comites“ si Balk mai este inca intitulat si de ,voevod al Valachilor“. Nu se gstie din ce pricina se dalui Balk acest. titlu; poate din accea ct era cel mai bétrin din familie (1!) sau pentru un alt motiv').“ Daci insi aceste titluri ar fi numai cit nigte nume aga goale, fiir nici o insomniitate reali, ce intéles ar avea titlurile de ,Voivodae comites Ma- ramarus et Ugocha* date acelorasi ,magnificis Balk et Drag‘, precum gi toate cele-lalte purtate de voevozii valachi *) ? Dac& numele de voevod ar apirea singur, fara ardtarea poporului sau a ferei asupra careia isi punea in lucrare autoritatea, s’ar putea inci admite goliciunea titlului; dar a se priimi o asemenea interpretare pentru titluri ca acela de voezod al Valachilor, precum le gisim pentru Seneslau, Lythen sau Bogdan, sau acela de voevod al Maramuresului gi Ugocei, precum il intilnim pentru alfii, ar fi o adevérata escamotare a adevarului. Paralel cu aceasté organisare a Valachilor sub voevozii gi knezii lor, ii afl’m ascultind de“ un drept obicinuelnic na- tional, valac. Aceste deprinderi regulau nu numai cit rela- +) Anspriiche, p. 112. %)— Vezi mai sus p. 147 nota 2.154 tile de drept privat intre Romini ci si modul cum tre- buiau st pliteascii darile cétre st&pini sau autoritate, pre- cum gi raporturile intre popor si knezi. *) Un document din 1377 ne arati pe regele Ludovic luind masuri in contra in- caleirilor pe cari knezii le ficeau, atit fat& cu episcopul Tran- silvaniei, a caruia drepturi le usurpau, schimbind in pose- siune ereditari concesiunile unor knezate vremelnice, cit gi ‘) —_Duliscovitz citat de Pié, Abstammung, pag. 141, nota 16, a. 1493; »Practerea si aliquem Kenesiorum sive Valachorum nostrorum per- tinentiarum Krajna heredes habentem mori continget—Praeterea antiqua eorun lege ae consuetudine atque modo superius speci- ficate vitulum trium annorum sive castratum tanrum ad cnins corna chonda apponi potest ab eisdem ct non aliter dum contingeret ¢- xigatis aut exigi faciatis“, Pesty citat de Piz, Abstammung, p. 185, nota 43, a.1500: ,Nos Jacobus Gerlysthey et Petrus Tharnok de Mackhos, Bani zeurinienses,—sed quod nuallo ampliori docu- mento edem partes sua allegata, dure volachie requirente coram nobis probare potuerunt“, Idem, a. 1503: ,easdem utrasque par- tes amonuismus ut certos probos nobiles viros ad id sufficientes iuata ritum volachie eligant et adoptent, qui omnia praemissa inter eosdem reinveniant*—Rominii trian dup dreptul lor par- ticular si in Polonia unde se coborise din Maramures, in acelag timp, sau poate ceva mai inainte de a se cobori in Moldova. Vezi un document publicat de d-l Hasdew, Archiva istoricd a Romaniei, Bucuresti, 1865, I, 2, p. 118, a. 1569: ,viri Iwan Krze- wicki, eidem facultatem dedimus villam de nova et cruda radice in silvis nostris—iure et consuetudine Walachorum locare. Ut autem homines ad incolendum eandem villam eo citius coufluant, —damus eisdem libertatem ab omnibus censibus et daciis nobis praestari solitis iwre et consuetudine walachica extenuandam*,— Dupii eit se vede d-l Hunfalvy se intemeieaz’ pe acest docu- ment pentru a susfine ci knezii Trangilvaniei nu erau de cit nigte intreprinzétori de colonisare, cici regele Poloniei voogte intr’un chip invederat si atragi Romini pe teritorial stu. Dar acest do- cument vorbeste tocmai de Valachi ce ar fi egit din Ungaria, nu ce ar fi imigrat in acea {ari; apoi este de observat ci chiar daci sar afla documente unguresti vari si pomencasci aceeasi impre- jurare, ea s’ar esplica prin coborirea Rominilor de la munte la cimpie.155 cu poporul, incurcindu-’l cu imposite si indatoriri, impotriva dreptului teritorial existent *). Fiintarea acestui drept obicinuelnic al Rominilor se regi- seste in procedura urmata in judecitile ce se faceau in fi- nuturile romine. §i aice intilnim asezéméntul cojurdtorilor, pe care Rominii din toate térile de la nordul Dunarii l’au introdus in daraverile judecitoresti prin mijlocirea Slavoni- lor, care ei insisi imprumutase acest sistem de dovadi de la Germani. In principatele Moldovei si Valachiei, pind la veacul al XVIII-lea, intilnim pretutindeni acesti cojuritori pomeniti in numeroase documente *). Poporul romin mai avea in vremile vechi in Transilvania si o nobilime intins& si puternici, care avea drept indatorire de c&pitenie apararea {érei contra nivilirilor streine. Aceastit nobilime se intilneste in finuturile Devei, Hategului, Fa- garagului, Uniedoarei, in Banat gsi in Maramures. Nobilimea romind, indatorité a sluji sub steag, se bucura ca si acea ungureasci, de privilegiul de a nu plati birul sau tributul, darea {adrineascé. Am vézut mai sus pe voevozii romini nu- 1) Kemeny, Knezen und kneziate in Magazin II, p. 297, a. 1877: ,Ludovicus—episcopi Transilvani et capituli ecelesie suc—kene- vii terras, prata et silvas keneziatus ipsorum titulo, ex conces- sione eiusdem episcopi—temporaliter possessa, aliis per libita ven- dere et in filios, heredesque suos, cum gravi et manifesto iuris terrestralis damno et decuratione, pevhennaliter transfundere, ce- teros subditos Olachos novis inauditisque exactionibus vexare“. 2 -Fejér, XI, p. 508, a. 1485: ,Nos Ladislaus de Chaak Vai- voda—una cum juratés et universis nobilium ac kenezioram ip- sins distrietus‘Hatzak“. Acest district era poporat de Romini, (re= producem locul de la p. 148, nota 8): ,coram nobis et regni no- bilibus de comitatu Hunyad, ac universis heneziis et senioribus Oluchalibus districtus Hatzag*. Compara o lucrare a uoastri a- supra jurdtorilor in Convorbirile literare, anul al VIfI-lea, 1874, p. 137 si urm—Vezi si nota urmatoare, documentul din Columna Jui Traian, a. 1556: ,iuratis tribus terminis sedium nostrarwn ab consuetudine observatis®,156 miti comifi si purtind titlurile pompoase cuvenite nobililor. Aceste titluri insi nv erau conferite de cit la individualitati, pe cind in finuturile aratate, gasim nobilimea romini ca o clasi a poporului ‘). 1) Maniw, Disertatie istorico-criticii (citat mai sus p. 148, nota 1): nLadislaus—universorum nobilium et keneziorum, nee non alium Valachorum in districtus Lugos, Sebes, Mehadia, Almas, Kara- sofii, Bargafii, Koméaty et Med, quod ipsi in confiniis regni nostri collocati, in custodia et tuitione vadorum Danubit contra cre- bros incursus Turecorum~omnia eorundem Valachorum et Kene- ziorun privilegia super quibuscunque eorum libertatibus, praero- gativis et juribus confecta—sub illis tamen conditionibus, oneri- bus et servitutibus, quibus eadem emanatae et praedecessores nostros reges Hungariae ipsis concessa sunt authoritate regia, pro cisdem nodilibus Valachis et Kinezis cacterisque Valachis—ut ipsi nodites Valachi et Kinezii firmata inter se unione, dicta ser- vitia nostra in tuendo vado Danubii eo melius continuare possint. Praeterea annuimus eisdem nobilibus Valachis et Kineziis, ne ul- Tus cos judicet practer comitem eorum“. Pesty citat de Pid, Ab- stammung, p. 153, nota 36, a. 1451: ,.Nobilibus viris iudicibus no- bilium septem sedium volachalium*. Ibidem, a. 1489: ,universi- tas nobilium et Keneziorum districtus Sebes“. Kemény 1, c. Il p. 300, a. 1368: ,,Nos Petrus, vico-vaivods transylvanus—inter ipsum filium Musath, ac Stroja et Zayk kenezios—judicium facere de- Deremus, ambabus partibus cam corum instramentis in facto ip- sins possessionis Zalasd, coram nobis et regni nobilibus de comi- tatu ac universis Keneziis et senioribus Olachalibus districtus Hatzag comparendi assignassemus* (vezi gi textul citat la nota, precedenti din /'¢jér). Pentru nobilimea romin& din finutul Fa- giragulni vezi colectiunea de documente a d-Ini Aron Densuganu publicaté in Columna Jui Traien, anul IX, tom III, 1882, Citim cite-va estracte: 1556 (p. 10). ,Nos-memoriae commendamus-quod cum nos una cum iuatis huius pertinentiae nostrac, Boieronibus sedis nostrae judiciariae assessoribus pro—faciendo judicio causan- tibus consedissemus, tunc honorabilis Stan Popa, Algye ct Ra- duly, {ili quondam agilis Stanislav Bocronis—item Man et Mar- cul, tiliiagilis quondam Bassan boeronis—tribus terminis sedium nostrarum ab consuetudine observatis“, A. 1680 (p. 15): ,genito- rem seu patrem einsden de dicta Posorita ab antiquo e numero verorum et indubitatorum istius districtus terraeque nostrae Fo- garas, nobitium Bocronun existitisse’.157 Aceast&é nobilime a disparut mai cu totul in zilele noastre, absorbité fiind de elementul maghiar, care o atrase in sinul séu prin favorurile de tot felul cu care o inconjuri, ast fel ci astizi nu se intilneste in Transilvania nici o familie no- bild romini, si cele cite-va nume de obirgie nobild care s’a pastrat, s’au coborit in clasa poporului de jos amestecindu-se cu dinsul. Nobilimea maghiar&é numira in réndurile sale un numér insemnat de familii romine prin obirsie, incepénd cu acea a Corvinestilor care didu Ungariei un general si un rege tot atit de vestiti, Ioan Corvin de Hunyade, biruitorul Otomanilor gi fiul séu, regele Mate Corvin ’). Este cunoscut, c&é desnationalisarea unui popor incepe in tot-dea-una prin clasele sale cele mai inalte, care sunt mai espuse inriurirei elementului strein, si in acelas timp pot primi mai ugor asemene ipriuriri, pe cind poporul de jos ga- segte tocmai in spiritul seu marginit si putin cultivat 0 pu- tere mult mai mare de impotrivire contra silintelor nafiunei cotropitoare. Acelag fenomen s’a petrecut si in Transilvania. Nobilii se lepidara de nationalitatea lor si trecura in rén- durile nafiunei domnitoare; poporul din potriva, ramase ro- min, cu toate suferintele pe care le suporta, tocmai din pri- cina nafionalitafii sale *). 1) Pentru obirgia romin& a familiei Corvinistilor, vezi: Fejer, Ge- nus et virtus Ioannis Corvini de Hunyad, Regni hungariae gu- bernatoris, Budae, 1844. Familia ungureascli Maskasi de Tincova se trage din Rominul Sturza, knez de Karansebes, pomenit in 1292. Familiele Noptsa, Cswra, Marila si Pripu se cobor din Rominii Dionisiu, Mihai, Vlad si Voicu, amintifi in 1404. Mark, Kenderasi, Szerecsen, Rogea, Viad—Nandra, Balog, Popaltul gi Negomir se cobor din Rominii Danciul, Costa, Saracin, etc. po- menifi in 1454, Bacsa, Farkas, Lirince, Sarban, Parosi, Gruita, Reseila, Dragith, Stroia, Popa, Sferlea~Draguiu si Endres igi trag obargia din Rominii Ivul, Viaicul, Dragul si Barbul, amin- 4if8 in 1600. Dovezile pentru toate aceste genealogii, indicate de D-l Hasdew in Columna lui Traian 1874, p. 126-128. *) — Acelag Iucru giisim gi in Bulgaria, unde fara fiind supusi de158 Nobilimea romin& se bucura, dupi cum am vézut, de toate drepturile alipite de titlul de nobil, intre altele lua parte la adunirile obstesti ale terii sau la cele particulare ale tinu- turilor. Ast fel gisim pe nobilii celor septe tinuturi romine luind parte la congregatiunile generale‘), Terminul de con- gregatio insamna in limba documentelor unguresti ale vea- cului de mijloc, adunare*). Acest fel de state generale ale ferei se indeletnicesc cu tot soiul de trebi, c&ci deosebirea stabilita in zilele noastre intre autoritatile administrative, le- giuitoare si judec&toresti nu fiinfa incd la aceasta epoc’. Ele intruneau deci toate atributiunile ocirmuirei si se infélege de la sine ci judecarea proceselor era aceea care venia mai ades in rindul afacerilor lor. Poporul de jos lua si el une- ori parte la aceste congregatiuni *), Turci, toat’ nobilimea bulgireasc’ se turci si deveni mahometana, ast-fel ch astiizi nu se glsegte in toatl Bulgaria nici o singurd fasnilie nobili de religie cregtind. Veui Tirecek Gesch. der Bul- garen p. 898: ,Hinen christlichen Adel gibt es jetzt in Bulgarien nicht. Viele Bojaren Familien haben den Islam angenommen’. 1) Pesty citat de Pig, Absiammung, p. 152, nota 36, a. 1451: ,Io- hannes de Hunyad nobilibus viris judicibus nobiliu septem se- dium valachalium—universis vicinis et commetaneis praescripti castri ceterisque nobilibus comprovincialibus praescriptarum sep- tem sedium valachatium—in eanden sedem vestram judiciariam per modum proclamate congregationis generatis vestri in praesentiam insimul convocatis“. Ibidem, a. 1489: ,universitas nobilium et keneziorum districtus Sebes—per moditm proclamate congregatio- nis (Districtul Sevegului era rominesc; veri mai sus p. 156 nota 1). Ibidem, a. 1452 (Pit, p. 154, nota 40): ,ad oppidum Sebes vo- catum, sedem scilicet judiciariam principalem septem sedium no- bilium—more proclamate congregations generalis*. 4) Schuller , Libloy, Siebenbirgische Rechtsgeschichte, Hermann- stadt, I, p. 214. *) Un document din 1291 (Zeutsch und Firnhaber, Urkundenbuch, No. CLXV, p. 159) confine procesn) verbal al unei congregatiunt generale a Transilvaniei: quod cum e consensu venerabilium patrum, archiepiscoporum, baronum, procerum, et omnium nobi- Tum regné nostri’ (bine ingeles gi nobilii valachi) apud Albam—159 Un document important confine darea de sami a unei se- dinti tinutaé de o congregatiune, care trebue privita ca ge- nerali, de vreme ce fu finuté in capitala ftérei, la Alba-In- lia, si scopul pentru care ea fusese convocati era nevoia de a imbunatiti soarta poporatiunilor. In aceasté sedinti con- gregatiunea ia in cercetare procesul magistrului Ugrinus, pe care ‘l si hotareste in favoarea acestuia. Rominii sunt ard- tafi ca facénd parte din adunare'). D-1 Hunfalvy nu yede in acest document de cit relatiunea unor desbateri judecdtoresti in care Rominii ar fi depus ca marturi pentru a hotiri procesul magistrului Ugrinus, si sus- fine c& nu ar fi vorba de o adunare legiuitoare in care Ro- minii ar fi stat ca menbri %), Dar nobilii sunt iarisi ardtati ca facénd in deobste parte din congregatie, gi fiind-ci exis- tenta unei nobilimi romine este dovedita in Transilvania, nu habita congregatione generali qui in articulis exprimuntur infra seriptis firma fide promissimus observare“, Urmeazi 41 articole in care se reguleazii deosebite chestiuni monetare, de jurisdictic, contribufiuni, ete. Fejér, VII, 2. p. 98, a. 1817; ,Magister Dausa comes de Bihar et de Zobolch ac in comitatu de Zathmar—vice sua—judex specialis deputatus, in congregacione nostra speciati; quam coram yenerabili patre domino Emmericho et coram no- bilibus et communibus hominibus comitataum praedictoram— causa iustitiae faciendac® 1) Teutsch und Firnhaber, No. CLXX, p. 167: ,Andreas—quod cum nos universis nobilibus, Saxonibus, Siculis et Olachis in par- tibus Transilvanis apud Albam Tule, pro reformatione status ¢o- rundem congregationem cum eisdem fecissemus, magister Ugrinus qnasdam possessiones suas Fogras et Zumbathely vocatas, iuxta fin- men Olth existentes asserens a se indebite alienatas, surgendo in ipsa congregatione nostra, sibi redare . . . postulasset, nos—ab eisdem nobilibus, Sazonibus, Siculis et Olachis diligenter inquivi feci- mus: Celelalte provineii unguresti posedan si cle congregatiunile lor; aga Sclavonia, Vezi un document in Pig, Der nationale Kampf gegen das ungarische Staatsrecht, p. 236, nota 91, a. 1278 ; »Nos Matheus banus totius Sclavoniae—quo in congregaciune regni totius Sclavoniae generali nobiles et iohagiones castrorum“ 2) Hunfalvy, Anspriche, p. 99.160 intélegem pentru ce dinsa ar fi fost esclusi de la aceasta, adunare. Apoi regele zice anume ci convocase acea adunare, in care Rominii sunt arita{i anume ea luind parte, in sco- pul de a reforma starea poporului ,pro reformatione status eorundem, gi nu infélegem cum aceasti indreptare ar fi pu- tut si fie adusi la indeplinire prin judecata unui proces, fic chiar si acel al magistrului Ugrinus. Apoi noi am vézut ci Rominii sunt anume aritati de alte documente ca facénd parte din congregatiunile ferilor de peste munfi si prin urmare nu poate fi afara din cale de a’i gisi inc’ odaté pomeniti aici. Se in- télege de la sine ci D-1] Hunfalvy pentru a putea argumenta dup cum ‘i cere interesul, si a ariita pe poporul romin ca un popor de pastori nomazi veniti de curénd in Transilvania, cAruia deci nu ‘i se putea incuviinta aga de curénd drepturi politice, se feregte de a aduce si cele-lalte documente cari pomenesc acecasi imprejurare. Cercetarea stirei politice a Rominilor in cele d’int&iu vea- curi dup& amintirea lor in documentele asupra Transilvaniei, ne au ariitat ci acest popor se bucura de oare-care dreptuti Ast-fel el poseda voevozi gi knezi sau judeciitori sitegti, cari ju- decau daraverile sale dupa dreptul obicinuelnic romin; acelas drept hotara apoi modul si misura dijdiilor sale binesti, precum gi slujba militar’ ce era dator si indeplineasct. Rominii apoi sunt aritati ca luind parte la adunirile obstesti pe cit gi la cele particularnice ale térii, si nobilii lor nu se deosebeau intru nimic de nobilii maghiari. Dacii aseminim aceastd stare politicdé a poporului romin, cu aceea in care il aflim mai tirziu, citre sfirgitul veacului al XVUI-lea, suntem loviti de injosirea la care este coborit. Nobilimea lui, care prin simplul fapt al existentei sale, spri- jinea existenta si drepturile poporului, a dispirut. Tot asa s’a intimplat cu knezii si voevozii sei, cu dreptul stu si cu161 impartagirea sa la treburile publice. Rominii se arati acuma ca un popor de farani, serbi ai piméntului, cari nu mai po- sedi nici un drept, ,a caror existenté in tard este numai cit tolerati pentru interesul public, cit timp le va placea principilor si regnicolilor‘. Ei sunt declarati ,neputénd avea nimic in a lor proprietate afaré de simbria pentru munca Jor*; le este oprit dea se imbrica precum membrii natiunilor domnitoare, de a purta pantaloni, cimesi de giulgiu, palarii duple gsi, bine inféles, si arme; aceasta din urmi sub pe- deapsa de a perde mina dreapta, pentru a le lua astfel si putinta de a se apira in contra asupritorilor lor. ') Aceasta schimbare in condifiunea politic’ a Rominilor nu se ficu firi niste sguduiri teribile, care cutremuraré pind in temeliele ei constitufia basati pe nedreptate a Transilvaniei. Rescoalele repetate intreprinse de Romini, ne fiind nici odata incununate cu izbind&, aduseré soarta lor in o stare tot mai ticilloasd, si aceasta ajunse cu timpul a fi nesuferité Nu va fi far& interes a schita in putine trigituri lupta cea inver- sunat&é a Rominilor in potriva calailor lor, in care cei d'in- tii.apirau, cu puterea ce 0 da desperarea, niste drepturi ce erau pe fie-ce zi mai incdlcate. Cea d’intiii rescoali a Rominilor din Transilvania, despre care s'a pistrat 0 amintire in documente, este acea intim- plata in 1437. La aceasti migcare luaré parte faranii atit unguri si romini ai Transilvaniei. Taranii cizusera prin in- prejurari analoage acelora ce produse acelag fenomen gi in apusul Europei, la starea de serbi ai piméntului, si proprie- tarii nobili, pe péménturile cirora ei trtiau, abusau de au- toritatea lor pentru a supune pe farani la toate incilcdrile pe care nesaful cel mai nerusinat ti impingea si le fact. Ta- 4) Rusticus, practer mereedem suam nihil habet‘. Verbéczy, Ins tripartium. Pentru cele-lalte opriti, vezi: ,Compilatae et appro- batae constitutiones“. 11162 ranii ar fi suferit poate inci mult timp aceastd apisare, daci o imprejurare deosebita nu ‘i ar fi trezit din amortirea lor, Archiepiscopul catolic al Transilvaniei Gheorghe Lepes, ne- ridicind timp de trei ani dijma pe care o percepea atit de la faranii catolici, cit si de la cei ortodoxi ’) (Rominii), ceru si i se pliteasci de o dati intreaga suma datorité, cea ce firanii nu puteau indeplini, din pricina insemnatei cifre la care se urea datoria, Archiepiscopul aruncd atunci interdictul a- supra {aranilor resvratitori, oprind functiunile indeplinite de biserici, in sinul poporatiunei; oamenii muriau firi a primi impartagenia; botezuri si cununii nu se mai ficeau. Aceastd stare de lucruri, care, bine-infeles, lovia de o cam data nu- mai pe faranii unguri, ii impinse la riscoal&é. Paranii romini, cari suferiau si mai grele neajunsuri, de vreme ce erau_ si- lii s& plateascd o contributie pentru o biseric’ la care nu se inchinau, apoi se aflau impreuna cu Ungurii redugi la sta- rea cea tristi de iobagi, dau mina cu déngii, si miscarea ia un caracter de tot serios. Taranii romini si unguri se intrunesc in mare numér pe muntele Babolna gsi trimit de acolo o deputatiune la nodélé, pentru a le cere libertitile de care se bucurau pe vremile vechilor regi ai Ungariei si cu deosebire pe acele ale sfin- tului Stefan. Stapinii insti miceliresc pe trimisii poporu- lai si in urma acestui act de cruzime neindreptatiti, se da o lupta crincend, care de si nehot&rita, totugi ardta in farani 0 putere de impotrivire, care sili pe nobili si cerce 0 im- 1) Aceasti nedreapti contribujiune a {franilor romini pentru o bi- sericd streind, fu suprimat’ in 1481 de citre regele M. Corvin: »Schismatici ad solutionem decimae non adstringantur, et “neque per comites parochiales instar alioram ad huiusmodi decimarum solutionem compellantur. Mathiae Corvini regis decret. V. anni 1481 artic. 8.—Vexi Magazin istorie p. Daciade Baleeseu si Lau. rian, Bucuresti, 1846, {11 p. 160. Un decrct al urmagulwi séu Vla- dislav reinnoieste aceastii disposifie, 2bid, p. 162.163 picare. Mai multe conditiuni sunt impuse bisericei si nobi- lilor, intre altele acestora din urma invoirea féranilor de a se muta de pe 0 proprietate pe alta, dupi plata datoriilor, si nobilii consimt chiar a recunoaste tdranilor un drept de control asupra modului cum ar fi aduse de ei la indeplinire conditiunile acestei impacdri. Aceasta se intémpla in ziua de 6 Tulie 1437 7). Nobilii insé nu cedase faranilor de cit fiind c& nu ayuse timpul de a se pregiti pentru lupti. Ei se folosese deci de armistitiul incheiat spre a aduna noue mijloace de impotri- vire gi se infeleg in luna lui Septembrie a aceluias an, 1437 cu Secuii sicu Sagi, incheind cu ei prea vestita unire, fari cuvént numité ,a celor trei natiuni*, care determin’ pina in alele noastre coustitutia cea monstruoasi a Transilvaniei. Se vede c& aceasti infélegere se tinu ascunsi, de oare-ce chiar ay jér, X, 7, p. 898 (adaug& Archiv fur sieb. Landesk. 1874, p. 42 si um): ,Quod nobiles viri Ladislaus filius Benedicti-et Pau- lus Magnus de Vaidahaza, vewitlifer universitatis regnicolarum Hungarorum et Valachorum in his partibus Transilvaniae com- morantium, tum pro eo quia reverendus pater Georgius Lepes e- piscopus-suas decimas—{urmeaza cestiunea zecimelor dupa cum a fost expusi in text)—dein quia pro ipsorum dominos terrestres velut emtitid in gravem servitudinem fuerint redacti—cum enim de aliquorum possessionibus ad alia loca se transferre voluissent, rebus et bonis eorum etiam omnibus spoliatis, abire minime per- mitterentur et omnibus eorum juribus libertatum privati penitus o- presai et insuportalibus oneribus aggravati—pro reaquirendis et reob- tinendis pristinis libertatibus, per sanctos reges cunctis hujus regni Hungarorum, incolis datis et concessis—maturo inito consi- lio, in montem Babolna—missis nuntiis—in dictis libertatibus sanc- torum regum se conservari et a jugo intolerabilis servitutis colla corum exsolyi humillime et devote supplicarunt—quod litteras sancti Stephani regis aut suecessorum ejusdem in quibus liberta- tes et statuta habentur ab imperiali maiestate possent impetrare, censum annalem solvere, munera dare et servitia exhibere hoc modo teneantur—tali obligatione ut si quae partium praedictaram universitatum nobilium scilicet et regnicolarum—in praemissis om- nibus—persistere nollet—fidefragus habeatur*,164 documentul redactat cu acest prilej nu se rosteste de cit in- trun chip ingdimat asupra scopului acestei uniri, care este a- ritat ca acela dea ,se indeletnici cu imprejuririle cele grele ale acestor parti“, firt apomeni insi de tirani prin nici un cu- vént ’), Putin timp dupi aceea se incaerii o nowé lupti, in urma cireia ambele pirti se hotéresc ase referi la arbitragiul regelui. Pana atunci insi nobilii reinoesc legiturile lor cu Sasi si cu Secuii, marturisind pentru asti-dati in chip res- picat scopul acestei aliante. Fie-care din pirtile contractante se obliga a ajuta pe cealaltd la nevoile sale, si anume no- bilii si ajute pe Sasi (probabil si pe Secui, de gi actul nu spune nimic despre ei) in contra Turcilor, cind s’ar intém- pla si navaleasc& in tava lor, si ei primesc indarat fagddu- inta cé Sagii le vor da sprijinul lor spre stirpirea resvrdti- rei blastémafilor de fdrani* *). D-1 Teutsch, care trateazi in deosebj aceasti materie a suniunei celor trei natiuni din Transilvania* *), espune lucru- tile sub 6 cu totul alt& fat’ de cit cum reesi din documente. El gaseste drept causé a apropierei nobililor, Secuilor si Sa- gilor nevoia de a se apiya impreuna in contra névdlirilor o- Arhiv 1. ¢. a. 1438: ,arduas causas harnm partium tractaturt inter praedictos Nobiles et Saxones et Siculos fraternam dispo- suimus unionem*. % Arkiv 1. ¢. 1488: ,Nos Lorandus Lepes, vice-vaivoda ‘ransal- pinus—una cum baronibus et Nobilibus nec non Saxonibus et~ Siculorum—fuissemus congrogati, inter cetera tractantibus uti pr tervia et rebellionem nefandissimorum rusticorum contritione ct eradicatione, nec non sicuti contra insultzs Turcarum saevissimo- rum has defensare partes, coram nobis et baronibus universi No- biles et Saxones inter se ipsos talem fecerant unionem et frater- nitatem—quod dwn et quando casu contingente praefati Turci has invadere partes, tunc pracfati Nobiles in succursum Sazo- nun—accelerare debent—praedicti etiam Sawones contra aemulos sen inimicos Nobilium, signanter autem ad conterendan nefan- dissimorun rusticorum proterviam venire et accellerare debent, ad quod se partes sponte obligarunt juramento coram nobis‘. 3) Archiv, 1c,165 tomane, yi nu vede in clausula privitoare la tirani de cit o condifie de a doua mini a acestui tratat. Adevérata caus’, a aliantet si fi fost apirarea neatirnirii {érii, iar réscoala ta- raniloy ar fi dat numai cit prilejul pentru incheierea ei '). Patriotul sas, care infatigazi sub niste culori atit de frumoase aceasta aliantd infama, menité a raipi unei clase intregi drep- tu] de existenti, nu se sfieste in orbirea sa a 0 aseména cu réscoala cantoanelor sviferene contra tiraniei germane ! *). Si cu toate acestea pentru ori-care spririt nepirtinitor ac- tul de unjune din 1437 este foarte lamurit: el confine sti- pulatiunea din partea Saxonilor si a Nobililor cu doué inda- toriri corelative: in favoarea celor d’intaiu, fagiduinta nobi- bililor de a’i ajuta in contra navilirilor otomane, cdrora Sa- sii erau expusi din pricina agezirii lor geografice—iar Sasii se fegau la réndul lor citré nobili a le sta in sprijin in con- tra intreprinderilor firanilor. Acestia locuiau mai ales pe mosiile nobililor ; de dénsii erau apasafi si in potriva lor in- dreptau ei sélbatiea lor résbunare. Dar cine erau oare acegti nobili, de care vorbesc la fie ce pas documentele transilvane ? De obiceiu se vede in ei na- fiunea maghiara, care ar fi fost aga numitd, nu se prea stie pentru ce. Jat’ de unde provine gi titlul de unire a celor trei nafiwei dat actului din 1437, c&ci nobilii erau priviti ca o natiune, aliturea cu Secuit gi Sasii. Noi credem ci dac& documentele ar fi vrut si desemneze naftiunea maghiara, ar fi numit’o curat, Hungari, dupi cum de- numeste pe Sasi Saaoni si pe Secui Siculi. Cind e vorba chiar de poporul ungurese ’] chiam4 cu adevératul séu name; ast-fel chiar documentul din 1437 vorbeste de universitas Hun- garorum et Valachorum, Fira indoiali deci, cd documentele 1) Die unmittelbare Veranlassung dazu, gab der Aufstand der on- terthiinigen Banern*. Zeutsch in Archiv, p. 45. 2) Heutseh, iid. p. 51.166 ce pomenesc despre revolutiunea din 1437 nu pot intélege sub ,nobiles* natiunea maghiaré, de vreme ce se araté li- murit ci si fdranii unguri se revoitara contra nobililor. Nu este deci vorba despre nafiunea, nobililor, care ar fi identicé cu cea maghiari, ci de clasa nobililor, de ori-ce na- fionalitate din tara Transilvaniei: Unguri, Romini, Ruteni. Cu timpul tofi acesti nobili, apartinénd deosebitelor natiuni din Ungaria, se maghiarizara, ast-fel ci abie pe la sfirgitul veacului al XVIIlI-lea se poate lua espresia de nobil drept sinonim cu Ungur ’). Clasa nobililor Transilvaniei si a Ungariei avea deci interes a mantinea si spori chiar apisarea in care ziceau {aranii. Transilvaniei, a ciror imensi majoritate era si pe a- tunci ca gi astizi de obarsie remtni. In acest scop ceru gi obtinu aceasti clasi de privilegiati ajutorul celor doué na- tiuni asemenea privilegiate ale Transilvaniei. S& mai luim aminte c& firanii protesteazi in contra in- cAledrilor pe cari ei Je sufereau, razimtndu-se pe libertatile care le fusese concedate de catre vechii regi ai Ungariei si fac si se urce obirsia acestor libertati la domnia ‘sintului Stefan (9971038), sub care statu] ungurese neatirnat din Transilvania fu supus Ungariei. Documentul nu deosebeste care dintre farani, Rominii sau Ungurii obtinuserd de la sfintul rege garantarea libertitilor lor;.el zice din potriva, intr’un chip cu totul general: ,,pristinas libertates imcolis datis et concessis“. Care imprejurare poate oare si indreptatasca o deosebire intre locuitorii unguri cari ar fi dobéndit aceste scutiri de la sf. Stefan si Valactiii cari si Je ar fi insugit in urma imigrirei lor iz Transilvania, prin faptul cA fusese asi- milati cu féranii unguri? ‘) In tot decursul veaculai al XVIF-lea se giisesc incd nobili v: lachi in Tronsilvania, Vezi colectia d-lui Aron Densusanu citat mai sus (p. 156, nota), in Columna lui Traian pe 1882.167 Se pare cé sub regele Mateiu Corvin, care dupa cit se vede nu uitase cu totul obarsia din care se trigea, soarta f4ranilor, si prin urmare acea a Rominilor, se mai imbuna- titi. Aga ’i-am vézut mai sus scutifi de dijma citré biserica catolicé '), si acest rege mai stirpi si alte incilciri pe care nobilii le ficeau asupra taranilor. Numai ast-fel se esplicd nemultimirea nobililor Transilvaniei cu domnia aeelui rege care isi giseste espresiunea ei in 0 conjuratie a acestei clase a cirei amintire s’a pastrat intr’un document din 1467. Sco- pul conjuratiei era de a se opune fiitis si chiar cu armele contra incercérilor regelui de a le ripi_privilegiile consfin- tite prin timp %). D. Teutsch vede si in acest act o inoire a celui din 1437, a Ckruia scop era apararea férei contra navalirilor turcesti (!), cu toate ci documentul intreg nu face nici cea mai mici amin- tire a acestei imprejurari, gi: insugi d. Teutsch este silit a miarturisi ci ascufigul acestei hotriri este indreptat anume in potriva regelui *). Regele ins& nu poate fi un dugman exte- tior, asemene Turcilor, de unde se vede prea lamurit'ci a- ceasta conjuratie avea de finta hotaritoare o cestiune laun- trick, acea a firanilor, cérora regele venea si le dea spri- jinul seu. O a doua réscoalé a féranilor se intémpla in 1512, de asta dat& inst in Ungaria proprin zisi gi Ja care ieu parte mai ales fdranii unguri. Un soiu de cruciaté fiind propoveduita *) — -Veri mai sus p. 162 nota. 2) Arhiv, 1 e+ yQuod ipsi visis-ipsoram ac totius regui Hongariae oppressionibus, molestiis et aerumniis, quibus ex diruitione et a- bolitione privilegiorum, per divos reges Hungariae concessorum, per ipsum dominum Mathiam regem paene oppressi existant et usque ad ultimam devenissent desolationem.—Kt iterum quod si contra potentiam regis fierat conflictus in campo se pugnaturos pro conservandis praefatarum partium ‘Transilvanarum ac totius rogni Hungariae libertatibus*. 3) Arhiv, Lec. p. 55.168 jn acel an in potriva Turcilor, poporul se adun& in mare nu- mér sub steaguri, pentru a scdpa ast-fel de asupririle uobi- lilor. Acestia teméndu-se ca firanii si nu se subtragi din robia in care ‘i tineau, incep a impedica inrolarea lor in ar~ mati, fi silesc a se reintoarce la locuintele lor si intrebuin- faz mijloace silnice in contra celora cari voiau si se impo- triveascd. Taranii adunati lingi Pesta, avénd de conducétor pe un Secuiu Dozsa *), intorc armele, pe care trebuiau si le in- drepte in contra Turcilor, asupra stipinilor lor, maceldresc un mare numér de nobili, si umple Ungaria cu foc si cu singe. Nobilii nv isbutesc de cit cu mare greutate si cu a- jutorul lui Zapolya, principele Transilvaniei, a indbusi rés- coala si impun pedepse infricosate autorilor migcirei. Cu toate c& aceasta revolta n’a avut drept teatru Transil- vania, ea nu incetd de a ayea o inriurire din cele mai vi- tématoare asupra stirei firanilor din acel ducat, prin-urmare gi asupra Rominilor. Nobili, spre a résbuna miacelurile su- ferite de déngii, ingreuie si mai mult positia firanilor pe care ‘i biruise, si pentru ca acestia si nu fie atrayi prin sta- rea mai bund de care s‘ar fi bucurat acei din Transilvania, se impun gi acestora legile draconice aplicate taranilor din Ungaria propriu zis. Principiul, ci {iranul ware nimica afari de plata pentru munca sa, incepe a-si face calea in legislafia ungureasci. Cu timpul ins& elementul maghiar dispare tot mai mult din a- ceste rescoale gi acel romin joacé un rol din ce in ce mai pronuntat, pinii ce sfirseste prin a domni in ele intr’un chip exclusiv. Am vézut pe de alt& parte ci nobilii, care la in- ceputul luptei eran inci in mare parte Romini, ajung cu tim- pul a se maghiarisa cu totii. Oposifiunea care la inceput a- 1) De pe aceasta se vede el gi firanii Transilvaniei Inari parte la aceastA inrolare, de vreme ce gisim Secui intre dinsii Deci tre- bne admis ch erau si Romini, care puteau chiar sii fi venit din insug Ungaria unde gi atunei ea gi astizi locuiau Romini.170 intre aceste réscoale, intémplate in deosebite timpuri, ale {&- ranilor din Transilvania gi ci dac& aceea care ne este mai bine cunoscutd, ca mai apropiati de noi, ne apare ca pusi in miscare de Romini, trebue indus de aici cu siguranté ci si in celelalte, tot ei jucara rolul de ciipitenie. La inceput giisim gi pe fiiranii unguri amestecati in aceste misciri; mai tirziu inst ei dispar; cici elementul tarinesc ungur el in- sugi mai ci dispiruse in sinul Rominilor. lata pentru ce, pe cind revolutia din 1437 araté pe faranii unguri ca provoca- tori ai miscdrei, aceea din 1785 nu este datoriti de cit ce- lor de uationalitate romina Cea de pe urmi revolutie a Rominilor din Transilvania contra constitutiei neomencsti a acestei {éri, care osindea pe poporul cel mai numeros a fi robul unei minorititi privile- giate, avu loc in 1848. Fara a intra in amdnuntimi asupra mersnlui acestei intémplari, cari nu’si pot avea locul aicea, ne vom mirgini a observa cA aceasti revolutie nu fu de cit mmarea neaparatd a celei din 1785. Atunci Rominii scdiparii de robie; in 1848 ei tinteau mai sus, vroiau si dobéndeasci gsi drepturi. Dorintele lor incepeau a fi indeplinite, cind veni résboiul din 1866 intre Prusia si Austria, in care aceasta de pe urmé fiind cu totul sfirimata, fu silité si primeascd con- difiile pe cari Ungurii i le impuseri’, anume cunoscutul dua- lism austro-maghiar, jertfindu-se Ungurilor Transilvania, pe pe care acestia 0 incorporara in statul lor. De atunci suferintele Rominilor au reinceput a se ascuti pe zi ce merge. Ki cer cu stéruinti autonomia firei lor, in care war intirzia a deveni elementul conducétor, ca uuii ce sunt cei mai numerosi. Ungurii réspund la aceste re- vendicari prin mésuri tot mai arbitrare, care au de tinté ma- ghiarisarea férei. In acest moment chiar situatia este din cele mai incordate, si ar fi de ajuns o scintee pentru a a- prinde pojarul. Alta dati Rominii, cari nu aveau inci con-471 stiinta nationalitatii lor, reclamau numai cit dreptul de a tri; astizi ei nu se multimesc numai cit cu viata fisici; le mai trebue si cea morala gsi intelectuala, faré de care un popor nu este de cit o turm&. Cind fi vedem luptind atit de crincen in trecut pentru a mantui existenta lor curat materiala, vor sta ei oare la ginduri cind este vorba de a apara bunu- rile cele mai inalte de care este dat omului a se bucura pe pimént ? Cu toate acestea noué ne pare invederat ci Ungurii au de ocrotit impreund cu Rominii interese comune, anume a- pirarea nationalitatilor lor deosebite de valul necontenit cres- cétor al slayismului. Dar Ungurii sunt o nafiune asiatici, in care nu mintea si inteligenta infrineazi patima, ci sunt dominate de dinsa. Cum s’ar putea ei hotiri a primi drept aliafi pe acei ce le fuser& robi? Ura de moarte pe care o hranese ei pentru Romini, -resplatiti de acestia prin 0 sim- tire de acelag fel, nu’si va gisi sfirsitul de cit in stingerea uneia din aceste doué rase, fapt nenorocit si pentru unii si pentru alfii, dar fatal ca toate faptele istoriei omenesti. Daci am expus cu oare care amanuntimi starea politica a Rominilor din Transilvania, aceasta am ficut-o numai cit fiind ca din espunerea ei reesi una din dovezile cele mai puternice pentru stéruinta Rominilor in Dacia, incepind de la colo- nisare. Intr’adevir am gisit ct Rominii se bucurau in vremile mai vechi de drepturi pe care ei le au perdut in urm&. Ast-fel i-am vézut ascultind de capii lor particulari, knezii si ocirmuiti in tinuturile lor de ‘ctra nigte seniori tevitoriali, voevozii. Fi posedau apoi'un drept obicinuelnic care regila nu nu- mai cit legiturile lor dintre dingii, dar inc gi acele cu fis- cul sau cu proprietarii. Rominii posedau o nobilime numeroasit si puternicd care se punea adese ori in greva contra autori-172 tatii regesti si pe care regele ciuta si o castige prin dona- tiuni insemnate. In sfirsit Rominii atit nobili cit si de rind luau parte la adunirile tirei sau la acele tinutale ca factori politici; ei erau insircinati in mare parte cu apirarea grani- telor fiirei, asemene cu Sasii si Secuii si se bucurau in acest cas de scutiri insemnate, care ‘i puneau pe un picior deopo- trivii ca popoarele cuceritoare. Toate aceste drepturi, a citror insemnitate n’are nevoie de de a fi pusé in lumina, dispar cu timpul. Elementul principal, care alcituia cea mai puternicd apiirare a drepturilor Rominilor, nobilimea lor, trecu pe nesimtite la poporul domnitor gi deveni maghiari. Knezii parte se suie in rindurile acestei nobilimi si se ungarizaz’, ear parte se cobor in condifia taranilor. A- cestia devin prin o evolutiune fireasci gserbii proprictarilor impreuni cu firanii unguri pe care ‘i absorb in sinul lor. Clasa superioar&é a socictiitii, in care clementul maghiar era cel mai numeros, di precumpenirea acestui element si schim- bai pe toti nobilii in Maghiari; clasa de jos, unde predome- neau Rominii, inriureste la rindul ei pe faranii unguri pen- tru ai preface in Romini. Dupi cit-va timp se gisesc in Transilvania in loc de doue clase cu interese opuse, doue natiuni, care adaug catré ura izvoriti din protivnicia intere- selor acea care decurge din deosebirea raselor. Apisarea devine din zi in zi mai crud&, mai neomeneasci si impinge pe apisafi la rescoale. Singele curge, pojarele aprind pe mor- mintele mortilor lugubrele lor flacire si ura se coboari tot mai adine in iniwile dusmane; ea trece pentru a zice ast- fel in singe si devine instinctivi, ereditara. Aceastit singurii expunere ajunge pentru a resturna din te- melie teoria lui Résler. Cici cum ar fi cu putinfi, admifin- du-se ci Rominii si se fi introdus in Transilvania pe nesim- fitele, ca popor nomad, sé a/ldém pe acest popor ta inceputul viefei sale in Transilcania bucurdindu-se de drepturi insem- nate, pe cure le perde in urma?173 Firea lucrurilor cere din potrivi ca un popor nomad, cind se agazi intr’o fark, si fie Ja éwecput foarte reu tratat gi si nu ajungi de cit cu timpul a’si imbunititi soarta, dobindind la urma chiar gi oare care drepturi. Ast fel este cunoscut ct Tiganii furd redusi in robie in teate terile unde ei se intin- seri. Evreii fur& in tot timpul veacului de mijloc in o stare din cele mai ticiloase gi a trebuit si vind veacul nostru de lumini si de civilisatie pentru ca ei si fie primifi, in sanc- tuarul popoarelor europene. Positiunile privilegiate a le coloniilor germane gi ale Secuilor din Transilvania sunt ugoare de inteles. Aceste popoare se agaza- ra in fara ca corpuri constituite, cirora trebuia dinainte sa li se asigure oare care drepturi, pentru a le atrage in aceste parti. Oare agase expune si imigrarea Rominilor, ca acea a unor colonii chemate de regii unguresti, cérora acestia ar fi asi- gurat drepturi gi privilegii? Nici de cit. Rominii sunt ari- ta¢i ca un popor de pastori care s’ar fi strecurat in tari dupa chipul Tiganilor. In acest eaz ins’ cum s& se explice drep- turile de care ei se bucurd de la cea d'intai infitosare a lor in Transilvania? Din protivé daci admitem ci Rominii a fost supusi de Unguri, esplicarea strictrei condifiunei lor devine din cele mai firesti. Un popor supus poate pistra in primele timpuri cite-va din drepturile sale pe care licomia stipinilor sei le r&peste mai tirziu. Une-ori chiar cuceritorii au interes a nu face s& se simt& de la inceput chiar toata greutatea jugului pe care ’l impun poporului supus, in scopul tocmai de a’l face mai ugor de primit. Mai tirziu cind elementu) domni- tor a prins radicini in fara, el aruncé masca si devine in fie ce zi mai nesitios, mai lacom. Eaté tocmai cea ce s’a in- timplat cu Rominii. Cit timp Ungurii avuri inaintea ler o nobilime romin& puternica si nesupusa, ci se siliri a o atrage c&tri dingii, oferindu’i ca mulfimitd perspectiva de a o face174 si triiasci tot mai deplin din munca gi sudoarea faranului. Dupi ce ei absorbird aceasté nobilime, singura pedeci ce se opunea curentului omnipotentei lor, aceasta nu mai cunoscu nici un friu, nici o margine. Apoi am vézut c&é Rominii au protestat in toate timpurile in contra apisarei lor, invocind o stare anterioari, in care ei se bucurau de bunuri ce le fusese rapite in urma. Ei cer chiar de Ja inceputul rescoalelor lor si urmeaza inainte pind in cele de pe urma timpuri a se referi la prerogativele si libertatile pe care le posedase in epocele de mai inainte. Revolufiunile lor nu av deci de scop de a dobindi drepturi noue, dar de a restabili o stare de lucruri care emista alté data. Ast fel ii vedem in actul din 1437 invociénd liberté- tile concedate lor de citri sfintul Stefan si succesorii sei. Un popor nu poate avea nerusinarea de a cere ca ale sale niste drepturi pe care nu le ar fi avut nici odatd si singur faptul ci videm pe Romini pretinzind la niste asemene drep- turi, dovedeste indestul ci ei a trebuit si le poseda intr'un timp anterior. Aceste pretentii au fara indoiali drept basi o traditie, 0 amintire pistrata din tatd in fiu, care transmis din generatie in generatie constiinta dreptului vatamat gi ’idadu acea putere invietoare care apropie trecutul de present gi face, pentru a zice ast fel, actuale suferintele si nedreptitile timpului trecut. Constiinta dreptului incalcat a existat tot- deauna la Romini; ei nu cer ca o pomand niste lucruri pe care nu Je ar fi avut, ci revendic’ o positiune pe care tot- deauna au privit’o ca cuveninduli-se de drept. Eat& in ce consti dreptul istoric pe care Rominii isi inte- meeazi pretentiile lor la o tratare alta de cit -acea ce o pri- mesc din partea Ungurilor. Nu este numai cit faptul brut a unei vechimi mai mari pe piméntul ce astizi se stapineyte de Unguri. Este c& aceasti vechime era incunjurata de drep- turi pe care insusi cucerirea le respectase. Popoarele ins& propasind, deschizénd tot mai mult mintea lor la lumina, i-175 nima for citri: simtimentele omenesti, soarta unui popor su- pus nu poate dupa ratiune sii se schimbe tot in mai r&y cu cit trece timpul, gi daci o asemene stare de lucruri fiinta in Transilvania in niste yremuri barbare si crude, a venit tim- pul ca ea si inceteze, ca triumful ratiunei si a omeniei si ajung& predomitor. VII TOPONIMIA. Un argument gsi din cele mai hotiritoare pe care pro- tivnicii staruintei Rominilor in Dacia cred a'l putea in- voca in favoarea tesci lor, ar fi acel al lipsei, in {arile locuite astizi de Romini, a unor numiri geografice de obar- sie roman& sau dacé. Intr’adevar se intimpind, si nu far cu- vént, ci daci Rominii ar fi locuit in Dacia fara intrerumpere, a- ceasté {ari ar fi trebuit si pastreze urmele unui asemene fapt ; cici un popor lasi”in totdeauna’ intipirirea individua- lititei sale pe locurile care au dat adapostire traiului seu. Daci deci Rominii n’ar fi parisit cu totul Dacia, la ince- putul navalirei barbare, s’ar regasi in numirile geografice a Je tarilor astizi locuite de ei, termini de obargie romana sau daca, cea ce nu are loc. Toate tarile care au fost supuse stépinirei romane au pastrat, pentru a zice ast fel, pecetea romanisirei lor in denumirile geografice. Daci Dacia face singuri. exceptie de la o asemene regula, aceasta s’a intim- plat numai din pricina c& este mai singura far& care a fost cu totul parasita de Romani. De aceea gi toate numirile ge~ ografice ce se afla in vechea Dacie sunt de obirsie slavi, ma~ ghiara sau german; terminii latini san daci au fost cu to- fii perduti, pentru c& Dacia nu au pistrat pe nici unul din co- pii sei, care s&’i transmita posteritatei *). 2)“ Résler, Rom. Stud. p. 129, Hunfalvy, din Raminen und ihre " Anspritche, p. 39.