Dumitru Dădălău

Cetatea Luminii

Editura MĂIASTRA
2008

1
 ”Acest simbol este dovada recunoaşterii valorii
celor 107 ani de învăţământ, primar şi secundar
inferior şi 20 de ani de învăţământ superior, în
Mătăsari, judeţul Gorj”.

9 noiembrie 2000,
ministrul Educaţiei Naţionale
ANDREI MARGA

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

DĂDĂLĂU, DUMITRU
Cetatea luminii/ Dumitru Dădălău Tg-Jiu:
Măiastra, 2008
ISBN 978 - 606-516-000-2

821.135.1-32
Carte realizată de Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari
Fundaţia şi Revista ”Murmurul Jilţului”

2
 STATUTUL
Fundaţiei cultural – ştiinţifice
„MURMURUL JILŢULUI”
CAP. I. Denumirea, natura juridică, sediul
Art. 1. Fundaţia cultural ştiinţifică „Murmurul Jilţului” este persoana
juridică de drept privat cu caracter nepatrimonial (nonprofit, apolitic, înfiinţată în
temeiul Legii 21/ 5 februarie 1924, cu modificările din 1927, 1933,1938, 1939 şi
1944).
Art. 2. Sediul fundaţiei este în localitatea Mătăsari, judeţul Gorj, în localul
Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari.
Sediul poate fi schimbat în orice altă aşezare din România, pe baza
hotărârii consiliului de conducere şi în condiţiile legii. Fundaţia poate deschide
filiale în ţară şi străinătate.
CAP. II. Obiectul, scopul, durata
Art. 3. În spiritul generoaselor idealuri ce animă tineretul şcolar, obiectul
Fundaţiei „Murmurul Jilţului”, îl constituie organizarea şi desfăşurarea unor
ample programe în plan cultural şi ştiinţific.
Art. 4. În acest scop, Fundaţia „Murmurul Jilţului” urmăreşte:
- stimularea interesului pentru cercetarea literaturii române şi universale,
a istoriei, geografiei, ştiinţelor biologice, matematicii, fizicii, chimiei, muzicii,
artelor plastice, electrotehnicii, informaticii, pentru care se pot constitui şi
funcţiona secţii subordonate;
- lărgirea orizontului cultural – ştiinţific al elevilor, educaţia artistică
a acestora prin formarea şi perfecţionarea deprinderilor de a elabora lucrări
independente, creaţii originale, care să contribuie la dezvoltarea personalităţii
elevilor, a gustului pentru frumos, a spiritului critic;
- editarea trimestrială a revistei Grupului Industrial Minier Mătăsari
„Murmurul Jilţului”, producerea, editarea şi difuzarea unor cărţi, foi volante,
pliante, materiale audiovizuale sau alte producţii culturale;
- organizarea şi petrecerea timpului liber al elevilor din timpul anului
şcolar, în vacanţe şcolare, în tabere, în excursii;
- organizarea în vacanţele de iarnă a unei tabere de pregătire a celor
mai buni elevi în vederea reprezentării grupului şcolar cu rezultate meritorii la
olimpiadele şcolare şi concursurile pe meserii şi admiterea în învăţământului
superior;
- stimularea primilor trei elevi care au obţinut în ordine descrescătoare
media peste 9,50 prin trimiterea gratuită în vacanţa de vară, într-o tabără
şcolară;
3
 - menţinerea şi întărirea legăturii cu oamenii de cultură şi ştiinţă români
din ţară şi diaspora, stabilirea unor punţi de legătură cu aceştia pe criteriul că
bunurile culturale fac parte din patrimoniul unic şi indivizibil al umanităţii;
- întreţinerea raporturilor de colaborare cu alte fundaţii, asociaţii, societăţi
sau uniuni de creaţie din ţară sau străinătate;
- realizarea programelor iniţiale prin colaborarea cu instituţiile de stat sau
private, cu alte persoane fizice sau juridice, interesate de propăşirea învăţământului,
culturii şi ştiinţei;
- organizarea sau participarea la organizarea de simpozioane, sesiuni de
comunicări ştiinţifice, şezători, comunicări, colocvii, expoziţii, saloane, târguri,
la alte manifestări cu caracter cultural-artistic sau ştiinţific;
- organizarea altor activităţi compatibile cu obiectul său de activitate şi cu
legile ţării;
Art. 5. Durata Fundaţiei cultural – ştiinţifice „Murmurul Jilţului” este
nelimitată. Lichidarea Fundaţiei se face în condiţiile legii.
CAP. III Patrimoniul
Art. 6. Patrimoniul Fundaţiei se compune din bunuri mobile şi imobile,
mijloace băneşti obţinute prin contribuţiile membrilor Fundaţiei, venituri din
bunurile acestora, donaţii, sponsorizări, daruri manuale, subvenţii, activităţi
proprii sau din orice alte surse prevăzute de lege, obţinute din ţară sau străinătate,
destinate să servească exclusiv realizării obiectului său de activitate.
Art. 7. La data constituirii sale, patrimoniul Fundaţiei este compus din
suma de 35.000 lei rezultat din cotizaţia membrilor fondatori.
Art. 8. Fundaţia cultural – ştiinţifică „Murmurul Jilţului” dispune de
cont curent în lei şi valută deschis la Cooperativa de Credit, Banca Populară
Mătăsari. Fundaţia îşi organizează propria contabilitate în acord cu prevederile
legii române.
Art. 9. Fundaţia desfăşoară activitatea neavând ca scop obţinerea de
profituri, acţionând dezinteresat, neurmărind scopuri economice proprii, facilitând
însă activităţi cu scop patrimonial. Mijloacele şi bunurile Fundaţiei pot fi folosite
numai în scopurile prevăzute în prezentul statut.
Art. 10. Pentru îndeplinirea scopurilor sale, Fundaţia poate angaja personal
salariat, colaboratori permanenţi sau ocazionali ale căror drepturi sunt plătite în
condiţiile legii.
Cap. IV Calitatea de membru
Art. 11. Persoanele semnatare ale actului de constituire a Fundaţiei cultural-
ştiinţifice „Murmurul Jilţului” au calitatea de membri fondatori. Calitatea de
membru fondator se pierde numai în cazul aducerii de grave prejudicii Fundaţiei
prin votul a doua treimi din forumul acesteia.
Art. 12. Pot deveni membri ai Fundaţiei toţi elevii şi cadrele didactice din
Grupul Şcolar, alte persoane de naţionalitate română sau străină care achiesează la
4
programul şi statutul acesteia, au activitate constantă, manifestă interes şi pasiune
pentru unul din domeniile de activitate ce intră în sfera preocupărilor Fundaţiei,
şi îşi plăteşte cotizaţia de membru, de 5.000 lei anual, în cursul primului trimestru
şcolar pentru anul calendaristic următor.
Art. 13. Pot fi numiţi membri de onoare ai Fundaţiei personalităţi culturale
sau ştiinţifice române şi străine care aduc prin participare servicii deosebite
acesteia, sponsori şi donatori de sume consistente, peste valoarea de 500 $, în
echivalent.
CAP. V Organizare şi administrare
Art. 14. Organele de conducere şi administrare ale Fundaţiei cultural –
ştiinţifice „Murmurul Jilţului” sunt: forumul Fundaţiei, consiliul de conducere,
preşedintele Fundaţiei.
Art. 15. Forumul Fundaţiei se întruneşte anual, la solicitarea preşedintelui
sau a consiliului de conducere. Forumul alege consiliul de conducere şi pe
preşedintele Fundaţiei. Tot el stabileşte principiile directoare ale activităţii
viitoare ale Fundaţiei.
Art. 16. Consiliul de conducere este organul de conducere al Fundaţiei,
fiind alcătuit din 7 membri, desemnaţi de Forum pentru o perioadă de 4 ani.
Pentru prima legislatură membrii fondatori sunt automat membrii consiliului de
conducere. Pentru mandatele următoare ei sunt aleşi de către forum cu respectarea
prevederii ca minim 4 dintre aceştia să fie membri fondatori.
Art. 17. Consiliul de conducere are următoarele atribuţii:
- aprobă şi modifică programele de activitate periodice,ca şi bugetul de
venituri şi cheltuieli;
- stabileşte structura organizatorică, atribuţiile diverselor compartimente
funcţionale şi ale angajaţilor;
- acordă titlul de membru de onoare al Fundaţiei;
- ia orice alte măsuri pentru buna desfăşurare a activităţii, cu respectarea
statutului şi a legislaţiei române;
- convoacă, la propunerea preşedintelui, forumul Fundaţiei.
Art. 18. Hotărârile consiliului de conducere se iau cu majoritate simplă.
Art. 19. Preşedintele Fundaţiei este ales pentru prima legislatură de către
membrii fondatori, iar pentru următoarele de către forum. Preşedintele poate fi
revocat din funcţie atunci când se constată abateri grave de la statutul Fundaţiei
sau de la legislaţia ţării.
Art. 20. Preşedintele reprezintă Fundaţia în toate actele sale şi realizează
conducerea operativă a acesteia. El conduce de asemenea activitatea consiliului
de conducere. În absenţa preşedintelui, un vicepreşedinte, desemnat de acesta
din rândul membrilor din consiliul de conducere, îndeplineşte toate atribuţiile
funcţiei.
Art. 21. Fundaţia îşi desfăşoară activitatea trimestrial sau ori de câte ori
5
este nevoie prin manifestările cultural – artistice şi ştiinţifice organizate în fiecare
vineri, începând cu ora 14,00 din ultima lună a trimestrului.
CAP. VI Dispoziţii finale şi tranzitorii
Art. 22. Fundaţia cultural – ştiinţifică „Murmurul Jilţului” prin consiliul
de conducere redactează şi publică anual raportul cu privire la activitatea
desfăşurată.
Art. 23. Fundaţia cultural – ştiinţifică „Murmurul Jilţului” are siglă, sigiliu
şi drapel propriu.
Art. 24. Prevederile prezentului statut se completează cu dispoziţiile legii
nr.21/1924, precum şi cu alte dispoziţii legale în vigoare referitoare la organizarea
şi funcţionarea fundaţiilor cultural-ştiinţifice.

Mătăsari, 17 februarie 1997

ACT DE CONSTITUIRE

Noi, subsemnaţii, animaţi de dorinţa revitalizării creaţiei şi cercetării

cultural – ştiinţifice, în spaţiul Văii Jilţului, decidem, astăzi constituirea
FUNDAŢIEI CULTURAL – ŞTIINŢIFICE „MURMURUL JILŢULUI”.
Demersul nostru se vrea o confirmare peste timp că şi aici, în acest minunat
colţ de tară, străbun meleag gorjean, trăiesc şi muncesc oameni care manifestă
dăruire, pasiune şi pricepere pentru învăţământ, ştiinţă, cultură.
Intenţiile noastre au fost materializate în Statutul Fundaţiei elaborat
de către noi în funcţie de preocupările şi necesităţile cultural – ştiinţifice ale
tineretului studios şi în consens cu legislaţia României.
Membrii fondatori sunt:
1. Bărbăcioru Eugenia – contabil
2. Căplescu Ştefan – elev XII B, secretar de redacţie
3. Dădălău Dumitru – profesor limba română
4. Dădălău Floarea – profesor matematică
5. Dădălău Ion – profesor fizică – director
6. Dobromirescu Alin – elev, clasa XI A, redactor şef adjunct
7. Ghiţan Elena Lori – elev, clasa X A, redactor şef
Prin unanimitate de voturi, domnul Dădălău Dumitru a fost ales
preşedintele Fundaţiei, fiind însărcinat şi împuternicit cu perfectarea formalităţilor
de înscriere în circuitul civil al Fundaţiei, inclusiv la Biroul Notariatului Public
Tg-Jiu, pentru autentificarea Statului.
S-a hotărât, prin unanimitate de voturi, ca doamna Bărbăcioru Eugenia să
îndeplinească funcţia de contabil şef al Fundaţiei. Prezentul act de constituire a
fost încheiat în Mătăsari, judeţul Gorj, astăzi, 17 februarie 1997.
6
 GRUPUL ŞCOLAR INDUSTRIAL MINIER MĂTĂSARI
COMUNA MĂTĂSARI – JUDEŢUL GORJ
TELEFON – 376556
NR. 210/17 februarie 1997

ACCEPT

Parcurgând statutul Fundaţiei cultural – ştiinţifice „Murmurul Jilţului”

şi constatând că obiectivele stipulate sunt benefice promovării învăţământului,
ştiinţei şi culturii, implicit instituţiei noastre, ne declarăm disponibilitatea de a
pune la dispoziţia Fundaţiei un spaţiu corespunzător desfăşurării activităţii în
localul Grupului Şcolar Mătăsari din localitatea Mătăsari, judeţul Gorj.

Director,
Profesor Ion Gr. Dădălău

Legea nr.21/1924

ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA CIVILĂ

DOSAR NR. 1068/1997 SENTINŢA NR.24

Şedinţa publică din 28 febr. 1997

Preşedinte: Ion Duguleanu - vicepreşedinte tribunal
Membri: Vasile Trăncău - judecător
Procuror: Simona Şomăcescu
Grefier: Virginia Cojocaru

Pe rol soluţionarea cererii formulată de organul de conducere al Fundaţiei

cultural – artistice „MURMURUL JILŢULUI” pentru autorizarea funcţionării
acesteia şi scrierea în registrul persoanelor juridice de la tribunalul Gorj.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns Dădălău Dumitru, în
calitate de reprezentant al Fundaţiei.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care reprezentantul reclamantei a
solicitat admiterea cererii, autorizarea funcţionării Fundaţiei şi înscrierea acesteia
în registrul persoanelor juridice de la tribunalul Gorj.
7
 Reprezentanta Parchetului a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute de Legea nr. 21/1924 şi a pus concluzii de admitere a cererii şi înscrierea
Fundaţiei în registrul persoanelor juridice de la Tribunalul Gorj.

TRIBUNALUL

Asupra cererii de faţă, reţine că:

Prin cererea înregistrată la 24 febr. 1997, membrii fondatori şi colectivul
de conducere ales al Fundaţiei Cultural – Ştiinţifice „Murmurul Jilţului” cu sediul
în comuna Mătăsari, au solicitat ca în conformitate cu disp. Art. 3,66 şi 84 din
Legea nr. 21/1924, să se încuviinţeze funcţionarea acestei fundaţii şi înscrierea sa
în registrul persoanelor juridice de la Tribunalul Gorj
La dosar au fost depuse: procesul verbal din 17 februarie 1997, încheiat
în şedinţa de constituire a Fundaţiei ca organizaţie cultural ştiinţifică, având
obiectivele prevăzute în programul şi statutul adoptate cu acest prilej.
La programul Fundaţiei au aderat un număr de 7 membri fondatori.
Cu acest prilej a fost desemnat profesor Dădălău Dumitru, care să
reprezinte Fundaţia în drepturile acesteia cu alte organe.
A fost depusă şi chitanţa nr.231/17 febr. 1997, cu care se face dovada că
Fundaţia are constituit un patrimoniu iniţial de 35.000 lei prin depunerea acestuia
la Banca Populară Mătăsari.
Inspectoratul şcolar judeţean, ca organ tutelar a acceptat constituirea
Fundaţiei şi ca aceasta să-şi stabilească sediul la Grupul Şcolar Industrial Minier
Mătăsari.
Statutul program al Fundaţiei care cuprinde denumirea, scopul, sediul,
durata, patrimoniul iniţial, cadrul organizatoric a fost adoptat cu ocazia şedinţei
de constituire şi a fost autentificat sub nr. 2053 la Biroul Notarului Public Tg –
Jiu.
Analizând actele depuse la dosarul cauzei se reţine că:
Fundaţia este actul prin care mai multe persoane fizice constituie un
patrimoniu distinct şi autonom de patrimoniul acelor persoane pe care îl destinează
în general şi în mod permanent, realizării unui scop de interes obştesc, aşa cum
prevăd disp.art.66 din Legea nr.21/1924.
Cu ocazia constituirii sale, membrii Fundaţiei au desemnat şi organul de
conducere, modul de funcţionare şi de organizare.
Observând aceste acte, se apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute de articolul 3, 66 şi 84 din Legea nr.21/1924, în sensul că există un
grup de 7 membri fondatori, un act constitutiv, un statut în formă autentică, un
patrimoniu iniţial şi acordul organului ierarhic superior în competenţa căruia intră
scopul acestei Fundaţii.
Ca obiective principale, Fundaţia şi-a propus să stimuleze interesul
8
pentru cercetarea ştiinţifică, lărgirea orizontului cultural – ştiinţific al elevilor,
educaţia artistică a acestora, editarea trimestrială a unei reviste culturale – şcolare,
organizarea şi petrecerea timpului liber al elevilor, stimularea elevilor cu rezultate
bune la învăţătură etc.
Aşa fiind, urmează admiterii cererea formulată de reprezentaţii legali
ai Fundaţiei cultural – ştiinţifice „Murmurul Jilţului” Mătăsari, a încuviinţat
funcţionarea acesteia şi a dispus înscrierea acesteia în registrul persoanelor
juridice de la tribunalul Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de reprezentanţii legali ai Fundaţiei cultural

– ştiinţifice „MURMURUL JILŢULUI” cu sediul în comuna Mătăsari, judeţul
Gorj, în cadrul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari.
În baza art. 3, 66 şi 84 din Legea nr. 21/1924, autorizează funcţionarea
acestei Fundaţii şi are ca obiect, scop, patrimoniu, condiţii de aderare, organizare
şi funcţionare patrimoniul iniţial şi organe de conducere, aşa cum sunt ele
prevăzute în actul constitutiv şi statutul Fundaţiei autentificate sub. nr. 2053 din
18 febr. 1997 la Biroul Notarului Public Tg-Jiu.
Încuviinţează înscrierea acestei Fundaţii în registrul persoanelor juridice
la Tribunalul Gorj şi Monitorul Oficial.
Cu apel în zece zile de la pronunţare.
Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 28 febr.1997, la Tribunalul
Gorj.

Judecători,
I. Duguleanu, V. Trancău

GREFA TRIBUNALULUI

Prezenta copie, fiind conformă cu originalul sentinţei civile nr.24 din 28

febr.1997, stă în dosarul nr.1068/97, al Tribunalului Gorj şi se atestă de noi că
este rămasă definitivă, prin neapelare.
Grefier,
V. Cojocaru

9
 La ceas aniversar

“Apa cât de mare vine, piatra tot în vad rămâne”.

În Mătăsari am venit în urmă cu 26 de ani să port cu cinste drapelul
învăţământului. Am intrat într-o şcoală cu multă dragoste ca într-o oază de
lumină. Am intrat în clasă cu o dorinţă nestăvilită de a mă dărui, cu o convingere
statornică şi înaltă că nici un copil nu e la începutul său rău sau prost, ori
incompetent - aceasta depinzând de cel care predă, îl educă şi-l modelează, de
marea lui măiestrie.
Tot ceea ce am făcut până acum în viaţă, am făcut cu pasiune şi dăruire, iar
acolo unde nu m-am priceput îndeajuns, am întrebat şi am învăţat din experienţa
altora... Am avut ajutorul copiilor care au avut sufletul curat şi dornic, deoarece
ei nu au fost stăpâniţi de ambiţii mărunte, de răutăţi sau de invidie.
Pentru mine faptele au o valoare mai mare decât cuvintele. Nopţile cu
griji şi zilele cu frământări mi-au dat puterea de a regenera. Ca educator a trebuit
în permanentă să-mi stăpânesc sentimentele, să-mi educ pornirile şi gesturile
pentru a putea fi ales ca model moral - ca să mă pot compara egal şi constant pe
neiertătoarea scenă a vieţii. Am avut tot timpul curajul de a-mi susţine opiniile
până la capăt. Am privit nepăsător hărţuielile la care am fost supus şi asta m-a
făcut să fiu imun. Cei care au crezut că mi-au făcut rău, mi-au făcut bine ajutându-
mă să scap de griji.
Eu iubesc pomii, în livada mea mă simt ca vechii credincioşi într-un
templu. Eu am intrat nedorit in sufletul unor oameni.
Viaţa unei şcoli este ca alunecarea unei nave, care în locul apei trece
printr-o mare de oameni cu privirile aţintite asupra luminilor ei. Fie pe cârmă, fie
pe punte. ofiţerii şi călătorii se schimbă rând pe rând... Drumul e numai înainte,
doar uneori, e un scurt răgaz când pânzele amintirilor poposesc pe catargul înalt...
Activitatea de dascăl cere să dăruieşti viaţă din viata ta pentru înflorirea acelor
gingaşe mlădiţe omeneşti, care la rândul lor pentru o dăruire vor creşte. Mă uit la
sărbătoarea şcolii cu ochii fascinaţi şi am în imagine toate generaţiile de elevi şi
colectivul de dascăli. Acest colectiv de dascăli seamănă cu o pereche de rândunele
care se întorc pe cuib, se aşează pe marginea lui cu ciocul încărcat cu un fir de pai,
cu huma sau cu apa, meşteresc cuibul, zboară sus, apoi scot un tril de bucurie şi
îşi contemplă opera...20 de generaţii de liceeni. Azi e lumină pretutindeni, lumină
de sărbătoare şi bucurie. In cariera mea am dorit să valorific acea latură a pregătiri
care să poată folosi mai bine întregului colectiv. Am încercat să împletesc şi să
armonizez entuziasmul tineresc cu înţelepciunea şi experienţa vârstei, cu elanul
şi spiritul novator, cu căutarea într-o permanentă nelinişte şi nemulţumire de sine
în sensul bun al cuvântului, dorinţa de autodepăşire.
Nu avem dreptul de a da rebuturi. Noi suntem răspunzători în fata societăţii
10
de ceea ce facem. Avem meseria şi suntem făurari de caractere, gândirea noastră
trebuie să fie liantul care să unească generaţiile, să fie ancoră statornică în timp a
naţiei, să preluăm şi să transmitem experienţa generaţiilor, tradiţiile, acumulările
culturale şi psihice, portul şi limba, felul de a fi şi îndrăzneala de a rămâne.
Eu am iubit colectivul pe care l-am condus, m-am interesat în permanenţă
de idealurile acestuia, am căutat să mă integrez în bucuriile şi tristeţile lui, am
căutat să-l ascult şi să-l înţeleg, l-am respectat şi l-am ajutat şi am avut aceeaşi
pretenţie de la el. Succesele mele s-au reflectat prin succesele colectivului, iar
insuccesele au fost numai ale mele, deoarece eu am fost cel dintâi care trebuia să
vegheze, să unească şi să conducă.
În faţa sătenilor, în faţa oamenilor m-am prezentat ca un monolit şi nu
mi-am dezvăluit niciodată slăbiciunile. Astăzi este sărbătoarea şcolii, marea
sărbătoare a tinereţii pentru un sfert din populaţia comunei.
Împlinirile şi neîmplinirile vieţii trebuie să rămână în calendarul memoriei.
Orice schimbare în vârful piramidei aduce după sine modificări pe treptele
inferioare. A fost o vreme în care am crezut că nimic nu se poate mişca în şcoală
fără mine, când lucram cât se poate de imparţial, când le vorbeam tuturor frumos
ca să le valorific elanul, dorinţa de dăruire pentru şcoală, priceperea gospodărească
şi dragostea faţă de copii. Între mine şi o parte din colectivul didactic se formează
o comunicare sufletească bazată pe o înţelegere neexprimată.La această oră mă
simt ca un arhitect care a construi un edificiu măreţ şi la temelia căruia şi-a
îngropat umbra şi pe schelele căruia şi-a zdrelit braţele şi picioarele, cărând
poverile lui cu umerii, frumuseţile lui pictându-le cu imaginaţia - ca atunci, când
este gata să-şi dea seama că trebuie să-l părăsească. Deosebirea este că eu nu
am părăsit edificiul ci am rămas acolo unde am făcut o investiţie morală atât de
mare, care pentru mine a însemnat triumf şi bucurie.Eu am rămas acelaşi om cu
har, gata de dăruire, cu sufletul plin de omenie şi bunătate. De-a lungul timpului
majoritatea cadrelor didactice mi-au devenit prieteni, dar nu o prietenie oarecare,
îngăduitoare, ci bazată pe respect şi ascultare. După 20 ani de învăţământ liceal
în Mătăsari pot afirma că, împreună cu tot colectivul didactic, nu am muncit
degeaba, nu am trăit in zadar şi nu ne-am sacrificat fără rost. Numele nostru nu
va fi uitat în Mătăsari. Colegii, elevii şi sătenii, rememorându-ne faptele, ne vor
preţui din ce în ce mai mult. Eu am lăsat o grădină pe rod şi un colectiv didactic
gata de dăruire. Eu am iubit oamenii : deopotrivă şi pe cei care mi-au vrut binele
şi mi-au făcut bine şi pe cei care mi-au vrut răul... Prin marea mea dragoste pentru
ei i-am îmblânzit şi apoi i-am iertat.... Ei mă vor respecta...
Poate mă întrebaţi de ce ?! V-aş răspunde simplu: Nici pomul care
înmugureşte, înverzeşte, rodeşte şi dăruieşte după atâta trudă şi farmec, fructele
oamenilor nu le cere nimic în schimb. Am avut curajul de a merge înainte cu
pieptul deschis şi nu am acceptat compromisuri - cu toate că unii au încercat să
mă transforme în material demonstrativ. Întâmplarea a făcut să mi se potrivească
11
bine munca de director, am plecat la timp, în culmea gloriei şi dacă aş fi rămas,
trecerea vremii m-ar fi dezavantajat pentru că eu sunt un optimist şi un visător
pentru lumea noastră complicată.
Suntem într-o ţară săracă, dezorientată, subminată de politicianism
şi afacerism veros. Când compromisul însoţeşte neabătut carul reformei este
limpede că ne aflăm pe un drum care se înfundă. Pentru mine şcoala reprezintă
cartea de vizită a unei localităţi, este instituţia care reprezintă cel mai bine spiritul
gospodăresc al comunităţii. Ea trebuie să fie pildă pentru celelalte gospodării ale
aşezării. Sunt puţini care realizează că truda dascălului e necesară ca respiraţia,
mai ales acum când viaţa contemporană ştie să-şi devoreze fiii, să desfigureze
sufleteşte.
La lumina cărţii trebuie să ne asumăm riscul de a îndrăzni, noi trebuie
să rămânem în spaţiul menirii noastre profesionale. Minţile celor cu care lucrăm
nu sunt libere de informaţie. În aceste minţi acţionează deopotrivă şi îngerul şi
diavolul şi spiritul raţional şi spiritul dizolvant. Noi trebuie să construim în sufletele
acestor oameni o realitate nouă, realitatea valorilor naţionale şi universale. Să
avem puterea să fim noi înşine prin informaţie şi prin cultură, să creăm un popor
puternic şi luminat, să învăţăm tinerii să facă conexiuni, nu temele; să meargă
vertical, nu în genunchi, să intre în viaţă fără pierderi în materie de demnitate.
Să aibă curajul înţelept în impunerea idealurilor. Calea spre înţelepciune nu
înseamnă să desfiinţezi ceea ce nu ştii. Ne trebuie o tânără generaţie luminată,
naţiunea română trebuie să nască şi să renască biologic.
Aş dori să concluzionez următoarele: deşi nu o recunosc în întregime,
amintirea îmi împrumută nevoia de mine:
- omul fiind mic se vrea uriaş, aproape de soare şi invers..... rătăcit prin
oraş.
- singur fiind, vorba te desparte, ca să fii în faţă trebuie să-i vezi oglinzile
sparte - (este o reţetă.)
- poţi trece singur prin realitate doar amăgind deopotrivă drumurile toate
(poate fi luată drept ipoteză);
- printre stejari, drumul mai duce acasă, chiar de-i cerul spart şi fructul
dulce (cred că aceasta este tăria omului);
- vreau să fiu un prieten bun şi un om adevărat, un boem incurabil şi
drag
- victoria nu este interzisă nimănui, acasă gloria-i frumoasă şi totuşi hai-
hui.
Prof. Ion Gr. Dădălău,
Director al Grupului Şcolar Industrial Minier
Mătăsari (1997)

12
 MĂTĂSARI, MÂNDRIA NOASTRĂ

Dragii mei, e un moment destul de deosebit, fiindcă am reuşit să organizăm

această întâlnire cu fiii acestor meleaguri, fii care au plecat o mare parte din dânşii,
în colţurile ţării, unde-şi desfăşoară o serie de activităţi, în interesul naţiunii,
poporului român, dar, mai mult decât atât, am avut ocazia şi fericirea să avem
chiar diplomaţi peste hotare, şi asta este un lucru mare.
Aş vrea să aduc aminte acestor fii dragi locurilor noastre, prin care am
copilărit pe aceste meleaguri. Aşa cum cunoaşteţi dumneavoastră, comuna
Mătăsari e compusă din 5 sate: sat Mătăsari - reşedinţă de comună, Brădet,
Brădeţel, Runcurel, Croici. Cred că nu s-au uitat clipele copilăriei noastre, pe
când ne duceam şi ne jucam cu oile pe anumite văi: Valea Bohorelului, Valea
Brădetului, Croici-Hotarele ş.a.
Localitatea noastră a suferit mari transformări începând din anul 1974.
Dacă în 1972 dispuneam de o suprafaţă totală de 4050 hectare din care suprafaţa
de 1500 hectare de teren arabil, la ora actuală dispunem de 480 hectare teren
arabil care, datorită afectărilor lucrărilor miniere din zonă,ne-au adus şi necazuri
dar şi mari bucurii şi satisfacţii, prin faptul că fiecare gospodărie care altă dată
pentru a-şi asigura un ban, trebuia să meargă să-şi valorifice propriile lor produse
la Tg. Jiu, pe jos. Acum, în Mătăsari este pâine, fiecare participă cu bani pentru
dezvoltarea familiei, produşi în această localitate, în acest bazin carbonifer al
Jilţului. Dacă analizăm contribuţiile social-culturale din localitate putem să ne
mândrim cu ceea ce-am realizat în această perioadă tocmai datorită dezvoltării
acestei economii locale.
Dacă altă dată învăţau 6 sau 7 copii, şi acestia-n case particulare, la ora
actuală aşa cum prezenta şi domnul profesor, D. Dădălău ne mândrim cu acest
liceu, unde copiii noştri pot să se pregătească, să urmeze exemplul celor care
sunt aici,de a fi oameni de valoare în ţara aceasta şi-n localitate. Avem într-
adevăr şi rezultate, dar ne confruntam cu mari greutăţi; aş vrea să informez fiii
acestor meleaguri, că-n ultimii 2 ani cu sprijinul consiliului judeţean, am reuşit
să construim aceste obiective pe care le-am prezentat: avem un centru de sănătate
ce e dotat cu aparatură modernă, avem un dispensar local şi şcoli în fiecare
localităţi.
Cu sprijinul conducerii miniere din zonă şi a Companiei Naţionale a
Lignitului Oltenia, am reuşit să construim în această localitate 2 centrale termice,
nedepinzând de centrala de la Dragoteşti, suntem in construcţie cu o altă centrală
termică care-n mod categoric va îmbunătăţi activitatea şi viaţa socială a cetăţenilor
din Mătăsari; cu sprijinul companiei naţionale a lignitului suntem pe punctul de
a termina alimentarea cu apă în localitate, care categoric va aduce un beneficiu,
satisfacţie cetăţenilor ce au suferit destul de mult de această situaţie.
13
 Problemele sunt multe, dar eu vă doresc decât atât: să vă dea Dumnezeu
sănătate, putere de muncă şi să nu uitaţi aceste locuri unde v-aţi născut, aţi crescut
şi aţi învăţat şi, mă rog, aţi ajuns unde aţi ajuns. La mulţi ani!

Constantin Purcel,
Primarul comunei Mătăsari

SCHIMB DE EXPERIENŢĂ
ORGANIZAT DE INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN GORJ
ŞI GRUPUL ŞCOLAR INDUSTRIAL MINIER MĂTĂSARI
CU DIRECTORII DE LICEE, GRUPURI ŞCOLARE ŞI ŞCOLI
PROFESIONALE DIN JUDEŢUL GORJ

Proces Verbal

Încheiat azi, 23 aprilie 1997, cu ocazia schimbului de experienţă organizat

de Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj şi Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari
cu directorii de licee, grupuri şcolare şi şcoli profesionale din judeţul Gorj, care
are următorul program:
a) 930-1020 Asistenţe la lecţii, la clase:
IX A, română, prof. Dădălău Dumitru
IX B, instruire practică, maistru instr. Persu Romică
X A, matematică, prof. Lupuleţ Ion
XI A, chimie, prof. Popescu Gabriela
XI B, dirigenţie, prof. Dădălău Luminiţa
XII A, matematică, prof. Dădălău Floarea
XII B, fizică, prof. Toma Cornel
I B, biologie, prof. Pamfiloiu Floarea
I C, instruire practică, maistru instr. Burciu Dumitru
I D, desen tehnic, sing. Iordache Veronica
II A, I.E.T.M., sing. Stoican Violeta
II C, fizică, prof. Brânzan Liliana
b) Activităţi manageriale
1020-1040 – Vizitarea liceului, atelierului şcolii, internatului
1040-1110 – Prezentarea casetei video „Mândria şi perseverenţa”
1110-1230 – Prezentarea referatului „Activitatea de evaluare cantitativă şi
calitativă a muncii didactice şi stabilirea măsurilor de corectare, îndrumare şi
perfecţionare – sarcină de bază în munca directorului de şcoală” – prof. director
Dădălău Gr. Ion – Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari.
14
 - Prezentarea referatului: „Reformă şi legislaţie şcolară în învăţământul
preuniversitar” – Inspector General al Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj
– prof. Adrian Gorun
1230-1330 – Dezbateri pe marginea referatului prezentat şi asistenţelor la
lecţii.
1330-1400 – Concluzii
Domnul inspector Golea Gheorghe din cadrul Inspectoratului Şcolar
Gorj conduce lucrările, arată activităţile desfăşurate şi propune să se treacă la
discuţii pe marginea materialelor prezentate.
Domnul director Crăsnaru, de la liceul Târgu-Cărbuneşti, arată că a
rămas impresionat de această şcoală începând cu forma exterioară. În această
şcoală lucrează un colectiv de dascăli apreciaţi. La limba română, domnul
profesor Dumitru Dădălău a ţinut o lecţie model. A rămas impresionat şi de ţinuta
clasei, de felul în care profesorul are materialul didactic luat din diferite izvoare
de ramură. La oră, domnul profesor vine cu citate pe care le comentează. La
oră fiecare elev a avut pe masă cartea scriitorului a cărui operă o analizează.
Materialul domnului director a fost foarte amplu întocmit şi s-au prezentat lucruri
bune de urmat. Domul director pleacă foarte mulţumit.
Domnul director Pârcălăboiu arată că de multă vreme n-a trecut prin
Mătăsari. A rămas profund impresionat de desfăşurarea orei de matematică unde
a predat un cadru didactic foarte tânăr, care a dat rezultate foarte frumoase.I s-a
acordat calificativul „foarte bine”. Lecţia bine organizată. Programa parcursă la
timp. Din materialul prezentat de domnul director, avem de învăţat, sunt materiale
sufleteşti, cu exemple bune de urmat. Domnul director arată că se lucrează după
programe cu ore supraaglomerate, câte 7 ore pe zi. Din punct de vedere al bazei
materiale se întâmpină greutăţi la şcolile unde îşi desfăşoară activitatea.Domnul
Pârcălăboiu arată că activitatea de azi a fost foarte bine structurată şi a avut ce
învăţa.
Domnul director Ciungu Petre arată că a participat la analiza
documentelor din cadrul grupului şcolar. Arată că planul managerial a fost
întocmit conform noilor reglementări. S-a văzut că este o preocupare în cadrul
liceului pentru a avea întocmite documentele, aşa cum cer noile reglementări ale
Legii învăţământului. Domnul director propune ca şi în cadrul G.S.I.M. Mătăsari
să se aprobe funcţionarea şi a altor meserii de viitor pe lângă meseriile cu profil
minier, căci pe viitor se preconizează desfiinţarea minelor. La unele meserii durata
de şcolarizare de 3 ani este prea mare, exemplu: meseria de zidar – care se poate
face într-o perioadă mai scurtă. În şcolile noastre fetele nu prea au meserii care să
le ajute pe viitor.
Domnul director Ciocioc,care a verificat documentele şcolare arată că
sunt comisii metodice la clasele I-IV, V-VIII, IX-XII, diriginţi. Documentele
şcolare sunt depuse în dosare bine întocmite, cu grijă, cu responsabilităţi pe fiecare
15
compartiment. Are documentaţia de funcţionare a şcolii. Toate cadrele sunt în
majoritate calificate, fişe de cadre, fişa postului. Este o activitate foarte frumoasă
şi rezultate bune, chiar foarte bune. Pleacă foarte mulţumit de la această şcoală
privind activitatea desfăşurată de cadrele didactice, pleacă cu lucruri frumoase.
Domnul Condeescu Aristică arată că a asistat la o oră de desen tehnic, la
o clasă profesională. Doamna profesoară s-a descurcat foarte bine, a parcurs toate
etapele lecţiei, elevii s-au descurcat. S-a apreciat activitatea doamnei subinginere
cu calificativul „bine”. Domnul director felicită liceul din Mătăsari cu privire
la felul cum a fost organizată această activitate a cercului directorilor. Privind
materialul domnului director, arată că este foarte bine întocmit, avem de învăţat
din acest material prezentat, însă nu este de acord cu statul domnilor directori în
pauză printre profesori.
Domnul director Popescu, de la Liceul Novaci, participă la lecţia de
limba franceză, arată că a fost mulţumit de lecţia prezentată, deşi dânsul predă
mai mult limba rusă. I-a plăcut foarte mult modul cum s-a preocupat conducerea
liceului privind desfăşurarea schimbului de experienţă azi. Avem de învăţat
lucruri frumoase şi de urmat.
Domnul director Ghesa, a verificat prin sondaje cataloagele de la clasele
VI, VII, VIII, IX, X, cataloagele sunt completate la zi pentru trimestrul I şi II. S-a
început să se dea note şi în acest trimestru. Absenţe nemotivate sunt în număr mic.
Mişcarea elevilor este consemnată de diriginţi în catalog pe baza documentelor de
transfer. Apreciază aceste documente ca fiind complete la zi. Materialul prezentat
de domnul director e foarte bun, considerând că dânsul conduce cu competenţă
liceul.
Domnul inspector Golea arată că liceul din Mătăsari lucrează în condiţii
destul de greoaie: cu elevi şi profesori navetişti. Mulţumeşte domnilor directori
de participarea acestora în număr mare la acest schimb de experienţă. Arată că
documentele au fost întocmite, cu simţ de răspundere, din verificările făcute prin
sondaj, se arată că au fost bine întocmite.
Materialul prezentat de domnul director a cuprins toată activitatea,
întocmit cu mult simţ de răspundere. Domnul inspector arată că e bine să fie
diversificată forma de învăţământ prin aprobarea şi a altor meserii în cadrul
liceelor. Să se reţină problema practicii cumulate. Este mulţumit, ca şi profesorii
care au verificat documentele că s-au găsit lucruri frumoase şi bine întocmite.
Doamna Sântimbreanu, de la Tribuna Învăţământului, arată că suntem
într-un moment de criză. Rămâne impresionată de munca domnilor directori.
Doamna propune ca domnii directori să menţină comunicarea între profesori şi
elevi. Domnii directori să stabilească câtă autonomie are un cadru didactic asupra
copiilor de la care vor să realizeze ceva. În prezent nu sunt nici regulamente
complete. Doamna Sântimbreanu arată că lecţia unde a participat a fost foarte
frumoasă, la dirigenţie, desfăşurată de doamna profesoară Dădălău Luminiţa.
16
Privind reforma învăţământului, aşteaptă de la domnii directori să vină cu o serie
de propuneri.
Domnul director Pârcălăboiu arată că trebuie respectate programele
şcolare. Diminuându-se programele şcolare se poate reduce şi numărul de ore.
La liceele industriale, obiectele de cultură generală sunt aceleaşi ca şi la liceele
economic, pedagogic, etc. La şcoala pe care o conduce clasele sunt suficient
populate, s-a redus numărul de abandonuri şcolare – nu se lucrează cu clase sub
normativ.
Domnul director de la Liceul Rovinari, arată că la învăţământul primar
din Rovinari există o şcoală cu 60% din personal necalificat, iar la altă şcoală, curs
gimnazial, 40% sunt necalificaţi. Consideră că un profesor care nu este titular, nu
desfăşoară lecţia cu mult suflet şi mult interes pentru acumularea cunoştinţelor la
elevi.
Domnul director Iancu Alexandru, Liceul Motru, întreabă pentru
cine pregătim forţa de muncă? Se vorbeşte de reformă. Ce s-a făcut pentru
această reformă? La meseriile care există să se facă nişte programe noi, după
planuri bine gândite pentru nivelul liceal şi tehnic – profesional. Ce investiţii
facem în învăţământ? Programa la clasa a V-a este foarte aglomerată. Doamna
Sântimbreanu rămâne foarte mulţumită de felul cum a fost organizat acest
schimb de experienţă, de aspectul exterior al şcolii, de internatul acestei şcoli,
de desfăşurarea lecţiilor prin parcurgerea tuturor etapelor unei lecţii model, de
felul cum au fost întocmite, documentele şcolare şi de întreaga activitate bună
desfăşurată în acest liceu.
Domnul director Dădălău Gr. Ion mulţumeşte celor care azi au analizat
cu simţ de răspundere activitatea şcolii.
Pentru care s-a întocmit prezentul proces verbal.

Secretar,
Bărbăcioru Eugenia

17
 ECOURI
Ciungu Petre, directorul Grupului Şcolar de Construcţii Târgu-Jiu:
Un liceu ca oricare altul? Da, am putea spune despre liceul din Mătăsari, având
în vedere că în judeţul nostru marea majoritate a liceelor sunt industriale, (au
profiluri în domenii „grele” ale economiei). Putem spune insă şi Nu. Şi în acest
sens doresc să-mi afirm opinia.
Cu câţiva ani în urmă „călătorind” spre Mătăsari pentru a face o inspecţie
de specialitate unui coleg de la acest liceu, am trăit o enormă stare de invidie. De
ce? Am întâlnit aici un om pe care-l cunoşteam cu multă vreme în urmă. (Cred
că exprimarea “un om” este nimerită). Un om care şi-a trăit tinereţea lucrând în
acest mult controversat domeniu ai învăţământului.
S-a construit în această zonă mult. Dar, cel mai impunător edificiu îl
constituie liceul, care rivalizează cu multe licee chiar din municipiu. Fiecare
element al acestui lăcaş a fost avizat, vizualizat şi cunoscut de acest om. De pe
băncile acestei şcoli au ieşit mii de elevi, care apoi cu cunoştinţele dobândite aici,
au devenit colegii noştri, ingineri, muncitori buni etc. Da, aşa l-am cunoscut pe
domnul director Dădălău. L-am cunoscut şi apreciat. Dar nu numai pe dânsul.
Colectivul de profesori de la acest liceu, cel care l-a sprijinit pe domnul director.
Oameni care au îndurat frigul, naveta şi poate uneori imputaţia că nu s-a făcut
mai mult. Impresie bună îţi lasă şi elevii care, educaţi de cei menţionaţi mai sus,
ştiu să te primească civilizat, răspund frumos la ore, muncesc şi îndură aceleaşi
greutăţi. Cu ocazia cercului directorilor ţinut la acest liceu am vizionat o casetă
care prezenta în detaliu realizările şcolii. Sincer vă spun că acest reportaj este
demn de postul naţional al Televiziunii.
Atâtea câte s-au facut la această şcoală te fac să fii cu adevărat invidios
(aşa cum spuneam la început). Pe cine? Cu prietenie afirm că pe toţi cei ce
lucrează aici. Asta pentru că lucrează foarte bine, sunt coordonaţi foarte bine şi
deci sunt adevăraţi dascăli. Nu ştiu dacă prin cele câteva spuse, merit să ocup
o parte din spaţiul acesteia. Dar dacă se va întâmpla, voi fi fericit. La revedere,
oameni buni.
Modoianu Maria, director adjunct al Grupului Şcolar Industrial
Minier Motru: 23 aprilie 1997. Consfătuirea directorilor din liceele Gorjului,
schimb de experienţă la Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari. Din toate
direcţiile, oameni ai şcolii se îndreaptă spre o şcoală. Pe drum vorbesc, admiră
culmile domoale, apele, pădurea, iarba care răsare. Respiră primăvara. Au timp
să mai vadă? Mai sunt frumoase? Cei tineri, mai puţin, au viaţa toată în faţă, cei
ca mine se străduiesc să reţină cât mai multe (să aibă ce derula într-o zi).
Apare şcoala. Mare, frumoasă, impunătoare şi mai ales primitoare. Oameni
la fel de primitori ne deschid uşile. Curăţenie, ordine. Aşa e în zi de sărbătoare.
Sărbătoarea Sf. Gheorghe, aşa e în fiecare zi. Ne adunăm într-o sală de clasă.
18
Tineri, mai puţin tineri, cărunţi, manageri ai şcolilor, manageri ai Inspectoratului
Şcolar ludeţean Gorj, veniţi să vadă, să schimbe impresii, să aprecieze, să
corecteze. Începem activitatea, domnul inspector Golea, calm, respectuos, cu
vorba curgătoare, simplă, căruia i-au trecut anii îndrumând oamenii şcolilor
urează “La muţi ani”, urează bun venit.
Directorul şcolii, prof. Dădălău, n-are nevoie de prezentare, îl cunoaştem
de mult, ne ştie de mult. Oare mai are ceva ce nu ştie de-ale şcolii? Prezintă într-o
înşiruire de imagine şcoala cu trecutul ei, cu prezentul ei. Ne apar în imagini
săli de clasă, cabinete de liceu, laboratoare, săli de sport, copii şi profesori. Toţi
preocupaţi. Îmi doresc să formez o imagine bună şcolii. Toţi ne străduim la
fel. Ascultăm vocea ce însoţeşte imaginea. E convingătoare, e clară, e plăcută,
sensibilă, e la fel ca a celui care o are.
Intrăm la ore. Elevi, elevi ca toţi copiii, buni, buni şi frumoşi ca şi anii lor.
Răspund, întreabă, ascultă. Dascălii lor sunt oameni dornici să dea, să formeze,
să educe. Se citesc apoi materialele. În prim plan sunt probleme de evaluare a
muncii didactice. Câteva reguli din material ne-am notat în caiet: “cunoaşteţi
exact situaţia pentru a soluţiona abaterile”, evitaţi controlul cu idei preconcepute,
nu urmăriţi critica ci mai ales construcţia. În timpul controlului realizaţi şi
perfecţionare şi susţinere etc. La pauză frunzăresc un număr al revistei şcolii. Se
adresează sufletului şi minţii: file de monografie, subiecte de examene, Terapia
sufletului “Viaţa între râs şi plâns”, „Singur printre oameni”, „Dacă dragoste nu
e, nimic nu e pentru suflet”. Dacă ochii sunt oglinda sufletului, revista, zic eu, e
oglinda celui ce o produce. Ce reflectă oglinda? O cultura bogată, temeinică, ochi
mai largi deschişi să cuprindă întinderile vieţii, un suflet nu prea simplu,capricios,
pretenţios, care vibrează, care aprobă binele şi întoarce spatele răului, care iubeşte
omul şi mai ales omenia. Câte nu s-ar scrie despre o şcoală, despre oamenii ei?
În aceeaşi stare sărbătorească, plecarea pe aceleaşi drumuri, spre aceleaşi
şcoli. Suntem la fel? Nu, suntem mai bogaţi, aducem cu noi ce a fost mai bun în
şcoala din VaIea Jilţului.
Lupulescu Ion, director adjunct la Liceul Sportiv Târgu-Jiu:
„Acesta este drumul pe care l-am străbătut, într-o zi, de primăvară, când privirea
limpezilor gânduri m-a adus într-un schimb de experienţă la Liceul Mătăsari. Era
o zi superbă de primăvară, când soarele îşi trimitea razele-i puternice pe dealurile
înverzite, când întreaga natură reînviată la viaţă te ademenea spre mişcare, spre
bucuria vieţii. Cine trece prin localitatea Mătăsari nu poate să nu recunoască
clădirea liceului din localitate şi să se întrebe câte păstrează viu acest loc depărtat
de municipiu, dar nu lipsit de semnificaţii.
Trecând prin Mătăsari ai impresia că te simţi legat sentimental de peisaj şi
de oamenii acestui loc. Primăvara, cerul pare mai albastru iar locul mai pitoresc.
Vizitând frumoasa clădire a liceului, numeroasele săli de clasă,
laboratoarele bine dotate, am avut sentimentul că mă aflu în centrul municipiului
19
sau poate chiar într-un liceu din capitală. Peste tot am întâlnit oameni care erau
preocupaţi de buna organizare şi dotare a şcolii. Somptuoasa instituţie este bine
organizată şi dovedeşte că aceşti minunaţi oameni de la catedră ştiu şi doresc să
aibă un loc în care dotarea să se interfereze cu pasiunea predării. I-am identificat
cu acei minunaţi dascăli la care am descoperit multe din trăsăturile dascălului de
odinioară, bunătate, pasiune, prietenie, ordine şi disciplină. Cert este că în acea
frumoasă zi de primăvară am avut plăcerea să asist şi la o lecţie de matematică
ţinută de prof. Dădălău Floarea care m-a delectat, deşi copiii nu sunt ca-ntr-o urbe,
ci mai degrabă ca la ţară. Acest lucru dovedeşte că se poate face meserie acolo
unde există pasiune. Mă bucur să o spun încă o dată că am rămas impresionat de
oamenii acestei şcoli, de buna organizare şi primirea făcută. Vreau să mulţumesc
tuturor, pentru că mi-au oferit posibilitatea să-i cunosc şi să-i admir, pentru tot
ce-au reuşit să facă aici la Mătăsari.”
Nicolcescu Elena, director la Grupul Şcolar Industrial Energetic
Turceni: Aşezat într-o zonă de exploatare minieră, Grupul Şcolar Industrial
Minier Mătăsari s-a dezvoltat de-a lungul celor 14 ani de existenţă în ciuda
greutăţilor materiale cu care s-a confruntat.
Participând la consfătuirea cu directorii din aprilie 1997, am fost
plăcut surprinsă să aflu despre existenţa revistei şcolii “Murmurul Jilţului”
ai cărei iniţiatori au fost elevii, sub îndrumarea competentă a domnului prof.
Dădălău Dumitru. Ţinând cont că unele din nobilele virtuţi şi potenţialităţi de
dezvoltare ale adolescenţilor sunt optimismul, romantismul, visarea, intensitatea
dorinţelor de autonomie, de Independenţă şi autodesăvârşire mi se pare firească
şi îndrăzneaţă ideea lor de a crea o asemenea revistă. Am remarcat prezenţa în
paginile numerelor de revistă răsfoite, a gândurilor de aleasă preţuire ale elevilor
pentru cadrele didactice, pentru localul şi baza materială a şcolii şi chiar gânduri
de recunoştinţă ale unor foşti absolvenţi.
Nietzsche concluziona: “Omul nu este doar ceea ce este”. Deci, elevii
noştri nu sunt doar elevi, ei sunt creatori de frumos, cu o imaginaţie bogată, care
pot sădi în sufletele noastre mândria de a-i fi modelat, de a le fi călăuzit primii
paşi în viaţă. Doresc să urez în mod special viaţă lungă, subiecte interesante şi cât
mai multe apariţii revistei “Murmurul Jilţului”.
Neamţu Gheorghe, directorul Grupului Şcolar Tismana: Am fost
la Mătăsari. Am ajuns în Mătăsari în zi de primăvară, cu soare timid, dar care
încerca să ne pătrundă în suflet. De la început mi-am dat seama că localitatea
Mătăsari face parte din acea divină operă de artă, din acea simfonie geografică ce
se cheamă România. Comuna Mătăsari are un farmec de neconfundat.
Scopul vizitei a fost acela de a participa la Cercul pedagogic al directorilor
de licee. În Grupul Şcolar Minier Mătăsari am fost primiţi cu voie bună. Peste
tot era ordine desăvârşită, semn al respectului de sine, dar şi al respectului pentru
colegii veniţi. Am avut norocul să asist la o lecţie de dirigenţie, la clasa a XI-a
20
B, condusă de doamna prof. Dădălău Luminiţa. S-a discutat despre cultură şi am
putut observa străduinţa doamnei profesoare de « a construi suflete ». Şi cred că a
reuşit. Sunt puţine licee din judeţul nostru care au o revistă. « Murmurul Jilţului »
are menirea să dezvolte personalitatea elevilor, să-i facă să iubească frumosul din
natură şi societate.
Vreau să le spun adolescenţilor din Mătăsari că, acolo unde există o voinţă,
există un drum. Viaţa e înspăimântător de frumoasă! Am citit undeva că numai ce
iubim e adevărat. Totul depinde numai de voinţa voastră.
AM FOST LA MĂTĂSARI! AM VĂZUT AURUL NEGRU... ŞI OAMENI DE AUR !

ŞI PORUMBEII CHIAR AU ZBURAT

La Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari, am participat la o lecţie

deschisă de dirigenţie pe tema “UNICEF şi copiii lumii”, o clasă a VII-a B,
extrem de receptivă. Contând ca a treia activitate metodică a comisiei diriginţilor
de la clasele V - VIII, acţiunea a prilejuit doamnei profesoare Floarea Dădălău
să-şi demonstreze reale calităţi pedagogice, dialogul cu clasa fiind de un bun
nivel al informaţiei şi impecabil la capitolul educaţiei. N-au lipsit camera video,
reportofonul mânuite cu dexteritate de un elev isteţ Daniel Ionuţ Dădălău.
Pavazată cu gust (huse de catifea pentru bănci, draperie acoperind tabla, un
ceas uriaş pe peretele din stânga, o expoziţie de desene ale copiilor şi una de
carte pentru copii, vase cu flori la ferestre), încăperea a devenit... neîncăpătoare
atunci când, în timpul programului muzical-coregrafic, porumbeii au zburat de-
adevăratelea, când copii au fluturat deasupra capetelor balonaşe roşii, galbene şi
albastre, când echipele de dansatori au zburat în splendide dansuri populare ale
zonei, pe muzică interpretată la două orgi electronice de Radu Vasile şi Purcel
Florin Alexandru.
Luând cuvântul pe marginea lecţiei deschise, profesoarele Dădălău Floarea,
Zizi Ceauşescu (responsabila comisiei metodice a diriginţilor), Adriana Popescu,
au subliniat oportunitatea temei, acestea reuşind să sensibilizeze auditorul
prin eficienţa orei mai ales pe plan educaţional, capacitatea de discernământ a
elevilor.

Ion Popescu,
Gorjeanul, nr. 2128, miercuri,
4 iunie 1997

21
 AŞA A FOST SĂ FIE

Peste câteva zile, Fundaţia „Murmurul Jilţului” din cadrul Grupului

Şcolar Industrial Mătăsari, judeţul Gorj, împlineşte 2 ani de existenţă, 2 ani de
eforturi, în care fiecare dintre noi şi-a dat silinţa să arate că demersul nostru nu
este zadarnic, că vine să încununeze cu lauri o activitate deosebită desfăşurată
pe tărâmul învăţământului, ştiinţei şi culturii, în această zonă în care trăiesc şi
muncesc peste 15 mii de oameni.
Scriind aceste rânduri, în ziua în care întregul nostru popor sărbătoreşte
cu mândrie împlinirea a 140 de ani de la Unirea Principatelor Române, Unire
în cuget şi-n simţiri, gândul nostru se îndreaptă spre toţi aceia care, de-a lungul
timpului, au depus interes pentru a face din România un stat de drept, o ţară a
libertăţii noastre.
Făcând un bilanţ în ceea ce am realizat numai în anul 1998, avem curajul
să afirmăm că, ce ne-am propus am înfăptuit, creativităţile educative iniţiate au
depăşit toate aşteptările, am făcut ca liceul nostru să fie trecut în topul instituţiilor
de învăţământ din Gorj şi din ţară, în care cadrele didactice şi elevii, cu sprijinul
organismelor judeţene şi-au făcut pe deplin datoria, au obţinut rezultate care
confirmă că, atunci când se vrea, totul e posibil.
Pentru orice om bun de credinţă e suficient să ne aducem aminte că în
cursul anului trecut au avut loc cinci lansări de carte, întâlniri cu oameni de
cultură, cu reprezentanţi ai presei de la „Gorjeanul”, „Opinia”, „Curierul Minier”,
„Gazeta de Sud”, „Ora”, „Ager”, „Radio România Actualităţi, Radio Tg-jiu,
Omega, TV Tg-Jiu, Antena 1 Tg-Jiu”. Este o mândrie pentru noi faptul că, în
cadrul „Decadei Culturii Scrise”, precum şi cu alte prilejuri, tineretul studios din
liceul nostru a avut posibilitatea să se întâlnească cu scriitorii: Nicolae Dragoş,
Nicolae Diaconu, Viorel Gârbaciu, Adrian Frăţilă, Doru Fometescu, Ion Popescu,
Liliana Hinoveanu Ursu, Zenovie Gârlugea, Alexandru Doru Şerban, Dumitru
Grama, Costel Dobriţescu, Cornel Bălescu şi alţii.
Nu credem că se poate uita aşa de repede faptul că fundaţia noastră a
tipărit pentru prima dată în ultimii 20 de ani antologia de versuri „Fereastra
Sufletului”, în care şi-au publicat creaţiile peste 5 0 de autori, a contribuit la
tipărirea volumului de versuri „Suferinţa Stelelor”, de Cornel Bălescu, a editat – în
premieră – albumul de pictură „Culturile Libertăţii”, rod al activităţii desfăşurate
de elevii noştri în cadrul Cenaclului „Scorpion” şi, nu în ultimul rând, tipărirea
a 5 numere ale revistei „Murmurul Jilţului” şi a unei ediţii speciale a ziarului cu
acelaşi nume, care s-au editat cu prilejul zilei de 1 Decembrie, Ziua Naţională
a României. Fiind principalii organizatori şi beneficiari ai propriilor activităţi,
elevii de liceu au organizat pentru prima dată, în săptămâna 26-31 octombrie
22
1998, sărbătorirea a 18 ani de învăţământ liceal în Mătăsari şi a 14 ani de când
s-a dat în folosinţă grupul nostru şcolar, activitatea ce a culminat cu o grandioasă
manifestare a fiilor Jilţului, cu înfiinţarea unei noi instituţii de cultură, Muzeul
Jilţului. Este o mare satisfacţie pentru noi că avem posibilitatea să vă raportăm
că, în tot ceea ce s-a întreprins, am depus suflet, pasiune şi dorinţă fierbinte de
a face ceva pentru comunitatea în care trăim, de a arăta celor care ne conduc,
pe plan judeţean şi naţional că liceul din Mătăsari merită mai mult, pentru că
dispune de un corp profesoral bine intenţionat, de o bază materială de invidiat, de
o populaţie şcolară numeroasă şi dornică să înveţe carte.
Nu credem că sunt atâtea unităţi de învăţământ din Gorj care să spună
precum liceul din Mătăsari, că în 1998 le-a călcat pragul toată conducerea politică
şi administrativă a judeţului, care a dat asigurări că instituţia noastră va dăinui
încă mulţi ani de acum înainte, că toate activităţile organizate au avut drept scop
creşterea responsabilităţii elevilor pentru înfăptuirea reformei în învăţământ.
În atenţia noastră a stat organizarea şi funcţionarea unor secţii ale
fundaţiei, în care evidenţiem pe cele de matematică, de informatică, grupurile
vocale, dansuri populare şi moderne, secţia de turism, Cenaclul „Scorpion”,
crearea unor subredacţii ale „Murmurului Jilţului” încât mai multe localităţi din
judeţ şi din ţară, creşterea numărului de membrii ai Fundaţiei care să contribuie
la mărirea veniturilor în cadrul bugetului. Toate aceste realizări nu erau posibile
dacă, între conducerea fundaţiei noastre şi toţi cei cu care am avut de-a face, nu
era un sistem de colaborare bine pus la punct, respect şi preţuire reciprocă, o
înţelegere perfectă a adevărului care nu mai trebuie demonstrat, că, de unul singur
nu poţi să faci educaţie permanentă, ci numai uniţi obţinem ce ne dorim. De
aceea, acum, la ora bilanţului, aducem mulţumirile noastre tuturor conducerilor
unităţilor economice şi sindicatelor din Jilţ, la loc de frunte situându-se domnul
director inginer Constantin Predoiu şi liderul F.S.M. Jilţ, Ion Ruşeţ, conducătorilor
organismelor judeţene de la Prefectură, Consiliul Judeţean, Inspectoratului
Şcolar, Inspectoratul pentru Cultură, Compania Naţională a Lignitului Oltenia,
Centrul Judeţean al Creaţiei, Muzeul Judeţean, Biblioteca „Christian Tell” şi, nu
în ultimul rând, domnului director general de la ROSTRAMO TG-JIU, Trotea
Costel, care ne-au sprijinit moral şi material în îndeplinirea obiectivelor pe care
le-am avut de realizat. Pentru sprijinul acordat, Fundaţia noastră a înmânat la
Sărbătoarea „Fiilor Jilţului”, tot pentru prima dată, 100 de diplome de onoare în
semn de recunoştinţă şi deosebită plăcere tuturor celor care au fost alături de noi.
Mergând pe aceeaşi linie de până acum, suntem încredinţaţi că în anul 1999, vom
obţine aceleaşi rezultate frumoase care să aducă grupului nostru şcolar numai
aprecieri pozitive din partea celor îndrumaţi s-o facă.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Dumitru DĂDĂLĂU
23
 UN SPAŢIU AL PURITĂŢII
Prezentul album, prilejuit de împlinirea de 80 de ani de la înfăptuirea
Marii Uniri – 1 Decembrie 1918 – se constituie într-un tulburător spaţiu presărat
cu flori alese ale vârstei candorii, cu efigiile admirabile ale purităţii. În acelaşi
timp, desenele executate cu fantezie fecundă de copiii din Mătăsari, sunt un
sincer omagiu adus LIBERTĂŢII.
Desenele sunt o dovadă venită din partea celor mai tinere mlădiţe care se
bucură de această libertate, de luminile vieţii şi ale cărţii în acest spaţiu mirific de
la poalele Vâlcanului şi Parângului, având ca mentor spiritual Hobiţa unde, spunea
un mare contemporan, „S-a născut Brâncuşi, în 1876, şi nu va muri niciodată”.
Titanul din Hobiţa şi dârzul pandur, Tudor Vladimirescu din Vladimir,
precum şi ceilalţi corifei ai istoriei neamului din Gorj şi de pretutindeni din ţară,
devin teme de admirabilă meditaţie plastică pentru copiii din Mătăsari.
Copiii gândesc asupra naturii într-un stil de admirabilă originalitate, cu o
naivitate a privirii ce înseamnă prospeţime primară nealterată şi adâncă bucurie
a jocului, uimire exaltată şi ascuţime a introspecţiei. „Când nu vom mai fi copii,
vom pieri demult ” – spunea titanul sculpturii moderne şi desenele acestui album
trebuie considerate ca un duios avertisment în privinţa unei vârste chemate să ne
vegheze mereu trecerea prin ani.
La dimensiunile lor, lucrările ce încrustează cu gingăşie fiecare pagină
a albumului de faţă dezvăluie resursele inepuizabile spirituale şi creatoare ale
poporului nostru, marele tezaur de poezie adăpostit în sufletul său de o generozitate
extraordinară. Paleta de culori, armonioasă şi surprinzătoare prin spontaneitatea
combinaţiilor, organizarea spaţiului plastic cu intuiţie şi farmec – toate acestea
fac din fiecare pagină un popas reconfortant unde privirea stăruită îndelung, iar
pulsaţia inimii înregistrează bătăi sportive. Copiii sunt atenţi la toate şi la toţi, ei
se opresc cu migală, descoperind poezia asupra unor locuri şi lucruri pe care noi,
maturii, obsedaţi doar de chestiuni prea grave, trecem deseori cu indiferenţă.
Ei ne reamintesc de florile ce anunţă firav primăvara, de zborul păsărilor ce
ne hrăneşte saltul înaripat al gândului, de jocul ce provoacă fericirea netulburată,
se joacă pe câmp, aleargă prin grădini, pasc vitele şi, în răgazuri scurte, mărturisesc
prin intermediul culorilor ce au văzut. Rezultă desene ce conturează realitatea sau
îi relevă dimensiunea ascunsă. Din multe lucrări se vede că aceşti copii trăiesc
intens prezentul, se bucură de copilărie şi încearcă să ofere lumii o răsplată,
la puterile lor, prin asemenea bijuterii. Albumul acesta este, în egală măsură,
expresia sublimă a unei vârste, dar nu trebuie să uităm, deopotrivă, pe cei care le
îndrumă paşii spre viaţă şi învăţătură. Adică, pe învăţători, profesori şi părinţi. De
aceea nu vom evidenţia pe nimeni, fiindcă meritele sunt ale tuturor.
Grigore HAIDĂU
24
 ÎNTÂLNIRE CU POEZIA
„Doamne! Ai făcut nopţile
Ca visele să ne amăgească
Şi să credem
În iluziile de dincolo de noi?
Câtă risipă de clipe
În fiece clipă!”
Au fost primele versuri ce mi-au ieşit în cale când am deschis pentru
prima dată „Copacul din vis” – volum de poezii aparţinând binecunoscutului poet
Nicolae Dragoş, volum lansat la G.S.I.M. Mătăsari pe 13 noiembrie a.c. Încă o
dată am putut fi martori şi participanţi la o sărbătoare a poeziei pe meleagurile
mătăsărene ce au început să fie iubite din ce în ce mai mult de oamenii de cultură.
Numărându-mă printre participanţii doritori şi iubitori de poezie am rămas încă
o dată impresionată de talentul şi de modestia deosebită a poetului N. Dragoş,
de înţelepciunea adunată în cele şase decenii de viaţă împlinite de curând,
dorindu-i viaţă şi inspiraţie fără limite de timp. Copacul din vis, în care ne putem
identifica „fiecare dintre noi”, cum spunea d-l. N. Dragoş, este o carte în care
elementele naturii, cosmosului, concretului, abstractului, neliniştile unei lumi
întregi şi angoasele proprii poetului s`y sont donnez rendez-vous. La un moment
dat, poetul spunea că a încercat să creeze şi poezii în care să nu-şi mai exprime
doar propriile-i nelinişti, gânduri şi sentimente, în care să se regăsească doar
pe el însuşi, ci şi poezii în care să ne regăsim noi, cititorii. Cerându-mi iertare
marelui poet, îmi voi permite să nu fiu întru totul de acord. Eu cred în gândurile,
în neliniştile, în sentimentele poetului, cititorul îşi poate regăsi propriile gânduri,
sentimente, frământări.Nu contează persoana pe care poetul o foloseşte pentru
a-şi exterioriza sau numai pentru a-si sugera profundele simţăminte ale fiinţei
avide de absolut, căci poetul îşi trece întotdeauna totul prin filtrul simţirii proprii.
Oare câţi dintre noi nu se pot regăsi în versuri ca: Voi m-aţi rănit/ Eu, sângerând,
nasc în răni/ Mărgăritarul, sau de dragul tău, cuvintele iau foc/ În flăcări albe să-
ţi înalţe chipul/ De dragul tău sunt zi fără noroc/ Statuie-am fost şi-am devenit
nisipul” ori în remarcabilele „Au trecut pe lângă mine Vântul şi Soarele, şi Luna,
şi Viaţa…”/ …” M-am legănat în iluzia/ Că ele sunt ale mele,/ Nu eu al lor”.
„Copacul din vis ” este o carte ce te face să pătrunzi măcar pentru câteva
clipe dincolo de barierele de timp şi spaţiu. Iertându-i domnului consilier al
Inspectoratului de Cultură Gorj – Nicolae Diaconu – faptul că „uitase” ce mare
eveniment a avut loc la Mătăsari pe 31 octombrie a.c., amestecând „Sărbătoarea
Fiilor Jilţului” cu „Murmurul Jaleşului”, totul a fost dominat de poezie, deci…
poetic murmur.
Cel al Jilţului, bineînţeles!
Elena Ghiţan
25
 GRĂBITE, DAR SINCERE…
DE LA NICOLAE DRAGOŞ
Clasa a XII-a A: Lui Buzărin Constantin: „Cu mult respect şi noroc în
viaţă”; COREGA OANA:”Mult noroc şi fericire”; RUNNEI GHERGHESCU:
„Să-ţi fie viaţa luminoasă”; ELENEI GHIŢAN: „O şoaptă de preţuire de la
un cititor”; DANIELEI STANCU: „Cea care învaţă într-un liceu în care este
apreciată literatura”; lui DĂDĂLĂU NICOLAE: „Să fie fericit şi să aibă parte
de cât mai multe jilţuri”; LILIANEI ENĂŞTESCU: „Să aibă parte de note bune
şi fericire”; MIRELEI PAMFILOIU: „Mult succes!”; NICOLETEI PAMPU:
„Mult noroc!”; ADRIANEI NEGOIŢĂ: „Un gând bun!”; RAMONEI VLADU:
„Un gând frumos pentru frumoasele vise ale vieţii sale”; lui CRISTI UDRIŞTE:
„Multă baftă şi succes!”
Clasa a XI-a A: ADRIANEI PURCEL: „Gânduri luminoase”; pentru
VALI LUPULESCU: „Urmează-ţi visul”; CERASELEI POPESCU: „FATA CAR
A LUAT ULTIMA carte, semn că va ajunge în faţă”; Pentru GIGI LUPŞOIU:
„Un gând bun şi succes în viaţă”; ALINEI PAGNEJER: „Cele mai bune urări”;
BIANCĂI SULEA: „O urare din toată inima pentru inima ta generoasă”.
Clasa a X-a A: CORINEI BĂRBĂCIORU: „Un gând de împliniri şi
frumuseţe”. GIANINEI ZABULICĂ: „Spre mai multe succese şi idealuri”; lui
CRISTI POPESCU: „Azi elev, mâine mare domn aşa cum mi s-a înfăţişat la
întâlnirea de la Mătăsari”; lui MIHĂIŢĂ CHESEGA: „Tânărul cu faţă frumoasă
şi blândă, noroc în dragoste şi cele mai sincere urări de bine”; DANIELEI
PÂRJOL: „Un gând bun”; lui ALIN DRAGOTOIU; „Să-i fie viaţa lină şi să-l
aline vorbe dulci ”; RAMONEI NEGREA: „Urări de bine şi succes”; ELENEI
LICĂRETE: „Să strălucească mereu în viaţă”; lui DORU POPESCU: „Cu urări
de bine şi să aibă parte de dovezi adevărate”; lui ALIN DUŢAN: „Ascultă liniştea
cum curge”; ELENEI PURDESCU: „Urări de fericire şi succes”; MIHAELEI
BOURCEANU: „Urări de viaţă lungă şi luminoasă”;
Clasa a IX-a A: CRISTINEI STĂNILOIU: „Urări de împlinire şi
viaţă frumoasă”; ELENEI POPESCU: „Cele mai bune urări”; VALENTINEI
TURCITU: „Multe urări de bine şi sănătate”; MĂDĂLINEI ALEXE: „Din toată
inima pentru inima ta frumoasă”; ECATERINEI VĂRZARU: „Aceste metafore
în sens de preţuire”; VIORICĂI CĂPĂŢÂNĂ: „Un gând bun”; CLAUDIEI
BĂLAN: „Gândurile bune ale poetului”; CĂTĂLINEI PÂRVU: „Gânduri bune
şi sănătate”.
Clasa a XII-a B: Pentru NICOLAE IOVAN: „Să fie frumos şi drept
ca bradul”; pentru GABRIEL ŞCHEAU: „Să fie mereu tânăr şi demn”; pentru
MARIUS DETCULESU: „Să fie drept ca bradul”.
Clasa a XI-a B: SIDONIEI PETRESCU: „Să-i fie viaţa plină de succes”;
CAMELIEI PURDESCU: „Să-i fie viaţa frumoasă ca frunza de măr”; pentru
CONSTANTIN PIŞOI: „Multă fericire”;
26
 Tânărul CORNEL BĂLESCU bate la porţile poeziei
cu „SUFERINŢA STELELOR”
Autorul volumului de versuri pe care vi-l prezentăm în continuare,
cochetează cu poezia încă de la 13-14 ani. Primele încercări, timide, firave, ca
ale oricărei începător, datează din vremea când era elevul dascălului Dumitru
Dădălău la G.S.M din Mătăsari. A publicat în revista „Murmurul Jilţului” scrisă
şi editată de elevii de acolo, apoi, prinzând curaj, şi-a încercat norocul şi la porţile
„Gorjeanului”. Şi a avut succes, dovedind nu numai afinităţi lirice, dar şi o gândire
matură a fenomenului actual românesc, cu introspecţii filosofico – politice de
rafinament deosebit.
În viaţa cotidiană, Cornel Bălescu lucrează ca electrician la Cariera
minieră Jilţ – Sud, urmând şi cursurile Universităţii Spiru Haret din Bucureşti,
unde este student în anul al doilea, la Facultatea de Filozofie şi Jurnalism.
Volumul de versuri „Suferinţa stelelor”, lansat în luna mai a acestui an,
constituie debutul său editorial. Cartea, structurată pe cicluri de poezii, cuprinde
tot atâtea „suferinţe” astrale ale creatorului de vers liric. Fie că sunt: „Desene pe
nisip”, „La margine de timp şi moarte”, „Cale fără noroc”, „Spre goluri pierdute
în cer nepătruns”, „Joc de capcană”, „Timp netimp”, ori „Retras într-o clepsidră”,
poetul Cornel Bălescu relevă în existenţa lor, viaţa lui de zi cu zi, care ne dezvăluie
o fiinţă interiorizată, meditativă, căreia îi făcea plăcere să cocheteze voluptuos cu
problemele actuale ale filosofiei, în special cele antologice relevând existenţa şi
condiţia umană.

Marius Adrian,
„Gorjeanul”, 21-10-1998

JOCUL CONCURS CANGOUROU

Doamnelor şi domnilor profesori, dragi elevi, şi în acest an se desfăşoară
sub patronajul Academiei Române şi UNESCO, cu sprijinul Ambasadei Franţei,
jocul concurs kangourou, organizat de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Fundaţia
pentru Integrare Europeană SIGMA, conform Ordinului nr. 5052/17.11.1998,
semnat de domnul Ministru Andrei Marga.
Având experienţa anului trecut, când, din şcoala noastră au participat
peste o sută de elevi din clasele III-XII, vă adresez respectuos rugămintea ca şi
în acest an să vă încercaţi puterile minţii: logică, intuiţie, rapiditate în decizie şi
cunoştinţele de matematică.
Pentru aceasta, fiecare elev va achita o taxă de 10 mii lei, din care 2 mii

27
lei rămân la dispoziţia şcolii pentru premii suplimentare sau alte cheltuieli, taxă
de participare ce se va trimite până la 01.03.1999, prin mandat poştal, la Fundaţia
SIGMA, cont. nr. 251105112702012731018, Banc Post, Moşilor, Bucureşti.
După ce se vor afişa listele cu repartiţia concurenţilor pe săli, până la
26.03.1999 şi se vor primi coletele cu fişele de concurs şi premiile de participare,
până la 30.03.1999, urmează ca, pe data de 02.04.1999, să se desfăşoare concursul,
când, fiecare participant va primi 30 de probleme: 25 în limba română şi 5 în
limba franceză. Acestea vor fi foarte uşor de înţeles, chiar de către copiii care nu
învaţă limba franceză. Fiecare problemă are 5 variante de răspuns, iar varianta
aleasă va fi notată pe o fişă.
Subiectele sunt grupate, pe clase, astfel: III-IV, V-VI, VII-VIII, IX-X, XI-
XII. Concursul se desfăşoară conform următorului program:
845 – intrarea copiilor în clase, desigilarea coletelor de concurs;
900 – se mai împart elevilor fişele de concurs, după ce se explică modul lor
de completare;
945 – concurenţii primesc foile de concurs, dar numai după ce au completat
fişele cu răspuns cu numele şi clasa.
Importantă este participarea corectă, a tuturor elevilor din Mătăsari, şi nu
doar obţinerea unui punctaj nemeritat.

Prof. Floarea DĂDĂLĂU

INIŢIATIVĂ ONORANTĂ
Satul românesc tradiţional revine în actualitate. Nu este vorba de involuţie,
ci de reluarea pe un plan superior, a unor vechi obiceiuri, de elevare spirituale
a zonelor rurale, prin aportul celor care s-au născut acolo unde s-a născut şi
veşnicia. Este o îndatorire sacră a tuturor celor care au văzut lumina zilei în
casele unor truditori ai gliei şi au urcat apoi prin meritele lor, dar şi cu sudoarea
părinţilor, treptele ierarhiei sociale să revină cât mai des în locurile de obârşie şi
să contribuie, pe măsura posibilităţilor lor, la emanciparea acestora.
Destinul i-a îndepărtat pe unii fii ai satului de leagănul copilăriei. Alţii –
poate, mai norocoşi – au revenit la matcă şi participă efectiv la înălţarea spirituală
şi la înzestrarea materială a aşezărilor natale. Din această a doua categorie face
parte – alături de alţi confraţi intelectuali – şi inimosul Dumitru Dădălău. Lui îi
aparţine ideea de a organiza, pentru prima oară, la Mătăsari, Sărbătoarea Fiilor
Jilţului. Evenimentul va avea loc în ziua de 31 octombrie a.c.
Profesorului Dădălău i se datorează în mare măsură şi crearea Fundaţiei
cultural-ştiinţifice „Murmurul Jilţului”, în cadrul Grupului Şcolar Industrial
Minier Mătăsari. Bucurându-se de sprijinul autorităţilor locale şi al colegilor
28
de breaslă, domnia sa a reuşit să organizeze şi un Muzeu al Jilţului, care va fi
inaugurat chiar cu prilejul sărbătorii la care ne referim. Organizatorii speră într-o
participare cât mai numeroasă a celor născuţi în această parte a Gorjului, urmând
ca apoi fiii Jilţului să-şi dea întâlnire în fiecare an, la Mătăsari, în ultima sâmbătă
a lunii octombrie.

Constantin Băleanu,
Gorjeanul, 14 octombrie 1998

SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI

26-31 octombrie 1998

Profesor Dumitru Dădălău, preşedintele Fundaţiei „Murmurul

Jilţului” : Domnule Preşedinte al Consiliului Judeţean, Nicolae Mischie, domnule
Prefect Pantelimon Manta, distinşi şi onoraţi oaspeţi, vă doresc „Bine aţi venit”
la inaugurarea Muzeului Jilţului!
Vreau să vă spun că cele cinci fiice ale Jilţului din comuna Mătăsari din
Croici, Mătăsari, Runcurel, Brădet, Brădeţel, s-au împodobit de sărbătoare, au
venit cu voie bună, cu dragoste gorjenească să vă primească aşa cum îi stă bine
românului. Am considerat că Muzeul Jilţului reprezintă continuitatea noastră de-a
lungul veacurilor şi am crezut că fac o datorie de onoare şi de credinţă ca să lăsăm
generaţiilor viitoare ce au făcut înaintaşii noştri. Aş vrea să vă spun că la Muzeu,
timp de un an de zile, cu elevii din liceu, ajutat de soţie şi de celelalte cadre, am
reuşit să strângem cele peste o mie de materiale, expuse aici. Acest muzeu, poate
că nu avea organizarea pe care o are acum dacă unul dintre destoinicii săi fii, care
se află aici, domnul Costel Trotea de la ROSTRAMO TG-JIU, nu ne ajuta să
realizăm această instituţie culturală.
Aici, în acest pat, cu leagăn şi copil, care nu este mai înainte de 1996, dar
ştim că ghiozdanul acela ce este pe pat l-a purtat pe umeri cel care vă vorbeşte
acum, cu 40 şi ceva de ani în urmă. De asemenea, aş vrea să reţineţi că aici am
vrut să reliefăm gospodăria gorjenească, preocuparea femeilor de a toarce fuiorul,
a bătrânelor în special, să spună celor ce vin după noi, că în Mătăsari au trăit şi
au muncit oameni harnici în cele cinci sate, începând de la 1457, când este atestat
documentar satul Runcurel. Vedeţi cuptorul oltenesc ce-şi aşteaptă fiii plecaţi în
lumea largă: în Moldova, în Ardeal, în Banat, să scoată turta rumenită şi pâinea
de pe vatră, să folosească focul, cu căldarea în care se făcea bulion, vor topi
carnea când vor tăia porcul de crăciun. Aici este o familie închegată de oameni
moderni care, datorită condiţiilor date reuşesc să facă doar un copil, ce va fi un
29
copil sănătos, un copil mare, care cred că datorită alocaţiei mărite de P.D. va reuşi
să trăiască aşa cum trebuie. În acelaşi timp avem acolo un alai de nuntă în care se
sărbătoreşte unul dintre cele trei momente deosebite din viaţa omului (naşterea,
nunta, înmormântarea). De-a lungul timpului, omul trăieşte şi-şi face un rost în
viaţă, ceea ce îi trebuie şi cu ceea ce trebuie să plece şi să-şi crească copiii, veţi
vedea dumneavoastră aici. Vreau să-mi îngăduiţi să vă spun că nu ştim dacă am
făcut bine sau dacă am făcut rău, din ceea ce aţi văzut aici, dar vreau să lăsăm în
Mătăsari această activitate grandioasă desfăşurată de elevii liceului din Mătăsari.
Pentru că suntem aici, strânşi, şi n-am să pot să vorbesc în faţa întregii adunări,
domnule prefect, domnule preşedinte, vă avem pe dumneavoastră conducătorii
mineritului din Gorj, aveţi alături de dumneavoastră pe cei mai buni fii şi poate
chiar cei mai buni intelectuali ai Gorjului ce sunt răspândiţi în toată ţara, faceţi tot
ce ţine de dumneavoastră şi rezolvaţi ca liceul din Mătăsari să nu se desfiinţeze.
Este o instituţie pe care nu poate avea oricine în Gorj: să ai un complex şcolar cu
28 de săli de clasă, o grădiniţă, o creşă, cabinete şi laboratoare, o bază sportivă;
dumneavoastră nu ştiţi ce se întâmplă aici, în şcoală, unde arde focul nestins al
tinerei generaţii şi cei care-i vedeţi aici sunt toţi oameni realizaţi, să ştiţi că nici
urmaşii dumnealor nu sunt mai proşti sau mai slabi pregătiţi decât cei care sunt
aici, de aceea vă rog, avem şi reprezentanţi ai Inspectoratului aici, şi sper că vor
duce cuvântul conducerii Inspectoratului Şcolar, Ministrului Educaţiei Naţionale
că această instituţie trebuie să dăinuiască. După tăierea panglicii inaugurale şi
cuvântul rostit de domnul Pantelimon Manta şi Nicolae Mischie se vizitează
muzeul de întreagă asistenţă. Adunarea festivă desfăşurată pe scena amplasată, în
aer liber, pe baza sportivă.
Profesor Dumitru Dădălău: Distinşi oaspeţi, participăm astăzi la un
moment deosebit al acestei localităţi, Sărbătoarea Fiilor Jilţului, organizată pentru
prima dată de către Fundaţia „Murmurul Jilţului” din cadrul Grupului Şcolar
Industrial Minier Mătăsari, în colaborare cu Consiliul Local, cu Prefectura şi
Consiliul Judeţean şi Ansamblul „Doina Gorjului”.
Ţin să vă anunţ că la această grandioasă sărbătoare, participă, răspunzând
cu multă dăruire, invitaţiei noastre: domnul prefect, conf. univ. dr. Pantelimon
Manta, domnul preşedinte al Consiliului Judeţean Gorj, prof. drd. Nicolae
Mischie, domnul subprefect, Dumitru Tănăsoiu, fiu al acestor Jilţuri, domnii
vicepreşedinţii, prof. Cornel Popescu şi ing. Ion Călinoiu, de la Consiliul
Judeţean, domnii Huidu Emil – cetăţean de onoare al Mătăsarilor, Trotea
Tiberiu – fiul Runcurelului şi Grigore Dădălău – un alt fiu al Croicilor,
de la CNLO Tg-Jiu.Această manifestare am gândit s-o organizăm cu prilejul
împlinirii a 18 ani de la înfiinţarea liceului din Mătăsari, a 14 ani de când am
dat în folosinţă această uzină cu foc continuu în care lucrează tineretul grupului
şcolar din Mătăsari. Dacă e să facem o retrospectivă a ceea ce s-a făcut în
Mătăsari, aşa cum s-a spus la inaugurarea muzeului, gândurile noastre trebuie
30
să se întoarcă la cei care, timp de peste cinci secole, de când unele localităţi sunt
atestate documentar, au luptat pentru păstrarea fiinţei strămoşeşti, pentru a se
realiza ca oameni ai acestei ţări. Pentru cei care nu cunosc aş vrea să vă spun că,
la chemarea lui Mihail Kogălniceanu la război pentru păstrarea independenţei
de la 1877, cetăţenii satelor Runcurel, Brădet, Mătăsari şi Croici au participat cu
numeroase sume de bani, cu produse agricole, cu fân, pentru a întreţine armata,
pentru a cumpăra arme, în aşa fel încât războiul să fie de partea noastră. Să
aducem un omagiu înaintaşilor, celor care s-au stins în primul şi cel de-al doilea
război mondial, atât pe frontul de Est, cât şi pe cel de Vest, ca noi să fim astăzi,
aici, liberi, demni şi independenţi.
Domnule prefect, domnule preşedinte, stimaţi oaspeţi ai Jilţului, Mătăsari
este o localitate frumoasă, cu oameni harnici, destoinici, puşi oricând pe fapte
mari şi, dacă cineva le-ar spune să răstoarne nu numai dealurile acestea, chiar şi
munţii, o vor face cu prisosinţă, de aceea eu aş vrea să vă mulţumesc în numele
Fundaţiei „Murmurul Jilţului”, a tuturor cadrelor didactice din acest grup şcolar,
că aţi venit aici, cu mic, cu mare, să participăm la grandioasa sărbătoare şi să
observăm că şi Dumnezeu ţine cu noi, e mare, şi ne-a făcut o zi deosebită. Sunt
convins că dumneavoastră veţi avea astăzi posibilitatea să participaţi la toate
manifestările pe care noi le-am organizat şi care au fost mediatizate aşa cum
se cuvine de posturile de televiziune,de organele de presă locale şi centrale, de
elevii care sunt prezenţi aici. Am considerat să vă aduc la cunoştinţă că, a face
această manifestare, împreună cu elevii mei de liceu, timp de peste o jumătate de
an, în fiecare sâmbătă şi duminică şi toate după amiezile, am cercetat documente
existente la nivel local la toţi cei care s-au născut începând cu 1893, toate
tipăriturile şcolare de la 1895 încoace să vedem toate registrele agricole şi tot
ceea ce înseamnă document ce atestă existenţa localităţii Mătăsari, la Muzeul
Judeţean, la Arhivele Statului, în vederea întocmirii în perioada următoare a unor
documente care să vorbească despre oamenii minunaţi ai acestor locuri. V-aş
ruga să-mi permiteţi să dau cuvântul domnului primar al comunei Mătăsari.
Constantin Purcel: Stimaţi participanţi la această mare sărbătoare, îmi
permiteţi să salut pe toţi invitaţii de onoare, precum şi pe fiii Jilţului prezenţi
astăzi aici.
Dragii mei, e un moment destul de deosebit, fiindcă am reuşit să organizăm
această întâlnire cu fiii acestor meleaguri, unii plecaţi prin colţurile ţării unde
desfăşoară o serie de activităţi în interesul naţiunii, dar, mai mult decât atât, am
avut ocazia şi fericirea să avem în mijlocul nostru chiar diplomaţi de peste hotare,
şi asta este un lucru mare. Aş vrea să vă aduc aminte acestor fii dragi locurile
unde şi eu am copilărit. Aşa cum cunoaştem, comuna Mătăsari e compusă din
cinci sate: Mătăsari – reşedinţă de comună, Brădet, Brădeţel, Runcurel, Croici.
Cred că nu s-au uitat clipele copilăriei, când ne duceam cu oile şi ne jucam pe
anumite văi: Valea Bohorelului, Valea Brădetului, Croici – Hotarele şi altele.
31
 Localitatea noastră a suferit mari transformări începând cu anul 1974.
Dacă în 1972 dispuneam de o suprafaţă totală de 4050 hectare din care 1500 de
teren arabil, la ora actuală mai avem 480 hectare de teren arabil care, datorită
lucrărilor miniere din zonă, care ne-au adus şi necazuri, dar şi mari bucurii şi
satisfacţii prin faptul că în fiecare gospodărie, care altădată, pentru un ban, trebuia
să meargă să-şi vândă propriile produse, la Tg-Jiu, pe jos. Acum, în Mătăsari
este pâine, fiecare participă cu bani pentru dezvoltarea familiei, bani produşi în
această localitate, în acest bazin carbonifer al Jilţului.
Dacă analizăm contribuţiile social culturale din localitate putem să ne
mândrim cu ceea ce am realizat în această perioadă, tocmai datorită dezvoltării
acestei economii locale. Dacă altădată învăţau 6 sau 7 copii, şi aceştia în clase
particulare, la ora actuală, aşa cum prezenta domnul profesor Dumitru Dădălău
ne mândrim cu acest liceu unde copiii noştri se pot pregăti, urmând exemplul
celor ce sunt aici de faţă, oameni de valoare în ţara aceasta şi în localitate. Avem,
într-adevăr, şi rezultate, dar ne confruntăm cu mari greutăţi; aş vrea să informez
fiii acestor locuri că, în ultimii doi ani, cu sprijinul Consiliului Judeţean, am reuşit
să construim obiectivele pe care le-am prezentat: avem un centru de sănătate
dotat cu aparatură modernă, avem un dispensar local, şcoli în fiecare sat. Cu
sprijinul conducerii miniere din zonă şi CNLO am reuşit să construim în această
localitate, două centrale termice, nedepinzând de centrale de la Dragoteşti,
avem în construcţie o altă centrală termică ce, în mod categoric, va îmbunătăţii
activitatea şi viaţa socială a cetăţenilor din Mătăsari; cu sprijinul CNLO suntem
aproape gata cu alimentarea cu apă în localitate, care va aduce beneficiu şi
satisfacţie cetăţenilor. Problemele sunt multe, dar eu decât atât vă doresc: să vă
dea Dumnezeu sănătate, putere de muncă şi, să nu uitaţi aceste locuri unde v-aţi
născut, aţi crescut şi aţi învăţat şi de unde aţi plecat, de-aţi ajuns unde aţi ajuns.
La mulţi ani!
Profesor Ion Gr. Dădălău – organizatorul şi iniţiatorul învăţământului
liceal, postliceal şi de maiştri, profesional din Mătăsari, director al Liceului
Mătăsari timp de aproape 19 ani.
„Unde nu este viaţă spirituală nu este istorie” – spunea Vasile Pârvan.
S-a încercat şi cred că s-a reuşit în Mătăsari un pic de viaţă spirituală, la care
participăm cu toţii azi, având în suflet credinţa în Dumnezeu care trebuie să fie
trează fiecăruia dintre noi. Ne aflăm aici cei care am rămas aici, şi cei care am
plecat de aici, dar al căror suflet a rămas tot aici.
Vă rog să-mi permiteţi să-i salut pe toţi, numărându-mă printre cei care
am rămas aici; aici am vrut să reprezint o idee, străduinţele de ani şi ani de zile
a unei generaţii din Croici. Ziua de azi să fie ziua dialogului dintre aceştia, să
înţelegem că existenţa noastră temporară pe pământ este nesigură, să înţelegem
că grijile sunt o absurditate, să înţelegem că supărările sunt inutile, confruntările
sunt complicaţii, neliniştea este un păcat, iar viaţa o continuă iertare a istoriei şi
32
nici societatea nu cunoaşte întoarcere înapoi. Istoria nu cunoaşte oprire, ne aflăm
cu toţii la o răscruce la care avem marea datorie de-a deschide ochii pentru a
privi noua înfăţişare a lucrărilor în adevărata lor esenţă, de a ne uni cu toţii pentru
formarea unei Românii libere, fericite şi puternice, o Românie care va trăi ca ţară
democratică şi aşa va fi figura.
Fac parte din categoria acelora ce au de făcut pe aceste meleaguri, creşterea
culturii şi lichidarea analfabetismului. În lupta mea m-am preocupat, timp de
24 de ani, alături de colegii mei de dezvoltarea învăţământului din localitatea
Mătăsari, de dezvoltarea bazei materiale şi a reţelei şcolare din zonă.
Pentru că la această sărbătoare sunt foarte mulţi tineri, daţi-mi voie să
mă adresez acestora cu speranţa că aceştia vor trebui să realizeze tot ceea ce
noi n-am reuşit să realizăm. Ca să vă pregătiţi pentru viaţă, confruntaţi-vă cu
munca, numai aşa veţi ajunge la rezultat. Căutaţi şi asumaţi-vă răspunderi faţă
de voi şi de societate şi nu uitaţi că omul trebuie să fie strategic, dar şi vremurile
să fie strategice. Ca să reuşiţi în viaţă trebuie să începeţi cu ceea ce întreprindeţi,
cadrele de viitor se realizează pe măsura unor vise ce par realizabile, încercaţi
să vă dedicaţi singuri aderării la principii, întotdeauna este ceva nevăzut, dar nu
uitaţi să vedeţi ceea ce v-aţi propus şi ceea ce aţi realizat. Analizaţi avantajele
şi dezavantajele vârstei pe care le aveţi şi vedeţi care sunt calităţile şi defectele
vârstei voastre, lăsaţi – dar nu abuzaţi – cumpătata chibzuinţă, nu ceea ce faceţi
la un moment dat cu o oarecare plăcere, nu va rămâne plăcerea, ci se poate
transforma în necaz, suferinţă, tristeţe. Nu uitaţi că scopul vieţii este fericirea,
care n-ar avea nici un farmec dacă n-ar veni decât atunci.
Este adevărat şi totodată firesc că, de-a lungul a zeci de ani, o bună
parte din fiii satului să părăsească locurile natale şi să se stabilească în diferite
zone ale ţării, sau chiar peste graniţă,aşa cum soarta, destinul, chemarea spre
una din pasiunile fiecăruia au decis-o. Iată de ce un asemenea eveniment de
reîntâlnire a cât mai mulţi dintre fiii acestei localităţi reprezintă un moment de
mare încărcătură emoţională, îndeosebi pentru cei născuţi şi crescuţi în localitate
– azi reveniţi la vatra părintească. Este prilejul ce oferă posibilitatea revederii
cu cei dragi – părinţi, fraţi, prieteni din copilărie care nu se pot uita uşor, rudele
apropiate, vecinii, locurile de joacă ale copilăriei, peripeţiile adolescenţei, toate
reprezentând momente de o puternică încărcătură nostalgică.
Este un sentiment de mare mândrie să constaţi că de-a lungul şi de-a latul
acestei ţări şi chiar în afara ei, un număr de fii ai acestei localităţi ocupă înalte
funcţii în ierarhia socială precum: doctori, ingineri, profesori ai tuturor treptelor
de învăţământ universitar cât şi preuniversitar, economişti, preoţi, muncitori şi
ţărani ce au comportament moral, cetăţenesc, demn de toată cinstea. Desigur,
la toate aceste aspecte, mulţi îşi au contribuţia, printre care mă consider şi eu,
motiv pentru care rog auditoriul să nu mă considere lipsit de modestie – vorbind
şi de persoana mea – obligat fiind de statutul de fiu al satului. Locul şi rolul
33
meu de educator nu a fost întâmplător, el fiind dirijat de învăţătorul meu din
clasele primare, domnul Constantin Tănăsoiu. După terminarea studiilor liceale
şi universitare am desfăşurat activitatea pe ogorul şcolii timp de aproape 40 de
ani, din care 31 de ani în satul Mătăsari. Este, desigur foarte greu şi, poate, deloc
indicat de-a vorbi despre tine, ceea ce nici nu încerc să fac, ci doar precizarea că,
după îndelunga activitate la catedră, am ajuns la vârsta a treia – pensionar – şi
aruncând o privire retrospectivă asupra perioadei de activitate să pot constata cu
deplină satisfacţie că în zestrea spirituală a generaţiilor la formarea cărora am
participat se regăseşte şi modesta mea contribuţie.
Este atât de bine ştiut faptul că, adevăratul aspect, adevărata recunoştinţă
pentru tot ceea ce ai încercat să realizezi în timpul activităţii tale, se poate constata
abia atunci când nu mai eşti ce ai fost, aspect ce mă înalţă moraliceşte constatând
mişcarea nealterată a respectului pentru profesorul de ieri şi pensionarul de azi.
Onorat auditoriu, ca unul care nu am părăsit nicicând localitatea şi
socotesc că mi-am adus aportul alături de conducerea locală – fiu al satului,
fiind apreciate eforturile depuse pentru ca localitatea noastră să arate aşa cum
se prezintă azi – nu pot rămâne indiferent la prognozele de viitor ale localităţii,
motiv pentru care adresez apelul de suflet oficialităţilor judeţului, fiilor satului
aflaţi în diferite responsabilităţi din sfera vieţii sociale, la nivelul local şi naţional,
de a sprijini, prin aportul dumneavoastră, demersurile întreprinse de oficialităţile
locale la dezvoltarea satului natal, în ton cu cerinţele de dezvoltare de azi şi, mai
ales, de mâine. În final, vă rog să-mi permiteţi să vă urez distracţie plăcută pe
tot parcursul zilei, succes deplin în activitatea dumneavoastră de viitor şi multă
sănătate. Vă mulţumesc!
Dr. ing. Huidu Emil, director în cadrul Companiei Naţionale a
Lignitului Oltenia Tg-Jiu: Doamnelor şi domnilor, mă simt onorat de invitaţia
care mi-a fost adresată să particip la toate aceste manifestări pe care la consider
reuşite, deosebite şi pentru care meritaţi toate felicitările. Noi am recepţionat
următorul mesaj pe care l-aţi trimis, fie direct, fie indirect. Dumneavoastră, prin
această manifestare aţi vru să scoateţi în evidenţă realizări ce sunt deosebite, la
care am contribuit şi noi, dar la care n-aş vrea să mă opresc, fie intelectuale, fie
material, dar cel mai important mesaj recepţionat a fost că pe dumneavoastră vă
îngrijorează viitorul acestei localităţi, al liceului, al comunei, al acestor tineri.
Sigur, acest viitor care este strâns legat de dezvoltarea industrială a zonei şi în
mod direct de dezvoltarea mineritului, ceea ce vă putem asigura, având în vedere
că şi noi suntem preocupaţi de acest viitor, că vom face tot ce ne stă în putinţă să
contribuim şi noi, atât material cât şi organizatoric, şi cu tot ce avem, să susţinem
în continuare dezvoltarea localităţii şi să facem ca acest liceu să se menţină în
continuare la potenţialul la care este în prezent.
Şi, ca să închei parafrazând pe marele poet, „La trecutul pe care l-ai avut,
un viitor mare”. Nimic nu este mai adevărat decât ceea ce se spunea cu timp în
urmă de învăţatul Amiel: „viaţa nu este decât un ţesut de obiceiuri”.
34
 Alin Dobromirescu – reprezentantul tineretului mătăsărean :
Iată-ne acum într-o ipostază inedită: „Sărbătoarea Fiilor Jilţului”. Ne-am adunat
aici bătrâni şi mai puţini tineri, oameni maturi, dar şi tineri, mai ales tineri –
aş spune eu. Ne-am adunat aici să fim martori la încă o reprezentaţie fără egal
a fundaţiei ce se cheamă „Murmurul Jilţului”, dar mai presus de toate, ne-am
adunat la acest sfârşit de octombrie spre a cinsti spiritualitatea specifică a satului
românesc. Fără îndoială că arealul patriarhal cu rădăcini adânci şi sentimente
atavice faţă de glia străbună, a satului, este arhicunoscut fiecăruia dintre noi,
în special perioada copilăriei noastre. Acest sat, cântat de poeţi şi descrişi de
prozatori, este locul de naştere al veşniciei pe pământ şi-n care plâng doinele
şi râde hora. Satul copilăriei noastre. Fundaţia „Murmurul Jilţului” se alătură şi
ea multora, în încercarea de a păstra şi conserva valorilor sacre de mentalităţi
rurale.
Pentru că există o mentalitate morală cu valori bine înrădăcinate. Când,
cu vreme în urmă, un om, profesorul Dumitru Dădălău, ne chema să punem
semnăturile peste veacuri şi să înfiinţăm „Fundaţia Cultural Ştiinţifică „Murmurul
Jilţului” nu prea ştiam noi ce înseamnă aceste lucruri şi totuşi am fost bucuroşi
să le facem. Pe lângă bucurie însă trebuie să spun că s-a strecurat şi o doză de
scepticism, din cauza neobişnuitului, sau dacă vreţi a obişnuinţei cu metafora
„Locului unde nu s-a întâmplat nimic”.
Iată,astăzi, încă o dată, ni se dovedeşte că n-am avut dreptate să fiu sceptic
şi să mă bucur sincer de aceste lucruri. Iată, astăzi, Fundaţia „Murmurul Jilţului”
îşi îmbogăţeşte cartea de vizită cu încă o manifestare de amploare, fabuloasă.
Această sărbătoare prilejuită de întâlnirea Fiilor Jilţului este o sărbătoare de suflet
ce ia naştere odată cu toamna în Mătăsari. Trebuie să ştiţi că a avut un ecou imens,
nesperat. Personal, nu am cunoştinţă de ceva mai măreţ, mai frumos în localitatea
noastră, iar pentru acest lucru îmi permit să-i mulţumesc profesorului Dumitru
Dădălău, fostul meu profesor, un om al cărui suflet cântăreşte mai mult decât 24
de kilograme, cât se credea că este greutatea sufletului omenesc. Vă mulţumesc,
domnule profesor!
În calitate de reprezentant al tinerilor, fii ai Jilţului, nu pot decât să salut
această iniţiativă, să fiu părtaş şi să-mi iau angajamentul aici, în faţa dumneavoastră,
pentru continuitate. Desigur că domniile voastre, aceia care organizaţi astăzi, veţi
organiza în mulţi ani de acum înainte. Însă, când veţi obosi (iertaţi-mi termenul,
care este, oarecum, firesc) promitem să preluăm noi. Fiţi siguri că, ceea ce se
începe astăzi în Mătăsari, va continua atâta timp cât vor mai fi oameni pe pământ.
Pentru că e mare lucru să fi om. Cu riscul de a fi acuzat de lipsă de modestie o să
vă spun că liceul nostru este un liceu cum rar mai întâlneşti. Se poate lăuda cu
fundaţie, revistă, cenaclu, apariţii editoriale, rezultate la olimpiade şi concursuri
şi, iată, începând de astăzi, şi un muzeu. Am învăţat aici 12 ani şi n-am ştiut să
preţuiesc această şcoală îndeajuns. O preţuiesc astăzi şi pentru cei 12 ani petrecuţi.
35
Sunt un fiu al acestor văi ale Jilţului, m-am realizat în această şcoală, am învăţat o
meserie, aici, practic, am învăţat să fiu om. Am susţinut examenul de Bacalaureat
cu nota 10 la trei din cele patru probe. Sunt mândru că sunt fiu al Jilţului, dar, mai
ales, sunt mândru de liceul meu. Şi nimeni nu-mi poate lua această mândrie, pentru
că la Mătăsari se face carte. Nu vreau să vedeţi acest lucru ca pe o propagandă,
însă, simţeam nevoia să zic, simţeam nevoia şi, mai presus de toate, aveam o
datorie morală de liceul care m-a învăţat carte, să ţin stiloul în mână, să scriu, şi
poate,mâine, poimâine să fiu citit de unii dintre dumneavoastră. Este liceul meu
şi cum unii se mândresc cu Liceul Tudor Vladimirescu sau cu „Şcoala Normală ”
eu mă mândresc cu Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari. N-aş vrea să închei
înainte de a mulţumi tuturor pentru participare, pentru că sunteţi alături de noi şi
ne sprijiniţi. Vă doresc să vă simţiţi cât mai bine, măcar pentru o zi sustrageţi-vă
cotidianului, uitaţi de griji şi de necazuri. Noi asta am dorit de la bun început. Vă
mulţumesc şi să dea Domnul să ne întâlnim sănătoşi şi cu voie bună la anul!
Conferenţiar universitar, doctor Pantelimon Manta - Prefectul
judeţului Gorj: În ghiozdanul fiecăruia se află un baston de mareşal. Dragi
elevi, distinşi invitaţi, sunt absolut impresionat că, tocmai din îndepărtarea
Americă, din alte colţuri, din alte zone ale ţării v-aţi adunat toţi pentru a sărbători
cum se cuvine această zi, pentru a vă aminti de aceste minunate clipe petrecute
în tinereţea dumneavoastră, pentru a stabili ce se poate face în prezent, mai
ales în viitor, pentru a îmbogăţi material şi spiritual acest loc aşa cum merită cu
prisosinţă. Este adevărat că în perioada dinainte de anul 1990 s-a pus accent pe
dezvoltarea industrială a localităţii, au fost şi greşeli, au fost şi lucruri bune,nu
trebuie să privim acea perioadă cu răutatea, nici s-o bănuim, nici s-o prea mărim,
trebuie să învăţăm. Îmi amintesc, am fost,după cum ştiţi, subprefect, după aceea
vicepreşedinte al Consiliului Judeţean şi acum prefect, şi, prin această prismă am
putut stabili împreună cu autorităţile locale obiectivele cele mai importante pentru
viaţa localităţii, pentru viaţa dumneavoastră. Trebuie să fim realişti, nu trebuie să
fim naivi, lucrurile se mişcă destul de greu, sunt unele probleme gospodăreşti ce
macină viaţa de zi cu zi a cetăţenilor acestei localităţi, de care eu sunt convins că
va căpăta cât mai repede conturul unei urbe aşa cum meritaţi dumneavoastră şi
mai ales cei care vin după dumneavoastră.
Cum bine ştiţi, se apropie de finalizare alimentarea cu apă, se apropie
finalizarea alimentării cu gaze a localităţii, aveţi o construcţie finalizată –
primăria, este un liceu destul de bine situat între liceele Gorjului şi, aici, vă fac
chiar o promisiune de credinţă, mă voi zbate cu Inspectoratul, dacă va fi nevoie
cu ministrul educaţiei naţionale şi cu toţi cei care ar putea gândi aiurea, că acest
liceu poate să dispară. Am rămas plăcut impresionat de câte personalităţi, pe care
le cunosc în mare parte, a dat judeţului şi ţării această zonă a Jilţului şi, din acest
punct de vedere, dragi copii, trebuie să ştiţi, parafrazând tot un mare gânditor
şi om de arme, că „în ghiozdanul fiecăruia stă un baston de mareşal”. Problema
36
este ca dumneavoastră să ştiţi – şi sunt convins că dascălii dumneavoastră vor
face tot ce se poate în această privinţă - deci, dumneavoastră să ştiţi tehnica, să
mânuiţi acest baston, astfel încât să deveniţi oameni de nădejde ai localităţii,
ai judeţului şi, de ce nu,ai ţării. Aşa cum am spus, şi cu promisiunea că voi fi
alături de dumneavoastră, cel puţin cât voi sta în această funcţie, pentru a vă
sprijini în dezvoltarea urbanistică a localităţii vă transmit toate cele bune şi să dea
Dumnezeu să ne mai întâlnim şi cu alte prilejuri şi în astfel de momente fericite,
felicitări organizatorilor şi toate cele bune ! Vă mulţumesc!
Profesor Drd. Nicolae Mischie – preşedintele Consiliului Judeţean
Gorj: Liceul din Mătăsari – Şcoală model pentru instituţiile de învăţămant
din Gorj Dragi tineri ai Mătăsarilor, particip alături de colegii mei, la această
impresionantă întrunire a dumneavoastră, într-o asemenea zi splendidă, blândă.
Prin preocupările de mai mult timp ale câtorva oameni inimoşi de la
Mătăsari, şi în special a întregului colectiv de cadre didactice în frunte cu fraţii
Dădălău, s-a reuşit să se realizeze aici, pentru comunitatea Mătăsarilor, un dialog
viu al generaţiilor, să întrunească astăzi pe cei mai mici fii pentru a prelua tradiţia,
obiceiurile, preocupările generaţiilor mai vechi, dar care şi-au sacrificat timpul şi
si-au adus contribuţia la tot ce s-a realizat în această comunitate, lucru pentru care
absolut toţi merită felicitaţi, şi îi felicităm în numele tuturor locuitorilor judeţului
Gorj. Spun că se realizează acest dialog şi e bine să se realizeze, fiindcă generaţiile
mai tinere edifică tot ce se întreprinde în viitor, iar generaţiile mai în vârstă îşi
continuă acţiunea de a-i îndruma, de a-i educa, de a-i ajuta să înţeleagă că în
această vatră de istorie românească a pulsat întotdeauna bunul simţ şi dăruirea de
a fi oameni cinstiţi, drepţi, de a realiza ceva pentru ei şi pentru societate.
Mătăsărenii, cu toate satele componente, au dovedit întotdeauna acest
lucru. Deci nu este o acţiune simplă, este momentul în care fiecare fiu al satului
care şi-a desfăşurat activitatea timp de mai multe decenii în diverse localităţi din
ţară, vine astăzi să se întâlnească cu părinţii, fiii şi nepoţii şi să realizeze în felul
acesta acea trăire sufletească ce trebuie să rămână la nivelul fiecărei familii a
comunităţii. Amintea domnul prefect de unele lucruri frumoase care s-au înfăptuit
şi care trebuie înfăptuite la nivelul comunei Mătăsari, domnul director Huidu,
de asemenea. Vă încredinţez că şi la nivelul conducerii Consiliului Judeţean a
existat în permanenţă disponibilitatea de a sprijini această zonă şi pentru dăruirea
cu care au reuşit să se implice în realizarea a ceea ce trebuie.
Au fost acordaţi acei bani pentru apă, pentru gaze, dorind ca într-o perioadă
destul de scurtă să beneficiaţi de aceste lucruri. Am rămas însă stupefiat cum de se
nasc asemenea idei năstruşnice de desfiinţare a acestei citadele a învăţământului
românesc.Eu cred că Mătăsari a devenit astfel, că şcoala trebuie calificată ca
şcoală model pentru celelalte din judeţul Gorj. Au vândut alţii aproape totul, atât
ne mai rămâne să vindem şi instituţiile şi şcolile, că după aceea putem să ne
vindem şi pe noi. Eu nu voi admite acest lucru şi cei care vor manifesta asemenea
37
atitudini nu-şi vor manifesta activitatea aici în judeţul Gorj, ci în alt judeţ. Deci,
din acest punct de vedere, există consens la nivelul judeţului, de a apăra interesele
dumneavoastră şi de a face întotdeauna această şcoală care s-a impus în spectrul
şcolilor Gorjului, să-şi aducă contribuţia în continuare, cu acelaşi interes, cum
ştiu să facă, la parametrii maximi, cadrele de aici. Puţine şcoli pot să se laude cu
o asemenea revistă al cărei conţinut este formidabil şi la care îşi aduc contribuţia
nu numai cadrele didactice în activitate sau pensionarii, ci şi acei tineri având
rolul de a deveni urmaşi ai profesorilor universitari pe care-i aveţi în mijlocul
dumneavoastră.
Într-o asemenea splendidă zi, la care dumneavoastră reuşiţi să vă apropiaţi
sentimentele faţă de cei dragi, nouă, cei veniţi de la judeţ, nu ne rămâne decât să
vă urăm ani mulţi, fericire îndelungată şi să dea Dumnezeu să aveţi parte numai
de lucruri bune şi de sănătate.

Fundaţia „ MURMURUL JILŢULUI ” la ora bilanţului

Profesor Dumitru Dădălău, preşedintele Fundaţiei:,, Iubiţi prieteni,
cu emoţie în suflet, vreau să vă spun că la această mare sărbătoare a spiritualităţii
noastre participă prietenii noştri de la nivelul judeţului, unităţilor din zonă şi
dascălii care m-au învăţat pe mine carte. Tuturor, le mulţumesc! Este o mare
plăcere pentru mine să vă spun că printre noi se află poetul Nicolae Diaconu,
membru al Uniunii Scriitorilor, directorul Editurii „Constantin Brâncuşi”,
consilier al Inspectoratului Judeţean Gorj, fost consilier şef; în imediata sa
apropiere se află doamna Liliana Hinoveanu, de la Radio Craiova.
Participă, de asemenea, doamna Elena Lupuleţ, directoarea liceului,
poetul Spiridon Popescu, cel care acum tipăreşte o carte bilingvă în Franţa,
poetul, şeful atelierului „Serile la Brădiceni”, şeful Şcolii de literatură de la
Târgu Jiu, ziaristul de la „Gorjeanul”- Ion Popescu. Nu în ultimul rând, dar
pentru că este cel mai înalt dintre toţi, membru al Uniunii Scriitorilor, poetul –
Adrian Frăţilă. Trebuie să ne obişnuim cu poetul Spiridon Popescu, care e puţin
volubil şi iată că printre noi se află Exploatarea Minieră Jilţ – Sud reprezentată
de inginerii şefi – Petrescu şi Vitejeanu, primarul comunei şi consilierii săi
– domnul Constantin Purcel, dascălii de la şcolile din :Dragoteşti,Corobăi,
Bolboşi, Brădet, Runcurel, şi din toată Valea Jilţului.
De asemenea mai participă de la Motru, domnii profesori Tudor Nicolae
şi Elena. Vreau să fac o destăinuire că, în urmă cu două zile, la cercul profesorilor
de limba română din licee, subsemnatul a înmânat invitaţii tuturor dascălilor de
literatură din judeţul Gorj, nu pentru a participa, ci pentru a cunoaşte despre ceea
ce se întâmplă aici, în Mătăsari.
Este ora bilanţului, a trecut un an, de când pe data de 17 februarie 1997,
38
un grup de iniţiativă format din profesorii Dumitru, Floarea şi Ion Dădălău, din
elevii – Elena Ghiţan, Alin Dobromirescu, Bebe Ciutureanu şi contabila liceului
– Eugenia Bărbăcioru, îşi puneau semnătura peste timp de-a înfiinţa în cadrul
Grupului Şcolar Minier din Mătăsari, Fundaţia cultural –ştiinţifică „Murmurul
Jilţului ”. Cu zece zile mai târziu, Tribunalul Judeţean consfinţea prin hotărâre,
prin sentinţă judecătorească, cu aprobarea Inspectoratului Şcolar Judeţean,
înfiinţarea şi funcţionarea în cadrul Grupului Şcolar şi pe toată Valea Jilţului, a
Fundaţiei Cultural Ştiinţifice „Murmurul Jilţului”.
Suntem aici, împreună cu toţii, martori la un eveniment deosebit, iată că
printre noi a venit şi domnişoara directoare de la Şcoala Corobăi şi domnul Cărăbiş
de la Compania Naţională a Lignitului Târgu – Jiu. A trecut un an de muncă, de
frământări, un an în care, dascălii inimoşi, s-au pus în slujba elevilor pe care –i
învaţă carte şi îi educă. Am înfiinţat revista „Murmurul Jilţului”, în paginile căreia
au semnat personalităţi de seamă ale culturii româneşti începând cu : Dumitru
Radu Popescu – fostul preşedinte al „Uniunii Scriitorilor”, continuând cu Nicolae
Dragoş, cu doctorul în medicină – Grigore Lupulescu, membru al Academiei
din New-York, cu Ion Popescu, Doru Fometescu, reprezentanţi ai Inspectoratului
Şcolar, făcând împreună cu dumneavoastră ca această revistă să fie cunoscută, în
şcoală, în toate unităţile din Gorj, la nivelul Prefecturii, Consiliului Judeţean, al
Inspectoratului Şcolar, al Inspectoratului de Cultură,de Poliţie, Arhivelor Statului,
Muzeului Judeţean, Bibliotecii Judeţene şi a celorlalte mijloace mass media.
Aş vrea să vă spun, de asemenea, că revista noastră, datorită unor prieteni
de suflet, a ajuns în Italia şi în Germania, unde,toţi cu sufletul deschis, cunosc
despre activitatea care se desfăşoară în cadrul Grupului Şcolar. Participăm astăzi
aici în preajma sărbătoririi a 15 ani de la înfiinţarea liceului, în cadrul acestui grup
şcolar, care s-a născut din mocirlă pe locul în care, când eram eu copil, era gheţuş
şi făceam derdeluşul. Vreau să vă spun că, din punct de vedere organizatoric, au
aderat la statutul fundaţiei noastre, peste trei sute de membrii care s-au constituit
în următoarele secţii: matematică şi informatică – conduse de profesoara Dădălău
Floarea; grupuri vocale la şcoala generală şi liceu, formaţi de teatru la liceu,
conduse cu competenţă de învăţătorul meu, Nicolae Dădălău.
În premieră, anul acesta, am înfiinţat o formaţie de dansuri moderne,
căreia îi dedică cu pasiune şi pricepere toată sârguinţa, stimata doamnă – Pădureţ
Carmen. Şi cred că una din realizările acestei şcoli este că am înmănuncheat toţi
creatorii de poezie şi pictură în cenaclul „Scorpion ”.
La fel, cu bucurie în suflet, spun că prin consiliul de conducere al fundaţiei
am reuşit ca liceul nostru, să fie reprezentat la festivalurile naţionale de poezie,
„Tudor Arghezi”- Cărbuneşti, „Moştenire Văcăreştilor” de la Târgovişte, „Vasile
Voiculescu” de la Buzău, la „Serata Gorjenească”, organizată de Radio - Craiova,
la concursul „Spiridon Popescu”, decernat cu un premiu de un milion, şi la marile
activităţi organizate cu prilejul sărbătorii lui Eminescu-la Floreşti, precum şi la
39
activităţile din cadrul „Serilor la Brădiceni”, conduse cu competenţă de domnul
Ion Popescu. Aş vrea să vă mai spun că, în cursul anului 1997, în premieră în
acest liceu, au pătruns, pentru prima dată poeţi ai Gorjului, care şi-au lansat în
luna mai, cărţi, cum ar fi :domnul Ion Popescu şi doctorul Fometescu, iar pe data
de 19 ianuarie a.c., capitala spirituală a Gorjului s-a mutat la Mătăsari.
Aici, în cadrul Decadei Culturii Gorjene Scrise ne-am întâlnit cu poeţii:
Nicolae Dragoş, Viorel Gârbaciu, Nicolae Diaconu, Adrian Frăţilă, Dumitru
Grama, Costel Dobriţescu, Alexandra Andrei şi mulţi alţi invitaţi de la nivelul
judeţului.
N-aş vrea să trec cu vederea peste faptul că liceul nostru, pentru prima
dată în vara anului trecut, prin reprezentanţii săi de seamă : Alin Dobromirescu şi
Elena Ghiţan au participat la Tabăra Naţională organizată de Ministerul Educaţiei
Naţionale, la Ciric – Iaşi, tabără în care au avut loc concursuri între revistele
şcolare din ţară. De asemenea, înainte de a vă spune că am făcut un film de 45
minute „Mândrie şi Perseverenţă”, care a fost dat tuturor directorilor de licee din
judeţul Gorj, vreau să vă spun cu satisfacţie că în mijlocul nostru este şi primarul
de la Bolboşi, domnul inginer Cornel Ciciu.
Iubiţi prieteni, tot ceea ce v-am spus până acum nu se poate face decât
dacă avem în spatele nostru o bază materială bine pusă la punct.
Cei peste trei sute de membri ai fundaţiei au contribuit la realizarea unui
buget de venituri de aproape trei milioane iar cu sprijinul domnului director
Predoiu Constantin de la EMC Jilţ, sindicatelor de la UACC, de la Federaţia
minieră Jilţ, de la EM Dragoteşti, de la Banca Populară Mătăsari, EMC Jilţ
Sud, am reuşit să obţinem o sumă însemnată care ne va ajuta să putem duce la
îndeplinire obiectivele prevăzute prin statutul fundaţiei.
Raportul este cu mult mai lung, vă asigur pe toţi că îl vom publica în
numărul următor al revistei, n-am făcut nimic altceva decât să vă spun crâmpeie
din ceea ce am realizat, dar v-aş ruga să fiţi convinşi că atâta timp cât sănătatea
îmi va permite mă voi ocupa îndeajuns să vă sprijin şi să facem ceea ce nu se
mai prea face la ora actuală în învăţământul românesc, să devin robul vostru, al
elevilor, pentru că meritaţi cu prisosinţă.
Vreau să vă spun că suntem destul de înaintaţi în organizarea pentru prima
dată pe aceste văi a Muzeului Jilţului, la care vă îndemn şi vă chem pe toţi cei
prezenţi aici, să ne ajutaţi să putem să-l realizăm, şi să-l inaugurăm, o dată cu
aducerea în această comună din lumea largă a acelor care se cheamă „Fiii Jilţului”.
Nu în ultimul rând, aş vrea să vă spun şi să vă mulţumesc în acest cadru deosebit,
tuturor elevilor de liceu, care sâmbătă, din septembrie până în decembrie au fost
alături de mine să cercetăm o sută de ani de învăţământ în Mătăsari.
Văd că v-aţi obişnuit cu realizări dar vreau să mai cunoaşteţi că din
statutul fundaţiei două lucruri nu le-am putut realiza, pentru care nu am somn – şi
cu sprijinul dumneavoastră sper, că în cel mai scut timp, să le îndeplinim.
40
 E vorba de organizarea unor tabere de pregătire a elevilor care participă la
olimpiadele şcolare şi la concursurile pe meserii şi în al doilea rând,de a trimite
în tabere şcolare, în mod gratuit, pe seama fundaţiei, primii elevi care au obţinut
rezultate de la nouă şi cincizeci în sus. Să zicem bun venit domnului profesor
Nicolae Căpitănescu – primarul Slivileştiului.
Da, aşa cum aţi luat cunoştinţă în ultima perioadă noi ne-am preocupat
să tipărim gândurile sincere ale elevilor din Mătăsari, ale cadrelor didactice şi
ale unor foşti absolvenţi ai liceului, într-o carte pe care am intitulat-o sugestiv
„Fereastra sufletului”. V-aş ruga, să fiţi de acord cu mine, ca despre această carte
de care m-am ocupat şi pe care o port mereu cu mine, de ani de zile, să nu vorbesc
şi să dau cuvântul invitaţilor noştri.
Elena Ghiţan, membru fondator şi redactor şef al revistei „Murmurul
Jilţului”. „De-l munceşte dorul, de-l cuprinde veselia, de-l minunează vreo faptă
măreaţă, românul nu-şi cântă durerile şi mulţumirile, îşi cântă eroii, îşi cântă
istoria şi astfel sufletul său este un izvor nesfârşit de frumoasă poezie”. Şi astăzi
e o zi de frumoasă poezie, de dragă sărbătoare de inefabilă importanţă.
Mărturie vie a elevilor din Mătăsari, a talentelor artistice de care sunt
animaţi, stau cele două celebrări de astăzi, 13 februarie 1998, dată care va sta ca
o inscripţie a vremii în conştiinţa românească: împlinirea unui an de când a luat
fiinţă Fundaţia cultural-ştiinţifică „Murmurul Jilţului” şi lansarea primei antologii
de versuri a unui liceu. Descoperim azi, că prin înfrângeri şi biruinţe am reuşit să
cunoaştem valorile artei, autenticitatea şi profunditatea faptelor, nu a vorbelor!
Aspiraţiile noastre spre piscul frumosului au fost posibile numai datorită
dăruirii şi muncii eminentului profesor Dumitru Dădălău, omul care ne-a aşezat
scara pentru a putea urca spre curcubeul plenitudinii lăuntrice.
Inexprimabile rămân cuvintele pentru a mulţumi domnului profesor, dar
rămânem cu convingerea că satisfacţia domniei sale va fi nemărginită pentru
împlinirea artistică a elevilor săi în cursul timpului.
Este astăzi sărbătoarea poeziei şi de aceea în aceste clipe şi sufletul nostru
trebuie să fie inundat de raza poeziei,să plutim firmament ca diamantele de rouă
ale unei dimineţi în zorii căreia vor renaşte germenii genialităţii româneşti,
fiindcă românul trebuie să-şi spună dorul, nostalgia inexplicabilă care îi umple
sufletul şi când o face ca nimeni altul prin limba lui măiastră. FEREASTRA
SUFLETULUI e deschisă astăzi pentru asimilarea substanţei hrănitoare şi, dacă
privim în interior, vom vedea „un joc de forme şi culori „îmbinate cum spunea
Goga ca „în altiţa unei cămăşi de ţărancă”.
Sub aprecierea Murmurului Jilţului, fruntea noastră devine senină, iar
ambiţiile cresc nestăvilit. Fundaţia „Murmurul Jilţului”, prin membri săi, îşi
propune în continuare ţeluri măreţe, ce prin grandoarea lor să înalţe liceul Mătăsari
la nivelul celor mai prestigioase instituţii gorjene. FEREASTRA SUFLETULUI
este realizarea Fundaţiei Murmurul Jilţului” şi sperăm că împlinirile vor avea
41
aceeaşi valoare şi intensitate. E lucru minunat de a lansa tinere talente, de a
sprijini pe cei care fac acest lucru. De aceea, elevii mătăsăreni pot fi fericiţi că
au găsit un sprijin sigur în domnul profesor. Tot ce le rămâne de făcut este să
fie perseverenţi în lupta lor, să nu se mulţumească numai cu atât, să intervină
exigenţa de sine asupra creaţiei pentru şlefuirea cuvântul, să nu uite îndemnul
lui Bolintineanu : „Hâtez – vous, lentement et perdu courage. Mille fois sous
le metirer remattez votre ouvrage!”. „ Căci nu e datorie mai vrednică de a fi
îndeplinită şi nu e osteneală mai de folos decât să facem părtaşi pe cei mai tineri
la bunurile sufleteşti, să-i facem părtaşi pe cei mai tineri la bucuriile sufleteşti,
să-i facem părtaşi la averea de cuget şi simţiri închisă şi păstrată cu sfântă grijă!”
La fel, în vorbele noastre „să fie mai multă expresie a simţirii decât descriere”.Vă
mulţumesc!
Alin Dobromirescu,membru fondator al fundaţiei şi redactor şef
adjunct al revistei „Murmurul Jilţului” „Nu-i ambiţie măruntă să vrei să intri
în sufletul oamenilor”, spunea Flaubert. Bine,bine,dar vă veţi întreba :”pentru
ce ne trebuie nouă să intrăm în sufletul oamenilor ?”. Îmi aduc aminte că legea
convieţuirii este … comunicarea.
Bunăoară, mi-am dat seama că deasupra tuturor gloriilor efemere,
deasupra tuturor patimilor noastre omeneşti, un singur punct rămâne valabil,
neclintit, singura dreaptă de sprijin :actul creator. Vechea Heladă a pierit de mult
însă geniul şi creaţia lui Homer, Eschil, Platon sau Eminescu au supravieţuit
tuturor naufragiilor şi va supravieţui mereu.
Acum, n-aş vrea să fiu greşit înţeles. Fără îndoială, nu ne putem noi ridica
la înălţimea celor de mai sus, dar suntem oameni şi tocmai pentru acest lucru
încercăm să devenim utili reverberaţiilor spiritului nostru.
Nu-i uşor să zămisleşti ceva trainic, o carte, mărturie despre trăiri intime şi
dorinţa „de a te înălţa prin tăceri”. Nu-i uşor să ţii fruntea sus şi pieptul înainte pe
baricadă. Şi tocmai pentru că nu-i este uşor, toate acestea au trebuit să se facă prin
intermediul Fundaţiei „Murmurul Jilţului „, fundaţia - culturală ce prilejuieşte
astăzi împlinirea unui an de înfiinţare.
„Un grup de elevi însufleţiţi de talent, sprijiniţi de profesori, în principal de
prof. Dădălău Dumitru, au organizat realul, logodindu-l cu sacralitatea, înfiinţând
fundaţia „Murmurul Jilţului”.
Aşa grăia doctorul şi scriitorul Doru V. Florescu despre „noi”. Dar aceşti
„Noi” nu s-au mulţumit numai cu atât. Au proces spre mai mult, au asistat spre
mai sus – o antologie de versuri - FEREASTRA SUFLETULUI,care iată este
lansată azi. Şi mă văd iarăşi obligat a-l cita pe Doru V Florescu :”Fundaţia
Murmurul Jilţului, simţind importanţa şi căldura sufletească a dat undă verde
apariţiei acestei cărţi„
Ca urmare, ne-am adunat aici pentru a cinsti sudoarea de suflet şi fiorul
ce s-a infiltrat în patosul creaţiei celor ce publică în această analogie. Şi dacă
42
fundaţia împlineşte un an, timp în care a ieşit la rampă prin mai multe acte de
cultură, dovadă şi cel de azi merită, fără îndoială, să-i fim mereu alături şi s-o
sprijinim în continuarea nobilelor scopuri ce o animă. Nu pot să nu-mi aduc
aminte de o vorbă înţeleaptă :”Reintraţi în voi înşivă, acolo veţi găsi bogăţia „.
Asta pentru că, dacă privim în „Fereastra Sufletului” observăm că aceşti
tineri au reintrat în lăuntrul lor, au descoperit comoara, i-au şters praful şi i-au dat
strălucirea de care au fost în stare. Ce minune!
Iar dacă vremurile sunt aşa cum sunt şi noi am reuşit să fim aşa cum
suntem, cu siguranţă că şi de azi înainte vom fi tot aşa şi chiar mai mult decât
atât. Privind în FEREASTRA SUFLETULUI, fiecăruia dintre noi, vom vedea
minunea.Încrezător în forţa căldurii sufleteşti ce „iradiază” din această analogie,
închei pătrunzându-l pe Nicolae Diaconu: „Poezia începe de la Mătăsari …”
Permiteţi-mi să dau cuvântul fratelui meu, profesorul Ion Gr. Dădălău,
fost director al acestui grup şcolar de la proiectare sa până în prezent, cu care
am zămislit şi această fundaţie. „La un an,Fundaţia „Murmurul Jilţului” a reuşit
să editeze cinci numere de revistă şi o carte. Această carte nu este produsul
întâmplător al unui moment festiv ci gândesc că reprezintă o expresie constantă
şi continuă a creativităţii copiilor din unitatea noastră, îndrumaţi de un talentat
şi priceput profesor. Acest tip de creativitate ţintuieşte îmbogăţirea şi înnobilarea
expresiei scrise, valoarea limbii române în poezii care nu sunt numai naive
încercări literare dar şi documente psiho – artistice ale vârstei, semne ale unei
vocaţii din care se vor naşte poate viitorii scriitori de mâine. Literatura copiilor şi
adolescenţilor se deosebeşte de cea scrisă de maturi având un limbaj, un univers
propriu de simţire şi trăiri, generează şi o mitologie specifică forţei de cunoaştere
şi exprimare bine marcate şi dependente de dezvoltarea biopsihică a vârstei,
specificul creaţiilor voastre este legat de prospeţimea şi autenticitatea trăirii,
de acea stare de încărcare şi mişcare cu care voi întâmpinaţi marile taine ale
naturii şi existenţei, de aceea naivitatea care v-ajută să rezolvaţi toate problemele
timpului şi spaţiului, să circulaţi fără oprelişti prin variate şi adesea exprese
locuri. Dacă aceste încercări literare mai au şi scăpări, ele se datorează frăgezimii
şi plasticităţii minţii. Azi, prin această carte, învăţăceii Grupului Şcolar Minier
din Mătăsari ne arată că sunt ucenici la meşteşugul strânsului de stele şi flori din
gând şi din suflet.
E un merit al profesorului Dumitru Dădălău care s-a gândit să tipărească
această carte,dar şi mai meritoriu este că cititorii socotesc faptul că el ne-a oferit
aceste crâmpeie de poezie neprelucrate, adică aşa cum le-au scris copiii fără să
simţim în vreun vers sau cuvânt ajutorul condeiului didactic, corectare ca pe caiete
de şcoală a creionului roşu al dascălului de română. În felul acesta, ingenuităţile,
stângăciile capătă ele înseşi, ca orice produs sincer şi autentic, valoarea emoţională.
Aş dori să vă spun că timpul vostru este un timp de mari misiuni, pe toate planurile
vieţii. De aceea, vă doresc să trăiţi totul cu pasiune încât destinul vostru să fie ca
43
lumina care să despice obscurităţile lumii. Să deveniţi altceva, conştiinţa misiunii
voastre, să înghiţiţi timpul pentru ca în fiecare moment viaţa voastră să fie un
început, o culme şi un amurg, viziunile să fie invadate de strălucire şi să aveţi
sete de absolut, de realizare integrală. Focul lăuntric să vă fie obsesia voastră şi
pe el să vă înălţaţi ca pe aripi. Fie ca drumul vostru să fie un tremur contagios, ca
o boală sau ca focul. Şi el să prindă pe această lume umbre, să cuceriţi luminile
ascunse de întunericul lumii şi al vostru. Aşa să vă ajute Dumnezeu!
Dumitru Dădălău: După ce au vorbit membri fondatori ai fundaţiei daţi-
mi voie să-l invit la microfon pe poetul Ion Popescu. „Mărturisesc, cu mâna pe
inimă, şi-o şi pun, că, realmente, noi, scriitorii din Gorj şi din România, ne aflăm
în mijlocul unor oameni care şi-au deschis „ferestrele sufletului”către noi, noi
zicem, lumea literelor române care vine de foarte demult, ştim foarte bine că, din
cele mai îndepărtate timpuri, în acele lumi mitologice există un mit. Despre acest
mit al cărţii aţi învăţat voi la şcoală în poezia „Testament” a lui Arghezi, iată, că
acest mit al cărţii funcţionează şi astăzi, cu aceiaşi vigoare în cadrul aceleiaşi
rigori de construcţie a unei lumi vizionare. Vreau să spun că Andrei Pleşu, într-o
carte fundamentală „Limba păsărilor” zice că „elementul fundamental care-l
scoate pe om din lumea misterelor este poezia, nu filosofia”. Platon, când a scris
cărţile, nu ştiu dacă el a gândit că face pură filozofie. El transmite nişte mituri
preluate din foarte multe milenii – vreo zece – din urmă: - mitul androginului,
al sufletului, al zborului etc. Deci, iată, Platon, de fapt, prelua poezia lumii din
spatele său şi trecând-o prin filtrul gândirii sale s-a întâmplat să facă şi filozofie.
Dar el a gândit şi locuit în lumea sa poetică. Martin Heidegger chiar aşa spune:
„Rostul poeziei,mai ales în vremuri de sărăcie ca ale noastre, în care suntem noi
acum, de vreo 6-7 ani, sau 60-70 ani este să asigure omului să treacă cu bine prin
acest lung exerciţiu de supravieţuire istorică. Nu întămplător iată un alt mare
român, dar care locuieşte în Basarabia, academicianul Mihai Cimpoi zicea că n-a
fost deloc întâmplător faptul că cel mai mare gânditor al culturii şi civilizaţiei
româneşti a fost un poet – Mihai Eminescu. Şi atunci, Mihai Cimpoi a lansat o
sintagmă care a câştigat teren fulgerător, care să definească fiinţa naţiunii române
şi a zis: „românul este un homo eminescianus”. În această carte, credeţi-mă, se
află aceşti viitori oameni între Eminescu şi cel puţin 2-3 dintre ei vor prinde
auctorial, adică îşi vor vedea numele adunat pe o carte numai a lor. L-am chemat
în dreapta mea pe C. Bălescu, nu întâmplător. În ultimul număr al „României
literare” Constanţa Buzea, care este un adevărat cerber al tinerelor talente, i-a dat
un răspuns mai mult decât promiţător. Asta înseamnă că a trecut de acest cerber.
Urmează cu ajutorul meu şi al editurii „Alexandru Ştefulescu”să-şi vadă
numele adunat pe-o carte. Eu vă felicit din toată inima pentru faptul de cultură şi
civilizaţie spirituală românească de a vă fi adunat astăzi, aici, în numele poeziei.
Închei cu un poem, scris aici, la masă, pentru dumneavoastră.

44
 „Fereastra sufletului
Iată ce peisaj cu umbre ce-au prins grai
Cu oameni dintr-o lume învăţată
din ce în ce cu drumul înspre zei
Poeţii ce-au trăit drum fără pată
Cei ce se află azi, se - agaţă scai
De Dumnezeu, să-i ierte că vreodată
peste făpturi de scris aşează strai
zăresc. De ce rostesc? Cuvânt şi piatră
înlănţuiesc în sacrul evantai al limbii -
poezia ca o vatră
de noi seminţe, ce vor prinde grai”. Vă mulţumesc!
Dumitru Dădălău: L-aţi ascultat pe profesorul şi pe viitorul doctor în
filologie, Ion Popescu. Cu permisiunea dumneavoastră, rog pe Nicolae Diaconu,
membru al Uniunii Scriitorilor, directorul Editurii „Constantin Brâncuşi”,
să ne spună câteva cuvinte. Eu nu sunt un vorbitor atât de bun ca dumneavoastră
cei din sală şi, nici atât de bun ca viitorul doctor în filologie, Popescu care, fără
îndoială, se va lăsa de poezie dacă se apucă de doctorat. Eu, de asta nu m-am
apucat de doctorat, ceea ce nu înseamnă că nu m-am lăsat de poezie. Lucrurile
grele de aici încolo se ivesc. Este uşor să faci poezie la vârsta de 15 ani şi chiar
până la 25 să zicem. Apoi încep greutăţile…
Un francez spunea bunăoară că venim atât de târziu încât nu ne mai rămâne
decât să scriem bine, iar a scrie bine este extrem de greu. Ceea ce este în această
carte sunt o sumă de posibilităţi. Mie personal, mi-au plăcut în mod deosebit
picturile copiilor, pentru că desenul la această vârstă este un mod de exprimare
mai la îndemâna mâinii copilului decât poezia. Mâna se exersează mult mai din
vreme la desen decât la scris. Şi acest lucru se vede din carte. Sunt câteva desene
ieşite din comun şi îmi pare rău că autorii desenelor nu sunt menţionaţi cum sunt
bunăoară poeţii. Fără îndoială că, între autorii din această carte se pot deja vedea
câteva voci cu o anume particularitate deci care încep să se distingă să aibă tonul
lor. Rămâne în sarcina lor de partid – ca să zicem aşa – să evolueze, iar pentru
a evolua au nevoie de multă, multă lectură. Adică, de a intra în librărie şi în
biblioteci. Pentru că, poezia, în afară de talent, presupune o extraordinară trudă cu
cititul celorlalţi – pentru că, numai în acest fel un poet reuşeşte să se deosebească
de ceilalţi. Adică, citindu-i şi cunoscându-i foarte bine. Nu este destul să ai talent.
De altfel, un poet – cunoscut – Nichita Stănescu – spunea că în literatura română
nu mai este destul să ai talent pentru a fi ceva şi trebuie să ai neapărat geniu. Mai
dau un citat - pentru că îmi plac citatele – un critic literar Dimitrie Caracostea
care a scris el însuşi poezie în tinereţe, spunea: „Când mi-am dat seama însumi
că nu am geniu, am renunţat să am talent”. Deci, iată că lucrurile sunt complicate
şi rămâne pentru fiecare în parte dintre autori să alegă în viitor când anume vine
45
clipa, fie să renunţe, fie să continue. Sigur, în acest moment putem spune că în
versurile fiecărui poet de aici există, precum în raniţa fiecărui soldat – bastonul de
mareşal, există şansa de a deveni poet naţional. Pentru că un poet care nu doreşte
să devină naţional înseamnă că nu are de ce să scrie. Deci, trebuie îndrăznit foarte
mult şi de aceea spunem, mai devreme, că lucrurile sunt complicate. Eu doresc
poeţilor din această carte să treacă toate pragurile şi să se impună în literatura
română.
Dumitru Dădălău: Îl rugăm, să ia cuvântul pe cel care ne-a ţinut toată
vara cu urechea la Radio Craiova –poetul Spiridon Popescu: Stimaţi copii,
profesori şi primari. De aproximativ o oră de când am primit această carte, nu fac
altceva decât mă uit continuu pe această fereastră. Şi ce văd, îmi umple sufletul
de bucurie. Eu însumi, acum câţiva ani, am scos o carte care se intitula „21 grame
de suflet”. Poate aţi auzit şi dumneavoastră că în urma unor lungi cercetări făcute
de un savant suedez s-a ajuns la concluzia că sufletul omenesc are 21 de grame.
Cred că dacă aş fi cunoscut pe autorul acestei antologii, Dumitru Dădălău, pe
poeţii acestei antologii, înainte de a scoate eu propria-mi carte, pur şi simplu nu
i-aş mai fi dat acest titlu, pentru că atât profesorul Dumitru Dădălău cât şi copiii
care semnează aceste versuri, cu siguranţă contrazic teoria acestui savant. Cu
siguranţă sufletele domniilor lor sunt mai grele. Brâncuşi avea o vorbă „să nu
uităm niciodată să fim copii”.Cred că prietenul nostru, Dumitru Dădălău dacă
ar fi uitat acest aforism al lui Brâncuşi nu ar fi scos această carte. Îi mulţumesc
în numele dumneavoastră şi vă fac o propunere : haideţi ca de acum înainte
profesorul Dumitru Dădălău să nu-i mai spunem Dumitru Dădălău,ci Aron
Pumnul sau Domnul Trandafir. Am pregătit pentru dumneavoastră un poem în
proză care se numeşte: „Dialog genial”.
Fără îndoială, cei mai mari poeţi sunt copiii. Ei, în naivitatea lor, pot crea
versuri de o plasticitate surprinzătoare pe care noi maturii nu mai suntem în stare
s-o prindem. Cu puţin timp în urmă, mi-a atras atenţia o discuţie dintre un puşti
de 4-5 anişori şi tatăl său. La un moment dat puştiul întrebă: „Tati, dacă mâncăm
ceapă verde, în burţile noastre se face primăvară ? Mărturisesc, pentru prima dată
în viaţă că mi-a fost ruşine că, din când în când mai fac şi eu pe stihuitorul. Nici
Eminescu, nici Blaga, nici Nichita, cu toată genialitatea lor, n-au reuşit să mă facă
să mă simt atât de neînsemnat ca puştiul despre care vorbesc. De aceea, aş dori
ca acest dialog să ajungă la cât mai multe urechi. Vor pricepe, poate, în cele din
urmă şi unii dintre confraţii noştri că nu munţii de maculatură dau măreţia unui
poet ci caratele din versurile sale. Tocmai când ne batem cu pumnii în piept că
avem 7-8cărţi şi suntem cineva, iată că poate apărea aşa din senin, un puştiulică
din acesta care ni le anulează pe toate doar prin 2-3 versuri de geniu”.
Spiridon Popescu recită poeziile: Doamne dacă îmi eşti prieten…

46
 „Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii,
Să-mi ia calul, nu părinţii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,

N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,

Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,

Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare

Dă-i în scris poruncă morţii,

Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul.

Raport

Domnule ministru, general de-armată,

ştiu că sunteţi tare şi puteţi
luaţi măsuri şi terminaţi odată
cu slinoşii ăştia de poeţi.
Ei încurcă treburile-n ţară,
Ei ni-i pun în cap pe-nfometaţi
Dumnezeul mamei lor, de-o vară
Tot vă spun că trebuie legaţi.
Dacă nici acuma nu mă luaţi în seamă,
Jur, pe gradul meu de „plotoner”
Nu mai am nici jenă, nici bun simţ, nici teamă:
Fac ceva ce pute pe-acest minister.
Vă mulţumesc!

47
 Adrian Frăţilă : Nu am să vă spun cât de mult am fost impresionat de
obiectul care face ca această adunare impresionantă să fie posibilă pentru că,
despre această antologie v-am spus câteva cuvinte chiar în interiorul ei.
Ceea ce m-a impresionat pe mine acum este o uluitoare procesiune în care
minţile şi sufletele de referinţă din localităţile acestei zone au organizat un fel de
sfântă procesiune pe un loc pe care eu îl denumesc în acest moment „Jerusalim
al României”. Acest Jerusalim al României se numeşte acum Mătăsari. Vă
mulţumesc că îmi daţi prilejul să remarc că, în ultimii 8 ani, la nici o întâlnire
culturală nu am găsit un asemenea flux de interes în care oamenii de toate vârstele
să ne susţină cu prezenţa şi cu sufletele lor. Vă mulţumesc!
Dumitru Dădălău: Vă prezentăm în continuare pe câţiva dintre
creatorii noştri, Cornel Bălescu: cred că emoţia nu-mi permite decât să-mi
exprim mulţumirea pentru că v-aţi deschis „Fereastra Sufletului” faţă de noi. Vă
mulţumesc!
Curgere

Alunecă norii pe cerul senin,

Apa curge nemişcată la vale,
Gândul îmi stă în vârf de destin,
Frunzele zboară fără de curs ….
Soarele moare la fel de agale
Spre goluri pierdute în cer nepătruns

Se zbate în zarea-nroşită de vreme

Fiorul dintâi, măreţe de ape
Şi gândul se duce cu ele alene
Pe creste de timp de trup se desparte…
Şi liniştea mării curge şi ea
Ca aura lunii în cer de minune;
Se duce să doarmă în inima mea
Abis de petale fără de nume…

Cornel Bălescu

Dor astral

Seara târziu…gândul mi-e alb

Cum albă-i şi firea
Nici freamăt afară
Doar focul din sobă-n cămară
În colţul de odaie
48
Umbre de văpaie
În noapte, afară
Lumină clară
Din bolta siderală
În vatră mocneşte
Bătrânul tăciune
Din cer ne priveşte
Eterna genune…
Se cuibăresc în mine
Convingeri că mâine,
Izbit de real
Voi duce dorul
Dorului astral.
Elena Ghiţan

Paşaport de poet

Sunt ferecate porţile la vamă

şi-i atât de multă lume
încât nu ştiu cum să vă spun.
Ei vin în şir, negri şi verzi
şi bat la fereastra ovală,
din spatele perdelei
un înger călare pe-un inorog
răspunde,
cu glasul boem şi
un crin atârnat în coama-i pală:
„- Plouă infernal –
şi ce dacă firele de iarbă, încălzite-ncet,
îşi desfăşoară rotirea printre arbori,
şi ce dacă !
Eu am Paşaport de Poet…

Alin Dobromirescu

Pretutindeni

Am presărat iubirea mea în flori de tei

În păr să-ţi cadă
Vreau ca atunci când pleci să-mi iei
Inima toată
49
 Am presărat iubirea mea în soare
Să o culegi.
Şi dacă pleci în zi de sărbătoare
Buchet s-o legi
Am presărat iubirea mea la toţi
Să o poţi lua
Orinde vei pleca să îţi şoptească
Nu mă uita.

Degeaba eu am presărat iubire

Că n-ai văzut-o
În van te-am îndreptat spre fericire
Căci tu n-ai vrut-o.

Să nu culegi iubirea mea din stele!

Să n-o săruţi!
Dar cel puţin de vei privi cândva la ele
Să nu mă uiţi!

Fuiorea Anca

Dumitru Dădălău: Iat-o şi pe eleva Alexandra Gorun, clasa a IV, a B.

Dimineaţă de vară

Limpezi ca oglinda
Tremurând se scurg
Lacrimi mari de ploaie
De pe frunzele de nuc.

Legănându-şi cupele
În răcoarea dimineţii
În poiană, florile
Îşi reiau farmecul vieţii.

Gâzele şi fluturaşii
Se trezesc în zori de zi
Şi-şi aşteaptă copilaşii
Să alerge pe câmpii.

50
 Şi acum să ascultăm grupul vocal şi să urmărim dansurile populare de la
şcoala generală, instruite de doamna profesoară, Ceauşescu Zizi.
Spiridon Popescu: „Nu l-aţi mai văzut de mult pe Adrian Păunescu”.
Ion Popescu citeşte poezia “Rondelul cuvintelor” a Luminiţei
Dădălău.
Rondelul cuvintelor

Când Dumnezeu ţi-a dat cuvântul

Ce mult-prea bunul a greşit
Căci tu-vicleanul iscusit
Ascuns-ai sub cuvinte- gândul.

Şi-acum se năruie prea Sfântul

De câte toate ai rostit
Când Dumnezeu ţi-a dat cuvântul
Ce mult prea bunul a greşit…

Şi iar se clatină pământul

De- atâta scris, pârât, vorbit
Din bine – rău ai plămădit
Ţi-a hărăzit să semeni vântul
Când Dumnezeu ţi-a dat cuvântul…

Dumitru Dădălău: Şi acum, să vedem dansurile moderne pregătite de

doamna ingineră Pădureţ Carmen.
Peotul Purdescu Constantin citeşte una din creaţiile sale:

Sărbătorind azi un an de la fundaţie

Murmurul Jilţului e şi ea o revistă de reputaţie,
Marea sărbătoare pentru noi e mândria
Oferindu-ne azi o mare bucurie-

Revista pentru elevi este un îndreptar

Pentru viitor spre cursul universitar,-
Actul de constituire şi prin accept
Dorinţa elevilor dovedind respect.

E oglinda minerilor din Mătăsari

Care va străluci peste zeci de ani-
Văzând urmaşii că unii au construit
În ani de glorie, un trai mai fericit-
51
 În pace şi înţelegere să trăim
Azi cu toţii, Fundaţiei succes să-i dorim
„Murmurul” e o revistă de lumină-,
Pentru Jilţuri ce la un loc se adună.

Curgând spre Dragoteşti paşnic şi liniştit

Unind gândurile celor din minerit
Pentru grupul şcolar industrial minier
Este un organ de conducere suprem.

Ales ca organ pentru administrare

Cum e scris în legea de organizare-
Care sunt în conducerea Fundaţiei
Vor veghea pentru reuşita revistei-.

Cum printre rânduri revista s-a scris

Să avem gândul îndreptat spre ceruri sus
Solicitând să apară trimestrial
Revista „Murmurul Jilţului” din Mătăsari

Este sub o revelaţie divină

Apărută ca o rază de lumină
Revista Grupului Şcolar Industrial
O fală a elevilor din Mătăsari.

La apariţia căreia s-au străduit

Profesori, elevi şi oameni din minerit,
Scriind în paginile ei pe hârtie
Documente, obiceiuri, proză şi poezie.

Astăzi să ne despărţim cu gânduri curate

Dorind la toţi fondatorii sănătate
Ducând flacăra olimpică peste ani
Marea operă apărută în Mătăsari.

Spiridon Popescu: „Dragi elevi, vreau să vă spun câteva vorbe. La acest

curs vă dau voie să faceţi gălăgie pentru că eu, spre deosebire de prietenul meu,
profesorul Isoscel, sunt mai îngăduitor. Pentru că suntem la o sărbătoare a poeziei
şi a poeţilor o să vă recit două poeme foarte scurte. Unul se intitulează :

52
 Apelul bătrânului naturalist

Oameni buni,
Să facem ceva pentru ocrotirea poeţilor!...
Dacă dispar
Echilibrul ecologic se surpă-
Ei sunt
Singurele insecte din lume
Care se pricep să facă polenizarea îngerilor.

Eseu despre glorie

Înainte de a i se împodobi fruntea cu lauri

poetul este urcat pe eşafod
să poată vedea – mai bine măreţia evenimentului
Apoi,
după ce festivitatea de împodobire a luat sfârşit
e coborât
şi condus, cu mii de aplauze,
spre groapa comună.

Şi pentru că am o stimă deosebită faţă de dăscălimea română, aceşti

dascăli minunaţi care au reuşit de-a lungul veacurilor să ţină aprinsă făclia satelor
şi oraşelor româneşti, am să închei cu un omagiu dedicat dascălilor noştri:

De mă vedeţi acum ieşind la tablă

Cu inima în mână-n loc de cridă
Nu mă luaţi drept pruncul fără vârstă
Numit să fac un trunchi de piramidă.
Azi m-a adus aici un dor fierbinte
Să-nalţ un imn din suflet celor care
M-au învăţat în limba Mioriţei
Cum s-aprind pe cer cuvântul Soare.
Vă mulţumesc şi vă asigur că nu ştiu cum am fost noi faţă de dumneavoastră
dar noi plecăm la Târgu –Jiu cu marea bucurie că dumneavoastră pentru noi aţi
fost nişte oameni minunaţi.
Dumitru Dădălău : Cu aceasta încheiem festivitatea noastră, vă mulţumim
din suflet tuturor invitaţilor noştri şi vă aşteptăm cu drag şi voie bună să veniţi în
Mătăsari de câte ori vă pofteşte inima.
Fundaţia „Murmurul Jilţului” vă aşteaptă!
53
 FUNDAŢIA „MURMURUL JILŢULUI”, UN AN
DE LA EXISTENŢĂ
După un an de funcţionare, Fundaţia „Murmurul Jilţului”, de la Liceul
Industrial Minier Mătăsari, şi-a făcut bilanţul. Într-un mod frumos, aproape toată
suflarea intelectuală de pe Valea Jilţurilor fiind prezentată: primari, directori de
şcoli, dascăli, reprezentanţi ai conducerilor exploatărilor miniere din zonă, ai
altor întreprinderi, elevi, şcolari etc. a fost o sărbătoare sufletească şi spirituală,
cu scriitori invitaţi care-au şi vorbit la microfon (Nicolae Diaconu, Adrian
Frăţilă, Ion Popescu, Spiridon Popescu ), cu recitări, cu grupuri vocale şi corale
şi folclorice, cu dansuri populare şi din cele moderne, cu glume şi schimburi
de replici inteligente între invitaţii de onoare. Ne-am reţinut câteva nume graţie
cărora, într-o instituţie de învăţământ preuniversitar gorjean, a fost posibilă o
asemenea desfăşurare de forţe, o asemenea reuniune festivă în jurul artelor (s-a
vernisat expoziţia de pictură „Vis şi realitate”) şi al poeziei (cenaclul „Scorpion”)
a scos în faţă câteva talente eseistice şi lirice: Elena Ghiţan, Alin Dobromirescu,
Anca Fuiorea, Cornel Bălescu). Este vorba de inimoşii şi entuziaştii profesori Ion
Gr. Dădălău şi Dumitru Dădălău, de profesoara Floarea Dădălău, de contabila
Eugenia Bărbăcioru,cărora li s-au alăturat cu încredere în actul cultural - artistic
Carmen Pădureţ, Nicolae Dădălău, Zizi Ceauşescu etc.
Cu prilejul acestei „numărători a bobocilor”, s-a lansat antologia lirică
„Fereastra sufletului”, prefaţată de Nicolae Dragoş şi salutată cu generozitate de
Viorel Gârbaciu, Nicolae Diaconu, Adrian Frăţilă, şi Ion Popescu, precum şi de
Octavian Vede, cel care a tipărit-o.
Fundaţia a fost sponsorizată de EMC Jilţ, Sindicatul EM Dragoteşti,
Banca Populară Mătăsari. În urma „contorizării”a rezultat că, în 365 de zile de
activitate Fundaţia „Murmurul Jilţului” a editat 5 numere din revista cu acelaşi
nume, a chemat în mijlocul copiilor numeroşi scriitori, a asigurat un microclimat
favorabil creaţiei, a izbutit să înscrie unitatea şcolară într-un circuit de valori
invulnerabile, a demonstrat că optimismul şi patriotismul n-au dispărut din
România, a insuflat adolescenţilor curaj de a trăi şi de a munci, credinţă în viitor.
Însăşi concluzia noastră de reporter, devenit în ultima vreme extrem de sceptic,
este că asemenea fundaţii – la fel de explozivă şi impetuoasă s-a dovedit Fundaţia
„Gheorghe Magheru” condusă de profesorul Dumitru Bunoiu – îşi au rostul lor
bine definit şi ideal ar fi ca în fiecare liceu şi şcoală generală să se înfiinţeze
asemenea organisme.
Ion Popescu,
Gorjeanul, nr.2309, vineri,
20 februarie, 1998

54
 ULTIMA ORĂ
În ziua de 13 februarie anul curent am avut norocul să fiu invitat la
aniversarea unui an de la constituirea Fundaţiei Culturale Ştiinţifice „Murmurul
Jilţului” din Mătăsari.
Manifestarea sărbătorească şi de ţinută intelectuală a avut punct de
vârf lansarea antologiei lirice „Fereastra Sufletului” a poeţilor – elevi din zona
Mătăsari, îngrijită de prof. Dumitru Dădălău. Despre această manifestare de
suflet şi trăire, precum şi o cronică a volumului „Fereastra Sufletului”, puteţi
citi în numărul viitor al „Ager”, „Sincere Felicitări!” sunt încheierea – concluzie
despre o manifestare cu valenţe pe viitor.

Al. Doru Şerban,

Ager nr. 68/1998

FUNDAŢIA CULTURAL – ŞTIINŢIFICĂ „

MURMURUL JILŢULUI” ŞI-A SĂRBĂTORIT
PRIMUL AN DE IZBÂNZI
Recent, la Mătăsari, Fundaţia cultural - ştiinţifică „Murmurul Jilţului” a
sărbătorit un an de activitate.
Înfiinţată la 17 februarie 1997, Fundaţia a avut printre membrii iniţiatori
pe profesorii Dumitru,Floarea şi Ion Dădălău, precum şi pe elevii lor Elena
Ghiţan, Alin Dobromirescu şi Bebe Ciutureanu, Eugenia Bărbăcioru etc.
Actualmente cei peste 300 de membri ai Fundaţiei îşi desfăşoară activitatea
în secţiunile :matematică – informatică (prof. îndrumător Floarea Dădălău); grup
vocal, dansuri populare, gimnastică (prof. îndrumător Zizi Ceauşescu); teatru
(prof. îndrumător Luminiţa Dădălău); cenaclu „Scorpion” (prof. îndrumător
Dumitru Dădălău ).
Glasul activităţilor, preocupărilor şi pasiunilor elevilor din Mătăsari se
numeşte „Murmurul Jilţului”, una dintre revistele şcolare apreciate în cadrul
Taberei Naţionale a revistelor şcolare organizată de Ministerul Educaţiei la Ciric
– Iaşi în vara anului 1997. În paginile revistei ( din care deja au apărut cinci
numere ) au publicat personalităţi din diferite domenii de activitate, dar câştigul
cel mare îl constituie priceperea, dusă până la rangul de cercetare ori de creaţie,
cu care scriu elevii din zonă. La Mătăsari – Gorj, „Murmurul Jilţului” a devenit
un Glas distinct, cu ECOU peste timp.
Al. Doru Şerban,
Ager, 69/1998
55
 LA MĂTĂSARI
ZILELE LICEULUI ŞI SĂRBĂTOAREA
„FIILOR JILŢULUI”

În perioada 15-23 oct. a.c., comunitatea mătasăreană organizează pentru

a doua oară consecutiv „Zilele liceului” şi sărbătorirea “ Fiilor Jilţului”. Ne-am
deplasat special în această localitate pentru a cunoaşte de la sursă directă ce se
prefigurează a se întâmpla într-un viitor apropiat. Cel care ne-a oferit informaţiile
de rigoare este profesorul Dumitru Dădălău, de data aceasta în calitate dublă,de
director al Grupului Şcolar Tehnologic Mătăsari şi de preşedinte al Fundaţiei „
Murmurul Jilţului”.
“ Sunt bucuros să informez conjudeţenii mei că această acţiune de suflet
care se va derula nu peste mult timp la Mătăsari este organizată cu prilejul
sărbătoririi a 15 ani de la darea în folosinţă a complexului şcolar în care ne
desfăşurăm activitatea şi a 19 ani de când funcţionează pe Valea Jilţului această
citadelă a învăţământului liceal din Gorj. Ca şi anul trecut, vom fi fericiţi să
avem în mijlocul nostru pe conducătorii administrativi şi parlamentarii de Gorj,
pe toţi cei cărora de-a lungul anilor soarta le-a hărăzit să fie departe de cei dragi.
Împreună cu Liga “ Fiii Jilţului”,cu Consiliul comunal şi Primăria din Mătăsari,
şi cu sprijinul Prefecturii si Consiliului Judeţean Gorj, a Inspectoratului Şcolar şi
Inspectoratul pentru Cultură, vom desfăşura un complex de manifestări cultural-
artistice şi sportive la care toţi cei ce s-au născut pe aceste văi să participe cu drag
şi voie bună, să se simtă bine aşa cum îi place românului la sărbătoare.
În acest scop vor fi organizate sesiuni de referate şi comunicări ale cadrelor
didactice şi elevilor, simpozioane şi mese.rotunde, întâlniri cu autori de carte,
lansări de reviste apărute pe plan local şi judeţean. spectacole cultural-artistice
prezentate de ansamblurile “ Doina Gorjului” din Tg.-Jiu şi “ Maria Apostol” al
Şcolii Populare de Artă. Încă de la începutul acestei toamne, cadrele didactice şi
elevii au intrat într-o pregătire continuă, pentru a prezenta celor dragi programe
frumoase, atractive, să-i facă pe toţi să uite măcar pentru o clipă de necazurile
vieţii. In acelaşi timp, vom organiza campionatele de fotbal, dotate cu cupa “
Fiii Jilţului” atât pentru satele Mătăsari, Brădet, Croici şi Runcurel, cât şi pentru
elevii de la clasele de liceu, şcoală profesională şi ucenici. Vom organiza crosul
tinerilor mătăsăreni, iar în seara zilei de 23 octombrie vom face o retragere cu
torţe, un foc al prieteniei, un carnaval al tineretului. Va fi practic o noapte de
pomină, în care vom sărbători pe cei care împlinesc vârsta de 18 ani, precum şi
pe bobocii care vin pentru prima dată în liceul nostru. Cu ajutorul formaţiei de
muzică uşoară “ Compact”-, condusă de domnul Gigi Geamănu, vom organiza
hore populare şi discotecă în aer liber pentru tineret. La toate aceste acţiuni vor

56
fi alături de noi toate conducerile unităţilor economice din zonă, în frunte cu
domnul director, ing. Constantin Predoiu, precum şi toţi liderii de sindicat, care
ne vor sprijini material, aşa cum au făcut-o de fiecare dată.
Facem un apel de suflet către toţi prietenii noştri să fie alături de noi la
această grandioasă sărbătoare a Fiilor Jilţului”.

Ion POPESCU,
Gorjeanul, 1998

MISS BOBOC ‘98

31 octombrie 1998. Cu ocazia marii sărbători a fiilor Jilţului a avut loc,
pe lângă alte programe deosebite desfăşurate în acea zi şi un concurs de Miss -
program ce se desfăşoară-n fiecare an şi pe care l-am urmărit, dar de data aceasta
s-a desfăşurat într-un cadru mai deosebit.
Organizat de clasele de liceu, XII A şi XII B, având ca prezentatori pe
Popescu Sorin şi Giontu Mariana de la XII B, un juriu format din câte 3 elevi de
la cele două clase şi cu sprijinul moral al domnului profesor Dumitru Dădălău,
s-a desfăşurat o seară minunată, ceva la care nu ne aşteptam, cu toate că suntem
condamnaţi că visăm prea mult, dar pe tărâmul viselor noastre nu ne apăruse
aşa cum a fost, deosebit de frumoasă, cu amintiri de neuitat şi în acelaşi timp de
neînlocuit şi pe care toţi participanţii sunt sigur că n-o vor da uitării, căci astfel
de clipe nu se repetă, ci sunt asemenea unui râu curgător, ce-şi urmează de-o viaţă
cursul său, şi niciodată nu va reuşi să curgă invers.
Timp de o oră şi jumate, cele 17 concurente de la Balul Bobocilor au
fost supuse unor probe de prezentare, cultură generală, surprize, dans, seducţie.
Toate concurentele au fost, fiecare in felul său foarte drăguţe, ceea ce a pus juriul
în dificultate. Dar datorită probelor destul de severe şi în acelaşi timp foarte
distractive, juriul a deliberat. Tucă Otilia, IX A, ultima concurentă, a reuşit să
deţină locul I primind şi titlul de Miss Boboc ‘98. Are16 ani, născută în zodia
Balanţa, 1,64înâlţime,54 kg. îi place lectura, dansul, muzica, băieţii deştepţi
şi frumoşi. Următoarele locuri au fost ocupate de: Popescu Elena şi Stăniloiu
Cristina de la aceeaşi clasă.
Miss Boboc 1998 a fost doar o parte din programul zilei de 31 octombrie
1998, în care parcă şi Dumnezeu a ţinut cu noi, fiindu-ne alături, pregătindu-ne
o seară în care minunatul foc al prieteniei, jocul cu torţe, avea alături de el, acele
stele splendide care ne-au ţinut companie de-a lungul serii şi strălucind parcă mai
frumos ca altădată. A fost o zi frumoasă, deosebită, zi ce ar trebui să rămână-n
sufletul fiecărui fiu al Jilţului ca o zi de mare sărbătoare, a fost “o noapte albă”
aşa cum a numit-o domnul profesor Dumitru Dădălău. Dar cum anii trec, nu va
rămâne decât vântul printre frunzele amintirilor.
57
 “Într-un castel al minţii, conservă amintirile
Păstrează-le cu grijă doar ele vor rămâne
Aşează într-un colţ, din minte clipele
Castelul amintirilor pâstrează-1 să nu se dărâme”
“31 Octombrie, zi de mare sărbătoare să rămână
Fiii Jilţului, ca azi, din toate colţurile să revină
La vatra strămoşească şi casa părintească
Meleagurile astea pe viitor să înflorească

Reporter

ECOURI LA „FEREASTRA SUFLETULUI”

Cu acest titlu, Editura „Punct” din Târgu Jiu a tipărit o antologie lirică
a elevilor de la Grupul Şcolar Industrial din Mătăsari, prin excelentul dascăl
Dumitru Dădălău şi prin Fundaţia „Murmurul Jilţului”, prefaţa fiind semnată de
reputatul scriitor Nicolae Dragoş, în finalul cărţii girând cu numele lor: Octavian
Vede, Viorel Gârbaciu, Ion Popescu, Nicolae Diaconu, Adrian Frăţilă.
Am ţinut să reamintim acest lucru, deoarece, zilele acestea, ne-au parvenit,
la redacţie, câteva ecouri ale gestului editorial în premieră absolută pentru Gorj.
Cel dintâi ne-a sosit de la Liliana Hinoveanu, redactor la Radio „Oltenia” Craiova:
„Prin gestul său, acela de a tipări o carte, cu poeziile elevilor săi, domnul profesor
Dumitru Dădălău a dat dovadă că are un suflet mai mare de 21 de grame, cât se
crede că ar avea sufletul omenesc. Mi-e drag să privesc acest suflet prin fereastra
edificiului pe care l-a înălţat. A fost o zi minunată. Copiii, profesorii şi primarii
au fost extraordinari. Prin tot ce a făcut şi face pentru elevii săi,propunem ca de
azi înainte domnului profesor Dumitru Dădălău să i se spună fie Aron Pumnul,
fie Domnul Trandafir ”. Cel de-al doilea, de la domnul Cornel Ciciu, primarul
comunei Bolboşi: „Întâlnirea de la Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari este
un act de cultură al văilor Jilţului şi bine venit pentru tinerii satelor şi dascălii
care nu vor să uite că ţara la ţară s-a născut. Sincer, recunosc că acest început
este o continuare şi totodată o renaştere a vieţii spirituale a satului românesc,
care să pună în valoare sufletele celor care au … suflet şi dau suflet pentru vocea
culturii”.
Ion Popescu,
G. 2367, 14.05.1998
58
 TINERE MLĂDIŢE LA „FEREASTRA
SUFLETULUI”
Într-o seară, sub semnul vântului trântit peste ramuri şi sfios fum, scoborât
dinspre coşurile şi streşinile încă îngheţate, prin grija unor oameni de aleasă
cultură, am găsit prilejul să mă bucur de frumuseţi cadenţate în ritmuri săltăreţe
şi prin rime plăcute ale unor plăpânde, încă, încercări literare, prinse în paginile
unei inedite cărţi.
„Fereastra sufletului”, o apariţie frumoasă şi surprinzătoare a unor
talentate condeie înregimentate sub semnul culturii gorjene, elevi ai Grupului
Şcolar Minier Mătăsari.
De multă vreme aşteptăm o asemenea apariţie editorială, încă de pe
vremea când multe dintre actualele talente din literatura Gorjului şi de ce nu,
naţională, semnau în mici, dar plăcute antologii, sub aprobări propagandistice.
Lucrarea este prefaţată de poetul Nicolae Dragoş şi posfaţată de câteva nume
prestigioase, implicate în mersul spre bine al culturii gorjeneşti: Adrian Frăţilă,
membru al Uniunii Scriitorilor din România; Nicolae Diaconu, directorul
Fundaţiei „Constantin Brâncuşi”; Ion Popescu, ziarist la cotidianul „Gorjeanul”;
Viorel Gârbaciu, consilier şef al Inspectoratului pentru cultură Gorj, director al
editurii „Punct”, din Târgu-Jiu.
Am avut, deci, plăcuta bucurie de a citi şi a reciti versuri scrise cu
gândul la frumos, la inocenţă şi la grija pentru ţară. Versuri ce, nu ne îndoim,
vor conduce la lansarea de viitoare talente, sub semnul măreţ al Cetăţii Jilţului.
Poezii frumoase, mult răsărite sub căldura făcliei eminesciene „ ce-ai scris pe-a
drumului tăbliţă/ Nu se mai şterge nicidecum/ Şi vorbe-n vânt şi fapte rele/ rămân
pe-aici ca-ntr-un album…” (Marina Calistiţa D. Anton). Cu sufletul răvăşit şi
încântat, în acelaşi timp, am reţinut dintre filele acestei minunate cărţi, expresii
inedite şi surprinzătoare, pentru nişte învăţăcei în ale creaţiei: „Curcubeul se
adapă în lună târzie” (Cornel Bălescu) sau „Căprioara se adapă cu crengi de aur”
(Alin Dobromirescu). Ce frumos doinesc Camelia Enache, o puştoaică aflată sub
semnul „Nedreptăţii” ori Gheorghe Eftenie, visând sub „Zodia” lui Eminescu:
„Cu mişeii nu te pune…”.
O carte reuşită, cum o defineşte, indirect, Delia Licărete (Cartea). Reuşita,
grafică şi tehnoredactare computerizată şi tiparul la „Print Art” S.A. Târgu Jiu.
Felicitările realizatorilor, profesorului Dumitru Dădălău inimosul dascăl
al acestor tineri, Editurii „Punct”,director editor Octavian Vede, consilierul
editorial Viorel Gârbaciu. O lucrare ce nu trebuie să lipsească (de ce tirajul este
aşa de mic?) din bibliotecile şcolare şi cele ale elevilor din judeţ
Liviu Poenaru

59
 Fereastra Sufletului

Deschid fereastra sufletului

Şi descopăr o primăvară,
O primăvară cu ghiocei,
cu multe flori,
Înmiresmând a libertate,
Cu cer senin
Şi cu visate stele,
Cu frunze verzi
Speranţe pentru mâine
Ce vor sluji
În ramul poeziei
Şi dincolo de toamnă,
Pentru această primăvară,
Pentru aceste flori,
Pentru cerul senin
Şi pentru stelele
Ce se află dincolo de
Fereastra sufletului
Trebuie să ne înclinăm
Şi să-i mulţumim soarelui,
Acest soare
se numeşte
Dumitru Dădălău.
Cu albastre sentimente şi cu mulţumiri nesfârşite.

Eftenie Gheorghe

FEREASTRA SUFLETULUI-OZONIZEAZĂ
DESTINE LITERARE
Fundaţia „Murmurul Jilţului a Liceului din Mătăsari înnobilează
atmosfera culturală a Gorjului cu o carte de antologie lirică „Fereastra sufletului”.
Gest remarcabil sub direcţia profesorului de limba şi literatura română, Dumitru
Dădălău.
Cartea în sine poate să fie ca o biruinţă asupra superficiei şi efemerului
cotidian. Ea înmănunchează intr-o tainică aromă a persistenţei prin timp,gânduri
sensibilităţi,atitudini creatoare. Acest volum robust de versuri în condiţia lui
fizică (peste 170 pagini) atrage prin diversitate, bogăţia de imagini poetice şi
60
grafice, prin sinceritate şi duioşie, prin armonia contrariilor, prin şansa afirmării
literare ori a debutului fericit la orice vârstă… „Raza soarelui lăuntric” stimulează
intensitatea trăirilor şi aprinde cele mai tainice gânduri. Tinerii sau adulţii cu
vocaţie lirică, publicaţi în „Fereastra Sufletului” propriu din arealul Olteniei sau
Moldovei (reflexul „migraţiei”…) sunt purtătorii de mesaje şi voci distincte, care
au participat, cu stări creative inedite la diferite manifestări:
Festivalul de poezie din ţară: „Tudor Arghezi”; „Moştenirea Văcăreştilor”;
„Serile de la Brădiceni”; „Vasile Voiculescu”, etc. Cu sfială şi îndrăzneală
oricărui început literar, au obţinut chiar premii, nominalizări. Deocamdată se
conturează două comisiuni valorice …. Să-i amintim pe Cornel Bălescu(student
la Facultatea de Jurnalistică Bucureşti) şi Alin Dobromirescu, un fel de VIP al
„Fluidului roditor”… Surprizele se pot numi Dumitru Boceanu-Mite, Mugurel
Popescu, Camelia Purdescu, Mariana Giontu,etc.
Înclin să mă pronunţ încrezător despre „steaua” lor poetică.
Vom reveni într-un număr viitor al publicaţiei noastre.

Doru V. Fometescu

SCORPION
Dacă nu cu mult timp în urmă deschideam seria activităţilor unui cenaclu
literar în rândul elevilor din liceul Mătăsari, iată că, astăzi, 30 aprilie, la o nouă
întâlnire suntem puşi faţa în faţă cu faptul împlinit. Şi bine zic “suntem puşi”
pentru că, cel care respiră suflet prin toţi porii corpului său, mentorul scorpionilor,
cel mai SCORPION dintre SCORPIONI, neobositul profesor Dumitru Dădălău
nu încetează a ne încânta prin “poezia” ce o face mereu. Zic “poezie” pentru că
acesta este chiar răspunsul domnului profesor: “Eu consider că tot ceea ce fac
este poezie”.
Desigur, după aceste prime rânduri, veţi zice că mi-am pierdut luciditatea.
Nu este aşa! Dar sa vă spun despre ce este vorba: fiecare dintre voi ştie ca am
lansat antologia de versuri a cenacliştilor scorpioni. Astăzi aflăm că, numele
unuia dintre autorii acelei antologii “este însemnat pe-o carte” aflată sub tipar.
Şi numele lui este... Cornel Bălescu, despre care îmi permit să vorbesc într-un
articol închinat doar lui.
Însă, hai să ne vedem de ale noastre. Ziceam că 30 aprilie a debutat cu o
nouă întâlnire a scorpionilor. Mai întâi, vreau sa remarc măiestria cu care Cristina
Tămârş îşi „zugrăveşte” picturile în afară de iepuraşul de Paşti, de imaginile din
poeziile eminesciene: Sara pe deal. Lacul, Somnoroase păsărele se întrevede şi
acuitatea unei picturi mature. Să sperăm că va continua pe drumul pe care păşeşte
deocamdată.
61
 Apoi, au citit versuri: cele trei Alexandre: Bădoi, Boulean, Gorun, Fuiorea
Anca, Oana Rusu, Camelia Prudescu, Cristian Barbuţ, Sidonia Petrescu, Ţahman
Mihaela şi am încheiat cu o notă tristă, un “dor de tată” al Corinei Panaitescu.
Trebuie să remarc că încă se observa golul de lectură selectivă umplut
însă de gingăşia sufletului de copil. Aş remarca apoi, poezia Alexandrei Boulean,
care poate da roade mai târziu.
Să menţionăm “grelele aripi” şi “cerul” care-şi întoarce faţa. Mereu în
căutarea răspunsurilor la de ce-urile ce o frământă, cea care “suferă de boala
zâmbetului”, Ancuţa Fuiorea se ceartă sau ceartă pe cel care “lasă suflete rănite”,
“îşi întoarce faţa”, “cunoaşte inima şi apoi uită de ea”. Cine este cel pe care-l
ceartă... nu ştim. Adevărul este că scrie o poezie a momentului care se poate pierde
mai târziu. Aş mai remarca, din pleiada de versuri scorpionesciene, pe cele ale lui
Cristian Bărbuţ. Pentru vârsta lui, scrie destul de îndrăzneţ despre “Rândunică”,
“Porumbel”, “Puiul de căprioară”, “Gândăcel”, “Toamnă”, “Iarnă”; însă ne
permitem un îndemn, care ar putea fi de bun augur: să nu neglijeze gramatica, să
se îndrăgostească, chiar de rigorile ei, cum spunea cineva.
Trebuie spus şi că, aceeaşi Geta Buzărin “luceferiţa” noastră, ne încântă
luciferic prin vers popular, ca de obicei interpretat extraordinar. Cam atât despre
“consumul de poezie” de astăzi.
Până la o nouă întâlnire, care ar putea coincide cu alte mari împliniri, vă
doresc inspiraţie cât mai multă. Să fiţi cuprinşi mereu de boala scrisului şi să nu
scăpaţi niciodată de ea.
Să scrieţi, să scrieţi, să scrieţi, până când veţi murmura cu toată puterea
glasului vostru: “EVRIKA!”

Alin Dobromirescu

DUMNEZEU SĂ VĂ AJUTE
Domnule profesor, deoarece acţiunea de semnare a diplomelor întârzie
şi eu am legat promisiunea de această acţiune, vă trimit prin poştă cele câteva
cuvinte promise. Forma sub care le veţi utiliza şi titlurile articolelor le veţi decide
dumneavoastră.
Regret sincer dacă punctele mele de vedere nu vor atinge speranţele
dumneavoastră. Important este că ce am scris e realitatea de la Mătăsari văzută
de mine. Dacă articolele nu corespund sau nu-şi găsesc loc în paginile revistei
sau au sosit prea târziu nu este nici o problemă. Când am aflat că sunt numit
preşedinte al comisiei de bacalaureat la Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari
am suferit o uşoară decepţie deoarece nu ştiam prea multe despre această şcoală,
despre localitate şi mai ales despre oamenii de aici. Cum mă consider „umblat
62
prin lume”, aveam convingerea că acţiunea la care eram delegat să particip se va
finaliza cu bine chiar dacă ea urma să se desfăşoare pe un teren necunoscut.
La Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj din Târgu-Jiu, i-am întâlnit pe
domnii profesori Ion şi Dumitru Dădălău. Drumul spre Mătăsari l-am parcurs
în compania domnului prof. Dumitru Dădălău, care mi-a relatat pe traseu multe
lucruri interesante.
Despărţindu-ne de drumul naţional Târgu-Jiu-Motru am intrat în
necunoscut,dar după ce am traversat câteva coline am ajuns în localitatea începută
dar neterminată, localitate care ar putea să devină oricând un orăşel minunat. Dar
ce păcat că la Mătăsari timpul s-a oprit în loc!
Nu ştiu cui să atribui acest păcat, celor care au început oraşul sau celor
care nu l-au terminat. Sper ca localitatea şi oamenii să-şi găsească locul potrivit
în peisajul României de mâine.
Ajuns la liceu am avut plăcuta surpriză să fiu întâmpinat de un grup
de elevi care mi-au oferit multe flori. Mărturisesc că acest gest pentru mine a
reprezentat o premieră.
În perioada examenului adăugam în fiecare zi la informaţiile mele noi
cunoştinţe şi noi impresii despre oamenii locului. Astfel am cunoscut o parte
din cadrele didactice ale liceului şi cadrele didactice din alte licee cu care am
colaborat. Toţi oamenii pe care i-am întâlnit aici sunt oameni minunaţi, stăpâniţi
de simţul datoriei, ale căror interese supreme sunt interesele şcolii. Am avut
ocazia să constat că la carierele din zonă se află în funcţii de conducere unii
dintre colegii şi prietenii mei. Aici, munca elevilor şi a profesorilor se desfăşoară
în anumite condiţii specifice. O bună parte din elevi vin la liceu din localităţile
învecinate, deplasându-se în condiţii dificile. Unii dintre elevi au obligaţii majore
în raport cu familiile lor, îndeplinind anumite sarcini în gospodărie.
Pe tot parcursul examenului absolvenţii au dovedit: cuminţenie, modestie,
seriozitate, cinste şi respect. Analizând toate elementele conjuncturale apreciez
că rezultatul examenului a reflectat realitatea din şcoală. Aşadar se constată
interesul profesorilor pentru pregătirea elevilor în masă fără a urmări promovarea
elitelor cu orice preţ. Deşi probele de examen au fost suficient de dificile sper că
rezultatul final al examenului a oferit satisfacţii tuturor şi a reprezentat o bucurie în
fiecare familie implicată. Cu toate greutăţile inerente acestei perioade, Liceul din
Mătăsari rămâne o şcoală serioasă care-şi pune amprenta, an de an, pe diplomele
de absolvire. Adresez sincere mulţumiri conducerii liceului şi tuturor profesorilor
care au contribuit la buna desfăşurare a examenului de bacalaureat. Doresc tuturor
absolvenţilor din acest an un viitor fericit iar celor care intenţionează să urmeze
studii universitare le urez succes la concursul de admitere.
Misiunea de preşedinte al comisiei de bacalaureat care a funcţionat în
iunie 1997 la GSIM Mătăsari mi-a permis să aflu multe lucruri interesante, unele
chiar surprinzător de interesante despre această şcoală. Am vizitat liceul, am stat
63
de vorbă cu cadrele didactice, am cunoscut astfel evoluţia liceului de la temelie
până în prezent. Prin grija distinsului colectiv de aici, liceul este comparabil cu
orice liceu de prestigiu iar din anumite puncte de vedere poate constitui chiar o
excepţie. Oricât de rezervat aş vrea să fiu, mă simt obligat să afirm că printre
oamenii minunaţi de aici se află cei 4 D (Dădălău) a căror existenţă se confunde
cu existenţa şcolii. Aici am aflat că în acest liceu îşi are sediul, Fundaţia cultural-
ştiinţifică „Murmurul Jilţului” şi tot aici se editează revista cu acelaşi nume.
Prin amabilitatea domnului prof. D. Dădălău, am primit cele două numere
ale revistei. După ce le-am citit, mi-aş permite să afirm: excelentă iniţiativă,
minunată finalizare. Ştiu că asemenea încercări au fost făcute şi în alte licee,
dar nu cunosc vreo evoluţie mai reuşită. Unele reviste au eşuat tocmai datorită
apariţiei unor conflicte între vechi şi nou, între profesori şi elevi, între decent
şi vulgar. Revista „Murmurul Jilţului” este o lecţie prin care se dovedeşte că
între aceleaşi coperţi pot să coexiste: tineri şi vârstnici, amintiri despre trecut cu
idealuri despre viitor şi creaţie literară veche cu poezie şi proză modernă, eroi ai
neamului cu oameni de seamă ai zilei de azi. Toate acestea au un numitor comun:
Jilţ – Mătăsari – Liceu - Dădălău.
Urez succes colectivelor de redacţie care vor urma şi multă putere de
muncă animatorilor şi colaboratorilor revistei. Sper ca Fundaţia „Murmurul
Jilţului” să-şi materializeze nobilele obiective pe care şi le-a propus. Doresc
succes întregului colectiv al liceului în noul an şcolar.
Să dea Dumnezeu, să ne revedem cu bine!

Conf. Univ. dr. ing. Iosif Constantin Gruneanţu,

Preşedinte al comisiei de bacalaureat

ULTRASCURTE
„Matca” de la Mătăsari. De la Grupul Şcolar Industrial Mătăsari au
plecat, prin concurs desigur, spre liceele şi grupurile şcolare industriale din
Târgu-Jiu, în urma rezultatelor obţinute de elevii acestei instituţii (deloc
pregătiţi la “incubator” şi nicidecum analfabeţi), foarte multe cadre didactice.
La “Spiru Haret”: Smaranda Gorun (fizică), Constantin Ştefanescu (geografie),
Gheorghe Gorun (istorie), Angelica Dumitru Popescu (rusă), la Liceul “Tudor
Vladimirescu”: Mariana Frunză (ştiinţe sociale); la Liceul “Ecaterina Teodoroiu”:
Valter lleanu (geografie), Dorel Şorop (ştiinţe sociale); la Liceul Industrial nr. 4:
Monica Dondera (franceză), La Liceul Economic: Adrian Gorun, actualmente
inspector general şcolar. „G”-2172
“Exigenţă”. Despre recâştigarea exigenţei în procesul de învăţământ este
vorba la Grupul Şcolar Industrial Mătăsari, atunci când din 187 de elevi de liceu
64
cursuri de zi au promovat numai143 (39 fiind corigenţi şi 5 repetenţi, alţii 5 având
situaţia şcolară neîncheiată), atunci când din 94 elevi de liceu cursuri serale doar 74
au promovat (20 fiind corigenţi), atunci când din 293 elevi la şcoala profesională
au trecut clasa 255 (38 fiind corigenţi, 1 repetent), iar la şcoala complementară de
ucenici din 62 au promovat 54 (8 fiind corigenţi). Chiar şi la cursurile postliceale,
din cei 143 existenţi au promovat numai 113 (corigenţi - 30). “G”-2174.
“O undă de mâhnire”. Cu o undă de mâhnire în glas, domnul profesor
Ion Gr. Dădălău, directorul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, ne-a
informat că prin desfiinţarea Centrului de Execuţie Bugetară Mătăsari (grefat pe
şcolile din comunele Negomir, Dragoteşti, Bolboşi, Slivileşti şi fireşte Mătăsari) 5
oameni (casier, magazioner,funcţionar administrativ, contabil, secretar) au rămas
pe drumuri. Redistribuite Motrului şi Rovinariului, unităţile mai sus amintite
vor avea numai de pătimit, probabil. De ce? Simplu. Pentru că la ora actuală nu
există nici un mijloc de transport oficial între localităţile subordonate fostului
centru Mătăsari şi cele la care sunt arondate de la toamnă. Această măsură a
Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj este din start necugetată de vreme ce, ca să
ajungi din Dragoteşti la Rovinari trebuie să mergi pe jos peste dealuri 15 km ori
să ocoleşti prin Târgu-Jiu vreo 150 de km. Şi un alt semn de întrebare ne ridică
modul de împărţire al banilor necesari lucrărilor de reparaţii, uneori capitale,
de igienizări, zugrăveli, vopsitorii. Aprovizionări cu combustibili solizi, etc. Vor
mai fi ei primiţi... frăţeşte? Anul acesta aşa s-a procedat. Centrul de Execuţie
Bugetară Mătăsari a dat la Negomir 3,6 milioane lei; la Slivileşti 2,5milioai’ie lei;
la Corobăi 2,2 milioane lei; la grădiniţele din Mătăsari 2,5 milioane lei iar liceului
doar 1,2 milioane lei cumpărându-se cărţi pentru biblioteca). Dar la anul?
“G”-2177
„Gama majoră” despre învăţământul liceal şi profesional, noi gândim
astfel: vremurile fiind grele, ar fi bine ca în zonele rurale liceele şi şcolile
profesionale să se menţină: toate, dar absolut toate, inclusiv la Mătăsari, unde îşi
exercită profesia o admirabilă echipă de cadre didactice; Doina Hoară (română),
Dumitru Dădălău (română), Luminiţa Dădălău (franceză), Floarea Dădălău
(matematică), Elisabeta Nişulescu (chimie), Ion Gr. Dădălău (fizică), Valentin
Tălângă (ştiinţe sociale). Cu ele s-a început şcoala, ele aici îşi vor încheia - speră
- anii de activitate.
“G”, 2180
“Scrisoare”. Conf. univ. dr. ing. Iosif Constantin Gruneanţu, de la
Universitatea Tehnică Petroşani, fost preşedinte al comisiei de bacalaureat pe
anul1997 la Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari, a trimis la începutul
acestei luni conducerii şcolii o scrisoare cu impresiile domniei sale, excelente, pe
perioada acelor zile de iulie, mulţumind pentru toate: flori, prietenie, colaborare
frumoasă, cuminţenie, modestie, seriozitatea, cinstea absolvenţilor,interesul
arătat de cadrele didactice examenului. Baftă la corigenţă!
“G”, 2181.
65
 “Investiţii în învăţământul rural”. În comuna Godineşti, la sfârşitul lunii
iulie, s-au realizat lucrări de reparaţii şi dotări în sectorul învăţământ, în valoare
de peste 30 milioane lei, vizând crearea condiţiilor optime pentru începerea noului
an şcolar 1997/1998. Această urmă reprezintă peste 50 la sută din alocaţiile date
de la buget, în acest domeniu, s-a efectuat acelaşi tip de investiţii la Tismana
(peste 98 milioane lei), la Teleşti (peste 42 milioane lei), la Mătăsari (154
milioane lei Reprezentând 75 la sută din bugetul alocat). În schimb, la Dragoteşti,
primăria nu poate achiziţiona nici măcar lemnele pentru iarnă necesare şcolilor
şi dispensarelor, întrucât RAL Oltenia (Exploatarea Minieră Dragoteşti) nu-şi
onorează obligaţiile financiare de rigoare. Din acest motiv ea este silită să apeleze
iarăşi la credite prin Trezorerie. Informaţiile de faţă ne-au fost furnizate de Ion
Iacob, inspector de specialitate la Consiliul Judeţean Gorj.
„G”-2184

VEŞTI DE LA MĂTĂSARI

Un falnic Moş Crăciun

Ieri, 16 decembrie, în comuna Mătăsari a avut loc un spectacol de colinde

şi obiceiuri tradiţionale româneşti, oferit de elevii Grupului Şcolar din localitate.
După cum ne-a informat dl. profesor Dumitru Dădălău, directorul unităţii de
învăţământ amintite, tot aici a fost înălţat un uriaş Moş Crăciun, de vreo trei
metri înălţime care veghează cu sacul încărcat de cadouri lângă un brad frumos
împodobit cu ghirlande de beculeţe multicolore. Prin grija Consiliului local
Mătăsari şi sponsorilor din zonă au fost oferite daruri copiilor.

Alaiul obiceiurilor de iarnă

Astăzi, 17 decembrie, pe la majoritatea unităţilor economice din zona

mătăsăreană va trece “Alaiul obiceiurilor de iarnă”. Colindătorii vor cânta şi vor
ura salariaţilor de la EMS Dragoteşti, EMC Jilţ, I.T.I.A., T.P.S.U.T. Jilţ, UACC
Jilţ, Primărie şi Consiliul Local Mătăsari. Spre seară, urătorii, elevi ai Grupului
Şcolar Mătăsari - se vor aduna în sala noului cinematograf recent inaugurat spre
a viziona un film de acţiune, după care va urma o discotecă antrenantă.

66
 O şansă pentru liceeni

Sâmbătă, 18 decembrie, la EMC Jilţ se va desfăşura un concurs pentru

ocuparea unor posturi de muncitori de către absolvenţii de liceu şi şcoală
profesională.
Conducerea Grupului Şcolar din Mătăsari va avea apoi o întâlnire cu
absolvenţii de liceu care n-au reuşit la examenul de bacalaureat în vara trecută,
spre a fi analizate împreună cauzele eşecului şi a fi găsite soluţii pentru o viitoare
reuşită în anul 2000. Reuşită pe care le-o dorim şi noi, de pe acum !

Elevii se orientează

După cum ne-a informat recent prof. Dumitru Dădălău, cei 239 elevi
ai claselor VIII-a din şcolile generale Negomir, Raci, Valea-Bolboşi, Slivileşti,
Miculeşti, Corobăi, Dragoteşti, Brădet, Şcoala II Mătăsari, însoţiţi de directori,
diriginţi şi părinţi au participat la o acţiune de orientare şcolară şi profesională la
Grupul Şcolar Industrial Tehnologic Mătăsari.
Aici au avut posibilitatea să viziteze cele 24 săli de clasă, 10 laboratoare
şi cabinete de specialitate, sala de sport, cele 7 ateliere-şcoală, internatul cu 60 de
locuri şi, în final, muzeul Jilţului. S-au întâlnit, de asemenea, cu reprezentanţii EMC
Jilţ, care le-au vorbit despre dezvoltarea de perspectivă a bazinului carbonifer,
iar conducerea liceului le-a prezentat proiectul planului de şcolarizare pentru
anul viitor şi cadrele didactice care activează în educarea elevilor GRUPULUI
Şcolar.
Noi utilităţi la Grupul Şcolar

S-a finalizat construcţia şi montajul centralei termice proprii a Grupului

Şcolar Industrial Tehno-logic din comuna Mătăsari, lucrare pentru care s-au
cheltuit, în perioada 18 octombrie - 16 decembrie, fonduri alocate de Consiliul
local şi conducerea CNLO, în valoare de 575 milioane lei. Tot pentru unitatea
de învăţământ mătăsăreană a început împrejmuirea liceului şi a grădiniţei, în
lungimea de 580 metri, pentru care a fost alocată suma de 250 milioane lei, la
care se adaugă cheltuielile de montaj în valoare de peste 100 milioane lei.

Noi dotări şi amenajări

Biblioteca şcolii a fost extinsă într-o sală mai spaţioasă şi mai luminoasă,
dotată cu mese şi scaune ergonomice, pentru lectură, fondul de carte fiind
îmbogăţit cu încă 800 de volume, donaţie aparţinând sindicaliştilor de la EMS
Dragoteşti. De asemenea, cabinetul de matematică al Grupului Şcolar a fost
dotat cu mobilier, de la ROSTRAMO Târgu-Jiu în valoare de 25 milioane lei.
67
În localul fostului cinematograf comunal din Mătăsari au fost amenajate încă
trei noi ateliere şcoală, din care două pe profil electric şi unul mecanic. Au mai
fost cheltuite 260 milioane lei pentru realizarea şi dotarea cu calculatoare noi şi
un fax, a celor două cabinete de informatică. Pe perioada vacanţei de iarna cei
10 maiştri - instructori ai liceului împreună cu elevii lor, şi având sprijinul EMS
Dragoteşti, se ocupă de lambrisarea cabinetelor de istorie, limbi moderne şi de
matematică.
Aprovizionare mai rapidă

Începând cu luna decembrie a acestui an, Grupul Şcolar a achiziţionat

o maşina proprie, cu ajutorul căreia se va putea efectua o aprovizionare mai
eficientă şi mai promptă a unităţii şcolare şi a centrului bugetar Mătăsari, cu cele
necesare desfăşurării activităţilor cotidiene.
Grupaj realizat de Marius Becherete,
Gorjeanul - 22 Decembrie 1999

PROFESORUL DĂDĂLĂU GR. ION

ORGANIZATORUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI LICEAL,
POSTLICEAL, DE MAIŞTRI ŞI PROFESIONAL DIN
MĂTĂSARI
Născut la data de 17 noiembrie 1951 în localitatea Mătăsari, judeţul Gorj.
Cursurile şcolii primare le-a urmat în cadrul Şc. Gen. din satul Croici avându-l
ca profesor pe Nicolae Căruntu. Cursurile gimnaziale le-a urmat în cadrul Şc.
Gimnaziale Mătăsari, avându-l ca diriginte pe regretatul profesor Constantin
Tănăsoiu, iar ca director pe profesorul Constantin Panfiloiu în perioada 1962-
1970 a urmat cursurile Liceului „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu, având ca
director pe prof. Cornel Alexandrescu, iar ca diriginţi pe prof. Cancer Elena,
Spătaru Constantin şi Irina Rebedea.
A urmat cursurile facultăţii Babeş Bolyai din Cluj Napoca – facultatea de
matematică – fizică (1970-1974) şi facultatea de tehnologie chimică (1975-1980)
– curs fără frecvenţă.
Începând cu data de 1 septembrie 1974 a fost încadrat ca profesor titular
pe catedra de fizică-chimie în cadrul grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari.
În perioada 1 iulie 1980-1 noiembrie 1977 a îndeplinit funcţia de director al
Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari. Pe perioada cât a funcţionat va
director în anul 1981 a primit titlul de „PROFESOR EVIDENŢIAT” prin OMI,
iar în baza ordinului Ministerului Învăţământului nr. 5348 din 16 noiembrie
68
1996 a fost numit în Grupul de lucru „PREGĂTIREA MANAGERILOR” din
cadrul componentei „MANAGEMENT ŞI FINANŢE” a Proiectului de Reforma,
a învăţământului Preuniversitar. În specialitatea fizică a obţinut în anul 1978
examenul de definitivare în învăţământ cu media 8,66, în anul 1988 prin. ord.
MEI 8469 gradul II cu media 9,62, iar în anul 1993 prin ord. MIS 5789/ 8 sept.
1993 gradul 1 cu media 10.
S-a preocupat de dezvoltarea învăţământului din Comuna Mătăsari,
aducându-şi contribuţia deosebită la dezvoltarea bazei materiale şi a reţelei
şcolare. Dacă în anul 1980 Şcoala Mătăsari avea 8 clase de elevi, în anul 1996
se ajunsese în cadrul Grupului Şcolar Minier Mătăsari la 68 clase de elevi, de
numele lui se leagă înfiinţarea şi funcţionarea claselor de liceu, curs zi şi seral,
claselor de şcoală profesională, claselor de şcoala complementară de ucenici, de
Şcoala Postliceală de maiştri electromecanici minieri şi normatori în industria
minieră.
Ca director al Centrului de execuţie bugetară Mătăsari s-a preocupat
pentru dezvoltarea bazei materiale din comunele Mătăsari, Dragoteşti, Bolboşi,
Slivileşti şi Negomir. În perioada 1974-1989 a fost în permanenţă deputat în
cadrul Consiliului Popular Mătăsari, iar din 1996 este consilier şi preşedinte al
Comisiei permanente de învăţământ, cultură, sănătate din cadrul Consiliului local
Mătăsari. În perioada 1980-1997, sub conducerea sa, Grupul Şcolar Industrial
Minier Mătăsari şi-a menţinut prestigiul atât în învăţătură, cât şi la activităţile
cultural sportive.
Dădălău Gr. Ion, elev, profesor şi director este un model pentru cadrele
didactice şi elevii comunei Mătăsari şi nu numai.
Redacţia

FEREASTRA SUFLETULUI
Ecouri entuziaste, mesaje de felicitare

Ing. Gavril Baican, director general al Companiei Naţionale a

Lignitului Oltenia S.A. Târgu-Jiu Către, conducerea Grupului Şcolar Industrial
Minier Mătăsari Fundaţia “Murmurul Jilţului” Am primit cu multă plăcere
volumul “Fereastra sufletului”, prilej cu care ţin să vă mulţumesc şi pentru
numerele primite din revista “Murmurul Jilţului”. M-am bucurat să recunosc în
multe din numele acestor copii talentaţi, pe cel al părinţilor lor, cu care am lucrat
şi unii lucrează încă, în acest bazin al Jilţului.
Nu-mi rămâne decât să-i felicit, pe ei şi pe inimoşii dascăli care-i îndrumă
69
cu atâta dăruire. Totodată, ţinem să-i asigurăm că şi noi, conducerea Companiei
Naţionale a Lignitului Oltenia S.A. - Târgu-Jiu, pe viilor, vom contribui ca aceste
talente, în formare, să aibă tot sprijinul necesar consacrării. Vă mulţumesc şi vă
doresc succes!
Constantin Popescu, directorul Centrului Judeţean al Creaţiei Un
liceu, o revistă literară proprie, o antologie reprezentativă din creaţiile celor ce
fac parte din cenaclul literar-artistic şi din Fundaţia cultural-ştiinţifică “Murmurul
Jilţului” consacră, înainte de toate, un nume: pe cel al animatorului tuturor acestora,
profesorul Dumitru Dădălău. Îl cunosc pe acest entuziast de pe vremurile când îşi
consacra tinereţea în slujba acestor interese ale colectivităţii de atunci. Era şi pe
acest tărâm o personalitate de remarcat.
Acum, ca profesor, fiu al locului, Mătăsarii Gorjului îşi afirmă în toată
plenitudinea capacitatea de îndrumător matur, oferind cu dăruire celor cu care
colaborează priceperea, afecţiunea sa.
Iată că, fără a se împăuna cu titlul de scriitor - adesea arbitrar (în alte
cazuri) - reuşeşte să îndrume şi să crească scriitori, pe care deocamdată îi întâlnim
în această culegere, dar nu ne lasă gândul să credem că nu-i vom mai întâlni în
alte pagini. Cele de mai sus mă îndreptăţesc să cred că,în liceul de la Mătăsari,
preocupările literar-artistice se ridică la o cotă care îl ridică, poate pe primul loc
în rândul liceelor din judeţ.
Fireşte, afirmaţia - e drept subiectivă - se referă doar la prezenţele elevilor
liceului cuprinşi în “Fereastra sufletului”. Dacă mai completăm cele spuse cu
faptul că în volum sunt cuprinse nume de elevi încă din clasa a III-a a până
la absolvenţi şi deja angajaţi în sfera de servicii oferită de zonă, în care paşii
părinţilor i-au adus mai din toate părţile ţării.
Constantin Panfiloiu, profesor pensionar, fost director al Şcolii
Generale Mătăsari Pentru noi, cei care ajunşi la vârsta a treia, după o îndelungată
activitate cu răspunderi sociale, ne trezim la un moment dat aproape izolaţi sub
raport social, nu mică mi-a fost plăcuta surpriză de a fi invitat, de unul din foştii
colegi la vârsta pensionării mele, respectiv fost elev la vârsta şcolarizării sale -
prof. D. Dădălău - la un eveniment cu o mare rezonanţă spirituală -aniversarea
unui an de la înfiinţarea Fundaţiei cultural-ştiinţifice “Murmurul Jilţului”, fondată,
condusă şi îngrijită de omul de la catedră, prof. D. Dădălău.
Înainte de a-mi prezenta unele impresii asupra volumului de antologie
lirică intitulat “Fereastra sufletului” cred că este necesar a preciza că, pentru a
insufla elevilor săi pasiunea pentru ştiinţă, artă, cultură, profesorul însuşi trebuie
să fie un pasionat, să trateze copiii cu înţelegere, să fie un colaborator al acestora,
care îi îndrumă cu grijă şi dragoste.
Omul de la catedră trebuie deci să crească tineri capabili de creaţie,
tineri care să se afirme nu prin pretenţii doar de faimă, ci prin capacitatea de
a se afirma atât prin valori materiale, dar mai ales spirituale, motiv pentru care
70
profesorul însuşi trebuie să fie un creator - în acest caz dovadă fiind revista pe
care o coordonează.
Personal, sintetizez importanţa şi semnificaţia evenimentului prilejuit de
festivitatea apariţiei volumului mai sus menţionat, sub două laturi distincte. Pe
de-o parte, dovedeşte preocuparea şi pasiunea omului de la catedră prin profesia
aleasă, iar pe de altă parte, posibilitatea ce o oferă elevilor de a-şi prezenta în
proză sau versuri încercările lor de debut - şi de ce nu surpriza că mâine să devină
prozatori sau poeţi.
Poate e locul de a susţine cele afirmate, prin a evoca răspunsul în versuri
dat de renumita scriitoare -Otilia Cazimir - o mare prietenă a copiilor - încă din
copilărie, la un interviu publicat în revista “Adevărul literar şi artistic”:
“Pe vremea când am început să “scriu “
Mă pieptănam cu cozile pe spate
Şi-aveam într-un caiet liliachiu
în loc de flori metafore presate “.
Dar într-un alt interviu, scriitoarea evocă debutul său literar astfel: “Eram
elevă de liceu, când am trimis “Vieţii Romaneşti” primele poezii. Mă temeam de
furia directoarei să nu afle că mă ţin de “fleacuri”,deşi mă ţineam şi de carte”.
Exemplul dat, îl consider destul de elocvent în influenţa ce o poate prezenta
revista literară asupra elevilor. Urez tuturor colaboratorilor revistei - actuali şi
viitori - deplin succes iar coordonatorului multă sănătate, putere de muncă şi de
creaţie, depline satisfacţii şi împliniri.
Luminţa Dădălău, profesor... nu vom închide ferestrele!! Astăzi, când
lumea e frământată de tot felul de idei, unele stupide, altele pragmatice, şcoala
alunecă încet pe râpa apatiei şi a unilateralităţii. Dascălul îşi face datoria la clasă
- în cazul fericit în care conştiinţa n-a sucombat încă şi-şi găseşte o scuză în a nu
mai face altceva. Prea repede uitam că am fost copii, că aşteptam cu sufletul la
gură să spunem o poezie pe o scenă sperând din toată inima să nu ne încurcăm
şi să se bucure părinţii de noi. Prea repede uităm ca am fost şi noi copii şi că
pe la sfârşitul caietelor aşterneam în taină gândurile noastre într-un vers frânt,
într-o frază pe care apoi o mâzgăleam intens nemulţumiţi de felul cum suna
sau nedorind să afle cineva gândul nostru înainte de a fi căpătat forma perfectă.
Dar căpăta oare forma perfectă? Ce înseamnă perfecţiune în afară de ceea ce-ţi
doreşti întotdeauna pentru tine şi nu vezi niciodată la alţii?! E în firea oamenilor
să aştepte întotdeauna de la alţii să fie buni, simţitori, integri... Ce facem noi,
dascălii, pentru cei pe care-i formăm?
E o întrebare pe care “Fereastra sufletului” încearcă să o lămurească. A
da copilului posibilitatea de a se autoevalua oferindu-i şansa de a se compara cu
alţii, de a-şi vedea cuvântul tipărit şi de a-l întâmpina cu sfială, cu încredere sau
descumpănit - e sensul acestei cărţi.
Trebuie să spunem că gestul de a aduna totul într-o carte a găsit interpretări
71
diferite. Cei care n-au făcut nimic în viaţa lor nu pot vedea în gestul altora de a
face ceva, vreun lucru bun şi varsă flăcările neputinţei pe toate căile. De ce-am
uita tocmai acum povestea cu paiul şi bârna...Ceilalţi - căci mai sunt şi de aceia -
au văzut ca şi noi - ca, acolo unde îşi da cineva silinţa, copiii încearcă să se afirme.
Şi numai atât şi ar fi destul. Dar nu e vorba numai de o simplă şi firească sete
de afirmare a unor copii ci mai ales de încercarea lor de a-şi exprima gândurile
şi altfel decât o fac în mod curent. Dacă acum cuvântul nu-i slujeşte îndeajuns e
firesc. Mânuirea cuvântului cere cunoaştere, talent şi exerciţiu, şi toate acestea se
câştigă în timp printr-o trudă constantă.
Cei lipsiţi de har abandonează repede, ceilalţi merg înainte fără a se
lăsa intimidaţi de eşecuri sau îmbătaţi de laude. Ei trebuie să ştie că, nici critica
exagerată, nici laudele excesive, nu slujesc adevărul şi că el se află pe undeva
pe linia de mijloc între cele două extreme. Printre cei care scriu în această carte
se disting câţiva care promit şi pentru care putem ierta naivitatea şi stângăcia
celorlalţi.
Festivitatea de lansare a cărţii a adunat laolaltă câteva nume bine-cunoscute
ale vieţii culturale gorjene care au apreciat activitatea la care participau înţelegând
prin ea actul de pionierat la care asistau şi subliniind intenţia prof. Dădălău D,
de a polariza foiţele din aceste văi, de a le da ocazia să se manifeste într-un mod
superior. Poeţii prezenţi au făcut prin cuvântul lor, prin versurile recitate, prin
căldura cu care au răspuns invitaţiei de a participa la această manifestare, prin
schimburile de replici ce au avut loc spontan, dovada calităţilor lor deosebite şi
au revărsat asupra celor prezenţi un strop din harul lor.
În încheiere aş vrea să adresez celor care scriu poezie bine cunoscutul
îndemn al lui Boilean din “Art poetique”
“Grăbiţi-vă încet şi fără să vă pierdeţi curajul
Reveniţi de mii de ori asupra celor scrise
Şlefuiţi-vă opera şi-o reşlefuiţi
Adăugaţi uneori şi ştergeţi adesea”.
Pentru cei care au iniţiat această mişcare mai am o vorbă “să nu se oprească
pentru că nimeni nu dă cu pietre în pomul fără roade!”
Catedra de limba şi literatura română, Grup Şcolar lndustrial Minier
Motru Salutăm din tot sufletul iniţiativa colegului nostru, profesor Dumitru
Dădălău de la Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari, care cu ajutorul Fundaţiei
“Murmurul Jilţului” a reuşit să deschidă “fereastra sufletelor, o antologie lirică a
elevilor de pe plaiurile Mătăsarilor.
Lansarea cărţii a fost impresionantă. Au participat scriitori, personalităţi
ale culturii gorjene, primari, şi profesori din ţinuturile Jilţului. Atmosfera a
fost sărbătorească, urmată de program artistic. Răsfoind această carte, am avut
senzaţia dislocării barierelor timpului, am rememorat stări privilegiate de dincolo
de “ferestrele sufletului”: inocenţă, candoare, simplitate, sinceritate. Din acest
72
univers ce stă în general sub semnul hobiului, se desprinde totuşi poezia lui Alin
Dobromirescu, de reală distincţie şi uneori cu grave rezonanţe filosofice. Fie
şi numai dacă un singur nume să fie lansat în sfera poeziei adevărate, gestul
colegilor de la Mătăsari este minunat. De o reală apreciere se bucură şi ilustraţiile
care au fost realizate tot de elevii talentaţi. Fie ca această iniţiativă să nu fie doar
un început ci un infinit...
Fluidul roditor -16 “Murmurul Jilţului” - rezonează valori Fără să
ştim de ce, vremurile rămân potrivnice spiritului uman. Şi totuşi, ca o ciudăţenie,
într-un anume loc şi interval de timp, pe anumite văi, foste mlaştini, lângă nişte
coline cândva visătoare, acum dealuri “cioplite” şi frământate ale Jilţurilor, iată,
aici se întâmplă ceva miraculos. Un grup de elevi însufleţiţi de talent, sprijiniţi
de profesori, în principal de prof. D. Dădălău, au optimizat realul, logodindu-l cu
sacralitatea, înfiinţând Fundaţia şi revista “Murmurul Jilţului’”.
Ceva, sunt sigur, care va dăinui într-o viitoare generaţie spirituală a
Gorjului. Fenomenul din Mătăsari are ritm şi atrage în mişcarea sa literar-artistică
şi informativă tinere condeie din spaţiul şcolar zonal, cât şi un “supliment” chibzuit
de colaboratori înzestraţi în ale scrierii. (Foşti absolvenţi ai liceului, personalităţi
culturale, profesori, oameni sensibili la frumos şi adevăr). În paginile revistei
“Murmurul Jilţului” se simte o diversitate de stări sufleteşti prielnice, suflu de
gândire proaspătă, o direcţie tradiţională a respectului şi datoriei împlinite. Revista
semnifică evoluţii reuşite, o mişcare literară fără accente elitiste sau didacticiste,
un îndemn la armonie şi competiţie prin dăruire şi perseverenţă. Cred în mesajul
şi curgerea unduitoare a acestei reviste şcolare. Am fost la Mătăsari şi ne-a
impresionat atmosfera entuziastă de receptare a puterii cuvintelor din scrierea
poetică, de către tineri, în egală măsură, cu afirmarea spiritului de creaţie, atât cât
este acesta la vârste tinere. Există acolo “consum cultural” de invidiat care, în cele
din urmă, prin frecarea de aspre realităţi ale vieţii generează noi forme de cultură.
Suntem încrezători în steaua constelaţiei literare a lui Alin Dobromirescu, a
Elenei Ghiţan, Getei Buzărin, Sidoniei Petrescu, Elvirei Fuiorea, Marilenei Oaie,
Oanei Corega etc., tineri creatori care prin sensibilitate forţează porţile talentului
elogios.
Doresc celor patru D (profesorii Dădălău) şi profesorilor din arealul
Mătăsari, bucuria continuăm ofensivei pe reduta “dârzeniei” binelui”, prin
stimularea disponibilităţi creative în elevii cu rezultate notabile.(D.V.F.)
Cornel Ciciu, inginer, primarul comunei Bolboşi Iată că un “om “cu
suflet de lumină, pe un ram de măslin, a reuşit să deschidă o fereastră către cei
cu sufletul încărcat de simţăminte, pasiuni, frământări şi idealuri, remarcându-le
în antologia “Fereastra sufletului” o clipă de poezie. Ca martor ocular, cu sufletul
deschis invitaţiei făcute, am trăit cel mai mare act de cultură de pe văile Jilţurilor,
odată cu lansarea antologiei poetice “Fereastra sufletului”. Acest moment de
cultură demonstrează încă o dată că viaţa la sat s-a născut, iar viaţa spirituală a
73
acestuia renaşte prin grija şi menirea unor oameni.
Dacă nu aş fi fost prezent la aceasta lansare, sincer să fiu, mi-ar fi părut
rău şi aş fi pierdut un moment unic din viaţa unor prieteni de suflet pentru care
hrana spirituală este la loc de cinste.
Nutresc speranţa că acesta este doar un început, aspru adevăr al potenţialului
spiritual al celor, ce şi-au deschis pentru tot ce este frumos omului, cartea scrisă
de oameni pentru oameni. Sincer, exprim mulţumiri domnului profesor Dădălău
Dumitru pentru împlinirea acestui act de cultură, ideal visat cu ochii deschişi, de
ani de zile şi necesar sufletului gorjenesc. 3.03/98
Zizi Ceauşescu, profesoară Deschid o carte, cu emoţie deosebită, încep
să parcurg primele versuri, pătrund în intimitatea fiecărui suflet pur care prin
cuvinte cu măiestrie alese şi-a deschis sufletul spre noi. “Fereastra sufletului” -
oare înţelegem noi câtă gingăşie exprimă cele două cuvinte? Peste veacuri cei ce
azi sunt copiii noştri, vor fi părinţii acelora care la rândul lor vor publica gândurile
lor adunate în versuri şi deschizând largi ferestre spre lumina sufletului.
Câtă bucurie pentru noi, dascălii liceului din Mătăsari, care în momente
de nelinişte, tristeţe sau bucurie putem să deschidem “Fereastra sufletului” şi
citind versurile, ne picură-n suflet linişte, lumină şi dragoste pentru acei care au
creat aceste minunate versuri-bucuria sufletului nostru de adult.
Carmen Pădureţ, inginer profesor Nu poate să treacă o zi pe lângă
mine fără a avea o mică satisfacţie. Ei bine, a fost o zi de iarnă în care sufletul
mi-a fost încântat de mii de satisfacţii. Această zi a fost ziua de 13 februarie 1998,
zi în care în Mătăsari a fost lansată cartea “Fereastra sufletului”.
O zi care a început monoton şi s-a terminat într-o agitaţie firească vârstei
copilăriei. Am văzut invitaţi de mare curăţenie spirituală, am văzut copii cu
lacrimi în ochi de bucurie, dar am văzut şi copii cu glasul plin de emoţie citindu-
şi propriile creaţii. Mi-am amintit de anii de elev când eram mândri să participăm
la astfel de întâlniri. Cartea este o încununare a unui an de muncă a Fundaţiei
“Murmurul Jilţului” din Mătăsari, fundaţie creată de oameni sinceri şi cu sufletul
mare sub condeiul d-lui prof. Dădălău Dumitru.
Ideea este genială! Sunt puţini oameni care se mai gândesc la copii cu
sufletul, cu poezie şi dans. Păcat ca nu toate cadrele didactice din şcoală au văzut
această lansare să-şi amintească ce e un suflet de copil, ce este o poezie, ce este
un om de artă. Copiii simt cu sufletul şi ne-au demonstrat-o la lansarea unei cărţi
extraordinare. Poeziile şi desenele sunt foarte frumoase iar eu, ca om al ştiinţelor
exacte şi ca inginer recunosc că nu aş fi fost în stare sa creez aşa ceva. Sunt
mândră că am trăit această zi, 13 februarie 1998.
Ieana Dădălău, învăţător gradul I 13 februarie 1998 a fost o zi deosebită
pentru liceul nostru. În această zi, elevii şi profesorii liceului s-au întâlnit cu invitaţi
de onoare, nume cu rezonanţă în cultura Gorjului, pentru a lansa prima carte de
versuri scrise de elevi şi profesori cu înclinaţie în acest domeniu, versuri ce au
74
fost adunate apoi publicate în volumul sugestiv intitulat “Fereastra sufletului”.Şi
pentru ca toate acestea sa devina realitate, a fost nevoie de un om cu suflet mare,
cu multă putere de munca cu dragoste şi pasiune pentru ceea ce face - de domnul
profesor Dumitru Dădălău.Apreciez această iniţiativă menită să descopere şi să
lanseze tinere talente cu gândul că acesta a fost doar un început.Urez succes şi
multă putere de muncă colectivului de redacţie şi colaboratorilor acestei reviste.
Ana Păsărescu, directoarea Şcolii cu cls. I-VIII “Ion Vâlceanu”, com.
Drăgoteşti. judeţul Gorj Am participat la sărbătoarea de suflet organizată şi
condusă de domnul profesor Dumitru Dădălău. Consider că a fost o activitate
desăvârşită.Prin cartea “Fereastra sufletului” domnia sa a publicat şi a încurajat
cele mai bune creaţii ale elevilor din bazinul Jilţurilor.Programul artistic organizat
cu această ocazie a fost minunat. A îmbinat tradiţionalul cu modernul.Elevii din
această unitate de învăţământ au dovedit că pot mult atunci când sunt dirijaţi.
Acest dascăl are o activitate didactico-ştiinţifică cunoscută şi bogată.
Consider că acest dascăl nu a uitat niciodată că pe umeri noştri se sprijină cele mai
mari responsabilităţi. Consider că dumnealui nu va uita niciodată că în mâinile
dumnealui şi în general ale noastre dascălilor, se află viitorul naţiunii române. Îl
consider unul dintre dascălii care contribuie la clădirea personalităţii tinerelor
mlădiţe şi a pus de fiecare dată interesul comun, interesul societăţii. Modelator
de suflete, a reuşit să formeze copiii în spiritul respectului pentru cei din jur.
Mulţumesc din suflet domnului profesor şi elevilor săi că m-au invitat
la această sărbătoare prin care mi-am încântat văzul prin frumoasele costume
populare, auzul prin minunatele cântece interpretate şi poezii recitate, mi-a
încântat sufletul prin tot cea ce a făcut.Vă urez la mulţi ani, multă, multă putere
de muncă.Cu mult respect.
Viorica Buruiană, învăţătoare la Liceul Mătăsari Amintesc că în iarna
acestui an s-a sărbătorit un an de la înfiinţarea Fundaţiei “Murmurul Jilţului”.
Această sărbătoare îmi oferă ocazia exprimării unor gânduri, impresii, în semn
de respect şi admiraţie pentru aceasta manifestare.
Momentul aniversar a strâns împreună generaţii de dascăli mai vechi
şi mai noi, care au slujit şi vor sluji cu abnegaţie acest liceu, precum şi elevii
acestuia. Dintre elevii liceului s-au ridicat minţi luminoase care dăltuiesc cu
ştiinţă şi talent scrieri de valoare literară şi ştiinţifică. De la amvonul catedrei au
răsunat glasul şi îndemnul unor persoane de elită ale liiceului, elevi - membrii ai
fundaţiei - precum şi invitaţi de onoare. Aniversarea a fost precedată de numeroase
şi fecunde activităţi cutural-artistice ale profesorilor şi elevilor. A fost într-adevăr
o zi de sărbătoare, şi de pilduitoare manifestare artistică.
Spectacolul de gală oferit participanţilor la sărbătoare a prilejuit o
adevărată înălţare şi desfătare sufletească. Elevii s-au întrecut în a demonstra că
sunt nu numai demni reprezentanţi ai şcolii omagiate, dar şi virtuoşi artişti ce te
încântă prin talent şi-ţi fac senină viaţa prin mesajul ce-l transmit prin versuri.
75
 Când iarna îşi rotunjea fulgii spre mijoc de februarie, când ploile lunii
îşi picurau auzul în tipsia soarelui viitor, a rasărit, ca adus de cumplite nelinişti,
într-o zi, când sitclele cereau lumină şi vis de nebunie. Stelele au luat-o şi au
botezat-o “Fereastra sufletului”. De atuncj în fiecare dimineaţă, în lumina blânda
a soarelui şi în murmurarea tainică a Jilţului, se aude şoptit “Fereastra sufletului”.
Lectura acestei antologii lirice “Fereastra sufletufui” cred că va încânta clipele
de linişte ale multora dintre noi. Fundaţia “Murmurul Jilţului” îşi face un titlu de
cinste prin publicarea acestei antologii lirice căreia îi doresc viaţă lungă şi să se
bucure de apariţia a noi şi noi lucrări.
Ing. Cosmin Ceauşescu, S.C. “ACTIS” S.R.L. Volumul “Fereastra
sufletului” m-a impresionat în mod profund. Este un vlăstar tânăr al acestor
meleaguri care va dăinui. Peste timpuri, fiind un simbol al creativităţii oamenilor
talentaţi din aceste locuri, tineri care au putut fi remarcaţi datorită aclivităţii şi
dorinţei continue a domnului prof. Dumitru Dădălău de a demonstra că trăim
într-o zonă nu lipsită de activilate culturală, ci dimpotrivă o zonă în care urmaşii
acelora care au creat aici costume populare cu străvechile marame îşi reflectă
suflelele lăsând fereastra deschisă prin versurile create de către aceia ce mâine
vor fi la rândul lor urmaşi şi poate creatori.
Domnica Graure, directoarea Şcolii Corobăi Am avut fericita ocazie
să fiu invitată la frumoasa activitate organizată în Liceul Matăsari cu prilejul
lansării antologiei “Fereastra sufletului” cuprinzând cele mai reuşite încercări
literare de-a lungul unui an în revista “Murmurul Jilţului”. Totul a fost minunat!
Alunecând pe făgaşul timpului, acest moment se constituie ca o moştenire,
încredere şi speranţă despre crezul şi sensibilitatea tinerilor condeieri ai Liceului
Mătăsari. lar despre mentorul Fundaţiei “Murmurul Jilţulur, simplu: faptele
noastre ne fac ceea ce suntem. Este o concretizare a înţelepciunii de veacuri:
“omul sfinţeşte locul!”. “Fereastra sufletului?” - suflet şi inteligenţă, puterea de a
pătrunde sensul adânc al cuvintelor, sensibilitate şi talent, raza de speranţă.
Tot ce e frumos în viaţa vine din razele soarelui şi din ochii însoriţi de
lumina şi speranţă ai copiilor. Poeziile lor sunt lumină şi speranţă. Sufletele
luminate de neprihană, vorba sinceră care aduce bucuria de a trăi, aduce-n viaţă
mai binele, după care toţi jinduim.
Văd în aceşti adolescenţi izvoarele noastre curate, cu limpezimi ce
izvorăsc din chipul şi faptele celui care-l îndeamnă, izvoare care urcă şi cărora
domnul profesor Dumitru Dădălău le-a dat deoparte din zidurile ce vor rezista
timpului. Şi pentru că suntem şi în prag de martie, Mărţişor - un fir alb şi unul
roşu, unul de lumină şi altul de bucurie şi noroc, împletite laolaltă - vă urez tot
ce-i mai bun şi frumos: sanătate, idealuri nobile, generoase.
Ioana Burchel, jurist, Bucureşti Plăcut surprinsă la aflarea faptului că
în Mătăsari, pe tărâm care pentru mine înseamnă rădăcini şi dragoste faţă de cei
care m-au adus pe lume, o mană de oameni, cu un suflet de aur au tipărit rostirea,
76
gândurile şi sentimentele chiar, nu-mi rămâne decât sa spun, FELICITĂRI!
Felicitări şi urări, “la mai multe numere” pentru revista “Murmurul
Jilţului”, felicitări pentru cartea de poezii “Fereastra sufletului” şi nu în ultimul
rând felicitări pentru domnul profesor Dădălău şi mica sa echipă. Aş vrea ca toate
aceste realizări ale unor oameni mari să încânte, să bucure sufletele şi să fie de
folos copiilor şi tuturor cititorilor.
Mi-ar place de asemenea, să mai pot vedea lucruri, abia imaginate de unii,
transformate în realitate, aici, pe dealurile Gorjului. Şi n-aş mai putea adauga
nimic decât, FELICITARI! Cu stimă!

NE SCRIU ABSOLVENŢII LICEULUI

GRIVEI ION, student în anul IV la Universitatea din Petroşani

“Copilul încă de mic îţi ordonează existenţa în funcţie de autoritatea verbală a
părintelui, a educatoarei, iar mai târziu a învăţătorului şi profesorului”. Stau şi
mă gândesc la drumul pe care l-am parcurs până acum, şi scriu câteva rânduri la
revista apărută la liceul pe care l-am absolvit cu puţin timp în urmă. Vă rog să îmi
permiteţi să mă prezint faţă de cei care nu mă cunosc încă.
Sunt Grivei lon, m-am născut la începutul anului 1975, în oraşul Motru,
am absolvit clasele I-VIII în cadrul Şcolii Generale Mătăsari, după care am urmat
cursurile liceale în cadrul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, profilul
electronist automatizări miniere. Am absolvit liceul în anul 1993 după care am
susţinut examen de admitere la Universitatea din Petroşani, Facultatea de Maşini
şi Instalaţii Electromecanice, secţia Electromecanică unde am fost declarat admis,
în prezent fiind student în anul IV. Trebuie să mărturisesc că meseria pe care mi-
am ales-o este o pasiune a mea încă din copilărie şi urmând cursurile liceale am
aprofundat mai mult din tainele meseriei. Aceasta este datorită, în mare parte,
dascălilor din cadrul acestui liceu care mi-au îndrumat paşii în aceasta meserie
şi în viaţă. Nu pot încheia această frază fără a menţiona contribuţia importantă a
fostului meu diriginte, inimosul profesor de limba şi literatura română.
Universitatea din Petroşani a luat fiinţă în anul 1948 sub denumirea de
“Institutul de Mine Petroşani” având în componenţă Facultatea de Mine, Facultatea
de Maşini şi Instalaţii Electromecanice şi mai târziu un Colegiu Tehnic. Din 1990
poartă denumirea de Universitatea din Petroşani unde începând cu anul 1990-
1991 a luat fiinţă Facultatea de Ştiinţe.
Facultatea de Maşini şi Instalaţii Electromecanice pregăteşte specialişti
în domeniile: electromecanic, mecanic şi automatică - informatică. Studenţii de
la fiecare secţie sunt împărţiţi în grupe, iar la orele de laboratoare şi seminarii în
subgrupe. Pentru fiecare secţie activitatea se desfăşoară în amfiteatru, seminarii şi
77
laboratoare. Disciplinele care prezintă lucrări practice se desfăşoară în laboratoare
specializate pentru fiecare disciplină precum şi în ateliere şcoală. În cadrul orelor
de laborator se efectuează lucrări practice sub directa îndrumare a laboranţilor, se
discută probleme legate de lucrarea practică efectuată, precum şi unele nelămuriri
în legătură cu lucrarea efectuată. În orele de seminar se fac discuţii în legătură
cu ce a fost prezentat la curs, rezolvarea unor probleme teoretice, la disciplina
respectivă. Către anii III-IV studenţii beneficiază de ore de proiectare în care
fiecare student realizează o anumită temă de proiectare. La cererea studenţilor,
se pot oferi meditaţii suplimentare la fiecare disciplină. Datorită eforturilor
conjugate ale dascălilor, mai cu efortul meu personal, pot spune cu mândrie că o
parte din gândurile mele au început să se realizeze. Oare de ce trebuie să fac toate
aceste eforturi pentru a realiza ceea ce îmi doresc?
În primul rând sunt convins că numai prin mai multă muncă, ardoare şi
perseverenţă, prin ocolirea unor bucurii ale tinereţii, voi putea realiza ceea ce
mi-am propus. Reuşita mea va fi posibilă numai dacă mă voi pregăti temeinic
pentru a putea fi cât se poate de competent la locul de muncă. Şi eu ca orice tânăr
doresc o viaţă mai lipsită de griji, cu înţelegere şi acest lucru se poate realiza după
terminarea facultăţii a cărei calificare reprezintă o muncă utilă şi necesară.
Doresc ca după terminarea facultăţii să mă integrez în societate în ceea ce
priveşte profesia şi cu propriile forţe să îmi asigur existenţa şi să depind numai
de mine însumi. Evident, acesta este un drum anevoios, care presupune un număr
mare de ore acordate învăţăturii, exerciţii, muncă şi chiar renunţări la activităţi
atractive imediate, al cărei efect va fi o viaţa mai buna aşa cum fiecare şi-o
doreşte. Doresc în acelaşi timp să arăt că la Petroşani mai frecventează cursurile
foşti elevi ai liceului din Mătăsari ca: Petrică Gheorghiţă, Popescu Constantin,
Dăescu Constantin, în anul III, Cârciu Leonard în anul II şi Severineanu Michi,
Ceauşescu Octavian şi Ciortan Irinel în anul I. În speranţa că rândurile mele vor fi
citite de generaţiile actuale precum şi viitoare, le urez acestora precum şi cadrelor
didactice cât mai multă competentă şi perseverenţă în tot ceea ce întreprind şi vor
întreprinde în viitor.
În încheiere aş dori să adresez colectivului redacţional al revistei
“Murmurul Jilţului” o cât mai lungă continuitate. Cu deosebită stimă.
Angelica BOIANGIU şi Daniel DOBRECI, Universitatea Ecologică,
Bucureşti. Felicitări pentru această revistă şi pentru aceşti minunaţi elevi, ce
au avut curajul de a începe o asemenea muncă titanică. Spunem curaj, pentru că
numai avântul şi puţin inconştienţa vârstei de 16 ani i-a determinat să concretizeze
această iniţiativă. Avem nevoie de hrană spirituală pentru a putea lupta să facem
un mâine mai bun pentru noi şi pentru cei ce vin după noi. Felicitări pentru domnul
profesor, care cu experienţa şi talentul dânsului este sprijinul şi coordonatorul
principal al acestei redacţii. Dar credem că este momentul să ne prezentăm.
Suntem Angelica Boiangiu şi Daniel Dobreci, care am absolvit liceul
78
dumneavoastră în anul 1993. Actualmente suntem studenţi în anul III şi IV
Drept din cadrul U.C.B. Poate vă întrebaţi, şi pe bună dreptate, de ce scriem
acest articol la revista “Murmurul Jilţului”. Orice adolescent, aflat încă pe băncile
şcolii, visează un viitor frumos şi cu cât mai multe împliniri atât pe plan personal,
dar mai ales profesional. Până aici totul este absolut normal, un tânăr ca orice om
de altfel, dacă nu are capacitatea de a visa, duce o viaţă pustie şi ticsită. Dar a visa
nu e suficient. Pentru a-ţi putea îndeplini visul trebuie să lupţi până când acesta
devine o certitudine. Nu avem voie să renunţăm. Ne suntem datori în primul rând
nouă, pentru a duce la bun sfârşit ceea ce dorim. Visul era şi este, să devenim
jurişti. Pentru a ajunge acolo este o cale lungă şi plină de greutăţi. Am început
acest drum cu elanul adolescenţei. Pe parcurs am învăţat cum să ni-l temperăm şi
cum să calculăm fiecare mişcare.
Nu vrem să credeţi că facem publicitate Facultăţii de Drept sau facultăţii
în general. Numai voi trebuie să decideţi dacă veţi urma o facultate sau ce
profil anume. Dar cu sinceritate, daţi-ne voie să vă spunem că, pentru o bună
formare ca om în societate şi ca bun profesionist, numai o facultate te poate
ajuta. Şi lăsând puţin deoparte lucrurile neserioase, viaţa de student nu credem
că poate fi echivalentă cu altceva. Momentele petrecute în mijlocul colegilor
îţi dau posibilitatea de a cunoaşte mari personalităţi în domeniul respectiv sau
posibilitatea de a frecventa biblioteci bogate. Dar foarte important este să simţi
că ţi-ai luat viaţa în propriile-ţi mâini, şi că ai posibilitatea să o modelezi aşa
cum crezi tu că este mai bine. De aceea, în continuare, o să încercam să descriem
Universitatea Ecologică din Bucureşti pe care o urmăm, sperând ca, după ce
elevii care nu s-au decis între două sau mai multe facultăţi să o aleagă pe aceasta
şi credem că nu vor regreta. Dacă nu au auzit de această facultate, sperăm ca după
citirea acestor rânduri să se gândească serios la această variantă cu Facultatea de
Drept, nu numai cea din cadrul Universităţii Ecologice, dar şi din cadrul celorlalte
universităţi particulare, care după ultimele reglementări în vigoare, confirmă
aceleaşi drepturi ca şi universităţile de stat.
Ca şi în toate ţările dezvoltate, învăţământul particular va fi reglementat,
adecvat în continuare şi va lua o amploare deosebită singura problemă existenţa
cât de cât a unei baze materiale din partea viitorului student.
Universitatea Ecologică din Bucureşti cuprinde mai multe facultăţi
acreditate din care amintim: Facultatea de Drept, Facultatea de Management,
Facultatea de Sport, Facultatea de Ecologie şi în curs de acreditare e Facultatea
de Medicina. Facultatea de Drept, pe care şi noi o urmăm, are profesori titulari de
la Facultatea de Drept, de stat şi profesori de la Academia de Poliţie “Alexandru
loan Cuza”. Pentru cursurile de zi se fac 4 ani şi pentru cursurile fără frecvenţă
- 5 ani. Pentru desfăşurarea cursurilor, Universitatea are trei amfiteatre numai
pentru Facultatea de Drept şi o clădire cu 16 săli pentru seminarii. Pentru fiecare
student care are media cea mai mare din an se acordă bursă de merit. După
79
terminarea celor 4 ani şi respectiv 5 ani, studentul are două variante de susţinere
a examenului de licenţă în cadrul Universităţii de stat sau în cadrul Academiei
de Poliţie “AIexandru loan Cuza” sau, dacă procentajul deţinut de primele trei
generaţii este mai mare decât minimul admis de lege, examenul se va susţine în
cadrul facultăţii. Cu părere de rău, că nu am reuşit să fim prezenţi la niciunul din
evenimentele din toamna aceasta organizate în cadrul liceului, nu putem decât
să vă mulţumim pentru spaţiul acordat în aceste pagini şi să urăm viaţă cât mai
îndelungată acestei reviste, putere de muncă şi idei cât mai multe şi fructuoase
colectivului de redacţie.
Puiu Florinel Gureanu, student în anul III la Facultatea de Finanţe –
Asigurări, Universitatea “Constantin Brancuşi” Târgu-Jiu. În aceste rânduri
care urmează aş vrea să prezint câteva aspecte legate de viaţa studenţilor din
cadrul Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu, studenţi printre care
sunt bucuros că mă găsesc şi eu în anul III la Facultatea de Finanţe - Asigurări.
Mai întâi aş vrea să încep a spune câteva cuvinte despre Universitate: Universitatea
“Constantin Brâncuşi” are 2 facultăţi şi anume Facultatea de ştiinţe economice şi
juridice şi Facultatea de inginerie.
La Facultatea de Ştiinţe economice şi juridice sunt 4 secţii, două la
ştiinţe economice, finanţe-asigurări şi turism-servicii şi două la ştiinţe juridice,
administraţie publică şi drept cu durata de studiu de patru ani, învăţământ de zi,
iar la Facultatea de Inginerie sunt 3 secţii, tehnologia construcţiilor de maşini,
centrale termoelectrice şi automatică şi informatică industrială, cu durata de studiu
de cinci ani învăţământ de zi. În cadrul fiecărei secţii studenţii sunt împărţiţi pe
ani de studiu, iar în cadrul fiecărui an pe grupe fiind echivalentul claselor de liceu.
În afara grupelor mai există şi 2 organizaţii studenţeşti: Societatea Studenţilor
Gorjeni şi Asociaţia Studenţilor, la care studenţii pot adera sau nu în ce priveşte
disciplinele studiate acestea diferă în funcţie de profil şi de secţie în primii 2 ani
asemănându-se foarte mult cu cele studiate în liceu, fiind mai multe şi generale,
urmând ca din anul III să se studieze materiile specifice profilului respectiv
acestea fiind mai puţine iar câte odată şi mai uşoare, astfel că odată ajuns în anul
III poţi considera că eşti absolvent. De aici s-a născut şi zicala “Primii 7 ani sunt
grei, până treci în anul III”.
Anul universitar începe la 1 octombrie şi este împărţit în 2 semestre a câte
14 săptămâni fiecare, semestre urmate de câte o sesiune de examene, o sesiune de
iarnă şi sesiunea de vară. De obicei sesiunea de vara este precedata de presesiune
în care studenţii cu restanţe la examenele din iarnă au posibilitatea să susţină din
nou examenele. La fel şi începerea anului universitar este precedată de sesiunea de
toamnă, reexaminările şi rereexaminările, perioadă în care studenţi cu restanţe din
sesiunile de iarnă şi/sau vară susţin din nou examenele sau studenţii nemulţumiţi
de nota obţinută la o materie, dar care nu au nici o restanţă pot veni la măriri,
unde vor da din nou examene sperând la o nota mai mare. Fiecare disciplină are
80
repartizat un curs şi un seminar pe săptămână, acestea având în general o durată
de 2 ore fiecare. La cursuri profesorul ne prezintă disciplina respectivă urmând
ca la seminarii studenţii să poarte o discuţie cu profesorul sau asistentul acestuia,
să ridice probleme sau să rezolve aplicaţii practice referitoare la disciplina
respectivă. Seminariile au o mare importanţă în pregătirea studenţilor pentru că
dau posibilitatea studierii materiei imediat după ce aceasta a fost predată, când
explicaţiile profesorului de la curs sunt încă proaspete, acest fapt ducând la o
însuşire mai bună a materiei respective, iar activitatea de la seminar a unui student
poate duce uneori la stabilirea notei pe care o primeşte la examen. 0 componentă
importantă a vieţii studenţilor o reprezintă petrecerea timpului liber, care îmbracă
cele mai variate forme, de la citirea unor cărţi sau reviste până la diverse excursii
şi drumeţii la munte sau la mare, excursii de care cei mai studioşi dintre studenţi
beneficiază în mod gratuit.
“Gratuit” este cuvântul magic care bucură orice student, deoarece banii
reprezintă cea mai mare problemă cu care se confruntă studenţii, şi nu numai ei,
banii unui student nefiind niciodată de ajuns, fiecare încercând să minimizeze
această problemă prin diferite mijloace: găsirea unui serviciu şi poate cea mai
avantajoasă dintre toate, obţinerea unei burse de studiu sau de merit, acordate
pentru o medie pe mărime sau pe an de minim 8,50 respectiv 9,80.
Sperând că aceste rânduri au convins o parte din iniţiatorii revistei să se
alăture studenţilor din România începând cu 1 octombrie 1997, eu le urez mult
succes în viaţă şi sa nu aibă restanţe. Cu consideraţie!
GRECU Alexandru Alin, electrician la E.M. Jilţ Sud Scriu acest
articol adresându-mă elevilor Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari. Deşi
paradoxal, aş începe spunându-le că îi invidiez. Vă spun acest lucru dragi prieteni
fără vreo răutate. Da, vă invidiez. De ce? Pentru ca voi în drumul spre afirmare aţi
primit o şansă în plus. O şansă pe care mi-aş fi dorit-o şi eu, dar pe care ca elev al
aceleaşi şcoli nu am avut-o niciodată. Despre ce şansă este vorba?
Cred că v-aţi dat seama că mă refer la această minunată revistă care acum
va aparţine şi care dă o notă distinctă atât liceului cât mai ales localităţii Mătăsari.
Deci, valorificaţi-vă şansa la maximum, în acelaşi timp folosesc această ocazie
pentru a felicita pe domnul diriginte pentru acest gest de excepţie unic, pentru că
aşa cum ştim cu toţi dânsul este inima acestei reviste. Ştiţi, atunci când am citit
primul număr al acestei reviste am simţit o bucurie imensă. În aceste momente de
mândrie mi-au revenit în minte nişte cuvinte care-mi fuseseră adresate la puţin
timp după ce semnasem primul meu contract de muncă. Participam la o discuţie
la care erau prezenţi şi câţiva ingineri. Atunci am fost întrebat unde am terminat
liceul. Am spus la Mătăsari. Mi s-a răspuns ironic în faţă şi am fost întrebat la fel
de ironic dacă am învăţat ceva în incubatorul de la Mătăsari. Vă daţi seama că a
fost ceva extrem de dureros pentru mine. Am încercat să demonstrez contrariul
dar totul a fost inutil. De aceea, prin apariţia acestei reviste noi putem demonstra
81
mult mai uşor, atât cât şi voi, celor care mai au asemenea idei în cap, că şi la
Mătăsari se învaţă carte. Dar, cine sunt eu?
Mă numesc Grecu Alexandru Alin, am 21 de ani şi la fel ca şi voi am învăţat
în acest liceu, liceu pe care l-am absolvit în 1993. În prezent sunt electrician la
E.M. Jilţ Sud.În aceşti ani care au trecut de la absolvirea liceului, cursul vieţii
mele a cunoscut atât pante ascendente cât si descendente. AM reuşit la Facultatea
de Management Financiar Contabil în cadrul Universităţii Ecologice Bucureşti,
facultate ale cărei cursuri le-am urmat timp de 2 ani. Dar din păcate pentru mine,
din diferite motive, pe care nu are rost să le prezint aici anul acesta m-am retras.
Totuşi trăiesc cu speranţa că o voi lua de la capăt şi asta cât mai curând cu putinţă,
pentru că numai aşa îmi voi putea îndeplini mult mai uşor aspiraţiile şi idealurile
de viitor şi sunt destul de multe. Tot în acelaşi am trăit bucuria găsirii unui loc de
muncă. Ziua în care m-am angajat, cu intervenţii, fiind şi cea mai frumoasă zi din
viaţa mea, dar în acelaşi timp a fost şi ziua în care am coborât din castelul de vise
pe care-l clădisem în minte. A fost ziua în care m-am trezit la realitate.
După trei ani de serviciu am înţeles un lucru. Mi-am înţeles pentru prima
oară cu adevărat părinţii. Am înţeles eforturile care le-au făcut pentru a mă creşte
şi educa. Am înţeles de ce îmi cereau să învăţ şi să urmez un alt drum în viaţă
diferit de al lor. Am înţeles că viaţa este dură şi mai ales necruţătoare cu cei care
păşesc greşit pe drumul ei. Şi pentru că am înţeles toate acestea le mulţumesc şi
le voi fi veşnic recunoscător părinţilor, dar şi profesorilor care la rândul lor au
încercat să-mi călăuzească paşii în viaţă.
Va veni timpul, dragi prieteni, când şi voi le veţi da dreptate şi le veţi
mulţumi sau, dacă nu, va veţi căi că nu i-aţi ascultat deşi acum vă deranjează
faptul că nu vă ocolesc mereu spunându-vă să învăţaţi. Dar, credeţi-mă că am
dreptate. Ştiu, o să spuneţi că nu puteţi să ajungeţi toţi profesori, doctori, avocaţi,
ingineri... şi poate că aveţi dreptate, dar asta numai parţial. De ce? Pentru că eu
consider că fiecare dintre noi are o şansă de reuşită în viaţă. Şansa asta trebuie
jucată până la capăt, pentru că numai voi singuri o puteţi valorifica. Aşa că, credeţi
în voi şi faceţi tot ceea ce va stă în putinţă să reuşiţi. Vă urez: SUCCES.
Cam aceasta e ceea ce v-aş putea spune eu. Nu vă cer să mă înţelegeţi ci vă
cer să gândiţi. Gândiţi-vă la drumul ce trebuie să-l urmaţi în viaţă. Gândiţi-vă că
la ora actuală a găsi un loc de muncă şi implicit a-l păstra e un lucru foarte greu,
totul depinzând de profesionalismul vostru, profesionalism pe care trebuie să vi-l
formaţi. Gândiţi-vă că cei care v-au dat viaţă şi v-au crescut nu vă vor răul. Deci,
gândiţi şi acţionaţi în consecinţă. Şi pentru că am scris aceste rânduri în ultimele
zile ale anului 1996, aş vrea să transmit tuturor celor care mi-au îndrumat paşii
prin şcoală din clasa I până în clasa a XII-a, multă sănătate, fericire si noroc în
viaţă, împreună cu tradiţionalul “La mulţi ani!. La fel le doresc şi tuturor elevilor
Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari. Cu respect!

82
 GRIDAN Constantin Vasile, electrician E.M. Jilţ Nord Scriind aceste
rânduri mă bucur şi vă mulţumesc domnule profesor pentru că mi-aţi oferit şansa
de a fi din nou printre elevi, acum când nu mai pot spune decât “am fost elev”,
pentru şansa de a-mi putea exprima gânduri şi impresii iar cu acestea plăcerea de a
încerca să fiu atât cât se cuvine un îndrumător al elevului liceului dumneavoastră,
al liceului meu, al cititorului revistei “Murmurul Jilţului”, acel cititor care îşi
pregăteşte saltul spre înainte.
Mă bucur şi totodată vă invidiez, elevi ai Liceului Industrial Minier
Mătăsari, pentru că aveţi o astfel de minunată revistă, pe care eu nu am avut-o,
pentru că aveţi o şansă în plus de a vă afirma, de a vă descoperi vocaţia şi de
a demonstra că la Mătăsari este un liceu cu prestigiu, un liceu la care predau
profesori minunaţi şi la care învaţă elevi minunaţi.
Mă numesc Gridan Constantin Vasile, şi la fel ca şi voi am învăţat la
Liceul Industrial Minier Mătăsari, liceu pe care l-am absolvit în urmă cu aproape
patru ani avându-l alături pe domnul diriginte Dădălău Dumitru. La fel ca şi voi
am dorit ca după sfârşitul aceea ce înseamnă “viaţa de elev” să realizez ceva
în viaţă cu care să mă mândresc, putând spune “sunt cineva”. Aşa am ajuns să
susţin examenul de admitere la Facultatea de Inginerie din cadrul Universităţii
“Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu. Am fost admis şi după un an de studenţie,
cu profund regret, m-am retras din motive, de ce să nu o spun băneşti, trăind
într-o familie modestă. Acum, când sunt electrician la E.M. Jilţ Nord, când simt
că viaţa e cu mult mai grea de cum mi-am imaginat-o, râvnesc şi îmi dau silinţa
spre un nou început, spre ceea ce am avut nu cu mult timp în urmă: o şansă pe
care nu am ştiut să o valorific la maxim.
Ştiu, poate că nu toţi aspiră spre o facultate, atunci când sunt elevi, dar
cu toţii aveţi vise şi vreţi să realizaţi ceva. Unii vrem să fim intelectuali, să avem
un viitor mai sigur iar alţii vrem să fim simpli muncitori dar pentru toate acestea
trebuie să ne pregătim într-o egală măsură. Că pentru a reuşi într-o facultate ne
este aşa de uşor, cu toţi o ştim. Dar, ceea ce nu ştim este că pentru a obţine un
loc de muncă, azi. în societatea în care trăim, este cu mult mai greu şi vi-o spun
din propria-mi experienţă. De ce spun că este mai greu? Locuri sunt din ce în ce
mai puţine, locuri la care aspiră sute de candidaţi. Parte dintre ei au cunoştinţe
în cadrul întreprinderilor, parte dintre ei au un ban cu care să-şi cumpere un loc
de muncă, căci ne-am obişnuit şi cu asta, iar nouă celor care nu avem nimic
ci ne avem decât pe noi înşine nu ne rămâne decât să demonstrăm că avem o
pregătire, că suntem mai buni şi merităm să învingem. Ce am avut eu atunci când
m-am angajat? Mă aveam pe mine însumi şi nu puteam să nu regret că atunci
când profesorii mă îndrumau spre o meserie eram cu ochii pe pereţi şi dădeam
prea puţină importanţă. Dar, cu toate acestea nu mi-am putut pierde încrederea
în ceea ce sunt, m-am ambiţionat, m-am pregătit şi am reuşit ca după susţinerea
examenului să fiu admis obţinând un loc fruntaş şi totodată demonstrând că
83
învăţând ai parte de reuşită şi mai mult, demonstrând că şi la Liceul Industrial
Minier Mătăsari se învaţă carte fiind un real exemplu. Da. Am obţinut un loc de
muncă şi am fost foarte fericit. Dar acum când practic o astfel de meserie îmi
dau seama că nu poate însemna un ideal din a fi doar un simplu muncitor.
Mi-am spulberat vise, acum când sunt în subordinea celor mari celor care au
reuşit să-şi creeze un viitor în viaţă mai sigur şi mai bun. Mi-am spulberat vise
şi mă revolt propria-mi persoană când văd colegii de lângă mine repetând că
nu au fost capabili să-şi dorească, atunci când nu era prea târziu, să fie asemeni
şefilor lor. Le dau ascultare şi mă alătur lor, dar sunt încă fericit şi încrezător că
am şansa să o iau de la capăt. Ce trebuie să faceţi voi pentru a nu avea o astfel de
experienţă?
Trebuie să-i ascultaţi pe părinţi atunci când vă îndrumă spre un viitor mai
bun la care să fiţi mândri de ceea ce sunteţi. Trebuie să daţi ascultare profesorilor
care vă sunt în permanenţă alături, mereu ca deschizători de drumuri şi nu doar
să-i criticaţi atunci când vi se dă o notă mai mică sau sunteţi apostrofaţi. Atunci
când încă sunteţi elevi viaţa vi se pare mai frumoasă ca niciodată, fiind lipsiţi
de surprize; cei care se ascund în spatele ei, nu doresc idealuri şi vise care să se
împlinească. La toate acestea trebuie să fim ascultători, trebuie să ne impunem
maturitate la nematuritate, să fim mai siguri în ceea ce ne cerem să ne pregătim
continuu ca mai târziu să putem spune că şi visurile au un temei tinzând spre
realitate. Scriind acest articol, nu ştiu dacă am fost înţeles prin ceea ce am vrut
să exprim, supărându-vă sau bucurându-vă, dar cred în voi şi vă urez succes în
tot ceea ce vă propuneţi, iar visurile voastre să nu vă fie doar un simplu vis ci
realitate. Doresc succes şi infinitate acestei minunate reviste “Murmurul Jilţului”
care vă scoate în evidenţă dându-vă posibilitatea să vă exprimaţi gânduri, păreri,
idei şi demonstrează că învăţaţi într-un liceu minunat şi cu merite deosebite.Cu
dragoste!

SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI

A venit toamna. Copiii se întorc la şcoala lor dragă. Locuitorii văii Jilţului
de la cel mai mic până la cel mai mare ies cu toţii la muncă, să culeagă roadele
câmpului, să umple hambarele, să se pregătească pentru a primi pe cei dragi nu
este mult timp, la marea sărbătoare care, anul acesta va avea loc pe 23 octombrie
1999. Este a doua ediţie pe care o vrem mai frumoasă, mai atractivă, cu o
participare tot mai mare a celor care soarta le-a fost benefică, s-au îndepărtat de
locurile străbune şi fiecare şi-au făcut un rost în viaţă acolo unde i-a fost hărăzit.
Vor veni cu toţii la casa părintească să-şi vadă locurile natale pe unde au
copilărit, să se întâlnească cu rudele, cu vecinii, să-şi dea bineţe unul cu celălalt,
să pună ţară la cale, să-şi povestească bucuriile şi necazurile şi, împreună, sâmbătă
84
dimineaţa pe 23 octombrie 1999, începând cu ora zece, să se prezinte la Grupul
Şcolar Tehnologic din Mătăsari, unde generaţiile de azi îl vor primi în suflet
pe cei vârstnici care sunt părtaşi alături de ei la cea mai mare sărbătoare de pe
văile jilţului. Şi la prima ediţie vom invita în mijlocul nostru pe cei care, astăzi,
conduc destinele judeţului, vom avea prilejul să ţinem o mare adunare populară,
să venim vecini din toate satele în straie de sărbătoare, să vedem un bogat şi
atractiv program artistic prezentat de Ansamblul Doina Gorjului din Târgu-Jiu,
de ansamblul Maria Apostol al şcolii Populare de Artă de formaţiile cultural –
artistice din judeţ, ale liceului şi tuturor şcolilor din satele aparţinătoare comunei
Mătăsari. Prin grija cadrelor didactice vom organiza două campionate de fotbal la
nivelul celor patru sate precum şi la clasele de liceu şi şcoală profesională, vom
sărbători majoratul, balul bobocilor, vom lansa revista Murmurul Jilţului şi odată
cu lăsarea serii, şi în jurul focului prieteniei, vom juca, ne vom simţi bine.
Ca organizatori ai acestei memorabile sărbători, Fundaţia Murmurului
Jilţului, Liga Fiii Jilţului, Consiliul Comunal şi Primăria Mătăsari, cu implicarea
directă a conducerii Grupul Şcolar Tehnologic, fac un apel de suflet către toţi
locuitorii acestei zone să-şi invite pe cei apropiaţi, plecaţi în ţară sau în străinătate,
să vină la Mătăsari la această zi mare asigurându-i că n-au ce regreta, că se vor
simţi bine şi vor avea ce povesti urmaşilor, urmaşilor lor, de clipe de pomină
petrecute împreună. Vă aşteptăm cu drag şi voie bună. Dumnezeu să vă ajute să
fiţi alături de noi.
D. Dumitru

DĂRUIRE ŞI COMPETENŢĂ
1 septembrie. O zi mare în viaţa şcolii. Începe un nou an de învăţământ,
ultimul al acestui secol şi mileniu.
Gândul nostru se îndreaptă spre o nouă etapă de dezvoltare, spre înfăptuirea
reformei care face paşi repezi în reîncadrarea sistemului nostru de învăţământ la
noile standarde europene ale lumii civilizate. Făcând o analiză asupra ceea ce
am făcut, din perspectiva viitorului, a ceea ce ne aşteaptă ne putem mândri că
avem o bază materială de invidiat, că populaţia şcolară începe să fie stabilă, că
toată dăscălimea din Mătăsari este conştientă că trebuie să facă mai mult pentru
a învăţa copii carte, pentru că împreună cu familia să determinăm o schimbare
radicală în mentalitatea celor care mai cred că în ziua de azi se poate trăi şi fără
să ai prea multe studii.
Realitatea este cu totul şi cu totul alta. Chiar dacă în ultimii doi ani
învăţământul din Mătăsari a fost într-un declin total, trebuie să învăţăm din greşeli
şi să găsim resursele necesare pentru a ridica ştacheta nivelului de pregătire al
elevilor, să obţinem rezultate bune la olimpiade şi concursurile de meserii, să
ne perfecţionăm pregătirea profesională, să întărim ordinea şi disciplina la toate
85
nivelurile să dezvoltăm în sufletul fiecăruia sentimentul datoriei împlinite. Din
acest punct de vedere facem un apel călduros la toţi cei care au chemare pentru
învăţământ, precum şi la cei care sunt părtaşi la bucuriile şi necazurile noastre, să
ne unim eforturile şi să demonstrăm că şi în Mătăsari se poate face un învăţământ
de calitate, performant că putem să fim la înălţimea înaintaţilor noştri care, de pe
băncile acestor şcoli din valea Jilţurilor, au ajuns oameni de nădejde slujind cu
devotament comandamentele etapei în care trăiesc.
Trebuie să acţionăm cu tact şi discernământ, să învăţăm alfabetul
reformei din această perioadă de tranziţie, să ne apucăm serios de treabă, să
ne adaptăm din mers noilor cerinţe privind respectarea curricumulului, a plajei
orare, manuale alternative, noii structuri a anului şcolar, folosirii în mod eficient
a orelor opţionale la diferite obiecte şi cicluri de învăţământ. Am demarat în forţă,
am acţionat pentru o încadrare corespunzătoare cu personal didactic, am avut la
toate clasele întâlniri cu părinţi elevilor,prilej cu care am făcut o analiză exigentă
şi hotărâtă a rezultatelor obţinute, am stabilit de comun acord măsurile necesare
pentru schimbarea atitudinii faţă de învăţătură, portul a uniformei şcolare
crearea unui climat sănătos de muncă, prin pavoazarea imediată a sălilor de
clasă şi coridoarelor. În acelaşi timp ne-am preocupat să perfecţionăm activitatea
organismelor de conducere colectivă, să îmbunătăţim condiţiile de muncă ale
cadrelor didactice, să facem demersurile necesare pentru continuarea lucrărilor
la centrala termică, să împrejmuim incinta grupului, să reînfiinţăm centrul de
execuţie bugetară pentru comunele Dragoteşti, Slivileşti, Bolboşi, Negomir să
funcţionăm cu două clase a XI – a de liceu cursuri serale, o clasă postliceală
de maiştri, să dăm în folosinţă un cabinet medical, să organizăm corespunzător
practica elevilor, atât în producţie cât şi la ateliere să creăm condiţii omeneşti
de cazare la internatul liceului, să obţinem aprobări pentru dotarea cu o maşină
de transport, precum şi fonduri în vederea lambrisării holurilor şi cabinetelor,
înlocuirea mobilierului degradat şi logistică necesară examenelor de capacitate şi
bacalaureat care se vor da la noi în şcoală.
N-am uitat nici activitatea „Fundaţiei Murmurului Jilţului”,care în ultimii
trei ani a adus numai bucurii liceului nostru, l-a făcut cunoscut şi apreciat pentru
acţiunile culturale şi de educaţie organizată pentru tipărirea revistei, a antologiei
lirice a elevilor, a genului de pictură, a taberei de creaţie de la sfârşitul lunii mai
a.c.,precum şi obţinerea locului trei la concursul naţional al revistelor şcolare,
ceea ce ne-a dat dreptul să participăm la Tabăra Naţională de la Muscelu şi Ciric
Iaşi. Nu trebuie trecute cu vederea nici amenajarea Muzeului Jilţului, sărbătorirea
în premieră absolută a Zilele liceului şi Fiilor Jilţului, acţiuni de mare anvergură,
apreciate la modul superlativ nu numai de conducerea politică şi administrativă a
judeţului de mass-media centrală şi locală cât şi de locuitorii acestor văi, de copii
în general.
Fie ca, de asemenea acţiuni să mai avem parte şi timpul necesar să le
organizăm, că sunt benefice pentru noi toţi.
Dădălău Dumitru

86
 ELEVII TALENTAŢI - MÂNDRIA ŞCOLII
Am citit cu o deosebită plăcere MURMURUL JILŢULUI, nr. 10 ianuarie
1999. Am rămas plăcut impresionat de mulţimea corespondenţilor acestui periodic
dar, mai ales de calitatea acestora. Nume de prestigiu ca: N. Dragoş, N. Brânzan,
C. Băleanu, C. Pamfiloiu, D. Graure, Gh. Dănescu, D. Pătrăşcoiu, Liviu Poenaru
şi mulţi alţii, asigură trăinicia acestei publicaţii.
Dar, cu totul deosebit este faptul că, bat la poarta consacrării foarte mulţi
elevi - de la clasele mici până la ultimul an de liceu, liceenii corespondenţi -
dovedesc maturitate şi este o plăcere să le citeşti articolele. Asupra acestora
trebuie să se îndrepte atenţia îndrumătorilor şi mai ales sprijinul colegilor.
Iată, nişte întâmplări BĂTRÂNE, despre felul CUM NU TREBUIE să
procedeze cei din jurul elevilor talentaţi. Profesorul de limba română, a cerut
elevilor să redacteze o compunere cu titlul “O întâmplare din viaţă”. Un elev,
cu înclinaţii în domeniu, a prezentat compunerea “PIŢIGOIUL DIN ULCIOR”.
Expunere minunată, cum într-un ulcior, pus de mama lui într-un gard şi-au făcut
cuib nişte piţigoi. El curios, cum sunt copiii, a spart ulciorul să vadă ce este în
el. A găsit câţiva puişori. Ulciorul fiind spart, părinţii au părăsit puişorii care
au fost găsiţi morţi. Expunerea a fost înduioşătoare. Profesorul a acordat nota
maximă. Dar, ce te faci cu GOLANII din rândurile elevilor. Invidioşi, răutăcioşi,
au început cu ironiile, sâcâielile, chiar batjocuri. “Cum să intre un piţigoi în
ulcior?” spuneau ei. Şi l-au tot sâcâit pe bietul băiat, că nu a mai fost capabil
să compună aşa de frumos. Alt elev se trudea să înveţe la vioară. îi plăcea şi
zilnic avea program de exerciţii. Când făcea exerciţiile, nişte răutăcioşi, unde nu
începură să joace şi să chiuie de te asurzeau, motivând in batjocură: “Când cântă
Nicu, aşa-i de frumos, noi nu ne putem abţine să nu dansăm”. Şi bietul Nicu abia
ŢÂLŢAIA pe cele patru corzi. Au ţinut-o aşa până când Nicu s-a lăsat de vioară.
Pe când, cunoscutul artist HORAŢIU MĂLĂELE era elev la L.T.V., priceput
fiind, a făcut caricatura profesorului de limba franceză. Fiind surprins, profesorul
1-a articulat cu 3. Profesorul îmi era cunoscut. L-am întâlnit, l-am certat, iar el a
mărturisit că a făcut o greşeală, că s-a pripit fiind sub tortura unor supărări. Vedeţi
dragi elevi că, uneori şi profesorii greşesc, când, normal ar fi să-şi lase necazurile
la uşa şcolii. Dacă veţi citi cu atenţie cele trei întâmplări, am convingerea că veţi
înţelege care trebuie să fie conduita faţă de colegii înzestraţi. Invidia, indiferenţa,
obstrucţionarea colegilor dotaţi, trebuie să vă fie străine. Uitaţi-vă în jurul vostru.
Cunoaşteţi-vă bine colegii. Fiecare aveţi un “DAR” de la natură, care trebuie
susţinut, încurajat. Ridicaţi-vă mai presus de ceea ce degradează sufletul omenesc:
invidie, ură, gelozie. Fiţi buni colegi şi preţuiţi-vă reciproc.
Când veţi fi OAMENI INTRE OAMENI - nu vă va fi nici sfială, nici
ruşine de trecutul vostru. Vă veţi îmbrăţişa cu dragostea frumoaselor amintiri din
anii de liceu. Ce poate fi mai NOBIL, mai FRUMOS !!
prof. pensionar Emanoil Cinteză,
Săcelu - Hăieşti 1344 Gorj
87
 VIAŢA SPIRITUALĂ A LOCALITĂŢII MĂTĂSARI
Astăzi când în acest moment festiv încercăm să ne amintim cum a evoluat
învăţământul în comuna noastră din momentul când s-au înfiinţat primele ;clase
liceale eu am să mă întorc mai mult în timp şi în câteva cuvinte am să prezint cum
a evoluat în general învăţământul în comuna noastră.
Diverse documente, acte de vânzări, cumpărării de moşii, cărţi de judecată
întocmite şi semnate de oamenii de pe aceste locuri demonstrează că scrisul a fost
cunoscut de un grup restrâns, din timpuri foarte vechi.
După unele date transmise oral din generaţie în generaţie şi păstrate până
azi de generaţiile de bătrâni, înainte de domnitorul Al. I. Cuza (prin anii 1850-1860
lon Dascălu îi învăţa pe copii literele, probabil făcându-le pe nisip aşezat în
lădiţă. Legea instrucţiunii din 1867 prin care se puneau bazele unui sistem de
învăţământ unitar în ţară şi care prevedea obligativitatea instrucţiei primare pentru
copii între 8-12 ani, a fost aplicată numai parţial deoarece şcoala. Ca unitate de
învăţământ, a luat fiinţă în anul 1893 fără a avea local propriu şi funcţionând prin
case particulare. În anii 1893-1894 a funcţionat ca învăţător C-tin Mândruleanu
care avea înscrişi într-o sală de clasă închiriată (la Zoiţa Constantin şi Popescu
lon) 76 copii: din care au promovat 4 clase-18 elevi iar 5 clase doar 2 elevi. Spre
sfârşitul secolului legea din 1864 a fost modificată cu „Legea învăţământului
primar din 1893 (Tache Ionescu) completată în 1896 (Petre Poni)şi apoi cele
doua legi ale lui Spiru Haret - „legea învăţământului secundar şi superior (1898)
şi legea învăţământului profesional 1899 care au constituit progrese pe linia
organizării învăţământului şi a conţinutului acestuia. Între 1894-1895 a funcţionat
ca învăţător Velican Ion urmat de M.C.Popescu(1895-1898), Pupăzan Gheorghe
1899-1900, Nicolae Geamănu (1899-1904) care era din satul Temişeni. După
1909 au funcţionat Ponorescu Gheorghe. Ponorescu Vasile (1909-1940) - Tutila
Gheorghe la al II-lea post înfiinţat în 1924; Nicolae Dragotoiu. Dăescu Ignat,
Căruntu Sever, Tănăsoiu D Constantin, de care îşi amintesc poate mulţi dintre
părinţii noştri sau chiar noi, Vîlceanu C-tin, Păsărescu Aneta, Ursu Gheorghe,
Stăniloiu Elisabeta Griglou Gheorghe, Popescu Ion şi deja ne apropiem de zilele
în care mulţi din dascălii aflaţi aici în faţa dumneavoastră i-au avut dascăli pe cei
care îi enumăr acum şi chiar unii din elevii din sală le-au fost elevi, înv. Draga
Gheorghe, Draga Elena, Stoichiţoiu Maria. După anul 1900 s-au pus bazele
materiale în învăţământul din satul Mătăsari, prin contribuţia unui local de şcoală
cu o sală de clasă şi o cămăruţă pentru păstratul arhivei şi cancelarie pentru un
învăţător. Erau înscrişi la cursuri în anul şcolar 1900-1901-47 elevi în clasele I-IV
şi 5 elevi în clasa a V-a, promovând clasele I-IV- 38 elevi iar clasa aV-a-3 elevi.
Începând cu anul 1924 numărul elevilor a crescut. înfiinţându-se al II-lea post

88
de învăţământ. În perioada 1914 şi l918 va constitui un regres pentru activitatea
şcolară. Între anii 1918-1944 regimul parlamentar adus o politică şcolară care s-a
caracterizat prin intensificarea acţiunilor de lămurire a copiilor să înveţe carte.
Sunt îndrumaţi tot mai mult copii din mediul rural spre şcoli superioare.
Legea învăţământului primar al statului şi primar normal din 1924 a dr. P.
Angelescu prevedea ca şcoala primară să fie prelungită cu 3 clase supraprimare,
această măsură a constituit un pas înainte în legislaţia şcolară românească, dar
n-a dus la o micşorare a analfabetismului care se menţinea încă la o cotă ridicată,
aceasta după Istoria învăţământului din România. In 1924 în Mătăsari erau 1411
locuitori din care neştiutori de carte erau 508. la Brădet din 877-288, iar la Croici
în 1930 din 426 locuitori 236 nu ştiau carte. Localurile de şcoală erau foarte noi
în satele care le cunoaştem că ţin de comuna Mătăsari. Astfel lipsa localurilor de
şcoală a determinat pe cetăţenii satelor să se adreseze organelor judeţene pentru
a-i sprijini în construirea localurilor şi deschiderea învăţământului. În 4 iulie 1924
s-a adresat Prefecturii judeţului Mehedinţi pentru a construi şcoală la Croici. În
1928 şi Maria Dădălău din Croici, înainteă Ministerului o petiţie prin care arată
că primăria şi-a plătit chiria pentru localul închiriat din 1926, dar primăria era
săracă după cum se precizează şi nu avea cu ce plăti.
Observăm că învăţământul din comuna noastră s-a dezvoltat în mare
măsură prin contribuţia cetăţenilor care fie că închină propriile locuinţe pentru
a funcţiona şcoala, ori contribuie cu banii proprii. Chiar dacă erau foarte puţini
pentru a construi localuri de şcoală în satul Mătăsari învăţământul s-a desfăşurat pe
etape în localuri diferite, fie alături de primărie în una din încăperile alăturate, fie
într-o încăpere în casa învăţătorului C-tin Tânăsoiu. Apoi s-a început construirea
localului unde astăzi se află atelierele şcolii. Documentele vremii precizează
că fiecare cap de familie era impus cu plata unei sume între 100-2000 lei după
posibilităţile fiecăruia. Cu toate sacrificiile făcute localul nu s-a dat în folosinţă
în totalitate zbucnirea războiului a perturbat şi în satul nostru desfăşurarea
învăţământului. În perioada următoare învăţământul se desfăşoară în localul
unde astăzi sunt atelierele şcoală. Din anul 1970, s-a început construcţia unui
nou local de şcoală în care toată lumea speră că voi funcţiona şi clase liceale.
Locuitorii comunei au preferat să renunţe la electrificare, doar pentru a avea
condiţii deosebite de învăţătură pentru copiii lor, ceea ce s-a întâmplat. Începând
cu funcţionarea învăţământului în localul respectiv mulţi putem să precizăm şi
cum s-a desfăşurat la început învăţământul liceal, care era baza materială. Oricum
localul respectiv, apoi localul destinat anume învăţământului liceal unde azi ne
desfăşurăm noi activitatea s-au schimbat mereu.
Astăzi putem să afirmăm că ne desfăşurăm activitatea în cel mai modem,
mai frumos, mai dotat, mai deosebit local nu doar din comuna noastră si nici din
judeţ, ci chiar din ţară.

Prof. Ceauşescu Zizi

89
 Întâlnire cu artista - OCTAVIA CAZAN
Născută la 19 februarie 1933 în comuna Săcelu, judeţul Gorj, absolventă
a Liceului Elena Cuza din Craiova şi activând în domeniul instructiv-educativ, în
special la Liceul Nr. 2 din Tg.Jiu, d-na Octavia Cazan, după ani de studii libere
de pictură devine membră a Asociaţiei Artiştilor din Bucureşti şi din anul 1994
este membră a C.I.V.A. din S.U.A.
Primul catalog internaţional de pictură primit de la C.I.V.A. a fost pentru
anii 1997-1998 în care este singurul pictor din România înscris alături din pictori
din Canada, Franţa, Italia, S.U.A. adică tot ce înseamnă cultură şi artă modernista.
Am cunoscut-o vorbindu-ne despre activitatea dumneaei pe tărâmul culturii.
Modestă, interiorizată, i-am cunoscut actuali elevi care o cinstesc şi o preţuiesc
la justa-i valoare. De-a lungul vremii a avut mai multe expoziţii personale şi de
grup în oraşe mari ale ţârii Tg. Jiu, Craiova, Bucureşti, dar şi în străinătate, în
ţări ca Statele Unite ale Americii unde s-a bucurat de atenţia publicului iubitor de
frumos si culoare şi unde a atras de partea sa aprecierile criticii de artă.
Într-un cuvânt, d-na Octavia Cazan oferă un spectacol cromatic de o
sensibilitate deosebită care trezeşte în sufletele privitorilor dorinţa de a o lua de
la capăt, bucuria aceea mai mult nefirească decât firească; d-na Octavia Cazan da
o alta “ culoare” vieţii si condiţiei umane, atât de grea si de apăsătoare a uitării.
Realizează o pictură realistă, sinceră care, trecută prin filtrele sufletului, oferă
originalitate şi îndemnă la meditaţie, la a se căuta pe sine însuşi, la a-ţi pune în
raport cu universul personalitatea. Pictoriţa a văzut şi a înţeles, ba mai mult a
zugrăvit atât frumuseţile naturii încât le-a dat ceea ce li se cuvenea, adică un loc de
mare cinste în creaţiile artistice personale.,,Cascadele de la Borşa”, „Asfinţiturile
de soare”, “ Tablouri cu flori”,” Toamna la câmp”, sunt se pare cele mai apreciate
tablouri ale artistei. Iar, pentru că până acum am vorbit mai cu seamă despre
artista Octavia Cazan, ca să completăm acest tablou pe care încercăm şi noi să-l
facem astăzi, ne vom opri puţin şi asupra omului de suflet Octavia Cazan. Plină
de dragoste, care i se citeşte şi respiră prin toţi porii feţei, d-na Octavia Cazan a
ales să-si trăiască viaţa în mijlocul copiilor. Gingăşia sufletului de copil, puritatea
sufletească fără margini au atras-o întotdeauna.
La întâlnirea de la Săcelu, am avut în faţă o familie, familia Cazan, o
familie care a muncit în viaţă poate mai mult decât oricare alta sau tot atât de
mult cât oricine pentru crezul său, pentru un trai mai bun. Soţul d-nei Cazan este
inginer şi de asemenea un om cu suflet mare. Din spusele dumnealui am înţeles
că a condus lucrările pentru construcţia celor mai mari combinate din ţară, a fost,
deci omul care şi-a adus o reală contribuţie la înflorirea industriei româneşti. Şi,
pentru că o astfel de ocazie nu ţi se oferă decât foarte rar în viaţă nu am putut
să lăsăm să treacă pe lângă noi posibilitatea de a imortaliza momentul şi fără să
90
vrem să fim prea îndrăzneţi sau deranjanţi, am înregistrat pentru dumneavoastră
câteva cuvinte: Octavia Cazan: „Mulţumesc d-lui prof. Dădălău pentru cuvintele
frumoase spuse despre timpul petrecut împreună la liceul nr. 2 precum vă
mulţumesc şi dumneavoastră tuturor, mici şi mari, organizatori şi artişti care vă
aflaţi astăzi aici cărora va spun din toată inima „ Bine aţi venit!
Ei, bine, copii, ne aflăm şi în faţa unor lucrări să zicem noi minore, lucrări
de început dar sunt lucrări care au trecut prin ochiul sufletului. Culorile acestea
care sunt pe mese nu exprimă altceva decât gândiri, unele poate sunt copii, altele
poate sunt mai muncite, imaginaţii, după cum faceţi si dumneavoastră când
încercaţi sa scrieţi o poezie - ocazie cu care vă felicit pentru ca v-am văzut, am
fost la curent totdeauna prin grija domnului profesor si preşedinte al Fundaţiei
cu revistele pe care le aveţi acolo şi încă o dată îi mulţumesc pentru albumul de
pictură dăruit astăzi cu o parte din activităţile depuse la Mătăsari pentru că ceea
ce faceţi acolo nu ştim dacă cineva a mai făcut în judeţul Gorj. De aceea, toată
lauda pentru toţi cei care au muncit la întocmirea acestui album şi pentru cei care
au realizat lucrările. De asemenea poeziile sunt adevărate comori acolo, proza
scurtă,tot ce am văzut este nemaipomenit, deasupra aşteptărilor mele. De fapt, eu
am lucrat şi cu un cerc de creaţie la Tg. Jiu cu toate că am fost bibliotecară. Prima
dată am înfiinţat un cerc de drumeţie dar în toate.. cine credeţi ca ne-a ajutat. Cine
era director pe atunci cu munca educativă? Domnul profesor Dădălău care nu era
decât un suflet mare, mare, mare ceea ce văd că a rămas astăzi şi mă bucur. Ei
bine, am plecat câţiva - şapte elevi - pe munte şi acolo am văzut că elevii ăştia au
talent, erau nebunatici. Ce-am făcut? Am lucrat cu ei la liceu, le-am dat câte un
rol şi am jucat o piesă. Văzând peisajul pe munte am ajuns la concluzia că trebuie
să imortalizăm ceva dar nu eram în stare mai ales eu care în liceu făceam nişte
aventuri de care toată clasa râdea. Ei bine, a mai venit d-na Frântu, soţia domnului
Frântu într-o zi cu un buchet de lalele şi a adus aşa de frumoase lalele care m-au
impresionat foarte mult şi dacă veneai mai la începutul lunii mai, găseaţi în faţa
casei mele un minunat covor de lalele. Dar au trecut din păcate. Bun, dar atunci,
am zis eu, ce bine ar fi să rămână lalelele astea! Şi zice cineva “ doamnă aduc eu
un pictor. Cine? Unul bolnav care citea să recupereze orele pierdute şi vine cu
un elev. “ Mă, tu ştii să pictezi?” “ Nu ştiu?” “ Dar, ştii să desenezi?” “ Da” - cu
o voce de bas. Cum te cheamă?” “ Luchian”. “ Luchian?” Ca să vedeţi ce trecut
avea cercul de pictură de la Tg. Jiu de acolo. “ Mă, tu ştii cine a fost Luchian?” “
M-aţi întrebat în anul întâi” “ în ce an eşti!” „ în anul trei” în două săptămâni am
făcut o expoziţie... dar când am vrut să fac cercul de pictură am avut şi opozanţi,
Dumnezeu să-i odihnească! Nu le spun numele că nu mai sunt printre noi dar am
cumpărat un bloc şi uite ce am lucrat eu, după, care domnul Dădălău a venit şi “
las, doamnă, că îl facem ca lumea” şi am făcut cercul de pictură. Materiale gârla,
ca să mă exprim aşa popular, în două săptămâni s-a făcut o expoziţie dar curajul
nostru mare a fost că am trecut nişte turişti francezi care luau masa şi au zis unii
91
că ar vrea să cumpere. Ei, apoi ne-au crescut aripile şi a zis d-nul Dădălău că vrea
să ne ducem la concursuri că aşa era moda şi bună modă era.
Trebuie să ştiţi că acei copii, nu instruiţi foarte bine,dar talentaţi, nu ştiu
cum se făcea dar numai locul I luau. Deci, dacă munciţi reuşiţi în viaţă. Totul e
să-ţi placa să faci ceva. In momentele cele mai triste, în momentele extreme dacă
ai poftă să pui mâna pe pensulă, pe creion şi pe hârtie te apuci şi faci aşa. Atunci
este o treabă bună. Meritul şi prestigiul liceului nr. 2 a fost o perioadă când d-nul
Dădălău a fost acolo. Eu m-am pensionat, sunt la vârsta la care sunt: Şcoala
Populară mi-a dat acum cinci ani nişte ore aici, deşi aparţineam de Tg. Jiu. Doi
ani am fost nevoită să întrerup, am mai încercat anul ăsta şi am realizat ceea ce
vedeţi aici (expoziţia de pictură). Oricum, copiii au încercat să-şi spună gândurile
aici. Printre ei am însă şi de la Tg. Jiu un elev care este tot la noi la şcoală şi o
elevă, dar este în clasa a XI-a la “ Tudor Vladimirescu” care într-un an a reuşit
să ia două premii la pictură şi o să-mi spuneţi dacă merită. Lucrările ei sunt pe
hol. Se numeşte Mladin Alina. Sigur are alte posibilităţi dar are şi un har de la
Dumnezeu pentru că, oricât am pune noi voinţă, dacă nu există acel har degeaba.
Trebuie să fim convinşi că facem treaba respectivă aşa cum suntem convinşi
atunci când ne doare stomacul, că în câteva clipe nu ne mai doare şi nu ne mai
doare. Eu vă mulţumesc foarte mult că aţi venit la acest schimb de experienţă
pentru că mi-am dorit foarte mult să vă cunosc mai ales că vă cunoscusem prin
revistă numai după nume, acum vă şi văd, sunteţi tare drăguţi toţi şi aveţi în faţă
câţiva dintre pictoraşii noi care au venit astăzi aici să vă cunoască ”.
D-nul ing. Cazan: «Mulţumesc d-lui profesor Dădălău pentru invitaţia de
a vorbi în faţa dumneavoastră şi îmi amintesc foarte bine de activitatea pe care
am dus-o împreună în cadrul liceului nr. 2 din Tg. Jiu. Să fac o scurtă biografie
ca să-mi cunoaşteţi activitatea şi de pe ce meleaguri mă trag. Sunt născut din
1929, anul acesta am împlinit 70 de ani (se cântă, la mulţi ani! originar din Munţi
Apuseni, comuna Balşa. Este cea mai mare comună din Hunedoara dar şi cea
mai răspândită în cătune şi sate. Părinţii mei erau ţărani săraci, fară pământ. Au
trebuit să plece, să se stabilească în alte localităţi unde puteau, să-şi câştige traiul
deoarece numărul copiilor începuse să crească, eu fiind al optulea. La o scurta
perioadă de la plecare, a izbucnit războiul mondial, a fost înrolat tatăl meu în
armata austro-ungară. întors după terminarea războiului, a revenit în satul în
care se mutase şi unde ne-a găsit. Am făcut la Cugir şcoala industrială, după
terminarea ei am fost recrutat pentru şcoala de ofiţeri de radio de la Sibiu. După
asta, am dat examenul de admitere la Institutul de Mineri din Petroşani, unde
am fost admis si pe care 1-am terminat în anul 1957. După terminarea acestuia
am fost angajai la Uzina electrică din Deva şi după o perioadă de vreo 8 luni
de zile am fost transferat la întreprinderea de Prefabricate de la Hunedoara. De
acolo a venit după mine de la Craiova şeful de cadre, în anul 1960, pentru a mă
lua prin transfer şi aşa am prins în Tg. Jiu la 6 mai 1960.De la aceasta dată am
92
ajuns în funcţia de ing. şef-adj. pe şantierul Gorj care construia Combinatul de
Prelucrare a Lemnului din Tg. Jiu. După terminarea Combinatului de Prelucrare
a Lemnului am început construcţia Combinatului de Ciment şi Azbociment din
Tg. Jiu, respectiv la Bârseşti. Paralel cu munca aceasta de inginer şef din cadrul
Şantierului am depus si activitate didactică mai întâi la Şcoala Profesionala după
aceea la Liceul nr. 2. După terminarea primei etape am fost transferat tot în interes
de serviciu, la Cluj, conducător al unei Staţii de Utilaj Greu din cadrul întregului
Ardeal.
După această perioadă, soţia mea a făcut o deplasare la Tg. Jiu, s-a întâlnit
cu fostul meu prieten şi apoi director la Liceul nr. 2. Jianu Gheorghe care i-a spus
soţiei să ne transferăm la Tg. Jiu pentru postul de director adj. din cadrul Liceului
nr. 2. A venit şotia, mi-a spus despre propunere, am acceptat-o şi ne-am transferat
la Tg. Jiu. Am activat în cadrul Liceului nr. 2 până în anul 1982 după care m-am
transferat în cadrul şcolii de aici de la Săcelu şi am terminat activitatea cu 42 de
ani de serviciu încheiaţi aici la Săcelul 1989. De atunci, bineînţeles-agricultorul
sfătuitor celor care mi-au cerut părerile. În mare, aceasta a fost activitatea mea.
Cât despre activitatea pe care am dus-o pe tărâmul cultural aş vrea să spun că.
cu ajutorul cadrelor didactice, cu ajutorul Uniunii Tineretului Comunist s-au
putut realiza foarte multe lucruri. Pentru ca în cadrul Liceului în acea perioadă,
îndrumător la U.T.C. era d-l prof. Dădălău, care a sprijinii foarte mult această
activitate culturală. S-a creat cercul despre care a vorbit şotia: de drumeţie, de
poezie, de pictură. A uitat şotia sa amintească de mulţi vizitatori care au trecut
prin Liceu şi care au participat la cercurile pe care le-a condus. printre care este
si prietenul nostru Marin Sorsean şi alţii care au trecut prin liceu. Indiferent în ce
eşti specializat poţi să faci si altceva. Eu va mulţumesc pentru participare şi va
aştept la domiciliu. La domiciliul familiei Cazan, ne-a impresionat în primul rând
ospitalitatea şi binevoinşa fără seamăn, să-ţi deschizi larg uşa pentru 40 persoane
necunoscute în mare parte, nu este un lucru minor. Apoi am aflat că vila în care
locuieşte pictoriţa Octavia Cazan şi soţul ei este proiectată şi executată de însuşi
d-nul ing. Cazan care ne-a spus: „după ce am vizitat câteva ţări mi-a rămas în
minte modelul acesta de vilă, am făcut proiectul şi apoi am trecut la execuţie. In
‘ 70 am făcut fondaţia, în 71 am fost naşul cumnatului meu şi n-am făcut nimic,
în ‘ 72 am făcut parterul, în ‘ 73 etajul si apoi am mai stat doi ani după care am
început tencuiala şi de-abia după aceea am făcut acoperişul si totuşi simt că încă
nu este terminată casa. Vreau să fac exteriorul din nou după care cu siguranţă va
urma interiorul şi tot aşa si niciodată nu se termină cu munca. Scara am făcut-o sub
formă de spirală pentru a elimina spaţiul mort. Aşa,se spune în expresii tehnice.
La subteran am conceput o a doua scară care coboară pe uşa aceasta si merge la
subsol, sau la beci cum i se mai spune.” Ceea ce ar trebui noi să reţinem de la
întâlnirea cu acei oameni realizaţi din toate punctele de vedere este dragostea pe
care au pus-o în munca lor, voinţa cu care au făcut ceea ce au făcut şi îndrăzneala
de a merge tot mai sus, tot mai sus fără a se lăsa intimidaţi de eventualele greutăţi
93
si piedici ce apar pe parcurs. Am întâlnit o artistă pictoriţă Octavia Cazan si viaţa
parca pare mai bună. Ne-am căutat pe noi în picturile dânsei, am găsit candoare
si dragoste. Ce poale fi mai frumos...!?!
Expoziţia de pictură, pe care noi am avut ocazia de a o vizita chiar la
dumneavoastră acasă, în ziua de 30 mai a fost locul în care am luat contact cu
focarul numit arta şi cultură. Noi care abia ne născuserăm sub culorile picturii,
am ajuns să cunoaştem încă un om, încă o valoare, pe pictoriţa Octavia Cazan, pe
dumneavoastră stimată doamnă.
Cuvintele doamnei voastre precum şi întreaga expoziţie, ne-au făcut sa
trăim un moment unic, acela de a vizita pentru prima dată rasa unui adevărat
pictor în carne şi oase. Noi aici, la Mătăsari, suntem nişte oameni care iubim
adevărul, frumosul şi binele şi încercăm să cunoaştem nişte oameni care au făcut
din înţelepciunea lor un ideal, o adevărată artă. Încă de, la începutul prezentării
picturilor dumneavoastră, prin căldura acelor flori superbe, ne-au făcut parcă
să le simţim mirosul, bucuria lor, şi ne-a surprins faptul în care dumneavoastră
ne-aţi vorbit, având o mare răbdare în a explica totul despre fiecare tablou. Vă
mulţumim, doamnă Octavia Cazan, vă mulţumim pentru adevărata ospitalitate de
care noi am avut parte la dumneavoastră acasă, văzând ceva ce poate unii dintre
noi nu am văzut încă până în acel moment.
Deşi v-am tulburat liniştea dumneavoastră, liniştea unui pictor, care
trebuie să fie respectată, îndrăznim să vă cerem colaborarea, doamnă Cazan, să fiţi
şi pe viitor alături de noi cu o impresie sau chiar un simplu autograf, care ar putea
contribui considerabil la formarea noastră artistic. Credem în dumneavoastră,
credem că veţi colabora cu noi, şi acestea fiind spuse nu rămâne decât să punem
punct cereri noastre, să rămânem încrezători în personalitatea dumneavoastră de
artist. Noi vă aşteptăm si suntem convinşi că nu ne veţi dezamăgi. În încheiere, vă
rugăm să ne iertaţi îndrăzneala cu care v-am pricinuit deranjul şi vă rugăm să nu
fiţi supărată pe cei care au nevoie de valori, de dumneavoastră, de Octavia Cazan.
Mulţumiri vă aducem pentru tot ceea ce faceţi, pentru că ne înţelegeţi şi ne veţi
sprijini. Cu respect, încheiem, aşteptându-vă din nou în paginile revistei noastre,
nu înainte de a vă mulţumi că existaţi, doamnă Cazan. şi că avem încredere în
ajutorul dumneavoastră. Vă mulţumim! În numele iubitorilor de artă şi frumos.

Şerban Niculina

BAZINUL JILŢULUI - UN VIITOR SIGUR PENTRU

TINERETUL MĂTĂSĂREAN
Sunt foarte emoţionat că mă aflu la această activitate asaltată de curând
de toate mijloacele de comunicare, fapt care demonstrează că suntem mai mulţi
decât suntem aici în acest colectiv de cadre didactice. Aşa se demonstrează că noi
94
suntem preocupaţi spre o dezvoltare pe care o meritam. Cred că sunteţi printre
primele centre care organizează asemenea acţiune lăudabilă, de care ne vom
aminti câţiva ani de zile. De ce se întâmplă în liceul din Mătăsari sincer vă spun
sunt mândru pentru că şi eu am lucrat aici destul de mulţi ani şi poate cei mai
frumoşi ani ai mei. În activitatea mea profesională am văzut că aici, în minerit,
care reprezintă de fapt viitorul şi schimbarea, trebuie să atingeţi coarda sensibilă,
educaţia şi pregătirea omului ca ceea ce are mai frumos şi mai sensibil dezvoltă
acele instincte primare pe care din păcate multe sfere le propagă. Sigur vă puneţi
problema ce se va întâmpla cu noi, ce viitor are acest bazin: noi parcurgem o
perioadă foarte, foarte grea, poate cea mai grea din istoria acestui bazin, perioadă
în care practic cu mulţi ani în urmă aici au fost aduşi mii de oameni din diferite
zone ale ţării.
Sigur că această perioadă, sau această epocă a fost depăşită cu o altă
situaţie. Oricum, cu toate că aici au fost închise mine, peste puţin timp eu zic
că dvs., generaţiile care urmaţi după noi, nu trebuie să vă puneţi problema că nu
veţi avea loc de muncă, pentru că din acest noian de locuri în care se realizează
producţia de cărbune au rămas în dezvoltare acele unităţi viabile care pot asigura
o continuitate şi o certitudine a dezvoltării: aici, în acest bazin, avem două dintre
ele mai bune cariere din toată ţara şi poate cele mai bune din Europa.
Aceste cariere au rezerve care asigură o perioadă de 40-50 de ani de
continuitate, de lucru permanent. Sigur, rolul şi obligaţia noastră este ca în acelaşi
timp să creăm alternative: şi aici suntem o masă întreagă, în care proporţia este
aproape egală. Pentru această categorie de tineri trebuie să se creeze alternative.
Noi, Compania Naţională a Lignitului ne vom implica în viitor pe ideea creării
de noi alternative; am aşteptat să vină fel şi fel de investitori în aceste centre cu
statut special, din păcate până acum, nu au venit; sigur sperăm să apară. În viitor
ne gândim să creăm aceste alternative, să participăm la crearea de alternative
pentru ca toată lumea să nu depindă numai de minerit şi să fie şi activităţi de
servici sau alte activităţi în care să fie absorbită această forţă de muncă.
După părerea mea, în Bazinul Jilţ în doi, trei ani de zile se va crea un
echilibru între cei care pleacă şi cei care vor să intre în sistem pentru că s-a făcut
acea corecţie masivă, ştiţi foarte bine ce s-a întâmplat în ultimi 2-3 ani de zile.
Obligaţia noastră, a Companiei şi a factorilor locali, este că această
schimbare ne-a determinat să facem nişte corecţii şi noi, ştiţi foarte bine, că am
produs mari degradări în mediul înconjurător; aşa se întâmplă în toate zonele
miniere. Obligaţia noastră morală, profesională, de toate felurile, este să avem un
program gândit cu suport financiar să încercăm să refacem această zonă, care a
fost o zonă deosebit de frumoasă. Cu peste 90 de ani în urmă aici, pe unde sunt
carierele noastre, erau nişte codri deosebit de frumoşi şi noi avem obligaţia să
refacem tot, acolo unde ne-am încetat activitatea, să refacem acest mediu.
Începând cu 2000, acestor genuri de activităţi le vom aloca sume foarte
95
importante. De asemenea vom dezvolta şi în continuare mineritul, să contaţi pe
sprijinul nostru mai ales după ce am constatat şi ne-am convins că există cadre
cu totul deosebite şi că există nişte copii care trebuie să fie educaţi pentru o
viaţă nouă, deci contaţi pe sprijinul nostru în tot ce întreprindeţi aici, pentru că
suntem convinşi de faptul că viitorul, va fi schimbat, viitorul ale cărui trepte vor fi
realizate de aceşti copii, care au şansa de a avea cadre bine pregătite şi cu intenţii
atât de generoase.
Vă mulţumesc pentru şansa pe care mi-aţi dat-o să vin astăzi în rândul
dvs. şi contaţi pe sprijinul nostru. Eu, vă mulţumesc!

Ing. Gavril Baican,

director general al CNLO

ÎNVĂŢĂMÂNTUL ÎNTRE PRIORITATE

NAŢIONALĂ ŞI REALITATE SOCIALĂ
Sfârşitul de veac şi de mileniu a adus, totodată, mutaţii în planul vieţii
economice, politice, sociale şi culturale. Ultimul deceniu al acestui secol a
constituit o perioadă plină, perioadă de transformări, cu implicaţii asupra tuturor
domeniilor, la scara planetară şi în mod deosebit, asupra statelor din Europa de
Est, inclusiv a României. Caracteristica dominantă a societăţii româneşti a fost
reforma în planul educaţiei. Au existat două etape distincte în planul reformei
învăţământului. O primă etapă, când s-a asigurat cadrul legislativ de organizare
şi desfăşurare a învăţământului, prin aprobarea Legii 84/1995 şi a Legii 128/1997
şi s-a restructurat şi descongestionat conţinutul planurilor şi programelor de
învăţământ şi o a doua etapă, care vizează reforma pe conţinut, introducându-se,
începând cu anul 1997-1998, noul plan cadru pentru clasele I-V, activitate care
s-a extins pentru învăţământul gimnazial şi clasa a IX-a şi care se estimează să
se genereze pentru întregul învăţământ liceal în anul 2003. Şcoala românească
a pregătit de-a lungul vremii forţă de muncă pentru toate sectoarele economiei
naţionale. Schimbările şi restructurările propuse în acest domeniu au impus, cu
necesitate schimbări şi în proiectarea şi fundamentarea reţelei şcolare, în funcţie
de nevoile de pe piaţa muncii. Trebuie să menţionăm aceste căutări pe care şcoala
le face pentru a se adapta cerinţelor economice de piaţă, neexistând o strategie
clară în acest domeniu. Toate aceste transformări în domeniul învăţământului
- considerat ca prioritate naţională - s-au propus fără o susţinere financiară
corespunzătoare. De aceea, un rol deosebit în această perioadă revine conducerilor
unităţilor de învăţământ (managerilor şcolari), care trebuie să găsească şi alte
surse de finanţare extrabugetară, gospodărirea cu mai multă grijă, ţinând cont

96
de priorităţi, a celor existente de la buget şi implicarea în mai mare măsură a
comunităţii locale în cadrul acestui parteneriat cu şcoala.
Pe lângă resursele financiare, resursele umane reprezintă o altă latură
importantă, privind asigurarea calităţii procesului de învăţământ. Numai în anul
şcolar 1999-2000 s-au pensionat peste 475 cadre didactice, de toate specialităţile,
din totalul de 5550, câte îşi desfăşoară activitatea la nivelul judeţului Gorj.
O adevărată maree umană, cu fluxul şi refluxul determinate de ieşirile dar
şi de intrările în sistem, la cumul sau plata cu ora, sunt necesare acoperirii acestui
gol imens a unei experienţe deosebit de valoroase. Formarea iniţială şi continuă a
întregului personal, constituie un alt obiectiv prioritar al procesului de reformă.
Numai aşa se vor putea realiza obiectivele reformei, începând de la locul
unde se materializează adevăratul program de reformă, adică în clasa unde se
desfăşoară programul de instrucţie şi educaţie. Promovarea prin grade capătă
valori noi, gradul definitiv constituind acreditarea în învăţământ, iar gradele al II-
lea şi gradul I - o evaluare periodică, adică reacreditarea. Un accent deosebit se va
pune pe organizarea şi desfăşurarea examenelor cu caracter naţional - examenul
de capacitate şi de bacalaureat. Se vor avea în vedere, mai ales ieşirile din sistem,
dând şanse egale pentru toţi elevii, asigurându-se o pregătire prealabilă şi apoi
evaluarea corespunzătoare.
Se are în vedere ca an de referinţă, anul 2005, când se vor urmări efectele
reformei educaţionale, reflectate în descentralizare, posibilitatea ca şcolile să-şi
fundamenteze reţeaua şcolară, să-şi încadreze personalul didactic, să-şi stabilească
strategia menită să conducă la îmbunătăţirea performanţei, să-şi asigure resursele
materiale necesare. Aspectul formativ va fi dominant, iar formarea de abilităţi
care să fie utilizate in timp şi în cotidian, va constitui obiectul central al activităţii
didactice. Toate acestea se fac cu oameni, cu pasiune, dăruire, vocaţie pentru acest
sector important, care are fir direct cu viitorul, dar şi cu o susţinere financiară
corespunzătoare.

Prof. Gheorghe Gămăneci,

Inspector şcolar gen. adjunct

MANIFESTĂRI OMAGIALE
În săptămâna 10-15 ianuarie a.c. la Grupul Şcolar Tehnologic Mătăsari,
în organizarea bibliotecii, s-a vernisat o expoziţie “Omagiu lui Eminescu”. S-au
ţinut o masă rotundă “Eminescu-omul deplin al culturii româneşti, o seară de
poezie “Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie!”. Elevii claselor a XII-a: Marius
Parpală, Laura Buruiană, Sidonia Petrescu, Mihaela Gârbaci, îndrumaţi de prof.
97
Dumitru Dădălău, director în exerciţiu şi preşedinte al Fundaţiei “Murmurul
Jilţului”, au fost protagoniştii unei interesante sesiuni de comunicări pe tema
“Eminescu-ultimul romantic al secolului al XIX-lea”.
Echipaje din câte trei elevi de la clasele IX-XII au susţinut concursul gen
“Cine ştie câştigă!” pe tema “150 de ani de la naşterea Luceafărului poeziei
româneşti”. În cursul zilei de ieri, a avut loc spectacolul literar-muzical “La
trecutu-ţi mare, mare viitor”, prezentat de către elevii ciclului gimnazial şi pregătit
de profesoarele Luminiţa Dădălău, Zizi Ceauşescu, Elena Filip.
În tot cursul lunii, de altfel, alte cadre didactice vor oficia activităţi instructiv-
educative pe aceeaşi tema: EMINESCU.
I.P, Gorjeanul, 1999

G.S.T.M. – E TOT CE AM MAI SCUMP

PE ACEST PĂMÂNT
Iată-ne acum într-o ipostază inedită: „ Sărbătoarea Fiilor Jilţului”. Ne-am
adunat aici tineri şi bătrâni, mai ales tineri. Ne-am adunat să fim martori la încă
o reprezentaţie fără egal a Fundaţiei „Murmurul Jilţului”, dar mai presus de toate
ne-am adunat, la acest sfârşit de octombrie, spre a cinsti spiritualitatea specifică
a satului românesc. Acest sat, cântat de poeţi şi descris de prozatori, este locul
de naştere al veşniciei pe pământ. Sat în care plâng doinele şi râde hora. Satul
copilăriei noastre.
Fundaţia” Murmurul Jilţului” se alătura si ea multora în încercarea de
a păstra si conserva valorile sacre ale mentalităţii rurale. Această sărbătoare
prilejuită de întâlnirea Fiilor Jilţului, este o sărbătoare de suflet ce a luat naştere
odaia cu toamna în Mătăsari. Trebuie să ştiţi ca a avut un ecou imens nesperat.
Sincer sa fiu, nu am crezut că va avea atâta faimă Dar, după ceea ce s-a întâmplat
anul trecut, tot farmecul acela, toate emoţiile de atunci parcă mă năpădesc şi
acum. Şi pot spune chiar că este firesc să fie aşa. Pentru că, sincer vă mărturisesc
de abia aştept focul prieteniei şi să jucăm din nou “ hora unirii”. E ceva care
mă dă peste cap şi pentru toate îmi permit să-i mulţumesc profesorului Dumitru
Dădălău pentru că ne face să ne simţim mândri de tot ceea ce exista în jurul
nostru. În calitate de reprezentant al tinerilor fii ai Jilţului, nu pot decât să salut
aceasta iniţiativă, să fiu părtaş la tot ceea ce se întâmplă azi aici si vă promit că
voi fi alături de dumneavoastră în astfel de momente dificile.
Liceul nostru se poate lăuda cu fundaţie, revistă, cenaclu, apariţii
editoriale, rezultate la olimpiadele si concursuri si un frumos muzeu. Am învăţat
aici doisprezece ani de zile şi n-am ştiut să preţuiesc această şcoala îndeajuns.
Sunt un fiu al văii Jilţului, m-am realizat în aceasta scoală, aici practic am învăţat
sa fiu om. Am avut colegi poeţi. colegi care ştiau să cânte. Muzica lor ne-a

98
bucurat urechea prin glasul unor certe viitoare stele. care stele se prefigurează
a avea un cer senin; asta numai după truda, sudoare si efort depus. Acum, când
valorile tradiţionale cunosc o oarecare descendenţă, când poezia numai constituie
raţia de spiritualitate, doza inoculată de fiecare dependent de frumos zi de zi,
când mercantilitatea clipei tinde sa devină sau mai rău a si devenit prioritate pe
lista de valori a individului, într-un Mătăsari al sfârşitului de secol şi mileniu se
încearcă, cu optimism constructiv, reînnoirea si revitalizarea tradiţiilor pierdute,
se încearcă şi chiar se reuşeşte menţinerea nestinsă a torţei spiritualităţii umane.
Că sunt întruniri cu personalităţi, scriitori. jurnalişti, filosofi, oameni de marcă,
adevărate modele, că sunt activităţi de cenaclu sau distractive, clăci, cert este
că elevului mătăsărean nu i s-a permis lâncezirea minţii. Este un lucru benefic
acesta, iar faptul că astăzi ne aflăm aici dovedeşte eficacitatea sa şi că nu în
zadar ne-am ostenit. Noi, tinerii, suntem de fapt mici piese ale acestui angrenaj
organizatoric; puteam spune chiar cu încredere că greul este dus de înaintaşi. Dar
totodată putem afirma cu şi mai mare încredere, că peste timpuri greul va atârna
şi pe umerii noştri. Noi suntem aceia care reprezentăm continuitatea pe aceste
meleaguri. Noi suntem azi şi vom fi şi mâine. Azi putem învăţa, lua aminte iar
mâine putem duce mai departe totul.
Această sărbătoare nu este numai a noii generaţii cum s-ar crede. Această
sărbătoare este a tuturor, a tuturor fiilor Jilţului. lată încă un motiv în plus de a
privi şi trata evenimentul cu seriozitate.
În încheiere, pentru a nu deveni indezirabil, vă mărturisesc că sunt mândru,
pur şi simplu sunt mândru că mă număr printre fiii acestor văi a Jilţului, dar
mai ales sunt mândru de liceul meu şi nimeni nu-mi poate lua această mândrie.
Cum unii se mândresc cu „ L.T.V.-ul”, cu Şcoala Normală, eu mă mândresc cu
„G.S.T.M.-ul”. In fond şi la urma urmei, liceul din Mătăsari, prin dascălii şi
elevii săi, este principalul organizator al acestui măreţ şi fenomenal eveniment.
Un prieten avea o vorbă pe care îmi permit să o citez şi eu „se întâmplă ceva
dumnezeiesc aici” şi cu adevărat se întâmplă.
N-aş vrea să închei înainte de a vă mulţumi tuturor pentru participare,
pentru că sunteţi alături de noi şi ne sprijiniţi. Vă mulţumesc şi să dea domnul să
ne întâlnim sănătoşi şi cu voie bună la anul!

Adrian Dobromirescu

SĂRBĂTOAREA „FIILOR JILŢULUI”

Sâmbătă, 23 octombrie, Fundaţia „Murmurul Jilţului”, Liga „Fiii
Jilţului”, Consiliul Comunal si Primăria Mătăsari, cu implicarea directă a
conducerii Grupului Şcolar Tehnologic, au chemat toţi locuitorii din Mătăsari
să participe la marea sărbătoare a Fiilor Jilţului în mijlocul mătăsărenilor s-au
aflat şi oficialităţile judeţului,,,marea adunare populară” având parte de un bogat
99
şi atractiv program artistic prezentat de Ansamblul Doina Gorjului din Tg-Jiu,
Ansamblul Maria Apostol al Şcolii Populare de Artă şi formaţiile cultural–
artistice din judeţ. Sărbătoarea a fost marcată şi de balul bobocilor, lansarea
revistei,.Murmurul Jilţului, pentru ca, odată cu lăsarea - serii, locuitorii să se
adune în jurul Focului Prieteniei. Unul dintre organizatori ne-a declarat;,,Toţi
tinerii au posibilitatea să participe la un carnaval al tineretului, să se distreze şi
să facă o noapte mătăsăreană de pomină. Suntem bucuroşi că, în ciuda timpului
nefavorabil desfăşurării acestui eveniment, prezenta oamenilor în Valea Jilţului a
fost numeroasa. Toată lumea s-a simţit bine, a uitat de necazuri şi de nevoi”.

Diana Gorlă (ORA, 8.05)

TINEREŢE – IUBIRE – PRIMĂVARĂ

Nu puteam descrie cele patru zile petrecute în tabăra de creaţie de la
Săcelu din perioada 28–31 mai 1999, decât prin simple cuvinte. De ce? Pentru că
am fost înconjurată de tineri, am întâlnit iubire de frumos şi oameni a căror viaţă
este o continuă primăvară.
Tabăra a fost condusă de domnul profesor Dădălău Dumitru, iar copiii
au fost cele mai bune talente ale Fundaţiei Murmurul Jilţului. Au fost vizitate
foarte multe obiective scopul educaţional fiind realizat. Copiii au văzut mânăstiri,
localităţi reprezentative ale judeţului Gorj, muzee, trasee ale Carpaţilor
Meridionali.În Săcelu s-auobservat efectele balneoclimaterice ale unor ape
termale şi copiii au fost încântaţi. Dar să nu uităm scopul taberei: CREAŢIA.
Copiii au avut clipe minunate prin artă (pictură, poezie, cântec). La Săcelu cel
mai mult m-a emoţionat întâlnirea cu o frumoasă familie de gorjeeni – familia
Cazan. Doamna Octavia Cazan este membră a Asociaţiei Artiştilor Plastici
din Bucureşti, iar din anul 1994 membră a C.I.V.A. din SUA. La şcoală ne-a
prezentat o serie de desene ale copiilor, îndrumaţi de dumneaei iar acasă am
văzut o expoziţie fenomenală. Peisajele doamnei Octavia Cazan sunt imagini ale
unui suflet cald; culorile fiind cutremurătoare alternând de la rece la cald. Ne-au
plăcut toate picturile, începând cu peisajele ţi terminând cu florile imortalizate pe
pânze expresive. Nu am calităţile şi componenţa unui critic de artă de aceea vreau
să adaug că pe mine m-a emoţionat omul Octavia Cazan. Nu-mi închipuiam că în
această lume dominată de cuvintele „bani, stres, lipsuri, sărăcie” aş putea întâlni
un om simplu dar extrem de bogat sufleteşte. O femeie care iubeşte natura, până
la extrem, o femeie care are în degete prelungirea sufletului şi în culoare iubirea
pentru Dumnezeu. Sufletul femeii este o carte deschisă sau un mister ce nu se lasă
dezlegat ? Eu cred că sufletul doamnei Octavia Cazan este descifrabil datorită
picturilor văzute de mine. Sunt nemaipomenite! Mi-a plăcut modul elegant şi
100
simplu în care familia Cazan a primit un grup de 40 de oameni; copii au rămas
încântaţi şi emoţionaţi. Totuşi doamna Cazan n-ar fi putut realiza tot ceea ce am
văzut fără sprijinul domnului Cazan – un om care şi-a dedicat viaţa învăţământului
şi copiilor în general.Am rămas încântată de acest episod al activităţilor din tabăra
de creaţie – întâlnirea cu familia Cazan – pentru că am realizat că numai o familie
unită, bazată pe respect şi înţelegere, poate realiza lucruri măreţe. Am înţeles
încă o dată că nu lucrurile materiale contează în viaţă ci ceea ce realizezi pentru
oameni, pentru viitor, ceea ce laşi în urma ta. Fericită este doamna Cazan pentru
că lasă pentru viitor tablouri minunate.
Îi mulţumesc, domnului Dădălău Dumitru, că mi-a putut înlesni
cunoaşterea unor astfel de oameni din Gorjul nostru frumos, oameni care m-au
făcut să fiu mai optimistă şi încrezătoare în viitor. Le mulţumesc copiilor din
tabără pentru că mi-au amintit de tinereţe, copilărie, frumos şi puritate acum când
totul e gri şi pesimist în jur. Sper că vom avea şi noi copii care să calce pe urmele
unor oameni ca cei pe care i-am întâlnit în aceste zile de mai. Oamenii aleşi, au
fericirea măririi chiar când sunt nefericiţi şi renumele este cea mai mare fericire
pentru ei. Un om ales este Octavia Cazan, şi-i mulţumesc pentru că a fericit mulţi
oameni pe pământ.
Inginer Carmen Pădureţ

SCRISORI DESCHISE DE LA FIII JILŢULUI

Mari Oae. Dragii noştri, îmi vine greu, ca întotdeauna, să exprim tot
ceea ce gândesc despre dumneavoastră şi nu pentru că sentimentele nu ar fi
suficient de puternice, ci pentru că sunt foarte variate, încât nu ştiu ce să zic mai
întâi. Mi-aţi fost în acelaşi timp părinţi, profesori, tanti Lenuţa şi unchiul Ionel au
ţinut loc bunicilor mei de departe, Nadia şi Nicoleta m-au sfătuit, m-au tratat ca
pe un om mare deşi eram şi mai mică şi vedeţi, nu am cum să vă uit vreodată.
Pentru toate acestea vă mulţumesc şi mai ales, vă mulţumesc domnule
profesor pentru că mi-aţi transmis dragostea pentru limba română. Acest lucru
m-a ajutat întotdeauna să mă descurc, m-a ajutat la bacalaureat, să iau note mari
(10 la oral şi 8,80 la scris). La matematică şi la istorie am luat mai puţin, dar în
final am trecut cu 7,24 medie care nu mă face fericită nici tristă,doar mulţumită.
În liceu la noi au luat foarte puţini de la mine din clasă au luat 4. Sper ca la
Mătăsari să fi trecut cu bine şi colegii mei la care m-am gândit în fiecare zi de
examen. Învăţ, în continuare, fiindcă mi-ar plăcea să intru la teologie, dar nu ştiu
dacă o să reuşesc. Am două prietene la Craiova care au terminat facultatea şi la
care o să mă duc să mă ajute la gramatică şi Dogmatică.
Şi acasă s-au petrecut între timp multe. Din martie n-o mai avem pe
muma Sofica. Ne-a rupt sufletele de durere cu plecarea ei grăbită, amintire ce mă
umple de tristeţe în fiecare zi în care mă gândesc la tot ce s-a întâmplat. A stat
101
trei săptămâni în spital (avea ciroză), timp în care m-am dus în fiecare zi la ea,
de parcă aş fi putut să-i i-au din suferinţă. Eu am sperat să-i fie bine, dar acasă a
mai stat cu noi doar o săptămână. De atunci mami şi tati au stat mai mult la tae,
că nici el nu mai poate să facă mare lucru. Au zugrăvit şi au vopsit casa, pentru
că săptămâna trecută ne-am mutat aici definitiv.
E cam în margine, nu e ca la părinţii lui tati, dar e liniştit şi nu avem cu
cine să ne certăm în fiecare zi. Florin va veni la toamnă din armată şi probabil
că o să se însoare. Soră-mea vine rar pe la noi, că are multă treabă, iar Manuel e
mare şi nebun de nu mă înţeleg cu el. Îmi vine cam greu să mă obişnuiesc aici. E
prea pustiu. Eu de când mă ştiu, m-am dus tot timpul acolo. Am prieteni pentru
care m-am dus tot timpul acolo. Am prieteni alături de care m-am născut, am
crescut şi acum mi-e greu să mă despart de ei. Îmi doresc din tot sufletul să învăţ,
să mă duc la facultate, să fiu în rândul lor, pentru că toţi sunt studenţi. Dar dacă
n-o să reuşesc cu mintea mea, mami şi tati n-o să aibă niciodată bani să mă duc
la o facultate particulară. Cu pensia lui tae abia reuşesc să poarte cheltuielile prin
casă. Uneori, când văd la televizor distrugeri aduse de inundaţii, mă mulţumesc
că suntem sănătoşi şi fericiţi fără calamităţi. Şi faţă de unii oameni din sat o
ducem bine. Se descurcă tati cu tractorul, cu maşina, în general avem tot ce ne
trebuie, mai puţin bani. Dar dacă m-aş gândi numai la timpurile negre, nu aş
mai avea curaj nici să sper. Dumneavoastră ce mai faceţi? Aş vrea să vă găsesc
sănătoşi pentru că aş vrea foarte mult la Mătăsari. Îmi vine câteodată dor de
numai pot să mai stau. Întotdeauna vorbesc cu mami despre dumneavoastră, ne
întrebăm ce mai faceţi, dacă sunteţi sănătoşi,ce mai fac fetele … Mie îmi este
tare dor de ele, nici nu am idee despre cum arată. Închei, mica mea scrisoare, aici.
Îndrept gânduri bune către dumneavoastră, către şcoala unde am învăţat atâţia
ani. Urez revistei „Murmurul Jilţului”pagini pline de frumuseţe şi de măreţie
şi de acum înainte, cu redactori cel puţin la fel de talentaţi, ca cei din generaţia
noastră. Şi mai vreau,ca domnul profesor să fie sănătos, pentru a crea alte lucruri
bune. Sărut-mâna! La mulţi ani, Nico!(era să uit)
Mia Pitaru. Sunt din comuna Mătăsari, judeţul Gorj, absolventă a clasei
a VIII-a B din cadrul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, unde am avut
ca dirigintă pe doamna Dădălău Floarea.
Aici, am învăţat cu adevărat ce este aceea matematică, română, geografie,
istorie, limbi străine, iar în timpul liber informatica având ca profesor pregătitor
pe doamna Dădălău Floarea. Rezultatele la cursurile de zi şi la concursuri,
olimpiade s-au datorat în primul rând profesorilor pregătiţi în meseria respectivă,
dar şi aparaturii cu care este dotată şcoala (calculatoare P.C., instrumente muzicale
ş.a.). Niciodată profesorii nu s-au limitat numai la timpul rezervat cursurilor de
zi, astfel că la limba şi literatura română, la matematică doamnele profesoare
Luminiţa Dădălău şi Floarea Dădălău au lucrat ore suplimentare cu noi, pentru
a putea cuprinde materia necesară examenului ce urmează să fie. Noi, elevii,
102
mergem la şcoală la ora 7:30 dimineaţa pentru a lucra la matematică sau la limba
română. Nici un efort nu a fost prea mare din punct de vedere al doamnelor
profesoare şi au făcut totul ca să ne ajute pe noi, elevii. S-au străduit să ne
determine de a asimila toate cunoştinţele necesare acestui examen atrăgându-ne
şi în alte activităţi intelectuale în afara orelor de curs (cercurile de informatică,
matematică, teatru, de dans modern şi popular, cenaclu folclor ş.a.).
O mare importanţă în dezvoltarea noastră intelectuală a avut-o revista
şcolii „Murmurul Jilţului”, condusă de domnul profesor Dumitru Dădălău, în
cadrul căreia am publicat şi eu mici poezii şi picturi. Dacă nu existau aceste
activităţi nu puteam face faţă cerinţelor actuale. La absolvirea claselor V-VIII am
fost îndrumată, spre dorinţa mea,de doamna dirigintă Floarea Dădălău să urmez
un liceu al ştiinţelor reale, astfel m-am înscris la Liceul nr. 2 din Târgu –Jiu,
secţia informatică – telecomunicaţii. Examenul de admitere în liceu a fost un
adevărat examen de curaj al meu personal, cu multe emoţii, înconjurată numai
de persoane necunoscute, rivale care îmi dau emoţii, mă descurajau şi în acelaşi
timp mă ambiţionau să nu cedez, pentru a demonstra că munca mea şi mai ales
munca profesorilor mei, ce nu au precupeţit nici un efort pentru pregătirea noastră
în vederea acestui examen. A fost pentru prima dată când în prezenţa unor cadre
necunoscute m-am străduit să dau viaţă muncii depuse de doamna dirigintă,
Floarea Dădălău şi de doamna profesoară de limba şi literatura română, cât şi
la matematică subiectele impuse, nu au depăşit materia claselor V-VII şi puteau
fi rezolvate cu uşurinţă însă şi-au dat concursul emoţiile, timpul, pretenţiile
examenului, cadrul în care se desfăşura concursul şi poate şi unele scăpări ale
mele m-au determinat spre a atinge punctul culminant al acestui examen. Am fost
destul de pregătiţi, după părerea mea la disciplinele pentru examen, drept pentru
care le mulţumim din suflet acestor două cadre didactice.
Nu am uitat sfaturile dumnealor nici chiar în timpul examenului. Nu mă
pot pronunţa că a fost greu sau uşor, dar sunt fericită că am trecut pragul acestui
examen în mod favorabil şi asta nu înseamnă că nu-mi dau seama că vor veni şi
alte momente dificile în viaţa de liceană. Acest examen mi-a dat mai mult curaj
să sper că voi ajunge şi eu informatician de nădejde al viitorului. De câte ori
măgândesc, în special pe doamna dirigintă Floarea Dădălău, căreia îi mulţumesc
că a fost ca o mamă pentru mine şi îi dedic, în încheiere, câteva versuri compuse
de mine: „M-a călăuzit o stea,/Mi-a provocat un semn/Cerându-mi să înving
lumea/Am strâns lacrimi,/Pentru a-mi spăla faţa/Şi sufletul…/M-am regăsit apoi/
în cadrul meu/Şi m-am trezit acum/Cu steaua, care/Face parte din mine…!”

103
 DECADA CULTURII SCRISE LA MĂTĂSARI

Acum când şi cea mai fragilă suflare s-a lăsat contaminată de mirajul
întâlnirii cu Sine, când suntem mai conştienţi parcă şi totodată mai cu luare
amintire la îndemnul lui Brâncuşi: „Să nu uităm niciodată să fim copii”, tocmai
acum cred că merită să ne aducem aminte şi de afirmaţiile psihologului Victor
Frankl: „cea mai umană dinte toate cerinţele omeneşti este dorinţa de a avea un
sens”. Dar, există un sens ? Care este sensul? Cioran concluzionase: „Dacă lumea
ar fi avut un sens,s-ar fi relevat până acum şi noi l-am fi aflat”.
În toată această febrilă căutare de sensuri, cea mai îmbucurătoare dintre
reuşite este Poezia, singura în măsură să dăruiască Cunoaşterea De Sine, singura
în stare să-ţi ofere sprijin pe urcuşul spre nemurire. Ce este Poezia? „Poezia
este Cum dar mai ales Precum”, spunea poetul Ion Popescu. Şi nu pot să nu
întrevăd scânteia de gând a lui Nicolae Diaconu: „POEZIA ÎNCEPE (ŞI ) DE
LA MĂTĂSARI…”. Şi, pentru că veni vorba de Mătăsari, să-mi fie permis a
spune câteva lucruri. Da, „poezia începe (şi )de la Mătăsari” pentru că, luni 19
ianuarie 1998, Poezia s-a mutat la Mătăsari. Sau, cum spunea sufletul acestei
acţiuni „CAPITALA CULTURII GORJENE S-A MUTAT, CHIAR ŞI PENTRU
O SINGURĂ ZI –LA MĂTĂSARI…”. Cu aceste cuvinte se deschidea, la numai
4 zile după sărbătoarea SFÂNTULUI POEZIEI ROMÂNEŞTI, manifestarea de
suflet, la care s-au reunit oameni de suflet, personalităţi remarcabile, manifestare
ce s-a consumat în incinta liceului din Mătăsari. Maestrul Nicolae Dragoş,Viorel
Gârbaciu - inspector şef cultură, Constantin Popescu – Centru de Îndrumare
al Creaţiei Gorj, Nicolae Diaconu, Adrian Frăţilă, Dumitru Grama, Costel
Dobriţescu – poeţi, Alexandra Andrei – director al bibliotecii „Cristian Tell” din
Târgu Jiu, sunt numai câteva nume care au „iradiat” în acea zi, în Mătăsari. Şi cum
la un astfel de eveniment presa este inerentă, Gheorghe Strâmtu de la „Opinia”
şi ziarul „Gazeta de sud” au fost la datorie. Cu toate acestea s-au petrecut sub
frontispiciul „DECADEI CULTURII SCRISE” –oblăduită de Viorel Gârbaciu.
Editura „Punct”a fost cea care s-a prezentat şi şi-a prezentat creaţiile şi creatorii.
A fost ceva frumos, de suflet, menit să ţină aprinsă făclia spiritualităţii româneşti
ceva care a respirat la înalte cote organizatorice. Şi meritul îi revine, incontestabil,
domnului profesor Dumitru Dădălău, cel care a ştiut să facă în aşa fel încât, la
Mătăsari, să vină primăvara mai repede. Bucuria a fost cu atât mai mare cu cât
cu cât, în mijlocul nostru, s-a aflat maestrul Nicolae Dragoş, poet naţional, spirit
ludic, om care s-a întâlnit cu sine. Credeam că cel mai „gustat” moment din
program a fost lectura poetului şi publicistului Nicolae Dragoş care ne-a amuzat
cu amintirile hazlii ale lui Benone Sinulescu, a cărui viaţă cu toate peripeţiile
ei a imortalizat-o între coperţile cărţii sale. Şi pentru că poate nu toţi dintre cei
prezenţi au optat pentru „Viaţa ca un cântec” a îndrăgitului cântăreţ(fiind atât

104
de multe cărţi), iată o întâmplare hazlie povestită de Benone Sinulescu, pe care,
reproducând-o, cred eu că n-o să se supere nici domnul N. Dragoş, nici domnul
Benone Sinulescu: „Altădată, vine o femeie la mine, şi zice: „Vai, atât de mult
vă iubim, domnule Benone, şi pe dumneavoastră şi pe doamna Irina, încât vrând
să vă ştim mereu lângă noi, ştiţi ce-am făcut?” „Ce-aţi făcut”, am întrebat curios:
„Ştiţi, noi avem un căţel şi o pisică şi la câine i-am zis Benone, iar pisicii i-am
zis Irina. Şi mereu vorbim cu ei: Pis, Irina, marş, Benone!”Ha! Ha! Ha!”. Într-o
emulaţie extraordinară, s-a glumit, s-a vorbit despre poezie, s-au recitat versuri
astfel încât, am putea spune că această întâlnire a fost liant între două generaţii. Au
recitat ei – poeţii mari, consacraţi, arbori duri, - am recitat noi, tineri încă vlăstari,
fragili. Ceea ce a frapat mai mult a fost dorinţa şi dispoziţia de receptivitate a
actului de cultură de către elevi. A fost minunat! La sfârşit, într-o foarte caldă
comunicare între creator şi consumator, s-au dat autografe de căître cei în măsură
să le ofere. Şi nu putea fi altfel! De aceea, mă mir şi mă bucur, ţin fruntea sus
şi mă fălesc că sunt elev al liceului din Mătăsari şi totodată mă văd norocos de
faptul că, aici, am găsit „modelatori” pe măsură. La Mătăsari, în acea zi, soarele a
fost alături de noi şi la propriu şi la figurat. Şi ce ar fi mai frumos decât să închei
cu vorbele lui Nicolae Dragoş cel care ne-a făcut cinste, mare cinste venind la
Mătăsari, în „cuibul nostru de vulturi” sau în „cuibul nostru de poezie” – cum
vreţi să-i ziceţi: „Şi cum localitatea în care trăiesc, gândesc şi scriu aceşti tineri
se cheamă Mătăsari şi cum mătasea face parte din ceea ce ne putem imagina
mai delicat şi mai frumos, sper ca din cuvintele alese să fie ţesute în timp pânze
alese şi ce bine ar fi ca ele să aibă sensibilitatea care ne-au lăsat-o moştenire de
incontestabile covoare gorjeneşti. Augure”
A.D.E.G.

Poetul

Poetul, nu-i pasăre de seară

Cu cântecul întârziat în guşă
Nici pasăre de pradă care-n gheară
Poartă simbolic urme de cenuşă.

Poetul nu-i o clipă pentru ieri

El este timpul fără de - ncetare
Cum e lumina pentru care speri
Urcând prin univers din zare-n zare

Poetul nu-i o cobză a nimănui

Sunând cum bate vântu-n corzi uitate
Poleitor al falselor statui
Poetul nu-i! E zbor şi libertate

105
În drumul lor mai tainic luminează
Luceferi ce-i întâlnesc cuvântul
Mare în curcubeu se – nveşmântează
Când versu – nvaţă valul duios cutreierându-l.

Nicolae Dragoş

Despre vers

Totul se compară? până şi adevărul

spre care năzuim ca spre Meca
ca şi-a semănat cu timiditate înfrângerea
lăsând spre hazarduri grea ipotecă?

totul pare să aibă o limită?

cum norii pier cu superbie de ploaie
cad pe umerii noştri, fără de ştire
tot felul de intemperii, în şuvoaie?

oare catastrofal e poetul

când îşi urcă drama intimă-n Olimp?
cum să vă spună că pentru adevărul acela
pentru lestul ce lasă să urce în voie macela
de-o veşnicie, cântând
nu mai are nici zare, nici timp?

lasă poetul cortina să cadă

pe actul ce-a fost
(acceptând poate altul anost)

vârsta poetului fără timp e

numai să poată ceasul de ieri
cu altul, de astăzi, să-l schimbe.

Nicolae Dragoş

Imperiul privirii

Sunt cavalerul gol eliberat de zale,

Hildago care poartă un copil de bărbier
Nerăbdător trist al viselor, vă cer
Să rătăcim în largi, perfecte rotocoale,
106
Printr-o imensă vale necutreierată,
În care sângerează macii în tăcere,
Unde-s copacii cu frunzele prea grele
Şi oamenii cu urechile de vată.

Din loc în loc ciudate caravane,

Armate albe de epave în derivă
Şi care violete gonind în perspectivă,
Cu somnambuli apatici pe olane

Îndepăratre zări aruncă ploi rebele,

Care-ntre noi rămân deodată suspendele …
Vă rog acum,să împărţim pe jumătate
Acest fluid-imperiu al privirii mele

Costel Dobriţescu

Cunoaşterea de sine

Da,eu cunosc:
fiecare moare singur
şi numai odată
moare definitiv

Prin vârful de cruce

al clopotniţei
dangătul de clopot
va curge spre cer
vestind sosirea-mi.

Doamne, prin locurile tale

fără de timp
dacă grai nu avea-voi, să-mi laşi
al meu chip!

D. Grama

107
 Rondelul ghioceilor

La tâmple-s ghiocei de-argint

Dar nu vestesc primăvară
Începe timpul să te doară…
Şi le-ai urat bine-aţi venit…

Ştii oare cine i-a sădit ?

Când s-au ivit întâia oară?
La tâmple-s ghiocei de-argint
Dar nu vestesc a primăvară…

Şi nici nu ştii când ai trăit

Ca gânduri triste te-nfioară
De ce acum întâia oară
Îţi pare căte-ai irosit?
La tâmple-s ghiocei de – argint…
Luminiţa Dădălău

Rondel trist

Pădurea desfrunzită geme lung

Strigă la cer cu ramurile înnodate
Plâng răvăşite frunzele uscate
Cu lacrimi roşii şi măceşii plâng

Nu mă întreba de ce mă duc în crâng

Când-nici o frunză verde nu se zbate
Pădurea desfrunzită geme lung
Strigă la cer cu ramurile înnodate

Se zbate-n piept un iepure nătâng

Şi-n colivia-i şubredă nu poate
Să cheme desfrunzită libertatea
De-aceea poate-n inimă şi-n crâng
Pădurea desfrunzită geme lung…

Luminiţa Dădălău

108
 Timp

Cerul îşi scaldă nimicul în apă,

Visele plouă-n miraje identice,
Şonuri galactice duc, câteodată,
Sacrele murmure spre luminile veşnice…

Patimile lumii nu au timp, nu au scut,

Milenii se scurg în tăcere,
Balanţa înclină un suflet vândut
Stă auru-n pungă şi firea în miere…

Mărgăritarele lumii nu mai plouă în noi,

Gheaţa îşi creşte cristale-n mizerii;
Trei paşi, mai nesiguri,plus doi înapoi,
Ne-afundă cu-ncetul în aspre decenii.

Trăim între ziduri de ace orare,

Clipa se duce înainte-înapoi,
Timpul fecundităţii milenare
Nu-l vom putea cunoaşte noi…

Clepsidra petrece şi astăzi la fel

Zise, planoare în cerul păzit,
Dar cugetul lumii se pierde şi el
În lumina de ocazii,suprem labirint.

Cornel Bălescu

UN LICEU PREGĂTIT DE SĂRBĂTOARE

Nu demult, înainte de a lua vacanţă, s-a organizat de către liceul nostru o
frumoasă serbare cu prilejul Sfintelor Sărbători de Crăciun.
Prin grija domnului director au putut lua parte şi de această dată copiii
din şcolile comunelor vecine, cum de altfel s-a petrecut şi anul trecut, doar că
anul acesta au fost în număr mai mare. Ei au vizitat fiecare clasă, acestea fiind
împodobite cu diferite ornamente specifice sărbătorilor de Crăciun, le-au admirat
şi cred că au rămas surprinşi de ceea ce avem noi la şcoală.
Începând cu ora 11,00 am coborât în sala de sport, acolo ne aştepta un
109
decor minunat format din instalaţii, baloane, hârtie creponată şi elevii care ne-
au încântat cu minunatele colinde cât şi cu acele căciuliţe de Moş Crăciun, toţi
avându-le alături de bluzele albe care îţi dădeau un sentiment de tinereţe.
Acea atmosferă ne-a încântat pe toţi făcându-ne să ne simţim bine, să fim
mai voioşi şi mai plini de viaţă. Ascultând cu mare atenţie ceea ce se petrece pe
acea scenă amenajată special pentru serbare, am avut marea bucurie de a-i admira
şi pe colegii noştri de clasă, care au fost incluşi în acel program cu bine cunoscutul
ritual capra şi bineînţeles alături de ursul, vicleiul, steaua, pluguşorul.
Am petrecut mai bine de jumătate din zi bucurându-ne de acea atmosferă
şi plecând cu sufletul împăcat, că ceea ce s-a întâmplat în nici un liceu. Chiar şi
acum, după trei săptămâni, acele momente ne-au rămas în minte şi în suflet şi
aşteptăm cu nerăbdare şi alte evenimente ce vor mai veni.

Turcitu Valentina

O VIZITĂ FĂCUTĂ DE ELEVII CLASELOR A

VIII-A LA COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC
MĂTĂSARI
Cu prilejul sărbătorilor de iarnă liceul nostru, împreună cu elevii şi cadrele
didactice, a sărbătorit aceste mari evenimente. Aşadar, în ziua de 19 decembrie
2000 s-a realizat un program artistic dedicat întrutotul acestora.
Liceul nostru în acea zi era vizitat de către elevii claselor a VIII-a din
Slivileşti, Bolboşi, Trestioara, Corobăi, Dragoteşti, Brădet, Negomir, Raci, Valea
şi Miculeşti. Cu toţii ne-am apucat la o întrecere în amenajarea şi împodobirea
sălilor de clasă specific acestor sărbători. În acea zi, elevii împreună cu doamnele
profesoare au venit la noi să ne viziteze. Aceştia au venit cu maşinile elevilor.
O profesoară de la Bolboşi după ce a ajuns cu elevii în Mătăsari i-a băgat
într-un bar neştiind unde să meargă cu ei, a fost o întâmplare tare hazlie din acea
zi. Ei au început să viziteze mai întâi Muzeul Jilţului aflat la grădiniţă rămânând
impresionaţi de ceea ce au văzut acolo deoarece au avut ce admira, fiind obiecte
antice de valoare. Apoi au mers prin fiecare cabinet în parte: de informatică,
biologie, chimie, fizică, română şi matematică, văzând cât este de dotată şcoala
noastră cu toate necesităţile folosite pentru anumite scopuri. Iar după aceea,
mergând prin fiecare sală de clasă, rămânând entuziasmaţi de ceea ce avem noi
în liceul nostru. După încheierea acestei vizite la care am participat cu toţii fiind
foarte emoţionaţi am mers în sala de sport unde am asistat la programul artistic.
Toţi elevii au plecat cu o părere foarte bună despre liceul din Mătăsari.

Bertea Camelia
110
 COLINDE
Colindele sunt cântece tradiţionale de Crăciun. Ele vestesc şi preamăresc
naşterea lui Isus, venit pe lume ca să mântuiască oamenii de păcate. Reiau sub
diverse forme emoţionante, povestea biblică a naşterii Mântuitorului, colindele
exprimă bucuria oamenilor cu ocazia acestei sărbători creştine.
În spiritul păstrării tradiţiilor strămoşeşti, şi la Colegiul Naţional
Tehnologic Mătăsari s-au pregătit sub îndrumarea profesorilor, grupuri de elevi
care au mers şi au colindat la principalele întreprinderi din zonă. Dar cu două
zile înainte (19 decembrie 2000) au prezentat sub forma unui spectacol în faţa
cadrelor din zonă: steaua, vicleiul, ursul, căpriţa, pluguşorul, sorcova. Steaua,
colindul şi vicleiul sunt specifice serii Ajunului de Crăciun, vestesc şi preamăresc
naşterea Domnului Isus Hristos.
Pluguşorul este un cântec tradiţional care se cântă în noaptea Anului Nou.
Exprimă urări legate de belşug şi gospodărie, pornind de la povestea lui „bădica
Traian”, care a început să are şi să semene, obţinând o recoltă bogată. Pluguşorul
se lega în trecut de începutul anului calendaristic, care la români coincidea cu
începutul anului agricol, 1 martie. Prin schimbarea sistemului de numărare a
anilor, obiceiul s-a mutat în timpul sărbătorilor de iarnă. În felul acesta se explică
ideea muncilor de primăvară cântate în pluguşor. Sorcova se cântă în prima zi a
anului. Sorcova îşi are originea tot la romani, care se felicitau la începutul anului
cu o ramură de dafin verde. Cântecul şi „sorcovitul” sunt considerate aducătoare
de noroc, de sănătate şi bucurie.

Pîrvu Cătălina Delia

LICEUL MEU, GRĂDINĂ ÎNFLORITĂ

Da! Liceul meu, liceul nostru este o adevărată „Grădină înflorită”. Acest
liceu a fost dat în funcţiune acum 20 de ani, avându-l ca director pe omul care
a dovedit că este omul potrivit la locul potrivit, numim aici pe domnul profesor
Dădălău Ion. Cel care a făcut ca în Mătăsari să poată să înveţe mai multe generaţii
de copii, din ziua de astăzi să nu mai mergem la alte licee, ci aici în Mătăsari.
Această citadelă a învăţământului românesc este aşezată într-o vale şi
anume „Valea Jilţului”. Deşi unii încearcă să desconsidere acest liceu să nu aibă
faimă în judeţ şi nici în ţară, dar datorită evenimentelor care au loc aici, el a dat
dovadă că nu contează faima pentru a îndeplini ceea ce ţi-ai propus şi cel mai
mult contează să-ţi doreşti acest lucru.

111
 Acum patru ani a avut loc lansarea primului număr al revistei „Murmurul
Jilţului” odată cu depunerea jurământului de către preşedintele ţării, Emil
Constantinescu. După apariţia numeroaselor numere, revista anul trecut a ocupat
locul III la etapa naţională şi locul I la etapa judeţeană, iar anul acesta locul II la
etapa naţională. Deci putem spune că este o revistă pe care toată ţara o cunoaşte.
Liceul nostru dispune de o „Fundaţie Cultural Ştiinţifică” o antologie de
versuri „Fereastra Sufletului” ce are ca autori, elevii acestui liceu. Ca în fiecare
an s-a obişnuit sărbătorirea „Zilelor Liceului” şi „Sărbătoarea Fiilor Jilţului”care
a început odată cu inaugurarea „Muzeului Jilţului”. De doi ani în liceul nostru au
avut loc schimbări majore. Începând de la lambrisarea sălilor de clasă, schimbarea
mobilierului, realizarea unei centrale termice şi schimbarea caloriferelor. Prin
acest liceu au trecut personalităţi marcante ale Gorjului. Aceştia fiind prezenţi
la lansarea cărţilor foştilor elevi ai liceului Cornel Bălescu (Suferinţa stelelor) şi
Alin Dobromirescu (Îngerul cu călimara). Cel mai mare eveniment care a putut
fi realizat în cadrul acestui liceu, s-a produs pe data de 9 noiembrie 2000, atunci
când am avut onoarea de a-i avea printre noi pe domnul ministru al Educaţiei
Naţionale Andrei Marga, care a inaugurat noul Colegiu şi anume „Colegiul
Naţional Tehnologic Mătăsari”. Datorită faptului că suntem conectaţi la tot ceea
ce este mai nou şi mai modern în materie de informatică, deoarece şcoala dispune
de o reţea de calculatoare ultra-moderne şi ultra-performante, conectate la reţeaua
Internet, de o televiziune cu circuit închis, de laboratoare şi cabinete foarte
bine dotate din punct de vedere material, de o sală de sport cu tot echipamentul
necesar, de o bibliotecă a elevilor dotată cu mii de volume prin care se acoperă
necesarul de informaţie în toate domeniile, de cadre didactice specializate care
au făcut din Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari un liceu foarte bun, cu elevi
bine pregătiţi. Toate aceste lucruri, s-au realizat datorită omului, profesorului
de limba şi literatura română Dumitru Dădălău. Pentru pregătirea noastră, a
elevilor, pentru a obţine rezultate cât mai bune la învăţătură se ocupă domnii
profesori care muncesc foarte mult pentru a ne ajuta la obţinerea rezultatelor
bune, dar şi şcoala prin ceea ce a realizat, cât şi prin orele suplimentare pe care le
facem la limba română, matematică, franceză şi informatică pentru consolidarea
cunoştinţelor. Suntem mândri că învăţăm în acest liceu şi nimeni nu ne poate lua
această mândrie.
În final, mulţumim celor care s-au ocupat pentru ca acest liceu să fie
mereu ceea ce este acum adică o „Grădină Înflorită” de pe aceste meleaguri
mătăsărene.

Bărbăcioru Corina,
Purdescu Elena

112
 ZIUA COLEGIULUI
De 2 ani, în sufletele noastre s-a aşternut liniştea, căldura şi ne-am lăsat
purtaţi pe meleaguri îndepărtate pornind din vremuri vechi şi ajungând în zilele
noastre; plimbaţi pe aripile cărţii ne-am îmbătat gustând doar din cunoaştere, din
ceea ce este cultura. Am traversat perioade dificile... dar glorioase; am învăţat să
ne iubim aproapele, să fim oameni,dar până a ajunge să fim oameni, suntem si
vom mai fi încă o bună bucată de vreme elevi. Trăim într-un lăcaş plin de cultură,
în mediul unde în orice colţ ai privi vezi o carte, un manuscris... sau pur şi simplu
un elev care, la rândul său, poate fi o carte mai mult sau mai puţin deschisă.
Casa noastră a fost săracă Noi “ne-am născut săraci”. Cu timpul, privind
într-o parte sau într-alta am realizat că sărăcia noastră era aproape nesemnificativă,
era una materială, nu spirituală. Dragostea şi forţa noastră era aproape invizibilă,
dar unindu-ne am realizat ceva, am realizat faptul că putem fi uniţi, că ne putem
sprijini pe umărul aproapelui, că suntem o familie ce se va lupta cu morile de vânt.
Cu trudă ne-am înălţat încet - încet, în primul rând pe plan educaţional, am avut
rezultate mult mai bune; pe plan spiritual am spus şi ne-am convins că trebuie
să învingem, şi nu în ultimul rând financiar, ne-am îmbogăţit... peste noapte şi
spre mirarea tuturor. Ieri eram săraci, azi suntem bogaţi. Am rămas puţin miraţi
şi am început să ne punem întrebări. Răspunsul lor a venit mai repede decât ne
aşteptam. Ideile pentru o viaţă noua dăinuiau într-un suflet mare şi o inimă şi mai
mare. Zile interminabile erau frământate de gânduri şi de idei pentru mai bine,
pentru o viaţă nouă la care am aspirat noi şi la care să aspire şi alţii.
Când în cele mai înalte “scaune” s-a aflat de ascensiunea unui biet grup
şcolar, acestuia i s-a acordat cea mai mare atenţie, despre aceasta s-a vorbit în
toate ungherele, pe toate posturile TV, radio, în toată mass-media. A fost ca o
minune din care noi, am făcut parte. Ziua în care s-a făcut publică şi s-a oficiat
bogăţia noastră a fost o zi festivă şi de mare onoare pentru noi. La 9 noiembrie
2002 a păşit pentru prima oară Ministrul Învăţământului Andrei Marga în
Mătăsari, în acel punct de pe hartă, acel colţ uitat de lume care s-a făcut remarcat
dintr-o dată. În momentul în care a fost întâmpinat cu pâine şi sare, când a tăiat
panglica de inaugurare, nouă ni s-a deschis un nou orizont, 2 porţi larg deschise,
primitoare, un nou început, o lume în care păşim cu dreptul. Casa noastră a fost
declarată Colegiul Naţional Tehnologic, lucru inscripţionat pentru vecie pe placa
de marmură fixată în zidul Colegiului. De atunci, noi am început o viaţă nouă,
plină de împliniri, de atunci viaţa pentru noi, a fost prosperă şi ascensională;
căci nu este de ajuns să fii bogat spiritual întrucât ai nevoie şi de planul material
pentru a putea rezista. De atunci şi noi suntem noi, suntem schimbaţi şi ne e drag
să venim la şcoală, chiar dacă viaţa de elev implică şi greutăţi. Dacă viaţa ar fi
roz n-am simţi că-i viaţa. Noi îi mulţumim sufletului Colegiului pentru ceea ce
ne-a făcut să fim, să simţim şi pentru că ne-a deschis ochii, ne-a făcut să aspirăm
întotdeauna spre mai bine.

Alexandra Boulean

113
 Radio Oltenia Craiova, 4 octombrie 2000
DE VORBĂ FĂRĂ CATALOG
Bună dimineaţa doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, vă spune Liliana
Hinoveanu Ursu împreună şi astăzi cu dumneavoastră până la ora 10 la o nouă
ediţie a emisiunii “De vorbă fără catalog”. O zi frumoasă de; octombrie, şi să
sperăm că şi dumneavoastră vă veţi simţi bine alături de noi de Radio Oltenia
Craiova. În regia tehnică de emisie se află colegii mei lulian Ştefănescu şi Petre
Ganea. Şi astăzi, vă propunem multe subiecte interesante, să sperăm noi. Mai
întâi vom poposi la Mătăsari pentru că acolo se sărbătoresc 110 ani de învăţământ.
Vom sta de vorbă cu câteva eleve ale acestui liceu, care au participat la o sesiune
omagială de deschidere a evenimentului.
Acum ne îndreptăm către Mătăsari pentru că, iată, acolo se desfăşoară un
complex de manifestări dedicate celor 110 ani de învăţământ în Mătăsarii Gorjului.
Manifestările au fost deschise săptămâna trecută cu o adunare omagială la care
au participat foarte mulţi elevi ai liceului, profesori şi invitaţi din afara liceului şi
va continua până pe 19 octombrie. Tot în această perioadă se desfăşoară şi Zilele
Liceului iar în perioada 18-19 octombrie Sărbătoarea Fiilor Jilţului. Domnul
profesor Dumitru Dădălău, directorul liceului ne-a spus că în această perioadă,
în fiecare zi, există câte o manifestare. Aşadar ieri, s-a desfăşurat simpozionul
“tradiţie şi inovaţie” în învăţământul din Mătăsari. A fost o întâlnire a elevilor şi
cadrelor didactice cu foşti directori ai Şcolilor din Mătăsari în perioada 1955-2003.
De asemenea în paralel se desfăşoară şi meciuri pentru fotbal, pentru că iată toate
acestea sunt cuprinse în cupa Zilele Liceului la fotbal. Astăzi se întrec clasele
a V-a cu a VI-a şi a VII-a cu a VIII-a, iar mâine Cupa Fiilor Jilţului la fotbal
între cartierele şi satele comune comunei Mătăsari. De asemenea manifestările
vor continua luni, doamnelor şi domnilor, cu dezbaterea Consiliului Elevilor -
partener de nădejde în desfăşurarea procesului instructiv - educativ în cadrul
Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari. De fapt eu am realizat un interviu cu o
reprezentantă a Consiliului elevilor, chiar cu lidera Consiliului Elevilor, dar acest
interviu vi-l propunem pentru-săptămâna viitoare. Astăzi vom asculta opiniile
a câtorva eleve despre ce a însemnat învăţământul la Mătăsari şi ce înseamnă
astăzi pentru că ele sunt cele care simt pe propria piele, ce înseamnă să înveţi
într-un liceu modern, singurul Colegiu din mediul rural. Dar mai bine să ascultăm
interviul pe care l-am realizat acolo la Mătăsari, la ei acasă.Stimaţi ascultători,
ne aflăm la Mătăsari, un amplu program de manifestări dedicate celor 110 ani de
învăţământ în această localitate a judeţului Gorj. A avut loc o sesiune omagială
la care au prezentat referate elevi ai liceului şi am plăcerea de a sta de vorbă în
minutele următoare cu câţiva dintre ei. De fapt este vorba de patru eleve. Cum vă
cheamă:- Lupu Dorinela, sunt elevă în clasa a XII-a B.
- Hinoveanu L.: Tu despre ce ai vorbit? “
114
 - Lupu D.: Am vorbit despre dezvoltarea învăţământului în Mătăsari.
- Hinoveanu L.: A însemnat multă căutare pentru tine realizarea acestui
referat?
- Lupu D.: Da.
- Hinoveanu L: Şi care sunt impresiile după ce ai descoperit în cărţile pe
care le-ai cercetat, ce părere ai despre învăţământul în Mătăsari de acum 110 ani?
Pare cu mult deosebit faţă de cel de astăzi?
- Lupu D.: Da, este diferit de cum era în anii precedenţi. Pe atunci erau şi
foarte mulţi analfabeţi, astăzi sunt foarte mulţi elevi care învaţă.
- Hinoveanu L.: Am observat în cele spuse de tine că pe parcursul trecerii
timpului s-au construit localuri de şcoli, au venit tot mai mulţi dascăli care să-i
înveţe pe copii carte aici?
- Lupu D.: Da, s-a dezvoltat şcoala, clădirea, tot mai mulţi elevi încep să
vină la şcoală, nu mai sunt mulţi analfabeţi cum au fost în trecut.
- Hinoveanu L.: Existenţa acestor şcoli pe raza localităţii Mătăsari
dovedeşte faptul că într-adevăr dezvoltarea învăţământului nu a fost lăsată la
întâmplare. Ce gânduri ai acum la cei 110 ani ai învăţământului? Ce vrei să faci
tu? Eşti încă elevă.
- Lupu D.: Vreau să iau bac-ul, să merg mai departe la o facultate, să
urmez facultatea.
- Hinoveanu L: Şi ce anume?
- Lupu D.: ASE-ul.
- Hinoveanu L.: Eu îţi doresc succes.
- Lupu D.: Vă mulţumesc. ‘
- Hinoveanu L: O altă elevă, cum te cheamă:
- Popescu A.: Sunt Popescu Nicoleta Alina, elevă în clasa a XII-a B, a
Colegiului din Mătăsari.
- Hinoveanu L: Tu despre ce ai vorbit?
- Popescu A.: Am prezentat şcolile particulare din Oltenia în perioada
1848-1864.
- Hinoveanu L: Erau multe?
- Popescu A.: Nu erau chiar aşa de multe. Erau chiar puţine în acea
perioadă, profesori foarte puţini, elevii şi mai puţini, în unele clase erau chiar 12
elevi.
- Hinoveanu L: Dar se observa un interes al părinţilor şi al elevilor pentru
învăţătură, gândindu-se că numai astfel pot să reuşească în viaţă?
- Popescu A.: Da, deci unii părinţi au contribuit pe plan financiar pentru a
pune bazele unor şcoli, pentru ca copii lor să fie mai deştepţi decât ei. •.
- Hinoveanu L: Te întreb şi pe tine cum am întrebat-o şi pe colega ta,
există diferenţe mari între învăţământul de acum 110 ani şi cel de acum?
- Popescu A.: Există foarte mari diferenţe, atunci erau foarte puţine şcoli,
115
foarte puţini elevi şi foarte puţini profesori, condiţiile erau stricte atunci şi aspre.
Nu toţi elevii puteau să se prezinte la cursuri mai ales că mulţi erau de la ţară şi
trebuiau să se ocupe cu gospodăriile.
- Hinoveanu L: Şi acum sunt situaţii critice, dar acum condiţiile de
învăţământ sunt altele, cel puţin ale voastre. Eşti mulţumită de condiţiile de aici
din şcoală?
- Popescu A.: Da, sunt condiţii foarte bune de învăţat, profesori foarte
buni care se ocupă de noi şi clasele sunt foarte bine aranjate.
- Hinoveanu L: Ce-o să faci după ce termini liceul?
- Popescu A.: Aşa cum a spus şi colega mea vreau să iau bac-ul şi
bineînţeles să dau la facultate. M-am hotărât, vreau la psihologie.
- Hinoveanu L: Îţi doresc succes atunci şi la una şi la alta şi la bac şi la
facultate.
- Popescu A.: Mulţumesc!
- Hinoveanu L: Cum te cheamă?
- Hobeanu R.: Hobeanu Rodica Valentina, sunt elevă în clasa a Xll-a
B, mate-informatică şi am prezentat un referat intitulat “Pagini din istoria
învăţătorilor, elevilor şi profesorilor gorjeni”.
- Hinoveanu L: Am observat că foarte mulţi dascăli, şi nu numai aici în
Gorj, au dat dovadă de vitejie pentru apărarea graniţelor ţării noastre, în cele două
războaie mondiale. De ce crezi tu că foarte mulţi dascăli au participat la război şi
au dat dovadă de patriotism?
- Hobeanu R.: Au fost educaţi din strămoşi.
-Hinoveanu L: Probabil au trebuit să constituie un exemplu pentru
ceilalţi?
- Hobeanu R.: Da, să fie un exemplu pentru ceilalţi şi pentru dragoste de
patrie.
- Hinoveanu L: Au fost mulţi dascăli?
- Hobeanu R.: Din Mătăsari Vasile Păsărescu, din Dragoteşti Victor
Vîlceanu -sunt cei mai renumiţi.
- Hinoveanu L: Tu dacă ai fi pusă într-o asemenea situaţie ce-ai face? Ai
da dovadă de patriotism?
- Hobeanu R.: Da, aş da dovadă de patriotism.
- Hinoveanu L: Şi de eroism?
- Hobeanu R.: Da, şi de eroism.
- Hinoveanu L: Nu ţi-e frică?
- Hobeanu R.: Nu.
- Hinoveanu L: Nu se ştie niciodată. Ce vei face după ce vei termina
liceul?
- Hobeanu R.: Voi urma facultatea de istorie.
- Hinoveanu L: Cineva v-a ajutat să faceţi aceste referate, pentru că singuri
nu vă puteaţi descurca.
116
 - Hobeanu R.: Doamna profesoară de istorie Ceauşescu Zizi.
- Hinoveanu L: O altă elevă. Cum te chemă?
- Turlică M.: Sunt Turlică Maria Cristina, sunt elevă în clasa a XII-a
B. matematică-informatică la Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari. Eu
am prezentat un referat numit” îndatoririle profesorilor şi ale învăţătorilor în
trecut”.
- Hinoveanu L: Şi ce concluzie ai tras tu din acel referat?
- Turlică M.: Profesorii erau obligaţi să facă şi unele lucruri pe care nu
trebuiau să le facă, de exemplu să taie lemne, să acopere şcolile cu şindrilă, să
confecţioneze ferestre.
- Hinoveanu L: Credeţi că acum nu se întâmplă?
- Turlică M.: Nu ar trebui să se mai întâmple aşa ceva, pentru că profesorii
sunt puşi în faţa noastră pentru a ne învăţa pe noi să facem ceva în viaţă nu să facă
ei pentru noi acel lucru.
- Hinoveanu L.: Iată că există similitudini între învăţământul de acum 110
ani şi cel de acum, pentru că din punct de vedere material totuşi nevoile sunt cam
aceleaşi, şi atunci profesorii erau nevoiţi să facă dincolo de ora la clasă şi alte
lucruri pe care nu ar trebui să le facă, aşa cum spuneai şi tu.
- Turlică M.; Dar nu se plâng de acest lucru?
- Hinoveanu L: Nu se plâng şi cred că la clase îşi fac datoria.
-Turlică M.: Da,îşi fac foarte bine datoria profesorii noştri, îşi fac chiar
foarte bine datoria cu noi.
- Hinoveanu L: Tu ce-o să faci în continuare?
- Turlică M.: Eu vreau să iau bacalaureatul, şi să urmez facultatea de
psihologie.
- Hinoveanu L: Îţi doresc succes. Istoria învăţământului din Mătăsari 110
ani, într-o carte la care au lucrat şi câţiva elevi ai Colegiului Naţional Tehnologic
Mătăsari. Cum vă cheamă?
- Bănică C.: Mă numesc Cătălin Bănică, sunt elev în clasa a XI-a B.
- Hinoveanu L: Este prima carte la care lucrezi, prima carte de acest
gen?
- Bănică C.: Da, este prima carte la care lucrez.
- Hinoveanu L: Şi ce-a însemnat lucrul la o asemenea carte.
- Bănică C.: Este ceva fantastic să-ţi vezi numele scris pe o carte. Am avut
ceva de muncă din mai până astăzi.
- Hinoveanu L: Ce cuprinde cartea?
- Bănică C.: Cuprinde elevii şi profesorii lor care şi-au desfăşurat
activităţile în şcolile din Mătăsari între 1893 şi 2003. Sunt câteva portrete ale
unor personalităţi de pe Valea Jilţului şi creaţii lirice ale unor colegi de-ai noştri.

Emisiune realizată de Liliana Hinoveanu

117
 VIVAT, CRESCAT, FLOREAT,
COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC DIN
MĂTĂSARI
Ing. Emil Popescu, Prefectul jud. Gorj Dragi elevi, stimaţi colegi,
stimaţi locuitori ai viitorului oraş Mătăsari, pe care îl preconizăm încă de pe
acum, având, în vedere oamenii pe care îl are şi dorinţa de a fi cât mai sus în rândul
comunităţilor din judeţul nostru. Avem astăzi marea plăcere de a avea în mijlocul
nostru una dintre cele mai proeminente personalităţi ale ştiinţei româneşti şi ale
activităţii ştiinţifice şi didactice din ţară, personalitatea domnului Andrei Marga.
Dragi elevi, onorat corp profesoral, stimaţi cetăţeni. Dacă acum trei săptămâni
în urmă mă cutremurau cuvintele pe care le auzeam, ca Jilţul moare, vreau sa va
spun că dovada ca Jilţul nu moare sunteţi dumneavoastră, sunt realizările care se
văd aici, în această şcoală.
Excelenţă, privirile dulci şi cristaline ale acestor copii care v-au primit
în această frumoasă seară de toamnă, arată dragostea de care vă bucuraţi în
Gorj. Doresc din toată inima să felicit corpul profesoral,conducerea Companiei
Naţionale a Lignitului, Exploatarea de la Jilţ, pentru ajutorul care l-au dat acestei
scoli. Ca această şcoală, aş dori sincer să fie, toate celelalte şcoli din judeţul Gorj.
Mă bucur, de asemenea, că în prezenţa excelentei sale domnul ministru Andrei
Marga, astăzi, liceul dumneavoastră devine colegiu. Vă doresc ani mulţi, sănătoşi
şi cu multă putere de muncă. Vă mulţumesc!
Prof. drd. Nicolae Mischie, preşedintele Consiliului Judeţean Gorj.
Domnule ministru, bine aţi venit în „Ţara lui Litovoi”, care ne-a zămislit aici, la
poalele Carpaţilor şi intră în ţara lui Brâncuşi, cel care a ştiut să facă din aceştia copii
minunaţi ai judeţului Gorj, oameni reprezentativi la nivel de ţară, oameni dornici
de glorie, de bunătate şi de implicare cu răspundere în rezolvarea problemelor
ţării! Aşa cum Brâncuşi a reuşit să propulseze aceste meleaguri şi România în
universalitate, dumneavoastră, domnule ministru aţi reuşit să preluaţi în mod critic
o activitate destul de laborioasă în domeniul reformei învăţământului, apreciind
ceea ce a fost bun, amplificând ceea ce trebuia făcut în perioada următoare,
realizând la ora actuală ceea ce este şi era necesar învăţământului, apreciind ceea
ce a fost bun, amplificând ceea ce trebuia făcut în perioada următoare, realizând la
ora actuală ceea ce este şi era necesar învăţământului românesc. Iată de ce, dragi
elevi şi stimaţi părinţi, întrunirea din această seară are o semnificaţie deosebită
nu numai pentru Mătăsari, ci pentru judeţul Gorj în plenitudinea sa. Pentru că
domnul Marga, deşi nu face parte din partidul meu, domnul ministru Marga
a dovedit că şi-a identificat întreaga sa activitate cu interesele învăţământului
gorjenesc. A avut aici un discipol, pe Adrian Gorun, cel care a creat o breşă
bună în structurile învăţământului naţional, deci, la nivelul ministerului, şi pe
118
care eu l-am lăudat şi am spus „Doamne, e bine că a ocupat această funcţie, că
noi, gorjenii, o ştim să n-o predăm, ori îi menţinem pe cei care îi avem ori ne
menţinem toţi acolo unde suntem”.
Da,… deci… important este un lucru, că acolo unde te găseşti trebuie să
munceşti cu dăruire, cu abnegaţie şi cu interes pentru cei mulţi. Când acţionezi
numai penttru tine, degeaba ocupi o funcţie de răspundere şi degeaba trăieşti
de fapt sau te consideri descendent din comunitatea respectivă. Aici avem un
exemplu concret în persoana directorului Dădălău, a fratelui său şi a întregului
colectiv de cadre didactice care… domnule ministru… au dovedit în această
perioadă destul de dificilă, impusă de greutăţi inerente, au reuşit să realizeze
într-adevăr o citadelă a spiritualităţii gorjeneşti şi de ce nu, româneşti. Felicitări,
domnule director! Eu zic că… nu este meritul nostru, cei care am putut să punem
o mână de ajutor, ci este meritul dumneavoastră, al comunităţii, pentru că aţi ştiut
să acţionaţi cu seriozitate şi să rezolvaţi ceea ce era necesar pentru aceste suflete
plăpânde, dar doritoare de carte, de înţelepciune, de ştiinţă, care nu vor uita
niciodată că într-o atmosferă atât de exuberantă, au văzut la ei, aici, la Mătăsari
un ministru, ministrul învăţământului, acela care de fapt s-a gândit dintotdeauna
la situaţia şi la destinul pe care trebuie să şi-l urmeze ei. Eu vă fac o mărturisire:
Nu ştiu dacă domnul ministru îşi mai aminteşte, prin 1992 se constituia Consiliul
Naţional de Acreditare.
Chemaţi la Bucureşti, la sala 29 la Parlament, eu fiind deputat atunci,
profesori universitari din întreaga ţară, din toate centrele universitare şi… mă
uitam la unii profesori universitari în vârstă, respectabili, pentru toată activitatea
pe care au… au depus-o, că insistau aşa… cu un interes care pe undeva deranja la
vârsta dânşilor să… să menţină sau să fie menţinuţi în acest Consiliu de Acreditare.
Unul dintre cei mai tineri profesori universitari şi rectori la Cluj, domnul Andrei
Marga, imediat după ce a intrat în sală... era ministru atunci domnul Golu, după
câteva discuţii si după câteva întrebări, domnia sa a spus aşa: “Domnilor, de ce
nu înţelegeţi că menirea mea parcă ar fi mai nimerită să rămân la Cluj, pentru
că acolo sunt rectorul universităţii şi eu acum mi-am propus să mă ocup de
organizarea acestei universităţi, eu mi-am propus sa.. să fac din Universitatea
Cluj, o universitate model, să mă desăvârşesc acolo în tot ceea ce vreau eu să
realizez pentru mine si pentru universitate si parcă nu mi-ar place sa vin între
doua avioane de la Cluj la Bucureşti ca să semnez doar nişte documente.
Personal, domnule ministru, am fost încântat de dorinţa dumneavoastră de
a sluji interesele învăţământului şi aţi dovedit pe parcurs, după ce Universitatea
de la Cluj si-a primit binemeritatul botez de universitate model, că aţi ştiut si
că ştiţi să slujiţi interesele învăţământului românesc, motive pentru care eu,
personal, din umila mea fiinţă, vă felicit pentru tot ceea ce aţi întreprins şi pentru
toată această deschidere de a sluji cu devotament ceea ce au făcut şi alţi discipoli
ai învăţământului romanesc, deci dorinţa de proprietate în cel mai important
119
domeniu de activitate, pentru că învăţământul, in ciuda viziunii unora, rămâne,
pentru o ţară cel mai important domeniu de activitate. Dacă nu-i pui creionul
în mână elevului la clasele primare, dacă nu ai răbdarea să poposeşti asupra
lui, atunci când, învaţă primele litere şi învaţă sa citească primele silabe, dacă
nu-i asiguri după aceea tot ceea ce îi este necesar pentru a pătrunde in tainele
disciplinelor şcolare. nu se realizează mare lucru.
Prof. univ. dr. Andrei Marga, Ministrul Educaţiei Naţionale Domnule
director Dadălău, domnule preşedinte Mischie, domnule prefect Emil Popescu,
domnule secretar de stat Adrian Gorun, stimaţi colegi, dragi elevi, onoraţi părinţi...,
sunt... sincer emoţionat să particip la aceasta ceremonie de rebotezare a liceului
de la Mătăsari şi vreau din capul locului să vă mulţumesc din toată inima pentru
că îmi oferiţi acest prilej. Nu v-ascund că resimt ca un privilegiu să fiu astăzi,
aici, printre atâţia prieteni eu care într-adevăr am încercat pe parcursul timpului,
să fac, chiar dincolo de diferenţele de opinie dintre noi, să facem ceva în serviciul
comunităţii din Gorj, din România, sunt foarte bucuros să regăsesc mulţi tineri
care duc înainte o tradiţie de dragoste pentru carte, dragoste pentru învăţătură,
care a preocupat totdeauna prestigiul şi au făcut vestit Gorjul. Sunt foarte bucuros
să văd cât de puternica este comunitatea asistă această unitate de învăţământ.
Daţi-mi voie sa nu întârzii în a proclama şi oficial fără a mai citi toate datele dacă
vreţi tehnice ale ordinului, a proclama oficial trecerea din acest an şcolar: 2000-
2001 a Liceului Mătăsari în poziţia de Colegiu Tehnologic Mătăsari. Aceasta
trecere, această decizie a ministrului, dacă vreţi noi am luat-o de la distanţă, unii
au trecut pe aici o dată si au văzut locurile nu ştiam isprăvile de la faţa locului.
Pot să vă spun că... nu ne-am înşelat, că suntem absolut convinşi că nu
ne-am înşelat si că prin tot ceea ce dumneavoastră aţi făcut cu prisosinţă, meritaţi
această trecere a liceului în rangul de Colegiu Naţional Tehnologic. Este, nu
v-ascund şi pentru noi un moment istoric : pentru prima dată în România un
liceu plasat într-o comună întru-un sat... rural... să luăm tehnologia consacrată,
devine colegiu naţional.Vă revine dumneavoastră, această întâietate în istoria
învăţământului românesc, în sensul că aveţi primul colegiu naţional amplasat
într-o localitate rurală.
Îmi dau seama însa că în anii ce vin multe se vor schimba şi în ce priveşte
recunoaşterea ca oraşe, în ce priveşte plasarea localităţilor în ierarhia urban -
rural, dar istoriceşte rămâne un fapt consacrat. Acest fapt vi se datorează în cea
mai mare măsură, se înţelege, vreau la rândul meu să evoc mândria pe care o
resimţim văzând ceea ce aţi făcut aici şi vreau imediat să adresez mulţumiri
în primul rând directorului şi direcţiunii şi corpului profesoral al colegiului
tehnologic, pentru că oricum am întoarce lucrurile până la urmă persoanele care
sfinţesc locul. Dacă persoanele sunt competente, dacă îşi asumă iniţiative, dacă
tratează cu devoţiune problemele, atunci ies fapte, ies chiar înfăptuiri, dacă nu,
ies mai puţin din toate acestea. Vreau să mulţumesc autorităţilor locale pentru
120
că învăţământul nostru a intra cred în normal, în interesul că stă bine pe umeri
autorităţilor locale, să mulţumesc în particular preşedintelui Consiliului Judeţean
domnului Mischie care, practic a asistat la cele mai multe din momentele pe
ca noi le-am parcurs în învăţământ în ultimii ani… realizându-le chiar la Gorj.
Mult discutatul curriculum naţional, desigur, e răspunderea noastră dar trebuie să
spunem ca şi domnul Mischie a fost alături de noi... atunci.
Vreau să mulţumesc domnului prefect şi Prefecturii pentru preocuparea
plină de atenţie şi de competenţă pentru ca Gorjul să păstreze şi să-ţi întărească
nivelul învăţământului pe care îl are. Într-adevăr în ce mă priveşte, nu l-am
cunoscut pe Adrian Gorun decât probabil când am ţinut nişte conferinţe la Cluj
şi mai târziu, sigur, ca inspector general. Pot să deconspir acum că el ilustrează
cu prisosinţă tradiţia gorjeană a unor oameni dinamici, a unor oameni cinstiţi, a
unor oameni competenţi, a unor oameni care se angajează pentru cauza pe care o
au în faţă. Şi... în ce mă priveşte, nu voi fi absolut deloc gelos ca domnul Gorun
să continue mult în acest rol de responsabil al învăţământului preuniversitar din
ţara noastră. Vreau să mulţumesc şi Companiei Lignitului care îmi dau seama din
ceea ce am văzut în liceu, că a susţinut si susţine unitatea de învăţământ. Trebuie
să spuneţi foarte limpede, fără parteneri economici, sociali nu sunt posibile
performanţe în învăţământ oricât am întoarce lucrurile şi este un merit clar al
dumneavoastră, al Companiei din Mătăsari, statura liceului şi de astăzi încolo a
Colegiului Tehnologic. Îmi dau seama cât de mulţi părinţi sunt angajaţi în şcoală
şi trebuie să păstrăm continuu o recunoştinţă. Poate mai devreme decât mulţi
din multe locuri din ţară au înţeles că şcoala e a lor şi că ea până la urmă arată şi
funcţionează aşa cum fac ei să arate şi să funcţioneze.
Sigur in aceste clipe putem să ne aruncăm gândurile în urmă si avem
la ce reflecta, pentru că aveţi, din câte am văzut 107 ani de şcoală organizată
aici, aveţi 20 de ani de liceu organizat aici, e o istorie cu siguranţa plină de
lucruri foarte importante pentru voi, dar nu numai pentru voi aici ci şi pentru
Gorj, pentru România. Ne-am putea arunca sigur, gândurile în urmă spre ceea
ce am făcut în ultimii ani şi eu cred că s-au făcut multe lucruri şi as menţiona
aici doar unul: Totuşi, până la această oră singurul domeniu major din societatea
românească care a întrunit acele criterii, acele fapte necesare, încât a trecut de
negocierea de la Bruxelles care nu este un simplu omagiu, care nu este niciodată
un omagiu, este o analiză foarte exigentă şi dacă aşa s-a putut vă asigur că am
resimţit mereu un sprijin de la Gorj, am simţit în primul rând un sprijin prin
ceea ce dumneavoastră aţi făcut ca profesori, ca părinţi, ca elevi, ca autorităţi,
implicate şi vreau să vă mulţumesc din toată inima pentru aceasta. Ce vom face
în continuare? Sigur, nu aş ocoli să spun că sunt probleme materiale pe care le
resimţim toţi, fie că suntem părinţi, profesori, este foarte clar că suntem într-o
ţară care are nevoie urgentă de investiţii şi că dacă nu vor fi investiţii, atunci greu
vor merge toate lucrurile şi de aceea aş spune mereu: investiţii înainte de toate
121
şi apoi vor veni foarte multe lucruri. Ar fi foarte oportun ca să ne preocupăm să
aducem investiţii din ţară si din afară şi dumneavoastră, fiind legaţi de o industrie
care, sigur, trebuie să se reaşeze, ştiţi poate mai bine decât alţii cât de importante
sunt investiţiile. Dar dincolo de acestea e foarte clar că mulţi părinţi se luptă cu
necazuri, cu probleme materiale, costă hainele, costă încălţămintea, costă cărţile
care trebuie cumpărate afară de manualele care le dă statul, costă multe lucruri.
Pot să vă confirm că încercăm să venim chiar în ultimele luni cu un val de măsuri
de susţinere mai bună a elevilor...Evident copiii costă mai mult decât alocaţiile
şi ar fi bine să ne putem apropia, dar vor spori în continuare. Intervenim pentru
că ştim că mulţi copii, chiar si de aici, fac naveta la distanţe mari. Intervenim
cu o susţinere cu 75% a transportului oricărui elev care se deplasează la mai
mult de 2 km. Aceasta pentru a preveni... pentru a preveni situaţia în care vreun
copil trebuie să abandoneze învăţătura din motive economice. Evident, copiii
sunt ai părinţilor, părinţii au o răspundere, dar trebuie spus foarte clar, în cazul
învăţământului obligatoriu si nu numai, statul rămâne cu o răspundere oricum
am privi, oricum am privi locurile. În legătură cu aceasta, eram tentat să explic
la venirea aici, ca şi în alte locuri că sistemul s-a descentralizat şi că numai dacă
fiecare căutăm să săvârşim fapte bune, putem merge mai departe. Eram tentat să
argumentez ideea, după care, statul trebuie să facă mult pentru copii, dar statul
nu poate înlocui acţiunea de la nivel local. Am văzut însă că nu e nevoie să
argumentez, pentru că dumneavoastră întruchipaţi această înţelepciune care este
a vremurilor noastre. Sigur, vin în continuare măsuri şi trebuie să vă spun că vom
aduce în sistemul şcolar treptat, întreaga populaţie a României, în înţelesul că
fiecare dintre noi în câţiva ani trebuie să trecem printr-o nouă baie de pregătire
şcolară. Educaţia pentru toţi nu e doar o parolă, devine o măsură instituţională
pe care o vom aplica. Este foarte clar că trebuie făcute investiţii în învăţământ
şi România va trebui şi-n anii următori să mărească alocaţiile pentru învăţământ
şi mai ales pentru infrastructură care este destul de veche. E clar că trebuie să
facem ceva pentru învăţământul rural şi facem în acest sens. Deja în această
toamnă intervenim cu 11 milioane de dolari pentru hărţi, pentru materiale, care
s-au deteriorat de multă vreme. În 2000, 2001, 2002 se intervin cu 4 mari măsuri
în învăţământul rural, transport şcolar, deci dotare cu microbuze şi autobuze a
şcolilor, cantine şcolare, acolo unde este nevoie, biblioteci şcolare şi laboratoare
cu micro reţele de computere, aceste 4 capitole vin încet realizate în fiecare
şcoală rurală, încât să reducem distanta care mai persistă, care e cea mai mare
din tara noastră, dintre condiţiile de la sat si cele de la oraş. Sigur, intervenim în
continuare şi în ceea ce priveşte statutul profesorilor. Ştim prea bine, reforma
pune într-o altă poziţie profesorul şi îi cere mai mult. Este foarte clar ca atunci
când ai la dispoziţie 24 de manuale alternative şi elevi care, ca orice elev de pe
Pământ, gustă cu plăcere punerea în încurcătură a profesorului cu o întrebare
surprinzătoare din manualul al 23-lea, este evident că profesorul are alt efort în
122
faţă. Două măsuri sunt pregătite în această privinţă : prima se referă la plasarea
salarizării profesorilor la nivelul funcţionarilor publici. Măsura era mai demult
concepută dar ţara noastră are în sfârşit o legislaţie a funcţionarului public, cu
salarizarea care e prevăzută mai mare încât nu vrem să prevenim situaţia în care
toţi vreţi să deveniţi primari sau preşedinţi. Evident, e bine să fie mulţi profesori
primari şi preşedinţi, dar noi trebuie să-i plătim şi-n învăţământ mai bine astfel
încât să nu alunecăm în aceste roluri, dar, încă o dată, e bine, nu este nici o ezitare
în această afirmaţie. Şi a doua măsură care vine este, sigur, aceea de a plăti orele
care trec dincolo de normal, în sistemul de creştere a salariului şi nu în sistemul
de plată cu ora care este depăşit de multă vreme, Aceste măsuri şi în consolidarea
staturii profesorului care devine cu adevărat centrul educaţiei în aceste sisteme
bazate pe alternative educaţionale, pe manuale alternative ş.a.m.d.
Nu v-ascund, că trebuie să facem paşi încă mari, că trebuie să facem din
învăţământ o sursă a bogăţiei, până la urmă şi economice. Aceşti paşi stau în
puterea noastră si eu sunt convins că aici, la dumneavoastră, este bine percepută
această modestă, dacă vreţi, dar foarte adevărată înţelepciune: “Oamenii sunt
cei care sfinţesc locul “. La un moment dat, menţionaţi că n-au fost prea mulţi
miniştri aici, eu vă doresc sincer, ca dintre cei de faţă să iasă câţi mai mulţi
miniştri şi eu sunt convins că Gorjul poate da câţi mai mulţi miniştri, dacă i-a dat,
totuşi pe Brâncuşi.
Daţi-mi voie să închei, efectiv dorind tuturor elevilor să se simtă bine, să
se simtă de pe acum, mândri de colegiul pe care îl au, de dotarea care este aici,
de profesorii foarte calificaţi care sunt aici... Vreau să le confirm, ca unul mai în
vârstă, că peste ani vor resimţi o mândrie teribilă când vor putea spune: Eu am
făcut nu orice şcoală, ci Colegiul Tehnologic de la Mătăsari. Vreau să le doresc,
distinşilor mei colegi, profesori, să aibă parte de satisfacţii si de echipările care
sunt necesare si daţi-mi voie să menţionez, fie şi numai în treacăt de data aceasta,
că mă bucură, este un privilegiu pentru mine această postură de naş în care sunt
la această oră, şi că pot să vă confirm că vom sprijini cât se poate de repede
colegiul, ca să aibă instalaţia de tipărit, cât să poată scoate volumele, revistele şi
materialele pe care dânşii doresc să le scoată la această unitate. Nu este o unitate
mare, domnul inspector general spunea că sunt şi mai mari în Gorj. Pot să vă
asigur că în ţară nu sunt multe atât de mari. Oricum, iau această mărime şi ca un
indiciu al unei reforme reale care s-a făcut si din punctul de vedere al cuplării în
instituţii puternice a diferitelor nivele ale învăţământului preuniversitar, dar mai
presus de toate ceea ce este esenţial e să vedem o unitate care cu adevărat, trăieşte
prin comunitate şi comunitatea la rândul ei, trăieşte prin acest colegiu.
Închei efectiv, pronunţând în strămoşeasca noastră latină “Vivat, crescat,
floreat, Colegiul Tehnologic din Mătăsari”.

123
 POLITICĂ ŞI DECENŢĂ
De curând, profesorul universitar Andrei Marga, ministrul Educaţiei
Naţionale a fost pentru a treia oară într-o jumătate de an, în judeţul Gorj. Vizitele
Ministrului în judeţul nostru au explicaţii majore. Cea mai importantă este aceea că
cel mai înalt oficial al învăţământului recunoaşte şi apreciază activitate educativă
din această zonă. A doua explicaţie rezidă din faptul că de aproximativ o jumătate
de an învăţământul preuniversitar (secundar) din România este coordonat de
profesorul Adrian Gorun.
Ultima vizită a tandemului Andrei Marga – Adrian Gorun are dublă
conotaţie: profesională şi electorală. Această a doua componentă a vizitei n-a
fost evidenţiată explicit de către nimeni. Tocmai pentru că ne-am obişnuit cu
prezenţa coordonatorilor ministerului în oraşul şi judeţul de lângă Parâng şi
Vulcan. De data aceasta, Andrei Marga şi Adrian Gorun au fost în Gorj pentru a
încununa (şi electoral ) demersurile lor în folosul învăţământului de aici. Adrian
Gorun este candidat al CDR 2000 pentru Senatul României, iar Ministrul Andrei
Marga a ţinut să fie prezent alături de colaboratorul său în această agresivă şi
demagogică întrecere electorală. Cei doi au contrazis total impresia generală
despre politicieni. Ei s-au prezentat în faţa oamenilor cu realizări excepţionale.
Prilejul vizitei profesionale şi electorale a fost transformarea Grupului Şcolar
Minier din Mătăsari în Colegiu Tehnologic. Este primul Colegiu tehnologic din
ţară, înfiinţat în mediul rural. El se adaugă celor patru Colegii Naţionale („Tudor
Vladimirescu”, „Spiru Haret”, „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu Jiu şi Colegiul
Naţional din Motru) şi Colegiul Comercial „Virgil Madgearu”. Toate realizate
în timpul ministeriatului Andrei Marga – Adrian Gorun (unele înfiinţate când
Adrian Gorun era inspector general la Gorj).
La zestrea învăţământului din această parte de ţară cei doi oameni ai şcolii
au mai adăugat: Centrul de Formare în Studii Europene şi Centrul de Formare
Continuă a Educatorilor, Învăţătorilor şi Profesorilor. Primul este singular în ţară,
iar al doilea este împlinirea unei dorinţe vechi a dascălilor de aici. Ei nu mai sunt
nevoiţi să se deplaseze în alte centre universitare pentru perfecţionarea periodică
cerută de Statul Personalului Didactic. Tot datorită strădaniei lui Adrian Gorun,
judeţul Gorj a fost inclus în rândul unităţilor administrativ – teritoriale (7 în total)
beneficiare ale Programului mondial de reabilitare a şcolilor din mediu rural.
Au fost înfiinţate două unităţi liceale de mare perspectivă: Liceul Teologic (la
Târgu Jiu). Tot Andrei Marga a acreditat Universitatea „Constantin Brâncuşi”
din Târgu Jiu. Nici Ministrul, nici Secretarul de Stat n-au spus aceste lucruri la
întâlnirea festivă de la Mătăsari. Amândoi au considerat că toţi oamenii de bună
credinţă le cunosc realizările. Nici unul n-a cerut nimănui un vot la alegerile care
se apropie. Festivitatea de decernare a titlului de Colegiu Tehnologic liceului din
Mătăsari a prilejuit şi alte constatări care se înscriu în rândul excepţiilor de la
124
regula existenţei noastre cotidiene. Prima constatare: comunitatea locală (primar
fiind C. Purcel) s-a implicat total în amenajarea unor şcoli de factură europeană.
Sălile de clasă, laboratoarele, cabinetele, mobilierul, dotările sunt cele mai bune
din judeţul Gorj şi între cele mai bune din ţară.
A doua: un director (Dumitru Dădălău) a revalidat perenitatea proverbului:
„Omul sfinţeşte locul”. Nu scriu acum despre ele. Dacă profesorul Tică Dădălău
realizează şi creşterea calităţii învăţământului în şcoala pe care o conduce strălucit,
el merită să fie venerat de toată suflarea de acolo (la fel ca alţi predecesori ai
săi, în special Constantin Panfiloiu, dar şi Ion Dădălău, Nelu Căruntu, Nicolae
Dădălău, Georgeta Danciu, Petre Bălescu, Dorina Panfiloiu, C. Vişan, Ion Danciu
şi alţii, pe vremea cărora din Mătăsari plecau spre cele mai prestigioase licee
copii deosebiţi). Tică Dădălău poate şi trebuie să răspundă la această provocare.
A treia: la Mătăsari s-a susţinut şi un examen politic. Examen promovat cu
note maxime de participanţi. Deşi Nicolae Mischie şi Emil Popescu, preşedintele
Consiliului Judeţean şi respectiv prefectul judeţului, reprezintă părţi adverse (în
campania electorală) ale Ministrului şi Secretarului de Stat, discursurile lor au
fost elogii la adresa ministeriabililor. Decent, argumentat şi fără nici o răutate
Preşedintele Consililui Judeţean şi Prefectul au subliniat la unison meritele
incontestabile ale celor doi oaspeţi în realizarea reformei învăţământului. În
special Nicolae Mischie (despre care se spune că nu este prea dus la biserică) a
recunoscut calităţile umane, profesionale, manageriale şi politice ale Ministerului
şi ale contracandidatului său - Adrian Gorun în competiţia pentru un loc în Senatul
României.
Deşi pentru Mischie era un bun prilej electoral, el s-a purtat ca un adevărat
cavaler recunoscând valoarea oaspeţilor. Felicitări Domnule Preşedinte, felicitări
Domnule Prefect. Se poate şi politică decentă, civilizată. În felul acesta, cei care
votează învaţă mai repede şi mai uşor regulile democraţiei. S-auzim cât mai des
despre asemenea întâmplări.

Gheorghe Gorun,
Director, Colegiul Naţional „Spiru Haret”,
Târgu Jiu,2000

125
 SEVA PRIMĂVERII NOASTRE
Stimate domnule ministru, distinşi invitaţi, domnilor profesori, iubiţi
colegi, Cu ocazia acestui eveniment unic în localitatea noastră, prin transformarea
liceului din Mătăsari în Colegiu Naţional, vă rog să-mi permiteţi să exprim cele
mai frumoase sentimente de recunoştinţă domnului ministru Andrei Marga,
reprezentanţilor ministerului, conducerii judeţului, Consiliului local şi Primăriei
Mătăsari, Companiei Naţionale a Lignitului, Exploatării Miniere Jilţ, pentru
cinstea şi onoarea făcută şcolii noastre, o şcoală căreia i-a dat viată o mână de
oameni ai acestor locuri, oameni care au confundat însăşi existenta lor cu a şcoală
si al căror ţel a fost luminarea vlăstarelor acestei Văi a Jilţurilor.
Astăzi, 9 noiembrie 2000, este o zi mare pentru noi, ca elevi, pentru noi,
ca oameni si iubitori de împliniri, pentru că astăzi suntem onoraţi să primim vizita
unei personalităţi marcante a societăţii româneşti, pe dumneavoastră, domnule
ministru al învăţământului şi de aceea vă rog să-mi permiteţi să vă urez şi eu
bun venit în această citadelă închinată culturii, învăţământului şi frumosului.
Adresez aceleaşi urări de bine onoraţilor oaspeţi care au ţinut să fie prezenţi la
marea noastră sărbătoare. Cu toată stima şi tot respectul de elev pe care vi-l port,
vreau să vă mulţumesc pentru faptul că aţi venit astăzi aici în Mătăsari, în această
comună mică, dar cu oameni gospodari şi foarte pricepuţi.
Suntem martorii unui eveniment deosebit, suntem gazdele unor
sentimente purificate si ale unor emoţii inerente, însă deosebite, căci realizăm
cu toata fiinţa imensitatea unui astfel de eveniment pe acest străvechi meleag
gorjenesc în Gorjul, ţinut căutat, slăvit, doinit şi adorat, cu oameni remarcabili, ce
nu dezmint adevărul, am putea spune că „Nu-i român cum e olteanul, nici oltean
cum e gorjeanul”.În ultimul an şi jumătate în liceul nostru s-au produs schimbări
masive. S-a continuat lambrisarea sălilor şi culoarelor, fiecare clasă dispune de
mobilier nou, s-a introdus Internetul şi în fiecare sală de curs se află un televizor.
Cred că suntem singura instituţie de învăţământ din ţară cu o astfel de dotare.
Această citadelă a învăţământului românesc a împlinit nu demult 20 de
ani de la înfiinţare, 20 de ani de activitate remarcabilă şi 35 de ani de la terminarea
primei promoţii de clasa a VIII-a. În tot acest timp pragul liceului a fost călcat
de sute de mii de elevi si profesori care, laolaltă, au dus faima liceului peste
graniţele Gorjului. În acest liceu am trăit şi vom trăi încă până la absolvirea lui
numai momente de bucurie. Din acest „cuib” de elevi si-au luat zborul în fiecare
an absolvenţii clasei a Xll-a care pleacă spre instituţii de învăţământ superior şi
postliceal în majoritatea lor. Reuşitele lor sunt o dovadă a eforturilor depuse de ei
si de cei care le-au îndrumat paşii în şcoală.
Suntem mândrii de ceea ce suntem, privim cu demnitate în ochii tuturor,
ne iubim şcoala şi dascălii, avem încredere în munca noastră şi rezultatele ei.
Nu ne temem că nu vom face faţă concurentei, nu ne sperie nici vechimea, nici
126
tradiţia altor şcoli, suntem tineri şi la propriu si la figurat şi ca oameni şi ca liceu
dar citând pe Corneille: „Valoarea nu aşteaptă numărul anilor”
În liceul nostru se învaţă carte, dar se fac şi acţiuni specifice unei instituţii
de învăţământ - întâlniri cu oameni de cultură, lansări de carte, schimburi de
experienţă pe teme ştiinţifice. Avem onoarea să învăţăm într-o şcoală de pe băncile
căreia au reuşit oameni adevăraţi: maiştri, ingineri, dascăli, poeţi care şi-au lansat
cărţile la noi, aici. Aceste acţiuni nu sunt la noi o întâmplare ci s-au dovedit a fi
o permanenţă. Această şcoală e templul nostru, templu în care sufletele şi minţile
noastre se îmbogăţesc continuu pentru confruntarea cu timpul si cu timpurile.
Sperăm, distinşi oaspeţi, să înţelegeţi că în spatele tuturor realizărilor făcute în
această instituţie sunt mulţi ani de muncă, iar lucrurile care dăinuie nu sunt un joc
al hazardului.
Domnule ministru, faptul că aţi consimţit să daţi Cezarului ce-i al Cezarului
atestă recunoaşterea noastră ca instituţie, a valorii noastre materiale şi umane. Vă
rugăm să credeţi în ceea ce aţi sădit în noi si să vă bucuraţi, cum ne bucurăm
noi, astăzi, trăind o mare implinire. Anii pe care-i avem şi-au deschis florile.
Seva primăverii noastre va da roade în curând: Vi le vom închina dumneavoastră,
tuturor celor care au sădit în noi demnitatea şi omenia, dragostea de om şi de
ţară. Pentru că ne-aţi dat nouă cel mai mare respect, vă mulţumim din inima şi vă
dorim domnule ministru să aveţi parte numai de bucurii, să fiţi sănătos şi fericit
că dacă reforma învăţământului s-a înfăptuit în Mătăsarii Gorjului, a învins în
toată ţara. Să ne trăiţi cu toţii!
Pârjol Ileana

COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC DIN

MĂTĂSARI - ŞCOALA VIITORULUI
Un liceu ca oricare altul? Da, am putea spune despre liceul din Mătăsari,
având în vedere faptul că în judeţul nostru marea majoritate a liceelor au profiluri
în domenii „grele” ale economiei.
Putem spune însă si NU. Şi în acest sens doresc să-mi afirm opinia. Colegiul
Naţional Tehnologic din Mătăsari este una din unităţile de învăţământ de tradiţie
din judeţul Gorj care îşi consolidează an de an statutul de liceu modern, una din
cele mai performante unităţi de profil. oferind şansa unei serioase specializări
profesionale, precum si aceea a unei modernizări armonioase a personalităţii
individuale. Unitatea de învăţământ se remarcă prin acţiunile profund active sub
formă de concursuri, expuneri de probe practice, activităţi culturale si de cenaclu,
rezultate la olimpiade si concursuri, se poate lăuda cu o fundaţie cultural-ştiinţifica,
un frumos muzeu al Văii Jilţurilor, un cinematograf, o revistă intitulată simbolic
127
„Murmurul Jilţului”, care are menirea să dezvolte personalitatea elevilor, să-i
facă să iubească frumosul din natura si societate, revistă prin intermediul căreia
ne-am făcut cunoscuţi în întreaga ţară si care s-a situat în ultimul timp pe primele
trei locuri pe ţară printre revistele şcolare.
Numeroşi elevi, absolvenţi ai şcolilor gimnaziale din zonele di-mprejurul
localităţii Mătăsari, care are un farmec neconfundat, care face parte din acea
divina operă de artă, din acea simfonie geografică ce se cheamă România, se
înscriu an de an aici datorită compatibilităţilor lor de formare cu oferta şcolii, dar
si cu evoluţiile previzibile ale mediului economic şi social. În decursul anilor,
tot mai mulţi absolvenţi s-au angajat în meseriile pentru care s-au instruit, ori
şi-au continuat studiile, devenind specialişti de renume pe plan local si naţional.
Deschiderea festivă a cursurilor şcolare, serbările ocazionate de comemorarea
evenimentelor istorice şi a personalităţilor literare, sărbătorirea Zilelor Liceului,
majoratului, balului bobocilor si a Fiilor Jilţului, sărbătorilor de iarnă si de sfârşit
de an şcolar competiţiile sportive, au intrat deja în tradiţia liceului nostru făcând
din Mătăsari, un leagăn de cultură si civilizaţie. În ultimii ani de zile, preocuparea
conducerii şcolii a fost găsirea de soluţii pentru creşterea bazei materiale precum
şi a numărului de clase şi profiluri astfel că la ora actuală liceul are clase de
electronişti automatizări, matematică informatica, filologie, şcoala profesională,
ucenici precum şi cursuri postliceale de maiştrii, iniţiere în calculatoare şi operator
calculator. Somptuoasa clădire are aspectul unei şcoli moderne, cu săli încăpătoare
şi luminoase, coridoare lungi lambrisate îmbrăcate în mochete vesele, cu pereţii
împodobiţi cu panouri tematice, expoziţii de pictură, flori, materiale didactice
interesante si frumos executate de cadre didactice ale şcolii împreună cu elevii.
Sălile de clasă au un aspect estetic deosebit, datorită ingeniozităţii cu care au fost
împodobite: mobilier nou, flori, tablouri, încât liceul nostru rivalizează cu licee
din judeţ si chiar din tară.
La Mătăsari, există un învăţământ orientat pe valori. Suntem conectaţi
la tot ce este mai nou si mai modern în materie de informaţie, avem un colectiv
de dascăli care ne fac cinste, suntem cu toţii o familie în care domneşte
punctualitatea, veracitatea, disciplina presupusă de obţinerea unor performante
respectul fată de aproapele nostru ca fiinţă similară nouă, ajutorarea celui aflat în
dificultate, receptivitatea la argumente sunt valori ce merită a fi cultivate în orice
context si oricând în învăţământ. Avem laboratoare, o sală de sport bine dotată,
un atelier şcolar echipat cu toate maşinile şi instalaţiile necesare unui proces
modern de învăţământ ce funcţionează pe module şi specialităţi si ceea ce este
cel mai important, dispunem de un laborator de informatică dotat cu aparatură
ultramodernă, calculatoare ultra performanţe. Ne numărăm printre cei peste 800
de milioane de abonaţi la Internet din întreaga lume, şi dispunem de multiplele
avantaje oferite de această reţea mondială de informatică, fără precedent în istorie.
Comunicarea, stă la temelia tuturor evoluţiilor si revoluţiilor, defineşte prin fluxuri
128
şi calitate fiecare acţiune. Lanţul determinărilor izvorâte din optica informaţională
se extinde asupra tuturor domeniilor de activitate, de la asigurarea resurselor
materiale până la relaţiile sociale şi până la comportamentul individual, ceea ce
a generat un impact deosebit în procesul şcolar de instruire,creionul şi tastatura,
video terminalul şi programele adaptate materiilor şcolare devin în egală măsură
componente de bază ale procesului didactic şi pedagogic. Fantezia elevilor,
uşurinţă cu care aceştia se acomodează cu lucrul la calculator şi eficienţa predării-
practice a lecţiilor, iată câteva argumente în favoarea învăţământului asistat de
atotputernicul calculator. Calculatorul este pentru elevi şi nu numai un univers
frumos in care îşi dau întâlnire inteligenta,calmul, răbdarea şi logica, un univers
de cunoştinţe, care pot fi înţelese pretutindeni. Ecranul magic al calculatorului îi
ţine pe copii într-un ritm permanent de lucru se poate spune chiar că maşina îl
obligă pe elev să lucreze şi să gândească în orice moment, de aici reieşind clar
eficienţa si randamentul computerelor acum, în era informaticii, în plină explozie
a pătrunderii calculatorului în orice activitate. Prin utilizarea calculatoarelor în
şcoală se sensibilizează tineretul cu o tehnologie de vârf a viitorului. Dispunem
de asemenea de televiziune cu circuit închis. Ce înseamnă televiziunea în epoca
modernă şi ce rol joacă în informarea si educarea publicului larg ştim cu toţi.
Sistemul TV. acest „prieten” de nădejde al fiecăruia dintre noi, este relativ tânăr,
ţinând pasul cu dezvoltarea tehnologiilor, transformându-se in „cutia cu miracole
a secolului XX”. Avem o bibliotecă cu mii de volume prin care acoperirea cu
necesarul de informaţie în toate domeniile este forate bună. Datorită faptului
că sfera cunoştinţelor ştiinţifice creste foarte repede,că timpul de trecere de la
descoperirea ştiinţifică la aplicarea ei în practică este din ce în ce mai scurt, omul
trebuie să înveţe toată viata pentru a se putea adapta uşor si eficient la noi profesii,
la noi condiţii de muncă şi viată. Şcoala este mijlocul principal de pregătire a
cetăţenilor de mâine ai societăţi. Ei îi revine sarcina de a-i învăţa lucru ce nu se
vor perima repede, de a-i informa în aşa fel încât să se poată orienta singur într-un
câmp de probleme mereu noi. Scolii, prin neobosiţii ei slujitori, îi revine marele
merit de a modela si forma cetăţenii viitori ai societăţii. Animaţi de dorinţa de a
transmite cât mai multe cunoştinţe elevilor,cadrele didactice de la şcoala noastră
au fost mereu receptive la tot ce a fost nou în domeniul educaţiei. Acest lucru se
poate observa si dintr-o analiză a rezultatelor obţinute de elevii noştri în ultima
perioadă, care au demonstrat mereu că la Mătăsari se face învăţământ de calitate,
performant. Acum, când valorile tradiţionale cunosc o oarecare descendenţă,când
poezia nu mai constituie raţia de spiritualitate, doza inoculată de fiecare dependent
de frumos zi de zi, când neclaritatea clipei tinde să devină sau mai rău a şi devenit
prioritate pe lista de valon a individului, într-un Mătăsari al sfârşitului de secol şi
mileniu, se încearcă cu optimism constructiv reînnoirea si revitalizarea tradiţiilor
pierdute, se încearcă şi chiar se reuşeşte menţinerea nestinsa a torţei spiritualităţii
umane. Că sunt întruniri cu personalităţi, scriitori, jurnalişti filozofi oameni de
129
marcă adevărate modele,că sunt activităţi de cenaclu sau distractive cert este ca
elevului mătăsărean nu i s-a permis lâncezirea minţii, iar acesta este un lucru
benefic. Învăţământul nostru va încuraja,prin organizare iniţiativa si competiţia
si va favoriza înnoirea.
Vizita profesorului universitar doctor, Andrei Marga, ministrul Educaţiei
Naţionale, în Mătăsari cu prilejul atribuirii denumirii de Colegiu Naţional
Tehnologic – Grupului Şcolar Tehnologic Mătăsari, în ziua de 9 noiembrie 2000,
ne obligă, ne mobilizează, ne face să dovedim că merităm ceea ce am obţinut şi
demonstrează ca mătăsărenii, atunci când vor, pot să facă multe, să fie mai buni
decât alţii.
Claudiu Mihăiţă Chisega

COCONII IZEI
La marea Sărbătoare a Fiilor Jilţului care s-a desfăşurat în liceul din
Mătăsari a participat şi un grup de copii ai Maramureşului, împreună cu primarul
localităţii Strâmtura, judeţul Maramureş, domnul Ion Pasere. În momentul în care
au urcat pe scenă ceva în inima mea a tresăltat de bucurie,cred că acelaşi lucru
s-a întâmplat şi cu ceilalţi colegi ai mei. Mă bucur enorm de mult că am şansa
să scriu despre acei copii minunaţi, numiţi simbolic “Coconii lzei”,despre acel
moment care pentru mine este şi va rămâne unic. Acei copii talentaţi cu feţele lor
drăgălaşe şi inocente au făcut sărbătoarea Fiilor Jilţului ceva de neuitat.
Au cântat şi au dansat aşa cum numai în partea Maramureşului se face
în costumele lor tradiţionale ca să ne transmită nouă elevilor liceului Mătăsari şi
locuitorilor acestei comune ceva din vraja locului în care s-au născut şi trăiesc. Şi
pot să spun că au reuşit şi sunt sigură că nu este numai părerea mea,ei au încântat
cu vocea lor frumoasă şi cristalină pe toţi cei care trăiesc în Mătăsari şi nu numai
pe ei. Au cântat pe străzile comunei aşa cum nimeni nu a făcut-o vreodată. Aş
fi vrut să fie acum în mijlocul nostru cei de la Televiziunea Română, care cu
câteva săptămâni în urmă au făcut un reportaj despre comuna Mătăsari,numind-o
“Oraşul mort”,arătând doar părţile urâte,părţi pe care le au si alte oraşe şi comune.
Oricum,aceşti copii minunaţi ai Maramureşului au adus în sufletul locuitorilor
din Mătăsari şi al elevilor liceului în care eu învăţ speranţă şi gândul că ce este
frumos şi pur nu piere niciodată. Îmi aduc acum cu plăcere aminte cuvintele unui
domn profesor care ne-a vizitat liceul şi clasa în perioada sărbătorii că “dacă
dânsul ar mai fi acum elev i-ar plăcea să înveţe în Mătăsari”.spunându-ne că
suntem norocoşi si suntem într-adevăr. Pentru mine, ziua în care au urcat pe scenă
copiii Maramureşului, Coconii Izei - cum sunt numiţi- va rămâne unică. Sper să
revină în liceul nostru pentru că, noi, îi aşteptăm cu drag.
Otilia Tuca

130
 RECUNOAŞTERE LA CEL MAI ÎNALT NIVEL
Ca reprezentant al elevilor din Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari
exprim bucuria şi admiraţia care ne-au copleşit în ziua măreaţă de 9 noiembrie
2000 din istoria localităţii noastre prin desfăşurarea unui dublu eveniment, este
vorba în primul rând despre vizita unui înalt demnitar al statului român care ne-a
făcut onoarea de a se afla în mijlocul nostru şi de a da o notă la fel de importantă pe
cât este evenimentul, cu atât mai mult cu cât persoana care ne-a onorat cu prezenta
domniei sale a fost chiar domnul ministru al Educaţiei Naţionale, domnul Andrei
Marga, la data aceea cel mai important om al învăţământului românesc, iar pe de
altă parte, dar nu separat, un alt eveniment şi anume inaugurarea noului Colegiu
Naţional Mătăsari rezultatul transformării vechiului Liceu Tehnologic, meritul
unei munci asidue şi neîntrerupte a omului care este zi şi noapte dedicat profesiei
sale şi mai presus de aceasta ridicării nivelului de cultură şi propăşirea tineretului
mătăsărean în acord cu realităţile unei lumi moderne şi civilizate, nimeni altul
decât domnul director şi în acelaşi timp diriginte prof. Dumitru Dădălău.
Este greu să exprime cineva în cuvinte preschimbarea care a avut loc în
liceul nostru şi este mai greu să exprimi recunoştinţa omului care a contribuit cu
timp si suflet la această înnoire. Nu rămâne decât să admirăm şi să ne bucurăm
de timpul prezent şi să ne gândim de pe acum cu regret la timpul când va trebui
să lăsăm în urmă ceea ce astăzi ne încântă şi ne trezeşte admiraţia şi respectul.
Privind în retrospectivă trebuie să amintim că totul a început datorită iniţiativei
domnului Dumitru Dădălău de a înfiinţa o revistă a liceului, este vorba despre
„Murmurul Jilţului”, revistă care consemnează de pe poziţii de egalitate cu alte
publicaţii ale unor unităţi de învăţământ din Gorj, dar şi din ţară, dovadă fiind
numeroasele participări ale colectivului revistei „Murmurul Jilţului” la diferite
acţiuni de publicistică, amintim: Tabăra Naţională de Ziaristică - Ciric, laşi,
Muncelu - laşi, Tabăra de creaţie de la Săcelu, Herculane, Rânca, precum şi alte
concursuri interjudeţene la care am participat obţinând succese notabile.
Toate acestea au fost posibile pe lângă eforturile deosebite ale primului
orchestrator domnul Dădălău, şi ale unor jucători de decizie locală şi judeţeană, este
vorba de Primăria Mătăsari, Exploatarea Minieră, Inspectoratul Şcolar Judeţean,
Inspectoratul de Cultură prin conducătorii acestora, cât şi unor persoane fizice
sau alte persoane juridice care au contribuit direct sau indirect la aceste realizări.
A urmat apoi cu succes la fel de notabil înfiinţarea Fundaţiei Murmurul Jilţului
pentru a completa seria evenimentelor şi pentru a ajuta cât mai mult la crearea
unui climat de cultură, propice evoluţiei spiritului creativ în rândul elevilor şi
nu numai, eforturi care nu au rămas nici de această dată fără rezultat, din contră
s-a remarcat o tendinţă clară a tineretului din zonă de a îmbrăţişa cultura, arta,
tradiţiile. Nu trebuie să fie decât cineva care să aprindă scânteia pentru ca focul
131
să înceapă să ardă cu flăcări. Astfel, cultura locală s-a îmbogăţit cu numeroase
creaţii concretizate fie în poezie fie în proză, fie în alte domeniu al culturii, să
amintim doar lansările de carte care se desfăşoară de câţiva ani încoace, creaţii
aparţinând unor tinere talente literare, născute şi crescute pe aceste meleaguri.
În sfârşit, retrospectiva se încheie cu prezentul când suntem meşterii celei
mai mari reuşite pe plan local pentru noi toţi, dar mai ales pentru generaţiile
viitoare de elevi care vor urma să studieze în liceul care se va numi de acum
Colegiul Naţional şi care va face faimă localităţii, Gorjului şi chiar ţării. Nu
este lipsă de modestie când afirmăm că, şi Colegiul nostru face cinste ţării, din
contră afirmaţia este pe deplin fondată şi oricine doreşte să se convingă nu trebuie
decât să vină până la Mătăsari pentru a vedea condiţiile în care studiază elevii
de aici, precum şi noua înfăţişare a liceului, o schimbare totală, nouă, plină de
personalitate, model de exemplicitate şi ideal.
S-au făcut şi se fac în continuare eforturi mari şi susţinute, dar după
cum vedeţi succesele nu întârzie să apară. Aceste merite sunt recunoscute astăzi
implicit prin prezenţa fostului ministru Andrei Marga, a secretarului de stat
Adrian Gorun, a preşedintelui CJ, Nicolae Mischie, a prefectului Emil Popescu,
deoarece prin bunăvoinţa si recunoaşterea pe care ne-au acordat-o învăţământul
din această zonă minieră a cunoscut o nouă etapă, poate cea mai importantă din
existenţa sa.
Popescu Cristi,
redactor-şef, “Murmurul Jilţului”

SUNTEM MÂNDRI DE COLEGIUL NOSTRU

TEHNOLOGIC
Am fost aici, împreună, martori la un eveniment deosebit, o mare sărbătoare
remarcabilă pentru noi toţi, în această unitate de învăţământ sau mai bine zis, în
acest „Colegiu Naţional Tehnologic din Mătăsari” există dotare corespunzătoare
standardelor cerute. Suntem foarte mulţumiţi de tot ceea ce s-a realizat si de tot
ce ni s-a pus la dispoziţie pentru ca noi să ne pregătim cât mai bine.
Suntem mândri că în reţeaua învăţământului din Gorj, liceul din Mătăsari
se înalţă maiestuos, ca o Coloană a Infinitului, pentru că dispune de o bază
materială de invidiat, de un corp profesoral în plin proces de perfecţionare, tot
mai notabil, bine intenţionat în pregătirea elevilor pentru muncă, pentru viaţă, în
obţinerea unor rezultate meritorii în toate competiţiile organizate pe plan naţional
şi judeţean. Suntem foarte mulţumiţi că venim în acest liceu cu mândrie, cu
plăcere, atât pentru învăţat dar şi cu respect pentru toate cadrele didactice care se
pregătesc să ne întâmpine cu tot ce este mai bun şi mai important pentru educaţia
corespunzătoare, atât moral cât şi profesional. Ne ajută să devenim maturi în
132
viată, să luăm decizii corecte şi ne sprijină în toate propunerile noastre de elevi.
Suntem bucuroşi că suntem elevi ai acestui liceu pe care îl respectăm
prin rezultatele obţinute. În dotarea acestui colegiu avem toate căile posibile
de a comunica cu toţi cei care se află în alte colţuri ale lumii prin intermediul
internetului. Toată baza materială este pusă la dispoziţia noastră pentru activităţi
şcolare. Toate acestea au avut drept scop crearea unei imagini sănătoase despre
oamenii acestor locuri care-şi dedică întreaga lor viaţă, pasiune şi pricepere pentru
binele nostru, al tuturor. Pentru a demonstra în continuare că suntem în stare să
înfăptuim ce ne-am propus, trebuie să acţionăm cu răbdare, tact şi dăruire, să ne
organizăm cum se cuvine, pentru a da funcţionalitatea secţiilor înfiinţate în aşa fel
să fie cât mai atrăgătoare pentru elevi. Ştiu că asemenea încercări au fost făcute
şi în alte licee, dar nu cunosc vreo evoluţie mai reuşită.
În sfârşit, visul nostru a fost împlinit ca să avem o instituţie reprezentabilă
din toate punctele de vedere şi toate acestea au fost posibile datorită unui domn
cu pasiune şi personalitate puternică.
Acest domn este nimeni altul decât profesorul Dumitru Dădălău. Din
partea noastră îi mulţumim foarte mult. Făcând un bilanţ a ceea ce am realizat
în anii trecuţi avem curajul să afirmăm că, ce ne-am propus am înfăptuit, că
activităţile educative iniţiate au depăşit toate aşteptările, am făcut ca liceul nostru
să fie trecut în topul instituţiilor de învăţământ din Gorj şi din ţară, în care cadrele
didactice şi elevii, cu sprijinul organismelor judeţene şi-au făcut pe deplin datoria,
au obţinut rezultate care confirmă că atunci când se vrea, totul e posibil.
Sperăm ca şi de acum încolo să obţinem rezultate la fel de bune şi multe
satisfacţii, pentru a-i ridica supremaţia.
Vulpie Adelina,
Pătraşcu Adrian

S-A ÎMPLINIT UN VIS

Acum, când liceul nostru este într-o permanentă sărbătoare ne aducem
aminte cu bucurie că am fost onoraţi de prezenţa ministrului Educaţiei Naţionale
pentru a aniversa 107 ani de învăţământ general şi 20 de ani de învăţământ liceal în
localitatea noastră, evenimente încununate de declararea liceului nostru „Colegiul
Naţional Tehnologic Mătăsari”. Estre o mândrie pentru noi, să ştim că nu suntem
într-un colţ foarte uitat, că nu suntem cu nimic mai prejos celorlalţi tineri care
învaţă în alte licee. Acum suntem convinşi că opţiunea noastră pentru acest lăcaş
de cultură nu a fost o greşeală sau o întâmplare, a fost poate destinul de a învăţa
într-o şcoală modernă, îndrumaţi de profesori cu un înalt profesionalism, care ne
iubesc, ne ocrotesc, ne deschid calea spre realizarea noastră.

133
 Condiţiile de care ne bucurăm noi astăzi întruchipează munca plină de
dăruire a celor care slujesc cu cinste învăţământul românesc, a celor ce conduc
destinele Gorjului şi conducătorilor întreprinderilor din zonă. Toate eforturile
conducerii Colegiului nostru sunt pentru viitorul nostru, tuturor ni se potriveşte
dictonul latin „Maxima debetur puero reverentia” - Datorăm copilului cel mai
mare respect. La rândul nostru, trebuie să răsplătim eforturile cadrelor didactice
prin rezultate cât mai bune la învăţătură, la concursurile şcolare, la olimpiade, la
examenele de capacitate, de bacalaureat şi de admitere la facultate.
Afirmarea noastră a fost inaugurată de obţinerea unui premiu pe ţară la
concursul pe meserii şi ocuparea locului al II-lea de către revista Colegiului,
„Murmurul Jilţului”, între liceele tării, în anul 2000 şi locul I pe judeţ.
Sub îndrumarea domnului profesor de limba română, Dădălău Dumitru;
directorul C.N.T. Mătăsari; îşi desfăşoară activitatea Fundaţia cultural –
ştiinţifică „Murmurul Jilţului” ce ne oferă posibilitatea afirmării noastre literare.
În mijlocul nostru au venit poeţi de valoare : George Ţărnea, Nicolae Dragoş,
Adrian Frăţilă, Nicolae Diaconu, a fost prezent Studioul de Radio Oltenia din
Craiova, tot mai mulţi redactori de la studiourile de radio şi TV, din judeţ şi din
tară. Au fost plăcut impresionaţi de creaţiile noastre, ne-au încurajat şi astfel am
lansat trei volume de versuri, un album de pictură ale colegilor noştri, alături de
unele volume ale poeţilor amintiţi mai sus. Accesul la Internet oferă posibilitatea
informării noastre în ceea ce priveşte programele, subiectele si regulamentele de
desfăşurare a examenelor de capacitate si de bacalaureat. Realizarea televiziunii
cu circuit închis constituie un nou pas spre modernizarea desfăşurări procesului
de învăţământ în Liceul nostru, devenit de curând colegiu.
Responsabilitatea noastră, a elevilor, este aceea de a răsplăti munca
profesorilor noştri prin seriozitate la învăţătură, prin sporirea prestigiului liceului.
Să facem cinste numelui de „colegiu naţional”!
Ne luăm angajamentul să nu vă dezamăgim, şi vă mulţumim pentru şansa
pe care ne-aţi acordat-o. Vizita ministrului şi a celorlalţi invitaţi va rămâne înscrisă
în cartea de onoare, iar 9 noiembrie 2000, va rămâne cea mai emoţionantă zi din
viaţa noastră.
Chisega Mihăiţă

AM SĂRIT ÎN SUS DE BUCURIE

Domnule director al Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, Jilţ,
Gorj, mă numesc Băzăvan C. Ilie, din comuna Bolboşi, sat Bălăcesti, judeţul
Gorj, ocupaţia mecanic auto SC TAMSA Jilţ, fost absolvent al liceului seral,
promoţia 1996 - 1999. Sunt soldat în U.M.01273 din oraşul Dej, judeţul Cluj
Napoca.
134
 În data de 03.12.2000, mă aflam în oraşul Cluj în vizită la unchiul meu;
între orele 11. 00 – 12.00 am văzut la televizor pe programul România 1 liceul
pe care îl conduceţi cu cea mai mare responsabilitate. În acele momente de
transmisie am rămas blocat de imaginea pe care aţi reuşit să o aduceţi acestui
liceu din Gorj.
În seara zilei de 03.12.2000, orele 19.00, întorcându-mă în U.M. colegii
m-au întrebat dacă eu cunosc liceul din Mătăsari, Gorj. Le-am spus că acolo am
terminat eu şi fraţii mei; la un moment dat am sărit în sus de bucurie pentru că au
spus că este foarte frumos amenajat, cu televizoare color în fiecare sală de clasă
şi cele peste 50 de calculatoare, plus confortul pe care îl au acei elevi, etc.
Cu respect ţin să vă mulţumesc din tot sufletul pentru efortul deosebit pe
care l-aţi depus şi vă urez dumneavoastră, cât şi întregului colectiv de profesori
„multă sănătate şi împlinirea tuturor dorinţelor”, „La Mulţi Ani !”

Fruntaş, Băzăvan llie,

Jud. Cluj Napoca, U.M.01273 - Dej

PERFUZII CU CERNEALĂ
Babilon Autohton

Nimeni nu mai înţelege nimic

Din această amalgamare
De voci
De idei
De imixtiune în treburile interne
Ale fiecăruia.

Este greu să convingi că ai dreptate

Într-un Babilon autohton
Cu iz balcanic
Şi inflexiuni orientale

Doar ţipete drept promo

La o problemă de viaţă şi de carte
Un as în mânecă
Neatenţia celui de lângă
Şi potul fost luat
Altfel.
Liliana Hinoveanu Ursu
135
 Perfuzii

Perfuzii cu cerneală într-o lume

A războiului rece,
Precum turnul din Pisa ne înclinăm un
moment
Sufletul până când înţelegem mândria
prostească
Ce se multiplică în copiatoarele lumii.
Şuvoaie de cerneală sau tuş
Dezlănţuind stare de fapt a unui război
Un război al replicilor, al gândurilor,
O cutie care se răzbună pe propriul volum
Trimiţându-şi e-mail.
Liliana Hinoveanu Ursu

La modă

Se poartă muşchii, moda se schimbă

Pe tricouri, pe mâneci, pe picioare
O modă a muşchilor
Bicepşi, tricepşi, faciali
Numai muşchi să fie.

Aş alege nişte muşchi care să-mi

susţină neputinţa
De a înfunda proştii
Azi se poartă muşchii,
Mâine vom mima surprinderea de a
trece la moda ridurilor
Fără creme, fără operaţii estetice
Doctorii s-ar înscrie la şomaj.
Dar moda vine şi trece
Trec şi ridurile
Aş alege muşchii
Dar ridurile mă împing de la spate.
Liliana Hinoveanu Ursu

136
 Dependenţa

S-a mai dus o iarnă cu zăpezile abia născute

Au înflorit în pământ seminţele,
Dar vântul le-a uscat îndrăznelile
Şi ne-am pomenit într-o iarnă – primăvară
Ca un sifon răsuflat prea devreme.

De la timp un timp anotimpurile au intrat la apă,

Au dispărut pantofii precum bizonii
Purtătorii de pantofi
Vor dispărea
Papucii pe care să-i dai istoriei
Ca să nu ţi-i dea ea ţie

Între iarnă şi vară

O primăvară anemică şi o toamnă
Dependente de soare
Şi de amintire

s-a mai dus o iarnă

îşi pierduse pantoful pe pârtie
se împiedicase de un fir de iarbă
până la iarna viitoare
acolo

Liliana Hinoveanu Ursu

DIN VIAŢA ŞCOLII

Primăria din Mătăsari alocă 1,3 miliarde lei pentru Grupul Şcolar.
De la domnul profesor Dumitru Dădălău, directorul Grupului Şcolar
Tehnologic din comuna Mătăsari - un neobosit şi statornic colaborator al ziarului
nostru, am aflat câteva vesti privind comunitatea şcolară din localitatea de pe Jilţ.
Astfel, în ultima şedinţă, consilierii locali au alocat, în urma rectificării bugetare,
suma de 1,3 miliarde lei. Banii alocaţi vor fi folosiţi pentru construirea centralei
termice proprii, împrejmuirea cu un gard betonat cu o lungime de aprox. 600 m,
a liceului. De asemenea, se va încerca achiziţionarea unui autoturism şi a zece
calculatoare necesare procesului de modernizare a învăţământului. În spaţiul
fostului cămin cultural comunal s-au amenajat trei ateliere-şcoală.
137
 Profesorul Dădălău ne-a mai informat că ieri, vineri 5 noiembrie, la orele
prânzului s-a inaugurat un nou cinematograf al comunei în sala de sport a grupului
şcolar. Având o capacitate de 1000 de locuri, edificiul, dotat cu aparatură de
proiecţie modernă va fi destinat vizionării celor mai noi producţii cinematografice
autohtone şi mondiale.
De asemenea, începând cu 1 noiembrie a.c. copiii care învaţă la Grupul
Şcolar Tehnologic din Mătăsari beneficiază de asistenţă medicală gratuita prin
cabinetul şcolar încadrat cu un medic specialist şi o asistentă.
Şi tot, în incinta liceului, funcţionează un bufet, aprovizionat zilnic de
către UACC Jilţ, cu produse lactate, preparate proaspete din carne si panificaţie,
dulciuri si răcoritoare.
Marius BECHERETE,
Gorjeanul/2747

CAMPIONATUL DE FOTBAL
ŞI CROSUL TINERILOR MĂTĂSĂRENI
Luna octombrie a.c. a fost dedicată în exclusivitate activităţilor sportive.
S-au organizat, pentru prima dată, la nivelul satelor componente comunei
Mătăsari, campionatul de fotbal dotat cu cupa “Fiii Jilţului”. Astfel, duminică de
duminică, fotbaliştii noştri tineri, însoţiţi de suporteri, pe baza tragerii la sorţi au
jucat fotbal la Croici, Brădet Runcurel şi Mătăsari câştigând de fiecare dată cei
care au fost mai pregătiţi. Chiar dacă nu au fost terenuri de fotbal omologate în
fiecare sat apreciem preocuparea echipelor gazde de a găsi poieni întinse la margini
de pădure pe care le-au amenajat corespunzător ca să-şi primească adversarii la
ceas de sărbătoare, să joace civilizat chiar pe timp nefavorabil, mândri că pot să
facă un lucru care le place, organizat de Fundaţia Murmurul Jilţului. Cu aceeaşi
dăruire au jucat şi cele şapte clase liceale şi 12 de profesională care, zi de zi, pe
baza sportivă, conform graficului, s-au întrecut pe sine. Au câştigat tot cei care
au fost mai buni şi au avut galerii mai puternice. Astfel, de ziua marii sărbători
s-au jucat finalele între XII A şi XII B - câştigătoare XII B şi între satele Croici şi
Runcurel - câştigătoare Croici. Seara târziu la lumina reflectoarelor s-a încheiat
şi crosul tinerilor mătăsăreni care au avut câştigători pe Boştinaru Petre, Dondera
Claudiu, Blaj Cosmin, Dragotoiu Georgiana, Ţandără Gabriela, Buzgure Mirela,
Ostafe Mariela, Motoc Vasilica, Postelnicu lonela, Horcea Vasile, Zăvoianu
Constantin, Mustaţă Valeriu. O contribuţie la reuşita acestor activităţi au avut-o
biroul de poliţie Mătăsari, Sindicatul Carieră Jilţ Sud şi catedra de sport condusă
de domnul prof. Mateescu Iulian.
Reporter

138
 ZILELE CULTURII SCRISE ÎN GORJ
20-26 MARTIE 2000
Dumitru Dădălău: Aşa cum ştiţi în judeţul Gorj, în aceasta perioadă, se
desfăşoară zilele culturii scrise în care o serie de edituri vin să-şi prezinte scriitorii
şi cărţile pe care le tipăresc. Vreau să vă spun că suntem din nou fericiţi că avem
în mijlocul nostru pe inspectorul şef teritorial al Gorjului, domnul profesor Viorel
Gârbaciu, alături de care au venit prietenii noştri poeţii. Nicolae Dragoş şi George
Ţărnea din Bucureşti şi scriitorii Nicolae Diaconu, domnul Vânătoru, doamna
Alexandra Andrei şi domnul Marius Şolea, înainte de a da cuvântul domnului
inspector şef teritorial, vreau să vă spun, să cunoască şi dumnealor, că la nivelul
judeţului Gorj, cu trei zile în urmă, s-a desfăşurat etapa judeţeană a revistelor
şcolare, revista care este cunoscută distinşilor noştri oaspeţi si care, la Herculane,
a obţinut locul 1 pe judeţ, cu specificarea că participă la etapa naţională a revistelor
şcolare, la care a fost anul trecut şi a obţinut un frumos loc III. Altădată, eraţi
mai veseli, mai săltăreţi, vă rog să fiţi aşa cum trebuie după orele de curs. Să ne
ascultăm invitaţii.
Viorel Gîrbaciu : Doamnelor, domnilor colegi, dragi prieteni, întâmplările
literare organizate în ultimii ani, aici la Mătăsari au fost pentru noi realmente
extrem de plăcute, de neuitat şi, aşa că am introdus şi de data aceasta localitatea
dumneavoastră în periplul nostru prin satele şi oraşele Gorjului. În grupul şcolar din
Mătăsari se petrec în plan cultural, lucruri deosebite. După principiul arhicunoscut
dar şi arhiverificat de viaţa, omul sfinţeşte locul, aici la Mătăsari: într-un loc unde
în mod normal ar trebui să nu se întâmple în plan spiritual, se întâmplă foarte
multe şi aceasta nu datorită factorilor puşi să facă aceasta, ci datorită unor oameni
de suflet. lata aceasta revistă, iată fundaţia Murmurul Jilţului, muzeul Jilţului.
Vă spunem că am ţinut neapărat să venim aici şi nu oricum, ci cum oameni de
mare calitate intelectuală. Printre noi iată două personalităţi incontestabile ale
literaturii române de azi: poeţii N. Dragoş. G. Ţărnea. Am stabilit ierarhizarea
după criterii strict alfabetice. Noi, după cum ştiţi am organizat mai înainte decada
culturii scrise în Gorj, apoi zilele culturii scrise în Gorj, paralele sunt din ce in
ce mai puţine şi ar trebui să rămânem la numai o săptămână de manifestări pe
principiul unui Badea Cârţan modern,aducând acasă la cei dornici de literatură
cărţi şi scriitori. Alături de oaspeţi noştri dragi şi distinşi in ordinea alfabelică a
scaunelor: Marius Solea, poetul, eseistul editorul N. Diaconu, doamna Alexandra
Andrei, directorul Bibliotecii judeţene Christian Tell, domnul Nicolae Vânătoru,
directorul Şcolii de Arta Tg. Jiu, G. Drăghescu actor. Pentru că începe primul şi
pentru că în felul acesta o să spargă gheaţa îl rog pe prietenul meu, N. Diaconu să
vorbească despre Editura Fundaţiei C. Brâncuşi.
Nicolae Diaconu: Eu n-am să vorbesc despre editura,pentru că v-am vorbit
data trecută. Vreau să vă vorbesc despre cărţile altora pe care le editez. Vreau să
139
vă prezint mai întâi două cărţi care au conţinut istoric, una care interesează mediul
şcolar, despre cronicarii munteniei şi moldoveni, despre Transilvania, scrisă de
conf. univ. N. Mischie, preşedintele Consiliul Judeţean Gorj. El a făcut un act de
dreptate cronicarilor români, care în genere sunt neglijaţi atunci când se vorbeşte
despre Transilvania, întrucât istoriografia românească, de regulă, porneşte în a
demonstra drepturilor românilor în Transilvania, porneşte de le cronici ungureşti.
De regulă, istoriografia românească îşi caută întemeierea adevărurilor pe care le
exprimă pornind de la câteva cronici ungureşti. Acesta este în esenţă meritul acestei
cărţi, că pune între coperţi o anumită temă şi o epuizează, caută în toate cronici
segmente în care cronicarii vorbesc despre romanitatea populaţiei transilvănene,
despre continuitatea neîntreruptă a acestei populaţii româneşti din Transilvania,
aceasta ar fi, deci cartea domnului Mischie. Tot profesorul Mischie scrie altă
carte care interesează: istoria vieţii politice a României şi a judeţului Gorj, aşa
cum această viaţă politică s-a constituit într-un destin politic de excepţie, numit
Grigore Iunian, a fost unul din marii avocaţi interbelici şi unul dintre numele
de seamă ale P.N.T. din perioada interbelică. Cam acelaşi lucruri le spun şi eu
în prima jumătate a acestei cărţi care a apărut de curând. Se numeşte “în goana
literaturii”, dar în această carte sunt de fapt două, ele se adună între aceleaşi
coperţi, două cărţi diferite din motive economice, adică de preţ. În jumătatea de
carte scriu despre diferiţi poeţi contemporani, iar în prima carte m-a interesat
tot ce l-a interesat şi pe Nicolae Mischie,numai că eu m-am interesat despre mai
mulţi politicieni din perioada interbelică. Au existat câţiva mari politicieni, unii
dintre ei având destine tragice, de pildă, I.C. Duca sau A. Călinescu, care au
fost împuşcaţi în calitatea lor de prim-miniştri tocmai pentru că încercaseră să-şi
asume rolul de a face ordine în România, pentru că nici în perioada interbelică
ordinea nu a strălucit în România. Acestea sunt cele 4 cărţi publicate de noi de
curând. Vi le-am prezentat pe toate laolaltă. Vă recomand de asemenea două
cărţi despre T. Arghezi: “Limbajul poetic arghezian” şi “Arghezi între infinituri”,
o carte despre poezia religioasa a lui Arghezi. 0 altă carte scoasă spre sfârşitul
anului trecut, o carte de poezie a colegului nostru, profesorul Zenovie Cârlugea.
Cam acestea sunt cărţile scoase de editura fundaţiei Constantin Brâncuşi.
Viorel Gîrbaciu: Mulţumesc Nae. Să continuăm cu câteva peripluri lirice.
Este lângă mine poetul, dar şi actorul Teatrului dramatic Elvira Godeanu din Tg.
Jiu, George Drăghescu care a scos de curând al patrulea volum de versuri al său:
George Drăghescu nu e un simplu artist, ci dublu. Poet pe scenă, se fereşte a fi un
doctor în poezie. Dens şi limpid, concentrând în câte un vers rolul pe care-l joacă
fără a trişa, ca om înzestrat cu harul poeziei, ne bucură prin ceea ce socotim că ar
face onoare oricăruia dintre noi, când considerăm că poezia e un fel de a fi, pur
şi simplu un fel de a fi. Când avem simţământul că a fi poet înseamnă a trăi într-
un anume fel pe cât de chinuit, pe atât de privilegiat. George Drăghescu trăieşte
poezia sa, trăind, precum orice poet autentic, în locul nostru. Tăietura aforistică
140
a versului său e un semn de timiditate, care-l poate bucura pe cunoscător, dar şi
unul de nobleţe.

Nimicul şi valoarea

Nimicul către valoare:

- Frumoaso, tu ai picioare?
Valoarea către nimic:
- Am, dar nu vreau să le stric.
Nimicul către valoare:
- Poate ai şi aripioare?
Valoarea către nimic:
- Taci, că tu nu ştii nimic.
Nimicul către valoare:
- Mă-ntreb cât ai fi de mare?
Valoarea către nimic:
- Pân-la cer de mă ridic.
Nimicul întreată luna:
Tu valorii-i pui cununa?
George Drăghescu

Poarta Iadului
Mi s-a spus să închid poarta
iadului;
când să pun şi ultimul zăvor
mă cuprinse diavolescul dor
de cai, de cireşe de mai, de fata
ce-o înşelai,
şi m-am întors.
Mi s-a spus să închid poarta
raiului;
când s-ajung la ultimul cui
pe cine văzui?
Pe Dumnezeu, retras la colţ de
cer,
îi însemna pe păcătoşi c-un fier.
George Drăghescu

141
 Viorel Gîrbaciu: Marius Solea este cel mai tânăr poet al Uniunii Scriitorilor
din România, care a scos destule cărţi pentru vârsta sa. Marius e format într-un
fel intelectual în medii... Marius:
Marius Şolea: Voi citi doar două poeme unul despre ţară pentru că sunt un
băiat serios şi preocupat de problemele ţării mele şi al doilea un poem golănesc.
Evident vreau să termin bine şi voi începe cu primul poem intitulat: “Noapte
provincială”
Nicolae Dragoş: Stimate profesoare, stimaţi părinţi, destinşi colegi,
acum doi ani, graţie celor care se ocupă de cultură în Gorj şi profesorilor voştri,
am fost prezent, aici, într-un moment deosebit al vieţii mele. Graţie editorului
N. Diaconu mi se lansa un volum “Copacul din Vis” care, vreau să subliniez un
fel de împliniri a 60 de ani. Fără îndoială că, o parte din cei prezenţi au devenit
probabil, între timp, absolvenţi ai şcolii. Atunci vă promisesem că voi scoate o
carte pentru copii şi am scos acea carte. Ea se intitulează “Colivia cu păsări”. Am
făcut portrete la foarte multe păsări. Nu este vorba despre păsări de curte.

Ciobanul Mioriţei

Cu paltinii cu stele-n vecie logodit,

Cu sufletu-n lumină şi trupu-n glie trist,
Călătorind spre nunta transfigurată-n
Mit.
Senin se-mbracă-n jertfă al muntelui
Nou Crist.
Sculptură cu sculptor
Nu-i află daltei linişti cât viaţa-şi
Schimbă faţa.
Trece din zi în noapte visând să afle
Locul
În cadrul viu izvorul îşi spune
dimineaţa…

Triumful versului
s-au adunat silabe,
consoane vocale,
zidind spre suflet
invizibil pod,
să întâlnească-n
nevăzută cale
cuvinte semănate
şi devenite rod.
142
Duminica e ziua cea tristă
Duminica e ziua cea mai goală,
Făcut-anume s-o simţim din plin,
Cu două cepe şi-un pahar de vin.
Şi-o zeamă chioară aburind în oală.
Ce mare lucru…? Mai murim puţin
Sărbătorind ieşirile din ţoală,
Când bietele puteri abia ne ţin.
Se înnegreşte sufletu-n batistă
Tratat cu vagi parfumuri
Franţuzeşti,
Printr-o magie foarte fantezistă
Şi-ţi spun, din nou, când vrei să
Mă trezeşti,
Duminica e ziua cea mai tristă,
Din gheaţa unei marmuri, el vrea
Să nască focul.

Relicve îngereşti de carne goală

Şi târfele au suflete curate,
Chiar dacă, zilnic viaţa şi-o mânjesc,
Lăuntric plâng şi încă mai tânjesc
După iubiri subţiri şi-adevărate…
Dar prea nesăbuit se decojesc,
Ca ninuci de aur, disperate,
Care-au uitat când vor fi fost furate
Doar pentru pofta celor ce rânjesc.
Şi-atunci, când obosite, dau în boală,
De soarta lor nu-i nimeni răvăşit,
Nici nu le culcă-n puf, nici nu le
Scoală,
Întru iertarea trupului spăşit -
Relicve îngereşti de carne goală
Dintr-o iubire fără de sfârşit.

George Ţărnea

143
 SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI
EDIŢIA A III-A, 21 OCTOMBRIE 2000
Dumitru Dădălău. Distinşi invitaţi, dragi cetăţeni ai localităţii Mătăsari
şi de pe Valea Jilţului, daţi-mi voie pentru început să zic un bun venit conducerii
politice şi administrative Gorj, la care participă întreg Consiliul Judeţean împreună
cu prof. drd. domnul Nicolae Mischie. Toată conducerea prefecturii jud. Gorj, în
frunte cu domnul prefect Emil Popescu şi domnul subprefect Tomescu lon. Se
află apoi domnul parlamentar de Gorj, domnul ing. Ştefan Popescu Bejat - fiu
al Jilţului din rădăcină în rădăcină, imediat în apropierea distinsei sale domnii,
doamna Doandeş Petra, senator al Gorjului, în Parlamentul României.
Daţi-mi voie, să vă anunţ cu mult respect că la această Sărbătoare de
suflet participă şi conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj în frunte cu
domnul prof. Gheorghe Gămăneci, inspector general, aşteptând ca în minutele
următoare să fie prezent aşa cum a făcut-o si altă dată, domnul ministru secretar de
stat, prof. Adrian Gorun. Venim astăzi la această sărbătoare alături de Consiliul
Local şi Primăria Mătăsari cu care, de un timp încoace, zămislim un viitor
luminos pentru tot tineretul din Mătăsari. Venim astăzi,aici alături de Corala
Romanţa de la Bucureşti condusă de un alt fiu al Jilţului, domnul prof., fost
inspector, Nicolae Racoceanu. Timp de 20 de ani a muncit pe văile Jilţului să
creeze condiţii materiale şi spirituale zonei noastre, în speţă liceului din Mătăsari,
domnul inginer, primar al comunei Strâmtura din jud. Maramureş, Ion Pasăre,
care, împreună cu un grup de 40 de elevi – Ansamblul Maramureşului - vă vor
arăta ce fac ei aici.
Distinşi invitaţi, dragi elevi, este cunoscut faptul că această citadelă a
învăţământului românesc împlineşte în această toamnă 20 de ani de existenţă
în care s-a pus bazele unei uzine cu foc continuu, în care materia primă este
materia cenuşie şi inteligenţa tinerilor noştri copii. În decursul acestei perioade
s-a acţionat şi s-a reuşit în cea mai mare parte să se creeze o bază materială
foarte puternică ceea ce a permis învăţământului din Gorj să creeze aici un liceu
cu care se mândreşte azi toată lumea. Dacă, în urmă cu vreo doi sau trei ani se
punea problema desfiinţării învăţământului în Mătăsari,iată că acum avem alături
de noi pe toţi cei dragi, pe toţi cei care ne ajută şi ne creează condiţii deosebite
de învăţătură si de practică. Merită felicitări. Am vizitat şcoala. Domnule
preşedinte, domnule prefect, stimaţi parlamentari, cu două săptămâni în urmă
am avut zilele liceului precedate de analize foarte serioase, împreună cu părinţii
acestor copii si am căzut cu toţi de comun acord că Mătăsarii - care are carte de
vizită acest liceu, - trebuie să devină pe mai departe centru pilot în dezvoltarea
învăţământului românesc în ţara noastră, trebuie să rămână pentru totdeauna
unitate reprezentativă a învăţământului. De aceea, aş vrea să vă anunţ aici cu
bucurie pe toţi locuitorii Mătăsariului, cu sprijinul Consiliului local şi al Primăriei
144
Mătăsari, al Companiei Lignitului, al Organelor Judeţene care coordonează
întreaga dezvoltare economico-socială şi spirituală a judeţului Gorj, am reuşit să
facem ce am făcut. Eu n-am să mă refer la ele întrucât distinşii invitaţi au vizitat,
au văzut şi îi lăsăm pe dumnealor să-şi spună părerea. Un singur lucru vreau să
anunţ părinţii acestor copii, că noi ne vom ocupa aici în Mătăsari să dezvoltăm
în permanentă şi să modernizăm baza materială pe care o avem la dispoziţie si
să facem ca liceul Mătăsari să aibă rezultate din ce în ce mai bune la învăţătură
şi instruire practică. Dacă în cursul anului trecut liceul Mătăsari s-a aflat pe locul
5 în rândul liceelor industriale din judeţul Gorj, în ceea ce priveşte procentul de
promovabilitate s-a aflat pe un loc mai bun în ceea ce priveşte intrarea copiilor în
învăţământului liceal şi profesional.
Este o mare mândrie pentru noi să vă raportăm în cadru festiv ceea ce
Mătăsariul n-a avut până acum. Am înfiinţat în această toamnă 6 clase de liceu, 5
clase de profesională, una de postliceală ceea ce înseamnă că am absorbit nu doar
din Valea Jilţului ci şi din Motru, Tg-Jiu din toată zona dintre Jiu şi Motru,Tismana
şi Turceni toţi copiii dornici de carte să vină aici şi noi să-i primim cu braţele
deschise. Este o mare bucurie că am reuşit să învingem o inerţie. Chiar dacă
unii au procedat să ne ponegrească în Mătăsari, în Grupul Şcolar la ora actuală
funcţionează televiziune cu circuit închis care alimentează cele 30 de televizoare
amplasate in fiecare clasă, care în scurt timp, cu sprijinul celor ce-i vedeţi aici ne
vor ajuta să luăm licenţa şi să băgăm televiziune prin cablu în tot Mătăsariul. Aş
vrea să mai reţineţi că una din bucuriile noastre este că am reuşit să aducem şi să
transpunem în viaţă un ordin al Ministrului Educaţiei Naţionale de a aduce copiii
la şcoală din zonele îndepărtate cu maşina.
Domnule preşedinte, domnule prefect, cei 347 de copii din toată zona
coboară în fiecare dimineaţă între orele 7 - 7,30 şi vin la cursuri pentru că au
unde veni. Spaţiul este destul de ospitalier, cele 108 cadre didactice îi primesc
cu braţele deschise, iar cei 54 de oameni care au păşit pentru prima dată în
învăţământ în această toamnă si-şi fac ucenicia în Mătăsari sunt hotărâţi să ducă
la îndeplinire sarcinile trasate pe linia învăţământului. Noi, împreună cu tot corpul
profesoral, vrem să constituim avangarda, pionul, oamenii care tragem după noi
toată civilizaţia comunei Mătăsari si, să fie clar pentru toată lumea că Mătăsariul
nu mai este locul în care nu s-a întâmplat nimic, Mătăsariul este o localitate foarte
puternică ce se va dezvolta din punct de vedere social, economic şi spiritual în
perioada următoare şi nu vom mai fi bătaia de batjocură a unora care încearcă să
defăimeze marile realizări care s-au făcut în Mătăsari timp de decenii. Daţi-mi
voie în continuare să-l invit la cuvânt pe primarul comunei Mătăsari
Gheorghe Gaşpar Bună ziua şi bine aţi venit la această sărbătoare mare,
sărbătoare care are astăzi cu sprijinul şi meritul deosebit al domnului prof. Dumitru
Dădălău, care întruna, zi şi noapte,necontenit,meditează şi militează pentru ca
acest învăţământ din localitate să arate şi să aibă condiţiile necesare dezvoltării lui
145
aşa cum merită această societate. Eu, mulţumesc distinşilor invitaţi, care au avut
deosebita plăcere să fie în mijlocul nostru şi le cer să ne acorde şi în continuare
sprijin, atât cât le stă dumnealor în putere, ca localitatea Mătăsari să fie acolo
unde îşi merită locul. În continuare, pe toată durata mandatului meu, cu tot ceea
ce-mi stă mie în putere,voi fi alături de minunaţii copii, elevi, profesori, cetăţeni
şi o să-i sprijin atât cât o să pot eu. Vă mulţumesc şi în continuare, vă doresc un
an cu multe schimbări!
Dumitru Dădălău Îl invit la cuvânt pe domnul inginer Ion Pasăre,
primarul comunei Strâmtura din judeţul Maramureş, invitatul nostru de onoare
care a ţinut neapărat să fie prezent la această mare sărbătoare pe care o numeam
anul trecut cea mai mare după Paşti şi Crăciun.
Ion Pasăre Bine v-am găsit! Să ştiţi că mă încearcă nişte sentimente
deosebite, se simte, cred, şi vocea tremurândă. Aici au rămas cei din familia mea
aproape 20 de ani, copiii au crescut cu copiii de aici, din faţa mea. Am vrut să
fim aici în mijlocul dumneavoastră în această zi deosebită pentru că şi alaltăieri,
seara am văzut la T.V.R.1 un reportaj de care nu ştiu când s-a făcut şi cum, dar,
nu trebuia să-l prezinte. A fost prezentat oraşul care moare, dar vreau să vă ca
impreuna cu acesti tineri din faţa mea, cu această conducere care este în Mătăsari
şi la judeţ,aceasta regiune nu poate să moară. Din punctul meu de vedere, vă
aşteptăm şi noi la Maramureş, la anul la un festival de-al nostru, unde să ne vedeţi
la lucru. Am adus o parte din maramureşenii noştri care sunt laureaţi pe la diferite
festivale. Acum 2 săptămâni am fost în faţa unor ambasadori din Statele Unite, ai
Germaniei, ai Franţei şi sperăm să vă placă şi dumneavoastră. Noi vă mulţumim
şi tot înainte!
Dumitru Dădălău Are cuvântul Alin Dobromirescu, student în anul II
absolvent al liceului din Mătăsari, autorul cărţii “Îngerul cu călimară”.
Alin Dobromirescu Stimaţi invitaţi! Permiteţi-mi, vă rog, să încep
prin a vă aduce aminte motto-ul care a însoţit anul trecut manifestările dedicate
Sărbătorii Fiilor Jilţului: “Noi mai avem destule pe-aici de rezolvat
Noi încă rolul nostru nu ni l-am terminat
Vrem s-auzim cocoşii vestind cum ştiu doar ei.
Întâia dimineaţă din mileniul trei”.
Călăuziţi de aceste vorbe minunate, ne-am adunat şi astăzi,tineri şi mai
puţin tineri pentru a trăi si a fi martori la această frumoasă sărbătoare, pentru a
demonstra continuitatea ei,şi ca aici, la Mătăsari, se fac lucruri care dăinuie lucruri
care rezistă vitregiilor vremurilor actuale. Mătăsari o urbe pe cale de dispariţie
cum se spune, dar o comunitate de oameni în care cultura este înfloritoare. “Nu-i
român precum olteanul, nu-i oltean precum gorjeanul” şi am mai adăuga noi
“nu-i gorjean precum mătăsăreanul”. Si este adevărat acest lucru pentru că, iată
astăzi, tot Gorjul s-a adunat la Mătăsari. Unde în Gorj,dacă nu la Mătăsari, se
fac astfel dă lucruri. Nu vreau să par subiectiv dar despre această localitate sunt
146
multe de spus. Uitaţi-vă numai la acest liceu, despre care se zvonea că va fi închis.
Uitaţi-vă ce realizări, ce dotări, ce s-a putut face aici. Să modernizezi totul, să
construieşti, să atragi elevi, să le arăţi că ai încredere în ei, că eşti prietenul lor,
că pentru ei te zbaţi nu este lucru puţin şi toate acestea s-au făcut la Mătăsari.
Marii oameni sunt impresionaţi şi tocmai de aceea cred că sunt în asentimentul
dumneavoastră, cald afirm că liceul din Mătăsari a devenit, prin truda oamenilor
care lucrează aici, cartea de vizită a învăţământului gorjean si nu numai. Nu
poţi vorbi de învăţământ în Gorj, nu poţi vorbi de reformă, pentru că tot suntem
familiarizaţi cu termenul, fără să nu te ducă gândul la Mătăsari. Pentru că aici s-a
făcut reformă, perioada de tranziţie a trecut. De aceea invităm pe cei în măsură
să vină, să vadă şi să înveţe de la cei care au pus umărul ca liceul din Mătăsari să
arate precum arată.
Eu am terminat în urmă cu doi ani aici şi sincer vă mărturisesc că sunt
invidios pe elevii care au astăzi posibilitatea să înveţe în această şcoală. Este
şansa pe care societatea românească ar trebui s-o ofere fiecărui om. Trebuie
apoi să spun că cei care termină la Mătăsari au poate o altă şansă unică, rară cu
siguranţă, de a se angaja în cadrul C.N.L.O. Compania a angajat în fiecare an
absolvenţi ai liceului din Mătăsari, le-a oferit un loc de muncă foarte greu de găsit
în zilele noastre. Printre fericiţi mă număr şi eu şi de aceea, mulţumesc respectuos
conducerii C.N.L.O. care, peste două zile,organizează concurs pentru a oferi un
loc de muncă tinerilor şi în acest an iar, atenţie, prioritari sunt absolvenţii liceului
Mătăsari şi cei din zone apropiate. Nu este puţin lucru să ştii că faci o şcoală şi ai
un loc de muncă asigurat. Ei bine, la Mătăsari,acest lucru se poate şi asta datorită
C.N.L.O., cărora încă o dată la mulţumim.
Observaţi, deci, că nu pot să mă desprind de aceste locuri dragi mie, de
care mă simt legat tocmai prin ceea ce sunt astăzi, prin ceea ce fac şi vreau să
mulţumesc acum fostului meu profesor de Limba şi literatura română şi actualul
director, Dumitru Dădălău omul spre care se îndreaptă, pe umerii căruia apasă
meritele acestei instituţii de învăţământ că nu îmi dă voie să merg mai departe,
acum când paşii mă îndreaptă spre alte orizonturi şi să uit de unde am plecat, că
nu mă lasă să neglijez aceste locuri chiar dacă, din prea mare dorinţă de a face
mereu şi mereu alte lucruri noi, o fac uneori.
Este un lucru minunat să nu îţi uiţi rădăcinile, este o valoare dacă vreţi şi
mă gândesc că în condiţiile unei existenţe ca cea de astăzi, poporul român tocmai
de aceasta are nevoie. De reînnoirea şi revitalizarea valorilor, de găsirea de valori
noi care să ne permită să tindem şi să reuşim să pătrundem odată mult râvnita
poartă a Occidentului. Sărbătoarea Fiilor Jilţului din acest an de graţie 2000, vine
cu o paletă nouă şi mult mai completă în manifestări. Fără îndoială cunoaşteţi şi,
cred că unii dintre dumneavoastră au luat şi parte în cele două săptămâni trecute
la „Zilele Liceului” cu prilejul cărora s-au organizat simpozioane, expoziţii de
pictură, mese rotunde, sesiuni de referate, lansări de carte şi multe altele. Au fost
147
nişte zile minunate, în care am simţit cu adevărat sprijin cultural din această Vale
a Jilţului. Ca absolvent al liceului de aici, ca om care mă trag din aceste locuri,nu
pot decât să salut înrădăcinarea acestui eveniment cultural de excepţie, să mă
bucur totodată pentru împlinirea a 20 de ani de învăţământ liceal în Mătăsari şi
sper ca la anul să fie tot aşa sau şi mai frumos, după o vorbă a lui Petru Rareş: “
Vom fi, iarăşi ce-am fost şi chiar mai mult decât atât”.
Salut conducătorii administrativi ai judeţului, domnii parlamentari de
Gorj şi consider că este un lucru bun prezenţa dânşilor aici pentru a vedea că
atunci când se vrea se poate. Trebuie doar să se vrea.
Închei cu urarea, să ne întâlnim la anul sănătoşi şi cu mai multă dorinţă de
a face să ardă focul prieteniei pe aceste meleaguri. Vă mulţumesc!
Dumitru Dădălău Alături de noi şi participant de fiecare dată la toate
manifestările de suflet organizate în liceul din Mătăsari,organizatorul multor
acţiuni la nivel judeţean şi naţional, consilierul şef al Inspectoratului Judeţean
pentru Cultură
Viorel Gîrbaciu Trebuie să vă mărturisesc că sunt impresionat - îmi
cer scuze o să vorbesc foarte puţin pentru că sunt răguşit - sunt impresionat şi
de data aceasta ca şi de fiecare dată când vin la Mătăsari şi vin destul de des
pentru calitatea deosebită a lucrurilor de suflet care se fac aici. Se zice că un
popor care nu-şi respectă tradiţiile şi valorile, un popor care-şi uită rădăcinile
riscă să piară. Lucrul acesta, numai prin ce vedem aici,nu poate fi posibil. Dacă
vorba românească veche spune că omul sfinţeşte locul iar câţiva oameni de aici
şi primul dintre ei este prietenul meu de-o viaţă, prof. Dumitru Dădălău,au sfinţit
cu adevărat spiritualitatea acestor locuri. Şi dacă faptul că la Mătăsari fiinţează
primul si aproape singurul muzeu organizat după revoluţie câtă vreme în alte
locuri primarii se luptă să desfiinţeze muzee şi dăscălimea nu mai e interesată de
asta,înseamnă că la Mătăsari e bine. Câtă vreme la Mătăsari apare iată o revistă de
cultură în care au publicat copiii şi dascălii Mătăsariului, dar şi poeţii importanţi
din Ţara Românească vezi aici pe Nicolae Dragoş, Ioan Flora, Ţărnea ca să nu
mai vorbesc de poeţii gorjeni, înseamnă că e bine, dacă la Mătăsari există o
fundaţie care, iată, scoate cărţi, iată aşadar, că în locul unde nu se întâmplă nimic
se întâmplă fapte de cultură extraordinare, iată şi minunaţii copii în costumele
naţionale. Sunt toate acestea prilejuri de bucurie pentru mine şi am ţinut să vi le
mărturisesc sincer după cum toţi mărturisesc în speranţa că având alături într-o
relaţie, sper fericită autoritatea publică locală prin persoana tânărului, dar atât de
inimosului primar, la Mătăsari se întâmplă din ce în ce mai bine şi mai frumos şi
în plan cultural. Vă mulţumesc şi vorba românului “Doamne ajută! “.
Dumitru Dădălău Daţi-mi voie să-l invit la cuvânt pe şeful învăţământului
din Gorj, domnul inspector general.
Prof. drd. Gheorghe Gămăneci Vă mulţumesc! Stimaţi oaspeţi,dragi
elevi, stimaţi cetăţeni ai comunei Mătăsari, participăm astăzi la un eveniment
148
deosebit din viaţa şcolii din Mătăsari şi, de ce nu, am putea spune,fără teamă de a
greşi, din viaţa şcolii gorjene. Este o sărbătoare de suflet, de simţire românească
şi-aş vrea să vă mărturisesc sincer că mă simt deosebit de onorat şi fericit că
cu o parte din evenimentele care s-au derulat în cei 20 de ani de învăţământ şi
evenimentele în plan economic,social şi mai ales pe domeniul învăţământului am
fost contemporan. Cu peste 23 de ani în urmă, la una din plenarele Comitetului
comunal, în prezenţa fostului primar de atunci, domnul Purcel, s-au pus bazele
dezvoltării acestei localităţi în planul economic social şi cu atât mai mult în
domeniul învăţământului. Erau lucruri incredibile pentru acea perioadă. La
nivelul învăţământului funcţionau cele 2 unităţi. Şcoala Brădet şi Şcoala nr.1
Mătăsari, coordonarea activităţii şcolii Mătăsari aparţinea domnului dascăl, prof.
Constantin Pamfiloiu, un minunat dascăl, un om al şcolii, un om de suflet, dublat
la conducere de un tânăr absolvent al Facultăţii de Fizică-Chimie, un energic, un
împătimit şi un neastâmpărat, aş spune, care s-a dovedit peste ani domnul Dădălău
lon. Aici era un câmp liber,azi sunt fapte, realităţi,iar acum această instituţie
reprezintă un etalon aşa cum era şi şcoala de pe vremuri a învăţământului gorjean
şi este o unitate de temut pentru multe unităţi din ţară la această oră. Pentru toate
acestea,eu aş vrea să felicit sincer colectivele de elevi,de cadre didactice pentru
tot ceea ce au dobândit până in acest moment. Mulţi dintre domniile lor poate
că au trecut în lumea umbrelor, alţii au preluat ştafeta şi au condus-o pe această
mirifică câmpie a împlinirii. Este o speranţă şi această speranţă este transformată
în şansă pentru că încadrarea în această unitate este deosebită şi iată că după mai
multe căutări şi-a găsit identitatea şi la conducerea acestei unităţi a ajuns inimosul
şi neastâmpăratul, îmi place să spun prof. Dădălău Dumitru. Tuturor încă o dată
felicitări, sănătate, putere de muncă şi să dea Domnul multe bucurii aşa cum ne
dorim în fiecare şi de peste ani. Vă mulţumesc!
Dumitru Dădălău - Mulţumim şi noi domnului inspector general. Cu
permisiunea dumneavoastră, îl invit la cuvânt pe domnul prefect de Gorj.
Ing. Emil Popescu - Dragi elevi,stimaţi cetăţeni, onorat corp profesoral,
dragi invitaţi,manifestarea dvs. de astăzi a produs şi produce în sufletul tuturor
celor ce sunt aici mari emoţii, iar cetăţenilor Văii Jilţului cred că le va produce
aceleaşi emoţii.
Onorat corp profesoral, pentru toţi cei care au trecut prin clasele dvs., aţi
făcu lucruri deosebite şi sunt convins că toţi aceştia uită prieteni,colegi,dar pe
dumneavoastră nu vă vor uita. Învăţătorul şi profesorul va sta mereu ca o icoană în
mintea unui elev şi mai târziu a unui cetăţean matur. Domnule director,permiteţi-
mi ca din articolul de suflet al dumneavoastră să preiau un proverb: “că nimic
în viată nu este uşor şi nimic nu este greu, totul este posibil şi se va înfăptui
dacă vrem şi dacă sperăm”.Demonstraţia este făcută! Ceea ce s-a făcut astăzi
în acest liceu m-a emoţionat profund, sincer vă mărturisesc. Consideram, ca un
cetăţean al Gorjului,ca etalon Liceul Tudor Vladimirescu. Astăzi dumneavoastră
149
aţi demonstrat contrariul. Etalonul învăţământului gorjean în ceea ce priveşte
baza materială este acest liceu. Felicitările, mulţumirile sunt doar pentru
dumneavoastră şi pentru distinsul dumneavoastră conducător şi pentru organele
administraţiei publice locale din această comună. Cuvintele sunt de prisos în
continuare, emoţiile ne încearcă pe toţi. Pentru că şi aşa ne-am întins prea mult,
tuturor, elevi,profesori, cetăţeni vă doresc multă sănătate şi realizări deosebite.
Vă mulţumesc !
Dumitru Dădălău - Mulţumim şi noi domnului Prefect.Îl invit la cuvânt
pe domnul inginer Ştefan Popescu Bejat, parlamentar de Gorj, fiu al Jilţului.
Vă mulţumesc foarte mult pentru această invitaţie şi după cum vă spuneam şi
mai de dimineaţă în cerc restrâns, mă încearcă emoţii deosebite, întrucât în istoria
acestei localităţi şi a învăţământului din această zonă mai mulţi ascendenţi din
familia mea şi-au adus, într-un fel sau altul, contribuţia. Este vorba de bunicul
meu care întreaga carieră,de decenii şi-a desfăşurat-o aici şi apoi, vremelnic,
mama mea care de asemenea a fost învăţătoare pentru o anumită perioadă de
timp aici. Deci sunt destule motive să încerc o stare de emoţie în plus şi să fiu
alături de dumneavoastră la această sărbătoare, în trecerea mea vremelnică pe
la Consiliul Judeţean,apoi ca deputat am fost alături de această localitate si ştiu
cei din administraţia locală şi conducerea acestei instituţii de învăţământ că am
avut o plecare asupra problemelor cu care vă confruntaţi si cu care se confruntă
această localitate. Evident, că problemele au fost preluate de o nouă conducere,
de domnul Mischie care,cred eu,că a avut aceeaşi preocupare pentru dezvoltarea
unor probleme edilitar gospodăreşti, extrem de importante în această localitate,
cum ar fi aducţiunea de apă,un nou sistem de încălzire în această localitate
Mătăsari. De asemenea, referitor la unele opinii în legătură cu viitorul acestei
localităţi, noi cu toţii vă încurajăm că vom face în continuare tot ceea ce depinde
de noi ca această localitate să se dezvolte pe un drum bun şi ceea ce astăzi vedem,
baza materială a acestei instituţii, spun că ne vom strânge cu toţii eforturile ca
această localitate să aibă viitor. Drumul bun pe care a pornit C.N.L.O în urma
unor restructurări profunde,ajungându-se la eficientizarea activităţii şi la un viitor
sigur, cel puţin trei decenii de aici încolo în ceea ce priveşte exploatarea minieră
ne dau convingerea că tineri şi maturii acestei localităţi vor avea un viitor sigur.
Cam acestea sunt cele câteva gânduri. Ştiu că foarte multe lucruri s-au spus,foarte
multe se mai pot spune, dar ştiu că există şi un program şi de aceea închei cu
bucuria că mesajul părinţilor mei a fost preluat de oameni de nădejde aici, la
Mătăsari, şi sunt sigur că mama mea care trăieşte va fi impresionată foarte puternic
de ceea ce s-a întâmplat în această zonă unde a profesat şi dumneaei pentru o
anumită perioadă. De aceea,din tot sufletul vă doresc tuturor multă sănătate şi
evident succes în activităţile ce le veţi desfăşura şi să vă asigur de sprijinul meu
şi al colegilor mei prezenţi aici, în continuare. Vă mulţumesc !
Dumitru Dădălău - Mulţumim şi noi domnului deputat pentru cuvintele
150
frumoase spuse la adresa localităţii Mătăsari şi, daţi-mi voie,să-l invit cu mult
respect la cuvânt pe prof. dr. preşedintele Consiliului Judeţean,domnul Nicolae
Mischie. Stimaţi fii ai Jilţului,dragi tineri,stimate doamne şi domni. Particip şi eu
cu emoţie la această mare întrunire de suflet,pentru mine,care este marcată de
realizarea unui acord viu între generaţiile mai în vârstă şi cele mai tinere generaţii
de pe meleagurile Jilţului. Între generaţiile de aici şi între fiii Jilţului plecaţi în ţară
pretutindeni,deci dialog care vine să readucă aici,acasă sentimentele ce nu trebuie
să le uite nimeni şi anume acele sentimente de siguranţă faţă de locul natal,acea
dorinţă de a-şi vedea locuitorii acestei văi a Jilţului cât mai progresivi. E un
deziderat care aici la Mătăsari s-a transformat într-o realitate determinată tocmai
datorită modului în care oamenii Jilţului au ştiut să reacţioneze cu responsabilitate.
Se vorbea aici de fraţii Dădălău, de colectivul de cadre didactice de la acest minunat
liceu. Se arătau o serie întreagă de împliniri. Eu zic că nu au făcut nimic altceva
decât să dovedească acelora cu mintea îngustă, care acum câţiva ani veniseră
cu ideea năstruşnică de a desfiinţa liceul de la Mătăsari, deci să le dovedească
prin argumente palpabile că la Mătăsari liceul poate să reziste, că el poate să
devină aşa cum spunea prof. Dădălău o citadelă a învăţământului românesc şi
poate că cel mai bun lucru pe care poate să-l facă în perioada următoare este să
menţină aceste calităţi şi eu personal vă asigur că localitatea Mătăsari nu va muri
ci din contră va cunoaşte o dezvoltare destul de frumoasă şi că la Mătăsari îşi vor
găsi loc investitori străini, la Mătăsari se va schimba întregul aspect al localităţii.
Spun aceasta bazându-mă pe sprijinul pe care putem să-l oferim, bazându-mă pe
oamenii care există la ora actuală la conducerea instituţiei din Mătăsari şi spun
aceasta gândindu-mă, aşa cum spunea şi domnul Bejat,la grupurile parlamentare
prezente aici,doamna senator Doandeş şi domnul Bejat şi probabil că şi viitorii
parlamentari domnul Hârsu lon, Florescu lon,domnul Popescu care vor fi chemaţi
şi puşi la treabă să redreseze şi viaţa din domeniul sănătăţii unde, Mătăsarii nu
stau prea bine. Eu vă asigur din acest punct de vedere şi nu numai atât, vă asigur
că C.N.L.O se va ocupa cu siguranţă de reîncadrarea acelora pe care i-a dat afară
in mod nejustificat. Noi avem pentru zona Gorjului cărbune pentru încă 150 de
ani de aici încolo. S-a promovat o idee greşită în aşa zisa bombă a restructurării,
a tranziţiei. a remodernizării, au constatat însă acest lucru şi e bine că au constatat
repede această optică greşită.
Noi,Gorjul,nu putem trăi fără minerit,nu putem să nu scoatem cărbunele
din străfundurile pământului pentru că mineritul a scos sărăcia din casa fiecărui
gorjean.Ca atare, trebuie regândită optica asupra acestei importante resurse de
care dispunem. Mă bucur şi vă felicit din toată inima,domnule director şi domnule
primar şi mulţumesc totodată şi domnului inginer plecat de aici la Maramureş
pentru că a reuşit să aducă aceşti minunaţi copii frumoşi, cu mintea ageră şi
cu sufletul deschis pentru a se realiza ceea ce spuneam la început. Un adevărat
dialog între cei de aici, din Mătăsari şi cei care au plecat în celelalte părţi ale ţării.
151
Iată, că la Mătăsari se face carte, liceul prosperă şi foarte mulţi absolvenţi de aici
au devenit studenţi, foarte buni. Noi ne-am propus şi de ce nu, poate o să dirijăm
şi către Mătăsari un colegiu pentru că nu există bază materială mai frumoasă
ca în această instituţie şi atunci când se vor diversifica specializările în cadrul
colegiului vom înfiinţa şi la Tg - Jiu. Mie,ca şef al administraţiei publice locale
nu-mi rămâne decât să vă urez multă sănătate şi rezolvarea tuturor aspiraţiilor
dvs. La mulţi ani!
Dumitru Dădălău – Iată, cu o mare bucurie, putem anunţa prezenţa între
noi a domnului ministru secretar de stat, alături de noi şi anul trecut,domnul
prof. Adrian Gorun căruia, cu permisiunea dumneavoastră îi dau cuvântul.
Domnule prefect, domnule preşedinte al Consiliului judeţean, domnule
primar, înalţi oaspeţi ai Grupului Şcolar din Mătăsari, stimate colege şi colegi,
profesori, stimaţi copii, pot să vă spun că după 8-9 luni, în şcoala dumneavoastră
am constatat că aceasta este reforma în învăţământul preuniversitar din România.
Nu vreau să beneficiez prea mult de sărbătoarea dumneavoastră, vreau doar
să mulţumesc pe această linie, modului excepţional de colaborare pe care
Inspectoratul Şcolar Judeţean, pe vremea când îl conduceam, cu direcţiunea
liceului din Mătăsari, a pus în aplicare programele de reformare ce se dovedesc
acum a avea finalitatea scontată. În acelaşi timp, mulţumesc pe această linie
primăriei comunei Mătăsari, atât în formula anterioară cât şi în formula prezentă
pentru sprijinul pe care au înţeles să-l acorde unităţilor de învăţământ din această
localitate. Anunţ pe această cale, faptul că după discuţii cam de trei săptămâni am
reuşit ca judeţul Gorj să poată să aplice, alături de alte 7 judeţe din ţară, care erau
anterior constituite ca judeţe pilot, programul de relansare a învăţământului în
mediul, rural, un program finanţat de Banca Naţională, program care începând cu
sfârşitul lunii februarie va aduce în şcoli, grădiniţe, în şcoli primare, gimnaziale
şi liceale din învăţământul rural, toate dotările începând cu planşele elementare
care sunt atât de necesare,continuând cu foarte multe cărţi pentru bibliotecile
şcolare inclusiv cu calculatoare pentru toate unităţile de învăţământ. Rămâne
să învăţăm să le utilizăm, rămâne să aplicăm ceea ce reuşim în orele de curs.
În acelaşi timp,eu cred că mi-am achitat toate promisiunile de anul trecut de la
această întâlnire cu fiii Jilţului,când spuneam că examenul de bacalaureat va fi la
Mătăsari şi când spuneam că această unitate de învăţământ şi-a recâştigat dreptul
de-a reintra in competiţii naţionale. Totodată, tot pe această cale,ştim că toate
solicitările privind planul de învăţământ au fost respectate la Mătăsari.
Vă mulţumesc, vă urez succes şi mulţumesc tuturor celor care contribuie la
viaţa şcolii!
Dumitru Dădălău - Mulţumim domnului ministru secretar de stat pentru
cuvintele frumoase, calde spuse la adresa învăţământului din Mătăsari şi să-l
asigurăm că noi vom munci în continuare tot aşa cum am muncit şi până acum
şi vom depăşi planul de şcolarizare. Domnule ministru, am mai afirmat-o, am
152
realizat în această toamnă ceea ce nu s-a realizat în Mătăsari. Am făcut 6 clase
de liceu în loc de 3, am făcut 5 clase de profesională şi ucenici în loc de 3 câte
am avut şi o clasă de postliceală de maiştri electromecanici. Nu pentru că am
dat bacalaureatul în Mătăsari, ci pentru că aici se face carte,că avem un colectiv
de cadre didactice destoinic, hotărât să înveţe copiii carte. Ne-am menţinut pe
locul 5 pe judeţ în rândul grupurilor şcolare, dând la o parte şcoli cu tradiţie ale
Gorjului. Baza materială aţi văzut-o,noi am avut aici o întâlnire cu conducerea
inspectoratului, au stabilit măsuri foarte ferme pentru mersul ascendent al reformei
în învăţământul românesc. Contaţi pe noi!
Au urmat apoi o scrie de spectacole prezentate de ansamblurile artistice
Copii Maramureşului, condus de domnul primar ing. Pasere Ion,Doina
Gorjului,unde nume cu rezonanţă din lumea muzicii s-au făcut auzite, Petrică
Mâţu Stoian, Măgureanu, Maria Loga şi alţii, după care formaţiile cultural-
artistice ale liceului au încântat spectatorii cu o serie de jocuri şi cântece. Finalele
campionatelor de fotbal pe sate şi pe liceu au fost deliciul iubitorilor de fotbal.
Spre seară,a urmat retragerea cu torţe,Stelele Jilţului şi apoi balul bobocilor la
care Miss Boboc Mătăsari a ieşit o tânără din clasa a IX-a pe numele ei Alina
Popescu. Totul a luat sfârşit într-un mod minunat, cu speranţa de mai bine la
anul.
Reporter

O ZI DE NEUITAT!
Aflându-ne la cea de-a treia ediţie a sărbătorii Fiilor Jilţului, domnul
director Dumitru Dădălău ne-a făcut o mare surpriză pentru care am rămas
entuziasmată şi îmi voi aduce aminte toată viata. Cu sprijinul domnului director,
Dumitru Dădălău şi al domnului primar, Pasere Ion din Maramureş au putut veni
special pentru această sărbătoare un grup de copii.
Aceşti coconi, cum le zicem noi, au o denumire mai specifică locurilor de
unde vin şi anume “Coconii Izei”. Coconii Izei au sosit vineri seara, 20 octombrie
a.c. în Mătăsari. Împreună cu domnul director Dumitru Dădălău au vizitat liceul,
dar trebuie să menţionăm că venind spre liceu aceştia cântau cântece maramureşene
şi jucau, împreună cu copiii satelor Brădet şi Brădăţel, care erau îmbrăcaţi în
straie de sărbătoare. Cu căruţele cu cai, au făcut defilarea prin Mătăsari până la
liceu, unde ne-au încântat cu cântecele şi jocurile lor. În seara sărbătorii, copiii
Maramureşului ne-au cântat şi au jucat, luându-şi la revedere de la noi, dar cu
promisiunea că, la anul ce va urma, vor veni şi ne vom întâlni cu acei magnifici
copii numiţi “Coconii Izei”.
Vulpie luliana

153
 OAMENI CARE, ÎN CENUŞIUL VIEŢII, ADUC UN
STROP DE LUMINĂ
Călătorul venit aici în Mătăsari are satisfacţia de a parcurge un drum plin
de intimitate, dată fiind poziţia geografică mai aparte a acestei aşezări. Dinspre
Strâmba Vulcan ai senzaţia că te afunzi mereu în inima pădurilor dese de stejar
şi fag dar, o dată ajuns pe piscul unui deal, se ivesc satele cu ca-se ca nişte
mărgele de mărgăritar înşirate de-a lungul văii Jilţului. Sat sau oraş? Te-ntrebi
nedumerit, dar aceasta nu mai contează după ce localnicii îti devin interlocutori
sau prieteni.Cât despre mine, semnatarul acestor rânduri, pot să afirm că legătura
cu Mătăsarii are o vechime apreciabilă. Sunt peste patru decenii de la primul pas
pe aceste minunate locuri si de atunci oamenii de aici mi-au devenit prieteni şi
colaboratori apropiaţi. Localitatea, cetăţenii, valorile lor morale şi spirituale s-au
etalat sub ochii mei. Iată, de aceea acum, mă aflu printre ei, într-un loc de muncă
plin de seriozitate şi răspundere, în vederea creşterii şi educării tinerelor mlădiţe
mătăsărene. Toamna acestui an a venit plină de lumină şi căldură. A adunat iar
miile de şcolari la locul lor de muncă. Într-un timp relativ scurt, această mare
unitate de învăţământ a pregătit una dintre cele mai ample acţiuni “Zilele liceului
şi Fiii Jilţului” manifestare aflată la cea de a IV-a ediţie, în perioada 9-21 octombrie
din acest an. Bucuria şi interesul copiilor s-au evidenţiat pe tot parcursul ediţiei.
Programele culturale, sesiunile de comunicări ştiinţifice, întâlnirile, procurarea şi
confecţionarea obiectelor de recuzită, ordinea şi curăţenia - iată atmosfera acestor
zile... Am citit în sufletele lor acea bucurie, acel entuziasm pe care ţi-l dă doar
succesul public - “scena din mijlocul societăţii din care faci parte si pe care îţi
joci rolul vieţii”. În zilele de “apogeu” am venit devreme în localitate, dar nu
eram primul. Deja “actorii” se rânduiau pe strada principală cu alură de bulevard,
altădată, un drumeag desfundat de ploile reci ale lui octombrie...
Un fluviu viu de tinereţe s-a revărsat atunci de la Monument spre Liceu.
Uniforme de liceeni şi şcolari, costume populare din zona de interferenţă Gorj -
Mehedinţi, un car alegoric intim. Căruţele şi caii reveniţi în cotidian, ritmurile
muzicii populare şi moderne - acesta era pulsul dimineţii de 20 octombrie 2001.
Ziua întreagă însă a fost un film în turnare, cu actori autohtoni şi invitaţi din
Moldova, Banat, Transilvania, Doina Gorjului, teatrul “Elvira Godeanu”, Grupul
folcloric de la Baia de Aramă condus de cunoscuta, apreciata şi mult îndrăgita
solistă a plaiurilor mehedinţene, învăţătoarea Elena Miniş Trancă, dramatizările
şi montajele locale, soliştii şi recitatorii şcolilor, focul prieteniei, obiceiurile
locale, retragerea cu torţe, berbec la proţap, iată uriaşul spectacol din Mătăsari.
Totuşi se cuvine să aflăm cine era “regizorul” acestui grandios spectacol cu largi
reverberaţii în conştiinţa şi sensibilitatea oamenilor? Cui se datora ideea şi lungul
efort de concepere şi pregătire? Evident, pe oricine ai fi întrebat ţi s-ar fi răspuns
invariabil: dom’ director!
154
 Dom’ director nu este altul decât profesorul de limba şi literatura română,
DUMITRU DĂDĂLĂU, un om trecut de floarea vârstei, cu fruntea brăzdată
de o uşoară încruntare, un om harnic şi nobil, exigent cu sine şi cu cei din jur.
El este unul dintre fiii Jilţului, născut şi crescut la Croici - sat cocoţat pe coama
unui deal dinspre apus. Acolo, în preajma oamenilor cinstiţi şi harnici, urcând şi
coborând pantele abrupte, la plug, cu vitele sau la cules s-a călit “dom’ director”
devenind omul simplu, intelectualul de marcă de mai târziu, îndrăgit şi respectat
de o şcoală întreagă, de un sat sau oraş - cum vrem să-i spunem. De acolo curge
şuvoiul de simţire românească faţă de valorile tradiţionale ale satului, dragostea
şi preţuirea pământului natal.
Se cuvine să adresăm din toată inima cele mai sincere felicitări elevilor,
părinţilor, tuturor cadrelor didactice, conducătorilor de şcoli pentru această
manifestare de prestigiu şi să mulţumim organelor locale pentru sprijinul
neprecupeţit acordat tineretului mătăsărean în fiecare zi, în fiecare an.

Prof. Gheorghe Lungan

ÎNTÂLNIRILE DE LA 730
Aceste întâlniri zilnice de la 730 sunt binevenite în rândul profesorilor ce îşi
desfăşoară activitatea în cadrul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari. De ce?
Pentru că ele se desfăşoară într-un cadru, am putea spune intim, aici întâlnindu-
se zi de zi profesorii, administraţia şcoli şi conducerea şcolii, “marea familie”
a Colegiului. Toate discuţiile purtate la această oră matinală ar putea alcătui un
jurnal zilnic, jurnal care rămâne nescris pe hârtie, dar scris în sufletele profesorilor.
Chiar dacă salariile profesorilor nu oglindesc adevărata valoare a lor, acest lucru
nu este un obstacol în calea educaţiei copiilor. Oglinda profesorilor sunt elevii şi
nu banii. Fiecare dintre noi, cadrele didactice, trebuie să pregătim absolvenţi în
măsură să decidă asupra propriei cariere şi să se integreze activ în viaţa socială.
Sfaturile profesorilor cu o carieră strălucită sunt binevenite în rândul
tinerilor profesori aflaţi în stadiul de formare şi afirmare. Ţinând seama că la
începutul anului şcolar colectivul de cadre didactice a fost alcătuit din şaizeci de
profesori în stadiul de formare, consfătuirile de dimineaţă trebuie să fie şi sunt o
lecţie de profesionalism oferită de profesorii titulari, cu toate gradele didactice
obţinute, profesorilor tineri. Activităţile ce se desfăşoară zilnic în cadrul Colegiului
sunt dezbătute dimineaţa la 730. Chiar dacă unii dintre noi sunt „alintaţi” de
domnul director, acest lucru este făcut în favoarea noastră. Aceste „aprecieri” sunt
rezultatul neparticipării noastre în acţiunile propuse şi nedefinitivate. Implicându-
se sufleteşte în activităţile şcolare, domnul director, prof. Dumitru Dădălău,

155
doreşte ca şi ceilalţi profesori să îi urmeze exemplul. Dânsul cultivă dragostea
pentru meseria aleasă şi celorlalţi fiind un model exemplar de cadru didactic. De
aceea, profesorii sunt supuşi unor probe am putea spune. O “probă” ar fi atribuirea
rolului de diriginte. Acum profesorii pot să demonstreze spiritul de pedagog cu
care sunt înzestraţi. Acest rol este foarte greu pentru unii dintre noi, deoarece
acasă nu îndeplinim atribuţia de părinte, poate că nu avem întemeiată o familie.
Pentru că, a fi diriginte, înseamnă a fi al doilea părinte pentru elevi, părintele
spiritual. Profesorii ce au avut această misiune mai mulţi ani, ne împărtăşesc
nouă, profesorilor tineri, experienţa de care avem nevoie. Această experienţă ne
ajută la menţinerea între magistru şi discipol a unei relaţii platonice. Această
relaţie se păstrează atâta timp cât pentru noi,.ca profesori, meseria pe care ne-am
ales-o rămâne o “brăţară de aur”. Dorinţa de afirmare a elevilor trebuie promovată
prin organizarea de acţiuni şcolare şi extraşcolare.
În cadrul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari au loc o serie de
“sărbători” pentru elevi şi realizate de elevi cu ajutorul conducerii şcolii şi al
cadrelor didactice. Ex. “Zilele liceului”, “Sărbătoarea Fiilor Jilţului”, “Sărbătorile
pomului de iarnă”, “Serbările primăverii”, etc. Programul de desfăşurare al acestor
acţiuni se discută în cadrul întâlnirilor de la 730. Creativitatea profesorilor este pusă
în lumină. Acum pot demonstra că sunt un model real pentru elevi şi elevii devin
un model pentru ceilalţi. Şi acest lucru se demonstrează prin “acta non verba”
(fapte, şi nu vorbe). Acest “acta” – adică “fapte” au avut urmări benefice asupra
destinului acestei şcoli. Să nu uităm că această şcoală a fost până în 9 noiembrie
2000 Grup Şcolar Industrial. Atunci „Fiii Jilţului” s-au bucurat de transformarea
lui în Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari. Vizita domnului ministru ne-a
demonstrat încă o dată valoarea acestei unităţi de învăţământ. Domnul ministru
a fost surprins de modul de organizare din această şcoală. Domnul director, prof.
Dumitru Dădălău, l-a înştiinţat că organizarea se face la o cafea, dimineaţa, când
participă toţi cei ce îşi desfăşoară activitatea aici.
Această întâlnire de dimineaţă este unica la nivelul judeţului Gorj şi
datorită ei liceul se situează între liceele de elită din Gorj. Instruirea nu durează
decât treizeci de minute. Şi trec aşa de repede încât unii dintre noi, profesorii, nu
reuşesc să-si termine cafeaua. De ce ? pentru că suntem atât de atraşi de aceste
discuţii încât sunetul clopoţelului care ne cheamă la ore se aude parcă peste cinci
minute si nu peste treizeci. Aceste minute nu sunt suficiente uneori pentru a
dezbate o problemă majoră a şcolii, de aceea discuţiile sunt reluate în următoarea
zi, la o altă cafea.

Prof. Alina Udriştioiu

156
COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI-
JUDEŢUL GORJ PROIECT DE PARTENERIAT
Încheiat între Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari - Gorj şi şcoala
„Titu Maiorescu” din laşi, în schimbul de experienţă care a avut loc în zilele de
20-21 octombrie 2001 între o delegaţie formată din cadre didactice şi elevi ai
şcolii „Titu Maiorescu” din Iaşi şi conducerea Colegiului Naţional Tehnologic
din Mătăsari - Gorj, s-a hotărât stabilirea unor relaţii de parteneriat pe termen
mediu, în condiţiile legii.
Aceste relaţii vizează următoarele domenii de activitate:
• înfrăţirea celor două unităţi de învăţământ, în special în sectorul
învăţământului gimnazial;
• Participări comune la programe şi proiecte naţionale şi regionale cu
finalităţi instructiv-educative şi cultural ştiinţifice;
• Schimburi de experienţă didactică.
• Vizite de documentare;
• Acţiuni educative comune (tabere, drumeţii, vizite, spectacole) cu elevii
celor două şcoli;
• Schimburi de publicaţii de specialitate;.
• Schimburi de experienţă în domeniul realizării şi editării revistelor
şcolare;
• Colaborări în revistele partenere (Pasărea-Care-Nu-E - Murmurul
Jilţului);
• Schimburi de publicaţii şcolare.
Drept pentru care s-a încheiat prezentul document.
Reporter

MĂTĂSARIUL TRĂIEŞTE PENTRU SPORT

Pentru foarte mulţi dintre oameni, oraşul Mătăsari nu reprezintă decât un
alt loc,,dominat” de mineri şi înconjurat de mine cariere. Dar, pentru oamenii
din lumea sportului această localitate înseamnă şi locul în care, încă, mai pâlpâie
fotbalul şi boxul. Cei care conduc destinele acestor exploatări miniere s-au gândit
că, oamenii de rând, care trăiesc în această zonă mai au nevoie pe lângă grijile de
zi cu zi şi de o rază de speranţă şi bucurie. Astfel, acolo îşi desfăşoară activitatea
Asociaţia sportivă “Minerul”, care, în prezent are două secţii ce funcţionează
normal. Fotbalul este foarte iubit la Mătăsari, astfel că, atunci când favoriţii joacă
pe propriul teren, oamenii lasă treburile şi se îndreaptă spre stadionul aşezat pe
un deal, care se află lângă oraş.
De-a lungul timpului, echipa a avut nenumărate urcuşuri, dar şi coborâşuri.

157
Au fost momente când echipa cocheta cu primele locuri, iar la Mătăsari nu prea
câştiga nimeni. Au fost însă şi clipe când oamenii au tremurat serios la gândul
ca “Minerul” ar putea retrograda. Cea mai grea încercare de acest fel a fost în
ediţia trecută de campionat, atunci când “salvarea” a venit în ultima etapă, şi a
fost obţinută în urma unei victorii extraordinare, realizată la Moreni, în disputa cu
Flacara, echipa ce a retrogradat în urma acelui rezultat. A fost o victorie în care
aproape nu mai credea nimeni, un merit deosebit avându-l atunci şi ex-panduristul
Adelin Şolea, care a intrat în joc pentru a-şi ajuta mai tinerii coechipieri.
După meci, au fost suporterii care au plâns de fericire, pentru că, dacă ar fi
retrogradat, poate că echipa s-ar fi desfiinţat sau ar fi fost înghiţită de ‘’mocirla”
Campionatului Judeţean. Scăpaţi de grijile retrogradării, cei de Mătăsari s-au
reorganizat şi doresc să pună bazele unei echipe competitive, care să reprezinte
cu cinste “interesele minerilor”. Mai mult decât atât, a fost reînfiinţata secţia
de box, în coordonarea ei fiind adus Ştefan Popescu, vicepreşedintele Comisiei
Judeţene de Box. Astfel, sâmbătă, în sala de Sport a Liceului Minier din Mătăsari
s-au desfăşurat meciurile etapei a treia a Campionatului Judeţean de Box. Pentru
buna desfăşurare a întrecerii şi-au dat concursul: Dumitru Dădălău, directorul
liceului, şeful de personal al Minei Drăgoteşti, fost boxer în anii 1979-1982 la
Metalurgistul Sadu, Nicolae Hoară, precum şi liderii de sindicat din bazinul
carbonifer al Mătăsarului, în frunte cu ing. Cornel Gârjoabă. Boxerii locali au
lăsat o bună impresie, ei câştigând aproape la toate categoriile de greutate. Dintre
sportivii pregătiţi de antrenorul Ştefan Popescu s-au remarcat: Ludovic Balint,
Daniel Gug, Marin Dorobanţii, Dragoş Lupsoiu, Ion Radu, Ion Bobiţa şi seniorii
Laurenţiu Cucu şi Abel Cătuţoiu, transferaţi de la Metalurgistul Sadu, precum şi
Ionuţ Drăgulescu, transferat de la CSM Panduri Tg. Jiu. Ceilalţi remarcaţi au fost
Ionuţ Neamţu, Ovidiu Piroiu, Adrian Irod şi Leonard Ioncilă, de la CSM Panduri
(antrenor Doru Neamţu) Ciprian Niţu. Teodor Clop. C-tin Pirici, Paul Popescu de
la CSS Tg. Jiu (antrenor lon Hău), Andrei Ianăş, Flavius Sârbu, Claudiu Ilinca,
Cristi Popescu de la CSS Sadu (antrenor Ion Geica), Sergiu Goangălă, Rareş
Cuţui, Iulian Muşat, de la Minerul Motru (antrenor Dumitru Păun), Firan Ionescu
Constantin.

Eduard Kiss,
Obiectiv Gorjean, 79

158
 TĂIATUL MOŢULUI
Această seară de 9 noiembrie 2001, va rămâne memorabilă pentru noi,
din două motive: astăzi se împlineşte un an de când şcoala noastră a fost onorată
prin vizita ministrului Educaţiei Naţionale care a declarat liceul nostru, primul
colegiu Naţional din ţară, din zonă rurală. Iar în al doilea rând, împreună cu colegii
din clasa a XII-a, ne sărbătorim cel mai frumos eveniment din viaţa noastră,
majoratul. Aceste evenimente nu ar fi avut loc dacă n-am fi avut la „cârma”
acestui colegiu din Mătăsari, pe un fiu al acestor meleaguri, care s-a dedicat trup
şi suflet ca şcoala noastră să fie cunoscută şi recunoscută în ţară fiind şi subiect
pentru câştigarea unui mare premiu la o emisiune TV de mare audienţă.
Acest colegiu pentru noi este un Făt Frumos din poveste care a crescut
într-un an cât alţii în 10. Facem tot posibilul ca faima acestui liceu să fie la
înălţimea muncii şi strădaniilor noastre. Acest colegiu a ajuns pentru judeţul
Gorj o provocare încercând toţi să ne concureze. 9 nov. 2001, Colegiul Naţional
Tehnologic Mătăsari împlineşte un an şi cum este datina creştină când un prunc
împlineşte anul este un eveniment fericit în familie, sărbătorindu-se “tăierea
moţului”. Aşa şi noi sărbătorim “tăierea moţului” acestui tânăr frumos.
Această seară de noiembrie pentru noi, clasa a XII-a, este un eveniment de
maximă importanţă afectivă ţinând cont că din această zi ne considerăm oameni
maturi, oameni în care societatea românească îşi va pune nădejdea. Partea cea mai
frumoasă a vieţii este adolescenţa. Ea nu este doar blândeţe, frumuseţe şi veselie,
ci însăşi treapta dintre copilărie şi maturitate cu tot ce implică ea: încăpăţânare,
nervozitate, nestăpânire, îndrăzneală sau timiditate.
In relaţiile cu ceilalţi, gândurile ce ne frământă şi lacrimile pe care le
ştergem pe ascuns, când nimeni nu ne înţelege. Pentru un tânăr, adolescenţa
reprezintă cea mai frumoasă parte a vieţii, e vârsta la care poţi iubi şi eşti iubit.
18 ani, e vârsta la care încerci să găseşti răspunsuri ta nenumărate întrebări.
Odată cu acest pas am trecut din lumea viselor într-o lume reală cu care trebuie
să realizăm idealurile spre care am tins. Cred că sunt în asentimentul tuturor
colegilor mei de a manifesta bucuria că suntem privilegiaţi pentru că sărbătorim
acest mare eveniment împreună cu oamenii care, de aproximativ 12 ani, ne-au
condus destinele. Totodată am dori să ne arătăm recunoştinţa şi respectul pentru
domnii profesori şi în special pentru domnul director să-i asigurăm că în sufletele
noastre vor rămâne ca o amintire, spre care în clipele de bucurie ne vom uita cu
drag în urmă. Chiar dacă, de astăzi, păşim peste pragul adolescenţei, am dori din
toată inima, ca sufletul să ne rămână tot tânăr, curat şi cinstit.

Vulpie Iuliana

159
 LA ZI ANIVERSARĂ
Ziua de 9 noiembrie 2000,
Ziua-n care,
Aşteptam cu mic cu mare
Ziua sosirii ministrului

Eram toţi în curtea şcolii

Toţi voioşi şi toţi zglobii,
În mână ţineam garoafa,
Şi-aşteptam sosirea ministrului

Şi iată că seara.
A adus cu ea
Marea surpriză:
Sosirea domnului ministru

Emoţie, fericire
Se citea pe faţa noastră,
Când ministrul învăţământului
A-nceput să ne vorbească
A fost şi va rămâne
Un moment de neuitat.
Dezvelirea adevărului:
Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari

Multă fericire, multă bucurie,

Toată lumea e zglobie
Toţi sunt veseli si voioşi
Puţini sunt acei nervoşi

Aplauze răsună în valea Jilţului

Căci a venit ministrul
Să numească primul colegiu de la sat
Acela-n care noi am învăţat

Ce mare bucurie se citea

Pe feţele elevilor de aici
Încât toată lumea-nţelegea
C-aceasta este un lucru pe veci

160
Azi 9 noiembrie 2001,
Ne amintim cu drag
De acel moment emoţionant:
Înfiinţarea Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari

A venit vremea,
Să-i tăiem moţul,,
Acestui copil frumos
Ce se-naltă arătos

Pe zi ce trece
Prestigiul lui creşte
Pe zi ce trece
Prestigiul se măreşte

Suntem acum Colegiu

Si-avem mare prestigiu.
Să ni-l păstrăm în continuare,
Suntem ceva mai mare

Să nu uităm nici de unde am plecat,

Să nu uităm nici ce vrem să-ajungem,
Să nu uităm nici ce-n urmă am lăsat.
Si din cursă să nu ne retragem.

Si acum, cu mic cu mare,

Să sărbătorim veseli şi cu bucurie,
Un an de la înfiinţarea
Unui Colegiu cum nimeni n-are:
Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari

Sus paharul dragii mei.

Petreceţi aici cu noi,
Că e zi de sărbătoare
Pentru tine, pentru mine, pentru fiecare

Să sărbătorim cum se cuvine

Acest lucru foarte bun,
Lucru de mare cinste
Pentru cei ce-aicea sunt

161
 Să nu uitam însă
C-acest lucru a fost realizat,
Cu multă, multă voinţă
Şi cu ajutorul unui om adevărat

Mulţumiri, mii de mulţumiri

Din partea noastră, a elevilor
Si din partea tuturor
Tuturor copiilor

Suntem mândri de-acest Colegiu

De locu-n care învăţăm
Să-l păstram,
Să nu-l distrugem.

Vom fi recunoscători
De-aici înainte,
Vom fi recunoscători
Ne vom aduce aminte
Şi acum să urăm
Dragului nostru Colegiu
Ani buni de-acum înainte
Şi frumoase cuvinte

La mulţi ani, dragul nostru Colegiu!

Mulţi ani de-acum înainte
Fie ca prestigiul tău,
Niciodată să nu se schimbe.

Rusu Oana Ruxandra

Gândurile bune adresate Colegiului nostru de către

doamnele LILIANA HINOVEANU URSU ŞI MARIA
BĂLAN STĂNESCU
Doamna Liliana Hinoveanu Ursu: Vă spun “Bun găsit” pentru că ne
reîntâlnim la “Zilele Liceului” din Mătăsari. Rememorez momentul în care
şcoala dvs. a devenit Colegiu. Şi pentru mine şcoala are o dublă semnificaţie
pentru că în loc să stau acasă să sărbătoresc ziua de naştere, am sărbătorit-o aici
162
cu dvs. pe 9 noiembrie, cred că vă amintiţi această zi importantă pentru şcoala
dvs. Revin de fiecare dată cu plăcere în Mătăsari, indiferent unde mă aflu, fie în
clase, fie în cancelarie, fie în sala de sport, fie pe teren acolo unde se petrece de
obicei “Sărbătoarea Fiilor Jilţului”, dar mă simt aproape şi în cabina de emisie,
când intru în direct cu domnul director Dumitru Dădălău prezentând activităţile
pe care le desfăşuraţi. Aici se fac lucruri extraordinare! Cum spunea şi colega
mea, am aflat că încă o revistă se naşte din gândurile dvs. frumoase, este vorba
de NR. 21, că, încă o sărbătoare se pune la punct pentru a fi împreună cei care
sunteţi în Mătăsari si cei care sunt plecaţi departe, dar îşi amintesc întotdeauna
cu bucurie de locul naşterii, de matca lor sufletească şi de asemenea mă gândesc
că, iată, când vine toamna este sărbătoare la parametri în suflet. Am lăsat la o
parte microfonul, dar poate că mă simţiţi uneori la microton cam didactic, ceea
ce înseamnă că nu mă dezic de prima mea meserie, aceea de profesoară şi că
mă simt bine în permanenţă în mijlocul dvs. Vă doresc încă o dată “La mulţi
ani”! şi să aveţi parte numai de bucurii şi să fiţi conştienţi că aveţi alături oameni
extraordinari care sunt profesorii voştri şi care sunt alături şi la bine şi la mai
bine.
Doamna Maria Bălan Stănescu: Să vedem dacă şi fără microfon mă
aud tot la fel de bine în această frumoasă, încăpătoare sală. Ţin să vă felicit pentru
minunatul program pe toţi cei care vă aflaţi aici, elevi ai acestui colegiu, pentru
“Zilele liceului”. Eu vă cunosc pe dvs. din emisiunile colegei Liliana Hinoveanu
Ursu. Sâmbăta, noi cei care trudim la radio mai avem timp să ne ascultăm colegii,
nu ca să-i criticăm, ci ca să-i felicităm. Felicit toate elevele care au susţinut acest
mini recital de poezie. Trebuie să vă mărturisesc că într-adevăr sunteţi nişte elevi
minunaţi, excepţionali şi acest fapt se datorează profesorilor care zilnic trudesc
la catedră şi încearcă, sau mai degrabă, reuşesc să vă transmită toate cunoştinţele
lor. Această sărbătoare de anul acesta a Colegiului din Mătăsari, a făcut să vibreze
corzile sensibile ale inimii mele pentru că m-am întâlnit cu o dragă prietenă de
facultate, fiind vorba de doamna Dădălău Luminiţa, pe care nu mă aşteptam să o
întâlnesc aici.
Promit că voi reveni, iar dvs. când veţi părăsi aceste meleaguri gorjene
şi veţi pleca în ţară, poate şi în lume, să nu uitaţi niciodată de aceşti dascăli care
v-au format şi v-au făcut să fiţi ceea ce sunteţi acum şi ceea ce veţi fi poate peste
ani. Felicitări şi mult succes!

ZILELE ABSOLVENTULUI
2 iunie, o zi de sâmbătă cu soare şi multă agitaţie, împreună cu iubitul
nostru “Domnul director Tică Dădălău” şi stimaţii domni profesori, alături de
majoritatea elevilor claselor a XII-a şi a VIII-a, pornim la drum cu două autocare
163
şi un microbuz pe traseul : Mătăsari - Tg-Jiu-Horezu - Râmnicu Vâlcea -
Călimăneşti - Căciulata - Valea Oltului şi Sibiu, vizitând mânăstirea Cozia. Între
orele 14-15 am luat masa de prânz la Sibiu, unde ne-am simţit foarte bine mai
ales că s-a petrecut în mijlocul naturii, la restaurantul Oltul.
În jurul orelor 15-16, am vizitat Muzeul satului aflat la Dumbrava. Am
fost la Păltiniş,unde C. Noica şi-a scris jurnalul său. De atâtea minunăţii văzute,
am uitat că la ora 16 trebuia să ne întâlnim cu domnul director la locul de unde ne
despărţisem pentru vizitarea muzeului satului (unde am văzut şi casa lui Vasilică
Dădălău din satul Croici). După toate acestea am ajuns la “Ocna Sibiului” în jurul
orei 21, după care au urmat cazarea şi cel mai important şi mai frumos “Masa
festivă”, moment minunat şi distractiv. După masa festivă care a luat sfârşit a
doua zi dimineaţa în jurul orei 700 ne-am putut odihni până la ora 1100 după care a
avut loc masa de prânz. În jurul orei 12.oo, am plecat spre casă pe traseul: Sibiu
- Sebeş - Alba Iulia - Orăştie - Simeria - Deva - Haţeg - Sarmisegetuza - Petroşani
- Valea Jiului - Tg-Jiu - Mătăsari.
Întoarcerea acasă ne-a făcut mai mult să ne pară rău că excursia a luat
sfârşit. Gândim mereu că poate ne vom mai întoarce cu domnul director, domnii
profesori şi mai ales cu colegii în acele locuri minunate, locuri încărcate de istorie,
de legendă, frumuseţi ale naturii de neînchipuit, care ne vor rămâne încrustate
în inimă tot restul vieţii. E un mare privilegiu pentru noi să calci pe locurile
prin care au trecut Decebal, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, acolo unde s-a
înfăptuit de două ori Unirea, să ştii că ai trecut prin locurile lui Octavian Goga,
Lucian Blaga, Emil Cioran, Grigore Alexandrescu, Ion Slavici, Eminescu, Geo
Bogza, Ioan Alexandru şi mulţi alţii care au umblat în suiş şi coborâş, au lăsat
pentru eternitate identitatea frăţiei noastre naţionale.
O organizare perfectă, totul a mers ca la carte: muzica ne-a făcut mai
tineri decât suntem, domnii profesori ne-au îmbrăţişat cu căldură, emoţiile au fost
din ce în ce mai mari că totul se scurge aşa de repede, încât nici nu ştim cum au
trecut cei 8 sau 12 ani, dar mai ales cele două zile. Timpul nu mai avea răbdare.
Aşteptăm, cu toţii, profesori şi elevi, ziua cea mare,ziua care ne va fixa
destinul pentru fiecare din noi: examenele de capacitate şi bacalaureat – examenele
vieţii noastre. Dumnezeu să ne ajute!

Sorea Robert,
Georgiana şi Roxana

164
COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI,
UN MIC PARADIS ÎN MIJLOCUL INFERNULUI
În urmă cu un an, prin programul de reforme în învăţământ, iniţiat de
fostul ministru al Educaţiei Naţionale, Andrei Marga, Liceului Industrial din
comuna Mătăsari - Gorj i-a fost conferită titulatura de Colegiu Naţional. Astfel,
Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari a devenit prima şi deocamdată singura
instituţie de învăţământ liceal din mediul rural care s-a transformat în colegiu
naţional. Recent, am efectuat o vizită la această unitate şcolară, să vedem dacă îşi
merită titlul acordat. Şi într-adevăr, am avut ce vedea !
Chiar de la intrarea pe poarta şcolii te întâmpină patru antene parabolice,
de parcă ai intra într-un studio de transmisie a programelor prin cablu. Mai târziu
aveam să aflăm că într-adevăr, CNT Mătăsari îşi are o staţie proprie prin care
se pot urmării 20 de’ programe transmise prin satelit, fiecare sală de clasă si
laborator fiind dotată cu câte un televizor color, modern, cu teletext şi există câte
un elev care răspunde de televizor.
La uşa de intrare în colegiul propriu-zis este un elev de serviciu care te
poate îndruma. La ora vizitei noastre inopinate, domnul director Dumitru Dădălău
se afla în cabinetul dumnealui, care mai degrabă seamănă cu un birou ministerial.
Bucuros de oaspeţi, domnul director s-a oferit să ne conducă prin câteva săli de
cursuri, chiar în timpul orelor. Fiecare elev purta uniformă, iar în clase n-am mai
întâlnit clasicele bănci care scârţâie şi troznesc din toate încheieturile, ci măsuţe
cu alură de birouri, la care tinerii studioşi stau doi câte doi. Dulapuri cu cărţi şi
planşete tematice, rafturi cu flori şi nelipsitele televizoare color fac parte din
dotarea obişnuită a fiecărei săli de curs.
În laboratorul de informatică, circa 15 calculatoare, claviatura şi mouse-
ul necesar îi ajutau pe tineri să-şi desăvârşească cunoştinţele şcolare în cel mai
occidental stil. Am trecut şi prin cancelaria profesorilor şi prin biblioteca în care
domnişoara Doina Dădălău abia pridudeşte să împrumute cărţi de specialitate
sau de beletristică tinerilor setoşi de cunoaştere. Tot în bibliotecă este amenajat
un punct de documentare profesională şi o expoziţie cu diferite publicaţii în care
s-a scris despre această instituţie şcolară. Aici am putut răsfoi cartea “Fereastra
sufletului” - volum de poezii care înmănunchează creaţiile elevilor, dar şi revista
colegiului, intitulată “Murmurul Jilţului” care, recent, a ajuns la cel de-al 19-lea
număr. Despre “Centrul Mătăsari al Ofertei Educaţionale - 2001”, unde elevii
clasei a VIII-a se pot informa pe ce drum al şcolirii vor păşi mai departe, am scris
într-un material anterior.
Faptul că peste tot domneşte ordinea şi curăţenia, că toate holurile arată
ca la un hotel de cinci stele, că toate toaletele sunt placate în gresie, demonstrează
încă o dată modernitatea acestei instituţii de învăţământ. În recreaţii, elevii pot
lua o mică gustare caldă sau o răcoritoare, chiar la un mini bufet amenajat în
165
curtea şcolii. Tot în interiorul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari a fost
amenajat “Muzeul Jilţurilor” cu obiecte şi documente care amintesc de cele mai
vechi ocupaţii şi de portul popular de pe Valea Jilţului, dar şi de cea mai nouă
îndeletnicire a localnicilor, mineritul. Cel mai mult ne-a impresionat colecţia de
numismatică. Sala de sport este la fel de bine dotată. Dar, faţă de alte clădiri de
acest gen de la instituţii similare, în timpul cât nu sunt activităţi sportive, aici
pot rula filme artistice şi documentare, fiind dotată cu toată aparatura necesară.
Colegiul din Mătăsari se mai poate mândri cu ceva: o centrală termică proprie,
automată, cu tehnică de ultimă oră, care tocmai se află în probe tehnologice.
Astfel că, la iarnă, pot să vină şi gerurile arctice, elevii şi cadrele didactice nu vor
tremura în paltoane, aşa cum se întâmplă în alte şcoli.
Am pătruns şi în curtea şcolii, pe baza sportivă sau în locurile de recreaţie.
Terenul de fotbal este mărginit într-o parte de cea mai originală tribună pe care
am văzut-o vreodată : un fragment de bandă rulantă pentru transportul cărbunelui,
cu covorul de cauciuc montat pe tamburul de întoarcere la care au fost ataşate
gradenele tribunei. Astfel, combinaţia respectivă ţine loc şi de material didactic
şi de “suport” pentru galeria echipei de fotbal a colegiului. Aici au fost plantaţi
circa 400 de tei tineri, majoritatea s-au prins, iar când aceştia vor creşte şi vor
fi în floare, va fi un adevărat paradis. L-am întrebat pe domnul director Dumitru
Dădălău de unde a făcut rost de fonduri pentru a realiza asemenea minune de
şcoală. A răspuns simplu: “Am găsit soluţii. Dacă vrei, poţi!”. Aşadar, secretul îi
aparţine.
Am părăsit Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari profund impresionaţi,
promiţând că vom reveni. Odată ajunşi în stradă, am constatat câtă discrepanţă,
câtă diferenţă există între blocurile muncitoreşti, majoritatea aflate în paragină şi
această unitate şcolară pe care îndrăznim s-o numim de elită, încât Colegiul ni se
pare o oază a Paradisului aruncată în mijlocul... Infernului!

Nicolae Giorgi,
Gorjeanul, 23 mai 2001

MOMENT DE EXCEPŢIE LA GRADUL

SUPERLATIV ABSOLUT
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost într-o continuă
căutare a unei divinităţi în care să creadă, căreia să-i aducă jertfe. Instituirea
creştinismului, credinţa în “Cel trimis de Dumnezeu pentru mântuirea omenirii”,
a dat naştere unor conflicte: împăratul Claudiu îi izgoneşte pe creştinii din Roma,
Nero ordonă primele represalii împotriva creştinilor chiar până în vremea lui
166
Domiţian, creştinismul a fost considerat o sectă a iudaismului. Începând cu sec.
II, creştinismul începe să fie privit ca o religie nouă şi nepermisă, fiind practicat
în catacombe. În anul 313, prin Edictul de la Milan, Constantin cel Mare acordă
libertate de cult creştinismului alături de celelalte culte. După cum afirmă Tustel
de Caubanges: “0 dată cu creştinismul, sentimentul religios a luat o expresie mai
înaltă şi mai puţin materială, (...) Dumnezeu a apărut ca o fiinţă unică, uriaşă,
universală, singurul ce însufleţeşte lumile şi singurul ce trebuie să satisfacă nevoia
de adoraţie care există în om. Religia îşi are acum sediul în gândirea omului, a
devenit spirit, omul nu mai dădea lui Dumnezeu de mâncare şi de băut, rugăciunea
nu a mai fost o formulă de incantaţie, ea a devenit un act de credinţă şi o umilă
implorare. Sufletul omului se afla într-o astfel de relaţie cu divinitatea, teama faţă
de zei a fost înlocuită cu dragostea faţă de Dumnezeu. Creştinismul mai aducea
nou şi alte lucruri. El nu era o religie cosmică a nici unei familii, religia naţională
a nici unei familii, religia naţională a nici unei cetăţi şi a nici unei rase. Încă de la
primele sale începuturi, creştinismul chema spre el întreaga omenire. Pentru acest
Dumnezeu nu mai existau străini. Acest lucru a avut consecinţe importante,atât
pentru relaţiile dintre popoare, cât şi pentru ocârmuirea statelor.
S-au stabilit sărbătorile religioase, astfel, naşterea Domnului lisus Hristos,
24 - 25 Decembrie, a fost numită “Crăciun”, după legenda care spunea că atunci
când losif şi Maria au fost alungaţi din Nazareth ei au pornit spre Bethleem, unde
au fost “găzduiţi peste noapte de un moş, “Moş Crăciun”, care nu mai avea loc
decât în hambar. Acolo a luat fiinţă Mântuitorul nostru lisus Hristos. Naşterea
Lui a fost o sărbătoare pentru toate popoarele şi pentru a-l răsplăti într-un fel pe
acest moş bun, au denumit sărbătoarea “Crăciun”. De atunci, cu ocazia acestei
sărbători se organizează slujbe în biserici, serbări, iar oamenii cinstesc naşterea
Domnului. Credincioşii mătăsăreni şi târgujieni au avut deosebita onoare de a-l
avea în mijlocul lor pe cel care păstoreşte miile de creştini ai Olteniei, Mitropolitul
Teofan. “Tatăl nostru carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia
Ta, fie voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră dă-ne-o nouă astăzi.
Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne
duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de Cel rău. Amin”.
Astfel, cele două mii de suflete s-au unit şi au rostit rugăciunea către
ceruri, care a răsunat şi a pătruns în sufletul celui ce a ascultat-o.
Domnul director Dumitru Dădălău: Înalt Prea Sfinţite Părinte Teofan,
Mitropolit al Olteniei, domnule subprefect al judeţului Gorj, Eugen
Vâlceanu, domnule părinte protopop Vasile Vlădoiu, domnule Inspector
Rovenţa Constantin, daţi-mi voie ca în numele celor 2000 de elevi şi cadre
didactice din localitatea Mătăsari, să vă zic un “Bun venit”, în modul cel mai
sincer, pentru strădania pe care aţi făcut-o de a veni astăzi în mijlocul nostru, la
această mare sărbătoare a sufletului din localitatea Mătăsari. În Mătăsari, aici în
această localitate din Valea Jilţurilor, care adună copiii dintre Jiu şi Motru, dintre
167
Filiaşi şi Apa Neagră Dumnezeu v-a binecuvântat ca astăzi, 18 decembrie să
veniţi aici în mijlocul nostru şi să ne onoraţi cu prezenţa dumneavoastră, pentru
că aici suntem toţi iubitori ai credinţei, suntem toţi cu credinţă în Dumnezeu,
suntem toţi fii de muncitori şi să fiţi convinşi că aceşti copii minunaţi şi cadrele
lor, fac tot ceea ce le stă în putinţă ca să înveţe carte şi să nu iese din cuvântul
Domnului. Înalt Prea Sfinţite Mitropolit, această şcoală, puternică citadelă a
învăţământului din Gorj, nu am reuşit în puţinele cuvinte să vă informăm despre ce
s-a întâmplat aici, cu puţin timp în urmă, acest aşezământ, în prezenţa ministrului
Educaţiei Naţionale, puternic centru de cultură, de civilizaţie, de învăţământ şi
de ştiinţă a devenit “Colegiul Naţional Tehnologic”, prima instituţie de acest gen
din România, care-şi desfăşoară activitatea la ţară. Cu treisprezece luni în urmă,
aţi trecut prin şcoală, aţi pornit de la originea noastră ca să vedeţi că fiecare a
ajuns ceea ce este acum, trecând prin mâini de oţel, au ajuns oameni cultivaţi şi
educaţi. Am organizat activităţi cu toate clasele primare, gimnaziale şi liceale,
în care aceşti copii minunaţi s-au descurcat excelent şi cred că este momentul
ca în acest cadru să mulţumim tuturor acelora care ne-au ajutat, începând cu
Consiliul local de la Mătăsari, Consiliul Judeţean şi acelor prieteni adevăraţi
din Exploatarea Jilţ. Domnule Mitropolit,să fiţi de acord să primiţi cuvintele
noastre deosebite, mulţumiri pentru faptul că aţi venit aici ca să ne onoraţi cu
prezenţa dvs. Am organizat la viaţa mea multe lucruri frumoase, dar mai frumos
ca acum n-a fost niciodată. Au trecut zile şi nopţi când n-am dormit şi când nu
ştiam dacă Dumnezeu este sau nu cu mine. Acum mă simt binecuvântat, după
cum spunea Eminescu “Căci mii de ani i-au trebuit / Luminii să ne-ajungă”,
prin dumneavoastră, lumina este la Mătăsari. Daţi-mi voie să-l invit la cuvânt pe
domnul subprefect Vâlceanu Eugen: Prea Mărite Mitropolit, domnule director,
stimate cadre didactice, dragi copii, trăim astăzi un moment deosebit, astăzi,
într-o zi aşa frumoasă avem onoarea şi plăcerea de a avea în mijlocul nostru,
în ajun de Sf. Sărbători, pe înalt Prea Sfinţitul Mitropolit al Olteniei, Teofan,
care, de când se află la conducerea bisericii oltene, a călcat în lung şi-n lat toate
colţurile Olteniei. Am avut ocazia să ne întâlnim mai des în diferite locuri pentru
a vedea ce a fost făcut de către toţi locuitorii, începând de la cel mai mic până la
cel mai mare. Sigur, voi toţi aveţi emoţii, s-a văzut şi la domnul director şi se vede
la oricine, este pentru noi o cinste şi o onoare de a-l avea pe Mitropolitul Teofan
în mijlocul nostru. Îi urăm viaţă lungă şi îl asigurăm că ori de câte ori va veni
aici, va fi primit cu drag şi cu inima deschisă de toţi creştinii acestor locuri. Şi îi
dorim Sf. Mitropolit să fie în continuare sănătos, să aibă puterea să îndrume pe
drumul cel bun, să fie alături de noi şi împreună să slujim pe domnul lisus Hristos
Vă mulţumesc!
Înalt Prea Sfinţia Sa, Mitropolitul Olteniei, Teofan: Domnule
subprefect, domnule director, distins corp profesoral al acestui aşezământ de
învăţământ, de cultură, de trecut, dar mai ales de viitor. Intrând în sala aceasta,
168
sala de sport a instituţiei dvs., pe această uşă şi aruncându-mi puţin privirea asupra
voastră, asupra copiilor de aici, văzând atâţia ochi, atâtea frunţi, atâtea inimi până
la urmă, m-a cuprins un fior pentru că-n viaţa din 1987, trecut-am în faţă a zeci
de mii de oameni, dar niciodată în faţa unui număr atât de mare de tineri, de copii
şi văzându-vă pe voi şi pe cei din spatele meu pregătiţi pentru un colind sau două,
sau poate cine ştie ce să ne spună, ascultându-l pe domnul director, pe domnul
subprefect, acum îmi vine mie rândul să vă vorbesc şi stau şi mă întreb ce pot să
vă spun. Pe de-o parte am atâta a vă spune poate că,uitându-mă la voi fiecare aţi
gândit ceva. Mă gândeam în timpul călătoriei de dimineaţă că, dacă am avea timp
mai mult la dispoziţie, poate v-aş chestiona eu pe voi să răspundeţi la întrebarea
“Ce este Crăciunul” şi s-ar putea să primim răspunsuri foarte interesante mai ales
de tipul celui pe care poate acum câteva zile de Sf. Nicolae, nu ştiu la ce televiziune,
un trecător obişnuit a fost întrebat “Cine este Sf. Nicolae” şi au fost câţiva care au
răspuns foarte bine, dar două persoane au dat un răspuns ciudat şi bineînţeles
incorect.Cel de-al doilea “Care a fost Sf. Nicolae? şi răspunsul “Sf. Nicolae a fost
un sfânt care a murit şi a înviat”. Acesta era răspunsul unui român obişnuit, oltean
român, iar cel de-al doilea răspuns “Sf. Nicolae a fost un apostol al lui Hristos” şi
mi-am dat seama totuşi, că încă există multă ignoranţă în ceea ce priveşte
cunoştinţele religioase. Poate mai ales la oamenii mai în vârstă, că voi puţini cred
că aţi fi dat un asemenea răspuns, şi această manifestare a mea surprinse din
puţine piepturi, arată acest lucru. Eu aş vrea să vă răspund. V-aş cere îngăduinţa
să mă ascultaţi pentru câteva minute, ce-aş înţelege eu şi să încerc într-un limbaj
accesibil şi prietenos şi celui mai puţin exigent “Ce este Crăciunul”? şi sper să nu
depăşească răspunsul meu mai mult de 3 - 4 cuvinte: Dumnezeu a creat lumea,
aşa spune profesorul de religie şi sper ca din ce în ce mai mult şi profesorul de
biologie va fi pătruns de acest sentiment al creaţiei omului de Dumnezeu. Mulţi
au făcut-o. Noi la Craiova lucrăm la un manual de biologie pentru licee, care are
să aibă ca fundament al întregii percepţii, crearea omului de către Dumnezeu.
Ştiţi bine că Dumnezeu a creat pe Adam şi pe Eva, dar ei n-au fost mulţumiţi şi-au
zis cum zicem şi noi de atunci: “De ce să fie cineva mai mare decât mine? să fiu
şi eu ca acela mare, că dacă eu aş fi în locul lui aş şti ce aş putea face “ şi, că este
vorba de învăţământ, de biserică, de politică sau de economie, şi ce şi-au zis
Adam şi Eva:” De ce să nu fim şi noi ca Dumnezeu?”, neacceptând condiţia lor
umană creată de Dumnezeu. Cum există şi această ispită, aproape mondială de a-l
îndepărta pe Dumnezeu de tine, zicând “Am eu nevoie de cineva mai mare decât
mine, căruia să mă supun, de care să ascult? Nu!” şi mă aşez eu în locul lui şi
oamenii s-au îndepărtat de El prin această atitudine: Adam şi Eva urmaşii săi.
Dumnezeu, văzându-i pe oameni că rătăcesc, le-a trimis mesaje, le-a trimis pe
prooroci, pe profeţi, pe Moise, pe David, ca să-i aducă înapoi, însă omul, ştiţi
foarte bine, că nu mai ascultă, e un rebel, se îndepărtează de Dumnezeu din ce în
ce mai mult. Şi atunci Dumnezeu a zis: “Măi, dacă omul ăsta pe care Eu l-am
169
creat, nu ascultă nici de profeţi, nici de prooroci, de nimeni, mă duc Eu la el” şi
Dumnezeu a decis într-o bună zi să coboare pe pământ, să-l ia pe om de mână şi
să spună:”0mule, ce faci”?, dar omul e atât de rebel, de mândru şi atât de orgolios,
noi cei mai în vârstă ca dvs., copiii care se lăsă u mult mai multă deschidere
modelaţi, omul ce a zis:”Păi, dacă Dumnezeu a coborât între noi, ia să scăpăm noi
de El. Îl punem pe Cruce, îl răstignim, şi-am terminat cu Dumnezeu, cu totul”,
numai că omul nu este o fiinţă atât de rea, şi eu dacă vă spun vouă multe lucruri,
veţi zice multe lucruri: “Ei părinte, păi spui, că sunt de-ale dumitale, de-ale
bisericii şi e datoria dumitale să ne spui asta, să te credem noi. Te credem pentru
că am auzit că eşti un om de cuvânt, dar până la proba contrarie lasă-mă şi pe
mine să-mi manifest o anumită nuanţă de scepticism, de îndoială”. Dar, dacă voi
aţi fi într-un pericol, să zicem “Doamne fereşte”, un incendiu undeva, de care nu
se apropie nimeni că este pericol de moarte, şi voi m-aţi vedea pe mine, că mă
dezbrac de haina aceasta şi intru în foc chiar cu preţul vieţii mele, aţi zice: “Măi,
să ştii că ăsta, ce-a spus şi face”. Erau atâtea fiinţe în pericol de a fi arse, s-a
aruncat pe sine în foc, a murit, a stins focul, şi noi suntem bine”,ce vei zice atunci.
“Păi să ştii că omul ăsta a spus adevărul. Omul ăsta a fost un om mare, şi-a dat
viaţa pentru mine, ca eu să trăiesc” şi atunci s-ar putea ca acest cuvânt, probabil
în mintea unora, plin de teorii frumoase va zice “Stai, că omul ăla a zis adevărul,
pentru că el nu numai a spus, dar a şi făcut. A intrat în foc pentru mine, pentru
tine, pentru noi toţi ceilalţi şi s-ar putea atunci, chiar dacă sunteţi mai necuminţi,
s-ar putea ca voi sau mulţi dintre voi, să vă schimbaţi viaţa pentru că aţi văzut
cuvântul meu plin de tărie nu prin frumuseţea cuvântului, ci prin faptul că mi-am
dat viaţa pentru voi. Spune undeva, în Scriptură, că nu există prieten mai mare,
mai fidel, decât acela care-şi dă viaţa pentru prietenul său. Şi uite copii, dragi
adolescenţi, stimaţi profesori, aşa s-a întâmplat cu Hristos, nu a fost doar un
predicator, să spună “Să fiţi buni, să fiţi drepţi”, că omul zice “Lasă-mă părinte
să-mi trăiesc viaţa”, cum zicem de multe ori noi, oamenii în vârstă, dar Hristos ce
a zis; “îmi dau viaţa mea pentru voi copiii aici de faţă şi pentru întreaga omenire,
eu mor pentru ca voi să trăiţi, eu mă arunc în incendiu pentru că lumea acum 2000
de ani, era într-un incendiu total, desfrâu, homosexualitate, furt, crimă, familia,
nu se mai însurau bărbaţii, nu se mai măritau femeile, totul era un dezastru total
şi pentru faptul că, acest Hristos, Dumnezeu a murit pentru oameni în 3 secunde
şi ştiţi puţin istoria creştinismului, până la Sf. Constantin cel Mare, care de anul
trecut este şi ocrotitorul oraşului Tg-Jiu, în trei secunde s-a schimbat lumea, iar
pentru că noi suntem astăzi aici, cu dvs., nu suntem decât în numele acelui
Dumnezeu, care, tărât într-o zi, să coboare pe pământ, să se nască din Sf. Fecioară
Maria, şi toate cântecele mărturisesc acest lucru. Nu ştiu dacă cuvântul meu a fost
înţeles puţin de către dvs., însă nu v-aş ruga decât un singur lucru şi ştiu că inima
dvs. a tinerilor este mult mai receptivă decât a noastră, a adulţilor, pentru că voi
încă aveţi mult ideal, mult dor de viaţă, încă poate durerea şi suferinţa vieţii nu
170
v-a zdrobit şi nu s-au rupt aripile, atât vă cer, să fiţi prieteni fideli prietenilor
voştri. Nu este un rău mai urât de către tineri, decât cineva să-l trădeze pe celălalt.
Asta vă doresc vouă în această zi a întâlnirii voastre cu Mitropolitul, dar mai ales
în ajun de sărbătoare. Atunci când situaţia va pretinde spre acest lucru, voi între
voi, să fiţi în stare să vă daţi viaţa pentru prietenul vostru. Nu vă trădaţi niciodată
prieteniile, acesta este mesajul pe care Crăciunul îl înrădăcinează în viaţa voastră.
Cum Hristos a murit pentru noi toţi şi în numele lui noi suntem aici, în ce măsură
noi vom putea: „Să nu-ţi trădezi niciodată prietenul. Prietenul la nevoie se
cunoaşte”. Dacă întâlnirea noastră de astăzi vă ajută să înţelegeţi puţin aceste
două lucruri, că prietenul nostru cel mai bun este Dumnezeu, care moare pentru
mine, ca eu să trăiesc, moare în locul meu, şi că voi la rândul vostru, veţi avea
ocazia să daţi ceva din inima voastră, pentru a nu vă trăda prietenul de orice fel,
adică, pe lângă declaraţia pe care am făcut-o toţi aici, când am rostit “Tatăl
nostru”, pe lângă aceasta să avem şi în comportamentul nostru de zi cu zi câteva
clipe de licărire.
Acum, ce-aş putea să vă spun terminând cuvântul meu? Vă pun o întrebare,
poate unii veţi răspunde, poate alţii nu, “Ce înseamnă cuvântul Amin”? Aţi rostit
cuvântul “Amin”, căci sunt poate mai în vârstă, care n-au urmat cursurile de
religie, acest cuvânt înseamnă “Aşa să fie”, adică în timpul slujbei se zice de 100
de ori Amin. Întreb şi eu acum şi sper să-mi răspundeţi “Dumnezeu a coborât pe
pământ ca să-l ia de mână pe om, să-i arate calea care este, spre cer”. Amin pe de
o parte, pe de altă parte, dacă spun Amin şi nu în înţeles mai larg bate şi “Aşa a
fost, aşa este, aşa să fie” înseamnă că, voi declarând acest “amin” veţi fi în putere
în ciuda unor căderi inerente a unor fiinţe umane “Să nu vă trădaţi niciodată
prietenul. Amin”, “Aşa să fie” Ţin a mulţumi domnului director pentru această
poftire, pentru imaginea frumoasă ce a alcătuit-o aici, în faţa mea şi nu-mi va fi
deloc uşor să uit această imagine,eu şi colaboratorii clerici şi laici veniţi cu mine
de la Craiova, pentru că nu aţi uitat că este Crăciunul, încă de la Sf. Nicolae este
Crăciunul şi mai sunt doar câteva zile până la Crăciunul veritabil, ţin şi eu să
aduc aici cuvântul meu de părinte “La mulţi ani!” corpului profesoral al acestui
aşezământ, părinţilor acestor tineri, tinerilor de aici să aibă parte de o sărbătoare
a Crăciunului cât mai frumoasă - românilor, în special oltenilor, şi nu în ultimul
rând, domnului director. Dar, pentru că suntem în pragul sărbătorii Crăciunului
şi-i place olteanului să sărbătorească şi bine face dacă are inima bună şi un an
binecuvântat să aveţi, iar anul care vine să fie puţinel mai bun ca anul care-l
încheiem acum. Vă doresc tuturor numai şi numai bine. Bine v-am găsit!
Domnul director Dumitru Dădălău: Înalt Prea Sfinţite Mitropolit,
ascultându-vă cu emoţie, m-am gândit că-n această zonă, dacă excavatoarele
scormonesc pământul, Dvs. cu învăţătura Dvs. ne-aţi mişcat sufletele, ne-aţi
umplut inima de bucurie, pentru simplul motiv că, noi cei care facem educaţie,
facem mai puţină decât lecţia care ne-o făcurăţi Dvs. aici, acum, în Mătăsari,
171
de aceea cred, că întâlnirea de astăzi reprezintă pentru noi un legământ faţă
de Dumnezeu, faţă de comunitatea din Mătăsari, cea mai frumoasă a 13 lună
din păstorirea dvs. în fruntea Olteniei şi în Mătăsari, am dat drumul la primul
an al secolului şi al mileniului. Înalt Prea Sfinţia Dumneavoastră Mitropolit al
Olteniei, părinte Teofan, daţi-mi voie ca-n acest cadru minunat, să mă rog bunului
Dumnezeu, ca dvs. să rămâneţi veşnic tânăr cum sunteţi şi să nu uitaţi niciodată
clipa de 18 decembrie 2001, în care aceşti minunaţi copii ai noştri v-au aşteptat
cu inimile pline de bucurie şi că tot ceea ce au făcut ei şi părinţii lor, au făcut-o
numai în semn de respect, de dragoste şi profundă simţire pentru înalta Dvs.
personalitate.
Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să ştiţi că în Mătăsari aveţi credincioşi de
nădejde care vă vor urma în vecii vecilor. “Asta-i pofta ce-am poftit-o. Amin”.
Cu uimire, cu sfială şi cu gratitudine am întâlnit cadrele didactice şi elevii
aşezămintelor de învăţământ din Mătăsari. Feţe curate, frunţi senine cu izvor de
frumuseţe ţâşnit din adâncul pământului s-au transformat într-un imens cortegiu
de colindători de aproximativ 2000 de inimi candide îngenunchiate în faţa lui
Hristos, Dumnezeu. Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu toţi locuitorii acestor
ţinuturi spre binele naţiunii române.
Boulean Maria Alexandra

SCRISOARE DE GRATITUDINE

Domnule director, În viaţa oamenilor există momente de excepţie, momente în care ne

este dat să gustăm binele la gradul superlativ absolut, aproape divin. Un astfel de moment a
fost pentru mine întâlnirea pe care (cu voie de la Dumnezeu, cum frumos ziceaţi în invitaţie)
mi-aţi prilejuit-o cu miile de elevi şi cadre didactice ale Colegiului din Mătăsari.
Vă trimit, cu oarecare întârziere - am lăsat bucuria să-şi tragă sufletul, gândul
meu de gratitudine. Conduceţi un liceu de excepţie, un liceu cald, un liceu cu un chip curat.
Lumina din ochii elevilor dumneavoastră m-a reconfortat sufleteşte şi m-a întărit în misiunea
ce-o avem de împlinit cu toţii. Întors în Craiova, după acest adevărat pelerinaj, l-am rugat pe
Bunul Dumnezeu să reverse darurile Sale asupra Directorului, asupra cadrelor didactice şi
asupra elevilor Colegiului din Mătăsari. Fiţi, iară şi iară, binecuvântaţi!
Teofan, Mitropolitul Olteniei
18.12.2001

172
 DOUĂ MII ŞI UNA INIMI
A scrie despre Mătăsari este un lucru greu, deoarece fiecare acţiune din
perimetrul acestei localităţi uimeşte prin profunzimea valorilor de participanţi,
atraşi parcă de un magnet nevăzut.
Aşa se poate spune despre ziua de 18 decembrie 2001, când, sub „bagheta”
eminentului „dirijor” (de acum, un nume consacrat şi îndrăgit, de la pruncii
de grădiniţă şi până la cel mai vârstnic mătăsărean – profesorul DUMITRU
DĂDĂLĂU) două mii de inimi tinere au vibrat în acelaşi ritm cu o altă inimă
mare, care bate constant şi imaculat credinţa şi bunătatea, dragostea şi sinceritatea,
nădejdea şi încrederea în dăinuirea peste milenii a neamului românesc.
Inima celui căruia mă adresez, cu evlavie, aceste rânduri este a Înalt
Preasfinţiei sale TEOFAN – mitropolitul Olteniei.
Inima aceasta era parcă aşteptată de mai bine de o jumătate de secol,
timp în care sufletele noastre s-au acumulat multe întrebări la care numai un
singur răspuns trebuia să vină: credinţa în Dumnezeu şi în libertate! A venit,
căci nimic nu e mai presus de voinţa Domnului. Concepută într-un spectru larg,
acţiunea de la Mătăsari a cuprins un spectacol închinat sărbătorilor de iarnă
de mare rafinament, vizita la muzeul local, orientarea şcolară a profesorilor
a elevilor claselor a VIII a, „dialogul” cu Moş Crăciun – toate subordonate
întâlnirii cu mitropolitul Olteniei. Aşteptat cu multă căldură de cei două mii de
şcolari din Mătăsari, Ciuperceni, Câlnic, Teleşti, Drăgoteşti, Slivileşti, Bolboşi
şi Negomir împreună cu profesorii lor, oaspetele de seamă a reuşit să declanşeze
acel sentiment de coeziune sufletească, uimind prin puterea de comunicare cu un
număr aşa de mare de participanţi. Pentru un scurt moment, gândurile mele s-au
refugiat în istoria de aur a neamului şi am „revăzut” pe mitropolitul Varlaam,
Dosoftei, Simion Ştefan… şi mi-am întors apoi cugetul spre acest „păstor” al
Olteniei noastre milenare. Vorbele sale, sfaturile, îndemnurile, chemările către
noi se revărsau coerent şi sigur, într-o atmosferă de linişte deplină. A urmat o
replică a formaţiilor Colegiului Naţional: cântece de stea, colinde, jocul ursului,
jocul caprei, piţărăii, pluguşorul, sorcova, într-o notă specifică locurilor. Vocile
calde şi tinereşti au răsunat parcă mai puternic şi mai sigur ca niciodată. „Moşul”
a fost destul de darnic cu toţi cei prezenţi: de la tradiţionalii colăcei,la cadourile
mult râvnite de cei mici. Prezenţa la această manifestare a domnului subprefect al
judeţului, Eugen Vâlceanu, a părintelui protopop Vlădoiu şi a domnului inspector
şcolar Constantin Rovenţa a dat un plus de grijă şi respect pentru şcoala gorjeană
şi acţiunile ei.
Încheiată pe fondul unei mulţumiri sufleteşti prin rostirea rugăciunii „Tatăl
nostru”, întâlnirea de la Mătăsari a fost cotată „magnifică”, de neuitat, istorică,
unică în analele acestei unităţi. Este datoria celui ce scrie aceste rânduri să constate
că la Mătăsari s-a născut un nou şi viguros interes pentru cultură şi civilizaţie,
173
pentru tradiţie şi credinţă. Acest lucru rezidă în atitudinea oamenilor, a elevilor şi
a îndrumătorilor lor. Pentru cei care nu au trecut prin Mătăsari vreodată, evident,
totul pare o „poveste de iarnă”, dar această poveste este trăită, este dorită şi
finalizată. Comparând măsurile luate la Tg-Jiu de organele locale în întâmpinarea
sărbătorilor de iarnă, se poate spune că la Mătăsari (incinta Colegiului Tehnologic)
a lucrat o „mână” identică cu cea de a Tg-Jiului; este mâna lui Dumitru Dădălău
şi a subordonaţilor săi.
Încheind aceste rânduri, fac oficiul de a transmite din partea mătăsărenilor
cele mai sincere gânduri, urările de sănătate şi fericire tuturor elevilor, profesorilor
şi cetăţenilor acestui minunat judeţ de la poalele Parângului. La mulţi ani!

Prof. Gheorghe Lungan

Gorjeanul, vineri, 21 dec 2001

EDUCAŢIA RELIGIOASĂ ÎN ŞCOALĂ

Este, mai mult decât onorant şi emoţionant să particip astăzi la întâlnirea
copiilor, elevilor cu aşa personalităţi de marcă şi prezenţa domnului mitropolit
aici, face şi mai grea misiunea mea. Nu-i uşor să ţii un discurs, fie el şi foarte
scurt în faţa unor astfel de personalităţi. V-aş adresa câteva gânduri, am un discurs
neterminat pe care-l vom termina împreună. Problematica educaţiei religioase
este tema pe care o vom discuta împreună astăzi, a generat mai multe poziţii din
partea exponenţilor societăţii civile, după cum ştiţi foarte bine, opiniile oamenilor
politici sunt diverse, unele susţinând introducerea programelor religioase iar
altele plăpânde, într-adevăr firave, chiar denigratoare la adresa noii discipline.
Punctele de vedere ale părinţilor copiilor noştri, fie urmează opiniile
impuse de oamenii politici, fie ascultă autoritatea şcolară care se conformează
legislaţiei în vigoare. Elevii, în general, în marea lor majoritate covârşitoare,
aş putea să spun, au primit cu bucurie şi interes problematicele aduse de noul
obiectiv: religia. Nelipsind totuşi unele comentarii, mai ales la clasele mari şi
asta, în principal, din cauza aglomerării programului şcolar şi nicidecum din
raţiuni de conştiinţă. Realizarea în şcoli a unei culturi religioase, a unei culturi în
general, a unei conduite religioase a elevilor este necesară şi posibilă. Educaţia
tineretului este mult direcţionată şi complexă, şcoala pregăteşte sistematici din
perspective intelectuală, morală, estetică, civică, sanitar etc., iar componenta
religioasă se adaugă în mod firesc acestora în mod natural, obţinând astfel un
demers educaţional global, integrator şi nu concurenţial între toate aceste tipuri
de educaţie. În favoarea ideii de educaţie religioasă în mod instituţionalizat,
în şcoală, pledată în diverse argumente de ordin cultural, argumente de ordin

174
psihologic, pentru că educaţia religioasă invită, la reflecţie, de ordin etic, pentru
că într-o perioadă de disoluţie a reperelor morale educaţia religioasă poate aduce
un suflu nou în ceea ce priveşte aspectele relaţionale, comportamentale la nivelul
individului şi societăţii, argumente de ordin sociolog, argumentul istoric este bine
de ştiut de către voi şi de către noi toţi, credinţa creştină fiind un factor important
al continuităţii poporului român în acest spaţiu şi nu în ultimul rând de ordin
pedagogic, pentru că a fi educat în spiritul religios înseamnă a spori educaţia şi
de a o continua de unul singur deschizând apetitul pentru perfecţionarea de sine.
Pentru ca educaţia religioasă, educaţia creştină să fie bine făcută, trebuie
ca discursul religios să părăsească „ghetoul liturgic”, cum se exprima o înaltă
faţă religioasă, şi trebuie să coboare în arena socialului. Trebuie să-şi continue
eforturile, toţi factorii care contribuie la realizarea creştină şi ştiţi foarte bine
care sunt aceştia: familia, şcoala, biserica, mass-media, asociaţiile creştine,
pentru că doar prin eforturi comune se va putea obţine o acţiune modelatoare
a spiritelor tinerilor noştri. Mulţumim pentru prezenţa în mijlocul nostru a Înalt
prea Sfinţitului Părinte Mitropolit al Olteniei şi eu, cel puţin, consider că astfel de
întâlniri directe cu tinerii noştri nu fac decât să sporească credinţa copiilor noştri,
a tineretului nostru. Domnilor profesori, dragi copii, e o mare bucurie pentru noi
astăzi că îl avem în judeţul nostru pe Înalt prea Sfinţitul Părinte Mitropolit al
Olteniei, dovadă a interesului pe care îl manifestăm pentru dezvoltarea credinţei
şi pentru sprijinul acordat bisericii la nivelul judeţului nostru.
Înalt prea Sfinţia Voastră, în numele populaţiei acestui judeţ, a populaţiei
adulte şi a copiilor din tot judeţul, vă mulţumim pentru că v-aţi deplasat la nivelul
judeţului Gorj, făcând eforturi deosebite de a veni, într-un timp record, pentru
a putea desfăşura un dialog cu aceşti minunaţi copii. Este un prilej care rar se
întâlneşte şi ne-a fost dat nouă, gorjenilor şi oltenilor, graţie bunului nostru
Dumnezeu, să avem un Mitropolit, care să-şi identifice destinul şi preocupările
cu destinele noastre, ale gorjenilor şi ale oltenilor.

Prof. Cornelia Bărbieru,

Inspector şcolar general adjunct
al Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj

SERBĂRILE PRIMĂVERII
De curând, în cadrul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, au avut
loc o serie de manifestări artistice dedicate “Serbărilor primăverii”. Aceste
manifestări au fost un omagiu adus primăverii: anotimpul reînvierii.
Elevii Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, au pregătit cu
minuţiozitate diverse programe artistice, incluzând: recitări de poezii, scurte
175
piese de teatru după marii noştri scriitori, dansuri populare, dansuri tematice,
cântece corale. Totul s-a desfăşurat sub forma unui concurs, concurs pentru cei
mai buni actori, cântăreţi, recitatori, dansatori. Fiind vorba de un concurs, a
existat şi un juriu format din cadre didactice. Din acest juriu au făcut parte: prof.
Grivei Elena, Ceauşescu Zizi, Pădureţ Carmen, Toma Cornel, Mateescu Iulian,
Nişulescu Elisabeta. A fost un Juriu obiectiv. Sarcina acestora a fost destul de
dificilă, ţinând cont de modul în care s-au prezentat concurenţii.
Datorită faptului că pe data de 8 Martie s-a sărbătorit “Ziua internaţională
a Femeii “, majoritatea concurenţilor şi-au ales poezii şi cântece dedicate celei
mai dragi fiinţe din lume : mama. Emoţiile concurenţilor au fost vizibile. Dar se
pare că au fost emoţii constructive. Fiecare participant a căutat să dea ce are mai
bun în el. Dintre toţi recitatorii, s-au evidenţiat: Bădoi Alina, clasa a VIII-a D,
prof. diriginte doamna Dădălău Luminiţa, Rusu Oana, prof. diriginte Dădălău
Floarea, Bădoi Alexandra, clasa a VII-a B.
Cel mai bun cântăreţ de muzică folk s-a dovedit a fi Nebancea Doru, clasa
a VII-a B, prof. diriginte Ceauşescu Zizi. Toate aceste manifestări s-au desfăşurat
într-un cadru destins, creându-se o legătură strânsă între profesori şi elevi. N-au
existat animozităţi, ură între concurenţi, chiar dacă era vorba despre un concurs.
Totul s-a desfăşurat sub egida „Cel mai bun să câştige”. Ceea ce s-a şi întâmplat.
Aceste manifestări nu au avut ecou numai pe plan local, ci şi pe plan judeţean.
S-a demonstrat încă o dată: Colegiul Naţional Tehnologic îşi merită cu
prisosinţă numele. Multe mulţumiri domnului director Dădălău Dumitru care a
fost sufletul acestor manifestări. Mulţumim, de asemenea, doamnelor profesoare
Ceauşescu Zizi, Sbora Veronica pentru implicarea deosebită în alcătuirea
programelor artistice. Sper ca aceste competiţii să aibă continuitate, ele fiind şi
un mod de relaxare plăcută, chiar şi pentru concurenţă.

Pamfiloiu Adelina Raluca

COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC

- UNICAT ÎN ROMÂNIA
În timp ce învăţământul românesc înoată prin reforme şi restructurări
pentru a-şi găsi făgaşul normal, într-o comună din Gorj fiinţează o şcoală unicat
în România, Colegiul Tehnologic Mătăsari, singurul colegiu din mediul rural. Ca
urmare a redresării şi reorganizării mineritului din zona Jilţ, au început să apară
rezultate pozitive pentru această unitate de învăţământ. Odată cu începerea anului
şcolar 2002-2003, numărul de elevi cuprins în planul de şcolarizare va depăşi
cifra de 1.800.

176
 Cu toate că zona este considerată preponderent minieră, aici se pregătesc
elevi pentru foarte multe ramuri din industrie şi economie. Colegiul dispune în
acest moment de 27 de săli de clasă, din care 16 sunt laboratoare şi cabinete. S-au
finanţat două cabinete de informatică conectate la Internet şi un cinematograf
unde rulează în fiecare zi de vineri un film.
Clădirea atelierului-scoală are 8 săli dotate excelent, iar internatul
poate asigura cazarea a 80 de elevi. Pentru acest an şcolar, efectivele de elevi
au ajuns din nou la 1.800, după ce în anii trecuţi scăzuseră la 1.100. Rata de
promovabilitate este de peste 90 %, iar rata de abandon şcolar se situează sub
4%. Directorul general al Colegiului, Dumitru Dădălău, ne-a declarat: „Colegiul
nostru este unicat în România. Dorim să avem rezultate deosebite, pentru că avem
profesori deosebiţi. Puţine şcoli pot să se prezinte în aceşti ani cu rezultate care
pot fi comparate cu cele obţinute de noi”. Planul de şcolarizare pentru viitorul an
de învăţământ prevede cinci clase pentru liceul de zi, pe specialităţi, două clase
pentru învăţământ deschis la distanţă, patru clase pentru şcoala profesională si
câte două clase pentru ucenici si cursuri postliceale.
Primarul comunei Mătăsari, Gheorghe Gaşpar, spune că, dacă localitatea
pe care o conduce ar beneficia de o atenţie mai mare din partea autorităţilor
judeţene, la Mătăsari ar mai putea fi şi alte obiective la loc de cinste: „Colegiul
este mândria noastră. Deocamdată suntem prea săraci ca să ne dorim mai mult”.

Cornel CICIU,
„Ediţie Specială”, nr. 275/13.02.2002

CANGURUL
CONCURS DE LOGICĂ ŞI PERSPICACITATE
Încă din anul 1998, CANGURUL „poposeşte” şi la noi în şcoală, de
fiecare dată cu alte exerciţii şi probleme de matematică, interesante şi atractive,
cu idei noi şi care mai de care mai antrenante. Scopul acestui concurs este acela
de a descoperi faţa amuzantă a matematicii, de a te învăţa să gândeşti logic, să fii
spontan, intuitiv, perspicace, să şti să te foloseşti de cunoştinţele acumulate.
Şi, dacă în alţi ani participarea a fost bună, anul acesta au participat
206 elevi (un număr foarte bun) excluzând clasele IXC, IXD, XA, XIB,
VIIC,VIIC,VIID,VD unde nici un elev nu a avut, poate, curajul să fie faţă-n
faţă cu problemele acestui concurs. Aşadar, pe 5 aprilie, s-a desfăşurat jocul-
concurs CANGURUL, unde au venit elevi din clasa a II-a până în clasa a XII-a.
Problemele (24 sau 30 la număr) trebuiau rezolvate în 75 de minute, fiind grupate

177
pe medii de dificultate dintre care una singură era corectă; iar punctajul maxim
era de 126 de puncte (clasele primare) si 150 puncte (clasele V-XII).
Cu siguranţă ceea ce i-a determinat pe elevi să participe, a fost spiritul
de competiţie, acumularea experienţei în faţa altor examene şi atractivitatea
problemelor. Nu este nevoie să fi AS în matematică, la acest joc pot participa toţi
elevii indiferent de nivelul de pregătire. Deşi valoarea sumei, pe care trebuie să o
plăteşti pentru a participa, a fost de 38.000 anul acesta, nu credem că a influenţat
într-un mod negativ numărul celor care s-au înscris.
Un alt punct de atracţie al acestui joc-concurs au fost premiile: toţi
participanţii au primit câte o revistă care conţine subiectele de concurs precum şi
alte jocuri şi probleme matematice (Jocul Hexagoanelor); 10% dintre participanţii
din fiecare şcoală vor primi cărţi şi diplome în funcţie de rezultatele lor, se acordă
locuri gratuite în tabăra internaţională Cangurul pentru judeţele cu un număr
mare de participanţii iar cei mai buni elevi din ţară participă la o probă de baraj,
în urma căreia vor fi desemnaţi câştigătorii taberelor în străinătate la care sperăm
să ocupăm şi noi un loc.
În încheiere, propunem ca şi la nivelul Colegiului Naţional din Mătăsari
să desfăşurăm un concurs de talia Cangurului, care să aducă implicarea mai
multor elevi şi unde să ne demonstrăm competenţa şi abilitatea.

Oana RUSU şi Alina BĂDOI

SĂ CONSOLIDĂM PRESTIGIUL CUCERIT

16 Septembrie 2002. Zi superbă de toamnă cum, parcă, n-a fost niciodată.
Se mişcă toate Văile Jilţurilor. Începe şcoala. Vin copii la Mătăsari. Vin copiii
la Mătăsari de oriunde, în Cetatea Luminii. Peste tot, pe străzi, printre blocuri,
în autobuze, în curtea şcolii e mare veselie, bucurie şi satisfacţie pentru clipele
revederii. S-a terminat vacanţa, continuăm cu forţe proaspete o nouă activitate.
Părinţii sunt alături de copii, dascălii sunt fericiţi când îşi văd discipolii plini de
viaţă, frumoşi, îmbrăcaţi de sărbătoare, şi prin gesturi şi discuţii apropiate se
întreabă unii pe alţii ce-au făcut şi ce gânduri au în noul an şcolar.
În prezenţa subprefectului de Gorj, domnul economist Eugen Vâlceanu,
a deputatului de Gorj, domnul profesor doctor Ion Mocioi, a reprezentanţilor
EMC Jilţ, Consiliului Local şi Primăriei Mătăsari, Biroului de Poliţie, întreaga
asistenţă ascultă, cu emoţie şi vie recunoştinţă mesajele domnului lon Iliescu -
preşedintele României, domnului Adrian Năstase, prim-ministru al Guvernului
României, domnului Nicolae Mergea, inspectorul general al ISJ Gorj, bucuroasă
şi mulţumită, în acelaşi timp, că, şi în acest an, Colegiul Naţional Tehnologic din
Mătăsari a obţinut rezultate meritorii la concursurile naţionale de capacitate şi
178
bacalaureat, la olimpiadele şi concursurile pe meserii, ocupând locul l pe ţară la
concursurile naţionale ale revistelor şcolare şi de protecţia mediului.
Satisfacţia este şi mai mare pentru că, printr-un efort colectiv făcut
deopotrivă de cadrele didactice, părinţi şi elevi, cu sprijinul judeţului, am reuşit
să diversificăm reţeaua de învăţământ, să aducem în cadrul colegiului pe lângă
specializările filologie, matematică-informatică, ştiinţe ale naturii, protecţia
mediului, electronică şi electrotehnică, clase de economic la liceu, de informatică
tehnologică şi electromecanică la, profesională, de croitorie la ucenici, şi şcoală
postliceală de maiştri.
Dispunând de toate formele de învăţământ, de la ciclul preprimar până la
şcoala postliceală, colegiul din Mătăsari a devenit cea mai puternică citadelă a
învăţământului din Gorj, o uzină cu foc continuu, în care îşi desfăşoară activitatea
85 de clase cu 2.079 de elevi, îndrumaţi cu competenţă, dăruie, pasiune şi patos
lăuntric de 120de “strungari în suflete” şi slujiţi cu devotament de alte 20 persoane
nedidactice şi auxiliare. Cu o bază materială modernă, colegiul din Mătăsari,
unicat în România, se poate mândri că începe noul an şcolar într-un climat sănătos
de muncă şi învăţătură, într-un entuziasm de nedescris că ceea ce se face aici şi
acum de durată şi orice lucru bine făcut, cu migală şi competenţă, cu sacrificiu,
va dăinui de-a pururi.
Moliere spunea: “Lucrurile valorează atât cât le facem să valoreze”

Prof. Dumitru DĂDĂLĂU,

Director Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari,2002

SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI

ZILELE COLEGIULUI
ediţia a IV-a
În perioada 20-21 octombrie, se desfăşoară sărbătoarea satului,
„Sărbătoarea Fiilor Jilţului” moment aşteptat de toţi copiii, părinţii, bunicii,
moment de deplină relaxare. Toată suflarea Mătăsariului şi distinşii invitaţi se
strâng în curtea Colegiului Naţional Tehnologic pentru a asculta ansamblul
Folcloric „Doina Gorjului”, montajul celor mici, cântecele de veselie şi voie
bună, pentru a se îmbăta de izul sărbătorii ce domnea în fiecare ungher.
Deschiderea sărbătorii a fost făcută de domnul director Dumitru
Dădălău si distinşii săi invitaţi: “Onoraţi oaspeţi, dragi elevi, stimaţi profesori,
stimaţi locuitori ai Văii Jilţului suntem aici în această toamnă bogată la cea de-a
IV-a ediţie a festivalului “Fiilor Jilţului”, o activitate pe care noi o încununăm
astăzi cu bune rezultate după ce două săptămâni de zile am desfăşurat în acest
179
complex de învăţământ “Zilele Liceului” prilejuite de sărbătorirea a peste 20 de
ani de învăţământ liceal în Mătăsari. Daţi-mi voie, ca în acest cadru minunat să
salut toţi invitaţii şi să dau cuvântul, peste câteva momente domnului primar.
Vreau să salut cu deosebită consideraţie şi mult respect, invitatul nostru,
pe domnul economist Eugen Vâlceanu, subprefectul judeţului Gorj, care
participă din partea conducerii judeţului, domnul profesor Gheorghe Gămăneci,
inspectorul general adjunct al învăţământului, domnul profesor Ion Sanda,
directorul Direcţiei de Cultură de la nivelul judeţului Gorj, domnul director
Paraschiv, directorul Exploatării Miniere Jilţ, cariera Nord, fiu al Jilţului,
preşedintele Fiilor Gorjului în Banat, economistul Sebastian Bălescu din
Timişoara şi domnul doctor Joavină din Constanţa, şi în primul rând primarul
comunei noastre, Gicu Gaşpăr.
Domnule subprefect, întreaga suflare a Mătăsariului a întâmpinat această
sărbătoare a noastră, cu rezultate deosebite în minerit, în domeniul agriculturii,
în învăţământ, în sănătate. Dacă o să mă refer numai la activitatea pe care o
desfăşurăm noi aici, vă raportăm că, cu sprijinul Consiliului local Mătăsari, al
Primăriei, al dvs., conducerii judeţului, am reuşit să facem lucruri minunate pentru
ca să aveţi aici pe cei mai tineri copii, pe cele mai frumoase vlăstare, pe aceia
care au dorit să rămână în Mătăsari, să înveţe carte. De aceea aş dori să-i felicit
pe aceşti tineri care au considerat că Mătăsariul este casa lor, este locul în care ei
au puterea să se afirme. Noi, în această perioadă am obţinut rezultate remarcabile
la examenele capacitate şi bacalaureat situându-ne pe locuri fruntaşe la nivelul
celorlalte unităţi de învăţământ din judeţ. Despre noi s-a vorbit mult, şi de bine
şi de rău. Suntem Colegiul Naţional din ţară, primul care desfăşurăm activitatea
la tară aşa că îi las pe distinşii noştri invitaţi să vorbească despre munca pe care
am făcut-o noi aici. Domnule primar, având în vedere că deţineţi conducerea
Mătăsarului, vă rog pe dvs. să luaţi cuvântul:
Gheorghe Gaşpar: “Domnule director, vă mulţumesc. Bună ziua şi bine
ne-am reîntâlnit la această sărbătoare în care domnul director a pus suflet de
la înfiinţare şi până când vlăstarele de faţă îl vor duce peste veacuri.Aş dori pe
această cale să mulţumesc cadrelor didactice care au pus suflet în această instituţie
etalon la nivel de judeţ, mulţumesc tuturor unităţilor industriale ale localităţii
care ne sprijină în acţiuni pentru a realiza ceva în folosul comunităţii. Eu, în
continuare, vă stau alături, vă sprijin şi vă doresc în continuare o sărbătoare cât
mai plăcută şi să ne întâlnim sănătoşi peste veacuri, împreună cu vlăstarele de
faţă. Vă mulţumesc!.”
Are cuvântul preşedinta Consiliului elevilor pe Colegiul Naţional
Tehnologic din Mătăsari, eleva Postelnicu lonela: „Distinşi invitaţi, dragi cetăţeni
ai localităţii Mătăsari şi de pe Valea Jilţului, Permiteţi-mi pentru început să zic
“Bun venit” tuturor celor care sunt astăzi alături de noi, pentru a trăi şi a fi martori
la această frumoasă Sărbătoare a Fiilor Jilţului. Se spunea despre Mătăsari că este
180
o urbe pe cale de dispariţie. Realitatea dovedeşte contrariul. Iată, astăzi s-a strâns
tot Gorjul aici, pentru că: “Nu-i român precum olteanul, nu-i oltean precum
gorjeanul” şi am mai spune noi “nu-i gorjean precum mătăsăreanul”.
Priviţi acest liceu în care învăţăm şi puteţi vedea câte realizări, câte dotări
s-au făcut, şi toate datorită unor persoane cu inimi largi, care a ştiut cum să atragă
elevii, cum să le arate că este prietenul lor. Noi, elevii acestui Colegiu, singurul
din ţară amplasat într-o zonă rurală, suntem mândri că învăţăm în această şcoală,
că purtăm uniforma acestei şcoli şi că suntem îndrumaţi de un corp profesoral
minunat, spre un drum al vieţii mai bun, la capătul căruia vom ajunge “Oameni
adevăraţi”. Colegiul nostru nu este ca oricare altul. Este unitatea de învăţământ
ce se remarcă prin activităţi extraşcolare, prin activitatea educativă intensă şi prin
lupta care se duce pentru ridicarea nivelului de pregătire al tuturor elevilor şi prin
seriozitatea cu care se abordează toate activităţile.
Suntem mândri de activităţile ce le desfăşurăm şi de revista şcolii, ce
în curând va împlini 5 ani de la apariţie. Este o onoare pentru mine să învăţ în
acest Colegiu din Mătăsari, unde învaţă peste 1.700 de elevi şi în care numai în
acest an şcolar s-au înfiinţat 5 clase de liceu, 7 clase de profesională şi şcoală
complementară de ucenici, 2 clase de liceu seral.
Ca reprezentantă a elevilor din această şcoală, mă fac purtătorul lor de
cuvânt şi vă transmit că vom fi alături de întregul corp profesoral şi de conducerea
şcolii, la toate activităţile organizate de şcoală. Suntem conştienţi că mai avem
încă multe de făcut pentru a fi la înălţimea aşteptărilor celor care ne îndrumă
paşii, dar, împreună cred că vom reuşi.
Sărbătoarea Fiilor Jilţului, ajunsă la ediţia a IV-a anul acesta, are menirea
de a strânge toţi fii satului, oameni răspândiţi în toate colţurile lumii. Ei au venit
aici pentru a se întâlni cu cei dragi, cu prietenii, rudele şi cunoscuţii. Este un lucru
minunat să nu-ţi uiţi rădăcinile şi să vii cu drag pe meleagurile natale. Sărbătoarea
Fiilor Jilţului din acest an vine, aşa cum ne-am obişnuit, cu activităţi noi şi diverse.
Ca proaspătă elevă de liceu, venită din rândurile elevilor acestei şcoli, persoană
ce mă trag de pe aceste meleaguri, nu pot decât să salut înrădăcinarea acestei
sărbători şi să mă bucur totodată pentru împlinirea a 21 de ani de învăţământ
liceal în Mătăsari.
Sper ca la anul şi anii următori, această sărbătoare să devină tot mai
frumoasă şi să rămână o tradiţie a acestor meleaguri. Inchei cu urarea să ne
întâlnim la anul sănătoşi şi cu mai multă dorinţă de a face să ardă focul prieteniei
pe aceste meleaguri. Vă mulţumesc!”
Are cuvântul domnul economist Bălescu Sevastian, preşedintele Fiilor
Gorjului în Banat. „Preiau cu drag şi respect expresia elevei din unitate, e
bine să vii cu drag şi cu mândrie în aceste locuri. Particip pentru a IV-a oară
la aceste manifestări deosebite, mi-a fost teamă, m-a apucat un fior când am
citit pe frontispiciul clădirii dvs., cuvântul “naţional”. Când am văzut “Colegiul
181
Naţional” l-am întrebat pe colegul meu Dădălău dacă este adevărat sau nu, poate
fi doar adevărat, dar m-a cuprins cu adevărat mândria şi nu voi putea niciodată
să-mi pară rău că am plecat de la alte treburi mai importante din Timişoara să vin
aici. Vreau să vă spun ca de la Brădet, în anul 1962, veneau la centrul de comună
cu un instrument numit “feştilă”, o sticluţă de penicilină în care puneam două-
trei picături de petrol, aprindeam o cârpă ca să pot să ajung din satul întunecat
Brădet aici la Mătăsari să fac o şcoală. Am cumulat câţiva ani de şcoală şi mă aflu
acum în Timişoara, şi printr-o glumă scrisă undeva într-un ziar, când s-a strigat
catalogul gorjenilor în Banat s-au ivit 180 de gorjeni: gânduri cum le spuneam
noi, şi-au constituit tradiţia “Fiii Gorjului în Banat”. Nu glumesc când vă spun că
funcţii de răspunderi le-au avut gorjenii, nu glumesc când vă spun că din această
zonă, părea cum spunea această elevă “întunecată”, se vorbea despre întunecimea
Mătăsariului. Nu este adevărat, chiar dacă aşa cum este, cu unele blocuri nefinisate
sau altele întâmplător lăsate, e bine, de acolo de unde suntem, să venim cu drag.
Când am călătorit în Philadelphia, prima mea grijă a fost aceea de a vedea ce
urme româneşti sunt acolo şi când am întâlnit în muzeul din Philadelphia cel mai
mare spaţiu afectat operelor lui Brâncuşi, am avut un mare sentiment de mândrie
şi am întrebat pe o supraveghetoare de ce sunt atât de rare piesele aici şi mi-a spus
pentru că Brâncuşi este cel mai vizitat sculptor dintre cei care sunt în acest muzeu,
de aceea i s-a creat spaţiu. Nu întâmplător au fost puse rar piesele, ci pentru că
erau foarte mult vizitate. Legat de Brâncuşi, vreau să vă spun că anul acesta,
nu întâmplător ca anul I al mileniului III a fost ales Anul Constantin Brâncuşi.
Am participat, în perioada 26-31 august 2001, la un buchet de manifestări la
Chişinău. De asemenea, m-a cuprins mândria, când bustul lui Brâncuşi pus pe
clădirea de Ştiinţă şi Artă din Chişinău, oferindu-i-se locul cel mai de preţ şi când
la dezvelirea bustului au participat oameni din toată lumea şi când i s-a dat un
cuvânt de respect acestui mare sculptor. Vă este cunoscut că Brâncuşi s-a născut
în Gorj,insa n-a murit în Gorj, dar vă spun eu că Brâncuşi este prezent peste tot,
este o mare mândrie că în aceste locuri gorjene este acest spirit al sentimentului
de mândrie, pentru că suntem si am rămas demni. Pe ştampila noastră, pe sigla
Asociaţiei “Fii Gorjului în Banat”, figurează patru versuri: “Parcurgând treaptă
cu treaptă/Pe-al greului urcuş/Ne-am păstrat coloana dreaptă/Căci suntem urmaşi
ai lui Brâncuşi”. Am să vă citesc o poezie despre Brâncuşi, căci nu putem ignora
anul I, al mileniului III, al lui Brâncuşi:
„Eu v-am creat
Eu v-am creat Coloana infinită
Gândea Brâncuşi
Şi masa sfântă a tăcerii
Cioplită-n piatră cu sudoare
Să nu fiu dat de voi uitării
Căci sunt gorjean prin neam si fiinţă
182
 În cinstea vinului simţire
Opera mea mă reprezintă
Prin frumos şi prin iubire
Azi, nu-mi doresc decât un lucru
Sculptura mea să se adune
Iar voi, s-o păstraţi cu grijă
Viu să rămână al meu nume!
Sunt sigur că aşa a gândit Brâncuşi”
Inginer Paraschiv Ion, din partea Exploatării Miniere Jilţ, directorul
Carierei Jilţ Nord. „Bună ziua şi bine v-am găsit, reprezint activitatea de bază din
judeţul nostru şi anume mineritul, încerc să mă adresez în special tinerilor, pentru
că reprezintă majoritatea celor de faţă, sper că dintre dvs, cei tineri, mare parte
se vor îndrepta spre această activitate, pentru asta e nevoie de o parte teoretică
solidă, fără aşa ceva nu se poate face,fără performanţă bineînţeles că nu va exista
această meserie. Aveţi toate condiţiile, domnul director Dădălău are merite foarte
mari că v-a creat aceste condiţii de învăţământ, Sper ca dvs. să învăţaţi şi vă
aştept la Cariera Jilţ Nord. Mulţumesc.”
Dumitru Dădălău: Şi noi îi mulţumim dânsului şi să ştiţi că el este cel
care ne creează baza materială pentru a ne desfăşura laboratoarele tehnologice şi
această bandă, pe care am inaugurat-o astăzi, în prezenţa domnului subprefect,
în prezenta conducerii inspectoratului nostru şcolar. De acum înainte toţi elevii
care sunteţi înscrişi la liceul tehnologic, la şcoala profesională şi ucenici, aveţi
pe viu locul unde să vă pregătiţi din punct de vedere teoretic şi practic. Domnule
Inspector general adjunct, vă rog să luaţi cuvântul:
Gheorghe Gămăneci: Domnule subprefect, domnule primar, domnule
director, distinşi invitaţi, dragi colegi, stimaţi elevi, stimaţi fii ai Jilţului,
participăm împreună astăzi la o activitate deosebit de importantă care va rămâne
în tradiţia noastră şi a acestei minunate localităţi. Eu cred că este meritul unui
grup de oameni inimoşi, unor oameni care zbătându-se între necazuri şi bucurii,
între greutăţile cotidiene şi-au găsit timp să realizeze şi astfel de activităţi care
să valorifice tradiţia locală şi în acelaşi timp să picure în suflete noastre un gram
de bucurie. Şcoala rămâne vatra mereu aprinsă a spiritualităţii neamului. Aş vrea
să vă spun că este unul dintre cele mai importante segmente ale societăţii şi nu
pentru că fac parte din acest segment care are legătură directă cu viitorul. Cei
care vă pregătiţi astăzi pe băncile şcolii, veţi fi generaţia activă a anilor 2020,
2025, etc. Meritul colectivelor de cadre didactice din această localitate, meritul
colectivului de cadre didactice din Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari este
acela că a făcut din această unitate o unitate de temut în lumea celor din această
sferă, i-a dat identitate, a constituit un local în care s-au pregătit generaţii si zeci
de generaţii se vor forma de aici înainte.
O unitate de învăţământ este valoroasă prin vechimea ei, uneori, dar
183
este mai valoroasă prin colectivele de cadre didactice, prin rezultatele pe care
le obţin absolvenţii acestor unităţi. Mătăsariul şi Colegiul de aici a demonstrat
într-adevăr că este una dintre astfel de unităţi, la umbra acestor ziduri formându-
se oameni care vor activa în toate sferele societăţii noastre. Este cadrul propice,
să transmitem în numele Inspectoratului, sincere felicitări pentru tot ceea ce aţi
dobândit şi vă urăm în continuare noi importante succese.
De asemenea, ne aşteaptă şi suntem puţin după deschiderea unui nou an
şcolar, sunt o serie întreagă de probleme cu care se confruntă şcoala românească
în general, şi şcoala din Gorj. Aş vrea să vă spun că este bine să vă bucuraţi
de aceste avantaje ale vârstei dvs., dar să nu uitaţi că aveţi în faţă examenele
vieţii, examenele naţionale, examenele de capacitate şi bacalaureat, care vă vor
evidenţia şi de care contează întregul demers al formării dvs. Aveţi un minunat
corp de cadre didactice, colectiv de cadre didactice, această experienţă minunată
a înaintaşilor este împletită extraordinar la Mătăsari cu acest elan tineresc. Este
bine să beneficiaţi de toate aceste condiţii pe care vi le-a creat comunitatea şi ceea
ce vi s-a oferit, devenind una dintre cele mai bune unităţi cu cea mai bună bază
materială din ţară.
Este tot atât de adevărat că este bine să descoperim şi dragostea de a învăţa,
de a ne forma, de a munci. Sunt lucruri care ne vor călăuzi în viaţă. Păşiţi cu
atenţie pe urmele înaintaşilor dvs. şi duceţi mai departe această ilustră povară.
Vă doresc sănătate, multe împliniri şi să vă bucuraţi de cât mai multe
rezultate în toate zilele de peste an.
Dumitru Dădălău: Mulţumim domnului inspector general, dânsul este
omul care a ajutat şi a pus umărul la dezvoltarea învăţământului din Mătăsari.
Aflat în conducerea Inspectoratului Şcolar, de ani de zile, ne-a sprijinit ca să
devenim o unitate model, să devenim Colegiu, să creştem populaţia şcolară a
acestei zone a Jilţului, să facem aşa cum spunea, un corp profesoral de temut,
căruia nu-i e frică de nimeni şi care va ieşi la luptă cu armele noastre, care sunteţi
voi elevii şi să obţinem noi rezultate la olimpiadele şcolare, la examenele vieţii,
ale capacităţii şi bacalaureatului.
Iată că, am plăcerea să-l invit pe bunul meu prieten, care a ţinut neapărat
să fie prezent în noua sa calitate pe care a mai avut-o, profesorul Ion Sanda,
directorul Direcţiei Judeţene de Cultură din Judeţul Gorj. Înainte de toate,
îngăduiţi-mi să mulţumesc aşa cum se cuvine, încă de la început, conducerii
Primăriei Mătăsari şi conducerii liceului din Mătăsari, şi în mod special bunului
meu prieten şi coleg, domnului director Dumitru Dădălău, omul care şi cândva
era omul numărul unu al judeţului Gorj, în ceea ce priveşte organizarea acestor
manifestări. De la început, vreau să-l felicit pentru o asemenea organizare.
Îngăduiţi-mi să nu rostesc un cuvânt oficial aşa cum am făcut-o acum două
săptămâni la “Fiii Gorjului în Bucureşti”, îngăduiţi-mi să vă rostesc, să vă zic
mai bine “Rostire de neîncăpătoare cuvinte”
184
 Astăzi 20 oct. 2001, o zi autentică de toamnă gorjenească, o zi de unduire
sufletească şi de dragoste de oameni, o zi de imensă bucurie, o zi de înaltă vibraţie,
de răscolire, de sărbătoare a fiilor Jilţului, de pe aceste meleaguri, de pe Valea
Jilţului. Doamne ce zi frumoasă, încărcată de vraja naturii, mustind de tinereţe,
de înţelepciune, de voie bună.
În calitate de poet şi eseist român, în calitate de director al Direcţiei pentru
Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional al judeţului Gorj, îngăduiţi-mi să vă spun
şi eu “Bună ziua şi bine v-am găsit sănătoşi prieteni, rude şi iubiţi fii ai acestor
minunate şi străvechi meleaguri, ale Văii Jilţului. Iubiţii mei, pentru voi cei de
aici, dar mai ales pentru cei sosiţi acasă de acolo de unde i-au purtat paşii cărările
vieţii, din toată ţara sau din străinătate, muica sau taica al bătrân, vedeţi că v-au
lăsat busuioc de după icoană de v-au stropit cu agheasmă sfinţită de preotul din
sat şi v-au pus pe masă azimă dulce şi parfum de gutui din dealurile toamnei.,
nuci vreo 200 din nucul de la poartă şi must din struguri de ananas cules de taica
din coastă, must bă, din ăla care scapără şi sfârâie-n ulcelele noi de pământ şi
toţi cei de aici v-au pregătit dragii mei, de sărbătoare uliţa copilăriei, pe cea de
din vale sau pe cea de din deal. Au scormonit în lăzile de zestre ale sufletului şi
v-au dat aici amintirea copilăriei voastre încinsă cu breciri pe care voi aţi uitat-o
undeva, cândva într-un sat, unde toaca mai sună şi clopote încă mai bat. Pe poteci
cu lună plină, bătătorite de paşii flăcăului voinic, până spre vârful cu dor, au dat
de zâmbetul fetelor dăltuit în porţi de soare şi sărut; şi de fuiorul doinelor; de
nostalgia locului şi de pasul horelor, de bucuria cântului, de lacrima pământului,
şi roua cuvântului de când voi eraţi în sat fete mari de măritat şi flăcăi de însurat”.
Făcusem o regie, o regie cu cei de la Doina Gorjului, dar din punct de vedere
oficial nu se putea, mai ales că avem oaspeţi veniţi din alte colturi ale ţării, aici
invitaţi ca şi oaspeţi pe linie artistică, vreau să încep aşa, spunându-vă tuturor
“Râdeţi bă cu toate cele/ 24 de măsele/ că scriserăm pe răboj/ Mărioară de la
Gorj”. Vă mulţumesc!”
Dumitru Dădălău: Omul potrivit la locul potrivit, profesorul Ion
Sanda. Domnule profesor vă mulţumesc pentru cuvintele frumoase spuse la
adresa noastră şi am plăcerea să-l invit la cuvânt pe domnul subprefect Eugen
Vâlceanu. ”Doamnelor şi domnilor profesori, stimaţi elevi, stimaţi invitaţi, Fii
ai Jilţului, participăm astăzi alături de dvs. la încă o aniversare a sărbătorii dvs. pe
care de patru ani aţi realizat-o, tradiţie a Fiilor Jilţului, ocazie cu care să invitaţi
fiii acestor meleaguri, din ţară, să se adune acasă pentru a mai vedea ce s-a mai
întâmplat în localitatea din care au plecat. Suntem într-o localitate în care aparent
nu se întâmplă nimic pentru că, condiţiile de zonă minieră îi creează foarte multe
dezavantaje, însă aceste condiţii în viitorii ani sperăm să devină condiţii care să
creeze posibilitatea dvs., elevilor de astăzi să rămâneţi în această zonă, să plecaţi
cât mai puţini din această zonă, să fiţi folositori comunităţii în care trăim şi în
care ne desfăşurăm astăzi activitatea. Este o chestiune astăzi evidentă, că liceul
185
din Mătăsari, prin realizările ultimilor ani, a ajuns Colegiu Naţional şi care se
poate mândri cu dotare şi cu un corp profesoral de elită.
Ăsta este probabil şi meritul celor care astăzi pot să se mândrească cu faptul
că o parte din sufletul lor, a celor care au fost generaţiile trecute, s-a materializat
într-un tezaur de valori care vor fi puse în evidenţă în viitorul apropiat. Vreau ca
din partea mea şi a Consiliului Judeţean Gorj să vă transmit felicitări pentru toate
aceste realizări, să transmitem felicitări şi domnului primar care şi-a îndreptat
atenţia atât spre învăţământ cât şi spre celelalte secţii ale vieţii social economice
din comună. Vă dorim în continuare succes şi multe împliniri. Vă mulţumesc!”
Dumitru Dădălău: L-am ascultat cu multă atenţie pe domnul subprefect
Vâlceanu şi am rămas profund impresionat de modul în care, în calitate de
conducător al judeţului, apreciază activităţile desfăşurate de conducerea
Primăriei din Mătăsari, a Consiliului local, a învăţământului şi a celorlalte unităţi
economice de pe raza acestei localităţi. Domnule subprefect astăzi şi-au dat mâna
aici în Mătăsari tinerii elevi care vin din tara lui Ştefan Cel Mare, aceia care
calcă în fiecare zi pe paşii pe unde au trecut Eminescu, Creangă, Enescu, Ciprian
Porumbescu, împreună cu cei din Baia de Aramă conduşi de îndrăgita solistă de
muzică populară Elena Miniş Trancă, au venit aici să participe la această mare
sărbătoare a Fiilor Jilţului şi să fie alături de noi cu trupul şi sufletul, la tot ceea
ce se întâmplă aici. Tuturor vă dorim ca în cursul zilei de astăzi să petreceţi o zi
de neuitat şi să urmăriţi în continuare desfăşurarea ansamblului artistic “Doina
Gorjului” al cărui director Liviu Dafinescu ne-a ajutat să îl avem pentru a IV-a
oară aici la noi, să urmăriţi după aceea ansamblul “Liliacul” din Baia de Aramă şi
celelalte formaţii ale Colegiului Naţional Tehnologic din Mătăsari. După orele 14,
vom participa la etapele finale ale campionatului de fotbal, la Crosul tineretului
urmând ca odată cu lăsarea serii să participăm la programul cunoscut care dvs. vă
este cel mai drag.
Vă mulţumim domnule suprefect, distinşi invitaţi, vă invităm să urmărim
programele care s-au pregătit în cinstea venirii dvs. şi în cinstea noastră a tuturor,
a Fiilor Jilţului. Vă mulţumesc pentru că aţi participat, vă mulţumesc şi vă doresc
din toată inima să aveţi parte numai de bucurii, să fiţi sănătoşi, să vă creşteţi
copiii în cinste şi fericire si să ne întâlnim bucuroşi de acum înainte, pe alte
coordonate.
Au urmat multe acţiuni interesante până noaptea târziu, plecând din curtea
Colegiului Naţional Tehnologic din Mătăsari cu inima împăcată şi cu un profund
regret că totul s-a terminat. Vom aştepta următoarea sărbătoare tot cu braţele
deschise, cum am aşteptat-o şi pe aceasta.

A consemnat, Alexandra
Maria Boulean

186
 „FIII JILŢULUI”
Ediţia a V-a
Ca în fiecare an, în mijloc de toamnă ruginie, după ce gospodarii îşi pun
la adăpost agoniseala muncii de peste an, vine vremea odihnei binemeritate.
Mătăsărenii se pregătesc, însă, de sărbătoare. Anul acesta, sâmbătă şi duminică,
fiii Jilţului risipiţi în cele patru zări se întorc acasă.
Despre semnificaţia acestor două zile încărcate de emoţia revederii cu cei
dragi, ne vorbeşte prof. Dumitru Dădălău, destoinic fiu al comunei, directorul
Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, gazda manifestărilor:
“Sărbătoarea fiilor Jilţului, aflată la cea de a cincea ediţie, încununează un
efort deosebit făcut, timp de două săptămâni de zile, cu cei 2.079 de elevi care
şi-au sărbătorit “Zilele Liceului prin organizarea unui complex de manifestări
cultural - educative, care a venit să întregească activitatea instructiv — educativă
pe care o desfăşurăm la nivelul Colegiului. Ceea ce vrem noi să facem aici va fi
un lucru extraordinar pentru că elevii noştri, tinerii din această localitate aflaţi pe
băncile şcolii vor fi viitorii angajaţi ai unităţilor din bazinul carbonifer al Jilţului,
aici formându-li-se adevărata personalitate.
Sărbătorim în aceste zile la Mătăsari o acţiune pe care ne-o dorim cât
mai perpetuă în perioada următoare şi să avem posibilitatea să-i chemăm pe toţi
oamenii locului risipiţi prin ţară să vină şi fie alături de noi, alături de copiii lor.
Dacă ar fi să spicuim câteva acţiuni din programul manifestărilor pe care ni le-
am propus, cred că merită remarcat faptul că vrem să reînviem acea “paradă a
tinereţii” pe care noi o organizăm la începutul activităţilor prilejuite de sărbătoarea
amintită. După aceea, programele folclorice prezentate de ansamblurile artistice
ale Colegiului, ale “Doinei Gorjului”, ale Şcolii Populare de Artă Tg – Jiu şi
pentru a doua oară, ale Ansamblului “Liliacul” din Baia de Aramă mehedinţeană.
Vom avea finalele de fotbal pe generaţii: liceu cursuri serale, liceu cursuri de
zi, reprezentantele şcolilor comunei şi ai şcolii profesionale. Şi cred ca cel mai
important şi cel mai atrăgător.pentru copiii şi localnicii Mătăsariului este că, odată
cu lăsarea serii, va avea loc o retragere cu torte finalizată printr-un grandios foc de
tabără la care se va cânta, se va dansa, se vor spune poezii, snoave, glume. A doua
zi dimineaţa, cei veniţi din alte părţi, împreună cu rudele apropiate vor merge
la străbuni, la biserică, la cei dragi să-şi revadă locurile natale, să facă agape
câmpeneşti, bucurându-se de roadele pământului, să facă “cotitul butoaielor” şi
să “numere bobocii” aşa cum este obiceiul ţăranilor din partea locului în fiecare
toamnă.
Adrian Vâlceanu,
Gorjeanul, nr. 3499

187
SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI LA MĂTĂSARI
În perioada 19-20 octombrie, la Mătăsari va avea loc cea de-a V-a ediţie a
Sărbătorii Fiilor Jilţului. Organizatorii acestei manifestări sunt Colegiul Naţional
Tehnologic Mătăsari, Fundaţia şi Revista “Murmurul Jilţului”. Deschiderea se
va face sâmbătă, la orele 10, cu o paradă a tinereţii, urmată de o întâlnire cu
conducătorii politici şi administrativi ai judeţului Gorj.
Sărbătoriţii vor vizita Muzeul Jilţului care are peste 2000 de exponate,
care prezintă evoluţia în timp a vieţii de pe aceste meleaguri, precum şi modernul
sediu al Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari. Vor putea fi vizionate spectacole
în care se vor întrece în a-şi demonstra talentul, Ansamblul Profesionist “Doina
Gorjului”, Şcoala Populară de Artă Târgu Jiu şi Grupul Folcloric “Liliacul” din
Baia de Aramă. Nici formaţiile culturale artistice ale Colegiului Naţional şi Şcolii
Numărul 2 din Mătăsari, Croici, Brădet şi Runcurel nu se vor lăsa mai prejos,
iar micuţii elevi din învăţământul primar şi de la grădiniţă îi vor încânta pe cei
prezenţi cu inocenţa desenelor pe asfalt. Cu acest prilej va fi lansat şi numărul 24
al revistei colegiului, “Murmurul Jilţului”.
Şi cum sportul nu putea lipsi de la o astfel de manifestare, iubitorii acestuia
vor putea participa la finalele campionatului de fotbal între reprezentativele
Mătăsari, Croici, Runcurel, Brădet, crosul tinereţii, precum şi o gală de box. O
dată cu lăsarea întunericului, toată populaţia va putea participa la o retragere
cu torţe care se va desfăşura pe traseul - Şcoala Generală Numărul 2 - Colegiul
Naţional Tehnologic, urmată de un foc al prieteniei.
Toţi tinerii vor avea posibilitatea să se distreze participând la carnaval,
recitaluri de muzică şi poezie, o paradă a modei şi concursul Miss Colegiul
Mătăsari. înfometaţi şi obosiţi de atâtea activităţi, participanţii vor putea să
savureze un berbec la proţap, să se prindă în hore populare şi să se relaxeze la o
discotecă în aer liber.
Duminică, 20 octombrie 2002 când se marchează ziua recoltelor bogate,
slujbe religioase se vor desfăşura în toate bisericile din Mătăsari. Localnicii vor
trece, după aceea la cotitul butoaielor,la inventarul hambarelor şi vor număra
bobocii. Ziua va fi încheiată cu agape câmpeneşti şi vizite la cei dragi.

Karoly Kovacs,
Timpul nr.42(138)

188
 PE URMELE STRĂBUNILOR
1 Decembrie1918, ziua în care istoria României s-a schimbat; stavila a
fost îndepărtată şi românii au putut să se bucure de întregirea neamului. Fiecare
colţişor din pământul românesc ne aminteşte de unul din momentele deosebite
din istoria patriei noastre.
E dimineaţa de început de iarnă când la Craiova - un loc în care privind
statuia lui Al. Ioan Cuza, ne apare în faţă acea mândră Horă a Unirii, care s-a
jucat aici exprimând fericirea oltenilor. Urmaşii banului Olteniei, ai lui Mihai
Viteazul, când îi privim statuia în măreţia ei, îl vedem în faţa ostaşilor săi, cu
securea în mână, cu privirea ca o săgeată ce dorea să străpungă pieptul oricărui
duşman, pentru ca ţara să fie liberă, să se îngemăneze cu celelalte ţări surori.
Aşa l-am simţit pe Brâncuşi, cel venit din Hobiţa Gorjului când se plimba,
adolescent fiind, pe străzile Craiovei, visând la operele ce vor ieşi de sub dalta
sa - adevărate minuni ce vor uimi lumea, începutul fiind aici, la Şcoala de Arte
Frumoase şi sfârşind la Paris; Brâncuşi acela care, în cinstea eroilor ce au căzut
pe câmpul de luptă a ridicat „Coloana fără de sfârşit” pentru a păstra peste veacuri
memoria eroilor noştri. Slatina - încă un loc unde străbate istoria, un loc de Mare
Unire - un vis măreţ pentru care Ecaterina Teodoroiu şi-a dat viaţa; în Slatina,
regina Maria a fost alături de Bătrâna mamă a eroinei de la Jiu în momentul
cinstirii Ecaterinei, prin ridicarea primului monument ce se află aici. Au pornit
în lume făcând cunoscută valoarea României: Dinu Lipatti, Eugen Ionescu, Ion
Minulescu, care, fie pe pânză, fie în versuri, fie în acordurile pianului, au transmis
lumii întregi frumuseţile patriei noastre, faptele de eroism ale românilor, pentru a
rămâne veşnic în memoria urmaşilor.
Urmărind firul roşu al istoriei nu putem să nu ajungem călătorind prin
zona subcarpatică, prin serpentinele ce străbat Dealul Negru la circa 525 m, în
locul unde voievozii din neamul Basarabilor îşi dorm somnul de veci – unde
picturile de pe pereţii Bisericii Domneşti ne privesc cu ochii blânzi ai înaintaşilor
noştri, o candelă pâlpâie uşor veghind somnul probabil al lui Vladislav Vlaicu.
Acest locaş ce reprezintă, sub oblăduirea Sfintei Filofteia - locul de unde îşi are
începutul viaţa organizată a creştinismului ortodox-român prima Mitropolie
Ortodoxă dependentă de Bizanţ întemeiată de voievodul Nicolae Alexandru în
1359. Charles Dille spunea: „Nu speram să aflu la atâta distanţă de Constantinopol
o Capodoperă”. Culorile blânde de roşu şi negru ale florilor pictate în secolul al
XIV-lea le întâlnim în muzeul de la Piteşti, de la Craiova, Slatina, Râmnicul
Vâlcea. Doar un pas dacă faci şi te întâmpină Mânăstirea Curtea de Argeş, loc de
legendă care semnifică mitul jertfei pentru creaţie şi care arată tuturor că „Nimic
nu se naşte din nimic”. Ctitorie a lui Negru Vodă, una din ctitoriile de neam şi ţară
unde îşi află odihna realizatorul României Mari prin voinţa şi sacrificiul românilor
pe câmpul de luptă, marele rege Ferdinand şi regina Maria, regii României Mari
189
încoronaţi în cetatea lui Mihai Viteazul în octombrie 1922 - Alba Iulia. Două
nume predestinate, Curtea de Argeş - Alba Iulia, legate de visul de veacuri al
românilor - LIBERI Şl UNIŢI.
Dar trecutul istoric ne urmăreşte mereu şi la doar 14 km de Râmnicul
Vâlcea într-un loc mirific al Defileului Oltului ce face legătura între Oltenia
şi Transilvania-prin trecătoarea Cozia şi Depresiunea Loviştei te întâmpină
Mănăstirea Cozia pe malul Oltului zbuciumat unde îşi doarme somnul de veci
Mircea cel Bătrân, care a păstrat ţara Basarabilor liberă mereu. Alături îşi doarme
somnul cea care i-a dat viaţă primului voievod ce a realizat unirea Ţării Româneşti,
Moldovei şi Ardealului - mama lui Mihai Viteazul. Şi parcă această parte a ţării e
legată printr-un fir pe care e scris „Unire”; la ieşirea din defileu, între depresiunea
Sibiului ajungi în Tălmaciu acolo unde Mihai Viteazul şi-a ordonat oştenii pentru
a învinge pe Andrei Bathory la Şelimbăr şi să intre victorios în Alba Iulia pe 1
noiembrie 1599, realizând prima Unire.
Sibiul te întâmpină apoi, tăcut dar semeţ, construcţiile sale zvelte în stil
gotic te îndeamnă parcă să priveşti atent în jur un nou loc de istorie. Catedrala
romano - catolică unde a fost înmormântat Iancu de Hunedoara, voievodul care a
apărat Europa de înaintarea turcilor la nordul Dunării, aici clădirea unde consiliul
dirigent (organ executiv) şi-a desfăşurat lucrările după Marea Unire - acolo la
monumentul ridicat în cinstea eroilor căzuţi în 1989 pentru ca ţara românilor
liberi să prospere. Acum, la 84 de ani de la înfăptuirea visului tuturor românilor,
Unirea, intrăm în Alba Iulia păşim cu grijă, de teamă să nu tulburăm somnul celor
care şi-au dat viaţa pentru Unire - de teamă că nu suntem la înălţimea iluştrilor
noştri înaintaşi. Alba Iulia (Apullum) cetate cu nume de lumină; cetate veche şi
mereu nouă, un templu în care ar trebui să ne închinăm noi, toţi românii. Se aude
parcă Mihai intrând în vechea cetate, se aud gemetele lui Horia, Cloşca şi Crişan
striviţi de roată, se aud moţii lui Avram Iancu strigând „Noi vrem să ne unim cu
ţara”- se aud paşii hotărâţi ai celor peste 100.000 de români ce intră aici pentru a
consfinţi prin voinţa lor, Unirea neamului român.
Alba Iulia renaşte în fiecare an, aici se adună precum în 1918 - românii
din toate colţurile ţării să-şi amintească, să nu uite toţi ca unu şi unu ca toţi.
Ardelenii, caracterizaţi de blândeţe, de cumpătare, vin aici cu steagul tricolor în
mână - ei cei care şi-au văzut ţara separata prin graniţe invizibile de patria mamă,
o preţuiesc poate mai mult decât orice român. În inima lor sălăşluieşte sămânţa
iubirii de ţară care se fructifică an de an tot mai mult.
În mâinile românilor, la 1 Decembrie flutură steagurile chiar dacă în aer
nu se simte nici o adiere se zbuciumă parcă la fel ca trecutul nostru istoric, iar
românii, precum trestia, s-au aplecat, dar s-au ridicat mereu şi nicicând nu s-au
rupt în furtunile istoriei. De sus, simţim parcă aţintiţi spre noi ochii tuturor acelor
care şi-au dat viaţa ca noi, azi, să fim o ţară, una singură ca românii să fie un
singur popor, nu moldoveni, ardeleni, muntenii.
190
 1 Decembrie – ziua când Transilvania, Basarabia, Bucovina au fost alături
formând România Mare - când toţi şi-au putut spune „frate” în marea sală a
Unirii - acolo unde azi ne aflăm şi noi, unde umerii ni-i simţim grei de povara
istoriei, dar nu ni-i apasă, ci ni-i înnobilează, obligându-ne în acelaşi timp să
răspundem mereu”Prezent”să fim mândri de acest trecut, dar hotărâţi să clădim
viitorul pentru noi şi urmaşii noştri. Suntem mândri că suntem vlăstar din acest
copac cu ramuri puternice ce se cheamă „poporul român” şi că trăim într-o aşa
mândră ţară, ROMÂNIA.
Delegaţia judeţului Gorj:
Alexandra BĂDOI, Adelina
PAMFILOIU, Luiza TĂMÂRŞ,
prof. Zizi CEAUŞESCU -
C.N.T. Mătăsari

MESAJUL ELEVILOR GORJENI LA ALBA IULIA

Din Ţara lui Litovoi, de unde Tudor Vladimirescu, în fruntea pandurilor
săi, a pornit să scoată răul din rădăcină şi să scape ţara de hoţi, vă aducem salutul
nostru fierbinte în numele celor 65.000 elevi gorjeni şi a celor peste 2.200 elevi şi
cadre didactice din Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari, cetate a luminii, cea
mai mare unitate de învăţământ din Gorj, unicat în România, primul colegiu din
ţară, de la ţară. Noi, urmaşii Ecaterinei Teodoroiu, de la Jiu, despre care ştim că,
într-un moment greu al luptei, a îmbărbătat soldaţii sfidând moartea şi strigând:
„înainte, tot înainte”, suntem fericiţi că avem prilejul să participăm la această
măreaţă sărbătoare, să fim în locul unde marii înaintaşi au împlinit aici visul de
veacuri al românilor, înfăptuind statul modern „România Mare”.
Venim de acolo de unde „Măiastra” a zburat, anunţând lumii întregi ca
eroii nu mor nicicând. Venim din ţara lui Brâncuşi, titanul de la Hobiţa, părintele
sculpturii moderne, care, cioplind cu dalta sa parcă îndeamnă „aşează-te române
în tihnă la masa tăcerii şi aminteşte-ţi că acei ce nu mai sunt, cu sângele şi viaţa
lor ne-au împlinit visul de veacuri, independenţa, unirea, că sângele lor a udat
pământul românesc, a colorat petalele macilor ce unduiesc în adierea vântului
vara”; eroii cărora spre nemurire le-a ridicat coloana recunoştinţei şi a cârei
„poartă a sărutului” închină un arc de triumf victorios vieţii asupra morţii, iubirii
şi perenităţii noastre pe aceste meleaguri.
Noi suntem aceia care avem viu în memorie pe gorjeanul nostru Tudor
Arghezi, care, împletind slova de foc cu slova făurită, a lăsat pentru eternitate
„cuvinte potrivite”, „cuvinte fulgi”, „cuvinte metal” aşa cum îi stă bine celui mai
mare poet al românilor de după Mihai Eminescu.
Noi venim de acolo de unde „poetul ţărănimii”, suflet în sufletul neamului
său căruia i-a cântat bucuria şi amarul a realizat o operă monumentală şi în liniştea
191
mănăstirii Tismana a creat „Moartea lui Fulger”, a tradus Divina Comedie; venim
din locul în care Ion Ghica si Grigore Alexandrescu au făcut ca „Răsăritul lunii la
Tismana” să strălucească pe înaltul cerului ca un glob de aur.
Noi, cei mai tineri locuitori ai Gorjului, venim aici, fiind mândri de
trecutul istoric al strămoşilor noştri, care au căzut pe câmpul de luptă la Rovine,
Călugăreni, Rahova, Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, Răzoare, când, cu piepturile
dezvelite, au înfruntat moartea, arătând duşmanului şi lumii întregi că „pe aici nu
se trece”. Nu vom uita nicicând cuvintele poetului George Coşbuc care preciza că
„Ţara Basarabilor în care a căzut, din stejarul Romei, cea mai sănătoasă ghindă”
este pământul din care venim noi azi, un loc minunat, plin de istorie, legendă, mit
şi baladă. Suntem fericiţi că în această măreaţă zi de sărbătoare, „Ziua Naţională
a României”, ne aflăm aici, în locul, unde, pe 1 Decembrie 1918, s-au adunat
românii, venind din bătrânul Maramureş, din Crişana şi Banat, din Basarabia
străveche, din Bucovina lui Ştefan, pentru a consfinţi „Marea Unire” şi au dovedit
că aceasta s-a făcut prin voinţa tuturor românilor, fiind dreptul lor dobândit cu
arma în mână pe câmpul de luptă. Sufletele noastre de copii tresaltă de fericire,
inima bate cu emoţie în piept, pentru că în aceste momente înălţătoare, de mare
vibraţie patriotică, auzim parcă tropotul calului lui Mihai care intră mândru în
măreaţa cetate Alba Iulia, gemetele lui Horia şi Cloşca, striviţi de roata care însă
nu a putut strivi şi idealurile românilor de a fi liberi. Auzim şi acum sunetele
buciumelor pe culmile munţilor din jurul Vidrei lui Avram Iancu chemând la
luptă dar şi la hora morţii.
Suntem mândri că, noi, generaţia intrării României în NATO, ne aflăm,
astăzi, aici, unde s-a înfăptuit„Marea Unire”, aici, unde din fiecare piatră, din
fiecare clădire, străbate chipul strămoşilor noştri dispăruţi în lupte care ne
îndeamnă: „copile, să nu uiţi istoria niciodată”.

Alba Iulia, 1 Decembrie 2002

Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari - Gorj

SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI

ediţia a V-a
Domnul director Dumitru Dădălău: “Distinşi invitaţi, cadre didactice,
dragi elevi! Bine aţi venit la cea de-a cincea ediţie a “Sărbătorii Fiilor Jilţului”
din Mătăsari! Suntem onoraţi astăzi, de prezenţa in mijlocul nostru a domnului
Subprefect de Gorj, economistul Eugen Vâlceanu, a domnului deputat Ion
Florescu din Gorj în Parlamentul României, a domnului Inspector general
adj. Gheorghe Gămăneci, a doamnei Aurora Traşcă, directoarea Şcolii de Artă
şi a domnului Liviu Dafinescu, directorul Ansamblului ‘Doina Gorjului”.
192
Iertată să-mi fie trecerea, un ‘Fiu al Jilţului” şi un om de mare valoare şi caracter,
profesorul Constantin Băleanu, directorul “Gorjeanului”, preşedintele
“Fiilor Gorjului”, în Banat domnul economist Sebastian Bălescu, alături de
care avem reprezentanţii Consiliului Local şi ai Primăriei din Mătăsari. Aflaţi la
a cincia ediţie, Sărbătoarea noastră care a fost precedată de “Zilele Liceului” în
perioada 7-18 octombrie, a fost sprijinită de către Prefectura şi Consiliul Judeţean
Gorj, de câtre Inspectoratul Judeţean, de Direcţia de Cultură şi Patrimoniu, de
ansamblul artistic “Doina Gorjului” şi “Ansamblul Şcolii Populare de Artă”,
de Consiliul Local şi Primăria Mătăsari, de Compania Naţională a Lignitului şi
Exploatarea Minieră Jilţ.
Sărbătoarea de azi se desfăşoară într-un cadru fericit întrucât ziua de astăzi
este cum n-a mai fost nici o zi din această toamnă, o zi splendidă ce seamănă cu
noi, toţi aşa că zâmbiţi, vă rog, că Dumnezeu e cu noi şi ne apără pe toţi şi suntem
prezenţi la această mare Sărbătoare. După cinci, am căpătat deja o tradiţie, după
cinci ani, noi venim aici, la această mare Sărbătoare, într-un număr mult mai
mare, spre deosebire de anii precedenţi. Dacă începeam cu cinci ani în urmă,
Sărbătoarea Fiilor Jilţului cu 1.400 de copii iată că suntem prezenţi acum 2.100
de elevi şi preşcolari la care se adaugă cele 140 de cadre didactice şi personal
administrativ şi nedidactic. Sunt cunoscute de-a lungul anilor preocupările ce
le-a avut Primăria şi Consiliul Mătăsari, conducerile unităţilor miniere din Jilţ
pentru a crea condiţii deosebite de muncă şi viaţă locuitorilor din Mătăsari şi
când spun acest lucru, mă refer implicit la modul în care noi, cei ce ne desfăşurăm
activitatea pe ogorul şcolii beneficiem de tot ce este mai bun în învăţământul
românesc. Cu o activitate remarcabilă în această “Cetate a luminii”, aşa cum
spuneam şi cu ocazia împlinirii a 25 de ani de activitate minieră în Jilţ, noi venim
la această Sărbătoare, cu realizări în ceea ce priveşte procesul instructiv-educativ
cu obţinerea rezultatelor remarcabile la activităţile ce le desfăşurăm pe plan
judeţean şi naţional. De aceea daţi-mi voie ca în acest cadru festiv să vă felicit
pe toţi pentru râvna pe care aţi depus-o de-a lungul acestui an, pentru eforturile
pe care le-aţi făcut in ultimele două săptămâni de zile, când v-aţi întrecut unii
pe alţii, elevi şi cadre didactice deopotrivă, realizând un complex de manifestări
cultural-sportive, ce au fost simţite şi recunoscute, în întreaga Oltenie şi în ţară.
Eu nu aş vrea să mai lungesc mult festivitatea noastră şi cu permisiunea
dumneavoastră îl rog pe domnul Sebastian Bălescu, economist, preşedinte al”
Fiilor Gorjului” în Banat, să ne aducă salutul celor de acolo:” “Mulţumesc
domnului meu coleg de vârstă şi de şcoală pentru că face aceste acţiuni deosebite
şi cifra cinci nu este trecută întâmplător ca un element de graniţă în şirul numerelor
naturale, putem să numim astăzi o întâlnire eveniment, poate chiar un jubileu. Pe
timpul când eram elev aici la şcoală, cinci era nota cea mai mare, acum când ai
cinci eşti la limită. Noi spunem că nu va fi un jubileu sfârşit, ci o dezvoltare a
acestor acţiuni”. Domnilor trebuie să reţineţi câteva din îndemnurile pe care eu vi
193
le fac, căci acolo unde sunt gorjenii, şi noi am avut experienţa din Banat, unde nu
se pătrunde uşor, să constituim încă din 1984 un nucleu un “Catalog” îi spuneam
noi atunci, de gorjeni în Banat. Acum ne aflăm constituiţi într-o organizaţie non-
guvernamentală care desfăşoară activităţi culturale ţine legătura cu toţi gorjeenii
din ţară şi din lume. În data de 2 noiembrie, avem întâlnirea “Fiii Gorjului în
Banat”, şi cei ce au curajul să vină în Timişoara în data de 2 noiembrie ora 18, la
restaurantul “Universul”, patronat de gorjeanul, Răducanu, fratele dr. Răducanu
cunoscut aici în Gorj, sunt bine veniţi. Se cuvine să apreciem şi să reţinem toate
eforturile de unire a oamenilor chiar dacă nu sunt gorjeeni, în cadre asemănătoare
şi să ne opunem la stările de dezbinare. Nu este bine să preluaţi şi nici să faceţi
stare de incitare, că este ea politică, morală, religioasă ş.a.m.d. Să luptaţi pentru
unitate nu pentru dezbinare! Aţi observat şi cred că ştiţi: românii au fost primii ce
au avut curaj să meargă la Papa, să încerce după Marea Schismă să facă unitate.
Dacă în acest cadru s-au găsit elemente potrivite de ce noi gorjeenii, românii,
oamenii care avem acest tic să nu ne unim permanent. Ţin la aceste chestiuni
chiar dacă nu am timp, să vin aici unde m-am născut, aici unde am copilărit, să
văd chipul acestor copii minunaţi cărora le spun “Succes la învăţătură şi să nu
uitaţi pe acolo pe unde veţi fi locurile unde v-aţi născut si pe cei care v-au dat
primele poveţe de bine. Vă doresc succes în viaţă!”
Vicepreşedintele Ligii “Fiii Gorjului”, “Fiii Jilţului” în Mătăsari,
d-l Constantin Băleanu, directorul ziarului “Gorjeanul”: “Bună ziua! Cel ce
vă vorbeşte este un fost elev al Liceului Mătăsari, un fost profesor chiar, ca de
almintere primul vorbitor, d-l Bălescu, fost elev al meu. Pot face comparaţie între
Şcoala Generală de pe atunci cu ceea ce este acum instituţia liceală din Mătăsari,
Colegiul Naţional Tehnologic, unitate unică în ţară, pentru că nici o unitate din
mediul rural din România nu arată aşa şi nu se numeşte “Colegiul”. Meritul
principal în ceea ce priveşte acest pas important în învăţământul românesc aparţine
directorului D-tru Dădălău, organelor locale şi organelor judeţene. Mătăsari se
bucură de sprijinul permanent al autorităţilor judeţene pe fondul preocupărilor
constante pozitive ale organelor comunale. Dumneavoastră învăţaţi într-o unitate
de primă mărime din învăţământul românesc, aveţi condiţii dintre cele mai bune.
Nu vreau să vă reţin atenţia cu prea multe, şi vă doresc să fiţi la înălţimea acestor
condiţii create de cei ce se ocupă de Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari.
Numai succese! Mulţumesc!
D-na Aurora Traşcă, directoarea Şcolii Populare de Artă, din Tg-
Jiu: “Bună ziua Mătăsari! Bine v-am găsit. Înainte de a fi director al Şcolii
Populare de Artă sunt consilier în Consiliul Judeţean Gorj, şi-mi permit să aduc
salutul Consiliului Judeţean Gorj, mai precis al d-lui preşedinte Mischie şi al
vicepreşedinţilor Consiliului, care din motive obiective nu au putut să vină astăzi
aici, dar cu sufletul sunt alături de dumneavoastră aşa cum au fost întotdeauna şi
sprijină această acţiune.
194
 Mulţumim organizatorilor, d-lui Director Dădălău care este sufletul acestei
organizări, pentru că în această zi de toamnă ne-a prilejuit să ne întâlnim în acest
frumos colţ de plai care este Mătăsari şi a petrece împreună o zi minunată.
Vă mulţumim tuturor şi vă dorim distracţie plăcută, alături de noi,
Ansamblului popular “Doina Gorjului” şi Ansamblului Şcolii Populare de Artă
“Rapsozii Gorjului” şi sperăm să vă simţiţi foarte bine. Vă urez tuturor “ La mulţi
ani” şi cele mai frumoase gânduri! La revedere”!
Dumitru Dădălău: “D-le inspector general adjunct vă invit să luaţi
cuvântul. Gheorghe Gămăneci: “D-le Subprefect, d-le deputat, d-le Director
general, d-le Director, stimaţi colegi, invitaţi, dragi elevi. Aş vrea să încep prin a
spune că deja a intrat în tradiţia acestei localităţi şi acestei instituţii de învăţământ
de prestigiu, că acum la mijlocul lunii octombrie, în plină toamnă, beneficiind
de o zi superbă, poate fără precedent în ultimele 2 săptămâni să ne întâlnim să
marcam acest eveniment deosebit din viata localităţii şi unităţii de învăţământ
care este Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari.
Este pentru mine un prilej de bucurie, de plăcere, de mândrie şi în acelaşi
timp mă onorează, căci de câţiva ani particip la aceasta activitate, care se înscrie
nu ca o simpla acţiune, dar şi ca o activitate de bilanţ şi în acelaşi timp o acţiune
de angajare a tinerilor generaţii pentru dezvoltarea învăţământului în această
zonă a Gorjului. Iată că, aşa cum prezenta d-l director Dumitru Dădălău, această
strategie pe care a aplicat-o ani de zile, structurată pe orizonturi de tip urgenţe
şi perspective, a condus la şcolarizarea în acest an a peste 2.100 de copii şi elevi
din toata aceasta zona a Jilţului.Este un lucru extraordinar, este un lucru care dă
identitate acestei unităţi de învăţământ şi care se-nscrie printre marile şcoli din
judeţ şi nu numai. Este în acelaşi timp un efort deosebit si toate aceste lucruri se
fac cu trudă şi cu migală. Colegiul Tehnologic Mătăsari se înscrie printre primele
unităţi din judeţ şi ţară în ceea ce priveşte baza materială şi resurse umane,dispune
de cea mai bună bază de instruire şi educaţie din ţară şi s-a recunoscut acest lucru,
dumneavoastră sunteţi beneficiarii ei.
Colegiul Tehnologic Mătăsari se înscrie printre primele instituţii. şi în
ceea ce priveşte rezultatele pe care le obţine în procesul de instrucţie este tot mai
prezent în ceea ce priveşte competiţiile interscolare, obţinând rezultate deosebite.
Şi-a croit un drum stabil în acest spaţiu spiritual al Gorjului şi chiar naţional şi
revista atât de frumos şi inspirat denumită “Murmurul Jilţului “a întrunit sufragiile
unui juriu naţional care a clasat-o pe locul 1 în cadrul competiţiei revistelor
şcolare pe ţară. Este un lucru extraordinar şi nu este un lucru puţin. Pentru toate
acestea, din partea conducerii Inspectoratului Şcolar, eu vreau să valorific şi acest
cadru, să vă transmit sincere mulţumiri felicitări pentru tot ceea ce aţi dobândit,
le meritaţi cu prisosinţă şi trebuie să ne gândim ca la umbra acestor ziduri, aşa
cum s-a spus aici, s-a scurs foarte multă cerneală; având foarte multe emoţii sunt
foarte multe amintiri, s-au format şi se formează personalităţi de primă mărime
195
nu numai la nivelul judeţului Gorj. Este rodul activităţii acestui harnic colectiv
de cadre didactice care numără peste 120 de colegi şi care s-au străduit ca zi de
zi, oră de oră, să dea viată conţinutului planului de învăţământ.
Încă o dată îi felicităm. Văd aici, şi nu mă pot abţine să observ, această
îmbinare a cadrelor, a talentelor tinere cu experienţă pozitivă, şi salut cu
această ocazie prezenta unor cadre de prestigiu care au contribuit la dezvoltarea
învăţământului gorjean, având în mijloc inspectorul general al I.S.J. Gorj,
profesorul Mihail Mărtoiu şi de asemenea profesorul Gheorghe Lungan care au
acceptat să desfăşoare şi să dea, într-adevăr, o mână de ajutor, aici la această
unitate de învăţământ. Meritul este al colectivului de cadre didactice şi elevilor.
Meritul este aşa cum s-a subliniat aici al acestor harnici dascăli din familia
Dădălău şi aş îndrăzni, că mai aproape, denumirea colegiului să fie “Sfântul Ion
si Dumitru”, pentru că se apropie şi se desfăşoară această activitate în prejma
acestei creştineşti sărbători de Sfântul Dumitru. În acest cadru, eu aş vrea să
doresc elevilor, cei care se instruiesc astăzi pe băncile acestui colegiu, să-şi
îndeplinească în acest an şcolar gândurile, năzuinţele, calificative de FB şi numai
note de nouă şi zece;părinţilor să se bucure de rezultatele copiilor lor,iar colegilor
le doresc să aibă putere de muncă, sănătate, numai bucurii în aceste zile de peste
an şi să ne întâlnim şi să numărăm cât mai multe ediţii ale Fiilor Jilţului. Vă
mulţumesc!
Deputatul Ion Florescu: “Regret că nu mă pot lăuda şi eu cu faptul că
sunt fiu al acestor frumoase meleaguri, dar sunt fericit că pot asista la o asemenea
manifestaţie. Mă bucur în acelaşi timp, că din cele 5 ediţii pe formă nouă, că
ştiu că este o reeditare a tradiţiei, dacă nu îmi cer scuze, dar sunt trist, din nou
că nu sunt fiu al acestor văi. Dar, dacă mă adoptaţi voi fi! Am participat în mod
sigur la 4, dar parcă nici una nu a fost aşa de frumoasă ca cea de astăzi, ajutată şi
de Dumnezeu prin această frumoasă zi de toamnă, cum spunea D-nul Director.
Dumneavoastră, participanţii, constat că sunteţi din ce în ce mai mulţi, într-un
număr mai mare, motiv de bucurie şi de satisfacţie, atât pentru noi cât şi pentru
organizatori, dovedind încă o dată, cât de inspirată este ideea organizări acestui
fel de manifestări. În încheiere felicitări organizatori lor, felicitări dumneavoastră
participanţilor; să vă dea Dumnezeu sănătate tuturor,astfel încât să ne întâlnim şi
la anul în număr mult mai mare şi sub diverse auspicii. Mulţumesc mult, mult de
tot şi numai bine!”
Dumitru Dădălău: D-le Subprefect, v-a venit rândul să puneţi piatra de
temelie ! Vreau să-i mulţumesc că în ultimele acţiuni organizate a fost lângă noi
şi ne-a susţinut în toate demersurile ce noi le facem pentru ca dumneavoastră să
aveţi bune condiţii de învăţat.
Eugen Vîlceanu: “Domnule deputat, domnilor şi doamnelor profesori,
stimaţi elevi, stimaţi invitaţi. Eu pot să spun că mă mândresc că din văile acestea
mă trag, că am şi soţia din această localitate şi că am şi lucrat mulţi ani în
196
această localitate. Pot să spun că o cunosc foarte bine, cunosc modul în care s-a
dezvoltat din momentul în care a pătruns mineritul aici şi până astăzi, şi pentru
cei ce sunt mai tineri le spun că s-au depus eforturi pentru ca astăzi Mătăsariul
să arate aşa cum este şi că în continuare Mătăsariul are perspectiva de-a se
dezvolta ca o localitate care în curând va beneficia de o elementară necesitate
pentru elementele de astăzi, în care va avea apă, gaze o dotare în care să se poată
desfăşura activităţi culturale si intelectuale. In preocupările celor de la conducere
stau în special centrele miniere, centre în care există oameni ce-şi desfăşoară
activităţi în minerit, în petrol şi-n alte ramuri. În mod deosebit Mătăsari, Motru,
Rovinari, care încercând atât cu bani de la guvern cât şi cu bani din fonduri atrase
de la Asociaţia Economică Europeană care în prezent îşi desfăşoară un proiect
în localitatea dumneavoastră, chiar pe centrul localităţii vom căuta ca aceste
proiecte sa se facă şi să fie îndrumate către aceste localităţi.
Pentru tinerii de azi, Mătăsariul poate constitui o speranţă, poate să creeze
cadrul în care ei să-şi desfăşoare mulţi ani de aici înainte activitatea căci mineritul
va avea o viaţă de 40-50 de ani şi că nu va fi o activitate în restrângere, ci că nu
va fi o activitate în restrângere, ci o activitate în dezvoltare atâta timp cât va
exista în zonă cărbune. Din partea noastră, a Prefecturii judeţului Gorj, felicităm
conducerea şcolii pentru organizare, colectivul de cadre didactice pentru stăruinţa
ce au depus-o în aceste zile pentru că azi să beneficiem de o sărbătoare bine
organizată şi într-un astfel de cadru dumneavoastră să vă simţiţi bine. Vă felicităm
pe toţi! Vă dorim sănătate şi multe împliniri!”
Dumitru Dădălău: „Vă mulţumim domnule Subprefect pentru cuvintele
frumoase! Vă rugăm să-i transmiteţi domnului Prefect Toni Mihail Greblă
toate sentimentele noastre de stimă şi de consideraţie şi că, aici desfăşurându-
ne activitatea, vom face tot ceea ce depinde de noi pentru ca să nu dezminţim
aprecierile ce le faceţi asupra noastră. Cu câteva minute în urmă, domnul
preşedinte Mischie, a sunat şi vă transmite la toţi multă sănătate şi bucurie, cu
scuzele de rigoare că trebuie să primească ambasadorul Uniunii Europene, care
este prezent în Tg - Jiu la această oră, şi nu a putut să fie alături de noi.
Şi noi îi transmitem toate cele bune şi să mai conducă în continuare destinele
Gorjului împreună cu echipa prezentă aici. Distinşi invitaţi, vă mulţumesc că aţi
fost alături de noi şi vă invit să urmărim, în continuare, programul.

Reporter

197
 ZILELE LICEULUI ŞI SĂRBĂTOAREA
„FIILOR JILŢULUI”
Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari în colaborare cu Fundaţia şi
revista Murmurul Jilţului vă invită să participaţi la manifestările prilejuite de
Zilele Liceului. Evenimentul are loc în perioada 17-19 octombrie şi este urmat de
sărbătoarea Fiilor Jilţului.
Zilele Liceului prezintă un program diversificat ce cuprinde activităţi
culturale şi sportive. Astfel, vor fi prezentate sesiuni de referate şi comunicări pe
diverse teme, spectacolul de teatru oferit de Teatrul Dramatic “Elvira Godeanu”
din Târgu Jiu, precum şi concursuri gen “Cine ştie câştigă” în diverse domenii.
De asemenea, în cadrul acestui eveniment se vor organiza majoratul “Sărbătoarea
tinereţii noastre” şi Balul Bobocilor. Latura sportivă este reprezentată de
“Cupa Zilele Liceului” la fotbal. Sărbătoarea Fiilor Jilţului este o continuare a
manifestărilor, îmbogăţind astfel paleta culturală a localităţii. Cu acest prilej se
vor organiza spectacole prezentate de Ansamblul Profesionist “Doina Gorjului”,
formaţiile Colegiului Naţional şi a şcolilor nr.2, Croici, Brădet, Runcurel. De
asemenea, Carnavalul tineretului, Parada modei, Miss Colegiu Mătăsari, Focul
Prieteniei, Gala de box, horele populare şi discoteca în aer liber se înscriu în
variante de atracţie a invitaţilor.
Evenimentele vor culmina cu organizarea Zilei Recoltelor Bogate şi
totodată cu oficierea de slujbe religioase în toate bisericile din Mătăsari.

Adevărul de Gorj,nr.117

ZILELE LICEULUI, LA MĂTĂSARI

Continuă, la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari, manifestările
prilejuite de “Zilele Liceului”. După ce ieri a fost ziua rezervată literaturii, prin
concursul de eseuri “Chemarea străbunilor”, sesiunea de referate “Literatura
română - artă a cuvântului” şi recitalul de poezie “întoarcerea la rădăcini”,
manifestările au ca punct comun mediul înconjurător tot ceea ce înseamnă el pe
plan educaţional: are loc aici o dezbatere “Poluarea - o problemă ce ne ameninţă
existenţa” şi un concurs gen “Cine ştie câştigă”, pe tema “Natura - darul lui
Dumnezeu pentru oameni”

Gorjeanul
nr.3491, A.V.

198
 PORTRETE ÎN AQUA FORTE

Un munte de bunătate

O vorbă veche românească spune că nu cunoşti un om decât după ce ai

mâncat cu el un sac de sare. Oare cunosc în totalitate şi în profunzime omul,
Domnica Graure ? Fiecare dintre noi avem o personalitate aparte. Ea poate fi
deschisă sau de nepătruns. Permitem sau nu să fim cunoscute.
Aceste rânduri nu încearcă să farmece pe editor prin construcţiile
fascinante ale artei epice şi nici printr-un stil reportericesc deosebit. Încerc, dând
la o parte vălul vieţii trecute să-mi aduc aminte câteva momente plăcute pe care
le-am petrecut împreună de când ne-am cunoscut. Nu doresc să scormonesc
în viaţa nimănui. Doresc să-mi amintesc de momentele plăcute, care nu au fost
puţine. Nu le voi evoca pe toate. Aş scrie poate un roman.
Cum am cunoscut-o ? Eram tinere şi pline de viaţa, în faţa unei noi
cariere, ce ne va marca drumul viitor. Cu un fizic plăcut, veselă, cu un timbru al
vocii melodios şi dulce, îţi dădeai seama ca prin simpla ei prezenţa totul în jur
radia un optimism debordant. Nu ştiu dacă cei care au cunoscut-o cu adevărat
şi-au dat seama că în spatele acelei veselii şi a acelui zâmbet întotdeauna voitor,
se ascundea ca un val tristeţea şi melancolia. Provenind dintr-o familie simplă,
cu cinci copii, au răzbit în viaţă, bazându-se doar pe inteligenţă deosebită şi pe
un stil de muncă foarte ordonat. A fost atrasă din adolescenţă de ştiinţele exacte.
Probabil o trăsătură de familie, deoarece şi doi din fraţii ei au îmbrăţişat meserii
bazate pe matematică, respectiv sunt ingineri, unul la Bucureşti şi al doilea la
Sibiu. Viaţa a făcut ca să termine Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii
din Cluj, dovedind pe parcursul vieţii o rară îmbinare între calităţile inimii cu cele
ale intelectului. A fost greu, a fost uşor…
Timpul este cel care răspunde la această dilemă. A fost greu. Pierzându-şi
mama de tânără, a rămas cu nostalgia dragostei materne pe care şi-a arătat-o mai
târziu familiei. Pe patul de moarte mama sa a pus-o să promită că va avea grijă de
fratele mai mic, Ion, înlocuind-o. Lăsând această promisiune ca pe un crez, toată
viaţa şi-a dedicat-o familiei. Cu multă răbdare şi cu multă înţelepciune a condus
familia, încercând ca tuturor să le întindă o mână. Nu s-a gândit că din munca ei
să-şi sporească averea, ci s-a gândit cum să contribuie la educarea şi bunăstarea
fraţilor,nepoţilor şi strănepoţilor. Aş putea spune că este un munte de bunătate.
Câţi dintre noi am fi procedat la fel. Nu şi-a întemeiat o familie; gândindu-se că
fraţii pot suplinii această lipsă, că nepoţii pot fi un ajutor la nevoie. Colege fiind
nu mi-am dat seama că bunăvoinţa ei nu se răsfrânge asupra familiei, ci asupra
tuturor. Am trecut atât eu cât şi copiii mei prin momente grele. Mi-a fost alături.
199
M-a ajutat, m-a îmbărbătat şi nu m-a lăsat niciodată de izbelişte. Copiii mei, mai
în glumă mai în serios, au spus că şi-au pierdut tatăl, dar au în schimb două mame
- una fiind “Tanti Domnica”. A suferit alături de mine şi de copiii mei. Ce poate fi
mai minunat decât să ai lângă tine un om care te înţelege, te ajută şi îţi este alături
la bine şi la rău. Dar gândindu-mă acum când scriu aceste rânduri, îmi dau seama
că i-a ajutat după posibilităţi pe toţi. Ca director, atât la şcoala din Corobăi cât şi
din Dragoteşti, a încercat să facă în aşa fel încât sa lase un loc de „bună ziua”. A
dotat şcolile cu materiale pe care alte şcoli nu le-au avut.
Azi este un cadru didactic deosebit. O iubesc colegii, o preţuiesc elevii
şi foştii elevi. Toţi îi sunt recunoscători pe buna dreptate şi pe merit. Acest om,
înzestrat cu o bunătate aparte,cu o bunăvoinţă şi înţelepciune ieşită din comun,
merită să fie iubită şi respectată. S-a distins intru totul prin prospeţimea inspiraţiei
şi prin minunata puritate a sufletului.
Nu pot ca în încheierea acestei mici caracterizări să nu-mi amintesc o
strofă din poezia lui Sulli Pradhomme: „Când văd plutind o frunză moartă, / Visez
la drumu-i neştiut, / La vântul ce mereu ne poartă, / Spre ziua din Necunoscut.”
Rămânând cu nostalgia vremurilor trecute, nu pot să nu port o recunoştinţă
vie, o prietenie sinceră omului Domnica Graure. Merită. Mi-amintesc de o
strofă din poeziile lui Turgheniev: „Ca apele de primăvară, / Ce trec năvalnic,
spumegând, / Frumoşii ani ai vieţii noastre,/ Se duc şi nu se-ntorc nicicând”

Profesor Maria Blendea

Suflet fără odihnă

În urmă cu aproape 35 de ani, o tânără pereche se plimba neliniştită pe

peronul autogării din Târgu-Jiu, aşteptând autobuzul de Dragoteşti şi căutând pe
cineva care să poată da relaţii despre această localitate. Ea - de statură potrivită,
tăcută, gânditoare. El - înalt, corpolent, jovial.
Întâmplarea ne-a adus faţă în faţă. Am aflat că amândoi sunt profesori de
geografie, absolvenţi ai Facultăţii de Biologie - Geografie din cadrul Universităţii
„Babeş-Bolyai” din Cluj, promoţia 1968 repartizaţi la cele două şcoli generale
din comuna Dragoteşti. Fuseseră colegi de grupă, se căsătoriseră din facultate,
şi acum se îndreptau conform repartiţiei ministeriale spre şcolile unde aveau să
profeseze o viaţă, să înobileze inimi şi gânduri.
Atunci am înţeles şi starea lor psihică atât de diferită. Ea părăsise Clujul,
simbolul culturii şi civilizaţiei din vestul ţării, oraş în care s-a născut şi a crescut,
urmându-şi soţul într-un sat îndepărtat din Oltenia, sat ce avea legătură cu reşedinţa
de judeţ decât printr-un singur autobuz care circula mai întâi până la Timişeni,
apoi până la Mătăsari. Neliniştea din suflet şi flacăra din priviri erau provocate
200
de contactul cu necunoscutul atât de diferit de mediul in care se formase. El -
originar din Peştişani - era mândru că revenise în jud. Gorj, sperând să ajungă cu
timpul în comuna natală, căci casa şi satul le considera sfinte. Dar... n-a fost să fie
aşa. Nu bănuiam atunci că profesoara Maria Blendea, căci despre ea este vorba,
îmi va deveni prietenă pe viaţă, că întreaga sa carieră didactică se va derula în
satul meu natal, că vom fi colege în aceeaşi unitate şcolară până la pensie.
Ajungând seara în Dragoteşti, au dormit mai întâi la mine, apoi au găsit
temporar o gazdă şi după puţin timp s-au mutat în casa familiei doctorilor Gicu
şi Bebe Vîlceanu (medici în Bucureşti şi respectiv în Deva), nepoţii lui Ion
Vîlceanu - ctitorul învăţământului din Dragoteşti şi nu numai (fiind şi inspector
şcolar - Plasa Broşteni). Aici s-au simţit bine în tot cei 30 de ani. Proprietarii
nu veneau decât rareori pe acasă, dar fiind oameni de aleasă omenie şi de înaltă
cultură, întâlnirile erau aşteptate cu nerăbdare şi bucuria revederii era de ambele
părţi. Eu însămi am participat deseori la asemenea momente, fiind prietenă cu
cele trei familii. De aici nu a mai plecat soţul doamnei Maria, profesorul Ion
Blendea, decât când a trecut în lumea celor sfinţi şi drepţi. De aici nu a mai
plecat doamna profesoară, doar când a ieşit la pensie şi s-a stabilit în Mătăsari,
împreună cu doi copii, nora şi nepotul. Acomodarea în viaţa rurală, în cei 30
de ani a decurs aşa de firesc, cum eu care cunoşteam Clujul (fiind absolventă a
Facultăţii de Filologie din cadrul aceleiaşi universităţi), nici nu bănuiam că poate
s-o facă un orăşean: fără lamentări, fără reproşuri. S-a integrat în viaţa satului, în
tradiţiile şi obiceiurile lor, de parcă ar fi fost fiica satului. De ce n-ar putea fi cel
puţin „Cetăţean de onoare”?
Avea grădină de zarzavat, îşi făcea toate treburile singură. La vârsta aceea,
a tinereţii, nu înţelegeam de unde are atâta energie. Şcoală, familie (a crescut trei
copii), iar seara - o bună dispoziţie pentru cercul de prietenii. Căci în casa în
care locuia, unde odinioară învăţătorul Ion Vîlceanu discuta cu Spiru Haret - pe
atunci ministru şi bun prieten al fostului inspector - problemele educaţiei şcolare,
acum îşi dădeau întâlnire mai toate personalităţile comunei (profesori, doctori,
ingineri, directori de întreprinderi industriale din zonă) şi erau primite cu mult
respect înalte personalităţi ale Gorjului aflate cu diferite misiuni în zona noastră.
Era o familie cu mulţi prieteni. Lângă o ceaşcă de cafea, la lumina lămpii, apoi a
becului, se depănau amintiri, se fundamentau experienţele vieţii.
Am cunoscut-o treptat pe această mare profesoară şi am rămas prietene
nedespărţite, sprijinindu-ne moral, reciproc, de-a lungul vieţii. Ce m-a atras la
ea? Avea întregul potenţial de care dispune o femeie: inteligenţă, sensibilitate,
credinţă, bunul simţ şi bunul gust, putere de dăruire, intenţie. Momentul esenţial
în devenirea ei ca profesoară a fost, înainte de toate, revelaţia muncii. Cu o cultură
solidă, cu o generozitate rar întâlnită s-a apropiat de copii, le-a îndrumat şi limpezit
calea spre desăvârşire. Rezultatele obţinute s-au datorat profesionalismului ce a
caracterizat-o, accentuat de dorinţa de perfecţionare, aspirând mereu la mai bine.
201
Viaţa profesională şi-a împletit-o cu cea familială, dragostea faţă de elevi fiind
la aceiaşi parametrii, ca şi faţă de cei trei copii ai săi. Sănătatea şi echilibrul ei,
naturaleţea pe care o transmitea atât în carieră cât şi în familie sunt atribute ale
unui om deosebit. Întrebată însă de ce i-a plăcut meseria de profesor, ea răspunde
şi acum ca şi de-a lungul anilor „Pur şi simplu”; nu-i place să vorbească despre
sine. Ne-am pensionat amândouă în acelaşi an -1999. în pragul vârstei a treia
simte bucuria de a trăi. Un motiv îl constituie cei trei copii, sentimentul că au
fost crescuţi să fie oameni buni şi înţelepţi. Şi cum roata sortii se învârteşte, una
din fiice, Oana, este profesoară de geografie, s-a căsătorit şi s-a stabilit în Cluj,
locuind în apartamentul în care a crescut şi mama sa. Frumoasă răsplată!
Nici nu observă cum sita vremii mai cerne câte un fulg de argint în părul
grizonat deja, cum câte un rid îi brăzdează faţa, trăieşte bucuria de a avea nepoţii
alături (Alexandru este nedespărţit, dus la grădiniţă doar de bunica). La cei aproape
60 de ani, se străduieşte să ţină cerul vieţii cât mai senin. Aceasta este unica şi
marea sa satisfacţie. Şi-i de-ajuns! Sau aşa părea până în septembrie 2002, când
vocaţia sa de dascăl, nostalgia celor 30 de ani de apostolat, sentimentul utilităţii, au
făcut-o să simtă nevoia de reîncadrare în învăţământ şi să solicite ore la Colegiul
Mătăsari. A bătut şi uşile s-au deschis, întâlnind pe domnul director Dumitru
Dădălău, om de aleasă omenie şi dornic de ridicare a prestigiului învăţământului
din Mătăsari.
Acum Maria (nume predestinat sacrificiului, dar şi revelaţiei) funcţionează
ca profesor, încadrat la cumul. Elanul tinereţii este înlocuit în mod fericit cu
înţelepciunea senectuţii, rămânând constante dăruirea şi complezenţa profesională.
îi dorim viaţă îndelungată, sănătate şi voie bună.

Prof. Domnica GRAURE

Doină, doină, cântec dulce...

Realizarea unui proiect feminin mai ales al unei dăscăliţe, impune o atenţie
din partea celui care îl compune, femeia fiind acel „subiect” de mare fineţe şi
rafinament, astfel încât vorbele sunt puţine şi neîncăpătoare a creiona trăsăturile
acestor fiinţe dragi.
Am ales, pentru acest modest omagiu adus unei profesoare de limba
şi literatura română, numele de Doina - Ileana Hoară de la Colegiul Naţional
Tehnologic din Mătăsari. El putea să fie oricare alt nume, dar „Doina” este
expresia celor mai largi sentimente umane, când de rău, când de singurătate când
de fericire între ai „tăi” … Marele poet român s-ar fi întrebat: „să-ţi fac un
cântec? Vorbele-mi sunt goale..” Evident încerc să refac „drumul Doinei noastre”
de atunci, din 1966, când la Şcoala Generală din Zorleşti, comuna Prigoria se
202
prezenta la post tânăra Doina - Ileana Dănescu, fiica celui mai destoinic dascăl din
Crasna Gorjului. Am asistat-o la clasă şi pe loc m-a surprins bunătatea şi dăruirea
acestei dăscăliţe în raporturile cu elevii, profunzimea cunoştinţelor transmise
româneşti în formarea tineretului pentru muncă şi viaţă. Mă întrebam în sinea
mea dacă nu cumva este prea matură în gândire şi în fapte, dar am renunţat uşor
după o altă întâlnire „de profesie” cu tatăl său şi, mai ales cu Mircea Dănescu
– fratele; atunci am înţeles că am în faţă oameni de mare cultură, seriozitate şi
căldură sufletească.
Sigur, anii trec, „se duc ca clipele” şi Doina noastră a luat viaţă în piept şi
a dus-o cu demnitate pe tot parcursul celor aproape patru decenii.
Azi, Doina – pensionară – munceşte cu aceeaşi dragoste ca-n alte dăţi,
desfăşoară aceleaşi lecţii de înaltă ţinută ştiinţifică şi melodică, participă cu
regularitate la acţiunile colectivului, ajută cadrele tinere, cu gândul la trecutul ei
de dăscălie. Vorbele coerente şi frumoase, cu clas de doină, se apleacă asupra celor
mici cu înţelegerea feminină, păşeşte sigur pe holurile largi, cu o punctualitate
deplină. Alături de soţul ei, profesorul Ion Hoară, directorul Şcolii Generale din
Miculeşti, comuna Slivileşti, Doina a crescut frumos şi inteligent pe cei doi fii ai
săi, iar acum este bunică. Ştiu că şi alte nume de personalităţi, sau chiar de oameni
simpli, dar cu o viaţă demnă, şi-ar putea găsi loc în paginile „Gorjeanului” nostru,
oglindă fidelă a calităţilor semenilor de pe aceste locuri.
De aceea, am îndrăznit să deschid lista celor modeşti în viaţă, dar mari
în fapte, chiar dacă am început cu litera „D”. În gândurile mele se zbat toate
„literele” de la A la Z, cu aceleaşi preţuiri şi respect.

Prof. Gheorghe Lungan,

Târgu-Jiu, 18 ianuarie 2003

O enciclopedie adevărată

Străbatem cărările existenţei noastre către un destin pe care încercăm să

ni-l făurim în aşa fel încât să nu ne învăluim în ceaţa anonimatului (se înţelege, a
unui anonimat major).
Nu foarte mulţi reuşesc ca, după urcuşuri şi coborâşuri, după depăşirea
multor meandre., să ajungă acolo de unde, după ce-şi vor fi şters fruntea de
sudoare, să poată privi înapoi cu sentimentul că au învins. M-aş fi dorit un
reporter direct al aceluia al cărui profil mă mulţumesc să-l creionez din unele
informaţii culese de la cei pe care i-am întrebat aşa„din curiozitate”despre viaţa
lui, completându-şi cu ceea ce ştiu eu, acest profil dorindu-se a fi„o surpriză”.
Elisabeta şi Gheorghe, oameni simpli, dar stimaţi şi apreciaţi în satul lor, care
203
s-au ridicat prin eforturi proprii, sunt binecuvântaţi de Dumnezeu cu mai mulţi
copii. Bucuria a fost mare de fiecare dată, la fel s-a petrecut şi atunci când a apărut
pe lume şi cel de-al cincilea copil. Nu după mult timp, acesta avea să-şi ia zborul
de la casa părintească din Găvăneştii Gorjului, pornit pe drumul său, aceasta
petrecându-se după absolvirea claselor gimnaziale, orientându-se spre cariera de
dascăl. Tânărul cu o înfăţişare plăcută, de statură potrivită, cu fruntea înaltă, cu
părul bogat, uşor ondulat, cu ochii cărora cerul le-a împrumutat două picături
din limpezimea şi profunzimea lui, avea să devină în curând învăţător într-un
sat gorjean. Drumul spre cunoaştere, spre împlinire nu se opreşte aici,dorinţa de
perfecţionare e tot mai puternică. Îşi va continua studiile devenind în cele din
urmă profesor de limba şi literatura română, împlinindu-şi astfel un vis.
Învăţător deci, într-un început de drum, profesor de limba română mai
apoi, devine tot mai apreciat şi cunoscut. Curând va fi cooptat la Consiliul Judeţean
al Organizaţiei de pionieri, existent la acea vreme, dovedindu-şi calităţile de
îndrumător şi bun organizator. Astfel, parcurge, etapă după etapă, o existenţă ce
îl va detaşa de ceilalţi, făcându-l remarcat. Eu l-am cunoscut după ce devenise
un adevărat om remarcabil. Asta s-a petrecut prin anii 1967-1968, când, după
absolvirea facultăţii eram profesoară la o şcoală din judeţul Gorj.
Domnul Gheorghe Lungan, căci despre dumnealui este vorba, m-a
îndrumat şi sfătuit în acest început de carieră. Ca inspector şcolar la învăţători,
mai apoi, a continuat să îndrume paşii multor începători, să încurajeze pe cei
mai puţin iniţiaţi în activitatea de educatori. Temperament năvalnic, spontan,
neobosit, un adevărat scorpion, nu-şi stăvileşte preocupările odată cu pensionarea.
Nu s-a detaşat de activitatea de educator, dar preocupările se vor diversifica, se
vor împleti, se vor completa. Va continua activitatea ca profesor de limba română
la şcolile din Târgu-Jiu, în cele din urmă venind la C.N.T. Mătăsari, unde ne-am
reîntâlnit după o vreme mai îndelungată.
Nici viaţa de familie n-a fost una oarecare. Cea care avea să-i fie
tovarăşe de viaţă este Emilia Pupăzan, fiica învăţătorului Vasile Pupăzan şi a
Mariei Nişulescu, originară din Mătăsari. Împreună vor creşte şi educa doi copii,
Luminiţa şi Florin pe care îi vor realiza frumos pentru viaţă, dar pentru aceasta
a fost nevoie să-şi împartă timpul între viaţa de familie şi aceea de om cu multe
preocupări. Dincolo de activitatea de la catedră, domnul profesor este preocupat
şi de cea publicistică.
Atras fiind de farmecul şi frumuseţea poeziei populare româneşti,va
publica două volume în acest sens, în care a strâns multe nestemate ale folclorului
românesc. O serie de publicaţii gorjene sau din afara judeţului se bucură să
găzduiască în paginile lor verticale, studii critice, eseuri cu o problematică diversă.
Prin toate acestea, prin întreaga sa activitate a dovedit mult profesionalism, multă
exigenţă faţă de propria-i persoană, dăruire pentru cealaltă. Este plăcut să te simţi
în preajma unui astfel de om, de la care nu se poate să nu afli cele mai neaşteptate
204
lucruri. Este, aş putea spune, fără să exagerez, o adevărată enciclopedie.
În puţinele clipe de răgaz se retrage şi la casa părintească, renovată după
gustul şi trebuinţele sale, bucurându-se şi de unele clipe de linişte, de tihnă,
lăsându-se purtat de gânduri, care sigur nu sunt puţine şi nici lipsite de frumuseţea
şi frumosul fiecăruia în parte.
Îşi bucură sufletul cu nepoţeii, revărsându-şi asupra acestora întreaga
dragoste şi sunt convinsă că este un bunic preferat, lăsându-şi baltă toate
preocupările pentru ca zâmbetul să înflorească pe feţele acestora. Ce poate fi mai
frumos? Îşi face timp şi pentru alte pasiuni: calculatorul reuşind să-l captiveze
ore în şir. Sunt convinsă însă că scrisul şi lectura rămân preocupările preferate.
Fără îndoială, domnule profesor, că aţi fost un favorit al sorţii, un ales
al acesteia. Aţi dovedit mult profesionalism şi dăruire, fapt care m-a îndemnat
să-mi exprim un gând de preţuire şi consideraţie pentru omul şi profesorul care
a acoperit cu activitatea o jumătate de secol. Nu sunt o obişnuită a condeiului,
nu ştiu dacă am folosit lumini şi umbre care să realizeze profilul aşa cum mi-
aş fi dorit, încât să se ridice la valoarea pe care o aveţi,dar în el am pus multă
sinceritate şi mult respect.
Sunt convinsă că mai aveţi multe de făcut şi vă doresc forţa necesară.

Prof. Doina HOARĂ

Inefabilul feminin

Când un dascăl bun iese la pensie sau când, pentru un timp oarecare, este
numit într-o funcţie care-l abate de la meseria lui o perioadă, învăţământul are de
pierdut.În această profesie se împletesc în mod firesc şi fericit harul, competenţa,
răbdarea, perseverenţa, cu o permanentă muncă de autoperfecţionare care-l ţine
la curent cu tot ce este nou şi-i oferă acel sentiment de singurătate de sine pe care
copiii îl simt şi-l apreciază la dascălii lor. Ce poate fi mai frumos pentru un dascăl
decât aprecierea ce i-o dau elevii, dar mai cu seamă după ce vremea şcolarităţii a
devenit de mult o amintire? În faţa acesteia păleşte şi devine lipsită de importanţă
chiar şi părerea colegelor sau a superiorilor pe linie ierarhică.
Ce poate fi mai frumos decât să împărtăşeşti cu generozitate celor ce
ţi-au fost încredinţaţi, lumina cunoaşterii tale, să ţeşi cu migală şi răbdare pe
urzeală fragilă şi niciodată aceeaşi, sufletul şi mintea copilului-acel tot imperfect,
dar mereu perfectibil care însumează exprimare frumoasă şi corectă, logică şi
convingătoare, aceea gândire ordonată şi polivalentă, acea capacitate de a înţelege
şi interpreta un mesaj ori pe ce cale a venit el? Limba şi literatura română nu este
doar limba şi literatura maternă, nu este o disciplină ca oricare alta, menită să
furnizeze cunoştinţe dacă e vorba de gramatică sau artistice – dacă e vorba de
205
literatură. Ea este mijlocul prin care elevul capătă conştiinţa de sine, se defineşte
în raport cu alţii, se integrează în poporul din care face parte şi pe care, dacă se
respectă, îl va iubi şi respecta, se raportează la universalitate.
Iată de ce profesorul de Limba şi literatura română nu face o „meserie”
pur şi simplu, ci un apostolat, dat fiind faptul că recompensele sale sunt îndeobşte
morale. Astfel de dascăli înfloresc, strălucesc şi se sting lângă noi cu discreţia cu
care se întâmplă toate lucrurile bune şi profunde ale omenescului. Îi vedem şi-i
iubim abia după ce golul lăsat în urma lor la ieşirea la pensie se umple greu sau nu
se umple niciodată definitiv. Revenind printre noi ei nu au nimic din plictiseala
acră a multor tineri: sunt la fel de generoşi, de risipitori chiar, ca în prima lor
tinereţe-prezenţa lor este tonică, discursul lor sigur, gândirea lor ordonată şi
profundă, sfatul lor-preţios.
Lângă noi se află patru dăscăli de limba română care au fost de-a lungul
a mai bine de treizeci de ani modele pentru elevii lor, care au polarizat energiile
colectivelor din care au făcut parte, al căror cuvânt a cântărit întotdeauna greu
pentru ce-i ce au ştiut a-l auzi şi a-l preţui: Graure Domnica, Hoară Doina,
Firan Paraschiva şi Lungan Gheorghe. Despre fiecare, gândul meu are cuvinte
de respect, laudă, prietenie. Fiecare reprezintă o ipostază fericită a profesorului
de limba română dar deşi multe trăsături îi unesc, sunt atât de diferiţi unul de
celălalt. îi uneşte competenţa profesională, îi particularizează sensibilitatea,
maniera specifică de a fi şi de a înţelege întâmplarea sau miracolul de a fi - cum ar
fi spus Nichita. Am să schiţez un portret al unuia dintre aceştia dar, mărturisesc,
mă încearcă pe de o parte teama de-a nu fi nedreaptă faţă de acest dascăl, căci
cuvintele mele oricât de expresive ar fi nu-i vor defini în totalitate complexitatea,
pe de altă parte dorinţa de a vorbi cu aceeaşi căldură despre ceilalţi care mi-
au fost aproape sufleteşte şi alături de care am format de-a lungul timpului o
adevărată echipă. Firan Paraschiva - simplu Chivuţa – căci despre ea am fost
onorată să vorbesc -este unul dintre dascălii care-şi pot trece pe cartea de vizită cu
majuscule profesia. Un chip frumos şi armonios, zâmbitor, care exprimă adâncimi
sufleteşti bogat nuanţate şi inspiră respect şi admiraţie, un chip pe care şi acum,
la vârsta deplinei maturităţi descoperi acea candoare luminoasă şi întrebătoare
ce înnobilează chipurile feminine la orice vârstă şi care se numeşte inefabilul
feminin-iată expresia de ansamblu. Când o cunoşti însă, alte şi alte trăsături îţi
lasă o plăcută impresie.
Prietenoasă şi plină de solicitudine, dornică să placă şi să nu supere pe
nimeni, disciplinată la serviciu ca şi în viaţă, lăsând în urma ei bună dispoziţie,
încredere în viaţă şi în forţa omului de a trece peste toate încercările ei cu fruntea
sus-aşa a fost şi aşa este. Aceeaşi notă tonică i-a călăuzit şi demersurile profesionale
şi n-a contat că a predat în oraş sau în nu ştiu ce sat din judeţ pentru că aceeaşi
dragoste de meserie, aceeaşi dorinţă de a se face folositoare, aceeaşi dăruire
a însoţit-o pretutindeni. Disciplină, competenţă profesională, pasiune pentru
206
profesie şi responsabilitate-iată pe scurt portretul dascălului Firan. Acestora le
stau mărturie foştii elevi, azi ei înşişi oameni împliniţi, la devenirea cărora a avut
un considerabil aport. Pe plan familial este din nou exemplară; soţie şi mamă ea
a fost deopotrivă liantul şi pârghia de echilibru a unui cămin reuşit.
Copiii cărora le-a dat naştere şi pe care i-a crescut în cultul valorilor
umane esenţiale- respect, seriozitate, muncă, adevăr-au răsplătit eforturile prin
reuşitele lor profesionale şi sociale: dublu licenţiaţi Doru şi Eli sunt azi oameni
respectaţi în mediile sociale în care trăiesc. Pentru un astfel de om, viaţa nu este
doar o temporară incursiune prin vreme, ci o preţioasă fărâmă de eternitate.
De câte ori vorbesc despre pensionari am impresia că recitesc „La steaua”
eminesciană sau că redescopăr mesajul baladei Meşterului Manole. Ce dacă
zidirea rezistă numai o generaţie? Imaginea se perfectează în timp...

Prof. Luminiţa DĂDĂLĂU

GORJUL ESTE SINGURUL JUDEŢ CARE ARE UN

COLEGIU NAŢIONAL ÎN MEDIU RURAL
„Nu sunt bani” ni se spune de câte ori întrebăm de ce şcolile au clasele
nezugrăvite, băi rupte sau geamuri sparte. Iată că o şcoală din cea mai săracă
localitate a Gorjului ne dă prilejul să-i contrazicem pe cei care îşi ascund neputinţa
în spatele „lipsei de fonduri”. Ne referim aici la Colegiul Naţional Tehnologic
Mătăsari. Pare greu de crezut dar, aici, în ultimul an, zeci de săli de clasă şi
laboratoare au fost remobilate, şcoala a fost văruită, iar băile aduse la standardul
unui hotel de lux. S-au cumpărat calculatoare moderne care au fost conectate la
Internet. Liceul are cinematograf propriu şi în curând va intra în funcţiune o staţie
de televiziune cu circuit închis, în fiecare clasă existând deja câte un televizor
color. Elevii nu tremură de frig pentru că,în clase au fost instalate calorifere
electrice, asta până când se va finaliza noua centrală termică. Caloriferele vor fi
apoi mutate la internatul şcolii.Elevii sunt încântaţi de felul în care arată şcoala.
„Pentru prima dată în România, un liceu din mediul rural devine colegiu
naţional”, spunea ministrul Educaţiei Naţionale la sfârşitul anului trecut, când a
proclamat oficial transformarea Liceului Mătăsari în Colegiu Naţional Tehnologic
Mătăsari, Directorul CNT Mătăsari, prof. Dumitru Dădălău, ne-a spus în timp ce
ne prezenta şcoala că multe îmbunătăţiri au fost aduse în ultimul an: „Nu ne vom
opri aici pentru că lucruri bune se pot face în continuare. Deocamdată trebuie să
finalizăm noua reţea electrică şi să punem în funcţiune centrala termică proprie”.
Prof. Dumitru Dădălău, spune că sute de elevi de clasa a VIII – a din zonele
învecinate au fost invitaţi să vadă şcoala cu prilejul sărbătorilor de iarnă. Ei au
primit cadouri de Moş Crăciun alături de cei 1400 de elevi ai Colegiului, dar
207
au avut şi posibilitatea unei orientări şcolare şi profesionale. Cu toţii s-au arătat
încântaţi de felul în care arată acum şcoala.
Roxana Stoian,
Informaţia Gorjului
Nr. 63, 15 – 21 ianuarie 2001

O ŞCOALĂ REPREZENTATIVĂ PENTRU

ÎNVĂŢĂMÂNTUL GORJEAN
Amintiri frumoase, amintiri de neşters mă leagă de şcoală, ca fostă elevă
a G.S.T. Mătăsari, apoi cadru didactic în cadrul aceluiaşi grup şcolar.Am revenit
în această toamnă, la începutul, acestui nou an şcolar, în instituţia în care am
învăţat ani de zile. Îndreptându-mă spre şcoală la 1 septembrie, amintirile m-au
copleşit şi filmul anilor petrecuţi în această instituţie s-a derulat în mintea mea cu
repeziciune. Clasele primare în care m-am deprins cu scrisul, cititul şi cunoştinţele
de bază, apoi perioada de gimnaziu şi de liceu, când pe lângă obiectele de studiu
am învăţat despre valorile fundamentale ale umanităţii (bine,adevăr,frumos),
valorile care în vremurile tulburi pe care le trăim au cam început să fie uitate mai
ales de către generaţiile tinere. Nostalgia anilor de şcoală - perioadă pe care cei
mai mulţi oameni o consideră cea mai frumoasă din viaţă - mi-a cuprins sufletul:
mi-am amintit orele de curs şi acei oameni minunaţi de la catedră, profesorii
mei,care cu multă răbdare şi tact pedagogic formează an de an şi pregătesc
pentru viaţă generaţii de elevi. Am fost extrem de emoţionată şi intimidată la
gândul că va trebui de-acum să le stau alături în cancelarie, să lucrez alături de
doamnele mele profesoare şi domnii profesorii; dar această primă zi în cancelarie
s-a desfăşurat cu bine şi asta datorită colectivului de cadre didactice care m-a
primit cu căldură, cu sfaturile de început de carieră şi cu încurajări. Am fost
fericită să mă aflu alături de aceşti oameni, care au fost întotdeauna pentru mine
un model şi acum mai mult ca oricând, să le urmez exemplul. Întâlnirea cu copiii,
aceste făpturi fragede care ne-au fost încredinţate nouă, profesorilor, pe parcursul
orelor de şcoală, pentru a-i învăţa, pentru a le descoperii aptitudinile şi a insista
în dezvoltarea lor şi pentru a-i pregăti pentru viaţă, această întâlnire m-a făcut
să realizez ce responsabilitatea voi avea de purtat şi să caut metode de a face
lucrurile cât mai bine cu putinţă, mai ales că posibilităţi există.
Revenind după o absenţă de patru ani, am găsit în Mătăsari o şcoală
modernă, o şcoală reprezentativă pentru şcolile gorjene cu cabinet, laboratoare
foarte bine dotate, televiziune cu circuit închis, calculatoare cu acces la internet,
o şcoală care vrea să ofere şi elevilor şi profesorilor cele mai bune condiţii.
prof. Ionescu Gabriela

208
 VOI FI LA ÎNĂLŢIMEA ÎNCREDERII ACORDATE
Iniţial acest subiect cu o tentă uşoară de abordat la prima impresie, devine
sugestiv cu cât te gândeşti mai mult la abordarea acestei teme, prin aceasta
însemnând să vorbesc mai mult despre mine şi aici amintesc pe domnul profesor
de română, care ne-a pus pe fiecare să scriem autobiografia, adică totodată şi unele
date cronologice şi, chiar dacă ceea ce scriu se aseamănă cu o autobiografie, totuşi
nu este. Aşa cum destinul, soarta este un hazard, o întâmplare câteodată, mi s-a
întâmplat un lucru extraordinar, acela de a deveni colegă cu domnii profesori care
mi-au călăuzit paşii de-a lungul şcolii (primare), gimnaziale şi liceale, oferindu-
mi o educaţie, cărora le rămân recunoscătoare, iar cea mai mare bucurie a fost
atunci când am păşit cu sfială şi emoţie pragul şi,mai apoi cel al cancelariei unde
am fost întâmpinată cu afecţiune şi căldură de toate cadrele didactice şi în special
de cele cărora le-am fost elevă. Domnul director m-a prezentat în faţa tuturor,
prezentarea care a creat unele stări printre care cea de reţinere faţă de domnii
profesori care mi-au redat cele mai frumoase amintiri din perioada liceului,
reţinerea că aş mai fi încă o elevă a acestui liceu şi nu colegă cu dânşii. Îmi doresc
din toată inima să fiu şi, bineînţeles, încerc să fiu la înălţimea încrederii care mi
s-a oferit într-un moment în care nu mă aşteptam şi aşa cum o persoană deosebită
mi-a spus cândva că tinerii se simt puternici, stăpânii lumii ca şi cum nimic nu
le-ar sta în cale, este un mare adevăr,dar se simt şi mai puternici atunci când li
se oferă încrederea de a face lucruri măreţe.Ei trebuie să fie încurajaţi cu idei,
aşa cum şi mie mi s-a întâmplat şi mai ales atunci când ai norocul să întâlneşti
oameni mari, cu o experienţă spirituală bogată şi să-ţi îndrume paşii către ceva
constructiv apare o forţă de a duce, la bun sfârşit ideile care, altfel, nu erau în
prim plan.
Profesia de profesor este totodată şi prima profesie din viaţa mea,
reprezentând bucuria de a preda elevilor aşa cum şi mie mi s-au predat multe
lucruri interesante. Printre elevii la care predau, de multe ori mi se întâmplă să mă
văd printre ei, felul cum gândeam, prin acest lucru încerc să mă apropii de elevi
pentru a le reda ce m-au învăţat şi pe mine mulţi dintre domnii profesori şi pe
care îi şi văd zilnic, mai pe majoritatea, gândind că mai târziu vor intra pe poarta
liceului,ca şi mine de altfel, cu aceeaşi sfială, elevii la care predau în momentul
de faţă şi să fiu fericită că am avut o mică contribuţie la formarea lor. Acum,
timpul liber mi-l ocup cu lucruri constructive, aşa cum afirma un mare filosof
că nu „există bucurie în timpul liber decât dacă l-a precedat bucuria muncii’.
Uitându-mă în trecut îmi dau seama de unele jocuri ale copilăriei care acum unele
au devenit jocuri foarte serioase ale vieţii, au un sens, o raţionalitate care atunci
nu exista. La acest subiect „impresii la început de carieră” nu mă aşteptam, poate
dacă aş fi fost într-un alt liceu, dar aici nu mă surprind aceste teme fiindcă am
avut norocul de-a avea profesori foarte buni, printre care domnul profesor de
209
română ne surprindea cu astfel de genuri de subiecte şi acum îmi este mult mai
uşor având o viziune chiar şi foarte mică a ceea ce ar trebui scris. La acest subiect
se pot scrie multe lucruri, iar ceea ce am scris a fost din toată inima, şi am scris cu
sinceritate şi stimă pe care o am faţă de toţi cei care mi-au fost ca şi părinţi pentru
mine, chiar mai mult cărora le sunt şi le rămân recunoscătoare şi, aşa cum am mai
spus-o, o să-mi dau toată silinţa pentru viitorii colegi proveniţi din acest liceu şi
aş fi încântată să le citesc sau să le ascult impresiile lor la început de carieră.

prof. Brăiloiu Mihaela

CANGURUL 2002
Am pornit din Tg- Jiu, marţi 2 iulie, ajungând în tabăra de la Arbănaşi
din judeţul Buzău în aceeaşi zi, spre seară, parcurgând peste 7 ore de mers cu
trenul. Tot în aceeaşi seară s-a desfăşurat festivitatea de deschidere a taberei,
organizatorii, punându-ne la curent cu programul celor nouă zile. Tabăra a fost
organizată pentru a răsplăti meritele celor care au obţinut rezultate bune la
concursul internaţional de matematică “Cangurul”. Fiecare elev putea contribui
cu idei şi păreri noi privind organizarea cât mai bună a taberei.
Tabăra este situată la o distanţă de aproximativ 25 Km de principalul
oraş al judeţului, Buzău, în cuprinsul Subcarpaţilor de Curbură. De aici, urcând
pe culmile subcarpatice din jurul taberei se pot admira culmile sudice bine
împădurite ale munţilor Buzăului şi Vrancei. Tabăra este aşezată în aerul curat al
muntelui fiind împrejmuită de câteva case ţărăneşti, într-un cadru de vis.
Aşadar, pe 4 iulie, am avut ocazia să vizităm poate cea mai importantă
atracţie turistică a acestui judeţ şi anume “Vulcanii Noroioşi”. Unicat în ţară, dar
şi în lume, situaţi într-un cadru natural foarte variat. Drumul parcurs de la tabără
şi până aici a durat circa 5 ore de mers, dar efortul a meritat. Vineri, pe 5 iulie,
aveam să ne continuăm seria de călătorii prin peisajul somptuos al munţilor ce
alcătuiesc partea nordică a acestui judeţ. Tot atunci am văzut un alt loc deosebit
de atractiv pentru turişti, “Muntele de sare” admirând totodată pajiştile şi pădurile
înverzite ale munţilor.
Tabăra ne-a oferit oportunitatea de a participa la numeroase concursuri
distractive: concursuri de ceramică, de pictură pe sticlă, de postere, de matematică
distractivă, campionate de volei, baschet, tenis de masă şi de câmp, fotbal, concurs
de miss şi mister, concurs de tabinet, de dans şi multe altele. La concursul de
tabinet am reuşit să obţin locul al 111-lea dintre participanţi şi locul 1 la fete.
Aceste concursuri distractive au demonstrat că tinerii care cunosc matematică,
practică cu succes şi alte lucruri care nu includ matematica. În tabără am avut
prilejul să învăţ câte ceva din tehnicile artei moderne şi ale ceramicii.
Sâmbătă după amiază, pe 6 iulie, am fost mutaţi în cadrul taberei din
210
“Poiana Pinului”. Clipele petrecute aici au fost la fel de frumoase ca cele petrecute
ta Arbănaşi. Această tabără este situată mai aproape de zona de câmpie, dar este
la fel de pitorească. La mai puţin de 2 km de tabără, înconjurată cu tei şi pini, se
află complexul Mănăstirii Ciolanu, mănăstire înconjurată de sculpturi realizate de
tineri sculptori veniţi aici în tabără. Reprezentanţii Teatrului Naţional ne-au ajutat
să descoperim şi să învăţăm câteva din misterele teatrului de la apariţia lui, de la
formele lui primitive şi până în prezent, la formele lui cele mai complexe. Toţi
cei care au participat au primit “Diplomă de jucător”. Tot aici, am schimbat idei
şi impresii cu tineri veniţi din afara graniţelor noastre din ţări precum Austria,
Ucraina, Bulgaria, Lituania etc. Străinii s-au dovedit a fi foarte prietenoşi în
relaţiile cu tinerii români dar şi foarte talentaţi. Focul de tabără din data de 10
iulie a închis mica noastră vacanţă petrecută în cadrul minunat al judeţului Buzău.
De la profesorii veniţi alături de noi ne-am îmbogăţit cunoştinţele nu numai cu
matematica cunoscută de noi, dar şi cu matematică bazată pe distracţii şi pe jocuri.
Joi, a doua zi, am plecat despărţindu-mă cu greu de aceste minunate locuri, dar
şi cu dorinţa în suflet că mă voi mai întoarce aici cândva. Chiar dacă nu voi
mai revedea foarte curând acele focuri, cel puţin voi păstra datorită experienţei
irepetabile, ceea ce ar trebui să reprezinte totul în existenţa noastră şcolară. Tot
ceea ce s-a petrecut în cele două tabere nu se încadrează în ceea ce am prezentat
eu, dar am înţeles, datorită acestor experienţe inedite, că în lumea noastră nimic
nu este imposibil, ci totul este posibil. Performanţa presupune muncă, dăruire
şi plăcere în tot ceea ce facem, ea implică dragoste şi nu prespune neimplicare.
Performanţa poate fi accesibilă majorităţii, cu menţiunea că cele spuse mai sus să
fie îndeplinite.

Georgiana Dragotoiu

POVESTEA UNUI OM ADEVĂRAT

Rândurile de mai jos nu au tangenţă cu un renumit român din literatura
rusă de la care am preluat titlul, ci doar sintagma „om adevărat” poartă încărcătura
valorii vieţii şi muncii persoanei la care voi face referinţă în cele ce urmează:
Fiecare ne întrebăm adesea cine este omul cel mai apropiat, cel mai sincer
sau adevărat prieten trecut prin sita unor îndelungate probe de loialitate faţă de
noi. Şi reuşim să-l identificăm, sau poate ne înşelăm, luând-o de la început pe
acest drum sinuos al căutării omului adevărat. Eu l-am căutat dintr-un motiv
personal, dintr-o nevoie de amiciţie sau mai ştiu eu din ce alte considerente
morale, materiale, politice, culturale, etc. Aceasta pentru că menirea mea este
tocmai ca a lui – cultivarea în rândurile oamenilor a acestor valori.
Şi l-am găsit, mai mult dintr-o „invidie”, fiindcă este mai bun decât
mine, având la activ o viaţă întreagă de muncă, fireşte, cu bucurii şi necazuri,
211
cu satisfacţii sau cu decepţii, dar niciodată învins. I-am luat urma din primii ani
de viaţă, de când îşi lua dreptul de a activa cum îl taie capul, colindând dealurile
şi văile dintr-o zonă subcarpatică a judeţului nostru, „cercetând” cu uimire
fauna şi flora locurilor - misterele naturii – pe care încerca să le dezlege singur,
fără sprijin, cum avea să pătrundă în viaţă, triumfător, mândru şi neabătut din
drumul său. În anii de şcoală s-a dovedit un elev şi mai apoi un student ambiţios,
perseverent, judecat şi mereu interesat de problemele realităţii înconjurătoare, de
fenomenele lumii materiale, de cauzele sau efectele acestora. Se întreba adesea şi
nu abandona ideile până când nu triumfa în înţelegerea lor. Dezinvolt, radiind de
sănătate şi voie bună, stăpân pe sine, sociabil – aşa venea după mulţi ani de studiu
de la două facultăţi pe care le-a absolvit cu „magna cum laude” ca tânăr profesor
de matematică – înţelept educator al multor generaţii de gorjeni. Munca sa plină
de roade l-a ridicat pe scara valorilor, de la director al unor prestigioase unităţi
liceale, până la rangul de inspector general, funcţie pe care a deţinut-o decenii
de-a rândul. În această ipostază,l-am cunoscut direct, fiindu-i subaltern. Simţeam
că are încredere în noi, dar niciodată nu spunea acest lucru. Mereu găsea formule,
idei, acţiuni pe care, evident, le adoptam şi le îndeplineam fără şovăire.
Când gândea? Când proiecta în cugetul său adânc aceste lucruri? La tot
pasul… nu avea tihnă, dacă ştia ceva nelalocul său. Bătea metru cu metru raionul
şi apoi judeţul ca să vadă şi să ia măsuri: „Copiii au nevoie de lumină!” – spunea
de fiecare dată. Aşa se explică ivirea unor localuri de grădiniţă, de şcoli primare,
generale sau licee, internate, săli de sport, laboratoare, biblioteci, cantine, terenuri
şi baze sportive, loturi experimentale aprobate în toate localităţile judeţului
nostru – rodul muncii sale neobosite de peste trei decenii. În raporturile sale cu
elevii şi dascălii se arăta destul de sever. Înfiera pornirile necontrolate, sancţiona
lenea, rutina şi delăsarea. Era de-ajuns să te privească drept în faţă şi simţeai o
vină umilitoare… Era prezent la toate activităţile didactice şi extradidactice. Se
interesa de pregătirea pentru olimpiade, concursuri de orice natură, manifestări
culturale, sportive, expoziţii, expediţii de mare anvergură şi pentru toate avea
câte un sfat bun, un îndemn, o mulţumire. Ca om, purta un respect deosebit
semenilor săi, comunica blând şi atrăgător, era modest şi foarte îngăduitor cu cei
neiniţiaţi. Se veselea, juca horele ţărăneşti, râdea molipsitor. Cine era omul acela
despre care v-am povestit mai sus? Acesta există cu adevărat şi poartă un nume
frumos, respectat şi îndrăgit de toţi locuitorii Gorjului, pentru că aproape 90% îşi
amintesc cu drag şi respect de profesorul VASILE ROMANESCU…
La început de an, se cuvine să-i adresăm din toate inimile noastre urarea
de viaţă îndelungată, sănătate şi voie bună şi asigurarea că exemplul său va fi
pentru noi mereu un punct de referinţă.
La mulţi ani, domnule profesor inspector general!
Prof. Gheorghe Lungan

212
 RESPIR, CU ADEVĂRAT, AER DE ŞCOALĂ

Incomparabilă întâmplare norocoasă în viaţa unui om, când el găseşte

forma tematică a existenţei sale în care îşi poate împreuna armonios toate însuşirile.
Aceasta mi-a izbutit, graţie unei pline şi desăvârşite manifestări a spiritului
dinamic şi creator promovat de un temperament vulcanic care organizează şi
conduce activitatea colectivului didactic al Colegiului Naţional Tehnic Mătăsari,
celui ce i s-a încredinţat marea răspundere de a educa generaţia începutului de
mileniu pe frumoasele meleaguri ale Jilţului, profesorului Dădălau Dumitru.
Văzută din vremea noastră, situaţia dominantă din punct de vedere al
răspunderii individuale şi de grup rămâne orientarea educării conştiinţei morale,
foarte importante prin consecinţele lor, evidenţiindu-se: răspunderea părinţilor
pentru educarea copiilor, răspunderea în profesia aleasă, răspunderea individuală
faţă de societate şi răspunderea morală colectivă faţă de individ. Faptul că în
fiecare lună părinţii participă în număr foarte mare la şedinţele şi lectoratele
planificate, la analizele semestriale, la sărbătorirea unor evenimente alături de
copiii lor, la serbările şcolare sau la alte activităţi cu finalităţi concrete şi utile, nu
ezit să afirm că în şcoala noastră se delimitează cu pricepere specificul răspunderii
morale şi aria de cuprindere a acesteia. Se are în vedere că, în linii mari, omul
va fi în viaţă aşa cum s-au străduit părinţii să-l educe. Şcoala trebuie să ajute
pe fiecare să-şi conştientizeze menirea sa, ca pe lângă moştenirea materială pe
care părinţii caută să o lase copiilor, pe lângă moştenirea ereditară pe care o lasă
vrând, nevrând, mai există o moştenire morală lăsată de părinţi. Mai mult decât
atât, în tripla moştenire lăsată de părinţi copiilor, cea mai importantă rămâne
moştenirea morală. Cu cât va fi mai săracă moştenirea morală, cu atât va fi
mai „bogată” viata copiilor în greşeli. De ce pe locul următor se are în vedere
răspunderea tuturor în profesiunea aleasă? Socot ca motivul rezidă în modul de
realizare a omului în viaţă. Omul se realizează pe plan uman prin întemeierea
unei familii, iar în plan social prin profesiune. Cum este înţeleasă răspunderea
în raport cu profesiunea ? Din dezbateri şi alte modalităţi de formare continuă se
desprind două planuri, care de fapt se completează. Primul este acela al alegerii
unei profesiuni în conformitate cu înclinaţiile înnăscute. Al doilea plan este acela
al răspunderii morale în profesiune. Există deci o răspundere faţă de profesiune
şi o răspundere în profesiune. Legat de această cerinţă, ecoul gândurilor mele,
afirmă cu sinceritate că succesul de necontestat al colectivului nostru în educaţia
copiilor, constă, în primul rând în faptul ca cei chemaţi să conducă procesul
instructiv-educativ, au înţeles că pentru a reuşi în educaţie, trebuie în primul rând
să iubeşti copiii. Fără această iubire nu poţi reuşi mai mult decât acela care ar dori
să ajungă celebru, dar nu are calităţi vocale pe măsură. Autorul acestor rânduri
consideră semnificativă scrisoarea depusă în cutia de opinii şi sugestii a şcolii,
în numele clasei a Vll-a, de către eleva Totolici A., din care citez: „Domnule
Director, sunteţi un om cu suflet mare care îşi dă ce are mai scump pentru copiii
213
lui din aceasta şcoală. Nimeni nu ar mai face aşa ceva pentru noi, aşa că ne sunteţi
foarte drag şi vă iubim....”.
Omenie, iubire şi îngrijire de copii şi de formare a sufletului lor pe căi
raţionale şi sentimentale, încât la fiecare pas ai satisfacţia de a vedea triumfând
bunul simţ şi superioritatea inimii, în pofida pustiului sufletesc care încruntă
atât de enigmatic fruntea îngustă, dar pretenţioasă a unor pedagogi. Nimeni nu
trebuie să vadă în aceste rânduri intenţii polemice personale, mă refer numai la
atitudini. Toate acestea pentru că şcoala trebuie să devina o „familie” adevărată,
creatoare de suflete, iar „autoritatea”ţinută numai cu catalogul e departe de a fi
o autoritate pedagogică. Dar nu este suficient să iubeşti copiii, pentru a reuşi
în educaţie trebuie să te străduieşti să înveţi tainele acestei ştiinţe. Fără această
cunoaştere nu poţi reuşi mai mult decât acela care are voce,dar nu ştie s-o cultive,
cum s-o folosească pentru a deveni un adevărat cântăreţ. Uneori ne întrebăm dacă
celui care-i lipseşte iubirea faţă de copil îi putem oferi iubire,dacă el nu o are de
la natură. Poate iubirea ca şi talentul, este un dar primit de sus. Dar putem oferi
iubirea noastră faţă de copii ca un exemplu şi îndemn pentru alţii. Simt nevoia
să citez din Al. Vlahuţă: „Când am ştii toţi ce să facem cu viaţa noastră, când
am putea să dăm, în fiecare moment, cea mai bună întrebuinţare energiei de care
dispunem - ce lume ar fi, Doamne! Adevărat paradis!”
Numai sfera superioară, cea care creează şi modelează, trebuie să ne atragă,
considerând ca o datorie sacră pentru orice intelectual adevărat să lărgească şi să
prelungească spaţiul acesta, pentru ca el să cuprindă întreaga generaţie de elevi -
unitar şi curat precum e lumina cerului.
Toţi trebuie să înţelegem că progresul omenirii este posibil prin luminare
şi nădăjduim în capacitatea de educare a individului ca şi a colectivităţii printr-o
răspândire mai generală a culturii. Cărturarii care cred în profesia lor nu se
îndoiesc niciodată că se poate preda şi învăţa în mod desăvârşit tot ceea ce este
moral. Omului, pătruns de simţămintele morale, i se pare întotdeauna neînsemnată
şi himerică propria sa existenţă, dacă el este lipsit de ideea confortabilă că ar
putea contribui şi el, ca individ, cu râvna şi influenţa sa, la dezvoltarea morală a
întregii mase de elevi. Prezentul nostru să fie numai o treaptă spre o mai înaltă
desăvârşire, numai o pregătire pentru un proces vital mai perfecţionat. Dirigintele
sau profesorul care ştie să adeverească printr-un nou ideal această putere de a
nădăjdui în progresul moral al elevilor săi, acela devine conducătorul iubit al
generaţiei încredinţate spre educare. Învăţătura nu trebuie să lase loc niciunei uri
pătimaşe, ea îşi pune eroica şi răbdătoarea stăruinţă într-un ţel depărtat şi abia
vizibil acum. Este şi rămâne un ideal spiritual potrivnic impulsurilor iraţional ale
pasiunii ruşinoase. Fanatismului îi este mult mai uşor să aprindă cu ajutorul urii,
flacăra sa nelegiuită.
Nu este greu să observi că există pe lumea aceasta şi oameni care nu
înţeleg că orice realizare colectivă sau personală devine posibilă prin eforturi
şi inteligenţă. Ba mai mult, îi deranjează calităţile unora, adică exact ceea ce

214
ar trebui să ne bucure pe toţi. Privirea severă, uneori chiar resemnată a omului
activ care lucrează de dimineaţa până seara, deseori uimindu-ne cu puterea de
concentrare si efort, reuşeşte să lumineze pe cei din jur cu un surâs ironic. Tăria
lui este întemeiată pe principii - pe adevăr şi dreptate, pe ordine şi lege, pe datorie
şi mărinimie - este dârzenia celui înţelept. Puterea celui slab este îndărătnicirea.
Punctele de vedere exprimate până aici, conştientizate prin diverse
modalităţi, dau instituţiei în care lucrăm emblema unei şcoli adevărate, cu
atmosfera specifică normalului benefic. Dragostea de şcoală, bucuria inaugurării
fiecărui an de învăţătură, sărbătorirea la sfârşitul lui a premianţilor, succesele,
dragostea pentru dascăli, emoţiile tezelor, febra pregătirilor unor serbări şcolare,
legile atât de frumoase ale camaraderiei şcolare şi alte valenţe dau culoare
vieţii elevilor şi profesorilor din Colegiu. Elevii învaţă într-o şcoală frumoasă,
cu bază materială de invidiat, cu colegi mulţi, manuale suficiente, laboratoare
modern dotate, bibliotecă, sală şi bază sportivă încăpătoare, televiziune integrată,
computere moderne ş.a., toate subordonate ideii de a învăţa şi educa. Nu lipsesc
distracţiile, sportul şi excursiile. Se conferă statutul de elev ca fiind o treabă foarte
serioasă. Nu te poţi juca cu doisprezece ani din viaţă. Temelia celui mai de preţ
edificiu - profesiunea - sunt cunoştinţele.
Întrecerile, discuţiile si îndemnurile promovate în cadrul diverselor
activităţi cu elevii, traduceri de texte, analize literare, încercări literare de
poezie şi proză, vizionări de spectacole, de filme, cooperări şi colaborări la
revista Colegiului „Murmurul Jilţului” şi la alte publicaţii, chiar de specialitate,
precum şi multe alte preocupări pentru o cultură multilaterală, călăuzesc elevii
spre o concluzie care devine din ce în ce pentru mai mulţi credinţa că ceea ce
înveţi trebuie făcut cu temeinicie. Concursurile pe obiecte, activitatea diversă,
lectura, frecventarea muzeelor şi a unor expoziţii, lansări de cărţi în prezenţa
unor personalităţi intelectuale, trăirea unei intense vieţi culturale, toate sunt
subordonate învăţăturii - care este însăşi raţiunea de a fi şi a te numi elev. Transpuse
toate acestea pe coordonatele vieţii şcolare, reiese cu limpezime nevoia încadrării
totale în disciplina şcolară. Ştim că există printre elevi unii cu o concepţie adânc
dăunătoare: „învăţ atât cât îmi dă ca temă şcoala, sau nici atât”, spun ei. Şi din
comoditate ei adaugă:„nu avem timp să ne facem o cultură generală în afara orelor
de şcoală pentru că avem atât de mult de învăţat pentru ore...”. E limpede pentru
oricine că aceste cuvinte reflectă mulţumirea cu puţin. Profesorul este acela care
trebuie să sesizeze la timp asemenea lucruri. El nu leagă pe nimeni la un stâlp de
caznă, mâna sa nu-i înarmată cu sabie, nici o pasiune fanatică nu-i desfigurează
chipul, dar ochiul său se înalţă limpede, luminos şi autoritar, priveşte deasupra
tumultului iar raţiunea, cea eternă şi tăcut răbdătoare va aştepta neclintită. Timpul
ei vine, revine întotdeauna.
Profesor Mihail Mărtoiu,
fost inspector şcolar general
al judeţului Gorj

215
 110 ANI DE ÎNVĂŢĂMÂNT, LA MĂTĂSARI
Am fost, recent, oaspeţii satului Croici, însoţindu-l pe deputatul PSD,
Ion Florescu într-o acţiune de „luare de contact” cu oamenii şi locurile judeţului.
Acţiuni care se desfăşoară săptămânal şi la care participă toţi parlamentarii pesedişti
gorjeni, fiecăruia fiindu-i repartizată, de către preşedintele organizaţiei judeţene,
Nicolae Mischie, câte o numită zonă a Gorjului. Adunaţi la Şcoala generală
Croici, care datează din 1926, (dar atestarea primelor forme de învăţământ primar
pe aceste locuri se va aniversa în octombrie a.c., 110 ani!), sătenii au avut destule
de spus parlamentarului gorjean. Nu atât despre conducerea administrativă de
la Mătăsari (de care aparţine satul), cât despre problemele cu care se confruntă
zi de zi: transportul lor şi al copiilor ce merg la şcoală la Mătăsari; alimentarea
cu apă a gospodăriilor din sat; drumul comunal. Au vorbit despre “durerile” lor:
V. Pamfiloiu (cel care a luat viaţa de la capăt, cum se spune, recalificându-se şi
deschizându-şi o fabrică de mobilier de serie mică); Cristian Biţu (care a pus
problema actualizării planului de dezvoltare economico-socială al localităţii);
Ion I. Lupşoiu (preşedintele organizaţiei PSD Croici); viceprimarul Udrişte de
la Mătăsari; decanul de vârstă din Croici, pensionarul Constantin Stoichiţoiu;
prof. Ion Dădălău, directorul adjunct al C.N.T. Mătăsari, prof. Dumitru Dădălău,
directorul Colegiului Naţional Tehnologic din Mătăsari, fiu al satului. În cuvinte
simple, oamenii i-au spus deputatului Ion Florescu ceea ce-i „doare”: ar mai
vrea un microbuz şcolar („maşina galbenă”) care să-i ducă şi să-i aducă de la
liceul din Mătăsari pe copiii din Croici, deoarece pe timp nefavorabil, în special
iarna, drumul de acces devine greu şi anevoios; ar vrea să fie sprijiniţi pentru
înfiinţarea unui dispensar şcolar la Colegiul Mătasari, unde învaţă peste 2000
de elevi; pentru satul lor îşi doresc îmbunătăţirea alimentării cu apă, oferind şi
soluţia săpării unor puţuri de către CNLO datorită căreia, prin mineritul din zonă,
au avut şi de lucru, dar şi de suferit. Toate acestea au fost ascultate cu atenţie
de către deputatul Ion Florescu şi notate de către şeful de cabinet al acestuia,
juristul Adelin Ungureanu. Nu li s-au făcut promisiuni deşarte oamenilor, au fost
îndrumaţi să identifice singuri soluţii pentru a le fi mai bine în comunitatea în care
trăiesc şi muncesc, urmând ca propunerile lor să fie înaintate şi analizate la nivelul
instituţiilor competente. Consiliul local din Mătăsari, consilierii care răspund de
satul Croici, împreună cu oamenii locului suntem convinşi că vor pune umărul
pentru ridicarea nivelului de viaţă în „satul dintre dealuri”. Am părăsit Croiciul
şi pe oamenii săi cu promisiunea unei reveniri, în toamna acestui an, la “Fiii
Jilţului” când se va aniversa acel secol şi ceva de învăţământ în Mătăsari.
Marius Becherete,
“Gorjeanul”, nr. 3615
11 aprilie2003

216
 MISS KAREN MARTIN LA MĂTĂSARI
Timp de două săptămâni, 08-22 februarie 2003, domnişoara Karen Martin,
cetăţean american, din statul Ohio a fost oaspete de seamă în judeţul nostru. Scopul
„vizitei” a fost acela de a contribui la pregătirea cadrelor didactice care predau
limba engleză în vederea sporirii rolului şcolii româneşti în stimularea interesului
elevilor pentru studierea, însuşirea şi utilizarea limbii engleze în comunicarea
orală si scrisă, în orice relaţie interumană.
Pentru cititorii „MURMURULUI JILŢULUI” credem că este necesar
să facem o succintă prezentare a oaspetelui nostru. Născută într-un mic orăşel,
Sardis, din statul american Ohio, din familia unui renumit medic stomatolog şi
fermier în acelaşi timp, Karen a studiat la Universitatea din Ohio State şi, la o
frumoasă vârstă a tinereţii sale, reprezintă interesele şi dorinţele americanilor
pentru sporirea gradului de cultură şi civilizaţie în întreaga lume. A sprijinit
timp de opt ani de zile învăţământul din multe ţări africane şi europene printre
care enumerăm Mauritania, Iordania, Marocul şi România. O fire blândă şi de o
sinceritate de invidiat,o„perlă americană” Karen este foarte apropiată de elevi şi
cadrele didactice din unităţile vizitate. Vorbeşte frumos timbrat, clar şi coerent,
se bucură de mediul ambiant creat, râde molipsitor, cântă vocal şi instrumental
piese de mare virtuozitate din repertoriul universal, încât cu greu s-au derulat
despărţirile de la şcolile pe unde a fost.
În judeţul nostru, Karen a avut un program destul de încărcat: instruirea
profesorilor, cu o vechime de până la cinci ani, care predau limba engleză în
şcolile din zonele defavorizate: Mătăsari, Urdari, Plopşoru, Runcu-Bâlta, Bălceşti,
Bumbeşti-Jiu, Negomir-Raci, asistenţe la unele lecţii desfăşurate de cadrele din
aceste localităţi, precum şi din municipiul nostru. Este de apreciat modul în care
au înţeles şi s-au pregătit elevii şi profesorii de la aceste şcoli. Vizita la Mătăsari
avea să fie o uimitoare surpriză pentru oaspetele nostru drag. Primită cu multă
căldură şi dragoste, elevii şi cadrele didactice au dovedit un interes crescând faţă
de această activitate. Profesorii Ionela Ceauşescu şi Claudiu Lucan au demonstrat
nu numai conştientizarea misiunii lor didactice, ci şi cultura personală, largile
posibilităţi de comunicare în limba engleză, precum şi sentimentele faţă de
oaspetele american. Aici, în laboratoare dotate recent cu calculatoare în valoare
de peste un miliard şi jumătate de lei, în muzeul Jilţului s-au desfăşurat lecţii
în variantă modernă şi spectacol folcloric bilingv. De asemenea, întâlnirea
cu numerosul colectiv didactic a pus în evidenţă similitudinea preocupărilor
dascălilor din cele două ţări, dorinţa de a se cunoaşte, reciproc, cât mai multe
din experienţa dobândită în domeniul instruirii şi educaţiei tinerei generaţii.
Primirea călduroasă cu participarea unui număr mare de elevi ai colegiului,
calitatea activităţilor didactice, implicarea de nedescris a directorului Dumitru
Dădălău în conceperea, organizarea şi desfăşurarea acestei acţiuni se pot deduce
217
uşor din cuvintele inserate de Karen în „Cartea de Onoare” a şcolii: „You have
an excellent school and an excellent director! Thanks again. Best of luck in
the future. Sincerely, Karen Martin, U.S.Embassy” sau din adorabila felicitare
adresată „Boss-ului” de 1 Martie; „Thank you again for a memorable visit to your
school”. (O excelentă şcoală şi un excelent director. Mulţumesc din nou. Mult
noroc în viitor. Cu sinceritate! Mulţumesc din nou pentru memorabila vizită în
şcoală. Karen Martin).
O acţiune, un rezultat care ne bucură, ne stimulează. Dorim tuturor
cadrelor didactice din Gorj multe si însemnate rezultate în munca lor nobilă.
Prof. Luminiţa - Mili POPESCU,
inspector şcolar de specialitate

GÂNDURI DESPRE KAREN MARTIN

Ionela POSTELNICU. După ce domnul profesor de limba română
ne-a anunţat că am avea o vizită importantă în şcoală şi ne-a precizat numele
persoanei, cu toţii am rămas plăcut impresionaţi şi oarecum speriaţi de această
vizită. Profesoară de engleză fiind, aflată în a şaptea lună de vizită în România,
Karen Martin, a asistat la orele de engleză a numeroşi elevi din toată ţara, făcându-
şi impresii numeroase. Ultima impresie avea să şi-o facă despre noi, elevii din
Mătăsari. Vizita dumneaei în şcoală, ne-a făcut să fim mai încrezători, mai siguri
pe noi. La început, la prima vedere, s-a părut o persoană mai distantă, căreia nu-i
place să comunice, însă... ne-am înşelat. În momentul când ni s-a oferit posibilitatea
de a-i pune întrebări, am ridicat mâna, şi am rostit: „ What is your opinion about
Romania?” şi dânsa mi-a răspuns cu o căldură ce m-a cuprins şi mi-a dat curaj
să-mi continui dialogul: „It’s very cold here”. Într-adevăr, este foarte frig la noi
în ţară, dar noi nu simţeam frigul, pentru că eram învăluiţi de o căldură pe care nu
ne-o puteam explica. Ochii dânsei, mari şi albaştri, ne stăpâneau şi ne îndemnau
la comunicare. Chipul vesel şi glasul cald, dulce, zâmbetul, demonstrau faptul
că este o persoană sociabilă, fără pată de răutate, cu sufletul curat. Din dialogul
purtat, a rezultat faptul că este singură, nu are o jumătate a vieţii, o companie
pentru viaţa pe care o duce, însă nu se simte singură. Ne-a explicat un lucru pe
care noi îl ştiam deja: „My family, are the most important people in my life, and
that way l’m not feeling alone.” Ne-a mărturisit că, acum, după şapte luni de
depărtare de casă, de familie, se simte singură, pentru că vorba aceea: „Nicăieri
nu e mai bine ca acasă.” Felul în care vorbea, în care povestea lucruri din viaţa
dumneaei, cum a întâlnit vedete TV, cum ştie patru limbi (ne-a vorbit chiar şi în
arabă) şi mai ales ştie să aprecieze ceea ce are, ne-a determinat să fim mai realişti,
să vedem mai clar norocul şi onoarea cu care ne-a binecuvântat Dumnezeu prin
vizita lui Karen în această şcoală din localitatea noastră. Încă o lumină în viaţa
218
noastră de elevi, alături de multe altele anterioare, aprinsă de cel pe care Karen
l-a lăudat:„Your director, is a good person. He has a big soul and he makes very
much for you. You should be proud, because you have a such beautiful personne
to coordonate you.” Acest lucru ne-a convins total de faptul că ştie să aprecieze
şi ceea ce vede, pentru că, a rămas profund impresionată şi de laboratorul de
informatică, în care am întâmpinat-o. Şi, cum spunea Mircea Eliade: „Deasupra
tuturor gloriilor efemere şi deşertăciuni legate de patimile noastre omeneşti,un
singur punct rămase fix, neclătinat de nici o catastrofă istorică, “geniul”, pentru
că aşa este Karen, un geniu, prin modul în care priveşte viaţa şi prin felul său de-a
fi, alături de multe alte genii.
Alexandra BĂDOI. 18 februarie 2003 a devenit o adevărată sărbătoare
pentru noi, o zi în care obiceiurile străvechi se îmbinau cu tot ce e modern. În
şcoala noastră, pentru prima dată a venit o domnişoară profesoară forte modestă,
Karen Martin din America. A fost întâmpinată cu pâine şi sare, apoi a vizitat
şcoala noastră. După ce a asistat la câteva ore de limba engleză, a venit la muzeul
şcolii. Acolo i-am pregătit o surpriză. Elevii clasei VIII B au pregătit o şezătoare
în limba engleză. Toţi copiii lucrau ceva; fie ţeseau la război, tricotau, torceau,
fie făceau coşuri sau mături. Aşa cum se face în şezătorile româneşt, i-am spus
glume, proverbe în limba engleză şi am cântat.
Am avut o mare surpriză din partea domnişoarei Karen: după ce s-a
terminat şezătoarea, ne-a spus o glumă şi a cântat la chitară foarte frumos. A
gustat mâncărurile noastre tradiţionale, a dat mâna cu fiecare dintre noi şi a făcut
fotografii. Se simţea şi emoţia noastră, dar mai ales emoţia dumneaei. E o persoană
foarte sensibilă, drăguţă, modestă şi cu un suflet mare. Sper să nu uite niciodată
şcoala noastră şi să mai vină pe la noi, pentru că sunt convinsă că fiecare dintre
noi va păstra această amintire plăcută ş,i poate, dacă vreodată vom călca şi noi pe
pământ american ne vom aminti cu siguranţă de domnişoara Karen Martin.
Dumitru Alin BURĂU. Karen Martin este o profesoară din S.U.A, care
a venit la noi în ţară pentru a vedea cât de bine se vorbeşte limba engleză în şcolile
româneşti. Când am aflat că şcoala noastră va fi vizitată de o americancă şi că va
trebui să ţinem o oră deschisă la care va asista şi Karen, am rămas înmărmuriţi.
Înainte de a vizita colegiul nostru, Karen a vizitat şi celelalte licee din judeţul
Gorj. Pe data de 18.02.2003, când Karen era aşteptată să ne viziteze şcoala, toţi
aveam emoţii şi ne rugam ca totul să se desfăşoare cu bine. La ora 11 fix, Karen
a sosit şi a fost condusă în cabinetul de limba română, unde noi o aşteptam, după
care ora a început. Noi, împreună cu doamna dirigintă Ceauşescu Ionela, i-am
prezentat imagini despre judeţul Gorj. După toate prezentările, Karen s-a oferit
să-i punem întrebări, la care ea ne-a răspuns cu multă bucurie şi mult calm. Ne-a
povestit despre şcolile din S.U.A, care sunt foarte diferite de ale noastre, despre
tinerii americani, cărora le place să navigheze pe internet şi să se joace pe jocuri
video şi despre sporturile americane.
219
 Nouă ni s-a părut că este o persoană frumoasă, comunicativă, plină de
umor, căreia îi plac foarte mult copiii şi sperăm că a plecat cu impresii foarte
bune despre şcoala noastră.

„PERFUZII CU CERNEALĂ”
- de Liliana Hinoveanu -

Domnul director Dumitru Dădălău: „Stimaţi invitaţi, cadre didactice,

dragi elevi! Sărbătorim astăzi un eveniment deosebit în viaţa şcolii noastre,
premergător, sărbătoririi a 153 de ani de la naşterea poetului nepereche, Mihai
Eminescu. Este o zi frumoasă, este o zi superbă, în care oaspeţii noştri dragi au
ţinut cu tot dinadinsul să fie alături de noi la această mare întâmplare de suflet.
Daţi-mi voie, ca la acest moment aniversar să salutăm distinsele doamne,
titani ai microfonului oltenesc, pe doamna Liliana Hinoveanu şi doamna Ioana
Dinulescu; cu acelaşi respect, îl salutăm, ca de fiecare dată, pe bunul nostru
prieten, profesorul Ion Sanda, directorul Direcţiei Judeţene de Cultură şi
Patrimoniu Gorj. V-aş ruga să nu epuizaţi aplauzele, căci pe drum se află domnul
inspector general din Ministerul Educaţiei şi Cercetării, domnul profesor
Stelian Ursu, domnul inspector general Nicolae Mergea de la Inspectoratul
Judeţean Gorj, iar în fuga timpului, directorul Radioului Craiova, Mircea
Pospai, aleargă cu cât o putea la oră să ne prindă aici, în această activitate. De
asemenea, suntem onoraţi de prezenţa presei, ca de fiecare dată, oameni de
primă mărime, condeieri de suflet ca Nicolae Giorgi de la „Gorjeanul” şi alţi
prieteni de la „Adevărul de Gorj”, „Informaţia Gorjului”şi alte publicaţii
de la noi, din judeţ. Aş vrea să-mi daţi voie să deschid această manifestare de
suflet, amintindu-vă că ea a fost pregătită cu mult timp în urmă şi este o mare
cinste şi onoare să poţi să aduci din şpalt o carte care să fie lansată, nu în mijlocul
Craiovei, nu în oricare alt municipiu din Oltenia, ci, aici, în Mătăsarii Gorjului,
care a fost de-a lungul anilor portdrapelul Radioului Craiova. Această carte se
numeşte „Perfuzii cu cerneală” şi poartă semnătura distinsei doamne Liliana
Hinoveanu, poetă şi publicistă. Născută din părinţi de dascăli, într-o localitate a
Mehedinţiului, cochetează cu poezia încă din tinereţe, şi părinţii, în special tatăl,
cu ochii albaştri, o învaţă să iubească „Cuibul cu guguştiuci din plopul înalt din
faţa casei” şi să lege cuvintele unele de altele pentru a crea cele mai frumoase
propoziţii în limbă română.
Doamna Liliana Hinoveanu vine, de fapt, pe o linie post-modernistă,
încadrându-se foarte bine în poezia stănesciană şi soresciană, având în vedere
că prin tot ceea ce a scris până acum, cuvintele scrise pe hârtia albă, reprezintă
o stare de fapt. Să îţi propui să faci poezie în această perioadă este un lucru
extraordinar, întrucât distinsa noastră invitată astăzi nu face nimic altceva decât
220
să vină să ne dea nouă sentimente şi aceste sentimente, care pătrund prin furtuna
vremii le dă vieţii...şi dacă sunteţi cuminţi şi ascultători s-ar putea, mi-a promis,
că ni le dă şi pe gratis, drept pentru care-i mulţumim. Să faci echilibristică între
„un ion negativ şi un ion pozitiv”, să vii să magnetizezi un suflet cald şi iubitor
de frumos, iată ce a putut să facă mai bun Liliana Hinoveanu, împreună cu soţul
şi familia sa, să ne dea nouă, cititorilor din Oltenia, tot ceea ce este mai frumos
în limba română, tot ceea ce este mai frumos în dulcele dor universal. A fi la
Radio Craiova, a face poezie, a fi în contact permanent cu oameni de diferite
speţe iată un mod durabil de a face poezie, iată cum se leagă cuvintele unele
de altele şi iată cum starea de fapt se transformă într-o existenţă perpetuă şi,
iată, că doamna Liliana Hinoveanu planează deasupra noastră, a tuturor şi lasă
urme puternice în poezia modernă contemporană. Este plăcut să avem asemenea
scriitori în mijlocul nostru, mai ales că noi în această «vale a luminii” încercăm să
ţinem pasul cu timpul şi departe de biblioteci, de librării, departe de acei ce sunt
în contact permanent cu condeiul, încercăm din când în când să ne întâlnim cu
oaspeţi dragi, cu oameni ce ştiu să facă poezie, cu oameni care se întâlnesc acolo
sus, cu oameni ce au dus lirismul pe cotele cele mai înalte. De aceea, ca să lăsăm
şi pe alţii să-şi spună cuvântul să lăsăm sufletul doamnei care e ca o Veneţie într-o
gondolă să se bucure de liniştea sufletească a celor ce suntem prezenţi aici şi să
înţeleagă că cei peste 2000 de elevi ai C.N.T. Mătăsari împreună cu cele 120 de
cadre didactice o iubim, o stimăm, o respectăm pentru tot ceea ce face.
Vă felicităm, stimată doamnă, pentru tot ceea ce aţi scris până acum, pentru
faptul că ne lăsaţi nouă, urmaşilor, o poezie frumoasă, o poezie care încântă pe
orice cititor, o poezie care poate să tresalte sufletul fiecărui cititor şi în special
pe cel al tineretului zilelor noastre. Vă dorim ca viaţa să vă ofere în continuare
noi posibilităţi de a scrie cât mai multe cărţi şi, dacă aţi putea,să le lansaţi în
Mătăsari. Am făcut o convenţie la începutul acţiunii noastre şi daţi-mi voie să-l
invit în continuare pe domnul director al Direcţiei de Cultură, Patrimoniu şi Culte,
domnul Ion Sanda, profesor, care, vedem noi ce va spune înainte de a se duce
la iubirea dumnealui dintâi, Grupul Şcolar „Gheorghe Magheru”
„Stimate domnule director, Mitică Dădălău, înalte şi distinse reprezentante
ale scrisului românesc: Liliana Hinoveanu şi loana Dinulescu, înalt distins corp
profesoral din Colegiul Mătăsari, dragi elevi, prieteni ai versului şi ai «Versului»
românesc. Ne aflăm într-un moment de înaltă sărbătoare, spuneam cu alte
prilejuri că, dacă aş fi un legiuitor, aş numi ziua de 15 ianuarie, oficial, nu ştiu
prin ce ordonanţă sau lege «Ziua naţională a limbii şi a literaturii române” şi aş
mai numi-o «Domnul Eminescu”. lată-ne-n preajma zilei de 15 ianuarie, aici
la Mătăsari, în acest cadru sărbătoresc, cu buchete de bucurii spirituale ce vi le
aducem din adâncul sufletelor noastre. De nenumărate ori am venit aici, vin şi voi
veni de câte ori voi fi invitat, voi veni cu cea mai mare plăcere pentru că am fost
primit cu o căldură nemaipomenită de oamenii minunaţi ai acestor locuri.
221
 Fără îndoială «omul sfinţeşte locul», dar va trebui în continuare să
sfinţească locul şi locurile. Desigur este greu să-ţi aduni cuvintele să spui tot
ce-ai vrea tu mai frumos într-un cadru sărbătoresc...dar, aşa cum ne pricepem
ne exprimăm bucuria că suntem împreună cu dumneavoastră la lansarea unei
cărţi deosebite de poezie ce va poposi la dumneavoastră în bibliotecă şi o veţi
răsfoi toţi, este cartea distinsei poetese, a doamnei Liliana Hinoveanu despre
care vorbea ilustrul dumneavoastră director Mitică Dădălău, omul care peste tot
pe unde s-a dus a sfinţit locul. Cartea se numeşte «Perfuzii cu cerneală”. Am
primit-o acum 2 ore, am răsfoit-o în grabă, ca orice om curios, şi îngăduiţi-mi
şi mie să transmit în faţa dumneavoastră şi cu ajutorul dumneavoastră, felicitări
pentru poetesa Liliana Hinoveanu pentru reuşita aceasta şi nu numai.
În mare grabă am putut să-mi dau seama că Liliana Hinoveanu rămâne
în acea atmosferă poetică despre care spunea domnul director Mitică Dădălău,
atmosferă poetică strănesciană sau soresciană. Este o poezie contemporană care
ne unge sufletele, o poezie încărcată de subtile adevăruri. Daţi-mi voie să încerc
să vă conving citindu-vă doar o singură poezie din această carte «Perfuzii cu
cerneală”, a Lilianei Hinoveanu. «Rodia» (36). Felicitări Liliana Hinoveanu, vă
aşteptăm cu noi volume şi cu aceeaşi bucurie pentru a ne revedea, nu numai
în Mătăsari, ci şi în alte locuri în acest «Gorj de pasăre măiastră” sau în acest
Gorj,despre care o tânără şi frumoasă poetesă spune că «seamănă, măi omule,
Gorjul meu cu Soarele”.
Permiteţi-mi să vă citesc o poezie ce-am făcut-o cu ani în urmă când
eram în tabăra de la laşi, am scris-o chiar la Bojdeuca din Ţicău. Însoţeam cu
grijă tineri elevi de la mai multe licee, grup din care făceau parte şi doi elevi de la
Liceu, pe atunci, din Mătăsari. Trei zile, unul dintre aceşti copii n-a prea vorbit,
iar eu i-am adunat la mine şi am spus «Copii, avem un program, în care trebuie
să publicăm şi nişte versuri»,iar el a spus: «Domnule profesor, uitaţi şi de la mine
câteva versuri”; vă rog să mă credeţi că m-a uluit. Am luat legătura cu domnul
Director Dădălău şi i-am spus: «Vezi că ai un mare poet acolo” şi, vă rog, dacă-l
întâlniţi să-i transmiteţi că profesorul Sanda îl roagă să nu renunţe la condei, căci
este un talent extraordinar. Este vorba de Alin Dobromirescu.
Domnul director Dumitru Dădălău: „Care acum este profesor aici!”
Domnul Ion Sanda: „O surpriză extraordinară şi cred că locul lui este
lângă noi. Eram împreună cu el şi cu ceilalţi membri ai echipajului la Ţicău şi
acolo m-au răscolit amintirile şi ţinuturile acelea încărcate de istorie şi de pitoresc
şi am scris următoarea poezie:
«Unde eşti Mihai, bădie
Pe ce căi îmi rătăceşti
Chip frumos cu negre plete
Vânt dinspre nemurire
În pridvor de Ipoteşti...»
222
 Domnul director Dumitru Dădălău: „Mulţumim domnule profesor
Sanda pentru toate cuvintele frumoase spuse la adresa acestei instituţii, la adresa
copiilor noştri dragi, la adresa colegilor mei pe care-i iubesc şi-i stimez ca de
fiecare dată. Am aici un grup de liceeni care încearcă să ne aducă în faţă câteva
din creaţiile doamnei Liliana Hinoveanu. Mulţumesc copii, o invit pe doamna
loana Dinulescu, cea care conduce de ani buni “Agora Literară”, cea care pune
pecetea pe destinul multor scriitori din această ţară. «Dacă pe aici nu se trece, pe
aici se trece!»”
Doamna Ioana Dinulescu, Radio Oltenia Craiova: Bună ziua prieteni
şi bună vă fie inima. Ne întâlnim într-o zi cu un Soare extraordinar, un Soare chiar
mai însorit decât Gorjul domnului lon Sanda, o zi nemaipomenită. Sunt pentru a
doua oară aici, la liceul din Mătăsari, la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari şi
mă bucură că pe o hartă puţin cam confuză cultural, nefiind vorba de Gorj, ci de
faptul că ne aflăm într-o comună, se întâmplă lucruri minunate. Datorită domnului
Director, dar şi celorlalte cadre didactice şi bineînţeles şi datorită elevilor din
acest liceu. V-aş spune că la 15 Ianuarie, la Memorialul Ipoteşti, în apropierea
oraşului Botoşani se va înmâna premiul naţional Mihai Eminescu unuia dintre
marii poeţi sau poete ai acestei ţări, mari contemporani aflaţi în viaţă.
Rugămintea mea de cititor al lui Mihai Eminescu ar fi ca profesorii de
limba şi literatura română din acest colegiu din Mătăsari, să facă o lecţie despre
poezia acelui poet contemporan, căruia i s-a înmânat premiul, pentru că, din
păcate, în manualele de literatură contemporană lipsesc sau sunt reprezentaţi
absolut precar. E bine să ne întâlnim în ajunul «Zilei de aur» a literaturii române,
ziua naşterii poetului naţional Mihai Eminescu, ziua trecută în scripte pentru că
se mai discută încă problema zilei reale,dar ne interesează, deocamdată, aici şi
acum şi mi se pare momentul cel mai potrivit pentru a lansa o carte, mai ales
că este o carte de poezie. Despre Mihai Eminescu v-aş invita să ascultaţi mâine
seară emisiunea «Agora Literară”, ediţie specială «Mihai Eminescu”. Acolo îi
veţi asculta pe oamenii care îl citesc, sunt şi scriitori dar, sunt întâi şi întâi cititori
ai lui Mihai Eminescu cu atât mai mult cu cât această emisiune cere şi un concurs
de fidelitate şi m-aş bucura să răspundeţi corect la întrebarea concursului şi să
primiţi un premiu ce constă în cărţi, premiu substanţial, din partea Radioului
Oltenia Craiova, al sponsorilor noştri.
Colega mea, Liliana Hinoveanu se trage dintr-o familie în care mai există
un poet, mai în vârstă decât Liliana: llarie Hinoveanu, este fratele tatălui ei, deci
are precedent în familie, fratele tatălui este inginer, dar scria poezii din tinereţe
aşa cum şi Liliana scrie de mult poezii, dar a îndrăznit abia cu câţiva ani în urmă
să-şi dea către cititori rodul inimii şi al minţii ei. Eu v-aş recomanda-o s-o citiţi,
o să vă placă cu adevărat. Scrie modern, dar scrie cu sensibilitate şi cum trebuie
să scrie, adică pe înţelesul cititorilor, însă aş ruga-o să facă un lucru care nu
se întâmplă la astfel de împrejurări,dar să facem o excepţie căci, cine-şi citeşte
223
creaţia mai bine decât creatorul.”
Domnul director Dumitru Dădălău: „Mulţumim doamnă Dinulescu,
daţi-mi voie să-l invit pe domnul Mircea Pospai să ne adreseze gândurile sale.
Domnul Mircea Pospai, directorul Radioului Oltenia Craiova: „L-am
rugat pe domnul Dădălău s-o lase pe Liliana ultima, fiind sărbătorita zilei. Am
venit aici cu mari emoţii şi n-am venit pentru a împlini o datorie faţă de domnul
director Dădălău, căruia i-am promis de ani buni că vin la Mătăsari, ci faţă de
mine, căci locurile acestea le-am îndrăgit cândva, într-un anumit mod.
Prin nişte ani, în1978, tipăream o carte, se numea «Amintiri din Valea
Luminii”, în 1983 o alta «Cântec la cumpăna apelor”, şi pe atunci locurile
acestea-şi schimbau puţin înfăţişarea, începea mineritul să le readucă la o altă
viaţă. Doi oameni extraordinari de atunci, Gavril Baican şi Nicu Bercea, erau
cei ce deschideau mineritul, mi-au devenit prieteni, unul a fost şi prefect de
Gorj o bucăţică de vreme, altul este Secretar de Stat în Ministerul Industriei, dar
şi-a lăsat ideile de atunci, amprenta şi eu pot să spun cu mâna pe inimă că din
gândurile frumoase de atunci, din toate câte şi le doreau oamenii o bună parte
dintre lucruri s-au împlinit. Faptul că este la Mătăsari, la sat, un Colegiu aşa,
este o filă extraordinară extrasă dintr-o poveste deosebit de frumoasă şi că se mai
întâmplă să fie în fruntea acestui Colegiu oameni ce au reuşit să facă lucruri pe
care dumneavoastră le simţiţi mai bine decât noi, cei din exterior, este iarăşi o
împlinire superbă. Am să vorbesc puţin şi despre colega mea Liliana Hinoveanu,
deşi sunt pus într-o mare încurcătură. Eu nu pot spune că am scris poezie, o
singură dată m-am jucat puţin cu versurile, într-o carte, în rest am scris proză
sau de-ale istoriei. Am lângă mine două poete şi două colege, loana Dinulescu,
autoare a opt cărţi de poezie şi Liliana Hinoveanu, care este acum la a patra
carte de poezie. Liliana Hinoveanu m-a luat pe neaşteptate acum vreo şapte ani
când a venit la mine cu o carte superb colorată, «Poveste de Paşte», şi apărea
chiar în săptămâna Paştelui. Am citit poveştile, poeziile şi am redevenit copil. A
scris după aceea alte două cărţi, «Spre o altă pedeapsă” se numea una din ele; şi
vine acum cu această carte «Perfuzii cu cerneală». Cred că şi titlurile spun nişte
lucruri, nu voi intra în critica acestei cărţi, dar de la acea primă carte, până la cea
din urmă se simte un transfer în ceea ce constă modul de a privi lucrurile. M-am
gândit că Liliana doreşte să ne ducă cu gândul la ideea unei însănătoşiri a ceea
ce se află în juru-ne şi că nişte «Perfuzii cu cerneală” nu înseamnă nimic altceva
decât cuvântul care însănătoşeşte sau vindecă şi, citind cartea am constatat că
nu pot fi departe de adevăr aceste moduri, simple totuşi, în această clipă de a
judeca. Am mai păstrat foarte puţin din ceea ce în cărţile anterioare mai găseam
ca versuri şi mi-aş îngădui să citesc doar două strofe zise într-o poezie: «eu
vindeam baniţa cu un pol/dar şi polul s-a transformat într-omie/numai sufletul se
mai vinde degeaba /când măria-sa gândul-îmbie /şi ne-am pus pe udat hăul din
noi /din fântâna de gânduri/doar copilăria aş vrea s-o ascund/acolo-ntre rânduri»
224
Şi cu asta am trecut de Liliana Hinoveanu a altor ani si a altui mod de a scrie
şi o găsim pe Liliana Hinoveanu găsindu-se încet pe sine zice: «Recunosc că
nu am reuşit să mă autocaracterizez: / Recunosc spăşită că nu am reuşit să mă
autocaracterizez / Fiecare schimbare meteo mă tulbură, dar/ Câte nu tulbură
apele/Şi aşa prea tulburate / Vorbesc singură dimineaţa/La prânz, seara şi, mai
ales, noaptea / Despre mine nu ştiu ce să spun /Să trăieşti într-un spaţiu care nu
îţi prieşte / Suspiciunea este floarea invidiei / Cunoaştete ca să-i poţi cunoaşte pe
alţii / prin tine /Am crescut fără să ştiu cum, de ce / Am vorbit mereu / Am tăcut
la fel/Numai astăzi cine sunt, nu ştiu». Şi mai găsesc preocuparea care poate că
este a omului de radio şi a scriitorului şi a poetului care-şi trimite mereu gândurile
către alţii preocupat totuşi căci, iată, gândurile acestea s-ar putea să fie purtate pe
umeri de cineva şi zice: “Dacă mai scriu un cuvânt poate/ îmiamintesc gândul de
ieri/ Câte gânduri nu mi-au trecut prin cap / Şi câte cuvinte în limbile pământului
/ Un gând, cel de ieri, le-a gonit pe toate/Care încotro/ Ultimul chiar se ascunse
în umărul lui Atlas / Prea multe probleme pentru un amărât de gând/Cine ştie pe
capul cui va cădea. / Îl priveşte.»
Şi mai priveşte Liliana Hinoveanu în ultima poezie a volumului la ceea
ce ar putea să ne pască la început de mileniu, când ar trebui să fim un pic mai
altfel, dar ea într-un scepticism din poezie are un optimism pe care ar trebui să-l
găsim dincolo de rânduri. Zice: «Lenea a devenit o stare de spirit naţională/De
voie, de nevoie s-a cuibărit în fiecare dintre noi/ O fi adus-o cineva clandestin
/ Precum porumbul / Şi mămăliga noastră de viaţă/s-a dus pe apa sâmbetei şi
a lenei / treptat toate cuvintele care preamăreau / hărnicia / au dispărut, le-au
ignorat dicţionarele / aruncându-le la coşul de gunoi al istoriei / o nouă limbă s-a
născut / din neatenţia celor de la vamă / un virus într-o lume de hacheri.”
Liliana Hinoveanu, care reuşeşte să ne facă prin poezie să gândim dincolo
de ceea ce este, poate, în jurul nostru în fiecare clipă, la ceea ce poate să fie şi mai
departe de noi şi în clipa prezentă şi în viitor. Felicitări şi la mai mult!”
Domnul director Dumitru Dădălău: „Mulţumim domnule director
pentru cuvintele calde spuse la adresa Lilianei Hinoveanu, iar domnul Sanda
vrea să vă revigoreze:”
Domnul Ion Sanda: „Vreau şi eu să mulţumesc domnului director pentru
vorbele ce le-a adresat în faţa noastră, a tuturor, pentru gândurile de bine ce ni le-a
transmis şi pentru că este alături de noi, spunând şi pe alte meleaguri. Mulţumim
şi poeteselor noastre că se află lângă noi într-o astfel de sărbătoare. Vreau să vă
anunţ că Ateneul Naţional Brâncuşi nu s-a mai deplasat de vreo 12-13 ani pentru
că el dispăruse. Vremurile şi-au spus cuvântul, dar vreau să vă aduc o bucurie
spunându-vă că a fost aprobat de către Ministerul Culturii, din nou Ateneul
Naţional Constantin Brâncuşi. La Forumul Naţional de la Craiova şi Bucureşti,
domnul Ion Iliescu spunea printre altele că au dispărut ateneele, dar la noi în
Târgu-Jiu Ateneul se redeschide şi vă aşteaptă cu braţele deschise. Ateneul a fost
225
o rampă de lansare pentru foarte multe talente. Mi-aduc aminte că am poposit cu
Ateneul aici la Mătăsari şi aşa cum vă spuneam despre Alin Dobromirescu, era
un ţânc prin clasa a VI-a, a venit pe scenă, mi-a cerut microfonul, a recitat şi a
fost magnific, iar cu noi în sală este acum şi se poate arăta, şi este unul dintre cei
mai mari artişti ai Gorjului, artişti fotografi ce a avut expoziţii peste graniţele ţării
în Japonia, Doru Dădălău. Felicitări Doru, la tine acasă şi succes în continuare!
Având o voce impecabilă aici, Nebancea Dănuţ, aş vrea să-l invit, împreună cu
Alin la Ateneu să se poată afirma.”
Doamna Liliana Hinoveanu: „Emoţiile nu m-au părăsit, ci din contră se
amplifică de fiecare dată când vin aici. Această carte apare ca şi prima mea carte,
ele n-ar fi apărut dacă n-ar fi fost cineva să mă impulsioneze. Printre cei ce m-au
împins de la spate este şi domnul profesor de limba şi literatura română, Dumitru
Dădălău şi-i mulţumesc pentru aceasta, pentru că m-a făcut să grăbesc lansarea
cărţii care este un dar de Crăciun. Mă bucur că «lăsarea la apă» să folosesc
aşa un termen ce s-a încetăţenit ca o metaforă ce o veţi prelua dumneavoastră,
această carte. Vreau să-i mulţumesc domnului Dădălău, este meritul dânsului, că
pe această carte există o poză. Şi,iată, că mă mai leagă ceva de Mătăsari, poate
că aşa a vrut Domnul să apară această carte în Mătăsari, această fotografie a fost
făcută tot de un Crăciun aici la Mătăsari, când a fost prezent Mitropolitul Olteniei.
lată cum toate drumurile duc către Mătăsari şi cred că este un lucru extraordinar
că această carte se lansează aici.
Mulţumesc colegilor că mi-au fost alături, poeta loana Dinulescu a fost
un exemplu permanent pentru mine în ceea ce priveşte creaţia literară. Vreau
să-i mulţumesc domnului Mircea Pospai pentru toate lucrurile ce le-a făcut,căci
a constituit un exemplu pentru mine, căci eu sunt mai delăsătoare, trebuie să fiu
impulsionată, dar până la urmă izbândesc, mă caracterizează zodia scorpionului.
Mulţumesc domnului Sanda că mi-a fost alături şi nu îi scriam eu în carte
«patron al culturii gorjeneşti»,un exemplu,îl spun aşa pentru că dânsul a păstorit
foarte mulţi ani cultura gorjeană şi este şi dumnealui un om care ştie ce trebuie să
facă. Vreau să mai mulţumesc familiei mele care m-a ajutat să fiu ceea ce am vrut
şi care-mi este alături în continuare. Emoţiile mă copleşesc, iar tinerii ce mi-au
recitat versurile în afară de faptul că a fost cea mai bună recitare a versurilor mele
m-au făcut să văd dragostea lor pentru poezie, «PERFUZII», «MEMORIA»,
«DEPENDENŢĂ» (poezii recitate de Liliana Hinoveanu)
Vă doresc să rămâneţi aici aceeaşi iubitori de literatură, să rămâneţi
sănătoşi şi iubiţi.
Domnul director Dumitru Dădălău: „Felicitări încă o dată doamnei
Liliana şi, daţi-mi voie, să-i fac o surpriză, surpriză de care nu ştie nimeni, nici
colegii, nici elevii, nimeni. Am adus-o aici pentru dumneavoastră pe Elena
Miniş Trancă din Mehedinţi”. A urmat un spectacol în cinstea doamnei Liliana
Hinoveanu, spectacol care a pătruns în inima fiecărui oltean.
226
 Domnul director Dumitru Dădălău: „Domnule Inspector General
Nicolae Mergea! Săvârşim una dintre cele mai frumoase activităţi ce s-au
desfăşurat în Mătăsari vreodată. Acţiunea aceasta prefaţează ziua de mâine, când
se împlinesc 153 de ani de la naşterea poetului nepereche al literaturii române, dar
aş vrea să fac public aici faptul că astăzi inaugurăm suita de manifestări cultural
artistice în cinstea împlinirii a 110 ani de învăţământ în Mătăsariul Gorjului.
Iată că, această acţiune a fost un preambul şi daţi-mi voie, domnule
Inspector General, să punctez doar câteva direcţii spre care ne îndreptăm în
2003. O primă direcţie ar fi ca în Mătăsari să existe o reţea de învăţământ stabilă,
dinamică, care să menţină cei 2.079 de elevi în această instituţie de învăţământ, o
reţea care să aibă toate profilurile şi specializările.
De aici, adaug pe cea de-a doua, ca toate cele 120 de cadre să fie stabilizate
în instituţiile învăţământului din Mătăsari. A treia direcţie este constituită din
ridicarea ştachetei de învăţământ la olimpiadele şi concursurile şcolare, la cele
2 concursuri naţionale şi toate celelalte. A patra direcţie este să permanentizăm
acţiunea extracuriculară de care avem atâta nevoie, să organizăm serbările
primăverii, zilele absolventului şi târgului ofertei educaţionale unde să-i aducem
din nou pe cei 500 de elevi din sfera noastră de influenţă. Voi continua cu Zilele
învăţătorului, ale liceului, Sărbătoarea Fiilor Jilţului. Aceste acţiuni implică
întocmirea unor documente ce vor rămâne pentru viitorime.
Suntem datori, noi cei de acum, să dăm prima monografie a Mătăsariului,
monografie pe care nu o are. Să cuprindem în interiorul unor coperţi de carte
dezvoltarea învăţământului timp de 110 ani, ceea ce înseamnă să etalăm valorile
Văii Jilţului. Din Mătăsari, avem figuri măreţe, ambasadori, generali, medici,
profesori universitari ce-i aşteptăm, în a treia sâmbătă a lunii octombrie să vină să
ne întâlnim cu satul, cu părinţii, să ne regăsim. Să facem o antologie de versuri,
să continuăm cu revista şi să obţinem noi titluri în viitor. Este un program greu,
dar şi noi fiind ambiţioşi vom dovedi, atât elevii,cât şi profesorii, că vom avea un
cuvânt important de spus în viitor. Mulţumesc ministerului, Radioului Craiova,
domnilor directori că ne-aţi ajutat să fim un duşman de temut pentru adversarii
noştri, celelalte colegii.”
Domnul inspector general Nicolae Mergea: „Domnule director, dragi
elevi, stimate cadre didactice, dragi invitaţi, la finalul unei astfel de activităţi
încheiată deosebit, conştientizez faptul că nu-şi au rost prea multe cuvinte,
totuşi sunt impresionat de această manifestare, domnule director, arătând înainte
principalele aspecte ale Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari.
La început de an, vreau să vă transmit din partea Inspectoratului Judeţean
«La Mulţi Ani!»,să felicit pe doamna Liliana Hinoveanu pentru modul în care
reflectă activitatea şcolară din judeţul Gorj şi regiunea Oltenia, asta denotă că
ne cunoaştem şi sper să păstrăm legăturile ce există şi vreau să vă spun că este
un sprijin etern pentru noi, Radioul Craiova si vă mulţumim încă odată pentru
227
efortul ce l-aţi depus venind astăzi aici, pentru a lansa cartea respectivă.
Am urmărit activitatea liceului din Mătăsari încă din 1990, de când mă
aflu la inspectoratul şcolar. Mi-amintesc când un grup foarte restrâns de cadre
didactice făceau eforturi pentru a susţine această şcoală, de a dezvolta specializările
acestei zone. Lată, că astăzi, după 13 ani, liceul din Mătăsari este unul din cele
mai mari din judeţ şi printre liceele mari ale ţării. Vreau să vă spun că şi noi dorim
să avem o reţea de învăţământ în judeţul Gorj distribuită uniform în mediul rural
şi urban, astfel încât voi elevii şi părinţii dumneavoastră să nu faceţi eforturi mari
de deplasare de acasă, căci carte se învaţă peste tot.
Noi, la nivelul Inspectoratului Şcolar, suntem foarte mulţumiţi de ceea ce
se întâmplă în C.T. Mătăsari şi sprijinim în măsura în care putem, acest liceu. Vă
asigurăm tot sprijinul nostru! Vreau să felicit conducerea liceului din Mătăsari
şi colectivul profesoral, pentru efortul ce-l fac, efort vizibil, pentru a fi şi aici o
şcoală adevărată cu profesori buni şi elevi eminenţi ai judeţului Gorj. Vă doresc
tuturor mult succes în noul an şi numai bine!”
Domnul director Dumitru Dădălău: „Vă mulţumesc, domnule Inspector
General şi vă asigur, în numele colectivului de cadre didactice, că atâta timp cât
dumneavoastră veţi considera că actuala echipă de conducere din Mătăsari va
satisface nevoile şi cerinţele judeţului, noi ne vom strădui din toată fiinţa noastră
să nu dezminţim ceea ce ne-au lăsat moştenire înaintaşi noştri şi vom face ca
despre Mătăsari să se vorbească tot mai mult şi să auzim numai de bine. Domnule
director general, daţi-mi voie, în încheiere, să vă invit să spuneţi câteva cuvinte
miilor de copii ce au vrut să vă audă si să vă vadă.”
Domnul Director General, din M.E.C., prof. Stelian Ursu: „În primul
rând vreau să vă spun «La Mulţi Ani!», atât colegilor cadre didactice, cât şi vouă
dragi elevi. Pot să vă spun că de zona aceasta a Gorjului mă leagă începuturile
mele ca Inspector şcolar, începuturi ce s-au materializat printr-o serie de activităţi
de îndrumare şi control în acest judeţ.
Ca inspector ce am coordonat activitatea de fizică am văzut tot timpul în
domnul Inspector General Nicolae Mergea un prieten şi un ajutor în tot ceea am
întreprins, dacă e să ne aducem aminte,cred că avem cu ce să ne lăudăm. Cred că
am făcut prima programă de fizică valabilă în România Mare după 1990, adică şi
în Basarabia şi în Bucovina, de asemenea cred că materialele ce le-am elaborat
împreună au fost foarte bine primite, dacă au fost preluate ca materiale alternative
până şi în ţările din preajma României, Franţa etc. Aparenţa noastră este aceea
de fizicieni, şi ştiţi că nouă ne-a plăcut întotdeauna să fim vârful de lance în
activitatea de cercetare pedagogică. Dincolo de toate acestea, această unitate
şcolară are un specific ce se înscrie în tradiţia Gorjului, acela de a avea puternice
unităţi şcolare care au excelat şi nu este vorba de o anumită perioadă de timp,
să zicem după 1990, din 1950 încoace, ci inclusiv din perioada interbelică s-au
constituit unităţi din Gorj ca puternice centre de cultură, centre de unde tradiţia
228
şi cultura au emanat către restul populaţiei, ca puternice centre ce au format o
intelectualitate de prestigiu a României. Programul de redresare a învăţământului
din mediul rural, program guvernamental, prevede şi-şi doreşte ca aceste unităţi
şcolare să fie repuse în drepturile ce le conferă tradiţia cât şi specificul lor. Pentru
aceasta se vor întreprinde o serie de programe cu desfăşurare în 2003-2004 şi în
care vor intra unităţile şcolare din judeţul Gorj, mai ales unitatea aceasta şcolară,
asta înseamnă programe de utilizare a unor mijloace de învăţământ pentru ca toţi
elevii să respecte principiul egalităţii şanselor, principiul de tip social-democrat,
un principiu ce este cerut de Integrarea Europeană.
Concursurile şcolare ce se vor desfăşura în judeţul dumneavoastră, sunt
concursuri şcolare cu specific, şi anume am adus aceste concursuri aici pentru
că tradiţia unităţilor şcolare din mediul rural din judeţul dumneavoastră este o
tradiţie puternică şi este un exemplu pentru toate celelalte judeţe din ţară.
Aş dori în continuare să vă felicit pentru ceea ce întreprindeţi aici în
această şcoală, să vă mărturisesc că aveţi toată aprecierea Ministerului Educaţiei
si Cercetării pentru ceea ce faceţi, vom încerca alături de Inspectoratul Şcolar să
vă susţinem în toate demersurile dumneavoastră şi vă mulţumesc pentru modul
în care-i pregătiţi pe copii”
Domnul director, Dumitru Dădălău: „Domnule director general, vă
mulţumim! Mulţumim, de altfel, şi vouă dragi copii că aţi fost atenţi şi aţi dat
ascultare acestui program minunat şi vă asigurăm că în perioada următoare vom
organiza acţiuni mult mai frumoase, mai ales că este anul învăţământului din
Mătăsari. Şi, dacă nu vom beneficia de acest lucru,înseamnă că este în detrimentul
nostru. Vă mulţumesc tuturor pentru tot ceea ce aţi făcut, să rămâneţi veşnic tineri
şi conducerea judeţului să fie în permanenţă alături de noi.”
A consemnat,
Maria Alexandra BOULEAN

„ISTEŢII” DE LA MĂTĂSARI
La Colegiul Tehnologic Mătăsari s-a desfăşurat Concursul „Isteţii”,
derulat în baza unui regulament elaborat de către ISJ Gorj, pentru şcolile primare
din judeţ. Au participat şase echipaje formate din câte 5 elevi fiecare, din clasele a
IV-a, concursul fiind structurat pe patru module orientate pe o anumită disciplină
de studiu (limba română, matematică, istorie-geografie şi abilităţi practice),
urmărindu-se crearea unei atmosfere de competiţie, de spirit creator în anumite
situaţii-problemă, de rezolvare a unor exerciţii, stimularea gândirii logice,
perspicacitate, capacitate de exprimare, cultivarea unor deprinderi practice şi
realizarea educaţiei moral-patriotice. Aşa cum sublinia domnul Dumitru Dădălău,
concursul este menit să antreneze „isteţimea” celor mici în promovarea spiritului
229
competitiv. În sala de sport a liceului, împodobită sărbătoreşte, au fost prezenţi
părinţi ai copiilor, cadre didactice, inimoase grupuri de susţinători ai echipajelor
aflate în dispută, invitaţi. Evaluarea echipajelor şi desemnarea câştigătorilor au
fost realizate de către un juriu format din învăţătorii: Ileana Dădălău, preşedinta
juriului, Maria Udrişte, Ioana Ciobanu, Otilia Săceanu şi elevul Cristian Alexandru
Armăşoiu care, în baza unor răspunsuri primite “la plic”, a stabilit podiumul
câştigătorilor astfel: locul I, echipajul Fiii Jilţului”, clasa a IV-a B, C.T. Mătăsari
(înv.Viorica Buruiană), locul II, echipajul Curajoşii”, Şc. Gen. Croici (înv. Dorel
Ciobanu), locul III, echipajul “Fiii norocului bun”, C.T. Mătăsari, clasa a IV-a A
(înv. Elena Gândilă). În timpul desfăşurării concursului, au prezentat programe
artistice elevii din clasele primare ale C.T. Mătăsari şi ale şcolilor arondate
acestuia.
Vasile Gogonea, «Gorjeanul»,
nr. 361, 5-6 aprilie 2003

CONCURSUL „SANITARII PRICEPUŢI”

Pe data de 28.03.2003, în cadrul Colegiului Tehnic Mătăsari, s-a desfăşurat
concursul „Sanitarii pricepuţi”, unde au participat 32 de echipaje, fiecare echipaj
fiind format din 6 membri (16 echipaje la cls. V-VIII şi 16 echipaje la cls. IX-XII).
Echipajele au susţinut o probă teoretică (10 întrebări grilă – complement simplu)
şi o probă practică, la care au participat clasele care s-au clasat pe primele trei
locuri, din fiecare ciclu de învăţământ, unde au simulat primul ajutor şi transportul
acordat unor personaje accidentate.
Juriul a fost format din prof. Mateescu Iulian, prof. Pădureţ Carmen,
prof. Necşulea Cosmin, prof. Medregoiu Alexandra, asistent medical Stoichiţoiu
Marilena. În urma desfăşurării acestor probe, s-au obţinut următoarele rezultate:
Notele la proba teoretică: Cls. V-VIII: V A-6; V B -10; V C-8; V D -2; VI
A 6; VI B-8;VI C – 7;VI D – 4;VII A – 9;VII B -7;VII C – 7;VII D – 9;VIII A –
5;VIII B – 7;VIII C – 5;VIII D – 7.
Notele la proba practică: V B -10; VII A – 8; VII D – 7;
Clasamentul final:
I. cls. V B – 20 puncte;
II. cls. VII A – 17 puncte;
III. cls. VII D – 16 Puncte;
Notele la proba teoretică: Cls. IX-XII: IX A – 9;IX B – 10; IX C – 9; IX
D – 8;IX E – 7;X A – 8;X B – 5;X C – 5; X D – 8;X E – 8;XI A – 7;XI B -6;XI
C – 5;XI D – 9;XII A – 9;XII B – 7;
Notele la proba practică: IX A – 8; IX B – 9;IX C – 9;
Clasamentul final:
I. cls. IX B – 19 puncte;
II. cls. IX C – 18 puncte;
III. cls. IX A – 17 Puncte;
Reporter
230
 EURO-SCOLA 2003
Totul a început într-o după amiază de vineri, când domnul director adjunct,
profesor Toma Cornel a venit în liceu cu regulamentul unui joc desfăşurat pe
Internet, care se numeşte Euro Scola. Vineri seara, cum se obişnuieşte la noi în
liceu, să se facă discotecă, ne-am întâlnit cu domnul profesor care ne-a informat
că suntem înscrişi în concurs. La acest concurs sunt înscrise 1.385 de echipe din
toată Europa din care 998 din Spania-ţară organizatoare şi 387 din restul Europei.
Din cele 387 de echipaje 236 sunt din România fiind lider detaşat faţă de celelalte
state urmate de Grecia cu 77 de echipe. Au fost nominalizaţi elevi din toată şcoala
cu vârste cuprinse între 13 şi 18 ani, din care s-au ales doar 10 elevi: - de la clasa
IX-B, au fost aleşi Munteanu Geanina şi Tănăsoiu Cristian; - de la clasa X-B au
fost aleşi Bardaş Costi, Bănică Cătălin, Benghiu Dănuţ, Lupu Adela, Postelnicu
lonela şi Purcel Remus; - de la clasa XI-B au fost aleşi Lupu Dorinela şi Popescu
Ionela. Zilele următoare am fost chemaţi la dânsul în birou şi ni s-a explicat
cum am fost aleşi, că s-a pus foarte mare bază pe faptul că avem calculator, ştim
engleză şi crede că cel mai important este faptul că toţi suntem conştiincioşi. Ni
s-a explicat pe îndelete regulamentul concursului şi ne-am dat seama ce avem de
făcut, că trebuie să reprezentăm şcoala aşa cum se cuvine la acest concurs care
este accesat şi jucat direct pe Internet.
Internetul este o „reţea de reţele”, o înlănţuire de milioane de calculatoare,
care deţine cantităţi uriaşe de informaţiei, o mare parte din acestea stând la
dispoziţia oricărei persoane, care are un modem şi softul corespunzător. După
cum ni s-a spus, concursul constă în rezolvarea unor serii de teste cu privire la
ţările ce aderă la Uniunea Europeană şi despre structura şi organizarea Uniunii
Europene. Jocul este împărţit în două faze diferite şi un test final.
Prima fază, s-a desfăşurat în perioada 28 ianuarie - 16 martie 2003 şi a
corespuns perioadei de înscriere în concurs a echipelor. Faza a l l-a a început pe
10 martie şi s-a sfârşit pe 6 aprilie 2003. Este divizată în două subetape identice
ca mod de desfăşurare, cu deosebirea că timpul pentru testele individuale din
cea de-a doua subetapă este mai mic cu 10 secunde. În fiecare subetapă echipa
trebuie să treacă testele de grup şi individuale pentru a intra în faza finală, care
se va desfăşura în perioada 7-10 aprilie. Directoratul general de informaţie
al Parlamentului European din Bruxelles va stabili premii pentru centrele
educaţionale în alte ţări coordonate la Uniunea Europeană, pentru cei ce trec de
faza finală. Pentru noi a fost o săptămână foarte lungă şi foarte grea pentru că
am învăţat foarte mult despre ţările candidate la Uniunea Europeană, şi emoţiile
ne-au depăşit întru-totul. Cu ocazia acestui concurs, am fost determinaţi să ne
cunoaştem mai bine ţara şi pe noi înşine. Pe data de 15-16 martie, am fost cu
toţii prezenţi la Tg-Jiu în clubul «SpiderNet», unde am putut să ne desfăşurăm
231
treaba având la dispoziţie toate calculatoarele din club. Odată aşezaţi în faţa
calculatorului, ne-am conformat stării de spirit pe care a degajat-o concursul.
Pentru a accesa testele de grup şi individuale am intrat pe site-ul www. euro-
scola.com. folosind codul de acces şi parola noastră, respectiv codul individual
de acces şi parola personală. Jocul constă într-o călătorie virtuală, în cele 13 state
candidate, stimulându-ne cultura generală. Cele 13 ţări candidate sunt: Polonia,
Cehia, Ungaria, Lituania, Letonia, Estonia, Slovacia, Slovenia, România,Turcia,
Malta, Cipru şi Bulgaria. 0 parte din ţări au candidat în 1997, iar cea de-a doua
parte în 2000. În fiecare din cele 13 ţări a fost necesar să trecem 3 teste de grup
cum sunt: Eurocultură, Euro-documentar şi Euro-hangman. Pentru prima etapă
sunt doar şase ţări, restul şapte rămânând pentru a doua etapă.

Testul Euro-Cultură
Constă în descoperirea unor imagini care pot fi monumente, catedrale,
biserici sau personalităţi foarte importante dintr-o ţară. Pe ecran ne apare un
număr de 36 de pătrăţele ce acoperă o imagine din care doar 6 sunt descoperite,
lăsând să se vadă o mică parte din imaginea al cărei nume trebuie să îl precizăm.
În dreapta imaginii avem o listă de opţiuni din care trebuie să selectăm numele
corespunzător imaginii. Dacă nu ne dăm seama de imaginea respectivă putem să
mai descoperim încă o dată 6 pătrăţele cu riscul de a pierde un wild-card. Dacă
răspunsul dat,nu este corect pierdem încă 5 wild-carduri. Pentru fiecare soluţie
dată corect, câştigăm 1.000 de puncte astfel că putem acumula 3.000 de puncte.

Euro-Documentar
La începutul testului ne era precizată o scurtă listă cu detalii despre ţara pe
care o avem în discuţie. Trebuia să răspundem la 15 întrebări, pentru care aveam
5 cercuri, iar fiecare era divizat cu trei sectoare. Fiecare sector era acoperit, doar
răspundeam corect la întrebare. Aceste întrebări erau despre tot ce este legat de
ţara respectivă şi Uniunea Europeană. Era posibil să se repete uneori întrebarea,
fie că am răspuns corect, fie că nu am răspuns. La fiecare întrebare avem patru
variante de răspuns din care trebuia să alegem una. Punctajul jocului este de
3.000 de puncte, deci asta înseamnă că pentru fiecare cerc primeam câte 600 de
puncte. La fiecare răspuns incorect pierdeam un wild-card. Dacă răspunsul dat
era la ultima întrebare din cerc, pierdeam un wild-card şi pentru celelalte două
întrebări era nevoie să răspundem la alte două întrebări în plus.

Euro-Hangman
El ne muncea la fel sau chiar puţin mai mult decât celelalte probe. Ştiţi

232
cu ce seamănă? Seamănă cu jocul nostru „Spânzurătoarea” care este amuzantă.
Aici trebuia să ghicim având la dispoziţie patru încercări în prima subetapă şi
trei în cea de-a doua, mai aveam la dispoziţie alfabetul, numărul de caractere
al cuvântului respectiv şi un indiciu (membri, consilieri, oraş, râu, monumente,
personalităţi, etc.), al cuvântului care trebuia descoperit. Pentru fiecare cuvânt
descoperit fără greşeli, obţineam 300 de puncte, iar punctajul maxim obţinut era
de 3.000 puncte. Pentru fiecare răspuns greşit era pierdut un wild-card.
La testele individuale:
Asocierea: Ne puneau la dispoziţie 18 pătrăţele într-un chenar, iar fiecare
pătrăţel conţinea câte un steag sau capitala şi câte un contur. Trebuia asociat
steagul cu conturul, descoperind consecutiv un pătrăţel, conţinând steagul unei
ţări, unul care conţinea capitala ţării respective, formând 9 ţări. Ca ajutor,şi pentru
învăţarea metodei, de fiecare dată când un pătrăţel era selectat, numele ţării la
care se referă steagul sau conturul, era scris într-un pătrat mai jos. Dacă asociam
cele 9 ţări în 40 de secunde primeşti 100 de puncte, iar dacă asociam de 10 ori
cele 9 ţări obţineam punctajul maxim de 1000 puncte.
Nici mai mult nici mai puţin: Pe acest test noi l-am numit „Ploaia cu
ţări”. Era tare amuzant, dar îţi da mare bătaie de cap. Aveam pe ecran harta
Europei, pe care puteam vedea atât diferite contururi geografice ale diferitelor ţări
cât şi populaţia lor în milioane de locuitori. Ne erau precizate anumite numere în
milioane. Pentru a câştiga jocul era necesar să însumăm populaţia exactă. Fiecare
răspuns corect valorează 100 de puncte. Timpul maxim este de 40 de secunde.
Descoperă Europa: Acest joc poate fi asemănat cu un joc pe calculator, care se
numeşte „Volfied”. Avem o poză complet acoperită, iar cu ajutorul cursorului
care trasa o linie, putem descoperi imaginea. În timpul în care imaginea trebuia
descoperită, patru elemente menite să ne împiedice, urmăreau cursorul. Dacă
imaginea a fost descoperită în proporţie de 80%, ei ne arată toată imaginea.
Această probă trebuia efectuată într-un interval de timp de 40 de secunde. Pentru
fiecare imagine descoperită primeam câte 100 de puncte, iar punctajul maxim era
de 1000 de puncte.
Toate probele au fost destul de dificile, dar noi nu ne-am plâns de acest
lucru. Concursul s-a dovedit pe tot parcursul desfăşurării foarte inteligent, care
te pune la multă muncă şi bineînţeles din care ai ce învăţa. Emoţiile concursului
sunt din plin trăite, spiritul de echipă este foarte puternic, fiecare dovedind că
merită să facă parte din echipa aleasă. În toată această acţiune coordonatorul
nostru, domnul profesor Toma Cornel, a fost alături de noi, este alături de noi,va
fi alături de noi şi ne sprijină în tot ceea ce facem, simţim că totul este plăcut,chiar
dacă este dificil. Cu câteva ore înaintea încheierii celei de-a doua etape, echipa
şcolii noastre se situa printre primele 20 de locuri. Probabil cu puţin mai multă
atenţie şi un Internet mai bun, echipa şcolii s-ar fi situat printre primele 10 echipe
din ţară.
C.N.T. Mătăsari -Team

233
 CASA PRIETENULUI MEU
interviu cu Dumitru Dădălău, director al C.N.T.
Mătăsari, profesor de limba şi literatura română
Vasile Gogonea: Domnule director, cât de reconfortantă şi de benefică
poate fi o întâlnire cu un prieten... pentru dumneavoastră ca om atât de ocupat,
atât de solicitat cu problemele stringente ale conducerii unei astfel de unităţi
şcolare?
Dumitru Dădălău: Întâlnirea cu un prieten adevărat şi după o lungă
perioadă de timp, îmi trezeşte în suflet o bucurie imensă că am răgazul să stau de
vorbă cu oameni de valoare, cu care am lucrat le-a lungul timpului, cu oameni
pe care i-am cunoscut cu o ţinută morală deosebită, cu o valoare profesională
de invidiat; întâlnirea mă întinereşte, mă linişteşte şi mă face să mă gândesc cu
nostalgie că prea repede a trecut viaţa.
Vasile Gogonea: Am avut ocazia, astăzi, în compania dumneavoastră,
să vizitez acest liceu, nu să-l inspectez, nu să-l controlez ci, pur şi simplu, să-l
cunosc şi pot spune că e o revelaţie să descoperi, într-o localitate ca Mătăsari,
o realizare la un asemenea nivel, care-aş putea-o numi de excepţie, un peisaj în
învăţământul românesc. Este munca dumneavoastră, este munca celor care vă
înconjoară şi pe care-i îndrumaţi în egală măsură?
Dumitru Dădălău: Eu sunt un fiu al locului şi am venit în Mătăsari după
o absenţă îndelungată şi de câţiva ani continui să duc mai departe jugul vieţii
şi să-nnobilez ceea ce fratele meu a făcut timp de 18 ani în această citadelă a
învăţământului românesc. Ceea ce aţi văzut dumneavoastră aici este o părticică
din viaţa noastră, din sufletul nostru, întrucât, la îndemnul părinţilor, ne-am întors
în satul natal să dăm lumină din lumina noastră şi să învăţăm pe aceşti copii
carte, să facem din această instituţie o cetate a luminii care se ridică maiestuos
ca o Coloană a Infinitului deasupra tuturor instituţiilor de învăţământ din Valea
Jilţului.
Vasile Gogonea: Pot să spun că vi se datorează în foarte mare măsură
ceea ce s-a realizat aici, în baza materială, în cizelarea personalităţii dascălilor
care predau şi chiar in educarea copiilor in această unitate de învăţământ.
Dumitru Dădălău: Eu sunt un simplu dascăl care, vremelnic, conduc
această instituţie de învăţământ. Nu pot să-mi asum nici un drept, că eu am
făcut totul în această şcoală. Tot ceea ce este în prezent aici, ca această şcoală să
rivalizeze cu oricare altă instituţie de acest gen din ţară, de aceea, prin tot ceea ce
am făcut, am considerat că e bine să lăsăm urmaşilor noştri lucruri la care poate
nu gândeam niciodată, dar care au fost posibile de realizat într-un timp extrem de
scurt, într-un timp în care noi am făcut adevărata reformă în învăţământ. Nu pot
să-mi asum nici un drept că eu am totul în această şcoală. Tot ceea ce este prezent

234
aici este rodul muncii colectivului de cadre didactice, al părinţilor, al elevilor pe
care-i iubesc şi-i apreciez ca pe lumina ochilor din cap, al comunităţii locale…
şi am vrut ca această şcoală să rivalizeze cu oricare altă instituţie de acest gen
din ţară, de aceea, prin tot ceea ce am făcut, am considerat că e bine să lăsăm
urmaşilor noştri lucruri la care poate nu ne gândeam niciodată, dar, care au fost
posibile de realizat într-un timp extrem de scurt, într-un timp în care noi am făcut
adevărata reformă în învăţământ.
Vasile Gogonea: Mulţi dintre elevii claselor a VIII-a, absolvenţi ai şcolilor
gorjene, vor citi acest interviu şi poate ar dori să afle de la dumneavoastră care
sunt elementele de noutate în anul şcolar viitor?
Dumitru Dădălău: A intrat în tradiţia şcolii noastre în ultimii ani de zile,
ca cel puţin de două ori pe an, cu prilejul Zilei Mitropolitului de pe 18 decembrie
şi în cadrul Târgului Ofertei Educaţionale, să aducem la C.N.T. din Mătăsari
pe cei 550 de absolvenţi ai învăţământului de 8 clase din cele 20 de unităţi de
învăţământ din zona noastră de influenţă: dintre Turceni până la Apa Neagră şi de
la Motru până la Rovinari, să vină să vadă care sunt realizările acestei şcoli, să-i
cunoască pe viitorii lor colegi, să se întâlnească cu colectivul de cadre didactice
şi să vadă care este adevărata fată a acestei instituţii de învăţământ. Nu oricine se
poate lăuda la ora actuală, iertată să-mi fie modestia, cu o televiziune cu circuit
închis, care are televizor în fiecare clasă; nu oricine poate să spună că are mobilier
nou în toate cele 30 de săli de clasă. Să ai o centrală termică nouă, instalaţie
sanitară, instalaţie termică, instalaţie electrică, toate noi şi în următorii 20 de ani
nu va avea nimeni ce să facă, întrucât toată baza materială este asigurată. Să ai
ateliere, să ai laboratoare tehnologice, să ai un cadru propice pentru dezvoltarea
tuturor copiilor de vârstă şcolară începând cu cei de la grădiniţă şi terminând cu
cei de la şcoala postliceală. Un complex şcolar care numără 2.079 de elevi, 120
de cadre didactice şi 25 de persoane nedidactice şi auxiliare.
Vasile Gogonea: Vi se pare greu, vi se pare uşor să coordonaţi un asemenea
colectiv?
Dumitru Dădălău: Toată viaţa mea am fost un luptător care cântă dar,
nu un cântăreţ care luptă, ci un om care s-a implicat cu toată fibra vieţii lui în
realizarea obiectivelor pe care mi le-am propus. Nu cred că de-a lungul celor peste
40 de ani de muncă să-mi fi propus ceva şi să nu fi realizat. Iată că voi petrece anul
acesta un moment deosebit al vieţii mele, în sensul că voi avea posibilitatea ca în
această instituţie să sărbătorim atestarea documentară a 110 ani de învăţământ în
Mătăsari. Este un prilej deosebit pentru a scoate în evidenţă în primul rând valorile
pe care le-a dat unităţile şcolare de la noi, din Mătăsari. În al II-lea rând, cred că
e de datoria noastră să lăsăm urmaşilor lucruri pe care le-au făcut şi înaintaşii dar
pe care le facem şi noi şi de aceea, la începutul anului şcolar, ne-am fixat nişte
direcţii de acţiune pe care vrem să ni le respectăm până când vom desfăşura în
luna octombrie „Sărbătoarea Fiilor Jilţului” şi „Zilele Liceului”.
235
 Vasile Gogonea.: Presupun ca este vorba de un ciclu mai amplu de
manifestări, motiv pentru care v-aş ruga să detaliaţi puţin cum se va derula el, în
principiu.
Dumitru Dădălău: În primul rând e vorba de organizarea unor activităţi
care să scoată în evidenţă rolul dascălului ca făclie şi apostol al satului de-a
lungul timpului şi să scoatem o monografie a localităţii Mătăsari, să cuprindem
între coperţile unei cărţi toate personalităţile pe care le-a dat această localitate
de-a lungul timpului şi slavă Domnului avem ambasadori, generali, medici,
profesori, ingineri, miniştri, oameni care au plecat de pe aceste locuri, să reuşim
să tipărim pentru copiii noştri o antologie de versuri, să scoatem în continuare
revista „Murmurul Jilţului” - laureată a Concursului Naţional al revistelor şcolare
organizat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi să întâmpinăm anul şcolar cu
o reţea şcolară viguroasă, flexibilă, cu un potenţial de cadre didactice capabil să
instruiască tineretul şcolar, dar să fie stabil în Mătăsari şi să se ocupe mult mai
mult ca elevii noştri să aibă rezultate la examenul de capacitate, de bacalaureat,
la olimpiade şcolare, la concursurile naţionale care se organizează.
Vasile Gogonea: Ca un manager deosebit de ambiţios şi aş putea spune,
plin de imaginaţie, un neastâmpărat al spiritului şi-al muncii dăruite vocaţiei de
dascăl şi de manager, v-aş ruga să fixaţi câteva dintre obiectivele pe care vi le
propuneţi pentru a dezvolta baza materială a unităţii şcolare pe care o conduceţi.
Dumitru Dădălău: Într-o şcoală, ca şi acasă la tine, niciodată nu poţi să
spui că ai făcut totul. în fiecare zi îţi vin alte idei, îţi dai seama că noutăţile sunt
din ce în ce mai multe, să ţii pasul cu ceea ce apare în domeniu, şi pentru aceasta,
primul lucru pe care trebuie să-l facem în Mătăsari, este să ne preocupăm să
învăţăm, în primul rând, cadrele didactice să lucreze pe calculator. În al doilea rând
să punem în valoare noua reţea de calculatoare, care valorează peste 1 miliard şi
jumătate de lei şi să învăţăm în special copiii care sunt în clasele de matematică-
informatică, dar şi în celelalte clase de liceu şi de gimnaziu să mânuiască cât mai
bine această tehnică a viitorului. După aceea este un lucru foarte important ca
prin munca pe care o desfăşurăm noi să constituim exemple de urmat pentru toată
dăscălimea din jur şi pentru toţi copiii din această zonă, să înţeleagă că cei care
vin şi intră pe porţile acestei instituţii de învăţământ, nu intră ca în oricare altă
şcoală, ci intră într-un colegiu, şi nu în orice colegiu ci în primul colegiu naţional
de la ţară, din ţară.
Vasile Gogonea: Pe domnul Dumitru Dădălău îl ştim ca pe omul care
dintotdeauna a lucrat cu tineretul şi nu oricum, ci cu pasiune, cu dăruire şi cu
perseverenţă. Cum ar defini, domnul Dumitru Dădălău, tinereţea?
Dumitru Dădălău: Tinereţea este fascinaţia vieţii. Tinereţea este lumina
pe care o vezi, lumina pe care o trăieşti, lumina în care îţi dărui tot ceea ce ai mai
bun în viaţă şi în personalitatea ta.
Vasile Gogonea: Ce este definitoriu pentru tineretul de astăzi?
Sau care sunt elementele definitorii?
236
 Dumitru Dădălău: Elementele definitorii pentru tineretul de astăzi sunt
multe, dar unul dintre ele şi cel mai important este preocuparea lui pentru grija
zilei de mâine şi asta mă face să susţin acest argument prin faptul că, dacă nouă,
din Mătăsari, ne-au plecat la sfârşitul anului trecut, 11 copii, ne-au venit pe porţile
acestei şcoli 400 şi dacă au venit 400 înseamnă că aceşti copii vor să înveţe carte,
vor să trăiască în viitor, vor să nu rămână să ducă greul vieţii întorcând pământul
de pe o parte pe alta, ci să mânuiască calculatoarele, s-ajungă în cele mai înalte
sfere ale Cosmosului şi aceasta nu se poate face decât prin învăţătură. Că sunt
şi probleme care nu s-au întâlnit în rândul tineretului într-o anumită perioadă,
asta este cu totul altceva. Dar definitoriu pentru tineretul de astăzi este studiu, şi
nu orice studiu, ci unul aprofundat care să-l călească, să-l formeze ca om pentru
societatea de mâine care se plămădeşte astăzi.
Vasile Gogonea: Intrând în şcoala dumneavoastră am avut impresia
că intru în casa unui prieten. Domnule Director mai este actuală noţiunea de
prieten?
Dumitru Dădălău: Eu cred că da! Pentru că cine a fost om, om rămâne
toată viaţa; dacă ai fost o lichea, şi nu ţi-a plăcut munca nu poţi să spui că eşti
prieten cu cineva. Eşti prieten cu acela care se leagă sufleteşte de preocupările tale,
cu acela care are încredere în posibilităţile tale, cu acela care ştie să te aprecieze şi
să-l apreciezi la rândul tău la justa lui valoare. Se împrietenesc aceia care se leagă
sufleteşte unul de altul; restul este apă de ploaie şi vorbă în vânt.
Vasile Gogonea: Oricum, părăsind liceul, pentru că problemele şi
preocupările sunt altele, dar totuşi am sentimentul că păstrez în inimă şi în minte
imaginea unui prieten şi vă mulţumesc, domnule Director.
Dumitru Dădălău: Şi eu vă mulţumesc şi vreau să vă spun că în încheierea
acestei convorbiri mi-am adus aminte, că cu 25 de ani în urmă, noi amândoi am
legat un fir care nu s-a rupt, cu toate vitregiile vieţii. Pe timpul acela, eu, c-un
mare dascăl al Gorjului, profesorul Titu Rădoi, tipăream o carte care se intitula
“Ritmuri Incandescente” şi care cuprindea între coperţile ei pe cei mai talentaţi
tineri ai Gorjului în creaţia literară. Printre aceia se afla şi un prieten de-al meu,
s-a chemat, se cheamă şi va rămâne veşnic tânărul Vasile.
Vasile Gogonea: Vă mulţumesc din toată inima şi vă iubesc, domnule
Director, pentru tot ceea ce faceţi şi pentru faptul că existaţi.
Vasile Gogonea, inspector şcolar,
Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj

COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI

ÎN ITALIA
În perioada 15-20 noiembrie a.c, o delegaţie a Colegiului Naţional
Tehnologic din Mătăsari formată din prof. dr. ing. Lucian Purcel şi prof. ing.

237
Carmen Pădureţ a participat la o întrunire în Italia, oraşul Conselve, regiunea
Veneto, cu reprezentanţii şcolilor partenere din Franţa, Italia, Belgia, Polonia.
Întrunirea a fost organizată de către Uniunea Europeană, în cadrul programelor
COMENIUS, al căror scop este crearea unei reţele internet, create pentru schimbul
de experienţă şi dezvoltarea de metode noi.
Pe perioada realizării proiectului propriu, reprezentanţii şcolii noastre,
partener în cadrul acestor programe, au fost cazaţi la hotelul OASI din Conselve,
iar întâlnirea s-a desfăşurat la Şcoala Institut la Compresivo „Enrico Mattei” din
acelaşi oraş. Au avut loc vizite, întâlniri cu reprezentanţii conducerii administrative
din Conselve, prezentări, lucru pe proiect. S-a vizitat regiunea Padova şi poate,
cea mai mare atracţie, Veneţia – o zi întreagă, plimbări cu gondola, expediţie pe
urmele lui Salvador Dali. Vineri, 19 noiembrie a avut loc diseminarea rezultatelor,
concluziilor, cina festivă.
Participarea şcolii noastre, alături de multe şcoli din ţările amintite în
cadrul acestor programe este o recunoaştere a muncii depuse, a seriozităţii de care
dă dovadă în încercarea de a face cunoscute şi respectate drepturile omului şi, mai
ales, dreptul de a învăţa în baza art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului.
Alin D.

PROIECTELE COMENIUS - COMUNICARE LA CEL

MAI ÎNALT NIVEL

Nevoia de colaborare între ţările lumii şi,mai ales,între cele europene -

luând ca punct de pornire tocmai ideea pusă în discuţie, analizată şi răstălmăcită
de atâtea ori şi în atât de multe situaţii - şi-a găsit o concretizare demnă de
menţionat şi reţinut, în sensul iniţierii unor relaţii de cooperare a şcolilor.
Vechiul ideal de realizare a unei structuri comune, mondiale sau chiar
numai europene, de tipul literar (cel puţin), pentru care expresia Weltlitteratur,
folosită de Goethe, sau literatura universală, în traducere românească, au arătat
că este posibilă alinierea mai multor naţiuni la o singură linie conductoare şi
materializarea unor aşteptări comune. Într-un asemenea cadru poate fi aşezat
Colegiul Mătăsari, o dată cu încercarea de avansare a unor dorinţe de asociere a
intereselor cu cele ale altor şcoli din Europa.
Deschiderea colaborării şcolii noastre cu instituţii de învăţământ din
alte ţări europene s-a concretizat în cursul lunii ianuarie, anul curent, când, am
pregătit şi înaintat către Agenţia Naţională Socrates documentele pentru două
proiecte Comenius. Este vorba de:
- Proiect Comenius 1.1 - Proiect Şcolar, având ca şcoală coordonatoare
LYCEE D’ENSEIGNEMENT GENERAL ET TECHNOLOGIQUE DE LA
238
LOZERE - LEGTA Site Aquacole de la Canourgue, Franţa, iar ca parteneri şcoli
din Belgia, Italia, Grecia, Polonia precum şi şcoala noastră.
- Proiect Comenius 1.3 - Proiect de dezvoltare şcolară, având ca
şcoală coordonatoare ISTITUTO COMPRENSIVO DI SCOLA MATERNA
ELEMENTARE E MEDIA DI VEZZANO LIGURE, Italia, iar ca parteneri şcoli
din Grecia, Letonia şi C.T. Mătăsari.
Ambele proiecte se desfăşoară pe o durată de trei ani începând cu
anul şcolar 2004-2005, fiind necesară reavizarea anuală a proiectului. Agenţia
Naţională Socrates, analizând dosarele depuse, a avizat favorabil în cursul
lunii iunie 2004, Proiectul de dezvoltare şcolară, Comenius 1.3, pentru care la
începutul acestui an şcolar a fost semnat contractul de finanţare. Nu a fost avizat
favorabil Proiectul şcolar, Comenius 1.1, drept pentru care în acest an şcolar nu
vom beneficia de finanţare de la Uniunea Europeană, urmând ca până la sfârşitul
lunii ianuarie 2005 să înaintăm documentele în vederea avizării pentru cel de-
al doilea an de derulare a proiectului. Colegiul nostru a rămas în parteneriat cu
celelalte şcoli, întrucât cel mai important lucru este schimbul de experienţă între
şcoli din ţări diferite, lucrul în echipă, al profesorilor şi elevilor, pe o anumită
temă, lărgirea orizontului cunoaşterii, cunoaşterea culturii, obiceiurilor şi
tradiţiilor din diverse ţări. Proiectul de dezvoltare şcolară - Comenius 1.3 are
ca temă “Compararea metodologiilor educaţionale pentru o dezvoltare susţinută
europeană” şi este focalizat, în primul rând, pe învăţământul primar, adresându-
se deopotrivă şcolii, părinţilor, comunităţii locale şi factorilor de decizie la
nivel judeţean. Pentru desfăşurarea în bune condiţii a proiectului a fost creată o
echipă de cadre didactice alcătuită din: învăţătorii Ileana Dădălău - resp. comisie
metodică a învăţătorilor, Dorel Ciobanu - resp. comisie metodică a învăţătorilor
de la învăţământul simultan, Viorica Burueană, Elida Stăniloiu, Lizica Niţu, Irina
Stoichescu, coordonată de prof. Cornel Octavian Toma, care să se implice în
derularea activităţilor din cadrul acestui proiect.
Ideea alegerii acestei teme a proiectului aparţine prof. Maria Rosaria
Micheloni, directorul şcolii ISTITUTO COMPRENSIVO DI SCOLA MATERNA
ELEMENTARE E MEDIA DI VEZZANO LIGURE, coordonatorul general al
proiectului şi are la bază concluziile preşedenţiei Consiliului European întrunit
la Goteborg în 15-16 iunie 2001, privind strategia dezvoltării susţinute. Din cele
trei capitole economic, social şi protecţia mediului, capitolul privind protecţia
mediului şi dezvoltarea ecologică este abordat în acest proiect.
Conceptul de DEZVOLTARE SUSŢINUTĂ are ca fundament “asigurarea
tuturor necesităţilor generaţiei prezente fără a compromite necesităţile generaţiilor
viitoare”. Prin urmare generaţia tânără are nevoie de o educaţie în consonanţă
cu strategia dezvoltării susţinute. În acest proiect ne propunem sa realizăm o
strategie privind educaţia tinerilor de vârstă preşcolară, primară şi gimnazială
orientată pe această temă, fiind ştiut faptul că la o vârstă fragedă se asimilează,
mult mai uşor, deprinderi pentru toată viaţa.
239
 Din scopurile acestui proiect putem enumera:
• Să creeze în fiecare şcoală un grup de lucru concentrat pe susţinerea
dezvoltării temei.
• Să realizeze o abordare educaţională diferită, conformă cu subiectul
dezvoltării susţinute inclus în planul educaţional general al şcolii.
• Să reducă numeroasele inegalităţi în interiorul strategiilor realizate cu
scopul susţinerii dezvoltării prin abordarea a diferite planuri prin compararea
diferitelor metode şi activităţi.
• Să cerceteze, să ştie şi să înţeleagă problemele legate de mediu
(prin apelul la diferite ramuri ale educaţiei) şi să elaboreze în mod clar toate
nevoile şi propunerile pentru îmbunătăţirea calităţii mediului prin schimbarea
comportamentelor noastre şi prin creşterea valorilor şi atitudinilor în legătură cu
problemele care privesc susţinerea.
• Să promoveze cercetările şi instruirea tuturor profesorilor.
Impactul aşteptat ca urmare a derulării proiectului:
• Să implice instituţiile, asociaţiile şi toate părţile sociale din regiune pentru
accelerarea unei dezvoltări ecologice/eco-dezvoltări a mediului natural şi social.
• Să compare diferitele metode educaţionale printr-o concentrare precisă
asupra muncii profesorilor într-o dimensiune europeană.
• Să comunice, să impărtăşească şi să compare diferite experienţe europene
într-un mod funcţional şi eficient printr-un model educaţional cercetare-
performare. Proiectul promovează o participare democratică a fiecărui membru al
şcolii şi al comunităţii. Desfăşurarea proiectului implică utilizarea tehnologiilor
informaţionale moderne şi realizarea unor produse finale accesibile unui număr
cât mai mare de persoane.
Ne revine deosebita onoare de a fi gazdele primei întâlniri de lucru, în luna
mai 2005, când vom avea, ca oaspeţi, cadrele didcatice şi directorii din şcolile
implicate în proiect: ISTITUTO COMPRENSIVO DI SCOLA MATERNA
ELEMENTARE E MEDIA DI VEZZANO LIGURE, Italia, 4’th PRIMARY
SCHOOL OF THERMI - Thessaloniki, Grecia, OJARA VACIESA GAUJIENAS
VIDUSSKOLA - Gaujiena, Letonia, fapt care ne obligă totodată la o pregătire şi
organizare ireproşabilă a tuturor activităţilor din cadrul acestui proiect.
Proiectul şcolar - Comenius 1.1 are ca temă “Vedere cuprinzătoare asupra
apei în Europa”, este un proiect centrat pe mediu, se adresează elevilor din clasele
liceale şi în mod deosebit, claselor cu profil de protecţia mediului din cadrul
colegiului. Scopurile urmărite în acest proiect sunt:
• Cercetarea rolului istoric al apei precum şi originea acesteia în diferite
regiuni
• Înţelegerea şi compararea ecosistemelor hidrologice ale fiecărei regiuni
• Compararea felului cum este tratată apa şi consumul acesteia în diferite
regiuni
240
 • Promovarea unei politici de folosire raţională a apei
• Realizarea unui curriculum multidisciplinar şi transdisciplinar, folosind o
gamă variată de obiecte de studiu
• Cunoaşterea diferenţelor culturale dintre ţările participante, dobândirea
unor cunoştinţe lingvistice de bază şi motivarea elevilor în învăţarea limbilor
străine.
Pentru organizarea şi coordonarea activităţilor din cadrul acestui proiect
a fost constituită o echipă alcătuită din: profesorii Elisabeta Nişulescu, Cristina
Fîcea, Ecaterina Tomescu, Cornelia Severineanu, ing. Pădureţ Carmen, Cărăbiş
Delia, dr. ing. Lucian Purcel şi prof. Cornel Octavian Toma - coordonator.
Şcolile implicate în acest proiect sunt: LYCEE D’ENSEIGNEMENT
GENERAL ET TECHNOLOGIQUE DE LA LOZERE - LEGTA Site Aquacole
de la Canourgue, Franţa, SINT CLARACOLLEGE - Arendonk, Belgia,
GYMNASIUM NR.18 - Czestochowa, Polonia, INSTITUTO DI ISTRUZIONE
SUPERIORE “ENRICO MATTEI” Conselve, Italia şi Colegiul Tehnic Mătăsari.
A fost întocmit un plan de activităţi în cadrul acestui proiect, iar rezultatele
primei etape au fost prezentate de colegii noştri ing. Carmen Pădureţ şi dr. ing.
Lucian Purcel la prima întâlnire de lucru, din cadrul proiectului, desfăşurată la
Conselve - Italia, în perioada 15-20 noiembrie 2004. Avem în vedere continuarea
activităţilor din proiect, conform planului existent, astfel încât în luna mai când
va avea loc a doua întâlnire de lucru, în Polonia, să ne prezentăm cu realizări
deosebite, care să onoreze şcoala în care ne desfăşurăm activitatea.

Prof. Cornel Octavian Toma,

dir. adj.

FONDUL ROMÂN DE DEZVOLTARE SOCIALĂ

Bd. Regina Elisabeta, nr 3, et. 3, sector 3, Bucuresti, C.F. 11318329
Tel: 315 34 40, Fax: 315 34 15 E-mail: office@frds.ro; http://www.frds.ro/

SCHEMA DE DEZVOLTARE SOCIALĂ PENTRU COMUNITĂŢI MINIERE

FORMULAR PENTRU CERERE DE FINANŢARE
SERVICII SOCIALE COMUNITARE

Fondul sprijină oamenii uniţi şi cu iniţiativă, care se gândesc la binele lor

şi al comunităţii, să facă primul pas spre o viaţă mai bună.
Cu ajutorul organizaţiilor intermediare, Fondul asigură accesul la serviciile
sociale de care membrii dezavantajaţi ai comunităţii au nevoie.
241
 Organizaţi-vă, hotărâţi ce este important de făcut şi completaţi împreună
dosarul de finanţare. Este în puterea voastră să obţineţi fonduri cu care să îndreptaţi
lucrurile. Pentru a completa formularul de mai jos, vă rugăm să folosiţi:
GHIDUL PENTRU COMPLETAREA DOSARULUI DE SOLICITARE
A FINANŢĂRII

Denumirea proiectului: CENTRUL DE INFORMARE MĂTĂSARI

Locul desfăşurării proiectului: Loc. MĂTĂSARI, Jud. GORJ

Numele solicitantului FUNDAŢIA “MURMURUL JILŢULUI”

Adresa oficială str. PRINCIPALĂ, NR. 75, Loc. Mătăsari, Jud. GORJ
(conform ultimei hotărâri judecătoreşti privind sediul organizaţiei)

Telefon: 0253 376996 Fax: 0253 376996 Email: murmurul@k.ro

Reprezentant legal: DĂDĂLĂU DUMITRU, preşedinte

Coordonator proiect: DĂDĂLĂU DUMITRU
(nume)
O comunitate minieră este definită ca fiind grupul de gospodării şi/sau
familii învecinate care au probleme şi interese comune, se confruntă cu aceleaşi
obstacole şi locuiesc într-o aşezare umană care poate fi sat, oraş, aşezare suburbană.
Pentru a fi eligibilă, aceasta trebuie să se afle pe lista localităţilor miniere eligibile
pentru SDSCM.

SECŢIUNEA B.
DESCRIEREA PROIECTULUI
1. Justificarea şi oportunitatea proiectului
1.1 Faceţi o scurtă descriere a comunităţii miniere din care face parte grupul
defavorizat, identificând caracteristicile populaţiei şi problemele sociale cu care
se confruntă aceasta.
Bazinul carbonifer al Jilţului, situat în zona sudică a judeţului Gorj, este
unul din cele mai mari bazine carbonifere din ţară. Localitatea Mătăsari situată
in acest areal se confruntă cu numeroase probleme sociale generate de specificul
monoindustrial la zonei, de disponibilizările masive efectuate în zonă începând
cu anul 1997, de populaţia eterogenă care locuieşte in zonă (localnici şi familii
venite din toate zonele ţării), având nivele de instrucţie şi cultură diferite, diverse
etnii şi confesiuni religioase.
242
 Toate acestea, precum şi lipsa unui orizont privind viitorul locuitorilor şi al
famililor acestora au generat şi generează probleme sociale deosebite.
Există numeroase familii fără venituri stabile, care trăiesc din alocaţiile copiilor
şi din ajutorul statului. Numeroase familii sunt dezorganizate sau dezmembrate,
înregistrându-se şi un grad ridicat de alcoolism în răndul membrilor acestor
familii. Copiii proveniţi din aceste familii sunt predispuşi la abandon şcolar,
absenteism şi fenomene infracţionale. Această structură eterogenă are nevoie de
un liant care să apropie membrii comunităţii şi să le ofere un alt orizont. Existenţa
unui Centru de informare credem că poate fi liantul necesar.
În funcţie de problemele identificate, furnizaţi informaţii relevante,
menţionând sursa lor:
date cantitative (ex, număr populaţie; distribuţia pe grupe de vârstă;
mortalitate infantilă; principalele cauze ale morbidităţii, rata şomajului; procentul
familiilor monoparentale cu mai mult de doi copii; rata abandonului şcolar...).
Număr locuitori: 6.700; Sursa: Primăria Mătăsari
Distribuţia pe grupe de vârstă: 0-3 ani=104, 3-18 ani=1896, 19-25 ani=389
(85 studenţi), 1500 salariaţi, 1000 agricultori, 1809 şomeri
Sursa: Primăria Mătăsari şi Colegiul Tehnic Mătăsari - şcoală coordonatoare
a tuturor unităţilor de învăţământ din localitate
Mortalitate infantilă: 1o/oo,Sursa: Primăria Mătăsari
Principalele cauze ale morbidităţii: alcoolism, boli cardiace, TBC,
accidente de muncă; Sursa Centrul de sănătate Mătăsari
Rata şomajului 27% ;Sursa: Primăria Mătăsari
Procentul famililor monoparentale: 9,7% (aprox. 154 familii); sursa:
Primăria Mătăsari
Rata abandonului şcolar 3% ; Sursa Colegiul Tehnic Mătăsari - şcoală
coordonatoare
estimări calitative (date care descriu situaţia cu care se confruntă
comunitatea şi, respectiv, grupul defavorizat). rată mare a şomajului; perspectiva
unor noi disponibilizări în domeniul mineritului şi implicit al creşterii procentului
şomerilor; existenţa multor familii cu situaţie materială deosebit de dificilă
(fără venituri sau cu venituri foarte mici); inexistenţa în localitate a unui cămin
cultural, aşezământ de cultură, a unui loc pentru petrecerea timpului liber sau
pentru accesul la cultură şi artă, a unui internet café; localitate relativ izolată
situată la peste 40 Km de cel mai apropiat oraş pe un drum judeţean la 15 Km de
drumul naţional Târgu Jiu – Motru - Dr. Tr. Severin.
1.2 Prezentaţi pe larg problema care face obiectul prezentului proiect.
Identificaţi grupul ţintă şi descrieţi caracteristicile acestuia.
Orizontul şomerilor şi perspectivele de viitor ale acestora sunt influenţate
puternic de situaţia socială din zonă. Existenţa Centrului de informare vine în
sprijinul acestora, oferindu-le posibilitatea accesului la informaţie, posibilitatea
243
găsrii unei slujbe în concordanţă cu aptitudinile şi calificarea acestora, la largirea
orizontului cunoaşterii şi nu în ultimul rând la posibilitatea petrecerii timpului
liber în mod util şi plăcut.
Acest proiect se adresează în primul rând şomerilor, tinerilor proaspăt
absolvenţi ai unei instituţii de învăţământ, persoanelor cu handicap şi în general
locuitorilor comunei dornici de cunoaştere şi este în concordanţă cu orientările
Uniunii Europene de atragere şi implicare, pe o perioadă cât mai mare din zi, a
tinerilor în activităţi desfăşurate în cadrul instituţiilor de învăţământ sau în alte
forme organizate în vederea acumulării unei culturi generale şi de specialitate
vaste şi a reducerii cât mai mult a fenomenelor infracţionale.
1.3 Care este, în prezent, oferta de servicii sociale la nivelul comunităţii?
Descrieţi pe scurt care sunt furnizorii de servicii care se adresează grupului
ţintă pe care l-aţi ales (publici şi privaţi - pentru profit şi non-profit), prezentând
informaţii relevante precum: tipuri de servicii funizate, capacitate, condiţii de
eligibilitate pentru beneficiari etc.
Nu există la nivelul localităţii furnizori de servicii care să se adreseze
persoanelor sus menţionate. Nu există “Cămin Cultural” sau alt spaţiu pentru
acces la cultură, artă, informaţie cu excepţia fundaţiei “Murmurul Jilţului”,
care a organizat, cu sprijinul, “Colegiului Tehnic Mătăsari” diverse activităţi
ştiinţifice, culturale şi artistice cu prilejul unor evenimente deosebite. Putem
menţiona: sesiuni de referate, dezbateri, mese rotunde, lansări de carte, tipăriri de
reviste, albume, cărţi ale unor tineri din localitate, activităţi sportive, concursuri,
sărbătorirea unor evenimente importante din viaţa tinerilor, şcolii, ţării etc.
1.4 Susţineţi caracterul inovativ al proiectului dumneavoastră şi încadrarea
lui în contextul descris anterior delimitând acest proiect atât de serviciile publice
existente, cât şi de activităţile desfăşurate anterior de organizaţia dumneavoastră
în comunitatea respectivă.
Acest proiect de organizare a unui Centru de informare creează posibilitatea
desfăşurării pe raza comunei Mătăsari a unei activităţi ştiinţifice, culturale şi
artistice organizate, a unei informări corecte şi cât mai completă a locuitorilor
privind viaţa economică, socială şi politică la nivelul localităţii, a zonei, ţării
şi Uniunii Europene. Acest Centru de informare se doreşte a fi, într-un viitor
apropiat un “focar” de ştiinţă, cultură şi artă la nivelul localităţii şi al localităţilor
învecinate. Neexistând o activitate organizată la nivelul localităţii existenţa unui
astfel de centru de impune de la sine ca o completare a activităţilor organizate de
Fundaţia “Murmurul Jilţului”.
2. Obiectivele proiectului
2.1 Obiective generale (maxim 2)
• Asigurarea accesului liber al locuitorilor comunei Mătăsari la ştiinţă,
cultură, artă, informaţie şi stăpânirea tehnicilor de informare şi comunicare;
• Petrecerea timpului liber;
244
 2.2 Obiective specifice (2-3 obiective realiste, măsurabile, realizabile în
timpul propus).
• Găsirea unui posibil loc de muncă;
• Posibilitatea reconversiei şi recalificării prin identificarea unor posibili
ofertanţi de astfel de servicii;
• Continuarea studiilor, în special în cazul tinerilor, prin identificarea unor
instituţii de învăţământ în concordanţă cu dorinţele şi aptitudinile acestora;
3. Beneficiarii proiectului
3.1 Listaţi criteriile de selecţie a beneficiarilor.
Domiciliul în comuna Mătăsari sau localităţile limitrofe, statut (angajat
şomer, elev, student, …)
3.2 Precizaţi structura etnică şi pe sexe a grupului de beneficiari identificaţi.
Români 97%, rromi şi alte naţionalităţi 3%, Bărbaţi 46%, femei 54%
3.3 Cum au fost implicaţi potenţialii beneficiari în elaborarea proiectului?
Comentaţi.Potenţialii beneficiari au fost informaţi şi consultaţi privind înfiinţarea
unui centru de informare în localitate care să le creeze posibilitatea accesului la
informaţie fiind entuziasmaţi de această idee şi oferindu-se să participe activ în
cadrul centrului cât şi la activităţile de amenajare a acestui centru. O parte din
aceştia s-au oferit voluntari pentru toate activităţile ce ţin de acest centru.Ataşaţi
procesele-verbale ale întâlnirilor cu beneficiarii semnate de toţi participanţii,
precum şi două-trei studii de caz relevante (vezi anexa 1 a Ghidului de completare
a cererii).
3.4 Care este atitudinea comunităţii (ex., beneficiari direcţi şi indirecţi)
faţă de proiect? Respingere Acceptare ■ Implicare
3.5 Există şi alţi membri ai comunităţii care susţin proiectul? (voluntari,
agenţi economici etc.) Ce acţiuni suplimentare vă propuneţi pentru atragerea
acestora? Comentaţi.
Voluntari - tineri din localitate şi în special absolvenţi ai Colegiului Tehnic
Mătăsari, cu şi mai ales, fără un loc de muncă, entuziaşti la ideea existenţei unui
loc centru care să le permită accesul liber la informaţie şi cultură.
Agenţi economici - Exploatarea Minieră Jilţ şi Complexul Energetic
Turceni. Se doreşte organizarea de activităţi “de ţinută” care să îi atragă şi totodată
să îi implice în activităţile desfăşurate în centru.
3.6 Care este atitudinea autorităţilor locale referitor la susţinerea
proiectului? Comentaţi.
Consiliul local şi Primăria comunei Mătăsari susţin în totalitate proiectul
fiind conştiente de rolul acestuia la nivelul localităţii în condiţiile în care nu există
activitate culturală şi ştiinţfică continuă şi susţinută.
3.7 Comunitatea a beneficiat de prezenţa unui facilitator din partea FRDS?
NU DA ■ Numele şi prenumele facilitatorului: MACARIE DANIEL - facilitator
voluntar
245
 4. Planul de lucru al proiectului
4.1 Descrieţi planul de lucru al proiectului (~4-6 pachete de activităţi),
folosind următorul model:
4.2 Ataşaţi o eşalonare grafică a pachetelor de activităţi care să reflecte
desfăşurarea în timp a acestora pe toată durata proiectului (grafic Gantt, pe o o
pagină A4).
4.3 Prezentaţi o listă detaliată a serviciilor care vor fi furnizate beneficiarilor
prin proiectul propus de dumneavoastră.
Accesul la: fondul de carte al bibliotecii cu peste 15.000 volume, ziare
reviste, periodice, internet, biblioteca cu soft educaţional şi de cultură generală,
videotecă şi fonotecă;
Sprijin în:
• căutarea informaţiei prin utilizarea clasificării zecimale universale (CZU)
la nivelul fondului de carte;
• navigare pe internet
• selectarea informaţiei
• tipărirea şi multiplicarea de documente
• exploatarea mijloacelor audio-video din dotare
• găsirea unui loc de muncă
Organizarea de: activităţi ştiinţifice, cultural – artistice - literare,
simpozioane, mese rotunde şi dezbateri, lansări de carte.
5. Echipa de lucru a proiectului

Descrieţi componenţa echipei proiectului.

Nume Denumire post N o r m ă Observaţii

Nr. de lucru
1 Dădălău Dumitru Preşedinte,
coordonator
proiect
2 Toma Cornel Octavian Responsabil
3 Purcel Lucian Membru
4 Pădureţ Carmen Membru
5 Dădălău Floarea Membru
6 Băleanu Benon Membru

6. Managementul proiectului
6.1 Susţineţi pe scurt capacitatea coordonatorului de proiect de a asigura
cu succes managementul proiectului. Coordonatorul de proiect dispune de o
bogată experienţă în domeniul organizării şi coordonării unor activităţi ştiinţifice
– cultural – literar - artistice fiind, numai la nivelul Fundaţiei “Murmurul Jilţului”
organizator a: Sărbătorii Fiilor Jilţului (anual în al treilea sfârşit de octombrie,

246
7 ediţii până în prezent), activităţilor dedicate Zilei Europei, Zilei Naţionale,
Alaiului sărbătorilor de iarnă, Zilei poetului nepereche Mihai Eminescu, a
sprijinirii tipăririi şi lansării cărţilor: Suferinţa stelelor - Cornel Bălescu, Îngerul cu
călimară - Alin Dobromirescu, Album de pictură Culorile libertăţii, toate acestea
aparţinând unor tineri din localitate, tipăririi revistei “Murmurul Jilţului” ajunsă
la numărul 33, lansări cărţilor unor scriitori şi poeţi cunoscuţi: Nicolae Dragoş,
George Ţărnea, Liliana Hinoveanu, întâlniri cu oameni de cultură, spectacole de
teatru şi circ.
6.2 Prezentaţi câteva metode prin care vă propuneţi să asiguraţi
monitorizarea şi evaluarea internă a proiectului. (ex, aplicare chestionare
evaluare a satisfacţiei beneficiarilor, furnizare rapoarte periodice de evaluare şi
monitorizare etc.).
• Evidenţa (participarea) persoanelor în Centrul de informare - plecându-
se de la premisa că o persoană revine, în mod repetat, într-un loc numai dacă se
simte bine şi este atras de acel loc;
• Sondaje de opinie privind serviciile oferite şi propuneri pentru
îmbunătăţirea activităţii;
• Chestionare, privind rezultatele activităţii desfăşurate în cadrul centrului
şi aşteptări ale participanţilor.
7. Rezultatele şi impactul proiectului
7.1 Descrieţi detaliat rezultatele aşteptate ale proiectului (efectele
imediate) şi formulaţi indicatori corespunzători de măsurare a acestora.
7.2 Ce impact (efecte pe termen lung) speraţi să aibă acest proiect? Creşterea
gradului de cultură generală. Căpătarea sau dezvoltarea unor deprinderi artistice;
Ridicarea nivelului de pregătire profesională; Căpătarea unor deprinderi de
manipulare selecţie şi prelucrare a informaţiei; Creşterea gradului de civilizaţie
7.3 Identificaţi posibile efecte ale proiectului asupra mediului înconjurător
(pozitive sau negative). Precizaţi dacă aveţi cunoştinţă de autorizaţiile legale
necesare pentru funcţionarea serviciului pe care doriţi să îl înfiinţaţi (ex., autorizaţia
sanitară). Efectele directe ale proiectului asupra mediului sunt insignifiante, iar
pe termen lung, sunt pozitive prin conştientizarea locuitorilor asupra efectelor
omului asupra naturii şi a dezvoltării unei atitudini civice de protecţie a mediului
în conformitate cu prevederile Consiliului Europei privind Dezvoltarea susţinută
-secţiunea privind protecţia mediului - Goteborg 2001.

SECŢIUNEA C
ESTIMAREA COSTURILOR PROIECTULUI
1. Bugetul centralizat
………………………………………………………………………………..
2. Bugetul detaliat
..........................................................................................................................
Folosind modelul din Anexa 3 a prezentului formular, vă rugăm ataşaţi
bugetul detaliat pe categorii de cheltuieli ale proiectului.
(Cererea se consideră incompletă şi neeligibilă fără bugetul detaliat
247
corespunzător).
SECŢIUNEA D
DURABILITATEA PROIECTULUI
1. Planul de întreţinere a proiectului după încheierea finanţării FRDS
Întocmiţi un Plan de întreţinere a proiectului care să conţină informaţii cu
privire la:
a) modul cum va fi continuat proiectul din punct de vedere tehnic (în
maxim 1/2 pagină, precizaţi tipuri de activităţi, tip de beneficiari, capacitatea
serviciului, componenţa echipei etc.);
Se va continua activitatea în cadrul Centrului de informare în acelaşi mod
ca în primul an de activitate în aceeaşi echipă de lucru, la aceeaşi capacitate,
cu diversificarea tipurilor de activităţi desfăşurate prin adăugarea la cele deja
cunoscute a unor activităţi având ca temă: sănătatea, consumul de droguri,
alcoolismul, fumatul, protecţia împotriva virusului HIV şi a bolilor venerice,
traficul de fiinţe umane şi combaterea acestuia.
Salariul responsabilului de centru va fi plătit de către Fundaţia “Murmurul
Jilţului” şi principalul partener “Colegiul Tehnic Mătăsari” din resurse
extrabugetare, iar cheltuielile de exploatare cum ar fi energie electrică, energie
termică, apă, canalizare, curăţenie de principalul partener în proiect. Cheltuielile
privind materialele consumabile vor fi asigurate de către principalul partener
împreună cu Consiliul Local, Exploatarea Minieră Jilţ, sponsori şi alţi parteneri.
b) sursele de finanţare pentru cheltuielile de funcţionare a proiectului
(Având în vedere costurile necesare pentru funcţionarea proiectului calculate
anterior, întocmiţi un buget al proiectului pentru un an după încetarea finanţării
FRDS, menţionând sursa de finanţare pentru fiecare tip de cheltuială. Precizaţi
dacă contribuţia va fi în bani sau în natură).
SECŢIUNEA E
RISCURI ALE PROIECTULUI
1.Identificaţi situaţii/factori de risc care ar putea influenţa negativ
implementarea şi durabilitatea proiectului. Clasificaţi şi comentaţi probabilitatea
de producere a acestora, precum şi impactul pe care l-ar putea avea asupra
proiectului.
Risc/Factor de risc identificat
Nivel preconizat al impactului (scăzut, mediu, mare)
Probabilitate de manifestare (redusă, medie, mare)
2. Identificaţi măsuri de reducere/eliminare a situaţiilor de risc
identificate.
Numele, funcţia şi semnătura reprezentantului legal al solicitantului:

Prof. Dădălău Dumitru,

Preşedinte FUNDAŢIA MURMURUL JILŢULUI
Mătăsari - Gorj
Ştampila organizaţiei: Data: 25.11.2004

248
 ROMANIA
JUDETUL GORJ
PRIMARIA COMUNEI MATASARI
NR________/22 NOIEMBRIE 2004

CĂTRE
FONDUL ROMÂN DE DEZVOLTARE SOCIALĂ

Primăria Comunei Mătăsari, judeţul Gorj reprezentata prin primar

Gheorghe Gaspar si secretar Nicolae Dadalau va face cunoscut ca, pentru
obţinerea de fonduri la Proiectul Centrul de Informare Mătăsari comunitatea
miniera Mătăsari îndeplineşte următoarele criterii :
- Mai puţin de 50% din gospodăriile din comunitate au acces la o reţea
funcţionala de apa potabila (pentru casele de locuit fără alimentare cu apa se face
din puţuri de suprafaţa care seaca vara, datorita afectării stratului freatic de către
cariere si mine;
- Mai puţin de 50% din gospodării nu au acces la o centrală termică şi nu
au centrală de apartament pentru încălzire datorită lipsei de apă şi gaze;
- Mai mult de 80% dintre copiii de vârstă şcolară din satele Croici,
Runcurel, Brădet, Brădeţel nu au acces la servicii de educaţie acceptabile (de
exemplu : unităţile de învaţământ nu au apă curentă, instalaţii sanitare funcţionale,
instalaţii de încălzire funcţionale, clădirile şcolilor au o vechime între 60 si 80 de
ani;
- Mai mult de 50% din gospodării nu au acces la servicii sau facilităţi
de sănătate acceptabile (de exemplu : centrul de sănătate şi cabinetele medicale
individuale nu au apă curentă, nu dispun de instalaţii sanitare funcţionale şi de
instalaţii de încălzire );
- Mai mult de 70% dintre membrii comunităţii miniere locuiesc în
apartamente care au o degradare avansată a acoperişului, goluri sau crăpături în
zidăria pereţilor, case ale scării deteriorate care prezintă pericol pentru siguranţa
locatarilor, casele ţăranilor datorită alunecărilor de teren devin imposibil de
locuit);
- Nu există un sistem de transport în comun al persoanelor cu regim
regulat;
- Comunitatea nu are acces normal la infrastructura de piaţă (membrii
comunităţii ajung cu dificultate la pieţe de desfacere, spaţii comerciale, unităţi
care asigură servicii publice datorită distanţei de 40 km faţă de oraş iar cele din
localitate nu satisfac nevoile locuitorilor);
- Comunitatea trăieşte într-o zona monoindustrială minieră care a
249
fost şi va fi afectată de procesul de restructurare a sectorului minier, aşa cum
este notificat de către Minsterul Economiei şi Comerţului. S-au închis minele
Mătăsari, Dragoteşti, Negomir, Cojmăneşti, sunt în lichidare unităţile prestatoare
– TAMSA, ITIA, TRANSRUT, IACMM, PRESUT, s.a.).
Suntem de acord cu amenajarea Centrului de Informare în cadrul Colegiului
Naţional Tehnologic Mătăsari, întrucât la nivelul comunei nu dispunem de Casă
de Cultură, Cămin Cultural, Club muncitoresc sau alt spaţiu amenajat pentru
cultură şi informaţie.

PRIMAR, SECRETAR,
Gheorghe Gaşpar Nicolae Dădălău

COLEGIUL MĂTĂSARI - CEA MAI

REPREZENTATIVĂ ŞCOALĂ DIN ROMÂNIA
Nicolae Mischie, preşedintele Consiliului Judeţean Gorj “D-le Director,
d-le Deputat, d-lor foşti directori, d-lor inspectori şi stimat corp profesoral, dragi
elevi şi eleve. E un moment deosebit de plăcut pentru mine să particip la această
întrunire de suflet a dumneavoastră, întâlnire determinată de împlinirea a 110 ani
de existenţă a şcolii pe aceste meleaguri. Aceasta este o dovadă certă a faptului că,
aşa cum se petrece astăzi aici, în curtea şcolii, acest dialog viu între generaţiile de
odinioară şi generaţiile de azi, aşa s-au petrecut aceste schimburi de idei, aceste
întâlniri binefăcătoare din totdeauna, pe aceste meleaguri. Ele au fost menite
să ridice viaţa spirituală a acestei zone, şi eforturile comune s-au conjugat unui
singur ţel, acela de a ridica această citadelă, unde,astăzi,educatoare, învăţători,
profesori şi profesoare, cu dăruire, îşi aduc un neprecupeţit efort spre înnobilarea
inimilor acestei generaţii tinere, la călăuzirea lor în viaţă, la determinarea lor
spre a-şi însuşi ceea ce este mai bun, ceea ce este mai nobil şi ceea ce este mai
înălţător pentru cetăţeanul României de azi.
Ce putem să spunem noi astăzi, ca autorităţi care ne găsim în acţiunea de
dirijare a vieţii sub toate aspectele ei, la nivelul comunităţii gorjene, decât că, de
foarte mulţi ani, în această zonă şi-au desfăşurat activitatea dascăli care au pus
sufletul şi au dat tot ce au avut mai bun şi mai mult pentru a face din generaţiile de
azi, generaţii responsabile şi apreciate atât pe plan local, cât şi la nivel naţional.
Avem un conducător de şcoală de excepţie, care a ştiut să catalizeze eforturile

250
comune ale tuturor dascălilor, ale tuturor elevilor şi cetăţenilor spre a face într-
adevăr din Colegiul de la Mătăsari unicul Colegiu Tehnic din ţară, una din cele
mai reprezentative şcoli din România. Felicitări Domnule Director, felicitări
domnilor profesori şi doamnelor profesoare, felicitări dragi elevi. Am putut cu
toţii să savurăm conţinutul plin de idei şi frumuseţea cuvântului, ţinut în faţa
noastră de către eleva acestui liceu; aceasta înseamnă ca aici se plămădesc suflete
nobile, aceasta înseamnă că aici sunt preocupări serioase şi aceasta înseamnă
că Mătăsarii şi Valea Jilţului trebuie să se bucure în continuare de susţinerea
noastră, pentru că aici oamenii ştiu ce să facă şi cu banii, ştiu să-şi folosească
şi inteligenţa, ştiu să exploateze şi bogăţiile subsolului spre binele tuturor. De
aceea, am convingerea că împreună cu colegii mei din Consiliul Judeţean, de
la Prefectură, cu Primăria de aici, cu sprijinul Grupului Parlamentar de Gorj –
prezent fiind aici domnul deputat Florescu; ne vom înteţii eforturile ca Mătăsarii,
în perspectiva timpului, să capete cu totul şi cu totul alt aspect, pentru că merită
cu prisosinţă acest lucru; o merită hărnicia oamenilor, o merită deschiderea
cetăţenilor din această zonă spre mai bine şi spre a se înfăptui lucruri minunate.
Iată de ce ţin să accentuez, că această întâlnire se desfăşoară într-un moment
deosebit de important, când împreună ne aducem contribuţia la realizarea marelui
deziderat al României şi anume acela de a vota noua Constituţie Europeană, care
nu este altceva decât cartea care prevede drepturile şi îndatoririle dumneavoastră,
stimaţi elevi, în perspectiva evoluţiei timpului.
Este Constituţia dumneavoastră, de aceea vă rog să îndemnaţi părinţii să
meargă la vot; este o îndatorire cetăţenească. Lăsaţi pe aceia care flecăresc pe
posturile de televiziune sau care aruncă numai venin în societate, pentru că binele
vine de la cei mulţi şi cei mulţi trebuie să vadă viitorul european al acestei naţiuni.
Vreau să vă spun, pentru că suntem în această conjunctură, Guvernul Năstase a
oferit anul trecut, pentru tânăra generaţie, 800 de posturi de euro – consilieri, deci
absolvenţi de facultăţi care cunosc foarte bine limba engleză şi limba franceză,
pot să concureze an de an pentru ocuparea acestor funcţii. La concursul din vară
s-au ocupat doar 112 locuri din cele 800, ceea ce înseamnă că mai sunt peste 680
de locuri care trebuiesc ocupate de tineri din România, care îşi vor desfăşura
activitatea în structurile euro – atlantice. Sunt momente unice, sunt posibilităţi
unice şi avem convingerea, că tânăra generaţie se va gândi la aceste aspecte şi le
va fructifica din plin. Vă doresc sănătate deplină, ani mulţi, succese permanente
tuturor celor prezenţi aici. Vă mulţumesc!”

251
 C.N.T. MĂTĂSARI – AURUL SUFLETELOR
NOASTRE
Simona Baboi, preşedinta Consiliului elevilor. Mă simt privilegiată de
faptul că sunt aici, pe scenă, în faţa dumneavoastră şi am astfel posibilitatea să vă
privesc şi să citesc pe feţele fiecăruia bucuria reîntîlnirii cu prietenii, cu colegii,
cu cei dragi. Zic, aşadar, pentru început un “bun venit” tuturorcelor de pe aceste
văi ale Jilţului încărcate de istorie şi sentimente nobile. Personal, simt că prind
aripi de fericire că iată, Doamne, satul meu este din nou în sărbătoare. Şi ce
Sărbătoare, sărbătoarea Fiilor Jilţului şi a 110 ani de învăţământ în Mătăsari.
Acum, în mijloc de toamnă aurie, când gospodarii termină de pus la
adăpost roadele câmpului, vine vremea unei binemeritate odihne. Mătăsărenii
însă se pregătesc de sărbătoare. Fiii risipiţi ai Jilţului se întorc astăzi, acasă.
A mai trecut un an, un an bun sau mai puţin bun pentru fiecare, un an
care pentru noi nu pot spune că a fost bun, ci unul foarte bun, pentru că, iată,
vă văd mai tineri şi mai frumoşi. Haideţi, aşadar, să sărbătorim! Să sărbătorim
cele 110 generaţii de elevi care şi-au lăsat amprenta prin aceste locuri pline de
legendă. Dintre cei ce şi-au tocit peniţa aici s-au remarcat foarte mulţi cu rezultate
bune şi foarte bune obţinute la diverse concursuri judeţene, naţionale şi chiar
internaţionale, iar mai apoi au ajuns oameni de nădejde ai ţării. Aceste lucruri
minunate şi multe altele le-am aflat de la profesorii noştri ce predau pe aceste
meleaguri de ani buni şi mă simt mândră că fac şi eu parte, din cea de-a 110-a
generaţie ce-şi continuă, cel mai important stadiu de instruire pentru viaţă. Nu
ştiu spre ce orizonturi voi porni şi în ce direcţii mă vor purta valurile vieţii, dar
un lucru îl cunosc în mod cert, oriunde voi fi, voi purta în suflet imaginea şcolii
unde mi-am desăvârşit treapta esenţială a educaţiei, chipurile dragi ale dascălilor
mei şi emoţiile pe care le-am trăit alături de colegii mei, cu ocazia unor astfel de
sărbători cum este “Sărbătoarea Fiilor Jilţului”. Emoţii prilejuite de participarea
la diverse activităţi, de lansarea unor cărţi valoroase, de apariţia neîntreruptă timp
de 7 ani a revistei,,Murmurul Jilţului,, la care muncim cu dăruire şi care, mai
presus de toate, ne reprezintă pe noi, specificul acestei zone, de unde, prin trudă
şi sacrificiu am reuşit să ne facem auziţi, priviţi şi admiraţi de toată ţara. Am
învins vitregiile timpului şi mediului natural şi am ajuns să scoatem din pământul
Mătăsariului nu numai cărbune, ci şi aurul, aurul sufletelor ce şi-au pecetluit
destinul în aceste locuri.
Astăzi, noi ne-am unit încă o dată forţele, am adunat aurul ce s-a adăpostit
în solul acestor ţinuturi şi care a plecat din Mătăsari spre a oferi bogăţie şi altor
colţuri ale ţării. Ca tânără fiică a jilţului, îi salut cu stimă şi căldură pe toţi fiii
şi fiicele acestor locuri şi-i invit pe toţi ca, măcar pentru 48 de ore, să se bucure
de viaţă, acompaniaţi de murmurul etern, care se revarsă peste sufletele noastre
252
curate. Dumnezeu să ne ajute să trăim ani mulţi şi fericiţi împreună spre binele şi
prosperitatea Jilţului nostru înfloritor,să,,reedităm,, an de an această sărbătoare a
învăţământului din Mătăsari, a fiilor săi, odată cu zilele primului Colegiu Naţional
din ţară şi de la ţară. Vă mulţumesc!

ŞCOALA ACUM 60 DE ANI

Dr. Dumitru Joavină, Constanţa : Sărbătoarea celor 110 ani de învăţământ
pe aceste meleaguri şi 56 de ani de la înfiinţarea Gimnaziului în comuna Mătăsari
a cărei primă generaţie am fost, mă bucură nespus de mult, fapt dovedit şi de
prezenţa mea la această sărbătoare. Dacă privesc în urmă, la condiţiile precare în
care am învăţat noi şi actuala bază materială pusă la dispoziţia noii generaţii, sunt
împins să cred că dragostea de învăţătură pe care o manifestaţi este net superioară.
De la 1-2 învăţători în clasele I-IV şi circa 4-5 la Gimnaziu, pe care i-am avut
noi, la 125 cadre didactice pe care îi aveţi dumneavoastră e o diferenţă de la cer
la pământ. Noi am fost o generaţie de sacrificiu, dar cu un suflu permanent de
studiu. A fost perioada de formare a noilor cadre, posibilitatea studiului la ţară,
redarea încrederii ţăranilor că şi copiilor pot să studieze, să ajungă oameni mari.
Nucleul celor 22 de elevi care a început să frecventeze gimnaziul şi perspectiva de
afirmare a lor în viaţă, a contribuit, la timpul acela, la schimbarea opticii ţăranului
mătăsărean, creându-le fiilor lor un minim de posibilităţi, acordându-le mai multe
şanse de a studia. Cadrele didactice ale timpului, pentru care nu avem decât
cuvinte de laudă, de şi puţine la număr, au reuşit să ne formeze, să ne corecteze
oltenismele şi să ne dea încredere în noi. Trei ani de zile petrecuţi cu cadrele
didactice regretaţii profesori C.Tănăsoiu, Costescu, Diaconescu, Gridan şi actuali
pensionarii ; Pavel Stoichiţoiu, D. Panfiloiu etc., au fost un fel de familie, care ani
de zile ne-au urmărit în drumul nostru ascendent. Reîntâlnirile la intervale mai
mici sau mai mari, ne bucurau deopotrivă, atât pe noi cât şi pe profesori.
Cei patru mari: C.Tănăsoiu, profesor de limba română, se specializează
foarte repede, scăpase de dialecticile olteneşti, pe care noi elevii le mai practicam,
profesor Costescu, un as al conspectelor de Istorie şi Geografie, folosindu-le cu
succes chiar şi la Şcoala Tehnică, profesor Diaconescu, avocat de meserie, ne-a
predat Matematică şi Geometrie, a învăţat matematică odată cu noi, aşa cum
spunea el.Avea un stil de predare impecabil şi o putere de convingere încât plecai
cu lecţia învăţată din clasă. Avea mania rezumatelor ; pe o coală de caiet trebuia
să scriem toate formulele de suprafaţă şi de volum ale corpurilor geometrice şi
alte formule necesare unor rezolvări de probleme., profesorul Gridan- cu el am
făcut Limba rusă, o materie nouă, care o învăţam prin memorizare.
În clasa a VII-a, aveam noi cadre mai tinere: profesorul P. Stochiţoiu cu
care am făcut algebra, ecuaţii cu 1,2 şi 3 necunoscute. Aflam notele de la teză
înainte de a le aduce la şcoală, şi profesorul D. Panfiloiu, cu care am făcut Limba
253
rusă, o persoană mai rezervată în relaţiile cu elevi, era mai sobru. Şi alte cadre
didactice, au contribuit la îmbogăţirea cunoştinţelor şi la formarea noastră ca
oameni în societate. Trecerea în revistă a celor aproape 6 deceni de existenţă e
foarte greu să o prezinţi în 5-10 minute sau pe una sau două coli de hârtie.
Acestea fiind zise, îmi închei mica mea pledoarie cu mii de mulţumiri
pentru colectivul cadrelor didactice actuale care s-au străduit să ne simţim fericiţi
măcar pentru o zi.

ŞTAFETA GENERAŢIILOR, LA MĂTĂSARI

Vineri, 3 octombrie, la Colegiul Tehnic din Mătăsari a avut loc o
emoţionantă întâlnire cu trei dintre directorii acestei instituţii din ultimii 50 de
ani: profesorii Dumitru Băleanu, Constantin Pamfiloiu şi Ion Gr.Dădălău.
Acţiune propusă şi pregătită de actualul director, Dumitru Dădălău,
întâlnirea s-a desfăşurat sub semnul unor puternice emoţii, mai ales că multe
dintre cadrele didactice de la această prestigioasă instituţie au învăţat sub directa
îndrumare a celor doi înaintaşi.
După o prezentare edificatoare făcută de domnul director Dumitru
Dădălău au luat cuvântul distinşii invitaţi, care au redefinit anii de muncă şi
condiţiile din această îndelungată perioadă. A uimit auditoriul prin coerenţa
ideilor exprimate, căldura cu care au vorbit, ataşamentul oaspeţilor la actuala
orientare a învăţământului românesc. Discursurile oaspeţilor au primit aplauzele
meritate. Întâlnirea a beneficiat de un plus de interes prin faptul că în instituţia din
Mătăsari lucrează acum doi dintre profesorii care au deţinut funcţii de răspundere
la nivelul inspectoratului şcolar, raional şi judeţean, în aceea perioadă:
Mihail Mărtoiu - Inspector Şcolar General şi Gheorghe Lungan -
inspector şcolar pentru învăţământul primar. Invitaţi la cuvânt, foştii inspectori
au adus un elogiu activităţilor cadrelor didactice de la şcolile de pe raza comunei
Mătăsari conduse de cei doi directori, activităţi care şi-n prezent, prin contribuţia
şi înţelepciunea actualilor directori, onorează exemplul înaintaşilor, constituie
model pentru învăţământul gorjean.Totodată s-a exprimat încrederea în forţa şi
capacitatea de muncă a tinerilor învăţători şi profesori sub îndrumarea cărora
două mii de elevi se educă şi se instruiesc, în spiritul noilor orientări ale statului
democrat românesc.
“Florile oferite în dar distinşilor oaspeţi - spunea în cuvântul său domnul
profesor director Dumitru Dădălău - poartă cu sine toată dragostea, respectul şi
recunoştinţa unor generaţii de copii şi dascăli care nu v-au uitat nici o clipă, dragi
invitaţi!”. Acţiunea de la Mătăsari s-a înscris în programul “Zilelor liceului” din
acest an.
G. 3737 / 7.10.2003,
Înv. Irina Stoichescu, Şcoala Brădet
254
 DEZBATERE LA MĂTĂSARI
Astăzi, începând cu ora 13.00, în sala de Sport a Colegiului, în organizarea
Fundaţiei Culturale “Murmurul Jilţului” şi a comisiei profesorilor - diriginţi
din Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari are loc o interesantă consfătuire -
dezbatere cu tema “Participarea Şcolii la prevenirea şi combaterea traficului
de fiinţe umane”, având ca invitaţi reprezentanţi din Inspectoratul Judeţean de
Poliţie, Direcţia de Sănătate Publică, Direcţia de Tineret şi Sport Gorj.
Tot astăzi este programată şi o sesiune ştiinţifică de comunicări ale elevilor,
pe tema: “Model de lucru şi parametrii de funcţionare a megaexcavatoarelor
utilizate în lume, în extracţia de cărbune”. Mâine, Colegiul Tehnologic Mătăsari
va găzdui un interesant schimb de experienţă cu şcoala “Titu Maiorescu” din
Iaşi, pe tema “Preocuparea conducerii şcolii pentru dezvoltarea bazei materiale a
învăţământului”, organizat de aceeaşi Fundaţie Cultural - Ştiinţifică “Murmurul
Jilţului”. Pe terenurile de sport ale Colegiului continuă să se desfăşoare meciuri
din cadrul Cupei “Zilelor liceului” la fotbal, cu participarea echipelor elevilor
Colegiului.

G 3740 / 10.10.2003, B.M

“ZILELE LICEULUI” LA MĂTĂSARI

Se află în plină desfăşurare manifestările consacrate aniversării celor 110
ani de învăţământ pe meleaguri mătăsărene. După dezbaterea de luni, consacrată
rolului Consiliului elevilor în parteneriatul cu conducerea Colegiului Naţional
Tehnologic şi a unui concurs,”Cine ştie câştigă”!, pe teme de matematică, rezervat
elevilor claselor V-VIII, ieri a avut loc o interesantă sesiune de referate, cu tema:
“Viaţă, spirit, materie”, consacrată elevilor pasionaţi de fizică, astăzi urmând
să aibă loc o altă sesiune de referate, consacrată de această dată iubitorilor de
matematică, urmată de un concurs pe teme de matematică, pentru elevii claselor a
IX-a. Tot astăzi este prevăzută organizarea unui concurs “Cine ştie, câştigă!”, pe
teme de cultură generală, cu participarea elevilor claselor a II-a şi a IV-a. Mâine,
joi, 9 octombrie 2003, de la ora 12.00, cei peste 2100 de elevi şi cadrele didactice
ale Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari vor avea o întâlnire emoţionantă
cu Înalt Prea Sfinţitul Teofan, Mitropolitul Olteniei şi Arhiepiscop al Craiovei,
pe tema: “Probleme actuale ale Bisericii Ortodoxe Române pentru educaţia
tineretului”.
G.3738/08.10.2003, B.M.

255
 ZILELE LICEULUI MĂTĂSARI

În săptămâna 26-30 octombrie localitatea Mătăsari a găzduit o

multitudine de manifestări culturale grupate sub genericul „Zilele liceului”.
Organizatoarea acestei sărbători, Fundaţia Murmurul Jilţului a avut in vedere
marcarea împlinirii a 18 ani de la înfiinţarea liceului din Mătăsari şi a 14 ani
de la darea în funcţiune a Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari. Aceste
zile au avut de toate: simpozioane, („Liceul din Mătăsari pe noi coordonate
ale dezvoltării învăţământului românesc), lansări de carte („Suferinţa stelelor”
de Cornel Bălescu), o sesiune de referate („Rolul şi locul tineretului în etapa
actuală”) o consfătuire – dezbatere („Localitatea Mătăsari – trecut – prezent şi
viitor”), cu participarea reprezentanţilor primăriei, consiliului local Mătăsari),
întreceri sportive. Săptămâna destinată culturii mătăsărene s-a încheiat cu
sărbătoarea fiilor Jilţului, manifestare ce s-a desfăşurat sâmbătă 31 octombrie
a.c. Din cuprinsul acestei zile am reţinut: întâlnire cu conducătorii administrativi,
parlamentarii de Gorj, inaugurarea Muzeului Jilţului, spectacole prezentate de
Ansamblul artistic Doina Gorjului şi formaţiile cultural artistice ale Grupului
Şcolar Industrial Mătăsari, crosul tinerilor mătăsăreni, campionatul de fotbal,
carnavalul tineretului, hore populare şi discotecă în aer liber, etc. Încheiem această
cronică cu crezul celor din Mătăsari: „Noi mai avem destule pe aici de rezolvat/
noi încă rolul nostru nu ni l-am terminat s-auzim cocoşii vestind doar cum ştiu ei/
întâia dimineaţă din mileniul trei.” A.D.

ZILELE ABSOLVENTULUI ÎN SEMENIC

Sub moto-ul “Multe am văzut, multe am trăit, multe am gândit şi am
simţit, multe am învăţat în cursul acestei călătorii”, Colegiul Naţional Tehnologic
din Mătăsari a organizat recent „Zilele Absolventului ” la care au participat 170
elevi din clasele terminale a ciclurilor de învăţământ, împreună cu profesorii lor.
Acţiunea s-a concretizat într-o drumeţie de vis la 500 metri altitudine pe
muntele Semenic. Plecarea a avut loc din Curtea Colegiului spre Motru, Drobeta
Turnu Severin unde a fost vizitat Muzeul „Porţile de Fier” apoi Hidrocentrala,
Mânăstirea SF. Ana din Orşova, Băile Herculane, Reşita şi s-a „descălecat ” la
Râul Alb – Lacul Secu. Acolo a urmat o seară de nedescris, o masă festivă cu un
meniu extraordinar, la care s-a dansat, s-a jucat, s-a râs şi s-a plâns. Profesorii au
coborât de la catedră în rândul elevilor lor, au fost fericiţi împreună şi au plâns
pentru că încă o generaţie îşi ia viaţa în propriile mâini.
Dimineaţa,după micul dejun, călătoria a urmat spre Reşiţa, Băile Herculane
cu un popas şi prilej de bucurie pentru elevi la Şapte Izvoare, apoi Godeanu, Baia
de Aramă, Mătăsari. Trebuie spus că, în fiecare an, Colegiul din Mătăsari oferă
absolvenţilor astfel de călătorii, clipe de neuitat, de vis. Anul acesta a fost Râul
Alb, la anul, cine ştie! O excursie bine pregătită reprezintă echivalentul a multor
256
ore de română, matematică, istorie, biologie, chimie, desen, muzică, în care elevii
şi cadrele didactice iau contact direct cu realitatea, cu realizările poporului român,
cunosc frumuseţile neasemuite ale patriei noastre, învaţă cum să se organizeze în
colectiv, cum trebuie să se comporte în activităţile extracurriculare, să se respecte
unii pe alţii, şi de ce nu, să devină proprii organizatori ai unor acţiuni educative
care să rămână tipărite peste veacuri în mintea lor ageră că au făcut ceea ce nu
au făcut alţii. Am citit pe chipurile lor frumoase, mulţumire, satisfacţie, fericire
şi bucurie. Tot ceea ce poate oferi viaţa mai frumos. Urăm şi noi elevilor succes
la examenele de capacitate, bacalaureat şi admitere, iar celor de la Mătăsari
conducere, profesori, personal auxiliar şi administrativ multă putere de muncă şi
de acum înainte.

Alin Dobromirescu,2003

„UN NUME ADUNAT PE-O CARTE…”

Lansat cu ocazia aniversării a 110 ani de învăţământ în comuna Mătăsari,
a Zilelor Colegiului şi a sărbătorii Fiilor Jilţului,din a doua decadă a lunii
octombrie,volumul se constituie un prilej de recunoştinţă adus înaintaşilor
care,peste mai bine de un secol au învăţat carte în şcolile de pe Valea Jilţurilor.
Este,în acelaşi timp şi o datorie de conştiinţă transpunerea unui legământ solemn al
actualilor dascăli mătăsăreni făcut la 15 ianuarie 2003,de ziua poetului nepereche,
Mihai Eminescu. Răsfoind volumul „110 ani de învăţământ în Mătăsari, Gorj”,
carte apărută cu sprijinul Asociaţiei Culturale „Casa Artelor” (preşedintele Teodor
Dădălău ) şi îngrijită de profesor Dumitru Dădălău,directorul Colegiului Naţional
Tehnologic din Mătăsari –preşedinte al Fundaţiei „Murmurul Jilţului „,ai în faţa
ochilor documente şi imagini strânse cu trudă despre elevii şi dascălii care „pe
pământul străbun,au menţinut aprinsă flacăra culturii, ştiinţei şi progresului
„cum inspirat grăieşte prefaţa cărţii. Peste cincizeci de figuri eminente de elevi
şi dascăli,toţi „trecători „ pe băncile şcolilor mătăsărene, dar care au lăsat urme
adânci în spiritualitatea locului,şi –au găsit binemeritatul loc în paginile volumului
:Ion Alexandru, Gheorghe I Bălan,Vasilica Gioancă, Constantin Băleanu,Dumitru
Băleanu, Gheorghe Bălescu, Sevastian Bălescu, Ion Becheriţu, Dumitru Dădălău,
Floarea Dădălău, Ion Gr. Dădălău (…)Vasile Trotea,şi alţii, sunt „nume adunate
pe-o carte „. Spaţiul tipografic limitat nu ne îngăduie spre a-i enumera pe toţi, dar
–iertată-ne fie lipsa de modestie-dându-i „Cezarului ce-i al Cezarului „ ne-am
permis să scriem despre foştii elevi, azi oamenii de nădejde apreciaţi pe acolo pe
unde s-au stabilit cu munca.
Volumul are şi o bogată ilustraţie – document, aproape 100 de

257
fotografii înfăţişând istoria mai veche şi mai nouă a procesului de învăţământ
şi de transformare modernă a plaiurilor mătăsărene „lupta ” spre citadin, spre
urbanism.Inspirat aşezate spre mijlocul volumului, paginile de lirică, grupate sub
genericul „Mister şoptit”, vin să întregească imaginea caldă, luminoasă, benefică
a ceea ce reprezintă pentru generaţiile de astăzi şi care vor urma, „nestemate
puternice, aşezate în mănunchiul de flori alese” de pe Valea Jilţurilor. Se cuvine
adus un omagiu truditorilor de cuvinte alese cu grijă şi aşezate în această carte
– document, tuturor celor care „n-au pregetat nici un moment sacrificându-şi
timpul liber, vacanţa, concediul pentru a tipări acest dar al lui Dumnezeu care
va rămâne peste veacuri încrustat cu litere de aur, ca simbol al recunoştinţei că
strungari în suflete ai uzinei cu foc continuu din Cetatea Luminii din Mătăsari şi-
au adus obolul lor faţă de înaintaşi şi viitorime”.
N.A.: Volumul este însoţit şi de compact-disc care cuprinde numeroase
date statistice ale mărturie revelatoare privind istoria celor 110 ani de învăţământ
mătăsărean.

Marius Berechete,
Gorjeanul 3758, 5-XI-2003

SĂRBĂTOAREA MAJORATULUI
Moment emoţional, despărţirea de adolescenţă, perioada în care familia
şi şcoala au oferit scutul cald şi protector la adăpostul căruia voi aţi crescut şi aţi
făcut paşi hotărâtori pe calea desăvârşirii voastre ca oameni.
De acum încolo sunteţi chemaţi,alături de generaţiile mai în vârstă să
participaţi la rezolvarea treburilor societăţii, luând hotărâri pentru care să vă
asumaţi răspunderea. Trebuie să înţelegi sensul răspunderilor care vă revin,
trebuie să priviţi viaţa cu alţi ochi – în atitudinea voastră trebuie să apară actul de
seriozitate şi gravitate care caracterizează pe omul nostru. Vă întâmpinăm cu un
„bun venit” în marea familie a membrilor majori ai societăţii.
Începând cu această activitate, care trebuie să fie pentru voi un moment
solemn şi emoţionant – un legământ că păşim în viaţă, nu veţi regreta nici o clipă
să repuneţi întreaga capacitate de muncă şi creaţie în folosul scumpei noastre
patrii –România. Activităţi planificate cu elevii clasei a XII-a: „Constituţia
legea fundamentală a României”; „Tânăra generaţie a României”; „Învăţarea de
cântece şi poezii patriotice”; „Vizite la obiective istorice şi culturale, la obiective
productive”. Hotărârea neclintită a voastră de a vă desăvârşi, de a face totul
pentru prosperitate şi progresul poporului nostru trebuie să pornească de la acel
dar şi optimism robust despre care poetul Nicolae Labiş spunea ce este scaunul
distinctiv al tinerelor generaţii.
258
 „Trăim în miezul unui ev aprins
Şi-i dăm a-nsufleţirii noastră venă
Cei ce nu au dezlănţuire ca noi
În flăcările noastre se destramă”
Optsprezece ani este vârsta tinereţii active, expresie a elanului creator şi
a gândurilor înaripate către viitor, a celor mai îndrăzneţe aspiraţii, un punct de
răscruce în viaţa voastră. Această vârstă presupune din partea voastră, o angajare,
un efort al fiecăruia pentru a da vieţii un rost, un sens înalt în funcţie de epoca
istorică pe care o trăim. Adolescenţa – primăvara vieţii – vârsta poeziei, înclinaţiei
spre visare şi romantism în care sensibilitatea este destul de receptivă pentru tot
ce este frumos. Mulţi dintre voi visează la dragoste înainte de a o cunoaşte –
căutaţi să daţi vieţii sens şi farmec – sunteţi la vârsta dragostei la prima vedere
în care ataşamentul între cei care vă iubiţi este sincer şi dezinteresat – apariţia
în viaţa voastră a primei iubiri trebuie să fie învăluită de poezie. Să rămână o
amintire de neşters care trebuie să vă însoţească tot cursul vieţii voastre. Bazată
pe cele mai înalte valori morale, iubirea umanizează instinctul sexual – dragostea
se bazează pe respect, pe simţul demnităţii, pe nevoia de preţuire a partenerului –
ea stă la baza relaţiilor de familie şi ca atare ridică în faţa Constituţiei individuale,
probleme morale extrem de serioase. La această vârstă trebuie să vă puneţi pentru
prima dată în mai serios problema drumului ce va fi urmat în viaţă – trebuie să
vă exprimaţi intenţia de a vă câştiga singuri existenţa. Trebuie să vă hotărâţi să
munciţi pentru a vă câştiga existenţa şi a duce o viaţă independentă din punct
de vedere economic. Sunteţi la vârsta când trebuie să vă alegeţi profesiunea. O
problemă dificilă din cauza lipsei de informare şi de necunoaştere a amănuntelor
legate de specificul meseriei pe care aţi dori să o îmbrăţişaţi deoarece vă aflaţi
între vis şi realitate, între dorinţă şi optimism – nehotărârea voastră este firească,
iar erorile sunt de – neînlăturat – nu uitaţi să cereţi sfatul celor mai în vârstă –
părinţi şi cadre didactice. Tatonările pe linia alegerii profesiunii sunt inevitabile
– nu uitaţi că în momentul în care aspiraţiile se verifică,iar adevăratele aptitudini
devin evidente, căutările iau sfârşit: începe marele drum al afirmării în viaţă.
În pragul acestei vârste procesul de dezvoltare biopsihic ajunge la
apogeul său – forţele voastre fizice şi spirituale ating nivelul necesar pentru a
putea lua parte în mod eficient, în rând cu cei adulţi la viaţa socială. Începând
cu această vârstă voi aţi ajuns la un anumit grad de maturizare care justifică
acordarea de a deveni stăpâni pe hotărârile pe care le veţi lua şi răspunzători
de consecinţele acestora. Temeiul noului este imaginaţia creatoare care trebuie
să vă caracterizeze – toate piedestalele statuilor ridicate în cinstea celor ce au
adus cândva lumină au fost construite din pietrele care fuseseră aruncate mai
înainte împotriva lor. Întreaga viaţă să o dăruiţi pasiunii pentru adevăr, pentru
frumos. Găsiţi timpul necesar pentru meditaţie pe parcursul nesfârşit al muncii.
Manifestaţi îndrăzneală în ipoteză, tenacitate în studiu, curaj în realizare, maximul
259
de exigenţă în verificare – aceasta este chezăşia viitoarelor voastre realizări.Nu
uitaţi că pregătirea profesională mediocră duce la acte de indisciplină.
Munca trebuie să fie pentru voi o necesitate obiectivă – o măsură de verificare
şi apreciere a capacităţii voastre, a încrederii în propriile voastre forţe:
„Şi se ivi, odată cu omul slobod, munca
Din pravila ei aspră el îşi făcu porunca
De fiecare clipă simţind întâi, cu frică
În el nebănuite puteri că se ridică”
(Tudor Arghezi)
Atunci când faceţi o treabă bună, să fiţi mândri şi să aveţi sufletul
împăcat că v-aţi satisfăcut obligaţiile sociale – să aveţi respect şi preţuire faţă
de pricepuţi. Personalitatea voastră trebuie să fie în spiritul unor înalte idealuri
morale de libertate şi progres. Trebuie ca la această vârstă să cunoaşteţi legile
penale – normele de drept civil, dreptul familiei, dreptul muncii, – începând cu
această vârstă – începe răspunderea pentru faptele socialmente periculoase. Este
vârsta la care să discerneţi mai repede şi mai sigur ce este bine şi ce este rău să
aveţi curajul civic şi iniţiativă personală pentru combaterea atitudinilor negative.
Sunteţi la vârsta când vă aflaţi în faţa unei probleme de viaţă de importaţă capitală
– căsătoria,care este calea spre întemeierea unei familii.Este o cale frumoasă
şi umană – legea vă dă dreptul. Nu uitaţi însă de faptul că trebuie să terminaţi
şcoala, să vă alegeţi profesiunea, de a vă califica şi pe urmă să vă înjghebaţi
un cămin propriu. Alegerea viitorului tovarăş de viaţă şi încheierea căsătoriei,
sunt acte importante şi cu adâncă semnificaţie.întrucât contribuie la împlinirea şi
dezvoltarea personalităţii, fiind totodată o sursă de fericire şi încredere în viaţă –
înainte de a face acest pas sunteţi datori să vă confruntaţi trăinicia sentimentelor,
să vă verificaţi în mod sincer stima şi preţuirea reciprocă – nu uitaţi de răspunderea
care vă revine faţă de copiii care apar în cursul căsătoriei, la consecinţele studiilor
întrerupte.
Nu uitaţi de traumatismul psihic cauzat de jignirea unor sentimente
profunde şi înşelarea încrederii prin cooperări uşuratice.Nu uitaţi că dragostea
potenţializează cele mai multe calităţi umane: putere de sacrificiu, ataşament,
renunţări, altruism, dăruire de sine.

Profesor Ion Dădălău,

Director adjunct al C.N.T. Mătăsari

260
 GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ ÎN
MĂTĂSARI
Prof. Fîcea Elena Cristina. Deşi nu sunt chiar la începutul carierei
de profesor, având trei ani de vechime în învăţământ însă în alte unităţi
şcolare totuşi, în Mătăsari, pot spune că m-am simţit ca la început atunci
când am păşit pentru prima dată în Colegiul Tehnic repartizată fiind la
această instituţie de învăţământ de către Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj.
Nu am să uit niciodată prima mea zi de lucru în acest liceu, momentul în
care am intrat pe uşă şi am făcut cunoştinţă cu domnul Director Dumitru Dădălău.
Nu îl cunoşteam personal, dar prin activităţile pe care domnia sa le organiza,
se făcuse remarcat atât în Mătăsari cât şi în comunele din jurul Mătăsariului.
Fiind profesoră la şcoala nr.1 “Ion Vâlceanu” din comuna Dragoteşti, auzisem
multe lucruri frumoase despre dânsul şi despre “uzina cu foc continuu” pe care
o conduce. Ţin minte că, atunci când am intrat în biroul dumnealui şi m-am
prezentat, simpla prezenţă a sa mi-a impus respect şi m-a făcut să înţeleg că
această şcoală este o şcoală mare, cu multe probleme şi în care trebuie să munceşti
cu dăruire şi aptitudine dacă vrei să reuşeşti şi să te afirmi pe plan profesional.
Cu trecerea timpului, mi-am dat seama că Domnul Director avusese
dreptate şi totodată mi-am dat seama că dumnealui este un om care îşi face bine
treaba conducând Colegiul cu o mână de fier, aşa cum şi trebuie într-o astfel de
intituţie, fiind un om sufletist, corect şi un cadru didactic de excepţie.
De asemenea, am fost impresionată în această unitate de învăţământ de
numeroasele activităţi extraşcolare care se realizează cu şi pentru elevi. Fiind
dirigintă la o clasă de-a X-a, din acest liceu, am fost prezentă la ansamblul de
manifestări realizat cu prilejiul “Zilelor liceului”, “Sărbătorirea a 110 ani de
învăţământ în Mătăsari” şi “Sărbătorirea Fiilor Jilţului”-sărbătoare care a devenit
o tradiţie în Mătăsari. Stând printre elevi,am constatat imensa bucurie şi plăcere
cu care aceştia participă la activităţi, lucru care, îmi permit să spun, nu l-am
întâlnit în nici o altă instituţie de învăţământ. Impresionantă este însă şi dotarea
liceului, baza materială a acestuia, laboratoarele de care Colegiul dispune, dintre
care laboratorul de informatică dotat cu o reţea de 26 de calculatoare este de
remarcat. Drept pentru care, daţi-mi voie, să felicit Colegiul Tehnic Mătăsari şi
implicit pe domnul director Dumitru Dădălău pentru ceea ce realizează, pentru
şcoala pe care o conduce şi pentru care pune atâta suflet.
Prof. Ţîrcă Alina. Am absolvit “Facultatea de Litere” a “Universităţii
Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. În urma concursului de titularizare am ajuns aici,
la Colegiul Tehnic Mătăsari, cea mai mare instituţie de învăţământ din judeţul
Gorj. Cu emoţie şi sfială am păşit pentru prima oară pe porţile şcolii. Era 15
septembrie. Începea şcoala. Şi pentru mine era un început. Începea un nou capitol
261
din viaţa mea. Până acum stătusem în bancă, învăţând,primind lumina învăţăturii.
Era timpul acum ca lumina cunoştinţelor mele s-o împart altora, să strălucească
mai departe, purtată de elevii mei, aşa cum şi eu am purtat lumina dobândită de la
profesorii mei din şcoala generală şi liceu până la Cluj, aducând-o din îndepărtatul
Ardeal mai strălucitoare, îmbogăţită de strălucirea cunoştinţelor acumulate în
timpul facultăţii. Era timpul să vin la şcoală, dar eu nu mai învăţam, ci la rândul
meu, trebuia să învăţ pe alţii. Frunzele palide ale toamnei mi-au amintit fiecare
început de an şcolar ca elev. Şi pentru prima oară nu intram pe porţile şcolii ca
elev, ci ca profesor. Îmi voi aminti mereu emoţia pe care am simţit-o când i-am
cunoscut pe elevii clasei aV-a C, clasa la care urma să fiu dirigintă. Cândva, am
fost şi eu ca ei, ca oricare dintre cei 2000 de elevi ai Colegiului Mătăsari. Acum
stau în faţa lor în timpul orelor cu aceeaşi dorinţă de a-i face să înveţe pe care am
simţit-o şi eu atunci când eram elevă în sufletul profesorilor mei. Îmi doresc să
pot să-i fac să înveţe, să-i ajut în formarea lor ca oameni, pe toţi aceşti copii care
mă privesc în fiecare zi la ore, curioşi, însetaţi de cunoaştere. Îmi doresc ca peste
câţiva ani să întalnesc un om în toată firea, bărbat sau femeie, un OM în adevăratul
sens al cuvântului, realizat profesional şi familial, care să fie unul dintre elevii mei
de acum. Pentru mine, acea zi va fi ziua în care îmi voi primi adevărata răsplată
pentru toate strădaniile mele, pentru toate emoţiile pe care le-am avut atunci când
am păşit pentru prima oara în această citadelă a luminilor, într-o zi de toamnă.
Prof. Caşotă Monica. Am venit în această instituţie de cultură după ce
am absolvit cursurile Universităţii de Vest din Timişoara, Facultatea de Litere,
Istorie şi Teologie. Am terminat cursurile Facultăţii de Litere, specializarea
Română-Engleză. Înainte urmasem cursurile unui liceu real din Tg-Jiu, mai exact
cursurile Colegiului Naţional “Ecaterina Teodoroiu”, secţia matematică-fizică.
Am decis să urmez cursurile unei facultăţii cu profil umanist pentru că fosta
mea profesoară din liceu mi-a inspirat o pasiune şi o admiraţie pentru limba şi
literatura română. Prin frecventarea cursurilor Facultăţii de Litere am vrut să văd
şi cum este de partea cealaltă, mai exact cum este să stai la catedră şi 30 perechi
de ochii să te urmărească, să-ţi soarbă cuvintele la fiecare oră de curs. Nu ştiu
dacă odată cu începerea anului şcolar am pus bazele unei cariere în învăţământ,
dar mi-aş dori acest lucru foarte mult, pentru că nu aş vrea să fi irosit patru ani
petrecuţi pe băncile Facultăţii de Litere.
Sper ca peste ani să ajung să am tactul pedagogic pe care l-am admirat şi îl
admir încă la profesorii mei din şcoala generală şi liceu, dar mai ales la profesorii
mei din timpul studenţiei. Pe lângă acest tact pedagogic aş vrea ca elevii să stea
cu plăcere la orele mele aşa cum stăteam şi eu la rândul meu, dar poate cel mai
mult mi-aş dori ca elevii mei să poată găsi în mine un profesor-prieten. Cea mai
mare satisfacţie a carierei mele de profesor ar fi ca la sfârşitul fiecărui an elevii
să rămână cu o amintire plăcută asupra muncii depuse de mine, amintire care
să-i determine ca peste ani să treacă iarăşi pragul clasei pentru a-mi arăta ce
262
au devenit şi dacă prin materia pe care le-am predat-o, adică limba şi literatura
română şi prin îndrumarea spirituală şi morală am putut participa cât de puţin la
formarea lor ca oameni.
Profesor Mădălina Andreescu. Copil fiind, ştiam că va veni vremea
când va trebui să dau piept cu valurile vieţii, să-mi aleg un alt drum în viaţă,
conştientă de urcuşurile şi coborâşurile acestuia. Fără să-mi dau seama de
trecerea timpului m-am trezit la capătul drumului la care de mult am gândit şi
mi l-am dorit. Am absolvit Facultatea de Horticultură, secţia Biologie-Ştiinţele
Agriculturii din Craiova. În urma concursului de titularizare am fost repartizată
ca profesor suplinitor la Colegiul Naţional Mătăsari. Deşi, de mult am visat
să ajung într-un loc ca acesta, mi-a fost greu să mă acomodez dar, cu timpul,
cunoscându-mi colegii şi de asemeni, elevii, am început să îndrăgesc acest loc,
să simt că fac parte din această mare “familie”, de valori care m-au ajutat să mă
pot integra şi să pricep unele din tainele meseriei de dascăl. Datorită faptului că
visul meu a început să prindă aripi, problemele vieţii cotidiene mi se par acum
minore şi le pot depăşi cu mai multă uşurinţă. Aici, la Mătăsari, am cunoscut un
om extraordinar în persoana domnului director Dădălău Dumitru şi nişte oameni
minunaţi, rămânând de asemenea profund impresionată de baza materială de care
dispune această instituţie, de ordinea şi disciplina care există aici, aflând ulterior
că toate acestea i se datorează tocmai acelui om extraordinar şi cu un suflet atât de
mare şi anume domnului Director Dumitru Dădălău. Sunt mândră şi fericită că
mă număr printre cadrele didactice care-şi desfăşoară activitatea în acest Colegiu
renumit şi sper ca şi eu,prin munca mea, să contribui la înflorirea acestui leagăn
de cultură al fiilor Jilţului.
Profesor Arjoca Cristian. În decursul celor 12 ani preuniversitari, 15
septembrie reprezenta o zi obişnuită, în care îmi începeam activitatea de elev.
Nu m-a emoţionat nici un început de an şcolar până în anul 2003, an în care am
devenit profesor. Ochii celor care mă priveau m-au făcut să realizez “lupta” în
care intrasem, dar mai ales responsabilitatea mare pe care trebuia să mi-o asum.
Mulţimea de suflete din faţa mea m-a obligat indirect,prin simpla lor privire, să
mă dedic în totalitate meseriei pe care am ales-o şi pentru care m-am pregătit
17 ani. Mi-am dorit să pot transmite elevilor mei o părticică din cunoştinţele
mele.Din punctul meu de vedere, materia pe care o predau este una interesantă şi
utilă fiecărui tânăr. Am avut un gram de noroc primind dirigenţie la o clasă de a
noua… Pregătirea elevilor constituie prioritatea preocupărilor mele, dar şi relaţia
de încredere şi prietenie pe care vreau să o stabilesc cu ei este importantă.
Vreau să nu vadă în mine doar un profesor, ci şi un foarte bun prieten,
căruia pot să îi spună problemele şi suferinţele. Îmi doresc să mă implic în
problemele elevilor mei, chiar dacă uneori situaţia lor mă poate depăşi, atâta timp
cât este vorba de latura materială. Încerc să le argumentez importanţa informaticii
ca materie de studiu şi nu doar ca o facilitate de recreere concretizată prin jocuri.
263
Nu combat importanţa momentelor de recreere prin intermediul calculatorului,
dar nu susţin nici dependenţa creată de aceste jocuri. Încerc să-mi conving elevii
că misiunea de profesor nu este atât de uşoară precum o percep ei, deoarece în
informatică progresul înregistrat pe plan global se concretizează într-o mulţime
de schimbări. Informaţiile acumulate de mine în timpul perioadei mele de studiu
peste câţiva ani vor deveni insuficiente, atâta timp cât tehnologia şi specificul
programelor sunt într-o continuă evoluţie.
Dorinţa de a-mi face elevii să înţeleagă importanţa aprofundării informaticii
mă obligă să învăţ alături de ei, prezentându-le noutăţile apărute pe parcursul
perioadei de studiu.Elevii trebuie să înţeleagă modul în care sunt notaţi, si nu să
eticheteze obţinerea notelor mici ca fiind o dovadă de severitate din partea mea.
Nu-mi face plăcere să-i pedepsesc şi nici să le dau note mici, dar valoarea notei,
în concepţia mea, trebuie să reflecte nivelul cunoştinţelor.
Îmi doresc să-mi înţeleg elevii şi să-i pregătesc pentru examenul greu pe
care vor trebui să-l dea în timp. După părerea mea, ei trebuie să conştientizeze
că acest examen este unul susţinut cu viaţa. Greutăţile cotidiene, dar mai ales
societatea în care vor fi nevoiţi să-şi desfăşoare activitatea este destul de aspră.
Am învăţat în această perioadă să trec peste micile răutăţi ale elevilor deoarece
sunt convins că, în timp, ele se vor transforma în mulţumiri.
Profesor Dima Elena. Un ghem de sentimente nedesluşite s-a destrămat
în mine când am aflat că o să predau la Colegiul din Mătăsari. Pe de o parte,
erau emoţiile unui debutant ce se vede într-o instituţie atât de mare (120 cadre
didactice şi 2000 de elevi), iar, pe de altă parte, năvăleau sentimentele de sfială,
de înalt respect pentru cei care mi-au luminat drumul, căci aici, la Mătăsari, e
locul uceniciei mele, e locul unde am început să înţeleg ce este viaţa şi tot aici e
locul unde mi-am lăsat cei mai frumoşi ani, ai adolescenţei, în mijlocul colegilor
şi domnilor profesori care au avut priceperea de a ne forma caracterul, de a ne
oferi cele mai bune sfaturi pentru viitor şi de a ne încuraja în momentele grele.
Astăzi am ajuns colegă cu dragii mei dascăli, şi deşi timpul a reuşit să mai
şteargă din timiditatea elevei de-altădată, mărturisesc că şi acum mă stăpânesc
aceleaşi sentimente de stimă, de profundă recunoştinţă pentru dumnealor, căci
indiferent de evoluţia mea profesională, eu voi rămâne pentru totdeauna eleva
acestor giganţi, al căror izvor de cunoaştere va curge mereu.
Mă bucur şi sunt mândră că fac parte dintr-un astfel de colectiv, fiindcă
am înţeles că aici este un mediu ideal de formare a tinerilor ce-au îmbrăţişat
nobila meserie de dascăl, aici am modele de urmat, iar baza materială de invidiat
a acestei instituţii îmi poate oferi nenumărate facilităţi în procesul de pregătire
ca dascăl, o pregătire continuă spre desăvârşire, căci aşa cum îi place domnului
director să spună, aici, este “o uzină cu foc continuu”. Dar cum “talentul fără
muncă este un foc de artificii”, mi-am dat seama că, mai ales într-o astfel de
instituţie, trebuie multă muncă în care să pui însă şi mult suflet, căci numai astfel
264
vei putea culege nişte roade demne de admirat. Primele mele zile, ca dascăl, la
Mătăsari, m-au lăsat profund impresionată: ordinea, disciplina, ţinutele decente
ale elevilor, activităţile cultural-artistice, atmosfera primitoare, prietenoasă din
cadrul colectivului didactic, toate acestea au concurat la concluzia că venirea
mea în această instituţie îmi va aduce numai satisfacţii şi mă va ajuta să devin un
luminător şi un deschizător de drumuri.
Şi acum, zilnic, pornesc de acasă cu aceeaşi “strângere de inimă” cu care
porneam în fiecare zi de şcoală, mă întorc cu aceeaşi mulţumire sufletească, şi
pentru a uita de greutăţile vieţii cotidiene de care am început şi eu să mă lovesc,
nu pot să spun decât atât: “Bine te-am regăsit, şcoală dragă!”

ARC PESTE TIMP

Purtaţi de valuri către istoria atât de zbuciumată a acestui popor care ne
prezintă date / evenimente cu iz simbolic (Ziua Republicii, Unirea Principatelor
Române, Ziua Independenţei) sau către calendarul de peste an în care găsim: Ziua
Marinei, Ziua Jandarmeriei, Ziua Copilului, Ziua Femeii, Ziua Învăţătorului....etc
; am descoperit şi ziua de 9 Noiembrie, zi ce marchează mijlocul anotimpului “
Toamna”, o zi de imensă bucurie, o zi de înaltă vibraţie, de răscolire, ce reprezintă
ziua botezului şcolii noastre, ziua în care a primit titulatura de Colegiul Naţional
Tehnologic Mătăsari.
Doamne, ce zi frumoasă, încărcată de vraja naturii, mustind de tinereţe,
de înţelepciune, de voie bună. Oprindu-ne o clipă din activităţile cotidiene auzim
timpul picurând în clepsidră, aceasta aşezându-l în ani, decenii, secole, milenii,
dar care în mod sigur nu va reuşi să aducă uitarea pentru istoria acestui neam
de ţară, priceput la lucru dar şi la hore, temător de Dumnezeu, dar netemător de
duşmani.Privind către aceeaşi clepsidră vom constata cu satisfacţie că am ajuns
deja la cea de-a treia aniversare a prezenţei unui ministru şi nu orice ministru, ci
tocmai al Învăţământului în mica noastră localitate, ridicând în premieră absolută
pentru această ţară, la rangul de Colegiu, o şcoală dintr-o comună rurală.
Şi,dacă atunci eram mai tineri, dar şi urmare a încărcăturii emoţionale
pentru imensul eveniment ce se desfăşura sub ochii noştri, ne-am dovedit a fi
şi mai timizi, reţinuţi şi dând dovadă de multă stângăcie odată cu stângerea în
buchetul vieţii noastre a noi şi noi ani, am căutat să dăm o nouă dimensiune acelui
eveniment. Mă întreb acum, descătuşată parcă din acea încleştare a emoţiilor ce
mă dominau în acele momente, câţi elevi au avut ocazia de a-l avea oaspete la ei
“ acasă” pe însuşi Ministrul Învăţământului. Să fie mulţi ; să fie puţini, câţi să fie
oare? Greu de spus, orice răspuns s-ar da, poate nu ar fi edificator. În schimb, un
lucru va rămâne cu siguranţă scris cu litere de aur în istoria acestui neam, acela
că, în anul 2000 a apărut pentru prima dată pe harta ţării un Colegiu Naţional,
265
în mediul rural. Apoi, oricât de multe ori mai apărea de aici încolo, Comuna
Mătăsari va rămâne pentru totdeauna Prima. Îmi face mare plăcere să arăt că
sunt mândră că sunt gorjeancă, că m-am născut în această parte a judeţului având
ocazia de a descoperi tainele cărţilor în această şcoală. Am păşit pentru prima
dată şi destul de sfioasă aici, într-o frumoasă zi, din toamna anului 1995.
Veneam, după ce contactul cu tainele cărţilor îl avusesem într-o altă
localitate într-un local care nu avea decât două săli de clasă. Dacă la vederea
acestei clădiri genunchii au început să-mi tremure, acum mă încearcă sentimente
de bucurie că am fost prezentă la transformările care s-au produs aici. Pot spune,
şi fără să greşesc, că am crescut odată cu această şcoală. Că acest lucru a fost
posibil, mă opresc să le mulţumesc părinţilor mei că există, iar urmarea acestui
fapt a făcut posibil ca eu să fiu elevă a acestei şcolii. Nu în ultimul rând,mulţumesc
minunatului conducător şi dascăl, aceluia care s-a dovedit a fi un om deosebit
şi nu greşesc dacă spun, un adevărat părinte, adică domnului Dumitru Dădălău
directorul Colegiului Naţional Tehnologic a cărui viaţă se confundă cu existenţa
acestei şcoli. Vă doresc multă sănătate, domnule director, pentru că fără
dumneavoastră, astăzi această şcoală s-ar fi aflat undeva în anonimat.

Marcu Alina Cornelia, X C

ŞCOALA-IZVOR DE REALIZARE
Încă de la primul pas făcut în curtea acestui Colegiu impresiile mele, ca
de altfel şi ale celorlalţi colegi din generală, au fost pozitive, acest lucru fiind
dovedit din faptul că 1/3 din colectivul din generală figurează pe listele de elevi
ale acestei şcoli. Mătăsariul este singura comună din zonă care cuprinde ca
instituţie Colegiul Naţional Tehnologic, o adevărată mândrie pentru toţi. Totul se
datorează în mod special conducerii şi mineritului care contribuie foarte mult la
dovedirea că şi în Mătăsari se poate ridica un „edificiu” pe care toţi să-l respecte
la fel ca şi pe celelalte „edificii” din judeţ şi nu numai.
Toate personalităţile care au fost prezente la ineditele evenimente şi
sărbători, sunt nume mari care au plecat cu cele mai bune impresii, aceasta
datorându-se conducerii şcolii, dar mai ales dotării pe care o deţine: mobilier de
ultimă generaţie, televizoare în fiecare sală de clasă, numeroase laboratoare: de
matematică, fizică, informatică dotate corespunzător şi nu în ultimul rând, sală
de sport şi ea dotată cu tot ceea ce este necesar într-o sală de sport unde elevii îşi
pot dezvolta propriile hoby-uri pe linie sportivă.
266
 O altă mândrie a acestei şcoli ar fi revista „Murmurul Jilţului” în care
au fost publicate toate evenimentele şi sărbătorile manifestate la nivelul şcolii
şi mai ales faptul că elevii talentaţi au ocazia de a se afirma prin a-şi publica
creaţiile proprii în fiecare număr al revistei. Ca dovadă a talentului sunt premiile
obţinute la diferitele concursuri naţionale şi mai ales respectul şi prestigiul ei, în
comparaţie cu celelalte reviste naţionale. Variatele sărbători din cadrul Colegiului
ne fac să ne simţim bine, ne ridică moralul. Cea mai importantă manifestare ar
fi Sărbătoarea Fiilor Jilţului. Elevii sunt cei care participă la realizarea acestei
sărbători cu poezii, dansuri şi multe, multe altele. Sărbătoarea mai cuprinde Balul
Bobocilor (Miss Boboc), carnavalul tinereţii şi focul de tabără în jurul căruia
simţim o căldură în suflete, făcându-ne să ne simţim ca şi cum am trăi un vis
real. Toate acestea se datorează coordonării foarte bune, coordonare în fruntea
căreia se află domnul director Dumitru Dădălău împreună cu cei care fac parte
din colectivul de profesori. Ei sunt cei care ne îndrumă spre a ne atinge scopul
cu orice preţ, ridicându-ne moralul şi făcându-ne să ne simţim 100% optimişti şi
dornici de a ne realiza.
Sper ca următorii ani să ne aducă cât mai mulţi colegi pentru că această
şcoală merită, prin asta trebuie să le dovedim tuturor că şi în Mătăsari, în singurul
Colegiul din mediul rural ( din ţară) se poate învăţa, la fel ca şi cum ai învăţa
într-un liceu din centrul unui oraş mare şi poate nici acelea nu au parte de ceea ce
avem noi aici, la ţară, având în spate munţii de cărbune şi un „râuleţ” curgător.

Vâlceanu Ramona, XI A
LA MAJORATUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI LICEAL
MĂTĂSĂREAN
Dezvoltarea învăţământului liceal şi profesional în Mătăsari este legată
de dezvoltarea industrială a Bazinului minier Jilţ.Primele clase de elevi au apărut
în toamna anului 1980 două clase de elevi de liceu care frecventau cursurile
serale, formate din muncitorii care îşi desfăşurau activitatea în zona extragerii
cărbunelui. Erau tineri iar eu eram tânăr conducător al unităţii şcolare din
Mătăsari cu o vârstă apropiată de a lor. Împreună cu celelalte cadre didactice
din Mătăsari trebuia să rezolvăm problema punerii bazei învăţământului liceal
în Mătăsari, în profil minier. Adept al ştiinţelor exacte, problema fiind pusă, am
trecut la rezolvarea şi înţelegerea ei. Am studiat componentele : condiţiile (datele
problemei) şi cerinţele(ce anume trebuia căutat în condiţiile date). Pentru găsirea
soluţiei am ales calea optimală – pe care am găsit-o imediat – ajutat de inimoasele
cadre tehnice : Gavril Baican, inginerul Bertea Nicolae, Paicu Aristică, Goşa
Ghe., Cărăbiş Ion, CATRINOIU Constantin, Ciciu Cornel, oameni de calibru
în RAL- Oltenia după 18 ani.Dispuneam de o gândire creatoare, eram curajos
în convingeri, curios, independent în gândire, eram în permanenţă absorbit de
267
ceea ce am făcut şi de ceea ce ar trebuia să fac, eram critic, vizionar,optimist şi,
în orice moment gata de asumarea riscurilor,eram exploratorul necunoscutului,
descoperind împreună cu colegii şi elevii tainele acestuia. Nu m-au mulţumit
niciodată lucrurile aşa cum sunt. Umblam ca albina, din floare în floare ca să
fac mierea. Am privit sistemul educativ în mod egal, atât în calitate de curea de
transmisie a maşinii economice şi sociale cât şi ca loc de dezvoltare personală
a tinerilor şi adulţilor sau centrul integrator al învăţătorilor tehnici sau ca mediu
comunitar. În „meseria” mea trebuie să facilitez comunicaţiile, să accelerez
accesul la cunoştinţele utilizabile, să asigur un context favorabil exprimării
sentimentelor, dar nu puteam absorbi toate activităţile de informaţie şi gestiune;
trebuie să trec la organizarea procesului de învăţare şi distribuirea sarcinilor.
Eram neobosit, mereu disponibil, calm, afabil întrebând mereu şi risipind, în
permanenţă, idei, sfaturi… În relaţie cu cei educaţi am propus autoevaluarea,
cooperarea, atitudinea terapeutică şi creativă, am acordat valoare încrederii în
elevi, am identificat specificităţile acestora. Aveam o încredere deplină în individ
şi în viaţă. Totdeauna am pus bază pe munca în echipă a cadrelor didactice în
vederea echilibrării diagnosticelor şi punctelor de vedere multiple; prin rolul meu,
aveam sarcina dificilă de creşterea sau menţinerea toleranţei reciproce; trebuia să
caut, fără soluţii unitare sau totalitariste, nici facile, forme moderate, dar eficace,
de cooperare disciplinară sau interdisciplinară. Eram convins că viitorul aparţine
celor care apelează la sarcini deschise, ci nu închise, la situaţii ambigue cu soluţii
multiple. Calitatea, supleţea, responsabilitatea şi rigoarea în profesiune sunt
indispensabile. Luarea în serios a profesionalismului trebuie să fie efectivă, atât în
orientările deschise tinerilor, cât şi în însăşi formarea şi activitatea educatorilor.
Împreună cu echipa mea de cadre didactice aveam un singur scop: să-i
facem pe tineri responsabili. Trebuia ca în societate, elevii noştri să joace roluri
din ce în ce mai complexe – nu se aşteaptă de la ei să fie agenţi inactivi sau pasivi
în viaţa profesională care îi aştepta, ci să fie creatori, persoane responsabile. Nu
am uitat niciodată că lucrez cu oameni şi eram în căutarea unui umanism cu faţă
încrezătoare. Am avut norocul că am lucrat într-o şcoală şi într-un colectiv didactic
cruţate de jocul steril al falselor dezbateri reacţionare( totalitare sau identitare).
Nu ne-am lăsat niciodată prinşi de reacţionalitate pentru că aceasta se întreţine,
se interiorizează şi se umflă blocând înaintarea, interzicând angajamentele
responsabile, închizând schimbările şi opoziţiile în cercul vicios al unei polemici
inepuizabile. În permanenţă am căutat să mă debarasez de fantasmele triste şi
identitare aderând la şansele sistemului nostru de învăţământ, în diversitatea sa
progresivă, mărind încrederea în tineri şi în corpul profesoral. Orice victorie pe
planul transformării mediului îşi are izvorul în acte de cunoaştere. Cunoaşterea
este punctul de plecare al afirmării omului şi, totodată, al progresului social. Axa
echilibrului personalităţii este dimensiunea intelectuală prezentă în sfera existenţei
noastre. Educaţia intelectuală este coloana intelectuală a programului integral de
268
formare a omului. Principalul vector al informaţiei este limbajul, iar principala
activitate a gândirii este cea guvernată de principii carteziene: descompunerea
sarcinii de cunoaştere în elemente cât mai simple şi angajarea pe drumul care
duce de la simplu şi uşor, spre complex.
Împreună cu echipa mea aveam un singur gând: creşterea planului de
şcolarizare şi reţea în Mătăsari. Cifrele de mai jos sunt semnificative. În atenţia
mea şi a echipei mele a fost dezvoltarea bazei materiale care aste concludentă,
rivalizând la această dată cu baza materială a unor licee de prestigiu din Gorj –
bază realizată în perioada 7 nov. 1984-26 nov.1997. Natura activităţii specifice
gândirii este căutarea si găsirea adevărului. O idee simplă, pentru a fi înţeleasă,
trebuie integrată într-un sistem complex de noţiuni. S – au găsit voci, edevărat,
puţine, care doreau să lichideze aceste forme de învăţământ din Mătăsari, voci
care nu au făcut nimic pentru acest învăţământ. Ele trebuie să înţeleagă că nu de
lichidarea şcolii poate fi vorba, ci de reala ei democratizare de creare a unei şcoli
pentru tinerii din bazinul Jilţurilor care să răspundă adecvat evoluţiei cunoaşterii
omeneşti. Şcoala de azi se confruntă cu probleme complexe; ea trebuie să fie mult
remaniată pentru a răspunde exigenţelor societăţii şi a omului acestei societăţi.
Prin aceasta, ea nu va înceta să existe şi nu va pierde nimic din ceea ce îi este
specific. Şcoala încă neremaniată este o şcoală „tradiţională” care se înfăţişează
ca o instituţie specializata mai ales în a-i forma pe elevi. Alt reproş este legat
de modul în care se desfăşoară această informare. Instrucţia este o componentă
majoră a atitudinii culturale. Cultura este capacitatea de a se confrunta cu realitatea
în baza cunoaşterii acesteia, înseamnă creativitate, adică posibilitate de a folosi
informaţia pentru a gândi, a interpreta, a-ţi interpreta poziţia faţă de realitate
într-o manieră care să te reprezinte, înseamnă mai ales crearea de noi valori. A şti
pentru a şti este cea mai vană dintre vanităţi, dar, a şti pentru a înţelege, pentru a
acţiona, pentru a obţine foloase este ţinta inteligenţei. Confruntarea cu realitatea
presupune o percepere activă, investigatoare. Procesul pregătirii omului pentru
muncă, cel al formării unui profil moral înaintat, ca şi sensibilizarea pentru frumos,
este condiţionat de progresele care se obţin pe planul dezvoltării capacităţilor
intelectuale, a gândirii.
Izvorul şi motivele cunoaşterii umane se află în procesul muncii, acolo
unde omul efectuează, reglementează şi controlează, prin acţiunea sa, schimbul
de materie dintre el şi natură. Atunci când omul reuşeşte să rezolve problemele
fundamentale de cunoaştere, el transformă, nu numai natura, ci se transformă
pe sine, îşi perfecţionează forţele de cunoaştere, ceea ce constituie premisa
fundamentală necesară asigurării rolului de conducător în relaţiile cu natura.
Instituţia şcolară are ca prim obiect să asigure aculturaţia tinerei generaţii
faţă de patrimoniul ştiinţific, tehnic, cultural şi social al României, dar şi să o pună
în relaţie cu noile cuceriri ale cunoaşterii. La 18 ani învăţământ liceal în Mătăsari,
alături de echipa de cadre didactice sunt pentru finalităţile şi funcţiile şcolii:
269
funcţia de transmitere magistrală de cunoştinţe, de documentare şi cercetare, de
facilitare a raportului profesor-elev, de organizare a raportului dintre elevi, de
dispunere tehnică pentru exerciţii de muncă dirijată, funcţia de producţie şi de
creaţie, de consiliere metodologică, de evaluare a capacităţilor de stimulare a
indivizilor pentru munca personală, în fine, funcţia de mediere cu grupul şi cu
mediul. Această instituţie, din trecutul căreia fiecare cărămidă, fiecare colţişor,
fiecare clasă sau obiect, fiecare generaţie de elevi înseamnă enorm pentru mine –
pentru că, spre desăvârşirea lor s-a mistuit flacăra tinereţii mele – mă reprezintă
şi, când privesc în urmă, totdeauna îmi vine în minte o celebră comparaţie a lui
Antoine de Saint Exupery.
Aceasta pune în paralel mormanul de pietre şi de nisip şi aceleaşi pietre şi
nisip din structura unei catedrale. Mormanul de pietre dovedeşte absenţa culturii,
pe când catedrala este expresia dăinuirii omului în timp, din creaţia sa. Păstrând
proporţiile, aceeaşi idee mă urmăreşte şi pe mine.

Prof. Ion Gr. Dădălău

ŞI LA MĂTĂSARI „ZILELE ADOLESCENTULUI”

În perioada 7-18 mai 2003, Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari este
gazda unei suite de activităţi cultural educative, desfăşurate cu ocazia Zilei
Europei, Zilei Independenţei de Stat a României, Zilei absolvenţilor.
Cu acest prilej, după cum ne-a informat profesorul Dumitru Dădălău,
directorul Colegiului vor avea loc sesiuni de referate („Unitate în Diversitate”,
„Independenţa României – un vis împlinit”), dezbateri („Rolul şi locul consiliului
elevilor în actul managerial al educaţiei şi instrucţiei”), colocvii („Colectivul de
redacţie al revistei „Murmurul Jilţului” – factor important în reliefarea activităţilor
instructiv-educative şi culturale desfăşurate în CNT Mătăsari”), vernisajul
expoziţiei de cultură: „Liberi într-o Europă Unită”, depuneri de coroane la
Monumentul Eroilor, concursuri de desene pe asfalt pentru elevii claselor I-II şi
preşcolari de la grădiniţă, crosul celor mici şi crosul tineretului etc.
În perioada 10-11 mai, la Tismana are loc Concursul Judeţean al revistelor
şcolare la care participă şi membrii colectivului redacţional al revistei „Murmurul
Jilţului” al CNT Mătăsari, publicaţie premiată la mai multe ediţii naţionale şi
judeţene ale acestui concurs.
Pentru luni, 12 mai, este organizată masa rotundă cu tema: „Adolescenţii
şi lumea de azi”, cu participarea elevilor claselor a IX-a şi un concurs gen „Cine
ştie, câştigă!” pentru elevii claselor III-IV, pe tema „Cum păstrăm mediul curat
?”. în zilele de 13 şi 15 vor fi organizate electorate cu părinţii copiilor de la
grădiniţă, din învăţământul primar, liceal şi profesional, iar pentru 17-18 mai este
programată o excursie în Munţii Retezat, la care vor participa 120 de elevi şi cadre
270
didactice, cu prilejul „Zilelor absolventului”.După cum ne preciza profesorul
Dumitru Dădălău, în această perioadă, orele de dirigenţie au avut ca tematică
semnificaţia evenimentelor de la 9 mai, iar în săptămâna următoare, tematica
orelor de dirigenţie va cuprinde elemente de educaţie sanitară şi probleme ale
adolescenţilor.
Tot în această perioadă sunt în pregătire acţiunile prevăzute pentru Târgul
ofertei educaţionale. Printre dascălii mătăsăreni care au „pus umărul” la toate
aceste acţiunu se numără: prof. Maria Blendea, prof. Zizi Ceauşescu, prof. Cornel
Toma, prof. Luminiţa Dădălău, înv. Viorica Buruiană şi educatoarea Mioara
Dădălău. Ne putem încheia fără să amintim şi despre campionatele de fotbal şi
baschet (fete şi băieţi) ale căror întreceri, până la finalele programate pe 13 mai,
se vor desfăşura pe baza sportivă a Colegiului.

M. Becherete

TRADIŢIE ŞI INOVAŢIE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL

MĂTĂSĂREAN
Domnul Dumitru Dădălău: Distinşi invitaţi, onorată asistenţă, avem
astăzi plăcerea de a avea în mijlocul nostru, oameni în toată puterea cuvântului,
cei care timp de o jumătate de secol au condus destinele învăţământului din
Mătăsari, oameni care au trăit sub mai multe dinastii şi dictaturi, dar care au
rămas verticali şi n-au uitat niciodată pentru ceea ce s-au pregătit şi de fiecare
dată au slujit pe cei care au avut prilejul să ia lumină din lumina dumnealor. In
urmă cu 71 de ani în localitatea Runcurel, sat aparţinător comunei Mătăsari, vedea
lumina zilei dintr-o familie numeroasă viitorul profesor de mai târziu Dumitru
Băleanu. A făcut şcoala în satul natal şi comuna dragă,după care a urmat timp
de 8 ani Şcoala Normală din Tg-Jiu, a fost repartizat în primul an de activitate
la Şcoala primară din Miculeşti unde,timp de un an,trăgea cizmele şi bocancii să
se ducă să înveţe copiii carte în satul de peste deal. A avut o tinereţe frumoasă
şi minunată. Dumnezeu i-a hărăzit o soţie dragă care,venită din Oradea şi după
aceea din Roşiuţa, şi-a legat destinul de al dumnealui şi împreună s-au apucat să
înveţe carte copii din Mătăsari. Aşa se face că, numai după un an, distinsul nostru
invitat de astăzi vine în comuna Mătăsari şi, într-un an de zile, este apreciat atât
de mult încât cei care diriguiau învăţământul la nivelul raionului de atunci l-au
pus director al Şcolii Coordonatoare şi Elementară din Mătăsari, şcoală pe care a
condus-o până în anul 1961. Viaţa i-a hărăzit un alt drum, datorită calităţilor sale
profesionale, datorită muncii neostenite pe care a depus-o la nivelul localităţii
Mătăsari, datorită condiţiilor grele în care-şi desfăşura activitatea a reuşit să
capete încredere la şefii ierarhici superiori şi drumul său s-a oprit spre centrul
judeţului devenind profesor al Şcolii de la Bârseşti, Inspector Şcolar timp de 7 ani
271
la Inspectorul Şcolar Judeţean, şi începând cu 1967 profesor şi director al Şcolii
Generale Nr.5 din Târgu Jiu,instituţie de învăţământ pe care a slujit-o cu credinţă
şi devotament până a ieşit la pensie. Absolvent al Universităţii din Bucureşti,
Facultatea de Română şi Istorie, domnul director Băleanu, fiul poştaşului din
Runcurel, a fost apreciat de-a lungul vremii de cadrele didactice cu care a lucrat,
de toţi cei care l-au cunoscut, de generaţiile pe care le-a pregătit. Viaţa dumnealui
n-a fost simplă, ca orice om şi-a făcut datoria. Din trăirea puternică a familiei
Băleanu, au ieşit două vlăstare deosebit de viguroase, în inteligenţa cărora
distinşii lor părinţi au investit tot ce au avut mai frumos în dumnealor. Amândoi
sunt medici în municipiul Tg-Jiu, băiatul medic chirurg la Spitalul Judeţean din
Gorj, căsătorit tot cu o doctoriţă, fiică de fost inspector general de învăţământ,
care îndeplineşte funcţia de director al Direcţiei Sanitare a judeţului Gorj, iar fata
absolventă cu medie maximă a Facultăţii de Medicină din Craiova, actualmente
Inspector şef în cadrul Poliţiei Sanitare a judeţului Gorj, căsătorită cu un distins
domn, inginer care-şi petrece veacul în Jilţ lucrând la Uzina de reparaţii. Stimate
domnule director, nu ştiu dacă am reuşit ca în câteva cuvinte să vă fac un portret
cât de cât sumar pentru ca cei cu care lucrez azi, care sunt în număr de 119 cadre
didactice, şi noi toţi la rândul nostru pregătim 2000 de elevi, zic, nu ştiu dacă am
reuşit să vă fac să fiţi aşa cum sunteţi dumneavoastră, dar gândul meu rămâne la
ideea că aţi fost şi rămâneţi un om deosebit - un mare director -. Vă rog să luaţi
cuvântul.
Dumitru Băleanu: Stimaţi educatori, dragi elevi. Această localitate a fost
aproape întotdeauna o aşezare de margine de judeţ, de nord a judeţului Mehedinţi
până în 1950, de nord a fostului raion Strehaia până în 1956, de sud a raionului
Tg-Jiu de la 1956-1967, când s-a revenit la actuala împărţire, administrativă.
După război s-a căutat să se extindă baza învăţământului secundar, au luat fiinţă
aşa numitele Gimnazii,unice într-un număr restrâns de localităţi, gimnazii a căror
durată era de 3 ani, spre deosebire de 4 ani cursurile inferioare de liceu. Aici,
în Mătăsari, în 1948, a început să se înfiinţeze şcoala începând cu clasa a V-a,
până în 1965 când s-a generalizat învăţământul de 8 ani, ciclul actual gimnazial
cuprindea 3 clase: a V-a, a VI – a, a VII – a. Pornind de la ceea ce spunea domnul
Director, având în faţa mea un număr mare de elevi în condiţiile în care pentru
clasele I-X învăţământul este obligatoriu, aş vrea să vă fac o precizare: dacă
acum 50 de ani, venea la şcoală cine vrea şi cine putea în speranţa că va ajunge
să trăiască mai bine, astăzi, în condiţiile învăţământului obligatoriu,voi, dragi
elevi, să nu simţiţi şcoala ca o obligaţie pentru că deşi posibilităţile voastre sunt
nelimitate în măsura în care munciţi, modul nou de a dobândi un loc de muncă
astăzi este foarte oscilant. Eu,când am terminat 4 clase la Şcoala din Runcurel şi
am fost admis la Şcoala Normală din Tg-Jiu în 1943, ştiam că dacă învăţ peste
8 ani voi fi învăţător poate chiar la mine în sat, am reuşit doar în satele vecine.
Deci un ideal pentru înfăptuirea căruia trebuia muncă, luptă. Este adevărat, nu era
272
concurenţa de astăzi. Astăzi sunt posibilităţii mai mari pentru majoritatea şi statul
alocă multe fonduri care să permită cuprinderea la şcoală a tuturor. La şcoala de
7 ani din Mătăsari, unde am venit în 1954,învăţau copii veniţi şi din Miculeşti,
Dragoteşti şi Corobăi. Distanţele foarte mari, pe drumuri foarte proaste, fără să-i
aducă maşina la şcoală şi învăţau pentru că doreau să înveţe, în condiţiile în care
nu exista obligativitate. Aşa se face că mulţi dintre aceştia au părăsit acestea,
obţinând calificări superioare aspirând la o viaţă mai bună şi asta se face pentru
că aşa cum vă spuneam, comuna era la margine de raion sau judeţ, cu legături
foarte proaste cu centrul, şi în care oamenii nu aveau altă ocupaţie decât lucrarea
pământului şi aşa sărac, sub care zace cărbunele de astăzi. Făcând o comparaţie
între ceea ce reprezintă şcoala acum mai bine de 50 de ani şi ceea ce reprezintă
astăzi vă veţi da seama că astăzi numărul de elevi care absolvă şcoli de nivel
mediu, deci de liceu, se apropie de 200 de mii pe an, şi dintre aceştia auzeam
acum la deschiderea anului universitar în jur de 80-90% urmează învăţământul
superior de stat sau particular. Asta înseamnă că majoritatea au deschis aceste
abilităţi, în care învăţământul de stat sau cu taxă şi învăţământul particular
cu taxă; deci posibilităţi există, însă cu muncă. Perioada la care mă refeream,
acum 50-60 ani în România absolveau liceul 13şi 15 mii deci de 12-13 ori mai
puţini absolvenţi de licee care-şi găseau mai uşor loc de muncă pentru că erau
putini. Astăzi fiind mulţi absolvenţi,concurenţa va fi pentru ocuparea unui loc în
producţie şi singura speranţă într-o zi mai uşoară este buna pregătire, pentru care
aici aveţi cele mai bune condiţii.Cred că este printre puţinele centre în care există
şcoală etalon în cuprinderea şi nivelul de lărgire al elevilor. Îndemnul meu este
să perseveraţi în muncă, este o avere pe care nu o poate avea nimeni, chiar dacă
nu scrie în Constituţie, apropo de producţia şi garantarea proprietăţii. Celelalte
se pierd, învăţătura pe baza căreia puteţi obţin condiţii mai bune de viaţă, trebuie
să constituie principala preocupare, pentru că de aceea veniţi la şcoala. Vreau să
sper, să aud şi să citesc că în înfruntările care au loc pe linie şcolară, profesională,
concursuri şi olimpiadă, numărul celor de aici va fi din ce în ce mai mare,onorând
in acest fel strădania cadrelor didactice şi a părinţilor care doresc, sincer, ca
urmaşii lor să trăiască mai bine decât au trăit ei, având în vedere că tendinţa
societăţii viitoare de dezvoltare este spre mai bine. Binele însă nu vine de la sine,
nu vine singur, trebuie făcut acest efort. Fiind la început de an şcolar, eu vă doresc
succes, în eforturile pe care trebuie să le depuneţi pentru a onora statutul de elev.
Imi aduc aminte de o apreciere făcută de fostul preşedinte american, Bill Clinton,
care spunea că pentru a şterge discrepanţele între posibilităţile materiale ale celor
care urmează învăţământul ar fi bine să poarte uniformă. In România s-au purtat
cu un secol înainte, dar s-a renunţat la ele. Pentru clasele mici, am văzut că au
existat preocupări mai mari, pentru ca măcar acolo unde sunt la vârstă egală şi la
condiţii de muncă egale să se simtă egali pentru că viaţa, mai târziu, îi despărte.
Vă mulţumesc!
273
 Dumitru Dădălău: În octombrie 1932, un făclier al satului din Mătăsari,
viitor notar de mai târziu aducea pe lume, un băiat frumos, deştept, inteligent, şi
preocupat încă de mic de învăţătură. Acest copil avea să poarte numele de Costea
Pamfiloiu. Şi dumnealui, ca şi domnul Băleanu, a fost legat de locul de baştină, dar
şi-a ascultat părinţii şi după ce şi-a terminat cursurile în aceeaşi localitate în care
învăţaţi dumneavoastră astăzi, a plecat ca elev al Liceului Tudor Vladimirescu
din Tg-Jiu, după care a dat examen de diferenţă şi s-a transferat la aceeaşi Şcoală
Normală din Târgu Jiu. lată că avem în faţa noastră, la bază, doi învăţători, oameni
cu o pregătire pedagogică deosebită, cu o sensibilitate aparte, cu o dragoste de copii
şi de locurile natale nemaiîntâlnită. Să fii tânăr, să fii la o vârstă de 22, 23 de ani şi
să pleci în localitatea Cornu, comuna Teiu din judeţul Dolj, să-ţi începi activitatea
ca învăţător, iată ceea ce înseamnă pentru cei ce sunteţi astăzi pe ogorul şcolii,
dragoste faţă de meseria pe care ţi-ai ales-o. A stat puţin acolo şi a venit pe urmele
domnului Băleanu şi dumnealui mutându-se la Mătăsari. Domnul Pamfiloiu a
venit la Miculeşti, pe acelaşi post pe care fusese predecesorul dumnealui. Şi aici
o întâlneşte pe fosta mea dirigintă, Eugenia Mercuţ, cu care s-a căsătorit şi, care
în loc să locuiască la Miculeşti, l-a adus la Mătăsari, pentru că domnul Băleanu
plecase şi locul de director nu trebuia să fie ocupat decât de un băştinaş, pentru
că nimeni nu putea să lumineze învăţământul din Mătăsari, decât aceia care sun
născuţi, crescuţi şi trăiesc în mijlocul oamenilor cu care va munci mai târziu.
Sunt multe amintiri, dar sper că,dacă Dumnezeu mă va ajuta când voi fi şi eu ca
dumnealor voi scrie toate acestea. Cred ei că mâna nu va tremura şi va scrie cu
exactitate tot ceea ce mintea mea, ştie de când eram la vârsta de 3 ani. Domnul
Pamfiloiu a fost un exemplu, nu numai pentru. generaţiile de elevi, dar a lucrat
în condiţiile deosebite cu un corp profesoral care nu avea decât simpla pregătire
de absolvent de liceu, singurul om absolvent a Universităţii din Bucureşti, a
Facultăţii de Biologie, era domnul Pamfiloiu. Aşa mi-am început eu activitatea
ca elev pe băncile şcolii, când dumnealui venise şi preluase conducerea şi cârma
comunei în Mătăsari, să conducă destinele învăţământului timp de 20 de ani. E o
viaţă de om, să-ţi treacă atâtea generaţii prin mână, să construieşti şcoli, să faci
colectivizare, să fii în pas cu ceea ce se cerea de către conducerea de atunci, iată
un lucru pe care nu l-a atins poate nici unul dintre noi, şi domnul Pamfiloiu le-a
făcut pe toate acestea cu cinstire spre cinstea dumnealui. Ca şi domnul Băleanu,
domnul director Pamfiloiu se uită cu mândrie înapoi şi priveşte că ceea ce a
făcut în cei peste 40 de ani, cât şi-a desfăşurat o activitate pe ogorul şcolilor din
Mătăsari, este o satisfacţie deplină şi duce cu dumnealui pe mai departe povara
frumuseţii şi a preocupării deosebite pe care a avut-o de a fi înţeles şi de a face
din noi oameni ca să venim aici şi să organizăm acţiuni. Când am gândit această
treabă, dedicată sărbătoriri a 110 ani de învăţământ în Mătăsari, m-am gândit la
faptul că n-o să fiu în stare să vorbesc nimic despre cei care m-au învăţat carte,
că n-o să fiu în stare să mă ridic la nivelul acelora care m-au făcut şi s-au ţinut de
274
mine şi de alte generaţii, să devenim ceea ce suntem. 0 moralitate de nedescris,
domnul Pamfiloiu împreună cu doamna Gica au lăsat şi lasă în urma dumnealor
două fete deosebite cu nepoţii cu care se mândresc cei doi domni directori şi care
vin şi trag la tataia şi mamaia de fiecare dată, cu bucurie. Domnule director vă rog
să luaţi cuvântul.
Constantin Pamfiloiu: Stimat auditoriu, consider că pentru mine este
o satisfacţie deosebită de a participa la acest eveniment,când se sărbătoresc 110
ani de învăţământ în localitatea Mătăsari, ştiut fiind faptul că dintre aceştia, la 30
ani de activitate mi-am adus aportul în cadrul acestei şcoli. Este adevărat, nu am
să vă plictisesc, am să încerc în câteva cuvinte şi, desigur, să-mi scuzaţi lipsa de
modestie, însă mă simt forţat să relatez nişte lucruri la care am participat şi pe care
le-am condus în această perioadă de 20 de ani, ca un conducător al colectivului
didactic al nivelului comunei Mătăsari şi respectiv 30 de ani ca slujitor în general
al activităţii. Preluând activitatea la nivelul comunei Mătăsari, e adevărat,am
găsit o bază materială bună, comparativ cu multe alte localităţi. Prin trecerea
timpului,reţeaua şcolară s-a dezvoltat şi a fost nevoie de mărirea spaţiului de
şcolarizare, aşa se face că, la nivelul comunei s-a construit un al doilea local de
şcoală destul de impunător pentru perioada aceea şi rămas singur şi pentru acum,
cel de acolo de la Nr. 2, la ora actuală. De ce fac această remarcă? Pentru că în
zilele noastre construcţia unui edificiu se realizează într-o altă formă; se asigură,
se preia de către patron, de către societate, urmează o perioadă, în sfârşit, de
construcţie,după care se dă totul la cheie. Ei, pe vremea aceea nu stăteau lucrurile
chiar aşa. Construcţia acelui local, presupunea o implicare a tuturor, a mea în
primul rând, ca director alături de primarul comunei pentru că,dacă nu ne interesam
nu puteam să realizăm ceea ce am realizat. lată de ce, atunci trebuia să participi
direct, să alergi după materiale, după ţiglă, după tâmplărie, după cherestea. Nu
erau toate aduse de cineva anume ca la urmă să-ţi dea cheile să intri în sală. De
aceea a fost un acord deosebit al întregului colectiv de cadre didactice, în frunte
cu mine, pentru construirea acelei constructii destul de falnice, destul de moderna,
conform cerinţelor învăţământului. Am început într-o perioadă când fetele se
pregăteau într-un atelier de activităţi de acestea de menajerie, şi în special de
croitorie. Aş dori să menţionez că aveau ca maistru instructor o doamnă, doamna
Dădălău care a fost şi educatoare la noi, care într-adevăr a depus suflet pentru ca
elevii să reţină şi să înveţe ceva şi de asemeni să-mi fie scuzată lipsa de modestie
dacă a mea fiică cea mică care actual lucrează în Germania, dacă mânuieşte
arta croitoriei pentru nevoile casei, bineînţeles, o face din cunoştinţele care le-a
căpătat la atelierul şcolar din aceea perioadă. lată deci,că într-adevăr activitatea,
deşi începătoare se desfăşura. Nu mai revin aici, e adevărat, şi ateliere aşa cum
le-am înjghebat noi în perioada respectivă, în prima fază ateliere de tâmplărie, în a
doua fază atelierele acestea mecanice, dotate cât de cât pentru vremea respectivă,
pentru că reprezentam o şcoală cu adevărat etalon în perioada aceea, două ateliere
275
dotate, în şcoala mică de la deal, cu cât de cât strictul necesar, unde elevii puteau
să înveţe primele noţiuni din activitatea aceasta practică. De asemeni tot în acea
perioadă trebuia să ţinem pasul cu modernizarea învăţământului prin trecerea la
învăţământul de cabinet. Ei, trebuie să spunem că şi aici, Şcoala Mătăsari a avut
această posibilitate încât în localul nou desfăşuram, în acea perioadă, învăţământ
pe cabinete biologie, istorie-geografie, fizică-chimie, ş.a.m.d., cabinete dotate cât
de cât cu specificul şi profilul obiectului. lată deci, şi mai mult decât atât, din cât
îmi amintesc, pentru că a fi cât mai funcţionale am alergat e adevărat, am ţinut
legătura cu Inspectoratul Judeţean, încât am realizat prin cooperativa Progresul-
Motru, un set de pupitru, care să permită lăsarea ghiozdanului pe nume de elev,
aşa fel ca să nu umble toată ziua de la o clasă la alta, schimbam doar cabinetul.
Se par poate lucruri într-adevăr minore, dar ele au cerut o preocupare deosebită
şi au fost realizate. Având în vedere aceste lucruri asigurate, având un colectiv
de cadre didactice minunat, e adevărat mic pe vremea aceea 14-16, la nivel de
centru, 25-30 la nivel de coordonare, dar un colectiv, minunat pentru că în toată
această perioadă trebuie să spun, nu m-am confruntat cu vreo anchetă şcolară
sau o reclamaţie sau ceva, dovadă că într-adevăr era un colectiv unit, un colectiv
armonios, un colectiv care era înrolat pentru a-şi desfăşura activitatea de instruire
şi educaţie. Aşa stând lucrurile cu baza materială, sigur grija şi preocuparea, aşa
cum spunea domnul director actual, deşi dispuneau de o încadrare nu aşa cum
dispuneţi dumneavoastră la ora actuală, de profesori cu studii superioare, am
dispus de o încadrare cu cadre didactice fie de liceu, fie de şcoală pedagogică, dar
din nou iertaţi-mi lipsa de modestie, dar trebuie să spun că ne numărăm printre
şcolile fruntaşe, acest lucru se poate constata din documentele oficiale, printre
şcolile fruntaşe privind numărul de elevi care mergeau şi dădeau examene de
admitere la şcolile imediat superioare, în şcolile liceale, examen care se dădea
pe baza unui examen destul de riguros, cu asemenea cadre didactice. Şi mi-aş
permite, pentru a reliefa ce înseamnă preocuparea unui cadru didactic, un om
cu adevărat erudit aş da aici un nume, pe domnul Tănăsoiu, care fusese de
fapt dascălul meu şi care de acuma îl aveam profesor de limba româna, de o
conştiinciozitate, corectitudine de nedescris şi aş face o mică paralelă, nu ştiu câţi
vom găsi în situaţia actuală pentru că dânsul a avut o viaţă destul de zbuciumată,
i-a murit în acest interval soţia, i-au murit cei doi copii, unul student în anul
doi la Timişoara,fata studentă în ultimul an la Pedagogică în Caransebeş în
situaţii de acest fel, acest om doar în ziua înmormântări lipsea de la şcoală, restul
venea la şcoală şi cei din jurul casei se ocupau de înmormântări. Imaginaţi-vă
şi dumneavoastră ce înseamnă conştiinciozitatea de dascăl. Am făcut această
paralelă pentru a vedea că într-adevăr se muncea cu râvnă, se făcea pregătire
suplimentară, am satisfacţia deosebită, deosebită repet, că într-adevăr cei ce
au pornit din cadrul învăţământului Mătăsărean împreună cu cei din dreapta şi
stânga mea, de domnii directori sunt elevi căror profesor şi director le-am fost,
276
şi care au mers mai departe cu aceste cunoştinţe căpătate în Şcoala Mătăsari,
fără pregătire prealabilă pentru examen, au mers şi au luat examenele în condiţii
destul de meritorii. Dacă vreţi as concretiza vânzători, educatoare, profesori,
destul de mulţi la număr, ingineri, medici, toţi s-au ridicat, ştiu eu, din cadrul
învăţământului Mătăsărean la care mi-am adus şi eu modesta mea contribuţie ca
profesor, ca director al acestei activităţi pe o perioadă de 20 de ani.
Eu, de acum, gândindu-mă la condiţiile excepţionale pe care le aveţi
dumneavoastră în ziua de azi, condiţii de care nu ştiu dacă mai beneficiază un
alt liceu, fac această afirmaţie cu deplină răspundere, şi aceasta datorită unei
preocupări deosebite al celui pe care îl cunoaşteţi, domnul Dumitru Dădălău,
Doamne, iar fac o paranteză; chiar aseară auzeam probabil şi dumneavoastră aţi
mai văzut cumva pe la jurnal, o situaţie de necrezut, un liceu de artă în inima
Bucureştiului, de lângă Ministerul învăţământului, să pice pe elevi, tot dărâmat,
vai de lume m-am întrebat cum e posibil acest lucru şi încă acolo, am ajuns la
concluzia că asta trebuie să se datoreze celui care se ocupă direct de acest lucru,
şi omul acesta este directorul şcolii, dacă alţii au avut o activitate mai tangenţială.
Apoi,ăsta nu trebuie să aibă odihnă până nu ştiu unde încep acest an şcolar, acolo
unde se dărâmă zidurile pe elevi. Iată deci o preocupare, o mândrie pentru noi
toţi pentru dumneavoastră în principal că aveţi nişte condiţii excepţionale, la care
ar fi păcat să nu beneficiaţi din plin de ele pentru a ajunge ce doriţi în activitatea
viitoare. Eu vă doresc deplin succes în activitatea viitoare având în vedere mai
ales că este un nou an şcolar. Vă mulţumesc!
Dumitru Dădălău: Absolvent al Facultăţii de matematică-fizică şi
de chimie tehnologică a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, profesorul Ion
Dădălău,crescut sub aripa oblăduitoare a domnului director Pamfiloiu a condus
destinele învăţământului din Mătăsari timp de aproape 25 de ani. N-am să-l
prezint prea mult pentru că ceea ce este în sufletul meu pentru fratele meu ştiţi
toţi, el este creatorul, organizatorul şi omul care a înfiinţat învăţământul liceal,
profesional, de ucenici şi maiştri din Mătăsari. Sub conducerea lui s-a întâmplat
ceea ce s-a întâmplat în Mătăsari şi avem condiţiile aici în care noi ne desfăşurăm
activitatea aici. Mă rezum la această mică prezentare pentru că am destui prieteni
care sunt în stare să facă o reclamaţie că l-am lăudat pe fratele meu, cum am
sărbătorit-o pe nevastă-mea, şi cum îi sărbătoresc şi pe ceilalţi.
Dădălău Ion: Îmi este foarte greu să iau cuvântul, după ce antevorbitorii
mei, doi titani ai învăţământului mătăsărean au luat cuvântul. Vreau să vă spun că
în urmă cu 30 ani, am venit ca dascăl în Mătăsari şi am intrat într-un colectiv de
oameni serioşi, zic aceasta întrucât pot să afirm acum, după 30 de ani,că, martor
îmi este doamna Ceauşescu, care a venit odată cu mine, acest colectiv serios m-a
primit cum se cuvine, am învăţat în acea zi modul cum trebuie să primesc copiii
la şcoală, cu cartea pe bancă, cu cărţile pe bancă pachet şi cu florile puse alături.
In prima mea zi de activitate am avut de la cine să învăţ tot ceea ce trebuie să fac.
277
Toată perioada când domnul Pamfiloiu a stat în şcoală, chiar după, am învăţat
spiritul de ordine şi de disciplină de la dumnealui. Zic spirit de ordine, spiritul
de ordine în spirit, în documente. Spiritul de ordine pe care trebuie să-l aibă
cadrele didactice. La aproape 30 de ani şi la această sărbătoare am câteva idei
scoase, idei care se vor găsi în monografia comunei Mătăsari, monografie pe care
o întocmesc cu doi distinşi profesori, unul mătăsărean - Nicolaie Racoceanu şi
unul din Bucureşti, şi partea din învăţământ din ideile pe care vi le voi prezenta
acum, veţi găsi aceste lucruri. Deşi în Mătăsari am venit în urmă cu 30 de ani să
port cu cinste drapelul învăţământului, am intrat într-o şcoală cu multă dragoste,
ca într-o oază de lumină, am intrat în clasă cu dorinţa nestăvilită de a mă dărui
cu o convingere statornică şi înaltă că un copil nu e la început rău sau prost, ori
incopetent, acesta depinzând de cel care predă, îl educă şi îl modelează, de marea
lui măiestrie. Tot ce am făcut până acum în viaţă, am făcut cu pasiune şi dăruire,
iar acolo unde nu am priceput îndeajuns am întrebat şi am învăţat din experienţa
altora. Am avut ajutorul copiilor care au avut suflet curat şi dornic, deoarece ei nu
au fost stăpâniţi de ambiţii mărunte, de răutăţi sau de invidie. Pentru mine faptele
au o valoare mai mare decât cuvintele, nopţile cu griji şi zilele cu frământări mi-
au dat puterea de a regenera. Ca educator a trebuit în permanenţă să-mi stăpânesc
sentimentele, să-mi educ pornirile şi gesturile pentru a putea fi ales ca model
moral, ca să mă pot compara egal şi constant pe neiertătoarea scenă a vieţii. Am
avut tot timpul curajul de a-mi susţine opiniile până la capăt. Am privit nepăsător,
hărţuielile la care am fost supus,asta m-a făcut să fiu imun. Cei care au crezut
că mi-au făcut rău, mi-au făcut bine ajutându-mă să scap de griji. Eu am intrat
nedorit în sufletul unor oameni. Viaţa unei şcoli este ca alunecarea unei nave care,
în locul apei trece printr-o mare de oameni cu privirile aţintite asupra luminilor
ei. Fie pe cârma, fie pe punte ofiţerii şi călătorii se schimbă rând pe rând. Drumul
e numai înainte, dar uneori e un scurt răgaz când pânzele amintirilor poposesc
pe catargul navei. Activitatea de dascăl cere să dăruieşti viaţă din viaţa ta pentru
înflorirea acelor gingaşe mlădiţe,care la rândul lor pentru o dăruire vor creşte.
Acest colectiv de dascăli, seamănă cu o pereche de rândunele care se întorc pe
cuib, şi se aşează pe partea lui cu ciocul încărcat cu un fir de pai, cu hrana sau
cu apa meşteresc cuibul, zboară sus,apoi scot un tril de bucurie şi îşi contemplă
opera de 30 de generaţii de elevi. Am încercat să împletesc si, s-au reflectat prin
succesele colectivului, iar insuccesele au fost numai ale mele, deoarece eu am
fost cel dintâi care trebuia să vegheze, să unească şi să conducă. În faţa sătenilor,
în faţa oamenilor m-am prezentat ca un monolit şi nu mi-am dezvăluit niciodată
slăbiciunile. Astăzi este o sărbătoare pentru toţi elevii şcolii şi această lună în care
noi sărbătorim 110 ani de învăţământ în Mătăsari vreau să fie o mare Sărbătoare
a tinereţii pentru un sfert din populaţia comunei. Împlinirile şi neîmplinirile vieţii
trebuie să rămână în calendarul memoriei, orice schimbare în vârful piramidei,
aduce după sine modificări pe treptele inferioare. La această oră mă simt ca un
278
arhitect care a construit un edificiu măreţ, la temelia căruia s-a îngropat schelele
căruia şi-a zdrelit braţele şi piciorul cărând poverile lui cu umerii, frumuseţile lui
pictându-l cu imaginaţie, ca atunci când este gata să-şi dea seama că trebuie să-l
părăsească. Deosebirea este că eu nu am părăsit edificiul ei, am rămas acolo unde
am făcut o investiţie morală, atât de mare, care pentru mine a însemnat triumf
şi bucurie. Eu am rămas acelaşi om cu har, gata de dăruire, cu sufletul plin de
omenie şi bunătate. De-a lungul timpului, majoritatea cadrelor didactice mi-au
devenit prieteni. Dar nu o prietenie oarecare îngăduitoare ci bazată pe respect
şi ascultare. După 30 de ani petrecuţi în Mătăsari, pot afirma că împreună cu
tot colectivul didactic, nu am muncit degeaba, nu am trăit în zadar şi nu ne-am
sacrificat fără rost. Numele meu şi al colegilor mei sper să vă rămână întipărit
undeva, colegii, elevii şi sătenii rememorându-ne faptele ne vor preţui poate mai
târziu. Eu am lăsat o grădină pe roţi şi un colectiv didactic gata de dăruire. Eu am
iubit oamenii deopotrivă: şi pe cei care nu mi-au vrut binele, şi mi-au făcut bine
şi pe cei care mi-au vrut răul. Din marea mea dragoste pentru ei i-am îmblânzit şi
apoi i-am iertat. Ei mă vor respecta. Poate mă veţi întreba de ce? V-aş răspunde
simplu: nici pomul care înmugureşte, înverzeşte, rodeşte şi dăruieşte după atâta
laudă şi farmec, fructele oamenilor nu le cere nimic în schimb. Am avut curajul
de a merge înainte cu pieptul deschis şi nu am acceptat compromisuri. Cu toate
că unii au încercat să mă transforme în material demonstrativ. Întâmplarea a făcut
să mi se potrivească bine munca de director, am plecat la timp în culmea gloriei şi
dacă aş fi rămas, trecerea vremii m-ar fi dezavantajat pentru că eu sunt un optimist
şi un visător pentru lumea noastră complicată. Suntem într-o cară dezorientată
surmenată de politicianism şi afacerism venerat. Când compromisul însoţeşte
neabătut carul reformei este limpede că ne aflăm pe un drum care se înfundă.
Pentru mine şcoala reprezintă cartea de vizită a unei localităţi, este instituţia
care reprezintă cel mai bine spiritul gospodăresc al comunităţii. Ea trebuie să
fie pildă pentru celelalte gospodării ale aşezării. Sunt puţini care realizează că
truda dascălului e necesară ca respiraţia mai ales acum când, viaţa contemporană
ştie să-şi devoreze fii, să desfigureze sufleteşte. La lumina cărţii trebuie să ne
unim riscul de a îndrăzni. Noi trebuie să rămânem în spiritul menirii noastre
profesionale. Minţile celor cu care lucrăm nu sunt libere de informaţii, în aceste
minţi acţionează deopotrivă şi îngerul şi diavolul şi spiritul raţional şi spiritul
dizolvant. Noi trebuie să construim în sufletele acestor oameni o realitate nouă,
realitatea valorilor raţionale şi universale. Să avem puterea să fim noi înşine prin
informaţie şi prin cultură. Să creăm un popor puternic şi luminat, să învăţăm
tinerii să facă conexiuni nu temele, să meargă vertical nu în genunchi, să intre
în viaţă fără a pierde materie, demnitate, să aibă curajul înţelept în impunerea
idealurilor. Calea spre înţelepciune nu înseamnă să desfiinţezi ceea ce nu ştii.
Ne trebuie o tânără generaţie, luminată. Naţiunea română trebuie să nască şi să
renască biologic.
279
 Dacă “educaţia îl pregăteşte pe om pentru izbândă”, elevii care au trecut
pe porţile şcolii din Mătăsari şi-au dovedit educaţia prin rezultatele pe care le-au
obţinut an de an sub îndrumarea învăţătorilor şi profesorilor lor - oameni care
au înţeles în toată profunzimea sa rostul gestului biblic de caldă aplecare asupra
gândului şi faptei de început. Şcoala din Mătăsari a purtat în permanenţă straie
de sărbătoare, încă s-au văzut vechi costume populare gorjeneşti, diverse lucruri
scoase din lada de zestre, ceramică, desene...
Foştii elevi se întorc mereu aici unde le este inima şi rădăcina amintindu-
şi cu plăcere de cei de la care au dobândit deschiderea spre cultură, de cei pe
care i-au făcut să înţeleagă etica profesională, probitatea comportamentală,
generozitatea omului de aleasă instrucţie de cei care i-am învăţat cum să intre
în templul ştiinţei, cum să se reculeagă pentru a căpăta puteri noi, cum să se
pregătească pentru bătăile hotărâtoare ale Adevărului- - oamenii care i-au învăţat
că timpul este lumină. Dascălii mătăsăreni au fost şi sunt adevărate făclii care
s-au mistuit arzând, din dragoste pentru neam şi tinerele generaţii. Din flacăra
acestora am avut darul de a fi pentru totdeauna şi mai tineri şi mai bătrâni decât
discipolii lor. Picăturile de cerneală de pe catedrele dascălilor din Mătăsari rămân
veşnice ca stropii de sânge pe un câmp de bătălie.
În continuitatea generaţiilor, în firicelele de flori care vor creşte an de
an pe mormintele dascălilor mătăsăreni, va tremura veşnic fiorul nedesluşit care
ne-a apropiat unii de alţii şi a unit generaţiile pe care aceştia le-au crescut şi
educat. Amintesc aici pe prof. Tănăsoiu Constantin - dirigintele meu, pe foştii
mei subalterni - Popescu Maria, Stoichiţoiu Maria, Duncea Ovidiu, Racoceanu
Nicolae, Catrinoiu Constantin, Pasăre Ion. Nu pot să nu reamintesc pe dascălii
care i-am cunoscut: Vişan de la Runcurel, Danciu de la Brădeţel, Pîrţaiche
Gheorghe de la Brădet. Conducând învăţământul din Mătăsari timp de un sfert
de secol am avut un destin frământat de situaţii echivoce, de vexaţiuni din partea
unora, dar şi de întrebări, răzuite şi hotărâri proprii care m-au călit. Vocaţia mea
a fost disciplina interioară, dar şi rigoare şi caznă.
Am încercat să fiu “o cloşcă de aur”, care a crescut “pui de aur”, ingineri,
economişti, profesori jurişti, manageri stimabili, muncitori şi tehnicieni destoinici.
Am evoluat împreună cu ucenicii mei. Mă consider printre întemeietorii de
“şcoală” durabilă şi spaţiul geo spiritual al localităţii Mătăsari. În activitatea mea
am avut totdeauna ca element propulsor şi girant familia şi însoţitoarea mea de
viaţă impecabilă care mi-a asigurat excepţionale auspicii de afirmare. Am căutat
să formăm elevi disciplinaţi şi ordonaţi, pătrunşi de simţul datoriei şi al cinstei.
Am desfăşurat o activitate minunată care a dat rezultate strălucite. Am scos
elevi cu un nivel ridicat de cunoştinţe generale, care reuşeau să treacă cu succes
examenele de intrare la alte forme de învăţământ superioare. Activitatea culturală
şi de instruire a fost bine condusă în timp. Din copiii satelor mătăsărene au ieşit
cetăţeni cinstiţi şi devotaţi patriei, oameni ai datoriei cu voinţă şi iniţiativă,
280
disciplinaţi şi harnici, reprezentanţi ai celor mai variate profesiuni: ingineri,
agronomi, militari, învăţători, profesori, medici, jurişti, şoferi etc. Dascălii
au cunoscut îndeaproape ţelurile educaţiei, concepţia despre a fi membru al
societăţii, bazele morale, principiul îmbinării muncii intelectuale cu cea fizică,
concepţia asupra omului ca personalitate creatoare care,prin “ Ce vrei tu, vreau
şi eu. Aruncă-mi sarcinile ce le voieşti, dă-mi bogăţie sau lasă-mă să lupt mai
departe, cu sărăcia şi cu smerenia de a gândi fără trufii şi înmulţiri ale meritului,
cât am fost şi ce sunt”.
Dumitru Dădălău: Prestigiul acestei şcoli s-a desfăşurat sub îndrumarea
a doi inspectori, domnul inspector Lungan, domnul inspector general Mărtoiu
Mihai.
Domnul profesor Lungan Gheorghe: Dragi elevi şi stimaţi colegi, într-
adevăr participăm azi la o acţiune deosebită în cadrul colegiului nostru, şi poate
vă întrebaţi de ce eu iau cuvântul la această importantă manifestare. In primul
rând,că sunt al treilea învăţător din cei trei de aici, adică am fost coleg, sigur, mai
mic cu câţiva ani, decât domnul director Băleanu, decât domnul director Pamfiloiu.
Mi-i amintesc, deşi au trecut de atunci 53 de ani, mi-i amintesc că i-am luat drept
model. Incă din Şcoala Pedagogică se dovedeau nişte elevi deosebiţi, respectaţi
de întregul colectiv de elevi din şcoala aceea. Nu mai vorbesc de condiţiile grele
care erau atunci pentru noi pentru noi, dar vedeam în dânşii modele de învăţătură
şi de comportare în această activitate de învăţare la Şcoala Pedagogică. Îi scuz
că mă puneau şi de planton în nopţile de iarnă, că aşa era atunci trebuia să păzim
pe schimburi tot ce aveam şi noi în şcoala aceasta, deci vă daţi seama în ce
condiţii învăţam acolo, dar vreau să spun că de la dânşii am învăţat foarte mult. 0
confirmă şi cele spuse de dânşii aici. Corectitudinea exprimărilor, coerenţa ideilor
pe care le-au exprimat, frumuseţea limbajului pe care nu l-au părăsit, limbajul
didactic. Aceasta mă face să cred că,într-adevăr îşi merită această cinste pe care
noi le-o acordăm astăzi. De asemenea vreau să spun că apreciez modul în care
cei doi directori care ne conduc astăzi au preluat din activitatea dânşilor, încât
învăţământul din Mătăsari nu a coborât, ci curba calităţii a crescut cu fiecare an.
Dacă astăzi lucrez la Mătăsari, aceasta se datorează faptului că-mi aduc aminte
din activitatea mea de îndrumare şi control, că de la învăţători şi profesori, de
la directorii acestor unităţi, am învăţat foarte mult, deşi luând-o aşa ca ierarhie
eram deasupra, dar totdeauna am fost alături de dânşii la egalitate şi am învăţat ce
înseamnă muncă, ce înseamnă disciplină, ce înseamnă punctualitate. Mi-amintesc
cu multă plăcere activităţile culturale, artistice, sportive. De aici, Mătăsarii fiind
clasificaţi de multe ori pe locuri fruntaşe în acţiunile judeţene, raionale mai
întâi, şi judeţene. Munca dânşilor s-a desfăşurat, să ştiţi în condiţii mai grele. Şi
Băleanu şi Pamfiloiu veneau la Tg- Jiu cu o motoretă sau o motocicletă cu care
treceau dealurile mătăsărene, dar erau primii în aceste acţiuni. Poate cei din oraş
veneau după dânşii. Aceasta înseamnă seriozitate şi muncă, aceasta înseamnă
281
dăruire pentru învăţământ şi pentru cultură. Eu n-aş vrea să spun mai multe
pentru că a rezultat de aici, dar în faţa a asemenea oameni, urmaţi cu multă, multă
credinţă,avem ce învăţa de la dânşii. Eu vă mulţumesc!
Dumitru Dădălău: Pe domnul inspector general nu vi-l mai prezint,
pentru că este profesorul nostru şi îl rog să ia cuvântul.
Mărtoiu Mihai: Stimate auditoriu, mă consider un privilegiat, al
vremurilor parcurse,pentru că pe lângă faptul că am avut funcţia de conducere o
profesie de credinţă, neegalată de mulţi din contemporanii vremurilor parcurse.
Pentru mine este un moment deosebit de emoţionant, de calde aduceri aminte, în
memoria mea rămânând adânc încrustate numele distinşilor profesori prezentaţi.
Cei care perioade îndelungate au condus cu dibăcie colective de elevi şi dascăli,
de cele mai multe ori în paralel cu ridicarea unor construcţii, în organizarea
cărora aveau să devină în scurtă vreme standarde ale culturii, în zona de influenţă
a Jilţurilor. Toţi au construit şi, iată,în decurs de 50 de ani oamenii locului se
pot mândri cu cel mai mare Colegiu din judeţul Gorj, cu o dotare de invidiat, cu
activităţi frumoase şi educative.
Mi-e greu şi n-am cuvinte,să vă povestesc greutăţile pe care aceşti oameni
au reuşit să le învingă. Vremurile au fost mereu în primenire,iar şcoala trebuia
să răspundă comenzii sociale a vremii şi a făcut-o bine, chiar foarte bine. Ce era
poate în sufletul fiecărui? Frământări, întrebări ce căutau răspunsuri, deplasări,
dotări, bucurii dar şi decepţii vremelnice. Şi din toate rămânea angajarea totală
în rezolvarea celor mai felurite probleme astfel încât părinţi şi elevi, copii şi
şcolari, profesori şi învăţători, capacităţile şi calităţile profesionale şi morale, de
flacăra fierbinte a elanului productiv ce le răspândeau şi angajau în grava misiune
de educare a tinerelor vlăstare. Poate nu mă crede toată lumea, dar de multe ori
în zile de repaus, de sărbătoare, în haine de lucru s-a pus mâna şi s-au descărcat
materiale, s-au îndrumat lucrările pe şantierul de lucru al şcolii, s-au mobilizat
părinţi şi multe s-au înfăptuit din dragoste pentru copii şi şcoală. M-am simţit
onorat că am putut să particip la această întâlnire de suflet, m-am simţit întotdeauna
foarte bine în preajma acestor minunaţi oameni, am avut ce să învăţ de la fiecare
şi am apreciat aspectul pe care l-au acordat muncii de conducere, angajamentul
total în rezolvarea treburilor şcolii şi ale obşti. Faptul că sunt prezent vremelnic în
Colegiul Tehnic Mătăsari nu este întâmplător,ci reflectă materializarea aprecierii
şi stimei ce o port oamenilor acestor locuri, care au ştiut să facă din locul acesta
motiv de invidie pentru unii, pe deoparte dar mai ales de mândrie pentru elevii
care oricând de aici înainte pot să spună : “Şi eu am fost elevul Colegiului din
Mătăsari”. Este momentul să spun din tot sufletul La mulţi ani Şcoală dragă, La
mulţi ani profesori, să ne trăiţi dragi directori până la adânci bătrâneţi şi să vă
bucuraţi de foloasele muncii dumneavoastră (întreaga asistenţă cântă:”Mulţi ani
trăiască”).
Dumitru Dădălău: Aplauzele dumneavoastră mă scutesc de alte
mulţumiri şi doresc şi eu sănătate multă invitaţilor noştri şi, când au prilejul, să
vină în Mătăsari. Vă pup.
A consemnat,
Simona Baboi
282
 RESPECT ŞI RECUNOAŞTERE ÎNAINTAŞILOR
NOŞTRI
Stimaţi oaspeţi, vă rog să-mi permiteţi pentru început să urez un bun venit
oficialităţilor judeţului Gorj, fiilor satului, tuturor celor ce au avut plăcerea de
a participa la un asemenea eveniment în premieră, nu doar pentru localitatea
Mătăsari, ci pentru întreaga Vale a Jilţutui şi nu numai. Posibilitatea de a participa
la un asemenea eveniment ne-a fost oferită - afirm fără teamă de a greşi, în
exclusivitate de câtre unul din fiii satului, un împătimit al păstrării nealterate a
tradiţiilor şi obiceiurilor locale, de către domnul prof. Tică Dădălău.
Mărturia afirmaţiilor mele o constituie întreaga organizare materială şi
spirituală a acestui eveniment, întregul ansamblu de măsuri organizatorice de la
nivel local, la nivel de ţară - cât şi în afara graniţei - de ştiut fiind faptul că ziua
de 31 octombrie nu este singura, ci ea încheie ciclul unei săptămâni de activităţi
educative-respectiv 26-31 octombrie - “ZILELE LICEULUI”, manifestări ce
au fost dedicate împlinirii a 18 ani de la înfiinţarea liceului nostru şi 14 ani de
la darea în folosinţă a Grupului Şcolar Industrial Mătăsari. Ca unul care am
participat direct la desfăşurarea acestor activităţi precum: simpozion, lansare de
carte, sesiune de referate, consfătuire - dezbatere, apreciez înalta ţinută ştiinţifică
a materialelor prezentate, desfăşurarea ce s-a făcut sub egida “Fundaţiei cultural-
ştiinţifică, Murmurul Jilţului”,coordonată de preşedintele acestei fundaţii prof.
Tică Dădălău. Este adevărat şi totodată firesc, ca de-a lungul a zeci de ani, o
bună parte din fiii satului să părăsească locurile natale şi să se stabilească în
diferite zone ale ţării sau chiar peste graniţă, aşa cum soarta, destinul, chemarea
spre una din pasiunile fiecăruia au decis-o. lată de ce un asemenea eveniment de
reîntâlnire a cât mai mulţi dintre fiii acestei localităţi, reprezintă un moment de o
mare încărcătură emoţională, îndeosebi pentru cei născuţi şi crescuţi în localitate
- azi reveniţi ia vatra părintească. Este prilejul ce oferă posibilitatea revederii
cu cei dragi - părinţi, fraţi, prieteni din copilărie care nu se pot uita uşor, rude
apropiate, vecini, locurile de joacă ale copilăriei, peripeţiile adolescenţei, toate
reprezentând momente de o puternică încărcătură nostalgică. Este un sentiment
de mare mândrie să constaţi că de-a lungul şi de-a latul acestei ţâri si chiar in
afara ei, un mare număr de fii ai acestei localităţi, ocupă înalte funcţii în ierarhia
socială precum - doctori, ingineri, profesori ai tuturor treptelor de învăţământ
universitar cât şi preuniversitar, economişti, preoţi - muncitori şi ţărani ce au un
comportament moral cetăţenesc demn de toată cinstea. Desigur la toate aceste
aspecte, mulţi îşi au contribuţia, printre care mă consider şi eu, motiv pentru care
rog auditoriu să nu mă considere lipsit de modestie - vorbind şi de persoane mea-
obligat fiind de statutul de fiu al satului.

283
 Locul şi rolul meu de educator nu a fost întâmplător, el fiind dirijat
de învăţătorul meu din clasele primare, domnul Constantin Tănăsoiu. După
terminarea studiilor liceale şi universitare, am desfăşurat activitatea pe ogorul
şcolii timp de aproape 40 de ani din care 31 ani în satul Mătăsari.
Este desigur foarte greu şi poate deloc indicat de a vorbi despre tine,
ceea ce nici nu încerc să fac, ci doar precizarea că, după îndelungata activitate
la catedră, ajuns la vârsta a treia – pensionar şi, aruncând o privire retrospectivă
asupra perioadei de activitate, să pot constata cu deplină satisfacţie că în zestrea
spirituală a generaţiilor la formarea cărora am participat se regăseşte şi modesta
mea contribuţie. Este atât de bine ştiut faptul că, adevăratul respect, adevărata
recunoştinţă pentru tot ce ai încercat să realizezi în timpul activităţii tale,
se poate constata abia atunci când nu mai eşti ce ai fost, aspect ce mă înalţă
moraliceşte constatând păstrarea nealterată a respectului pentru profesorul de
ieri şi pensionarul de azi. Onorat auditoriu, ca unul care nu am părăsit nicicând
localitatea şi socotesc că mi-am adus aportul alături de conducerea locală, care,
- fiu al satului fiind, apreciez eforturile depuse pentru ca localitatea noastră să
arate aşa cum se prezintă azi - nu pot rămâne indiferent la prognozele de viitor ale
localităţii motiv pentru care adresez apelul de suflet oficialităţilor judeţului, fiilor
satului afiliaţi în diferite responsabilităţi din sfera vieţii sociale la nivelul local
şi naţional, de a sprijini prin aportul dumneavoastră demersurile întreprinse de
oficialităţile locale la dezvoltarea satului natal in ton cu cerinţele de dezvoltare,
de azi şi mai ales de mâine. În final, vă rog să-mi permiteţi să vă urez distracţie
plăcută pe tot parcursul zilei, - succes deplin in activitatea dumneavoastră de
viitor şi multă sănătate. Vă mulţumesc!

Prof. Constantin Pamfiloiu

CONSILIUL PROFESORAL - CENTRUL DE

PERFECŢIONARE CONTINUA A CADRELOR
DIDACTICE
Articolul 17, din Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor
de învăţământ preuniversitar precizează că,, răspunderea pentru realizarea
politicii educaţionale la nivelul unei localităţi revine consiliului profesoral local,
iniţiativele acestuia respecând însă politica educaţională la nivel naţional’’.
Întrunindu-se semestrial, în adunări de analiză a muncii desfăşurate,
lunar, sau ori de câte ori este nevoie, pentru dezbaterea unor probleme de ordine
interioară, teme profesionale – ştiinţifice sau metodice, consiliul profesoral
devine astfel un organism viu, un adevărat centru de perfecţionare a muncii
instructiv-educative din şcoală. Fără a insera aici atribuţiile acestui organism,
284
am ales spre expemplu o activitate de perfecţionare de la Colegiul Tehnic din
Mătăsari, activitate concepută şi,, dirijată’’ cu multă măiestrie de directorul
unităţii, profesorul Dumitru Dădălău.Mă refer la creşterea continuă a experienţei
în domeniul muncii didactice, folosind acumulările cadrelor cu vechime şi bune
rezultate la clasă. Colectivul didactic numără peste 120 de învăţători şi profesori
de diferite specializări, din care jumătate sunt la încputul carierei.Aşa că, din start,
iniţiativa conducerii este de bun augur.,,Minivacanţa,, din această lună a permis
celor 30 de învăţători şi educatoarte să realizeze un util schimb de experienţă cu
profesorii de la învăţământul gimnazial.Asistenţele la ore,. discuţiile purtate cu
fiecare dintre colegii acestora au avut drept scop găsirea de soluţii în vederea
creşterii gradului de pregătire a celor mici, a deprinderilor de muncă intelectuală,
precum şi a voinţei individuale de a se instrui şi educa prin filiera şcolii noastre.
În cadrul consiliului profesoral, pe baza observaţiilor culese, într-o anumită
etapă sunt puse în discuţie o serie de probleme care se cer rezolvate. Alături de
cadrele didactice, o contribuţie majoră o au consiliul elevilor, cât şi comitetele
de părinţi care participă lunar într-un număr impresionant şi cu contribuţii demne
de luat în seamă. Activitatea de la Colegiul Tehnic din Mătăsari se distinge
printr-o notă de profesionalism, de seriozitate şi angajament.Fie prezentarea
unor materiale de analiză, planurile managerile sau referate ştiinţifico-metodice,
toate duc spre creşterea calităţii muncii, spre o nouă treaptă a acumulărilor
experimentelor didactice. Aşa cum preciza directorul unităţii noastre, fiecare
profesor şi învăţător trebuie să-şi reconsidere raportul cu cel educat, pătrunzând
cu tact şi cu discernământ în sufletul fiecăruia, înţelegându-i, atât bucuriile dar
mai ales durerile, mai mari sau mai mici, şi să acţioneze eficient asupra cauzelor
care le produc. O comunicare afectivă cu elevul duce sigur la mai bune rezultate,
decât aceea a situării pe poziţii autoritare şi inflexibile, care poate avea urmări de
nedorit. Elevul angajat permanent în munca didactică în mod interesat şi plăcut
face faţă oricăror cerinţe, pe când cel intimidat, inhibat devine un individ închis,
indispus comunicării, cu orice urmare posibilă. În cadrul ultimului consiliu,
desfăşurat într-un mod festiv, (de invidiat de multe colective didactice din şcolile
judeţului nostru!), au fost aduse, sub forma unui bilanţ la trei ani de la primirea
rangului de,, Colegiu Naţional’’, elogii elevilor şi cadrelor didactice care au
desfăşurat o muncă rodnică, încât, la ora actuală, colegiul se bucură de cele mai
bune condiţii materiale, de lumină şi căldură ) şi la propriu şi la figurat!)
Recunoaşterea muncii fiecăruia, cuvintele de încurajare a tinerilor
învăţători şi profesori, precum şi îndrumările competente pentru fiecare sector
de activitate, de la buna gospodărire a inventarului, la soluţii ştiinţifico-metodice
expuse în faţa consiliului profesoral de către directorul unităţii au avut menirea
să declanşeze noi energii, noi angajamente la jumătatea semestrului în curs. S-au
făcut referiri la starea disciplinară din unitatea, la modul în care se desfăşoară
transportul elevilor din localităţile satelite, la încălzirea localurilor din celelalte
285
sate etc. O atenţie sporită a fost acordată concluziilor rezultate în urma şedinţelor
cu părinţii de la toate nivelurile. Aici s-a pus accentul pe problemele strigente
ale legăturilor dintre şcoală şi familie.Familia nu devine doar,, furnizor’’ de elev
încredinţat spre instruire şi educare, ci un partener egal în acest domeniu.Aceasta
are datoria de a crea mediu propice actului educaţional, de a veghea continuu la
programul de lucru, dar şi de a asigura reconfortarea fizică şi psihică a copilului.
Va trebui urmărită permanent legătura întâmplătoare care se poate face în mediul
localităţii noastre între elevi şi anumite grupuri sau indivizi a căror comportare
este opusă principiilor democraţiei actuale.Diriginţii şi învăţătorii să cunoască
bine şi în profunzime orice relaţie cu elementele declasate, folosind în acest
scop tot ce oferă pedagogia şi eperienţa muncii didactice. Unitatea de vederi,
acţiunea colectivă şi strâns legată de politicile interne ale şcolii s-a desprins clar
din cele câteva ore de dezbatere.Evident, grija conducerii s-a materializat, la
final, într-o masă festivă, cu manifestări de bucurie şi satisfacţie, aici, în incinta
locului nostru de muncă. Consiliul profesoral de la Mătăsari este un organism de
monolit.Dincolo de rigorile muncii didactice, aceşti minunaţi oameni ştiu să se
bucure de plăcerile vieţii, să cânte şi să danseze, să savureze vorbirea aluzivă,
să aprecieze succesele aproapelui său. Cine şi cum este părintele acestui mod de
viaţă civilizată şi plină de răspundere? Este omul prevăzut la articolele 18 /28
din regulamentul menţionat la începutul materialului, directorul fiecărei unităţi
şcolare.
Prof.Gheorghe Lungan

ANI DE LICEU
Dacă „emoţiile orelor de română”, „greul orelor de matematică” devin
peste ani doar clipe de zbucium infantil, dacă întâlnirile asistate de Cupidon
rămân şi ele nişte copilării, cele ce au, într-adevăr, trăinicie şi valoare în timp,
sunt momentele în care comuniunea umană atinge apogeul, când comunicarea
se realizează prin limbajul muzicii, al zâmbetelor, al privirilor, al dragostei, prin
limbajul… sufletului. Despre astfel de momente se merită să vorbim, mai ales
astăzi, când sunt din ce în ce mai rare şi foarte puţine şcoli din România îşi mai
dau „osteneala” să organizeze astfel de acţiuni educative.
Dar, iată, că miracole se întâmplă încă, chiar dacă mai rar, totuşi… se
întâmplă! Un vechi proverb spune că „Omul sfinţeşte locul” şi exact asta se
întâmplă în Mătăsarii Gorjului, unde, un om care „nu e om, ci o sută, o mie de
oameni” (după cum se vorbeşte despre dumnealui), nu conteneşte, de când a
preluat cârma liceului, să surprindă în modul cel mai plăcut cu putinţă tot judeţul,
dar şi ţara toată, dat fiind faptul că toate activităţile organizate de acest titan, pe
nume DĂDĂLĂU DUMITRU, au fost mereu mediatizate la nivel naţional.
Astfel, timp de două săptămâni (4-17 octombrie) elevii Colegiului Tehnic
286
din Mătăsari au avut şansa să-şi demonstreze calităţile, potenţialul, să se întreacă
în diferite activităţi, organizate de către membrii comisiilor metodice: sesiuni de
referate şi simpozioane pe diferite teme, dezbateri, mese rotunde, recitaluri de
poezie, excursie la Curtişoara, vizite la Muzeul Jilţului, un schimb de experienţă
pe tema „Preocupările Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari şi Şcolii << Titu
Maiorescu>>” din Iaşi privind dezvoltarea bazei materiale – condiţie esenţială
în asigurarea unui învăţământ modern, eficient şi de calitate”. O altă activitate
atractivă, cu un mare interes pentru elevi, a fost Cupa „Zilele liceului”, la fotbal,
prilej cu care s-au putut descoperi reale talente pentru acest sport.
Suita de manifestări a culminat odată cu sosirea zilelor de 16 şi 17
octombrie, când toată suflarea mătăsăreană, la care s-au adăugat cei plecaţi din
zona natală şi reveniţi, pentru acest eveniment, au luat parte la marea sărbătoare
a „Fiilor Jilţului”.
Prof.Elena Ghiţan,2004

RAPORT DE ACTIVITATE
pe anul 2004
Fundaţia “Murmurul Jilţului” îşi desfăşoară activitatea pe baza unor
activităţi trimestriale care au vizat realizarea unor obiective cultural-ştiintifice,
manifestări educative şi sportive, de informare şi comunicare.
Pornind de la situaţia reală a comunitatii în care Primaria, Şcoala,
Biserica şi singura unitate minieră existentă îşi îndeplinesc menirea pentru care
au fost create, nu există altă instituţie de drept care să suplinească organizarea
unor activităţi pentru diferite grupuri ale colectivităţii decât Fundaţia “Murmurul
Jiltului”, care are în conducerea sa un colectiv de cadre inimos şi serios, conştient
că trebuie să facă ceva pentru această zonă defavorizată din toate punctele de
vedere. Desfăsurându-şi activitatea în cadrul Colegiului Naţional Tehnologic
Mătăsari, Fundaţia Murmurul Jilţului a avut drept ţintă, în primul rând pe cei
2.000 elevi, pe părinţii acestora care participă lunar la lectorate, pe şomerii care
au fost disponibilizaţi în 3 serii din 1997 încoace, pe oamenii care n-au alt loc sub
soare decât comunitatea minieră Mătăsari lipsită de apă, căldură, gaze, aşezăminte
culturale, mijloace de transport în comun, de pământ sărac care nu asigură decât
un trai mult mai puţin decât decent.
În acest contract, Fundaţia “Murmurul Jilţului” a devenit principalul
organizator al multor acţiuni pe care ne propunem doar să le enumerăm :
- sărbătorirea principalelor evenimente din viaţa ţării şi a poporului român:
15 ianuarie, 24 ianuarie, 8 martie, 1, 2 mai, 1 Decembrie, etc.
- organizarea unor manifestări cultural-sportive şi recreative pentru
287
formarea unei personalităţi puternice cu un pronunţat spirit civic : Zilele Liceului,
Colegiului, Adolescentului, Mitropolitului, Absolventului, Europei, Majoratului,
Balul bobocilor, Serbările primăverii europene, Sărbătoarea Fiilor Jilţului, Alaiul
sărbătorilor de iarnă, etc.
- organizarea Muzeului Jilţului, dă posibilitatea comunităţii sa cunoscă tot
ce au creat mai valoros oamenii acestor locuri într-o gospodărie ţăranească pornind
de la uneltele agricole şi până la straiele de sărbatoare, de la înscrisuri vechi şi
până la monedele folosite pentru schimburile de marfă sau alte trebuinţe.
Anul 2004, a oferit Fundaţiei “Murmurul Jilţului” posibilitatea de a sărbători
110 ani de învăţământ în Mătăsari şi 25 ani de învăţământ liceal, când tineretul a
cunoscut ce au făcut înaintaşii lor de-a lungul timpului.
Pe tot parcursul anului acţiunile organizate au fost bine mediatizate de
presă,ceea ce a creat o imagine favorabilă dezvoltării unei informări corecte între
parteneri, aprecieri deosebite a organelor ierarhic superioare despre tot ceea ce se
întreprinde în această comunitate minieră.
Merită scos în evidenţă parteneriatul fructuos existent între Fundaţia
Murmurul Jilţului – Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari – E.M.C.Jilţ şi
sindicatele miniere care ne-au sprijinit să organizaăm în mod corespunzător timpul
liber al copiilor şi tinerilor prin excursii, drumeţii, vizite, concursuri cultural-
sportive, participarea la tot mai multe activităţi pe plan judeţean şi naţional. S-au
primit sponsorizări, donaţii în natură, în valoare de 100 milioane lei care au ajutat
Fundaţia “Murmurul Jilţului” la tipărirea unor carţi, reviste, organizarea unor
manifestări cu caracter educativ.
Pentru toate acestea, Fundaţia “Murmurul Jilţului” multumeşte tuturor
colaboratorilor şi partenerilor care ne-au sprijinit în realizarea obiectivelor
propuse.
Prof. Dumitru Dădălău,
Preşedinte Fundaţia “Murmurul Jilţului”

MĂTĂSARI – CAPITALA SUFLETELOR NOASTRE

Indiferent de direcţia în care mergem, întâlnim la orice pas oameni care
vor să-şi vadă copiii mari... din orice punct de vedere..., dar cu precădere din acela
al statutului pe care viitorii adulţi ar putea să-l obţină şi să-l deţină. Fie meseria
cea care să-i propulseze în vreun top al persoanelor de vază ale unui grup sau ale
unei comunităţi, ori simpla – şi, de fapt, complexa – lor personalitate, alimentată
de cultură şi cunoştinţe respectabile, sau fie ca un compus al celor două atu-uri
va reprezenta elementul de... lansare, actualele odrasle sunt îndreptate de părinţi
către lăcaşurile de învăţătură numite şcoli.
Cu alte cuvinte, dacă este 15 septembrie într-un an, atunci părinţii (mai
288
ales mamele) îşi dichisesc copiii şi pornesc cu ei către şcoala de unde aceştia ar
trebui să iasă cu cel puţin câţiva... kilometri mai „deştepţi”. (Nu înţeleg să măsor
coeficientul de inteligenţă al acestor copii în kilometri, dar nici ei nu ar trebui să
se limiteze la a parcurge aceste distanţe către şcoală fără vreo finalitate demnă
de reţinut). Până atunci, mamele şi-au încredinţat sufletele – pentru că aşa cred
că ar trebui definite fiinţele care le reprezintă în lume – unor oameni cu numele
de profesori, aceştia adoptându-le de cele mai multe ori ca atare: devin părinţi la
rândul lor, părinţi ai unui număr uriaş de copii.
Odată „instalaţi” la ceea ce în curând vor considera a fi un fel de pensiune
turistică, elevii primesc toate elementele menite să le asigure baza pentru edificiul
pe care ar urma să-l ridice în următorii unu, doi, zece, doisprezece ani: clase
curate, aranjate, mobilier nou şi îngrijit, manuale proaspăt achiziţionate,investiţii
numeroase, din toate părţile, în copii, în posibilităţile şi capacităţile lor de
dezvoltare fizică şi intelectuală. Răsplata? În principiu, nu prea te mai gândeşti
la ce câştigi din eforturile pe care le faci în acest sens şi, deci, este vorba despre
acţiuni necondiţionate pe care conştiinţa – probabil – le impune şi le înregistrează
pur şi simplu. Însă aşteptările au locul lor special.
Ca şi cum în fiecare clasă din şcoală s-ar afla un Pip... multiplicat – după
ce Dickens a făcut să graviteze în jurul lui acele ironice „Great Expectations”
(„Marile Speranţe”) – în timp ce părinţii şi profesorii s-ar fi transformat subit în
eternii condamnaţi la nerecunoştinţă, un Magwitch care va rămâne la nesfârşit
binefăcătorul din umbră al copilului devenit adult şi parcă amnezic...
Toată lumea vrea, ziceam, ca viitorul să fie luminat şi susţinut puternic
de oameni, în adevăratul sens al cuvântului, de rezultatul muncii serioase depuse
acum, într-un prezent în care cei mai mulţi dintre copii par să contrazică profund
orice încercare de... ridicare din precaritatea lingvistică şi comportamentală în
limitele căreia se înscriu deocamdată.
Că preferă să se complacă într-o existenţă monotonă, definită doar de
activităţi repetate în fiecare zi şi înţelese ca fiind impuse de o soartă nemiloasă, de
o autoritate care ar părea să nu înţeleagă adevăratele lor plăceri şi dorinţe, că nu
vor să evadeze din primitivitatea culturală în care se află, cam asta ar fi concluzia
pe care o poate emite cineva după mai mult de treizeci de zile petrecute în mijlocul
liceenilor din Mătăsari... O generalizare ar fi totuşi exagerată, deşi toată lumea ar
reuşi la un moment dat să dovedească faptul că ştie foarte bine regulile unui joc
ce par a fi adoptat repede – pentru unii, mult prea repede – de către toate taberele
implicate în lupta cu timpul, cu informaţiile numeroase sau cu situaţii diverse
apărute pe parcurs în cadrul instituţiei: un joc ce ar putea fi uşor numit „furatul
căciulii”. Un fel de cod nescris al celor care acceptă cu prea multă seninătate
trecerea... inumană a vieţii pe lângă fiinţele lor îngenuncheate de plictiseală sau
de interese cu totul depărtate de acelea care ar trebui să anime sufletele unor
oameni ce îşi petrec cea mai mare parte a timpului şi existenţei într-o instituţie de
289
cultură şi educaţie superioară. Ce ar putea fi mai frumos decât să poţi merge cu
fruntea sus în mijlocul „mai-marilor” din liceele de la centru (Tg-Jiu) şi să spui
că eşti elev sau profesor la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari şi că ai reuşit
să obţii rezultate lăudabile în domeniul X sau Y? Sau ce altă senzaţie ar putea-o
egala pe cea trăită o dată cu recunoaşterea ta sau a echipei din care faci parte, pe
plan naţional sau internaţional, ca urmare a efortului pe care l-au depus în direcţia
îndeplinirii unei sarcini? Altfel spus: de ce să nu muncim atât cât trebuie şi aşa
cum trebuie pentru a reuşi să reprezentăm cu mândrie liceul care ne-a adoptat şi
ne susţine cu toate posibilităţile de care dispune? Nu trimitem copiii la şcoală doar
pentru a-şi crea circumstanţe atenuanute la evaluare: nu am învăţat pentru că am
ajuns prea târziu acasă, cu autobuzul, sau ceva asemănător. Cu această poblemă
ne confruntăm toţi, iar distanţele percurse în fiecare zi pentru a merge la şi de la
şcoală ar putea să întărească hotărârea fiecăruia de a înregistra succese constante
în ciuda acestui neajuns. Stai de vorbă cu oameni care au ajuns să atingă acel prag
de reuşită plecând dintr-o perioadă în care nici măcar străzi nu erau, iar maşinile
erau într-adevăr un lux şi descoperi cu emoţie că se poate... Poţi ajunge „mare”
dacă îţi cultivi ambiţia şi voinţa necesare pentru acest lucru.
Spicuind dintr-o serie de eseuri scrise de elevi, în care au încercat să explice
de ce au venit la liceu, afli că motivele majorităţii sunte legate de orientările
părinţilor sau de cine ştie ce eroare apărută la repartizarea computerizată din vară.
Poate că deciziile privind liceul la care să studiaţi nu au fost lăsate la latitudinea
voastră, dragi copii, dar, odată ajunşi în mijlocul evenimentelor, odată implicaţi
în procesul de învăţare, sunteţi liceeni pentru că voi vreţi aceasta, pentru că aflaţi
la colegiul unde aţi venit lucruri demne de reţinut, asupra cărora să-i înştiinţaţi pe
părinţi, care, astfel, să aibă conştiinţa înpăcată.
Sunteţi elevi ai celui mai bun colegiu din zonă, din ţară sau din lume, care
obţine un asemenea statut poate chiar pentru că vă are pe voi – oameni care să-i
facă numele cunoscut şi să-i aducă faimă nemărginită. Mai mult, felul cum arată
sălile de clasă şi toate resursele materiale şi de informaţie pe care vi-le pune la
dispoziţie, ar trebui să facă din Colegiul Mătăsari o instituţie de învăţământ cu
cele mai căutate şi dorite resurse umane. Refuzăm să acceptăm că acest lucru va
rămâne doar la nivelul de teorie şi expectativă, având în vedere că vorbim de o
familie mare, nepreţuită şi capabilă să iasă din anonimat, aşa cum am arătat că
este şi în alte situaţii, în alţi ani, în timpul altor generaţii.
Trăim într-o lume în care egoismul are marea capacitate de a ruina
organizaţii considerate stabile şi cu tradiţie, în timp ce altruismul e căutat cu
surpriză în dicţionarele explicative. O imagine cu care Colegiul Naţional din
Mătăsari m-a întâmpinat şi care mi-a produs o emoţie adâncă, reprezenta o
mulţime de mâini unite, ca într-o horă a degetelor-fiinţe, contopite parcă pentru
vecie. Cuvântul de bază sugerat mie de reprezentarea imagistică amintită, nu
a putut fi altul decât „solidaritate”, alături de care interesul pentru rezultatele
290
comune şi respectul sau aprecierea reciprocă constituie pilonii de susţinere ai
unei instituţii, cu atât mai mult ai aceleia pe care cu răspundere ar trebui să o
ridicăm la o anumită demnitate, să o promovăm. Lumea în care trăim noi, cei
„legaţi” de Colegiul Naţional din Mătăsari nu poate fi decât una cu nucleul în
această localitate. Deocamdată, aici este capitala aşteptărilor şi acţiunilor noastre,
precum şi pista de lansare către orizonturi nebănuite pe care viitorul aşteaptă să le
deschidă pentru tinerii noştri serioşi şi... truditori.

Oana Băzăvan, 2004

PERFORMANŢA CELOR 20 DE ANI

Personal, pentru mine, este o mare satisfacţie de a fi unul dintre cei care
au fost prezenţi în toată această perioadă de 20 de ani, de la înfiinţarea în cadrul
localităţii Mătăsari, a primelor clase de liceu.
Domeniul activităţii mele a fost şi este activitatea de instruire practică fiind
încadrat ca maistru instructor în cadrul acestui grup şcolar chiar de la înfiinţare.
Dacă, în anul 1980/1981, activitatea de instruire practică se desfăşura într-un
singur atelier improvizat - zis de lăcătuşerie generală - dotat cu două bancuri de
lucru şi câteva menghine, alimentat la reţeaua electrică a satului de 220 V, acum
după 20 de ani, pot afirma cu deplină mândrie şi satisfacţie că alături de ampla
dezvoltare ce a cunoscut unitatea în ansamblul ei,cu o dotare destul de modernă
ce poate fi declarată model pe plan naţional. Şi activitatea de instruire practică a
luat o amploare cuvenită, astfel,după 20 de ani, s-a ajuns de la un singur maistru
în 1981, la 11 maiştri calificaţi ce îşi desfăşoară activitatea tehnică cu un număr
de peste 200 de elevi, organizaţi şi repartizaţi pe grupe şi clase în cadrul celor
6 ateliere şcoală, pe profil şi meserii, iar elevii de anii III şi IV profesională
desfăşurându-şi practica la unităţile economice din zonă.
Cele 6 ateliere din cadrul unităţii noastre sunt corespunzătoare pe profil
şi meserii şi care corespund cerinţelor programelor de specialitate (mecanic,
electromecanic, electrician pentru carieră exploatări la zi, mecanic vulcanizator).
În activitatea mea, împreună cu colegii mei, am urmărit să le insuflăm elevilor
să iubească şi să onoreze munca, să aibă mare încredere în forţele lor proprii, să
nu uite nici o clipă că reprezintă o părticică din marea societate în slujba căreia
trebuie să se afle, să iubească progresul, să-şi dedice viitorului, elanul şi “focul
sacru” al tinereţii. Am urmărit mai înainte de toate, pentru a ajunge acolo unde
doreşte, să ştie ce vrea, să fie capabil să aplice în practică noţiunile teoretice, ştiut
fiind, că mulţi vor binele semenilor lor, dar mai puţini sunt cei care nu reuşesc
291
performanţa de a acoperi intenţiile prin fapte. Dacă acestea au fost gândurile
noastre în activitatea de instruire practică, consider că am reuşit să le materializăm
prin unele rezultate obţinute de foştii noştri elevi care au participat la olimpiadele
şi concursurile pe meserii şi au ajuns până la faza naţională.
O satisfacţie a datoriei împlinite în activitatea de instruire practică o
constituie prezenţa şi integrarea în viaţa socială a foştilor noştri elevi, azi oameni
cu răspundere socială încadraţi în diverse activităţi de la muncitori cu înaltă
calificare - precum Buşoi Emil, Baloşin Valeriu, Păsărescu Alexandru, Lupuleţ
Cristian, la maiştri, subingineri şi chiar ingineri - precum Popescu Victor,
Gîrjoabă lon, Grivei Dumitru, Popescu Constantin, Ciutureanu F, unii dintre ei
încadraţi chiar în cadrul Grupului Sc. Mătăsari, ce le-a asigurat pregătirea de
maistru - Gîrjoabă Ion, Popescu Victor şi nu în ultimul rând prof. Săceanu Ion de
matematică – informatică, tot fost elev. al G.S.T. Mătăsari, şi mulţi alţii.
Îmi exprim respectul deosebit, pentru cei ce au condus în această perioadă
de 20 ani, şi au făcut asemenea realizări la G.S.T. Mătăsari, şi în mod deosebit
domnului profesor Dumitru Dădălău, actualul director care a dat în permanenţă
dovadă de un înalt grad de organizare, competenţă şi mult profesionalism şi
pentru noi cei de la Tehnic din G.S.T. Mătăsari, reuşind ca această unitate de
învăţământ să aibă o dotare corespunzătoare, ajungând să întreacă şi chiar să
devină un UNICAT pe plan judeţean şi nu numai.
Asemenea rezultate ne obligă pe toţi, profesori, ingineri, maiştri şi elevi
la o autoperfecţionare continuă, călăuziţi de gândul de a vedea mereu că un pas
înainte, pornind de la ideea că în afară de astăzi există şi mâine,şi că pentru a
ajunge acolo, trebuie să lucrezi asupra ta, asupra naturii, asupra semenilor tăi.
Lumea de mâine nu poate fi concepută fără tineri, din rândul cărora se înalţă
frecvent şi sigur viitoarele celebrităţi ale omenirii. Printre tinerii de azi se află
deja viitorii conducători în toate domeniile activităţii umane, fapt care nu ne poate
fi indiferent, pentru că la urma urmei, de ei depinde viitorul planetei noastre, al
patrimoniului pe care l-au lăsat înaintaşii noştri.

Maistru, Persu Romică

CALITATEA SI EFICIENTA -
CUVÂNT DE ORDINE LA MĂTĂSARI
Din iniţiativa conducerii Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, în
„minivacanţa” celor mici de la ciclul primar s-au desfăşurat, timp de o săptămână,
activităţi metodice inedite care au reunit atât învăţătorii de pe raza comunei cât şi
profesorii de toate specializările care predau la clasele V-VIII. În aceeaşi etapă,
au avut loc şi asistenţe la grupele pregătitoare de la grădiniţele din localitate,
precum şi ample dezbateri pe marginea celor constatate.
292
 Activitatea s-a axat pe confruntarea directă a unor rezultate obţinute
de elevi în clasele I - IV si nivelul actual de pregătire. Pentru atingerea acestui
scop,învăţătorii au asistat la toate orele de curs, la clasele unde frecventează elevii
pe care i-au avut în anii anteriori. Unele concluzii desprinse la finalul activităţilor
pun în evidenţă o creştere a nivelului de pregătire al elevilor, clădit pe acumulări
din clasele mici. Astfel, se constată posibilitatea de comunicare dialogată,
profesor - elev,sau elev-elev într-o coerentă formulare a mesajelor pe marginea
unui referent, lucru pe care învăţătorii insistă permanent. De asemenea, se poate
spune că se menţin deprinderile de calcul oral sau scris, judecata problemelor
cunoscând o mai mare rigoare ştiinţifică.
Din sistemul de notare la toate obiectele de învăţământ s-a desprins
îmbucurător o menţinere a nivelului de notare; elevii care au terminat ciclul
primar cu medii peste şapte, obţin în continuare note care îi onorează. Evident se
constată şi un oarecare regres la unii copii, dar situaţia nu este semnificativă.
Cadrele didactice de la ciclul gimnazial au făcut unele recomandări dintre
care am reţinut următoarele:
- accentuarea activităţilor de comunicare în cadrul tuturor orelor de curs,
pentru ca elevii să depăşească pragul neîncrederii în cunoştinţele proprii, precum
şi de a da posibilitatea valorificării experienţei proprii în domeniul cunoaşterii;
- exersarea memoriei sub toate formele ei în vederea acumulărilor necesare
susţinerii celorlalte procese noţionale;
- creşterea gradului de aplicaţii matematice de la concret la abstract, cu
tendinţa de a stimula sentimente reale faţă de „ştiinţa ştiinţelor”.
S-au mai făcut preţioase recomandări pe linia studierii istoriei, geografiei,
ştiinţelor naturii, muzicii sau desenului - toate pentru a crea un cadru optim de
instruire si educare a tinerilor. În privinţa activităţilor de la grădiniţă, învăţătorii
au desprins concluzia că succesul pregătirii în ciclul primar are în vedere munca
desfăşurată aici, unde se pun bazele unor prime deprinderi de ordine şi disciplină,
se modelează atenţia, se familiarizează copiii cu un „regim” de lucru etc.
Activitatea desfăşurată la Mătăsari este un semn de opţiune pentru calitate
şi eficienţa didactică, idee susţinută de profesorul Dumitru Dădălău, directorul
nostru, precum şi de învăţătorul Dorel Ciobanu, un adevărat „director” al ciclului
primar. Cu satisfacţia acumulării unei experienţe bogate, aşteptăm noi forme
locale care să ne fie un adevărat laborator metodic şi ştiinţific. Fie ca profesorii
de elită de aici să ne prezinte adevărate „lecţii” teoretice şi practice, spre binele
nostru şi al elevilor.

Înv. Irina STOICHESCU,

Sc. Pr. Brădet, Mătăsari

293
 ELOGIUL IUBIRII PENTRU LOCURILE NATALE

Precedată de o amplă suită de manifestări cultural educative (vernisaje

de expoziţii, sesiuni de referate şi comunicări, recitaluri de poezie, dezbateri,
concursuri, schimburi de experienţă, balul bobocilor, întreceri sportive, lansări
de carte, mese rotunde,,etc.) toate sub genericul “Zilele Liceului”, sărbătoarea
Fiilor Jilţului, s-a desfăşurat pe parcursul a două zile : 19 - 20 octombrie.
Momentul de vârf al acestei acţiuni de mare complexitate şi anvergură a avut loc
sâmbătă începând cu ora 10°°, când baza sportivă a Colegiului Mătăsari a devenit
punctul de atracţie nu numai pentru localnici, cit şi pentru oamenii din comunele
învecinate. Cei veniţi la această tradiţională sărbătoare a mătăsărenilor au putut
asista la parada tinereţii, lansarea revistei “Murmurul Jilţului”, la spectacolele
prezentate de Grupul folcloric “Liliacul din Baia de Aramă, condus de Elena
Miniş Trancă, Ansamblul “Doina Gorjului”, Şcoala Populară de Artă, formaţiile
cultural - artistice ale Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, şcolilor din
Mătăsari, Brădet, Runcurel şi Croici.
La adunarea festivă au fost prezenţi subprefectul Eugen Vâlceanu, dep.
lon Florescu, inspectorul general adjunct. Gheorghe Gămăneci, Preşedintele
societăţii culturale “Fiii Gorjului” de la Timişoara - economistul Sevastian Bălescu
şi alţii. Sărbătoarea Fiilor Jilţului a continuat cu finalele campionatului de fotbal
între reprezentativele satelor Mătăsari, Brădet, Runcurel şi Croici, pe liceu (zi şi
seral), şcoală profesională, crosul tinerilor mătăsăreni, retragerea cu torte, focul
prieteniei, carnavalul tineretului, parada modei, miss Colegiul Mătăsari, recitaluri
de muzică şi poezie, momente vesele, dansuri moderne şi de societate, gală de
box, berbec la proţap, hore populare şi discotecă în aer liber, etc. Toate acestea
s-au constituit într-un impresionant elogiu închinat iubirii pentru glia străbună,
pentru valorile perene ale satului românesc, pentru locurile natale.
Fără a minimaliza eforturile şi meritele celorlalţi reprezentanţi ai
organizatorilor - Fundaţia Murmurul Jilţului, liga Fiii Jilţului, Consiliul local,
Primăria Mătăsari, Exploatarea Minieră Jilţ, susţinuţi îndeaproape de Prefectură şi
Consiliul Judeţean, Inspectoratul Şcolar,Compania Naţională a Lignitului Oltenia,
Direcţia Judeţeană de Tineret şi Sport, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi
Patrimoniu, Centrul Judeţean al Creaţiei, Şcoala Populară de Artă şi Ansamblul
“Doina Gorjului” -, ne facem o datorie de onoare din a sublinia contribuţia
excepţională, la reuşita acestei prestigioase manifestări a profesorului Dumitru
Dădălău, directorul Colegiului Naţional Mătăsari, admirabil fiu al Jilţului, un
autentic apostol al spiritualităţii gorjeene.

Constantin Băleanu,
Gorjeanul, nr. 3500

294
 NOTA ZECE LA INFORMATICĂ PENTRU
COLEGIUL DIN MĂTĂSARI
După ce „glasul modernităţii” s-a făcut auzit în Colegiul Naţional Mătăsari
prin intermediul aparaturii ce a fost pusă la dispoziţia tuturor elevilor (şi nu
numai), nu era posibil ca totul să rămână doar la nivelul unei „mândre glăsuiri”
– sfioasă şi menită numai să fie consemnată în „cronicile” prezentului. Gradul
ridicat de dotare tehnică a colegiului nu putea permite ca procesul de informare
şi informatizare să rămână unul lipsit de dinamism şi fără vreo perspectivă.
Tocmai de aceea, astăzi avem posibilitatea de a vorbi de adăugarea unui
element de evident progres în rândul celor deja existente: Internetul. Instalat încă
din primăvara acestui an, sistemul de Internet rămânea să fie extins în întreg
colegiul, astfel încât informaţiile disponibile să fie accesate de la oricare dintre
cele peste şaizeci de calculatoare existente.
La împlinirea a patru ani de activitate superioară în Colegiul Naţional din
Mătăsari, în data de 9 noiembrie 2004, conducerea instituţiei a avut plăcerea de a
organiza un moment de inaugurare a sistemului extins de Internet. ”Răspândită”
cu răspundere şi responsabilitate în doar câteva zile, reţeaua de Internet reprezintă
un prim punct de dezvoltare a capacităţilor ştiinţifice şi tehnice, atât individuale,
cât şi la nivelul întregului colegiu. Rămâne de reţinut efortul şi dăruirea pe care
directorii instituţiei – dl. Dumitru Dădălău şi directorul adjunct, dl. Cornel Toma
- au înţeles să le implice în perspectiva rânduirii materialelor propriu-zise, a
aparaturii necesare pentru conectarea la Internet, precum şi curiozitatea şi dorinţa
de învăţare a elevilor care au participat activ la întreaga operaţiune. În cadru
festiv, „predarea” sistemului de Internet a fost făcută în mod oficial de directorul
general, care, prin cuvintele adresate în primul rând elevilor, a încercat să arate
importanţa iniţierii acestui proiect de anvergură şi, mai ales, semnificaţia pe care
poate să o obţină o asemenea investiţie în programele de informatizare. Merită
apoi amintită implicarea unui număr de elevi din clasele X-XII pentru prezentarea
propriu-zisă – în fiecare sală de clasă din colegiu – a ceea ce înseamnă reţeaua de
Internet şi accesul la aceasta. Situaţia în care au fost puşi le-a oferit, astfel, şansa
de a-şi testa capacităţile de etalare a cunoştinţelor dobândite în cadrul orelor de
informatică, precum şi atitudinea pe care trebuie să o adopte în situaţia când ei
sunt cei care comunică o informaţie, şi nu cei care doar o primesc de la un cadru
didactic sau o altă persoană. Importantă şi chiar indispensabilă pentru derularea
activităţii educative la nivelul colegiului, dotarea cu informaţii, practic, a instituţiei
face subiectul unei componente esenţiale a sistemului de învăţământ, privind
modernizarea acestuia în concordanţă cu cerinţele unei societăţi moderne.

295
 Racordarea întregii serii de calculatoare din şcoală la Internet, nu înseamnă
altceva decât avansarea procesului de educaţie a elevilor din Mătăsari, în direcţia
obţinerii de performanţe, atât la nivelul însuşirii cunoştinţelor pe care le pot
afla prin accesarea unor site-uri corespunzătoare, cât şi în privinţa dezvoltării
capacităţilor de comunicare şi concentrare asupra informaţiilor obţinute. Altfel
spus, ne îndreptăm vertiginos către atingerea unui grad maxim de dezvoltare,
procesul incluzând deopotrivă educaţia ca atare, a elevilor, şi volumul de activităţi
desfăşurate în cadrul colegiului.
(Oana B.)

UN CADOU DEOSEBIT PENTRU COLEGIUL DIN

MĂTĂSARI
În cazul în care s-ar putea vorbi de existenţa unei probleme la nivelul
Colegiului din Mătăsari, aceasta nu ar avea în vedere decât faptul că instituţia
nu dispune încă de un sistem central de alimentare cu apă. Situaţie în care se
află de fapt marea parte a întregii localităţi, ştiut fiind că lipsa apei la robinetele
mătăsărenilor şi, implicit, procurarea cu greu a acestui element vital din diferite
surse, constituie o problemă care îşi aşteaptă încă rezolvarea.
Pentru elevii şi întregul personal din cadrul Colegiului Naţional Tehnologic,
o soluţie provizorie a fost aflată. Aceasta, după ce încercările conducerii de a
constitui un izvor pentru pomparea apei în reţea internă, au eşuat ca urmare a
imposibilităţii de forare cu utilajele puse la dispoziţie de instituţiile de profil din
zonă. Directorul colegiului, dl. Dumitru Dădălău a ales să facă tuturor cunoscut
faptul că s-a găsit o rezolvare doar în ziua în care întreaga şcoală sărbătorea
trecerea a patru ani din momentul în care fostul liceu din Mătăsari a fost declarat
Colegiu Naţional. O surpriză plăcută, un cadou deosebit şi un efort considerabil –
atât financiar, cât şi la nivel de discuţii – făcute de directorul şi managerul spiritual
al colegiului pentru cei pe care îi conduce şi îi îndrumă cu multă responsabilitate
şi dăruire. Despre ce este vorba? Cu sprijinul Primăriei Mătăsari şi a Consiliului
Local, în colegiu a fost adus un număr de douăsprezece recipiente made in Koreea,
care furnizează apă plată, atât rece, cât şi caldă (poate ajunge la 98° C). La nivelul
şcolii, a fost constituită, în baza deciziei nr. 43, din 10. XI. 2004, o „comisie
de recepţie”, pentru procesionarea aparaturii amintite, după cum a precizat dl.
director Dădălău.
Dotarea instituţiei cu aceste maşinării constituie un element în plus de
susţinere a dezvoltării şi modernizării Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari,
oferindu-se în acelaşi timp elevilor şi cadrelor didactice din şcoală posibilitatea
nemăsurată de a-şi alcătui şi susţine obiective pentru obţinerea unor rezultate
excelente, pornind dintr-un cadru ce oferă o gamă întreagă de facilităţi.

(Oana B.)

296
 O RAZĂ DE SOARE
Îmi caut cuvintele sub frunzele galbene şi ude. Mi-e greu să le găsesc.
Mi-e frică să le caut! Să ne dăm seama, cât încă nu e pre târziu, că lucrurile
trebuie trăite, că ar trebui să fim fericiţi pentru fiecare răsărit şi pentru fiecare
zâmbet cules de pe feţele – de prea multe ori triste – ale celor din jur.
Am simţit, pe 9 noiembrie 2004, de ziua Colegiului Tehnic Mătăsari, că
trebuie să mă bucur de privilegiul de a fi cadru didactic aici. Suntem printre
primele şcoli în care funcţionează programul AEL, avem o bază materială
deosebită şi oamenii care dau viaţă tehnologiei. Putem dovedi şi de acum înainte
că, „Omul sfinţeşte locul”. Să privim fiecare împlinire de acest gen ca pe o rază
de soare care ne încălzeşte sufletele în această toamnă!
Ne vom simţi mai puternici dacă, oglindindu-ne în ochii elevilor noştri,
ne vom vedea, pe noi la minunata vârstă a copilăriei. Ne vom regăsi mai buni
dacă, atunci când îi vedem în bănci, ne vom gândi că aşteaptă de la noi totul din
punct de vedere profesional, dar şi un model de viaţă acum, când societatea nu
le oferă decât exemple „întoarse”. La asta m-am gândit atunci când i-am văzut
nerăbdători aşteptând să le fie prezentate lecţiile pe computer, simţind parcă
scrierea unei noi pagini de istorie a învăţământului în Mătăsari. Să fim fericiţi că,
alături de ei, putem şi noi, cadrele didactice ! Să ne gândim că, totuşi, „Niciodată
toamna nu va fi mai frumoasă!”
Prof. Irina Grosu

LA MULŢI ANI, ŞCOALĂ DRAGĂ!

S-a obişnuit în ultima vreme ca ziua în care se serbează numele unei
persoane să fie de o însemnătate mai mare decât toate celelalte zile trecute cu
roşu în calendar. Aşa s-a întâmplat şi la Mătăsari pe 9 noiembrie a.c., zi in care
Colegiul Naţional Tehnologic a împlinit 4 ani de când a fost botezat cu noul său
nume. În aparenţă, a fost o zi obişnuită: elevii si-au desfăşurat cursurile normal,
cadrele didactice au fost la ore, au predat, au pus note.
Cu toate acestea, ce s-a întâmplat în cele din urmă în acea zi de 9
noiembrie 2004 a constituit un eveniment inedit în viaţa şcolară mătăsăreană.
După sfârşitul orelor de curs, toţi cei peste 2000 de elevi ai Colegiului şi cele
peste 120 cadre didactice au urmărit în sălile de clasă cuvântarea festivă rostită
de către conducătorul şcolii, prof. Dumitru Dădălău, prin intermediul televiziunii
cu circuit închis. Acesta a prezentat realizările unităţii şcolare pe care o conduce
şi a mulţumit totodată profesorilor şi elevilor pentru sprijinul pe care îl acordă ca
şcoala lor să fie cea mai frumoasă dintre şcoli.
Au fost prezentate, apoi lecţiile la diferite discipline pe calculator cu
ajutorul programului AEL care este una dintre realizările de ultim moment al
celor de al Mătăsari. Trebuie amintit că Colegiul Naţional este dotat cu calculator
şi televizor în fiecare sală de clasă. În cele din urmă, a fost accesat INTERNETUL
297
astfel încât fiecare elev de la Mătăsari a putut afla care sunt paşii navigării în
această mare lume a informaţiei. Toate acestea nu au însemnat decât o zi obişnuită,
de muncă, la Colegiul din Mătăsari, o zi în care am mai crescut cu un an, o zi în
care simţim nevoia să ne ridicăm în picioare în faţa profesorilor noştri, în faţa
conducerii şcolii, în faţa şcolii în sine şi să le mulţumim cu plecăciune pentru cei
25 de ani de învăţământ liceal în Mătăsari.
Alin Dobromirescu

A.E.L. ÎN MĂTĂSARI
Ce pare a fi puţin dificil de stabilit şi îndeplinit, în zilele unei societăţi
parcă mereu aflată într-o perioadă de tranziţie, este tocmai trecerea – dar una
irevocabilă şi iremediabilă – către o stare diferită, o situaţie nouă, modernă. Ce
pare a fi puţin de neînţeles pentru unii dintre elevi, în momentele unui proces
educativ în care ei sunt elementul-nucleu, este tocmai faptul că instruirea în
şcoală are interesul şi nevoia să se desfăşoare cu ajutorul lor, nu doar ca urmare a
activităţilor organizate de profesori.
Cu alte cuvinte, primordială într-un învăţământ modern al secolului XXI
este centrarea pe elevi în cadrul proiectelor şi acţiunilor instructiv-educative.
Iar trecerea de la forma tradiţională de predare – conform căreia profesorul
este cel care conduce o lecţie, cel care are cele mai multe lucruri de spus în
cadrul acesteia, lăsând loc elevilor doar pentru acumularea brută de informaţii şi
redarea ulterioară a lor, poate chiar fără vreo prelucrare anume – la modalitatea
modernă de informare a elevilor: presupunând lecţii la care elevul participă activ,
îşi exprimă în mare măsură opiniile şi reuşeşte să folosească resursele tehnice
(calculatorul) pentru dovedirea capacităţilor intelectuale de care dispune. Mai
mult, transformarea cadrelor didactice în ceea ce s-ar putea numi „îndrumători”
sau „moderatori” ai elevilor capabili să-şi însuşească o serie de cunoştinţe pe
care au posibilitatea să le dobândească în urma unor eforturi proprii, se arată a
fi scopul didacticii actuale. Pentru toate acestea, pentru racordarea sistemului de
învăţare din Colegiul Tehnologic Mătăsari la marele proces de modernizare al
educaţiei, tuturor elevilor li s-au pus la dispoziţie calculatoare, cabinete speciale
de informatică şi, mai mult, acces la Internet în cadrul instituţiei. Iar ca lecţiile
la orice materie să se desfăşoare în concordanţă cu aşteptările, într-un sens în
care învăţământul informatizat are întâietate, la nivelul întregului colegiu a
fost instalat programul numit AEL (Asistenţă Educativă pentru Licee), menit
nu să diminueze rolul profesorilor în alcătuirea lecţiilor, ci să ofere un ajutor în
această privinţă. Un fel de asistent al profesorului, calculatorul poate să devină
resursa materială complementară pe baza căreia procesul instructiv-educativ să
îndrepte atenţia elevilor către asimilarea de informaţii în mod logic şi susţinut.
Desfăşurarea lecţiilor are în sine meritul de a atrage interesul, odată ce succesiunea
momentelor activităţii include metode de învăţare combinate, pornind de la cele
bazate pe descoperire, şi până la cele care implică un grad ridicat de comunicare
între elevi.
(Oana B.)
298
 NOI ŞI UNIUNEA EUROPEANĂ
La Stroud (Anglia), reprezentanţii Şcolii Generale ”Pompiliu Marcea”
din Târgu Jiu s-au întâlnit cu partenerii lor din Marea Britanie, Franţa şi Italia.
Şcoala Generală “Pompiliu Marcea” din Târgu-Jiu este printre puţinele instituţii
de învăţâmânt primar şi secundar din judeţul Gorj cu cele mai multe implicări
în parteneriatele educaţionale cu deschidere europeană, reuşind prin învăţătorii,
profesorii şi elevii atraşi in astfel de activităţi să impresioneze de fiecare dată pe
reprezentanţii şcolilor partenere, în proiectele abordate împreună. Gorjenii noştri
s-au impus prin sinceritate şi stăruinţă în derularea acţiunilor educative, prin
inventivitate şi pragmatism în descoperirea de noi idei şi strategii de lucru, prin
inteligenţa şi dorinţa de a-şi raporta iniţiativa la spaţiul comunitar european, prin
abilităţi manageriale în cadrul aplicării proiectelor şi realizarea unei comunicări
clare, continue şi eficiente într-o astfel de paletă se înscrie şi Conferinţa
internaţională cu tema “Muncim împreună pentru a pune în valoare şi a avea
grijă de Europa noastră”, organizată şi găzduită de Şcoala Primară Stroud, din
comitatul Gioucester, regiune situată în sud-vestul Marii Britanii, ţară iniţiatoare
şi coordonatoare a acestui proiect şcolar european, în cadrul programului
“Comenius I”. La inedita întâlnire, manageriată cu mult profesonalism de prof.
Carol Radcliffe, au participat Mr. Martin Whittle, consultant educaţional pe lângă
Consiliul Europei şi reprezentanţi ai ţărilor acceptate în proiect: Franţa, Şcoala
“Notre Dame de la Palestine”, Rennes • Brittany (prof. Pierre Bourdaud, Pascale
Guillaudeuz şi Chaterine Cano); Italia, Şcoala Elementară de Stat “Romeo Dezi”,
Saltara-Marche (prof. Bruna Mencarelli şi Giuseppina Coppola), România,
Şcoala Generală “Pompiliu Marcea” Târgu-Jiu, Gorj (prof. Eniser Scrădeanu şi
înv. Ion Elena). Această prestigioasă reuniune educaţională este finanţată de forul
executiv al Uniunii Europene, Comisia Europeană, prin Agenţia Internaţională
“Socrates”. Proiectul, care implică participarea celor patru ţări europene, se
întinde în timp pe o perioadă de trei ani şi are obiective bine definite în interiorul
curriculum-ului fiecărei şcoli partenere, pe discipline de învăţâmânt ce trimit spre
domeniile: arte şi meserii, muzică, istorie, geografie, educaţia mediului, noile
tehnologii, comunicare (limba maternă şi limbile străine), educaţie civică şi
comunitară, sport.
La Stroud, s-au stabilit etapele desfăşurării proiectului şcolar pe întreaga
sa perioadă, cu întâlnirile şi conferinţele incluse, s-au purtat discuţii despre toate
elementele necesare, despre locul şi rolul elevilor în managementul proiectului,
s-au emis ipoteze şi consideraţii despre sursele comunicării şi învăţării limbilor
străine, s-au conturat planurile pentru al doilea an de proiect, pentru reaplicarea şi
finalizarea raporturilor primului an de activitate. Tot aici, s-a stabilit ca întâlnirea
copiilor din ţările participante să se ţină în primăvara anului 2006, la Rennes
299
(Franţa), cu prilejul unei Conferinţe a elevilor. S-a convenit ca obiectivele
proiectului să fie finalizate la timp, iar produsele acestuia să fie vizibile şi prezentate
profesorilor şi elevilor din şcoli, uneori chiar comunităţilor locale, să fie realizate
şi manuale cu conţinuturi axate pe educaţia ecologică, educaţia interculturală
şi interlingvistică, educaţia civică şi europeană, toate acestea subsumându-se
unui scop major şi indubitabil, acela al integrării în Europa pe competenţe şi
valori morale. În urma hotărârilor luate la Stroud, se vor tipări reviste şi cărţi
cu prezentarea şcolii, claselor şi elevilor, cărţi în care se vor regăsi informaţii,
explicaţii, hărţi, desene, fotografii, trăsături geografice ale mediului de viaţă, se
vor organiza expoziţii itinerante din materiale reciclate, expoziţii diferite pentru
elevi, părinţi şi comunitate, filme video şi CD-Rom cu toate lucrările de-a lungul
unui an de muncă, activităţi de comunicare prin fotoreportaje, scrisori, e-mail-uri,
fax-uri, excursii, vizite, lucrări de design, care să stârnească interesul elevilor şi
al vizitatorilor, oaspeţi de peste hotare şi nu numai. Acolo, în Marea Britanie, s-au
pus bazele proiectului nostru european şi s-au stabilit coordonatele progresului
acestuia. Ca oaspeţi şi parteneri ai şcolii din acest district englez, am remarcat buna
organizare a învăţământului în şcoala de aici, disciplina şi coerenţa activităţilor
de învăţare pe un curriculum bine structurat şi riguros corelat cu psihologia
educaţiei, cu vârsta copilului şi nivelul de dezvoltare psihoindividuală al fiecărui
şcolar, cu grupurile educogene (clasele) şi standardele de performanţă. Au ieşit
în evidenţă preocupările permanente pentru asigurarea unui ambient atractiv în
şcoală,încât copiii vin aici din plăcere, pe chipurile lor sesizându-se clipă de clipă
multă linişte şi relaxare, calm, zâmbet şi mulţumire, disponibilitate pentru dialog.
Se acordă toată atenţia acţiunilor destinate formării unui comportament civic activ
prin respectarea normelor comunitare, educaţiei respectului pentru sine şi griji
pentru mediul apropiat, cultului pentru mişcare, educaţiei pentru viaţă începând
de la ce, cum şi când se mănâncă, până la organizarea efortului zilnic. a odihnei
şi repausului săptămânal, educaţiei pentru afaceri, dezvoltării comunicării prin
folosirea tehnologiei informaţionale de la cele mai mici vârste, cu mare accent
pe empatie şi nevoile elevilor, într-un mediu educogen in care nimic nu pare
strident sau forţat, în care relaţia educator-educat este una de parteneriat, fără a fi
perturbată de “stresul pedagogic” sau de autoritarismul excesiv care sfâşie ici-colo
spaţiile şcolare de la noi. Nu putem uita că, la Stroud, într-un oraş cu o populaţie
de 110.000 locuitori, am văzut o şcoală primară foarte dotată material, in care cei
158 de copii cu vârste cuprinse între 4 şi 11 ani, cuprinşi in procesul educaţional,
se bucură din plin de respectul celor 8 profesori şi alţi 20 de colaboratori, pe
parcursul unui orar şcolar, care începe la ora 9 a.m. şi se termină la ora 15,15 p.m..
cu o pauză pentru masă şi joacă între orele 12.00-14.00. Este de reţinut ponderea
însemnată pe care o deţin disciplinele opţionale în curriculum, autonomia reală şi
lărgită a şcolii în organizarea procesului educaţional, cu orientări predilecte spre
formarea de deprinderi, competenţe, concepte şi atitudini utile, spre descoperirea
300
şi dezvoltarea aptitudinilor, având ca ţinută formarea unor personalităţi dinamice
şi flexibile, cu mari resurse de adaptare şi un comportament puternic, atenuant şi
constructiv, într-un spaţiu comunitar în care şcoala ocupă primul loc pe lista de
priorităţi a Consiliului Local şi beneficiază de sprijinul acestui organism direct şi
necondiţionat.
Corelând realităţile şi posibilităţile noastre, de la Târgu-Jiu, cu exigenţele
conţinute de obiectivele acestui proiect şcolar european, noi învăţătorii,
profesorii şi elevii de la Şc. Gen. “Pompiliu Marcea”, fructificăm prin toate
mijloacele şi eforturile şansa participării la un astfel de parteneriat, determinând
cu multă prudenţă activităţile şi urmărind la tot pasul dimensiunea impactului
cu participanţii şi instituţiile comunităţii locale. Dintre multe altele, un element
concret al diseminării proiectului este realizarea unei programe şcolare pentru
disciplina opţională “Europa, prieteni fără frontieră” şi introducerea acesteia,
spre studiu, în orarul elevilor din clasele a III-a, A, C şi D, pe aria curriculară
“Om şi societate”, din curriculum-ul la decizia şcolii. Prin această implicare
de curriculum încercăm să dezvoltăm şi să monitorizăm interesul învăţătorilor
şi elevilor cuprinşi în proiect, dorinţa şi entuziasmul lor de a comunica cu
alte şcoli, interesul faţa de Europa şi ideea de cetăţeni europeni. Prin ceea ce
se face acum, Sc. Gen. “Pompiliu Marcea” este deja cunoscută în Europa, iar
acest merit aparţine corpului profesoral şi elevilor de aici, el este cuantumul de
energie nemăsurata cheltuit în clipele de aprigă frământare de gând, când s-au
conturat ideile de răspuns pentru candidatura la provocarea lansată de partenerul
din Anglia, Mrs. Carol Radcliffe, apoi vestea plăcută a obţinerii statutului de
coparticipanţi prin acceptarea proiectului propus de şcoală şi, nu în cele din urmă,
sosirea sprijinului financiar de la Comisia Europeană, prin Agenţia Naţională
Socrates din Bucureşti.
Aşadar, Conferinţa de la Stroud, desfăşurată între 12 şi 16 noiembrie
2003, deschide larg porţile unei şcoli din Gorj (România), pentru a participa la
dezvoltarea uni proiect şcolar european cu impact pozitiv asupra formării unor
competenţe ecologice, civice şi comunitare la toţi cei implicaţi în finalizarea cu
succes a fiecărei activităţi propuse. Prin urmare, putem spune că, prin punerea in
practică şi a acestui proiect, după multe altele, şcoala gorjeană mai încarcă o filă
din propria-i biografie europeană, adăugând evenimentelor recente şi întâlnire
din Marea Britanie care, prin imaginea creată în conştiinţa partenerilor noştri,
succede celorlalte încercări de construi o dimensiune europeană învăţământului
românesc.
Ion ELENA

301
 PROIECTE COMENIUS
CONSELVE - ITALIA

1. Ţări participante: Belgia, Franţa, Italia, Polonia, România

2. Participanţi pe ţări: Belgia – prof. Hild Peeters şi Hilde Driesen, elevi
Niels Van Hoof şi Sander Bruyninckx; Franţa – prof. Jean-Christophe Ygrie
responsabil de proiect, Christine Estevenon, Frederic Meyrieu, Franck Lapray
directorul şcolii participante şi cinci elevi cu vârste între 15-17 ani; Polonia – patru
profesori (un bărbat şi trei doamne) şi trei eleve din clasele VII-VIII; România –
prof. Carmen Pădureţ şi Lucian Purcel; Italia – prof. Amalia Mambella director
la institutul Enrico Mattei, Donatella Foddai, Maria Luisa Nucibella şi alţii.
3. Deplasare: cu autocar de la firma ATLASSIB cu îmbarcare de la Deva
la 14.11.2004 ora 1030 şi sosire la Padova la 15.11.2004 ora 930. Am ieşit din ţară
pe la vama Turnu, am traversat Ungaria, Austria şi am ajuns în Italia,în oraşul
Padova. De aici, cu un autobuz de transport în comun am sosit la Conselve o
localitate aflată la circa 22 km de Padova.
4. Activitate desfăşurată în Italia: Luni 15.11.2004 – sosire în Conselve
în jurul orei 1200. Cazarea la hotel Oasis (menţionăm că ne-am descurcat singuri,
organizatorii au venit la hotel seara). În după amiaza acestei zile au sosit şi celelalte
delegaţii participante (francezii au făcut deplasarea cu un microbuz). În jurul orei
19 s-au prezentat în holul hotelului Oasis şi gazdele însoţite de părinţi ai elevilor
de la institutul Enrico Mattei. Elevii participanţi la proiect au fost repartizaţi la
familiile venite la hotel care şi-au asumat răspunderea pentru cazare şi masă.Ziua
s-a încheiat cu o cină comună a delegaţilor de profesori la restaurantul hotelului
(fiecare şi-a plătit partea).
Marţi 16.11.2004 Ne-am întâlnit cu membrii celorlalte delegaţii la
restaurantul hotelului pentru micul dejun (care a fost inclus în preţul de cazare
de 40 Euro) în jurul orei 730. La ora 900 conform înţelegerii din seara trecută
ne-am prezentat la intrarea Institutului Enrico Mattei, unde am fost întâmpinaţi
de gazde având alături şi pe directorul şcolii prof. principal Amalia Mambella.
După salutul de întâmpinare, am fost conduşi la cancelarie, iar de acolo în sala de
consfătuiri. Aici s-a făcut prezentarea oficială a delegaţilor (profesori şi elevi) şi
la propunerea directorului şcolii gazdă ca fiecare delegaţie să adreseze un mesaj
scurt în limba natală adunării de faţă a fost acceptată de toţi participanţii. Fiecare
mesaj rostit a avut ca punct central ideea de Europă unită, idee care a încântat pe toţi
participanţii şi fiecare mesaj a fost aplaudat cu multă sinceritate. După mesaj noi
am înmânat cadourile aduse din ţară delegaţiilor prezente. Conform programului
întocmit de gazde şi înaintat la fiecare delegaţie s-a trecut la lucrările propriu-
zise. Am primit propunerea să vizităm şcoala până când sala de prezentare va fi
302
amenajată corespunzător (cu videoproiector). Am fost conduşi prin laboratoarele
de informatică, consiliere, fizică, chimie. Menţionez că în momentul vizitării
nu am văzut elevi care să desfăşoare activitate (probabil că nu aveau ore la
laboratoarele respective). Prezentarea aripei de şcoală vizitate s-a făcut în limba
engleză, franceză şi italiană. Institutul Enrico Mattei este o şcoală cu un etaj, cu
multe încăperi de dimensiuni mari şi care are aproximativ forma literei T (destul
de modificată). Ne-a fost prezentată în continuare sala de sport, sală care este
prevăzută cu teren de handbal şi baschet cu tribune pentru spectatori, cu câteva
sute de locuri şi care este folosită şi la alte activităţi din şcoală (festivităţi, întâlniri,
etc.) sau organizate de comunitate. Am vizitat în continuare terenul de sport al
şcolii prevăzut cu teren de volei, handbal, fotbal gen stadion cu tribune,din care
o parte acoperite. Obiectivele vizitate ne-au încântat şi ne-au bucurat în egală
măsură. Am revenit în sala de lucru. În jurul orei 11 am primit invitaţie din partea
directorului italian să ne deplasăm la bufetul şcolii pentru o gustare. Acesta este
amenajat la parterul clădirii (şapte măsuţe rotunde şi pătrate acoperite cu sticlă,
fiecare cu câte patru scaune de material plastic, vitrină gen magazin alimentar
pentru expunerea produselor şi care se livrează la comandă),iar accesul se face
printr-un hol de legătură cu intrarea spre care mai au acces şi alte încăperi ale
şcolii. Am fost serviţi cu brioşe, cafea, capucino, apă plată sau minerală. După
o jumătate de oră am revenit la sala de lucru şi delegaţia poloneză au prezentat
materiale legate de proiect. Au prezentat fotografii, desene şi au prezentat liber
în limba engleză şcoala de unde vin, regiunea în care se află, apele din regiune,
legende legate de regiunea prezentată, proverbe. Prezentarea a fost aplaudată
de auditoriu. Conform programului,delegaţia României a urmat la prezentarea
materialului. Am folosit retroproiectorul şi am proiectat imagini cu şcoala,
regiunea în care ne aflăm situaţi din punct de vedere geografic şi economic, apele
din această zonă, măsurile de protecţia mediului. Comunicarea s-a făcut în limba
engleză şi franceză. Menţionez că imaginile prezentate au încântat auditoriul, care
a adresat întrebări scurte în timpul proiectării şi şi-a exprimat admiraţia faţă de
elevii şi persoanele care apar în material. Am fost felicitaţi pentru documentarul
realizat de directorul gazdă, de responsabilul de proiect (francez) şi de d-na Hilde
Driesen (Belgia).
La orele 13,programul de lucru s-a întrerupt pentru masa de prânz care
s-a servit la restaurantul hotelului şi a constat în paste făinoase, friptură la ceaun,
vin roşu şi desert. Costul mesei s-a împărţit la numărul de participanţi şi fiecare
şi-a plătit partea (din partea gazdei au participat trei profesoare). La orele 15, am
revenit la şcoală, iar activitatea a continuat cu prezentarea făcută de francezi.
Au vorbit liber atât profesori cât şi elevii despre şcoala lor care are în jur de 300
elevi. Prezentarea s-a făcut în limba engleză. Tot în engleză a făcut prezentarea şi
partea belgiană şi tot prin vorbire liberă. Nu au avut un material pregătit anume.
La orele 1830 activitatea s-a încheiat (directorul a anunţat că programul şcolii s-a
303
încheiat şi trebuie să plecăm pentru că se închide şcoala,lucru care a nemulţumit
mai ales partea franceza) şi ne-am întors la hotel pentru masa de seară şi odihnă.
Miercuri 17.11.2004 Micul dejun la restaurantul hotelului împreună cu
celelalte delegaţii participante după care am făcut deplasarea pe jos la institutul
Enrico Mattei. Traseul urmat şerpuieşte pe două străzi ce se întretaie în unghi ascuţit
străjuite de o parte şi de alta de case cu un etaj, ce au la parter magazine, agenţii,
baruri, librării, etc. Am remarcat curăţenia, amabilitatea şi politeţa cetăţenilor
atunci când se cereau diverse explicaţii. Înaintea şcolii am trecut printr-un parc
încărcat cu verdeaţă şi pomi ornamentali,cum sunt magnolii de dimensiunea
stejarilor de la noi. Conselve se află aproximativ la aceeaşi latitudine nordică
ca şi noi – paralela de 45 0. Am sosit în sală la ora 9 şi am început programul de
lucru. Tema: Apa în regiunea noastră
1. Prezentarea apei în fiecare regiune. Fiecare delegaţie a prezentat munca
de cercetare a literaturii locale despre apă. Noi am prezentat proverbe, legende
şi poezii despre apă pe suport de C.D. Fiecare delegaţie a prezentat materialul
pregătit. Polonia a avut desene şi imagini pe C.D., Belgia a prezentat cu laptop-ul
unuia dintre elevi (elevii au făcut prezentarea). Directorul şcolii din Italia a supus
atenţiei participanţilor tema:
Fleuve, creature vivante

Il a une naissance
Il a une mort guand il se jette
Et il la procure par les
inondations
Il devient enemi/ami
Il a des bras, il embrasse un
territoire

Il est lent, paresseux,

capricieux, violent et
impetueux, majestueux et
superbe, petit ou grand,
sec, maigre, gros, plein ou
vide
Symbole d′union et de
division, frontiere et pont
Il a un lit
Un cours, il court
Il est sain ou malade
Sacre, benit, deferle
Il a une vie, fait
Ecosysteme
304
 AU MOYEN-AGE
• Moulins
• Transports
• Metiers
• Toponymes
• Legendes
• Glossaire
Acest material a fost înmânat fiecărui participant şi a fost proiectat şi pe ecran
cu videoproiectorul.
Directorul şcolii a cerut să fim de acord ca elevii să prezinte programul şcolii
lor şi să meargă să lucreze într-o sală vecină. Am fost de acord cu toţii şi elevii au
ieşit însoţiţi de doua profesoare gazde.
Asupra temei propuse s-a convenit ca fiecare delegaţie să o rezolve când
ajunge în ţară. S-au purtat discuţii asupra modului de abordare a temei şi, întrucât,
părerile au fost împărţite, am hotărât ca legătura să se ţină prin Internet între
responsabilii de proiect şi să se accepte o formă de prezentare (CD, poze, filme,
desene, informaţii pe suport de hârtie, etc.).
La orele 1145 am părăsit şcoala şi am plecat către Primăria din localitate
unde eram aşteptaţi la ora 12. Deplasarea am făcut-o pe jos împreuna cu elevii,
parcurgând câteva străzi în jurul parcului. În drumul nostru am trecut şi pe lângă
o frumoasă catedrală - Chiesa Parrocchiale - cu o vechime remarcabilă,după
arhitectură şi înfăţişare. Primăria, o clădire veche spaţioasă cu un etaj şi mansardă.
La intrare un computer amplasat în partea dreaptă a holului de intrare, racordat
la Internet la care, cetăţenii ce vin la primărie pot să acceseze informaţii despre
comunitatea locală (impozite, taxe, etc.) sau alte informaţii.
Am urcat pe o scară spirală interioară şi am ajuns la mansarda unde era
amenajată sala de consiliu. În mijloc, mese aşezate în formă de U pentru şedinţele
de consiliu cu scaune pe exterior, acoperite cu o faţă de masă groasă din pluş
verde. În dreptul fiecărui scaun pe masă sunt microfoane. În spatele laturii înguste
a U-ului,la circa 3 m este o fereastra mare ce are vedere la piaţa din faţa primăriei.
Aproape de fereastră este aşezat un portdrapel cu steagul Italiei şi al localităţii
Conselve. La capătul celălalt al meselor sunt circa 70 scaune pentru cei ce nu fac
parte din consiliu, dar vin ca invitaţi sau cu diferite probleme. Suntem invitaţi să
ocupăm loc.
Primarul localităţii un om cu vârsta peste 40 ani, antrenor de fotbal a ocupat
locul central, profesorii şi o parte din elevi pe locurile consilierilor, iar o altă
parte pe scaunele invitaţilor. Când toţi ne-am aşezat, directorul şcolii Enrico
Mattei care ne-a însoţit, ne-a prezentat primarului arătând din ce ţări venim si
pentru ce suntem prezenţi în localitate. Delegaţia care era prezentată s-a convenit
sa adreseze un salut în limba ţării respective. Prezentarea s-a făcut în limba
305
franceză, engleză şi pentru cei de la primărie în limba italiană. După ce delegaţia
noastră a fost prezentată şi am adresat cuvântul de salut, am înmânat un cadou
pentru comunitatea localităţii gazdă reprezentată prin primar. Acesta a fost foarte
încântat, a mulţumit pentru gest şi a analizat pe loc conţinutul. A fost contrariat
când a ajuns la cârpa de borangic pe care a prezentat-o participanţilor negăsindu-i
nici-o întrebuinţare. Am luat borangicul şi I-am legat-o la gât ca pe o eşarfă. I-am
explicat în franceză că la noi în zonă se foloseşte cu ocazia unor evenimente
deosebite cum este nunta. A fost mulţumit de explicaţii şi a ţinut să facem o
fotografie împreuna cu delegaţia noastră având cârpa legată.
După prezentarea tuturor delegaţiilor, a luat cuvântul primarul care ne-a
prezentat localitatea. A scos în evidenţă faptul că are o istorie bogată, ilustrată
şi în materialele pe care ni li va înmâna. A vorbit despre prezentul şi viitorul
localităţii, despre problemele cu care se confruntă.
La plecare am primit materiale informative despre localitate. Am mulţumit
gazdelor, care ne-au condus până la ieşirea din clădire, ne-am strâns mâna şi am
plecat la hotel pentru masa de prânz. În jurul orei 1530, ne-am întâlnit din nou
cu toţii în staţia de autobuz pentru a merge la Padova să vizităm oraşul. Ne-
am achitat fiecare biletul de autobuz în valoare de 4,5 euro şi pe la 1630 eram
în Padova. Am fost conduşi de gazde (Donatella Foddai, un profesor de sport
şi încă o profesoară, probabil soţia celui de sport) în oraşul vechi. Padova este
centrul agricol şi industrial pentru toată zona. La orele 17 luminile sunt aprinse,
iar clădirile pe lângă care trecem sunt iluminate cu proiectoare ce scot în evidenţă
stilul arhitectural. Străzile sunt pline de turişti, dar şi localnici. Într-o porţiune
lărgită a unei străzi pe care ne deplasăm admirând din mers frumuseţile create de
sculptori, pictori şi arhitecţi de-a lungul vremii, am întâlnit un grup de negri care
aveau marfă expusă pe jos pe cearşafuri: poşete, ceasuri, curele, etc. D-na Carmen
a deschis aparatul foto, a apăsat pe buton şi lumina s-a declanşat imortalizând
pe peliculă atât vânzătorii cât şi marfa. Lucrul acesta a deranjat foarte tare pe
unul dintre negri prezenţi lângă marfă, care a ajuns imediat lângă doamna şi a
încercat să-i smulgă aparatul din mână. Profesorul de sport cam micuţ de statură
a acţionat imediat şi l-a blocat pe negru până când grupul nostru s-a îndepărtat.
În piaţa din centrul oraşului vechi, gazdele ne-au invitat la o gustare şi un pahar
de gingerone, o băutură tradiţională răcoritoare cu gust amărui de sâmburi de
migdale servite în picioare de la o tarabă (nu ni s-a cerut să contribuim la plata
consumaţiei). Am încheiat vizita plini de încântare şi bucurie faţă de frumuseţile
văzute, dar şi de atmosfera de prietenie creată. Am aşteptat autobuzul circa ½ de
oră şi fiind ultimul care circula în acea zi avea toate scaunele ocupate. Deplasarea
spre Conselve am făcut-o în picioare.
Joi 18.11.2004. La ora 8,împreună cu gazdele, aceleaşi din ziua precedentă
am luat autobuzul pentru a ajunge la gara din Padova. Programul de lucru al
zilei:
306
 I. Originea apei în regiune
- Analiza harţilor topologice şi topografice
- Identificarea cursurilor de apă din regiune – observaţii, fotografii,
descrieri
II. Supravegherea ecosistemelor hidrologice
- Cercetări asupra florei şi faunei ecosistemelor alese
- Cercetări asupra biotopului apei- caracteristici fizice şi chimice
- Analiza rezultatelor
Activitatea din aceasta zi a fost programată să aibă loc la Veneţia. Am luat
bilete din gara Padova, le-am compostat pe peron şi la ora anunţată ne-am urcat
în tren. Aici, trenurile nu poartă plăcuţă cu inscripţia destinaţiei. În tren nu se
fumează, este curăţenie şi spaţiu suficient. Nu sunt prea aglomerate (poate şi unde
circulă destul de des), iar controlorii sunt numai zâmbet, solicită biletele la control,
le verifică compostarea şi data compostării şi le înapoiază cu amabilitate. Nu am
observat călători care să meargă cu „naşul”. Am coborât în gara din Veneţia după
ce am trecut printr-un important nod de cale ferată - Mestre. Veneţia la ora 11 era
scăldată de un soare călduţ de toamnă. Coborâm trepte de la gară ţi în faţă avem
o minunata privelişte a Marelui Canal pe care circulă tot felul de vase pentru
transport marfă sau pentru promenadă. Gălăgie multă, oameni ca într-un furnicar
ce se mişcă în toate sensurile posibile, tarabe cu suveniruri, fructe, legume sau
vieţuitoare marine completează peisajul, dându-i un aspect unic.
Este stabilit traseul după o hartă pe care ne-o prezintă italienii, analizăm
harta şi căutăm să-l memorăm, să-l memorăm bine, cu teama (ascunsă) că avem
toate şansele să ne pierdem prin mulţime (lucrul care de fapt s-a şi întâmplat seara
la întoarcere). S-a urmărit îmbinarea utilului cu frumosul, adică să parcurgem şi
programul propus, dar să şi vedem frumuseţile acestui oraş despre care auzisem
multe şi văzusem multe (filme, albume, emisiuni tv.) dar niciodată,,pe viu″,nici
noi, nici ceilalţi delegaţi.
Am traversat Marele Canal şi am intrat pe o stradă îngustă, mărginită de
o parte şi de alta de clădiri, cu două etaje cu obloane de lemn la ferestre vopsite
în roşu cărămiziu. Pervazele ferestrelor şi balcoanele clădirilor sunt încărcate
cu ghivece de flori care mai de care mai frumoase ca şi colorit sau înfăţişare.
Predomină roşul de diferite nuanţe. Flo,ri sunt şi la tarabele care sunt împrăştiate
pe toată lungimea străzii dar sunt scoase la vânzare şi fructe, legume, peşte sau
alte animale marine mici comestibile.
Canalele pe care se circulă cu bărcile, le traversăm pe poduri construite
în arc. Ne oprim pe partea cea mai înaltă a podului şi privim apa. Ne sunt date
explicaţii în limba engleză de către gazde cu privire la istoricul locurilor, identifică
pe hartă canalul respectiv, facem fotografii. Ne sunt prezentate caracteristicile
faunei şi florei ecosistemului ales. Constatăm că şi aici poluarea îşi spune
cuvântul. La capetele podurilor pe unele canale puţin adânci se vede fundul pe
307
care sunt depozitate resturi menajere (sticle goale, cutii de conserve), bucăţi de
metal, materiale textile, încălţăminte. Pe una din străduţele pe care înaintăm,
am găsit amenajată la parterul unei case o expoziţie cuprinzând obiecte de artă,
pictură, podoabe, suveniruri realizată de casa Marta Bibescu. Firma de la casa
respectivă este scrisă în limba română, iar noi am arătat cu mândrie celorlalţi
participanţi că acolo este o parte din ţara noastră. Rând pe rând, am traversat
canalele, unele mai înguste folosite pentru bărci mici, altele cu lăţime suficientă
pentru a fi parcurse în ambele sensuri de bărci cu motor folosite la transport de
marfă sau pentru delectarea turiştilor. Gondole vopsite în negru, maro sau roşu cu
saune tapiţate aşteaptă legănate de valuri la cheiurile de îmbarcare. Gondolierii cu
pălării rotunde mari sau mai micuţe, cu nelipsitele panglici multicolore atârnând
până la brâu se plimbă pe chei în aşteptarea clienţilor care nu se prea înghesuie.
Am ajuns la piaţa San Marco, de unde privirea cuprinde orizontul albastru
al mării. Aici am văzut lucrările de consolidare a părţii de uscat ce ia contact cu
marea. Oamenii toarnă betoane, sudează, strâng şuruburi sau citesc planuri la
circa 3-4 m sub nivelul mării,de care sunt despărţiţi de un perete vertical din oţel
de circa 150 mm care înconjoară locul de lucru. Lucrări de consolidare se execută
şi la monumentele aflate în apă folosind aceeaşi tehnologie.
Vizităm catedralele, turnul cu clopotele care din oră în oră îşi anunţă
prezenţa până departe în zare. Porumbeii se plimbă în voie şi sunt stăpânii
necontestaţi a tot ce înseamnă construcţie la San Marco. Timpul trece pe nesimţite
şi o briză rece îşi face loc printre turiştii adunaţi grupuri, grupuri probabil după
naţionalităţi. Conducătorii grupurilor ridică deasupra capului într-un băţ, o eşarfă,
o pânză colorată sau un steguleţ. Observ că sunt persoane care s-au depărtat de
grup, se simt singure şi îşi ridică privirea pentru a –şi căuta însemnul. Odată
descoperit, este urmărit cu privirea şi cu coatele îşi croieşte loc prin furnicarul din
piaţă, până când ajunge la grupul din care face parte. Sunt mulţi asiatici, femei
şi bărbaţi de toate vârstele dotaţi cu aparate de fotografiat, filmat sau binocluri.
Reflectoare şi lămpi obişnuite se aprind din toate părţile şi piaţa este scăldată din
nou în lumină. Restaurantele, berăriile sau cofetăriile sunt asaltate de turiştii care
nu vor parcă să plece. Porumbeii s-au retras, pescăruşii mai zboară singuratici,
piaţa este aproape goală, iar din când în când, melodii de la orchestrele ce au
activitate în localurile din apropiere vin parcă să ocupe golul creat.
Ne îndreptăm către gară,străbatem străzile înguste şi răsucite ce se întretaie
aproape la câţiva zeci de metri. Clădirile înalte nu permit vizibilitatea decât până
la colţ. Polonezii (elevii ) sunt veseli nevoie mare şi se agită în stânga sau dreapta
fără a acorda prea mare atenţie la strada pe care se deplasează. La un pod de
trecere peste un canal, doi oameni cu o ţeavă în spate fac stânga, primul trece pe
lângă pod şi face câţiva paşi pe dig, cel de-al doilea face întoarcerea le stânga şi
anunţă cu voce tare – pardon- dar băieţii veseli nu aud şi unul este izbit violet cu
capătul ţevii ce mai era încă pe pod. Rămâne câteva momente în inconştienţă, îşi
308
revine dar este încă năucit şi mai trece timp până să realizeze ce s-a întâmplat.
I se acordă primele îngrijiri de către profesorii însoţitori. În acest timp, gazdele
italiene s-au îndepărtat suficient să nu-i mai vedem. Nu ne dăm seama pe unde
trebuie să mergem şi d-na Hilde din delegaţia belgiană, îi cheamă prin telefon.
Jean Christophe Ygrie este dezamăgit de ghizii noştri care ne consideră şi pe noi
de-ai locului fără a-i interesa prea mult soarta noastră. După mai multe telefoane
apar şi italienii şi ajungem împreună la gară fără alte probleme. Cumpărăm bilet,
îl compostăm şi urcăm în trenul de Padova. La orele 20 autobuzul soseşte la
Conselve la hotelul Oasis. Masa de seară are loc într-un climat de entuziasm
plin de impresii rostite în engleză sau franceză, dar şi în germană, poloneză sau
română.
Vineri, 19.11.2004. Micul dejun este servit la restaurantul hotelului, după
care ne deplasăm pe jos la institutul Enrico Mattei. La orele 9 suntem în sala în
care ne-am obişnuit să desfăşurăm activitatea. Toate delegaţiile sunt prezente.
Începem ziua de lucru urmărind cum şi-au realizat tema elevii. Aceştia au întocmit
orarul şcolii de la care vin şi-l prezintă auditoriului prin proiectare pe ecran în
Power Point. Polonezii au un program de la 830 la 1330 care în zilele de miercuri
şi joi începe de la orele 10. Francezii încep la 9 şi lucrează şi sâmbăta. Italienii
lucrează sâmbăta, iar dumineca au organizate programe recreative culturale sau
sportive. Elevii au mai avut de realizat o tematică legată de impresiile generate de
desfăşurarea acestui proiect. Materialul a fost realizat în limba engleză de către
polonezi, belgieni şi francezi pe C.D., cu imagini şi text şi proiectat pe ecran.
Prezentarea au făcut-o cei doi elevi belgieni şi a plăcut auditoriului, primind
aplauze. În continuare, se trece la stabilirea programului de activităţi pentru
următorii doi ani. Sunt făcute propuneri pentru ţări care să fie gazde dar şi pentru
tematică. S-a convenit ca propunerile ce s-au făcut, ca în luna mai 2005 activitatea
să se facă în Polonia şi în octombrie 2005, în România să fie orientative pentru
că s-ar putea ca şi alte ţări să-şi manifeste interesul pentru acest proiect şi să
dorească să găzduiască următoarea etapă. Activitatea s-a încheiat în seara zilei de
19.11.2004, cu o cină festivă.

Ing. Lucian Purcel,

Ing. Carmen Pădureţ

309
 PENTRU O EUROPĂ NOUĂ, FĂRĂ FRONTIERE
Extinderea Uniunii Europene prin cooptarea a noi state, în special din
fostul bloc comunist, determină schimbări profunde şi pe toate planurile la nivelul
întregului continent şi nu numai. Învăţământul a suferit numeroase modificări
în ultimii ani, iar în multe ţări europene sunt în derulare numeroase reforme în
acest domeniu determinate de adaptarea sistemelor proprii de învăţământ la noile
realităţi europene şi de reducerea unor neajunsuri ale sistemelor de învăţământ.
Învăţământul românesc nu este nici el ocolit de aceste transformări
profunde, fiind necesară continuarea reformelor începute în ultimii 15 ani şi care
vizează toate laturile acestui domeniu. Ne referim aici la schimbarea infrastructurii,
respectiv resurselor materiale ale învăţământului, prin construirea de noi şcoli,
modernizarea bazei materiale a tuturor unităţilor de învăţământ existente, prin
continuarea dotării instituţilor şcolare cu tehnică de calcul ultramodernă, prin
achiziţionarea de noi mijloace de transport. Privind resursele umane necesare
asigurării unui învăţământ de calitate este necesară promovarea cadrelor tinere,
competente şi punerea la punct a unui sistem de perfecţionare continuă a
personalului din învăţământ, precum şi asigurarea pentru tot personalul didactic
a unui salariu decent. Conştientizarea tinerilor asupra necesităţii însuşirii unor
cunoştinţe temeinice, de specialitate, precum şi de cultură generală este foarte
importantă. Problema misiunii şcolii româneşti în contextul integrării europene
poate fi privită sub mai multe aspecte şi este strâns legată de procesul de reformă
al întregului sistem educaţional.
Un prim aspect ţine de educarea tinerei generaţii pentru integrarea într-o
europă nouă, fără frontiere. În educarea tinerilor trebuie avute în vedere:
− Cultivarea valorilor culturale, istorice şi ştiinţifice europene
− Cunoaşterea geografiei europei
− Dobândirea unor atitudini privind protecţia şi conservarea mediului şi a
resurselor naturale în conformitate cu principiile dezvoltării susţinute
− Cunoaşterea cel puţin a unei limbi moderne de circulaţie internaţională şi
a dobândirii unor competenţe lingvistice pentru învăţarea unor limbi europene de
circulaţie mai restrânsă
− Cunoaşterea şi respectarea valorilor europene
− Cultivarea toleranţei faţă de toţi cetăţenii europei indiferent de cetăţenie,
naţionalitate, rasă, religie, sex.
− Promovarea egalităţii între sexe, respectiv asigurarea şanselor egale între
bărbaţi şi femei
− Reducerea violenţei în şcoală, familie, societate
− Integrarea socială a tuturor tinerilor cu accent deosebit pentru cei cu
probleme sociale deosebite
310
 − Cunoaşterea unor reguli şi norme de conduită privind călătoria în spaţiul
european. Atingerea acestor obiective nu poate fi realizată decât printr-un set
de măsuri ce ţin de reforma învăţământului în ansamblu şi de conştientizare
a tuturor “actorilor aflaţi pe scena învăţământului” din ţara noastră, asupra
schimbării metodelor şi practicilor pedagogice, asupra identificării unor metode
şi practici care să vină în întâmpinarea tinerilor. Merită amintite aici programele
de parteneriat şi cooperare internaţională lansate de Uniunea Europeană cum ar fi
Socrates, sau Leonardo da Vinci cu toate componente acestora, care, prin schimbul
de experienţă, dintre cadrele didactice şi elevi din diferite ţări permite cunoaşterea
şi îmbogăţirea experienţei fiecăruia în domeniul practicii pedagogice.
Un alt aspect ţine de alinierea sistemului de învăţământ românesc la
cel european. Aceasta implică un set de măsuri care trebuiesc luate în sistemul
de învăţământ din ţara noastră pentru compatibilizarea acestuia cu sistemele
de învăţământ ale altor state membre ale Uniunii Europene şi asigurarea unei
pregătiri a tinerei generaţii conform standardelor internaţionale de calitate. Este
necesară dobândirea de către absolvenţii diferitelor forme de învăţământ a unor
competenţe de nivel european care să le permită integrarea în viitoarea piaţă
europeană şi mondială a muncii.
Acest set de măsuri este necesar a fi parte componentă a reformei
învăţământului românesc începută cu mai mulţi ani urmă şi care va continua şi
în anii următori. Credem că, printre măsurile care vor fi luate in cadrul reformei
se va realiza şi descongestionarea tuturor programelor şcolare la toate formele
de învăţământ în paralel cu creşterea ponderii asimilării noţiunilor în clasă şi
diminuarea activităţilor de învăţare de la domiciliu. Aceasta presupune asigurarea
unei infrastructuri corespunzătoare şi mărirea timpului pe care îl petrece elevul
în şcoală pentru activităţi didactice sau extraşcolare. Dascălul român nu trebuie
să fie numai un “imens rezervor de ştiinţă”, ci şi un foarte bun pedagog, psihlog
şi părinte în acelaşi timp. Un al treilea aspect se referă la ceea ce ar putea oferi
învăţământul românesc sistemului european. Aici am putea evidenţia rezultatele
pozitive obţinute de învăţământul românesc şi pleiada de dascăli de o competenţă
dosebită, unii dintre aceştia fiind acceptaţi în instituţii de renume din străinătate.
Realizarea reformelor din învăţământul românesc şi conexarea acestuia
la cel european nu trebuie privită ca abandonare a valorilor şi tradiţiilor şcolii
româneşti şi acceptarea unui sistem extern, după cum nu trebuie respinse, apriori,
elementele externe care au dovedit de-a lungul anilor o eficienţă deosebită.
Este bineştiut că la nivel mondial există probleme mari în identificarea unor
metodologii educaţionale eficiente şi corespunzătoare acestui început de mileniu.
Reforma învăţământului românesc trebuie să îmbine, în cea mai bună simbioză,
elementele de tradiţie ale învăţământului românesc cu rezultatele, experienţa
şi practica pedagogică pozitivă la nivel mondial. Misiunea şcolii româneşti în
contextul integrării europene poate fi realizată numai printr-o reformă profundă a
întregului sistem educaţional românesc.

311
 Cum va evolua educaţia în viitorii ani, constituie o prioritate atât a
comunităţii internaţionale, cât şi a celei româneşti, iar dacă aceste comunităţi îşi
propun tratarea păcii ca o valoare, într-o lume contorsionată de spectrul războiului
şi al escaladării conflictelor militare, cultivarea atitudinii interculturale, într-
un climat al exclusivismelor şi al proliferării subculturilor care exacerbează
fanatismul, formarea în spiritul toleranţei şi al democraţiei, într-o existenţă
socială traumatizată de spectrul terorismului, trebuie să înţelegem, înainte de
toate, că educatorii au datoria de a înfăptui o schimbare de atitudine, pentru
ca educaţia, ştiinţa, cultura şi credinţa să poată conduce la pace, progres şi
prosperitate, nicidecum la dezumanizarea formelor de viaţă, la îngrijorarea şi
chiar dispersarea individului, într-un mediu care se degradează continuu şi care
sporeşte sentimentul insecurităţii şi al temerilor de tot felul.
Spectrul globalizării, evident, nu putea să ocolească sistemul educaţional,
din moment ce dezideratul reformei trebuie să vizeze în primul rând educatorul,
tocmai pentru a cristaliza reperele educaţiei ambientale (ecologică, culturale,
sociale şi de cunoaştere a propriei identităţi), chiar în situaţia în care studiile de
specialitate apreciază că familia tinde să devină un punct nevralgic al educaţiei,
iar şcoala e percepută din ce în ce mai puţin ca o componentă a reuşitei sociale.
În contextul integrării europene, şcoala trebuie:
- Să răspundă cerinţelor comunităţii. Ea nu se poate dezvolta fără legătura
cu comunitatea, pentru că nu ar mai aparţine acesteia. Nici comunitatea nu se
poate dezvolta fără şcoală, pentru că membrii ei trebuie instruiţi. Poziţia şcolii
este mai complicată acum, pentru că una este să-ţi lansezi oferta unui public
consumator pasiv şi supus, şi alta este este să te adresezi unui public interesat,
cunoscător, exigent etc. Acum se simte o superioritate a cererii.
- Să îşi păstreze caracterul “sacru”, pentru că, deşi lucrează cu cerere şi
ofertă, nu produce bunuri de consum, ca alte domenii de activitate. Şcoala este şi
în continuare o instituţie care produce pentru viitor, de aceea, cine este interesat
de viitor, investeşte în şcoală.
- Să răspundă unor cerinţe diverse, uneori contradictorii şi complementare.
De aici apar şi o serie de întrebări în legătură cu “produsele şcolii”. Să-i formeze pe
elevi doar să se adapteze la cerinţele societăţii? Să le formeze o cultură generală?
Să-i facă specilaişti în diferite domenii?
- Să formeze competenţe profesionale, dar şi competenţe de comunicare
în relaţiile interumane, competenţe lingvistice în una, două sau chiar mai
multe limbi de circulaţie internaţională, competenţe în domeniul informaticii,
competenţe culturale (cultura Europei).
- Ca viitori membri ai Europei unite, în condiţiile liberei circulaţii a forţei
de muncă, nu trebuie să se piardă din vedere nevoia de recunoaştere în toată
Europa a diplomelor eliberate de sistemul românesc de învăţământ.
- Să realizeze evaluarea la sfârşit de sistem, nu la intrarea în sistem, să
312
aplice principiul: “intră cine vrea, termină cine poate”.
- Să reţină pentru totdeauna că experienţe pedagogice reuşite nu pot fi
generalizate - de exemplu, anumite experimente pedagogice declarate reuşite în
alte ţări, aplicate la noi fără discernământ, nu au dat rezultate.
- Să nu uite că vremea şcolilor nivelate nu mai exista, fiecare şcoală
trebuie personalizată, directorul având un rol important în acest sens, el devenind
un manager care trece de la organizarea ştiinţifică a muncii, bazată pe norme
obligatorii, la un management participativ. În multe sisteme de învăţământ din
Europa, directorul şcolii este manager, pentru că el decide în legătură cu resursele
financiare şi cele umane. La noi, încă nu este posibil acest lucru pentru că
directorul de şcoală are contribuţii minore în stabilirea bugetului şi în angajarea
cadrelor didactice proprii.
- Să reţină că părinţii vor diferenţia şcolile după alte criterii valorice. Ei
nu vor mai împărţi şcolile în şcoli bune şi rele, ci în şcoli care se disting prin ceva
şi altele, care au în centrul preocupărilor altceva.
- Să profesionalizeze cariere didactică, ceea ce înseamnă:
a) recunoaşterea vieţii cotidiene în sălile de clasă şi a faptului că educatorul
ia decizii cruciale ale căror efecte pot fi benefice sau nefaste
b) detaşarea progresivă de o supraveghere inutil severă, pe care autorităţile
o exercită şi care tinde să demoralizeze profesorii, creează un învăţământ rigid,
mai puţin capabil să facă faţă nevoilor elevilor şi populaţiei locale.
- Să îşi asume schimbarea. Într-o societate care pare să nu mai poată
răbda, într-o lume care se înstrăinează tot mai mult, riscul cel mare este să nu ne
asumăm schimbarea, să nu vedem sau să nu ne pese că totul astăzi este altceva
decât ieri şi că mâine vom vedea o altă lume decât cea de azi.
- Să realizeze, acum mai mult ca oricând, o conştiinţă ecologică în rândul
elevilor, deoarece soarta viitorului vieţii în ansamblul ei depinde de munca
educatorului de astăzi, de gândirea şi efortul de a menţine echilibrul în natură
prin formarea unei conştiinţe ecologice de sine stătăttoare în rândul oamenilor.
- Să convingă societatea că ceea ce spunea un poet chinez anonim, acum
2500 de ani, este valabil şi astăzi, anume: educaţia este un proces pe termen lung,
cu roade ce vor continua să hrănească generaţii la rând. “Dacă te poartă gândul
peste un an, seamănă un ogor/ …. / Dacă te poartă gândul peste o sută de ani,
educă oamenii/ Semănând ogorul, vei recolta o dată/ … Educând oamenii, vei
recolta de o sută de ori…”

Înv. Ciobanu Dorel

313
 SCRISOARE DE MULŢUMIRE
Stimate Cadre Didactice, ale Colegiului Tehnic Mătăsari Ne face o
deosebită plăcere să vă mulţumim pentru participarea la Concursul Naţional
„ATHENA”.
Graţie dăruirii şi abnegaţiei Dvs., suntem în măsură să ne îndeplinim un
tel nobil pe care ni l-am asumat, acela de a oferi copiilor posibilitatea de a-şi
descoperi şi demonstra potenţialul creator şi spiritul de inventivitate.
Graţie prestigiului pe care Dvs., îl întruchipaţi în ochii elevilor şi a
bunăvoinţei pe care aţi manifestat-o, Concursul naţional „ATHENA” a reuşit să
arate copiilor participanţi, şi chiar celor ce nu au participat, că învăţătura are
multiple faţete, că educaţia trebuie să fie o parte integrantă a vieţii noastre de zi
cu zi, că, de fapt, niciodată nu trebuie să lăsăm din mână cartea.
Graţie Dvs., copiii participanţi au fost, pentru o clipă, integraţi în marele
model educaţional european; graţie Dvs., copiii participanţi au fost mai aproape
de colegii lor europeni.
De asemenea, am vrea să ne cerem scuze pentru inerentele dificultăţi
şi probleme ce au apărut pe parcurs; dorim să vă aducem la cunoştinţă că am
negociat un nou contract cu Compania Naţională Poşta Română, în care nedoritele
întârzieri să fie evitate.
Totodată, ne face plăcere să vă anunţăm că am obţinut din partea
sponsorilor un şi mai bogat pachet de premii, în vederea unui program cu Uniunea
Europeană, pentru Ediţia a II-a a Concursului Naţional „ATHENA”, ce va avea
loc în primăvara anului viitor (MARTIE – APRILIE – MAI 2005), cu o programă
de concurs îmbunătăţită şi diversificată.
Cu înaltă consideraţiune,
Concursul Naţional „ATHENA”

CONCURSUL NAŢIONAL PENTRU PREŞCOLARI

„PITICOT”
Ministerul Educaţiei şi Cercetări şi Asociaţia pentru tineret Olimp au
încheiat o convenţie de colaborare NR. 28/90 din 24 martie 2004 din care copiii
de vârstă preşcolară,chiar în grădiniţă pot participa la Concursul Naţional pentru
preşcolari „Piticot”
Înscrierea s-a efectuat în perioada 25 oct. – 21 nov. 2004,iar concursul
s-a desfăşurat în data de 14 decembrie 2004 în interiorul grădiniţelor, simultan la
nivel naţional, separat pe grupe.
Acest concurs a urmărit următoarele obiective :
- verificarea cunoştinţelor copiilor dobândite în grădiniţă;

314
 - dezvoltarea spiritului competitiv;
- stimularea motivării pentru învăţare;
- obişnuirea copiilor cu texte tip grilă;
- stimularea activităţii, imaginaţiei şi intuiţiei;
Din unitatea noastră au participat un număr de 15 preşcolari la „Pitic
Frumos”, care au efectuat lucrări utilizând creioane colorate, carioca, tempera
şi colaje pe o hârtie A4. Iar 11 preşcolari au participat la „Pitic Deştept”,care s-a
desfăşurat sub forma de text grilă. Educatoarea a citit imaginile, iar copilul a avut
ca sarcină să încercuiască pe foaia de concurs răspunsul sau imaginea cerută.
Textul a avut o structură graduală, primele întrebări au avut un nivel de
dificultate scăzut pentru a încuraja copilul să parcurgă întreaga lucrare, întrebările
centrale un nivel de dificultate moderat iar întrebările finale au avut un nivel sporit
de dificultate, care dau ocazia celor mai buni copii să se afirme. Au participat
copii de la grupele mari – pregătitoare conduse de educatoarele : Cornescu Alina,
Cornescu Minodora şi Ciobotea Emilia.
În urma desfăşurări probelor de concurs s-au obţinut următoarele rezultate:
Bobei Adelina, Becheanu Elvis, Coveanu Gabrielm, Pădureţ Adrian, Popescu
Alexandra, Popescu Bogdan, Spătaru Alexandru, Stăniloiu Dragoş, Stoichiţoiu
Cornelia, Tănăsoiu Andrada, Urs Mădălina au obţinut calificativul F.B. iar
Diaconescu Diana Laura a obţinut calificativul EXCELENT. Pentru efortul,
îndrumarea copiilor organizatori au acordat educatoarelor diploma de educator şi
îndrumător. Următoarea etapă a acestui concurs va avea loc în luna mai 2005.

Educatoare Ciobotea Emilia

BEVOW – A BROADER VIEW OF WATER IN

EUROPE
Proiect şcolar cu tema: „Vedere cuprinzătoare asupra apei în Europa”

În cadrul acestui proiect se urmăreşte, în cel de-al doilea semestru al

acestui an, studierea apelor din zonă din punct de vedere toponimic şi geologic,
precum şi al unor elemente ce ţin de moştenirea literară şi artistică reflectată în
diverse opere precum şi în cultura populară. Judeţul Gorj este un judeţ străbătut
de numeroase ape al căror studiu scoate în evidenţă numeroase aspecte care,
altfel, sunt mai puţin luate în considerare.
Apa – factor al dezvoltării durabile Apa este o resursă naturală
regenerabilă, dar limitată fiind partea integrată a existenţelor naturale.
Apa reprezintă un element indispensabil vieţii şi societăţii. Apariţia
microorganismelor şi vieţuitoarelor pe Pământ s-a realizat datorită acestei resurse
naturale – apa. O influenţă directă asupra apei o exercită activitatea omului
315
supunând-o unui puternic proces de degradare, având consecinţe negative asupra
vieţii şi sănătăţii oamenilor şi a mediului.
Privită multă vreme ca un dar al naturii, apa devine din ce în ce mai
mult una dintre problemele globale ale omenirii, un factor de influenţă a tuturor
domeniilor vitale.
Epuizarea acestei resurse constituie o problemă de analiză şi reflecţie la
scară naţională, dar şi mondială pentru soluţionarea căreia se impun eforturile
oamenilor de ştiinţă şi a factorilor politici de decizie. Practic, eforturile tuturor
factorilor implicaţi trebuie să se orienteze către utilizarea, dezvoltarea şi protecţia
resurselor de apă, respectiv către aplicarea conceptului de dezvoltare durabilă în
domeniul gospodării apelor.
În prezent, România este una din ţările asociate ale Uniunii Europene
care îşi canalizează toate eforturile pentru o ţară cu statut de membru al acestei
comunităţi. În acest context, Directiva Cadru 2000/60/EC pentru Apă a Uniunii
Europene reformulează fundamental politica europeană în domeniul apei şi
devine instrument operaţional al dezvoltării durabile ce defineşte obiectivele de
protecţie a apelor pentru viitor.
Obiectivele fundamentale ale Directivei Cadru pentru Apă a UE sunt:
gospodăria apelor la nivel de bazin hidrografic bazată pe evaluarea caracteristicilor
fiecărui bazin; supravegherea stării apelor de suprafaţă şi subterane; definirea
obiectivelor de calitate a apelor; stabilirea programelor de măsuri pentru atingerea
obiectivelor fixate.
Pentru a desfăşura dezvoltarea durabilă a resurselor de apă este necesar
să se acţioneze în continuare pentru: implementarea Directivei Cadru 2000/60/
EC şi a altor Directive ale Uniunii Europene din domeniul apei; cunoaşterea,
conservarea, raţionalizarea, restaurarea şi valorificarea resurselor de apă de
suprafaţă şi subterane; protecţia resurselor de apă de suprafaţă şi subterane şi
a ecosistemelor acvatice; avertizarea şi acţionarea rapidă pentru combaterea şi
înlăturarea efectelor inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi a
poluărilor accidentale.
Reţeaua hidrografică a unui curs de apă constă dintr-un sistem ramificat
de văi afluente direct sau indirect cursului de apă fiind considerat un element
principal al reţelei. Văile colectează cea mai mare parte din precipitaţii şi le
transmit cursului de apă principal.
Bazinul hidrografic, de recepţie sau colector, al unei reţele hidrografice
reprezintă suprafaţa teritoriului de pe care apele din precipitaţii şi apele subterane
gravitează şi pătrund în ramificaţiile reţelei.
Reţeaua hidrografică a bazinului hidrografic Jiu, aferent judeţului Gorj
este foarte bogată. Densitatea medie a reţelei hidrografice este asemănătoare
cu densitatea medie pe ţară (0,49 – 0,50 km/timp), iar scurgerea medie anuală
variază între 10 l/s/km p. în medie şi 3,1 l/s/km p. în sudul judeţului.
316
 Pe raza judeţului Gorj există un număr de 138 ape curgătoare. Dintre
acestea, lungimea cea mai mare o are Jiul cu 139 km care străbate următoarele
localităţi: Târgu-Jiu, Bumbeşti-Jiu, Rovinari, Băleşti, Drăguţeşti, Bâlteni,
Fărcăşeşti, Ioneşti, Plopşoru, Turceni,Turcineşti, Ţânţăreni, Urdari.
Făcând o clasificare a apelor din Gorj în funcţie de lungimea acestora
vom observa că majoritatea localităţilor judeţului sunt situate de-a lungul unor
cursuri de apă: Jiu – 139 km, Gilort – 116 km, Motru – 80 km, Amaradia – 62 km,
Blahniţa – 53 km, Jilţ – 49 km, Tismana – 42 km, Jaleş – 42 km, Şuşiţa – 37 km,
Olteţ – 41 km.
Comuna noastră, Mătăsari, se află situată de-a lungul Văii Jilţului,
străbătută de râul Jilţ a cărui lungime este comparabilă cu a celor mai mari râuri
din judeţ, dar al cărui debit este inferior şi mult mai dependent de condiţiile
climatice din zonă.
Dezvoltarea metodologiilor educaţionale pentru o dezvoltare susţinută
europeană Sub acest titlu în cadrul Colegiului Tehnic Mătăsari se derulează un
proiect de dezvoltare şcolară la care participă în acest an şcoli din Italia, Letonia,
Olanda şi bineînţeles Colegiul nostru. Înainte de toate credem că este necesar să
discutăm despre conceptul „DEZVOLTARE SUSŢINUTĂ”. Pentru a înţelege
ce este dezvoltarea susţinută este necesar a face o scurtă trecere în revistă a
LUMII de azi. Ultima jumătate de secol a adus multora câştiguri economice
fără precedent, dar sărăcia tulburătoare şi problemele de dezvoltare, împreună cu
efectele secundare ale expansiunii rapide a unor economii şi societăţi, angajează
un efort imens la nivelul resurselor umane şi naturale ale lumii. De exemplu:
Peste şase miliarde de oameni locuiesc pe Pământ, cu o creştere de peste
140% de-a lungul ultimilor cincizeci de ani. În 2050, se aşteaptă ca populaţia
Pământului să crească la 9 miliarde; o cincime din populaţia globului trebuie
să supravieţuiască doar cu mai puţin de un dolar pe zi; aproximativ 1,1 miliard
de oameni nu au acces la apă potabilă necontaminată. Apa contaminată şi o
cantitate insuficientă de apă reprezintă o cauză pentru 10% dintre bolile întâlnite
în ţările aflate în dezvoltare; mortalitatea infantilă este de zece ori mai mare în
ţările subdezvoltate, decât în lumea industrială; în 1996, 25% dintre cele 4.630 de
specii de mamifere care există în lume şi 11% dintre cele 9.675 de specii de păsări
se aflau într-un pericol semnificativ de dispariţie. Situaţia prezentată anterior
precum şi altele asemănătoare au determinat apariţia conceptului “Dezvoltare
susţinută” care solicită îmbunătăţirea calităţii vieţii pentru întreaga populaţie a
lumii, fără creşterea gradului de folosire a resurselor naturale, depăşind capacitatea
Pământului. În timp ce dezvoltarea susţinută poate să solicite diferite acţiuni în
fiecare regiune a lumii, eforturile de construire a unei căi de viaţă cu adevărat
susţinută solicită integrarea acţiunii în trei zone cheie. Creşterea şi egalitatea
economică – sistemele economice mondiale din prezent sunt legate între ele
şi presupun moduri complete de abordare, cu scopul de a sprijini o creştere
317
responsabilă şi de durată, asigurându-se în acelaşi timp implicarea naţiunilor sau
comunităţilor.
Conservarea (protejarea) resurselor naturale şi a mediului
înconjurător – Pentru conservarea cadrului natural pe care l-am moştenit,
precum şi a resurselor naturale, pentru generaţiile viitoare, trebuie să dezvoltăm
soluţii viabile din punct de vedere economic, astfel încât să reducem consumul de
resurse, să stopăm poluarea şi să protejăm rezervaţiile naturale. „Este nevoie de
construirea unui sistem, a unui set de reguli sau a unui cadru care să transforme
globalizarea într-o forţă mai mare de îmbunătăţire a vieţilor tuturor oamenilor.
Acest nou mediu trebuie să promoveze egalitatea şi să presupună o cooperare
internaţională mai mare, în special în ceea ce priveşte finanţele, capacitatea de
construire, transferul de tehnologie, scutirea de datorii şi comerţul.”Nitin Desai,
sub-secretar general al Naţiunilor Unite şi responsabil cu problemele de economie
şi afacerile sociale
Dezvoltarea socială – În toată lumea, oamenii solicită locuri de muncă,
mâncare, educaţie, energie electrică, asistenţă sanitară, apă şi condiţii de salubritate.
În timp ce transmit aceste nevoi, comunitatea mondială trebuie de asemenea
să se asigure că structura bogată a diferenţelor culturale şi sociale, precum şi
drepturile muncitorilor, sunt respectate. La fel, tuturor membrilor societăţii
trebuie să li se dea posibilitatea de a juca un rol în determinarea propriului viitor.
Unele dintre cele mai importante probleme care încep să se rezolve în lumea
de astăzi includ: reducerea sărăciei, mai ales în comunităţile rurale, unde locuiesc
majoritatea săracilor lumii; îmbunătăţirea capacităţii tuturor ţărilor, în special a
acelora care se află în curs de dezvoltare, de a întâmpina provocările globalizării,
incluzând construirea de clădiri cu o capacitate mai mare, precum şi transferul
tehnologiilor de finanţare şi de protecţie a mediului înconjurător; promovarea unor
standarde de consum şi producţie cu scopul de a reduce gradul de irosire şi folosire
excesivă a resurselor naturale; înregistrarea siguranţei că toţi oamenii au acces
la sursele de energie necesare pentru îmbunătăţirea nivelului de trai; reducerea
problemelor legate de stabilitatea mediului înconjurător, care sunt responsabile
de apariţia multora dintre bolile lumii actuale;îmbunătăţirea accesului către surse
de apă potabilă, sesizarea populaţiilor care trebuie în prezent să se bazeze pe surse
nesigure şi insalubre pentru a-şi creşte copiii şi a-şi menţine mijloacele de trai.
Succesul pe termen lung al dezvoltării susţinute va depinde de noi
concepţii de transformare a ocupaţiilor obişnuite la fiecare nivel al societăţii
publice şi private. Pe lângă rolul important pe care îl joacă guvernele,
liderii activi ai ONG-urilor, oamenii de afaceri şi alte grupări majore sunt
esenţiali pentru transformarea dezvoltării susţinute din vis în realitate.
Un număr de programe şi proiecte ce urmăresc dezvoltarea susţinută au
fost stabilite de către organizaţiile sociale şi grupurile de afaceri, care adesea
lucrează împreună sau în parteneriat cu consilii locale sau guverne. Multe
318
alte asemenea proiecte trebuie să fie finalizate în următorii ani. Summit-ul de
la Johannesburg a inclus părerile, experienţele şi perspectivele unui număr
larg de persoane care luptă pentru respectarea drepturilor omului şi care sunt
angajaţi în programul de dezvoltare susţinută. Delegaţii aflaţi la summit s-au
constituit într-un grup larg de alegători, printre care şi reprezentanţii Grupurilor
Majore identificate prin Agenda 21: afacerişti şi întreprinzători,fermieri,au
torităţi locale, comunităţi ştiinţifice şi tehnologice, copii şi tineri, populaţii
indigene, organizaţii non-guvernamentale, femei, muncitori şi sindicalişti
Aceste grupuri au jucat un rol important în procesul de pregătire a summit-
ului, incluzând dialoguri cu persoane care luptă pentru respectarea drepturilor
omului, timp în care reprezentanţi din întreaga lume au putut să-şi împărtăşească
punctele de vedere şi experienţele, atât unii altora, cât şi guvernanţilor care au
fost convocaţi la Johannesburg.

Prof. Delia Cărăbiş

DE LA „MAGISTER DIXIT”, LA MAGIA

CALCULATORULUI

În societatea contemporană, pedagogia se străduieşte să descopere noi

forme de adaptare a învăţământului la progresul şi dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii,
să, găsească metode, forme de organizare din ce în ce mai adecvate asimilării
unui volum de cunoştinţe prin întărirea funcţiei formative a lecţiei şi stimularea
gândirii elevilor.
Pe drumul spinos al Reformei educaţionale, implementarea învăţământului
informatizat este o componentă majoră, primordială, fără de care modernizarea
sistemului este de neconceput. În acest sens a fost elaborat programul naţional
guvernamental de informatizare a învăţământului preuniversitar, care este în
derulare, finalizarea primelor două etape concretizându-se în dotarea cu a 1220
de licee cu laboratoare informatice de înaltă performanţă, elaborarea a 340 de
pachete (softuri) educaţionale multimedia disponibile în şcoli, pregătirea a 13.000
de profesori pentru folosirea calculatorului în instruirea asistată de calculator.
Perspectivele sunt de asemenea îmbucurătoare: continuarea dotării pentru
toate tipurile de licee şi pentru şcolile de arte şi meserii, continuarea instruirii
şi formării profesorilor, cuprinderea în programele de perfecţionare a cadrelor
didactice modulelor AEL, realizarea a încă 350 de pachete multimedia, di n
care 80 pentru disciplinele tehnologice. Acest amplu program de informatizare
a sistemului educaţional, o adevărată şansă pentru modernizarea învăţământului
în acord cu cerinţele societăţii moderne, actuale, a fost implementat cu
responsabilitate şi în judeţul nostru. Astfel în licee şi şcoli gimnaziale au fost
înfiinţate şi dotate cu calculatoare 30 de cabinete de informatică, ce sunt utilizate cu
319
eficienţă, atât pentru instruirea elevilor, cât şi pentru formarea cadrelor didactice,
care, indiferent de disciplina pe care o predau, vor trebui ca în viitor să ştie să
mânuiască şi să utilizeze calculatorul, care va deveni indispensabil în procesul de
învăţământ. În acest an şcolar şi în perspectivă numărul acestor cabinete va creşte
substanţial, dotarea lor cu calculatoare performante şi cu softuri educaţionale
devenind o problemă prioritară, atât a inspectoratului şcolar, cât şi a unităţilor de
învăţământ.
De altfel, în acest an, inspectorii de specialitate, metodiştii şi formatorii
au primit sarcină ca în cadrul activităţilor de formare continuă, de perfecţionare,
să includă la fiecare disciplină de învăţământ, activităţii teoretice şi practice de
iniţiere, în utilizarea calculatorului şi de utilizare a calculatorului în procesul de
învăţământ, lecţiile asistate de calculator, devenind o realitate în multe unităţii
şcolare de pe raza judeţului nostru. Conectarea la Internet este o altă componentă
a sistemului educaţional informatizat, acţiunea derulându-se în toate liceele şi
în şcolile generale cu efective mari de elevi, urmând ca în perspectivă numărul
acestora să crească semnificativ, atât în mediul urban, cât mai ales în cel rural,
accesul la informaţiile oferite pe această cale fiind o prioritate naţională.
Conectarea la Internet este esenţială, deoarece trebuie să recunoaştem
că în sistemul de învăţământ informarea a ajuns la un număr mult prea mare
de ani numai prin intermediul manualului, ori Internetul înseamnă multiplicarea
informaţiei şi în acelaşi timp, comutarea rolului pe care îl are profesorul, din
acela care mijloceşte manualul către elev, în acela care selectează informaţia,
pentru că nu orice informaţie de pe Internet este la fel de importantă pentru
instruirea şi educarea elevului. Prin mijloacele pe care le pune la dispoziţie,
Internetul contribuie substanţial la creşterea mijloacelor de comunicare în şcoală,
fundamentală pentru tot traseul ulterior al elevului. În condiţiile trecerii la un
învăţământ informatizat, modern, activitatea didactică se centrează pe elev, pe
participarea activă a acestuia în procesul de învăţare se trece astfel, după două
secole în care metodica predării a avut în centrul atenţiei profesorul, la analizarea
şi proiectarea curriculum-ului şi a activităţii pe modul în care se produce
activitatea la elevi. Acest lucru este, însă, foarte greu de realizat, deoarece până în
prezent, cadrele didactice, au învăţat didactica centrată pe profesor, nu pe modul
în care se produce învăţarea. De aceea se impune regândirea formării iniţiale a
cadrelor didactice, care în cadrul facultăţii, indiferent de disciplina pe care o va
preda, trebuie să înveţe să utilizeze calculatorul, softul educaţional, să transmită
cunoştinţe în condiţiile unui învăţământ informatizat, accentul centrându-se pe
stimularea interactivităţii în procesul de cunoaştere. Acest sistem deplasează din
ce în ce mai mult modul de însuşire al cunoştinţelor, de la lecţia de tip „magister
dixit” la o lecţie de tip modern, în care elevul participă, în mare măsură, la
crearea lecţiei. De altfel, etapa a III-a a programului naţional guvernamental de
informatizare a învăţământului preuniversitar, se referă la realizarea soft-ului
educaţional, al lecţiilor şi în primul rând la formarea profesorilor, care trebuie să
stie să utilizeze aceste mijloace de învăţământ. Instruirea asistată de calculator
320
trebuie să fie o componentă esenţială în cadrul programelor de formare continuă a
cadrelor didactice, care îşi desfăşoară în prezent activitatea în învăţământ şi care
la timpul lor nu au beneficiat de o pregătire corespunzătoare, în condiţiile unui
asemenea sistem educaţional informatizat. De aceea, Casa Corpului Didactic, care
şi-a amenajat un cabinet de informatică în care organizează cursuri de iniţiere în
utilizarea calculatorului, trebuie să amplifice această activitate şi să ofere sprijin
logistic şi celorlalte unităţi de învăţământ. Centrele de documentare şi informare,
al căror număr va ajunge în curând la 15, sunt un cadru propice pentru extinderea
procesului de informatizare a învăţământului din mediul rural, pentru relansarea
acestuia în raport cu cerinţele societăţii contemporane. De asemenea, colegiile
şi liceele, care dispun de cabinete de informatică, dotate în mod corespunzător,
trebuie să formeze toate cadrele didactice din unităţile respective, precum şi pe
cele din zonele limitrofe, în tehnica utilizării calculatorului prin cursuri certificate,
care vor fi luate în considerare atât în promovarea în funcţii, cât şi în acordarea de
gradaţii şi salarii de merit, precum şi în acţiunile de mişcare a cadrelor didactice,
mai ales, că se pune tot mai acut problema salarizării în raport cu rezultatele
obţinute în procesul de învăţământ.Este important ca profesorul să poată ajunge
la materialele de pe Internet,o dată cu elevul, şi să se transforme din cel care ştie
tot şi transmite tot, în moderatorul care foloseşte informaţiile obţinute de copil din
diferite surse. Învăţământul informatizat, însă, nu trebuie privit ca o alternativă, ca
o fetişizare a computerului care diminuează rolul profesorului, ci ca un program
complementar la educaţie, care, dimpotrivă, face să crească rolul profesorului,
adevăratul creator şi moderator al lecţiei personalizate, al lecţiei adaptate la
specificul, nivelul şi particularităţile elevului, în viitor preconizându-se, de altfel,
profesionalizarea meseriei de dascăl, de profesor. Desigur, în implementarea
Reformei, a acestui program de informatizare, sprijinul societăţii civile, al unor
organizaţii şi grupuri de iniţiativă în formarea şi derularea politicilor educaţionale
în acord cu necesităţile de moment şi de perspectivă ale învăţământului, în
promovarea programelor moderne, europene, este mai mult decât binevenit.
În ultimă instanţă, factorii de decizie, respectiv M.E.C. şi Inspectoratul
Şcolar, au datoria de a căuta astfel de „facilităţi”, de a stimula societatea civilă,
organizaţiile neguvernamentale, comunităţile locale şi regionale, să se implice,
cât mai larg, cât mai complex, în proiectele care vizează modernizarea şcolii,
reforma educaţiei, perfecţionarea continuă a predării şi însuşirilor cunoştinţelor.
Programul naţional de informatizare a învăţământului preuniversitar a fost
receptat cu atenţie şi la nivel internaţional şi reprezintă o certificare a faptului că
România poate concura în domeniul IT cu ţări ale Europei Occidentale, ceea ce
constituie o premisă în plus pentru integrarea în UE, problemă majoră a societăţii
noastre contemporane.
Prof. Nicolae Mergea, Inspector Şcolar General al
Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj,
Gorjeanul, nr 3854 – 26 martie 2004

321
 AVEM DREPTUL LA UN MEDIU SĂNĂTOS
După cum v-am mai informat, Agenţia de Protecţie a Mediului Gorj în
colaborare cu Inspectoratul Şcolar Gorj, a iniţiat un concurs de cunoştinţe şi
abilităţi practice pe teme de protecţie a mediului, cu implicarea şcolilor generale
şi liceelor din judeţ, pornind de la ideea că protecţia mediului se poate realiza
deplin prin asocierea măsurilor de ordin legislativ şi administrativ cu cele de
ordin educaţional. Concursul cu moto „Avem dreptul la un mediu sănătos” va
provoca, în ideea formării unor abilităţi de viaţă responsabile faţă de mediu în
rândul copiilor şi tinerilor şi aspecte din legislaţia de mediu în vigoare, precum şi
Programele în derulare ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor Apelor şi Mediului,
respectiv „România Curată”, „Să reciclăm hârtia” şi „ Să reciclăm PET-urile”. Joi,
25 martie a avut loc cea de-a cincea etapă a cestei competiţii, începând cu orele
10, în amfiteatrul Colegiului Tehnic din Mătăsari. Şi-au disputat titlul câştigător
echipaje ale instituţiilor de învăţământ din Motru, Mătăsari, Dragoteşti, precum
şi de la alte şcolii din localităţi învecinate.
Cu această ocazie lansăm mass-mediei locale invitaţia de a participa alături
de noi la cea de-a patra competiţie din cadrul celor şapte ce se vor desfăşura lunar
până la data de 5 iunie 2004. De asemenea vă informăm că lista participanţilor
este deschisă tuturor celor care sunt cu sufletul alături de noi şi doresc să ne
sprijine în buna desfăşurarea acestor activităţi de educare şi formare a generaţiei
viitorului.
APM Gorj, 2004

400 DE ELEVI AU ALERGAT LA CROSUL

MĂRŢIŞORULUI
Recent, la Mătăsari s-a desfăşurat un interesant concurs de atletism la
care au participat nu mai puţin de patru sute de elevi. Organizat de Asociaţia
Judeţeană de Atletism Gorj, în colaborare cu Direcţia de Sport şi Liceul Mătăsari,
Crosul Mărţişorului s-a bucurat de un real succes. Gazdele s-au mobilizat într-un
mod exemplar pentru ca organizarea să fie ireproşabilă, iar profesorii de sport
Iulian Mateescu, Marian Pârvulescu, Melania Popescu, Cătălina Pârvu şi Mihai
Manolache le-au fost de mare ajutor organizatorilor.
Crosul s-a desfăşurat pe distanţe variate în funcţie de ciclul de învăţământ.
Astfel, fetele de gimnaziu au alergat pe distanţa de 600 metri, iar băieţii de aceeaşi
vârstă – 800 metri. Liceenii au avut ceva mai mult de alergat, fetele 800 metri,
iar băieţii 1.200 metri. La final, s-au alcătuit clasamente în funcţie de clase, astfel
s-a făcut o ierarhie pentru elevii de clasele a V-a, a VI-a, şi o alta pentru clasele a
VII-a şi a VIII-a. La ciclul de învăţământ liceal s-a făcut o singură clasificare.
Cosmin Brujan,
Impact în Gorj, 2004
322
 COLEGIUL NAŢIONAL TEHNIC MĂTĂSARI,
INSTITUŢIE MODEL A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
GORJEAN
Colegiul Naţional Tehnic din Mătăsari este printre puţinele instituţii cu
care se pot mândri oamenii din localitate. Este printre cele mai mari unităţi de
învăţământ din Gorj, având un total de 1.847 de elevi. Directorul colegiului,
profesorul de Limba şi literatura română Dumitru Dădălău, spune că şcoala din
Mătăsari este unicat. Este singura şcoală din ţară care are televiziune cu circuit
închis. Cu toate că vizita noastră a concis cu un moment trist (primise vestea că-şi
pierduse o rudă apropiată într-un accident de circulaţie şi avea lacrimi în ochi), a
avut totuşi puterea şi amabilitatea de a ne pune la dispoziţie toate datele necesare
informării şi documentării noastre. Spunem acest lucru şi trebuie evidenţiată
deschiderea domniei sale spre dialog, pentru că în cu totul alt mod au stat lucrurile
la Primăria Mătăsari. Astfel, am aflat că, că în anul 2003, s-au împlinit 110 ani de
când fiinţează instituţia învăţământului în Mătăsari. O primă atestare documentară
a şcolii o regăsim în jurul anului 1893. În 1980 se înfiinţează primele clase liceale,
iar în anul 1984 se dă în folosinţă Grupul Şcolar Industrial Minier, care la 9
noiembrie 2000 îşi schimbă denumirea în Colegiul Naţional Tehnic Mătăsari.
Fiind o zonă monoindustrială cu specific mineresc, populaţia era constituită
din oameni veniţi din toate colţurile ţării. După prima disponibilizare, numărul
locuitorilor a scăzut aproape la jumătate şi, normal, şi cel al copiilor. În prezent,
în Mătăsari mai sunt aproximativ două mii de elevi şi 120 de cadre didactice ce
instruiesc copii de la grădiniţă, şcoala primară, gimnazială, profesională, şcoală
de arte şi meserii, seral. Colegiul cuprinde o gamă largă de specializări. Astfel, la
profilul real există clase de matematică, informatică, chimie, biologie; la profilul
uman – filologia; la profilul tehnic: protecţia mediului, electronişti automatizări;
la profil servicii: economie, contabilitate, finanţe, în total 84 de clase.
„Şcoala din Mătăsari se sprijină pe trei piloni importanţi: avere, putere
şi spirit”, spune Dumitru Dădălău. „Averea constă în baza materială de care
dispunem. Chiar dacă suntem singurul liceu din mediul rural, putem spune că
suntem apţi să rivalizăm cu orice instituţie de învăţământ din mediul urban din ţară
şi chiar suntem convinşi că ne situăm deasupra multora dintre acestea. Şcoala a
fost modernizată. Din nişte săli cu pereţii jupuiţi şi degradaţi avem acum lambriuri,
mese şi bănci noi. Avem chiar şi o centrală proprie care asigură încălzirea şcolii şi
care este nou-nouţă. Suntem singura şcoală din ţară care are televiziune cu circuit
închis. În fiecare sală de clasă există câte un televizor unde elevii vizionează filme
educative”. Chiar în timpul vizitei noastre, pe ecranele televizoarelor rula filmul
Moromeţii. „Avem o reţea de calculatoare toate noi, în număr de 45, conectate la
323
Internet, cabinete şi laboratoare. În localul grădiniţei am reuşit, cu eforturi proprii
şi cu ajutorul sătenilor, să încropim un muzeu, Muzeul Jilţului, în care puteţi
vedea obiecte şi veşminte folosite de înaintaşii noştri”. Am vizitat şi noi muzeul
şi priveam fascinaţi când la exponate când la lacrima din colţul ochiului pe care
domnul director se tot chinuia s-o şteargă în timp ce ne arăta şi ne prezenta istoria
fiecărui exponat din micul muzeu, în care omul Dădălău îşi pusese o fărâmă de
suflet. Aşa am înţeles care era cel de-al doilea pilon pe care se sprijină şcoala din
Mătăsari: puterea de muncă, munca până la extenuare şi experienţa acumulată
în timpul vieţii. „Suntem o instituţie de temut, cu cel mai mare număr de dascăli
din judeţ. Asta este puterea noastră”, exclamă emoţionat directorul Dădălău.
„Spiritul, cel de-al treilea pilon, se bazează pe instrucţie. Avem un procent de
promovabilitate de peste 95% la capacitate şi bacalaureat, peste 80% dintre elevii
noştri au intrat la facultăţi. Unii dintre ei s-au încadrat în producţie. Până în 2003,
am avut trei clase finanţate de Compania Naţională a Lignitului Oltenia, clase în
care elevii aveau burse de peste un milion de lei pe lună, plus haine, transport şi
masă gratuită. Cele trei clase aveau contract de 5 ani cu CNLO.
Ne putem lăuda cu locuri de II şi III la etapele judeţene ale olimpiadelor
la matematică, română, economie. De patru ani suntem laureaţi ai concursurilor
şcolare organizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, de trei ani
la rând obţinem locul I pe ţară la concursul de Protecţie a Mediului. Avem şi un
campion naţional la box, Boroş Francisc (anul II la profesională), câştigătoare a
locului I pe judeţ la cros, două medalii de aur şi una de bronz la campionatele
naţionale de semimaraton, organizate de Federaţia de Atletism. În fiecare an
organizăm manifestări tradiţionale din care exemplific „Sărbătoarea Fiilor
jilţului”, planificată în primele săptămâni din octombrie, „Zilele Liceului”,
„Zilele Majoratului”, Zilele Absolventului”, „Târgul Ofertei Educaţionale”,
„Alaiul Obiceiurilor de Iarnă”, „Serbările Primăverii”, pe 9 noiembrie „Ziua
Colegiului Tehnic Mătăsari”. În Mătăsari fiinţează o fundaţie cultural – ştiinţifică
omonimă a revistei ce ne aparţine, „Murmurul Jilţului”, revistă în care au fost
publicate o serie de studii şi poezii ale elevilor, antologii de versuri. Mai avem şi
un cerc de pictură şi un cenaclu, „Scorpionul”, şi multe alte activităţi creative şi
educative”.
Dascălul Dumitru Dădălău s-a năsut în satul Croici şi, fiind un om de-al
locului, şi-a pus amprenta pe viaţa culturală a locurilor în care trăieşte, insuflându-
le semenilor dragostea pentru muncă şi demnitate. Este titular de 20 ani la catedra
de limba şi literatura română şi din anul 1998 director al Colegiului din Mătăsari.
Pune suflet în tot ceea ce întreprinde şi are la activ importante realizări. În anul
1998 tipăreşte antologia „Fereastra sufletului”, prefaţată de scriitorul Nicolae
Dragoş. Organizează cenaclul literar „Scorpionul” şi publică albumul de pictură
„Culorile libertăţii”, se implică şi sprijină publicarea a două volume de poezii
– „Îngerul cu călimară” al lui Alin Dobromirescu şi „Suferinţa stelelor” al lui
324
Cornel Bălescu. La 1 decembrie 1996 înfiinţează Fundaţia „Murmurul Jilţului”
şi revista cu acelaşi nume. Lăsâd faptele să vorbească, nu ne rămâne decât să
urăm, tuturor celor care pun umărul pentru binele tinerei generaţii, mult succes şi
aprecieri pe măsura eforturilor!

Amalia Negrescu & Otilia Burciu,

Oglinda Gorjului, 3-9 martie 2004

OMUL SFINŢEŞTE LOCUL

Odată în plus ne-am convins de acest lucru atunci când, invitaţi fiind,
am fost oaspeţii Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, al cărui director este
inimosul dascăl Dumitru Dădălău. Ajutat de o „mână” de profesori şi specialişti
în domeniul tehnic, domnia-sa a făcut din şcoală, o a doua casă. Stau mărturie
laboratoarele pe specialităţi didactice,sala şi terenul de sport, cantina şi internatul
elevilor(şi sunt peste 600!...) dar şi celelalte dotări: televiziune cu circuit închis,
aparatură de laborator, informatică, birotică, într-un cuvânt tot ceea ce este necesar
singurului Colegiu Naţional din mediul rural.
Zilele trecute s-a desfăşurat aici etapa cu numărul cinci (jubiliară!)
a concursului iniţiat de Agenţia de Protecţie a Mediului Gorj împreună cu
Inspectoratul Şcolar Judeţean. Au participat echipajele Colegiului Naţional
Tehnologic Mătăsari (gazdele) şcolilor generale nr. 1şi 2 Motru,Colegiul „George
Coşbuc”Motru, Clubului Elevilor Motru, Colegiului Tehnic Motru şi şcolii
generale „Ion Vâlceanu” Dragoteşti. După alegerea plicurilor cu întrebări şi
desfăşurarea probelor scrise şi teoretice, departajarea răspunsurilor s-a făcut – la
mare „luptă”- de către un juriu de specialitate format din : ing. Gh. Fometescu, ing.
Gh. Lazăr, ing. Gh. Popescu(toţi de la APM Gorj).Clasamentul etapei a cincea a
dat câştig de cauză gazdelor, respectiv Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari,
echipaj coordonat de prof.C.Pădureţ şi format din cei mai destoinici şi inimoşi
copii pe care noi, reporterii, am putut să-i vedem până acum: Elena Gabriela
Bălan, Domnica Bocean şi toţi ceilalţi au demonstrat că noţiunile de „ecologie”,
„legislaţie de mediu”,”curăţenie” nu le sunt străine.Aşa cum ne spunea şi directorul
executiv al APM Gorj, dl. ing. Gheorghe Fometescu, dar şi Inspectorul şcolar cu
probleme educative, prof. Vasile Gogonea din cadrul ISJ Gorj, la această primă
etapă „în afara municipiului” toţi concurenţii (respectiv cei clasaţi pe locurile
2- Colegiul Tehnic Motru şi 3- Şcoala generală 1 Motru) au demonstrat, alături
de colegii lor, că ştiu ceea ce înseamnă a trăi într-un mediu curat, cum să facă
să ajute la păstrarea acestuia, să se implice în acţiuni concrete de ecologizare.
La rândul său, prof. Dumitru Dădălău – directorul Colegiului gazdă, alături de
fratele său, prof. Ion Gr. Dădălău – director adjunct, de ceilalţi profesori şi elevi
325
de la Mătăsari au demonstrat că „Luna Curăţenie”, acţiunile legate de Programul
Naţional „România Curată”(„Să reciclăm hârtia”, Să reciclăm PET-urile” ) au
„prins” pe aceste meleaguri.
În concluzie, „şcoala gorjeană nu putea rămâne în afara acestui „Program
Naţional”cu caracter educativ-formativ, într-o apelare a noastră, a tuturor, dascăli,
educatori, părinţi şi elevi, către un mediu mai curat, mai sănătos”.(prof. inspector
Vasile Gogonea)
Marius Becherete, 2004

MODELUL MĂTĂSĂREAN

Mai întâi am intenţionat să stabilesc drept titlu al acestui material de presă

„Stilul de muncă „ de la Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari adică modul,
felul de a fi, de a acţiona, de a se comporta, de a vorbi sau de a crea aparţinând
unui numeros colectiv de elevi, cadre, părinţi, cetăţeni, oficialităţi. Dar, cum e
şi normal, mai uitându-mă o dată în dicţionarul limbii noastre, am descoperit
că stilul mătăsărean a devenit de mult o activitate demnă de imitat, un punct de
referinţă pentru toate unităţile de învăţământ din judeţ.
Departe gândul că în şcolile noastre nu ar fi un stil concret şi cu bune
rezultate, rod al seriozităţii celor chemaţi să formeze oameni instruiţi şi educaţi,
dar un „ model” are totdeauna o înrâurire binefăcătoare, aduce un suflu nou, fie
prin această imitare, fie prin sugerarea de alte soluţii la nivel particular.
Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari este, după cum se ştie, un
„colos” educaţional, cu mii de elevi şi cadre didactice, cu o avere de mii de
miliarde. La aceste cifre, oricine se gândeşte cu seriozitate şi concluzionează că e
dificil să „dirijezi” fără nici o fisură, căci, în alt fel, „edificiul” s-ar expune ruinării
treptate…Totuşi, n-ar lipsi din acest raţionament speranţa că „ se va găsi un om”
… Şi s-a găsit. El este profesorul de limba şi literatura română Dumitru Dădălău,
omul al cărui stil de muncă a devenit cu timpul un adevărat model, recunoscut de
colegi, de conducătorii sistemului de învăţământ,de numeroşi oaspeţi din ţară şi
de peste hotare, de părinţi şi cetăţeni.
Ce aduce nou acest stil de muncă ? Nimic mai simplu decât simţul
datoriei, conştientizarea răspunderii în faţa elevilor şi a societăţii, dragostea
pentru munca împlinită, modestia, spiritul colectiv, respectul personalităţii etc.
Conducătorul nostru are ceva în plus: poate cuprinde o arie extrem de vastă de
probleme, cunoscând la orice oră din zi şi noapte, ca pe o tablă de şah, mişcările
care se produc de la o etapă la alta, fie chiar şi pe durate de minute sau ore,
intervenind ( mutând „piesele”) după necesitate până „câştigă” partida. În alt fel,
nu are somn până nu găseşte soluţia! Şi „tabla” lui de lucru comportă mişcări
permanente în timp şi spaţiu. Un asemenea stil de muncă are nevoie de oameni,
de colegii săi, care au înţeles că numai în acest fel activitatea colectivului poate
purta aureola dorită. De aceea, de ani buni, s-a consacrat ca stil comunicarea
zilnică, la prima oră, a unui mănunchi de sarcini cotidiene sau de perspectivă,
după o prealabilă analiză a ceea ce a trebui rezolvat. Ce cuprinde „ mănunchiul
326
de sarcini” ? Tot: de la fiecare bancă cu starea ei, de la fiecare elev absent, de la
uniforme, legitimaţii şi numere, la pregătirea pentru lecţii, la activitatea practică
în şantier sau în ateliere, la sport şi artă, la bucurii şi necazuri…Şi, când nu te
aştepţi, aduce dovezi incontestabile la una sau alta din probleme, încât te miri
când mai are timp şi pentru aceste „mici” (dar foarte mari!) evenimente în actul
educaţional.
Ca dascăl, am cunoscut şi am încercat să ajut multe colective didactice
din judeţ o perioadă îndelungată de timp: Polovragi, Roşia Amaradia, Prigoria,
Ţânţăreni, Brâneşti, Padeş, Motru, Tismana şi multe altele. Am reuşit să mă
mândresc alături de cadrele didactice din aceste unităţi cu împlinirile trecute.
Dar, la Mătăsari am descoperit ceva nou: forţa şi unitatea în jurul unui om de la
care toţi aşteaptă un „semn”. Acest semn vine din clipă în clipă, smerit şi demn,
mobilizator, dătător de personalitate pentru cel căruia i se adresează.
Consiliile profesorale, comisiile metodice, şedinţele cu părinţi,
manifestările publice ale elevilor: expoziţii, spectacole, excursii şi drumeţii,
vizite, întâlniri cu personalităţi ale vieţii sociale şi politice, înalţi prelaţi etc.
poartă semnul ataşamentului marelui colectiv, al bucuriei şi mândriei apartenenţei
la acest colegiu. Aici vin periodic elevii din localităţile adiacente, cu interes şi
satisfacţie. În ochii lor se citeşte nerăbdarea de a fi „ titularii” acestei unităţi. Aici
formaţii artistice de prestigiu: Doina Gorjului, Taraful din Baia de Aramă, Teatru
de Stat „Elvira Godeanu”. Săptămânal, rulează filme de mare atracţie, care vin
să completeze activitatea didactică. Oricând este nevoie se pot face transmisii,
prin sistemul de televiziune propriu, a unor filme didactice, după programele
şcolare: Moromeţii, Baltagul, Ion, Pădurea spânzuraţilor, Răscoala şi multe
altele. În unitate se desfăşoară activităţii de înfrumuseţare, ca într-o întrecere, atât
în interior cât şi în exterior, sub genericul sentimental „Vine, vine primăvara!”.
Vine şi în şcoală, vine şi în sufletul copiilor şi cadrelor căci în Mătăsari
şcoala devine „sanctuarul” unei rugăciuni sfinte privind viaţa lor, iubirea şi munca
privegheate de un ochi blând şi nobil-omul al cărui stil a devenit, incontestabil,
un model.

Prof. Gheorghe Lungan

SERBĂRILE PRIMĂVERII LA MĂTĂSARI

Mezina bătrânului An, îşi făcu apariţia şi de astă dată pe meleagurile
mătăsărene. Împreună cu alaiul său revitalizant, a reuşit să alunge cenuşiul
peisajului şi să reinstaureze strălucirea razelor blânde şi calde.
Pentru natură, ea înseamnă ceea ce înseamnă pentru om, tinereţea. Şi
ce minunat ar fi ca viaţa omului să se „rezume” la o eternă primăvară! Sau ce
mulţumitor ar fi ca omul să-şi mai retrăiască măcar o dată tinereţea! Dar cum
acestea rămân pure dorinţe irealizabile, putem măcar să încercăm a renaşte câte
puţin în fiecare primăvară. Dar…împovărat de griji şi nevoi, omul nu mai găseşte
azi prea multe resurse pentru a se bucura de această miraculoasă metamorfoză a
327
firii. Doar sufletul candid al copiilor mai simte inefabila trăire a inimii şi spiritului
în momentul adulmecării mirosului de prospeţime, puritate,…, viaţă ce aduce cu
ea cea mai dorită fiică a bătrânului An.
Şi iată că şi de data aceasta, cele două mii de suflete de copii din Mătăsari,
elevi ai Colegiului Tehnic din această localitate, au ştiut să-şi primească oaspetele
de onoare, cu cântec, dans şi poezie, dedicându-i mai multe zile de spectacole
pregătite cu migală împreună cu profesorii şi diriginţii lor. Zilelor de 1 şi 8 Martie
le-au fost închinate multe momente din programul elevilor ce şi-au exprimat
iubirea pentru nepreţuitele fiinţe din viaţa lor- mamele- cât şi intereselor pentru
semnificaţiile zilelor de Mărţişor. Culoare, veselie, vitalitate, exuberanţă, mai
simplu, tinereţe. Din rândul elevilor, s-au remarcat cu această ocazie, noi talente,
ce merită şi au nevoie în acelaşi timp să fie cultivate, îndrumate spre succes.
Toate clasele ce-şi desfăşoară activitatea în cadrul Colegiului Tehnic din
Mătăsari, începând cu grupa mică de grădiniţă şi încheind cu clasele terminale de
liceu, s-au pregătit cu seriozitate, timp de două săptămâni, prin repetiţii zilnice,
pentru a oferi fiecare un program valoros.Seria serbărilor închinate Primăverii
a culminat cu minunatul spectacol oferit în ziua de 8 Martie, reprezentând cel
mai frumos cadou pentru mamele aflate în sală, ai căror ochi, scăldaţi de lumină,
au lăsat să le cadă pe suflet câte o lacrimă din elixirul tinereţii…căci numai
dragostea de mamă poate fi astfel răsplătită. Elevii s-au întrecut pe ei înşişi; mulţi
dintre ei au prezentat creaţii proprii, în care au pus mult suflet: poezii, scenete(cu
personaje şi situaţii inedite), dansuri moderne, dansuri de societate, cântece şi
jocuri populare. Clase, precum: a V-a A, a VIII-a A, a XI-a B sau a VIII-a B, a IX
a A, a XI a A, a XII a A au încântat prin originalitatea şi dinamismul programelor
pregătite. Comicul de situaţie de limbaj şi de nume al scenetelor create de elevi,
autori şi actori, în acelaşi timp, a dispus auditoriul la veselie, la bună dispoziţie.
Vădit mulţumită, frumoasa mezină a rămas să vegheze atât de încercatele
destine ale acestor oameni şi locuri, până la iminenta despărţire.

LORY DIMA

PARTENERIATE INTERNAŢIONALE

Proiecte internaţionale derulate de Colegiul Tehnic Mătăsari

Colegiul Tehnic Mătăsari derulează două proiecte internaţionale
„Comenius”. Primul proiect şcolar are ca temă o prezentare generală asupra apei
din zonă reflectată în literatura, cultura şi arta populară.
Şcolile partenere din acest proiect sunt Franţa, Italia, Polonia şi Belgia.
„Activitatea se desfăşoară în cadrul şcolii, cu implicarea elevilor sub coordonarea
unui grup de profesori. Concluziile studiilor efectuate se prezintă celorlalţi elevi
din şcoală şi partenerilor lor, cu ocazia întâlnirilor periodice ce au loc prin rotaţie
în fiecare şcoală. În acest proiect, elevii sunt actorii principali, care îşi desfăşoară
activitatea sub regia profesorilor. Pe acest proiect vor pleca la începutul lunii
328
mai în Polonia, unde va avea loc o întâlnire de lucru urmând ca, în toamnă,
Colegiul Tehnic Mătăsari să fie vizitat de ceilalţi parteneri din proiect”, ne-a spus
directorul adjunct al Colegiului Tehnic Mătăsari, Cornel Octavian Toma. Un alt
proiect derulat de şcoală din Mătăsari, este legat de dezvoltarea metodologiilor
educaţionale pentru o dezvoltare susţinută europeană. Prof. Cornel Octavin Toma
a precizat că acest proiect se adresează învăţământului primar. În cadrul acestui
proiect se urmăreşte identificarea unor metodologii educaţionale eficiente în
educarea copiilor, pentru atingerea obiectivelor dezvoltării susţinute.
Acest concept vizează asigurarea necesităţilor generaţiei actuale,
fără a compromite pe cele ale generaţiilor viitoare. Este un concept mai larg,
dezvoltat în ultimii ani, care se referă nu numai la protecţia mediului, ci şi la
conservarea resurselor naturale, la dezvoltarea unor tehnologii nepoluante şi
neconvenţionale.
În cadrul acestui proiect, profesorii trebuie să identifice şi să utilizeze
metodologii educaţionale prin care elevii să conştientizeze problemele de mediu
care există, să capete atitudini comportamentale care să fie în concordanţă cu
ideile dezvoltării susţinute. Concluziile activităţilor desfăşurate de profesori se
prezintă periodic la nivelul şcolii, comunităţii şi autorităţilor locale şi celorlalţi
parteneri din proiect, cu ocazia întâlnirilor de lucru. Prima întâlnire va avea loc
în luna mai la Colegiul Tehnic Mătăsari, la care vor participa şcoli din Italia,
Letonia şi Olanda. Finanţarea acestor proiecte se realizează de către Agenţia
Naţională „Socrates” în cadrul programelor europene.
Alin Ion,
(Informaţia Gorjului, nr. 277, 4 – 10 aprilie 2005)

25 DE ANI DE ÎNVĂŢĂMÂNT LICEAL ŞI 40 DE ANI

DE LA ABSOLVIREA PRIMELOR PROMOŢII DE 8
CLASE ÎN MĂTĂSARI
Elevii şi cadrele didactice de la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari
vor sărbători în perioada 1-15 octombrie a.c. Zilele Liceului, eveniment marcat
îndeosebi de împlinirea a 25 de ani de învăţământ liceal în Mătăsari şi 40 de ani
de la absolvirea primei promoţii de 8 clase din localitate. Manifestările dedicate
celor două evenimente vor debuta pe data de 1 octombrie la ora 10.00 cu un
moment aniversar la care vor participa absolvenţi din 77 de clase ale celor 23 de
promoţii din perioada 1980-2005.
„Va fi organizată o adunare festivă şi va avea loc un spectacol cultural-
artistic. De asemenea vor fi întâlniri cu diriginţii şi profesorii pe clase şi promoţii, se
vor face vizite atât Colegiului, cât şi Muzeului Jilţului, Centrului de documentare
329
şi Informare şi va fi lansat nr.36 al revistei „Murmurul Jilţului”, au precizat surse
din cadru conducerii Colegiului Tehnologic Mătăsari.
Deschiderea oficială a Zilelor Liceului va avea loc în prezenţa
reprezentanţilor Prefecturii şi Consiliului Judeţean, Inspectoratul Şcolar Judeţean,
Direcţiei Judeţene de Tineret şi Sport, Consiliul local şi Primăriei Mătăsari. În
aceeaşi zi, în biblioteca liceului va fi organizat un vernisaj al expoziţiilor de
fotografii „Mătăsari – trecut şi prezent”şi de pictură „Culorile toamnei”.Duminică
2 octombrie a.c. se va desfăşura Cupa Fii Jiului,fotbal între echipele cartierelor
din Mătăsari. Ziua de 3 octombrie, va fi ziua sesiunilor de referate din domeniul
matematicii, informaticii, religiei, turismului la care vor participa elevii din clasele
Vl-Vlll, iar marţi, 4 octombrie, vor fi organizate adunării generale ale părinţilor
din învăţământul preprimar, primar, gimnazial pentru alegerea comitetelor de
părinţi pe clase şi se va desfăşura sesiunea de referate „Modalităţi de formare
a personalităţii copilului şi stimularea randamentului şcolar”, cu participarea
şi organizarea comisiei învăţătorilor condusă de înv. Ileana Dădălău. Ziua de 5
octombrie, va fi dedicată unei lansări de carte („Oameni şi întâmplări din Gorj,
de Pânişoară”), unui recital de poezie din lirica argheziană şi concursurilor pe
tema „Cine ştie câştigă”, pe tema „Recunoaşteţi autorul şi personajul din operele
literare”. În cea de-a Vl-a zi dedicată Colegiului, se va desfăşura o consfătuire-
dezbatere intitulată „Parteneriat şcoală-familie” la care vor participa părinţii
elevilor din învăţământului liceal. Se va alege comitetul de părinţi pe clase şi va
fi semnat acordul de parteneriat şcoală – familie între director, părinte şi elev. În
aceeaşi zi va fi vizionat filmul „Holocaustul uitat”, cu participarea claselor a V-a
A şi a Vl- a C, după care va fi organizat un alt concurs de cultură generală pe teme
de fizică şi biologie la care vor participa elevi din clasele VII A, VII B, VIII A,
VIII B, VIII C. În ziua de 7 octombrie, copiii şi elevii din învăţământul preşcolar,
primar şi gimnazial vor avea ocazia să vadă „O poveste din pădure”, spectacol
oferit de Trupa de păpuşari „Pinochio”din Târgu- Jiu a Şcolii Populare de Artă.
De asemenea, în aceeaşi zi, elevii claselor a X-a, vor participa la concursul „Cine
ştie câştigă”pe teme de chimie.
Sâmbătă, 8 octombrie, se vor sărbători 40 de ani de la absolvirea primei
promoţii de 8 clase din Şcoala Generală Mătăsari. Evenimentul va fi marcat de
întâlnirea dintre foştii elevi, diriginţi şi profesori, vizitarea Colegiului şi Muzeului
Jilţului şi de o excursie pe traseul Mătăsari – Tismana - Padeş – Baia de Aramă
– Motru. În ziua de 9 octombrie, se va desfăşura Cupa Jilţului la fotbal, între
echipele din satele Croici, Runcurel, Brădet şi Mătăsari.
Luni, 10 octombrie a.c., se vor desfăşura:sesiunea de referate „Materiale
magnetice,electroizolante solide şi compoziţi utilizate în industrie”, la care vor
participa elevii claselor IX – X - XII; expunerea – dezbatere „Moda şi prezenţa
ei în dezvoltarea creativităţii la elevi”,cu participarea elevilor claselor X E şi
XI E SAM; concursul „Cine ştie câştigă pe teme de educaţie tehnologică cu
participarea claselor a VI-a. În ziua de marţi, 11 octombrie va fi prezentat în

330
consiliul profesoral, consiliul reprezentativ al părinţilor şi consiliul elevilor,
raportul general anual „Starea şi calitatea învăţământului din Colegiul Naţional
Tehnologic Mătăsari”, de către directorul instituţiei prof. Dumitru Dădălău.
Ziua de 12 octombrie, va fi dedicată concursurilor de cultură generală şi
sesiunilor de referate iar ziua de 13 octombrie va fi ziua teatrului. În ziua de 14
octombrie elevii claselor I şi II-a vor participa la un concurs de desen pe asfalt
după care, comisiile de sport şi comisia învăţătorilor vor organiza Crosul tinerilor
mătăsăreni şi al celor mici.
Adevărul de Gorj,
nr.266/2005

UN SFERT DE VEAC DE ÎNVĂŢĂMÂNT LICEAL

Sfârşitul acestei săptămâni coincide cu un moment deosebit în viaţa
locuitorilor comunei Mătăsari. Este vorba de aniversarea unui sfert de veac de
învăţământ liceal în această localitate de pe Valea Jilţurilor.
Astăzi, 1 octombrie 2005, Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari va
îmbrăca straie de sărbătoare, cei peste 1500 de elevi de la toate formele de
învăţământ – preprimar, gimnazial şi liceal – alături de colectivul de cadre
didactice şi specialişti condus de inimosul dascăl, prof. Dumitru Dădălău au
pregătit un program dens consacrat acestui moment aniversar.
Sunt invitaţi, şi vor participa, absolvenţi din cele 77 de clase ale celor
23 de promoţii din perioada 1980-2005.După adunarea festivă – cu participarea
invitaţilor din rândul oficialităţilor publice, judeţene şi locale, parlamentari de
Gorj ş.a., va avea loc un spectacol cultural – artistic. Se va intra apoi în clase, la
emoţionante întâlniri între profesori şi elevii diferitelor promoţii.
Sunt programate vizite ale Colegiului,Muzeului Jilţurilor şi Centrului
de Documentare şi Informare, excursii, agape câmpeneşti, petreceri colegiale,
după preferinţe şi posibilităţi. Este prevăzută şi lansarea numărului 36 al revistei
Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari – „Murmurul Jilţului” – prestigioasă
publicaţie şcolară, laureată a numeroase premii naţionale.
Revista este consacrată celor trei evenimente care vor avea loc în perioada
1- 15 octombrie 2005 pe aceste meleaguri ale Ţării Jilţurilor: aniversarea celor
25 de ani de învăţământ liceal, sărbătorirea celor 110 ani de învăţământ în
Mătăsari(care se va desfăşura sâmbătă, 8 octombrie) şi bineînţeles ca în fiecare
toamnă, întâlnirea de suflet a „Fiilor Jilţurilor”programată pentru zilele de 14-15
octombrie 2005.
Despre toate aceste momente de sărbătoare, bucurie şi preţuire a
învăţământului şi educaţie pe meleaguri mătăsărene, vă vom ţine la curent.

Marius BECHERETE,
Gorjeanul nr. 4248/2005
331
 ZILELE PRIMĂVERII EUROPENE LA COLEGIUL
MĂTĂSARI
26 aprilie – 21 mai 2006

Miercuri, 26 aprilie 2006: ora 13:00. Activitate metodică: comisiile

pe arii curriculare şi rolul lor în elaborarea instrumentelor de evaluare şi notare,
de desfăşurare a recapitulărilor finale, de pregătire specială a elevilor pentru
concursurile naţionale şi de atestare profesională.
Joi, 27 aprilie 2006: ora 08:00 – 13:00. Etapa zonală a concursului
Sanitarii pricepuţi, Motru, Gorj.
Vineri, 28 aprilie 2006: ora 07:00. Analiză-dezbatere a rezultatelor
obţinute la examenul de simulare a bacalaureatului, organizează Consiliul de
Administraţie cu elevii claselor a XII-a, părinţii acestora şi profesorii. Ora 10:00.
Schimb de experienţă la Izvorul Tămăduirii de la Dobriţa-Runcu – organizează
Fundaţiile „Murmurul Jilţului”, „Daruie Vieţii Farmec” şi Şcoala Generală
Dobriţa cu colectivele de redacţie ale revistelor „Murmurul Jilţului”, „Fluidul
Roditor”, „Prosens” şi „Cuget Liber”, la cea de-a zecea ediţie a manifestării:
„Logodna vinului cu ulcica”.
Sâmbătă, 29 aprilie 2006: ora 12:00 Memorialul „Liviu Dafinescu” la
Casa de cultură a Sindicatelor Tg. Jiu, Carnavalul primăverii, Discotecă în aer
liber.
Duminica, 20 aprilie 2006: Cupa Primăverii la fotbal pentru cele 24 de
clase liceale, Concurs de istorie „Dumitru Micu Popescu”
Luni, 01 mai 2006: Desene pe asfalt „Viitorul ne aparţine”, Program
cultural artistic „Pentru o Europă unită”, Crosul Primăverii la clasele a III-a şi a
IV-a.
Marţi, 02 mai 2006: ora 12:00. Consfătuire: Rolul Consiliului
reprezentativ al părinţilor în întreţinerea, dezvoltarea şi modernizarea bazei
materiale a Colegiului Tehnic Mătăsari. Dezbatere: Contribuţia părinţilor în
cadrul parteneriatului educaţional pentru evitarea abandonului şcolar, cuprinderea
în învaţământul obligatoriu a tuturor copiilor de vârstă şcolară şi îmbunătăţirea
frecvenţei acestora – adunări generale pe clase.
Miercuri, 03 mai 2006: Olimpiadele cunoaşterii – română - parteneriat
educaţional cu Asociaţia Olimpicii Cunoaşterii din Craiova.
Joi, 04 mai 2006: Concurs judeţean „Patrimoniul gorjean”, Olimpiadele
cunoaşterii- limba engleză- parteneriat cu Asociaţia Olimpicii Cunoaşterii -
Craiova - Dezbatere : Consilierea şi orientarea profesională a părinţilor în vederea
integrării sociale a absolvenţilor.
Vineri, 05 mai 2006: Consiliul elevilor – partener egal în procesul
instructiv educativ
332
 Sâmbătă, 06 mai 2006: Seară distractivă pentru tineret
Luni, 08 mai 2006: Târgul ofertei educaţionale
Marţi, 09 mai 2006: Ziua Europei: Concursul Euro junior - parteneriat
educaţional cu Asociaţia pentru Tineret Olimp, Bucureşti, Depunere de coroane
la monumentul eroilor din Mătăsari, Program cultural artistic : „Eroi au fost, eroi
sunt încă”
Miercuri, 10 mai 2006: Cercul de geografie al profesorilor din licee şi
gimnaziu
Joi, 11 mai 2006: Dezbatere: Atestatul profesional-certificarea
competenţelor de specialitate la liceul tehnic şi SAM.
Vineri- Sâmbătă, 12-13 mai 2006: Etapa judeţeană „ Concursul naţional
de Reviste şcolare şi Tinere Condeie la Tabăra “Gura Plaiului”, de la Tismana.
Sâmbătă-Duminică, 13-14 mai 2006: Zilele absolventului – Excursie
documentară la Drobeta Turnu Severin,Porţile de Fier, Orşova, Herculane, Masivul
Godeanu, Podul de Piatră de la Ponoare, Baia de Aramă, Câmpia Soarelui-Padeş,
Mânăstirea Tismana, Casa memorială „Constantin Brâncuşi”.
15-21 mai 2006: Comenius Socrates - Proiect internaţional de dezvoltare
şcolară la Riga-Letonia, împreună cu şcoli din Italia, Turcia, Belgia şi Finlanda.
Director,
Prof. Dumitru Dădălău

SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI

Ediţia a IX-a, 21-22.X.2006
După cum ne-am obişnuit, în fiecare an, în cadrul Colegiului Tehnic
Mătăsari, în plină toamnă frumoasă, se serbează întoarcerea acasă a tuturor celor
plecaţi de pe aceste meleaguri ale Jilţurilor. Şi în acest an Sărbătoarea a debutat
cu o suită de manifestări sub genericul „Zilele Colegiului Tehnic Mătăsari”,
manifestări care au culminat cu ziua de 21 octombrie când, în curtea Colegiului
din Mătăsari, au participat în calitate de invitaţi d-nul subprefect Constantin
Dumitrescu, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Gorj, d-nul Gheorghe
Grivei, precum şi Constantin Panfiloiu, fiu al Jilţului şi primul director al
primei şcoli gimnaziale din Mătăsari.
Sărbătoarea Fiilor Jilţului a fost deschisă de către actualul director al
şcolilor mătăsărene, d-nul Dumitru Dădălău, care a rostit următoarele cuvinte:
„Este o zi frumoasă, în care rodul activităţilor noastre educative, pe
care le-am desfăşurat timp de trei săptămâni, intitulate „Zilele Liceului” este
cules astăzi, ca un corolar al tuturor acestor manifestări. Venim aici cu gândul
curat, că toţi cei care sunteţi prezenţi şi toţi cei care vor mai veni în cursul zilei
de azi, până mâine dimineaţă, împreună, vom fi cu sufletul curat că am rămas
333
aici. Localnicii mătăsăreni îi aşteaptă pe toţi cu cuptoarele încinse, cu pâinea şi
cozonacul rumenit, cu friptura gata să fie stropită cu vinul ostoit, cu ţuica care să
spargă măseaua, dar cei mai mulţi suntem noi, noi cei care am ales să desfăşurăm
activităţi în această vale a Jilţurilor, în această uzină cu foc continuu, conectată
la cea mai înaltă tensiune. De aceea, astăzi ar fi bine să trecem în revistă câteva
momente foarte importante ale activităţilor Jilţurilor: în primul rând stăm aici
pentru că în această vale s-a dezvoltat şi se dezvoltă cel mai tânăr bazin energetic
al României. Noi existăm aici pentru că înaintaşii noştri au ştiut să ne lase o avere
de invidiat, o instituţie de învăţământ care acum şase ani de zile devenea primul
Colegiu Naţional de la ţară şi din ţară.
Iată că, azi, puţine şcoli din mediul rural se pot mândri cu faptul că înainte
de a intra în Uniunea Europeană au gaze la orice oră din zi şi din noapte, că sunt
legaţi la apă curentă, că au o bază materială de invidiat.
D-le subprefect, d-le vicepreşedinte al CJ Gorj este o mândrie pentru noi
pentru că avem posibilitatea ca în această instituţie de învăţământ, citadelă îi
spunem noi, din judeţ şi din ţară, să avem poate ce nu au alţii. În primul rând
aş dori să plecaţi de la ideea că nici o altă şcoală din judeţul Gorj nu a reuşit să
ducă drapelul României în şapte ţări. Mătăsariul, prin două proiecte Comenius şi
şedinţe cu directorii unităţilor de învăţământ, am fost anunţaţi că deţinem locul I
în ceea ce priveşte contactele pe care le avem la ora actuală cu ţări ca : Olanda,
Italia, Franţa, Germania, Grecia, Republica Moldova, Turcia, Bulgaria. Dacă noi,
într-un an de zile am reuşit şi am făcut schimb de experienţă în ceea ce priveşte
dezvoltarea învăţământului din România, fără sprijinul nimănui, iată că suntem
de mult intraţi în Uniunea Europeană. În al doilea rând, ne-am numărat printre
primele licee din Gorj în care s-a înfiinţat Centrul de documentare şi informare.
În cursul acestei veri, o dată cu o delegaţie de şase francezi, 40 de formatori
naţionali au venit la Mătăsari. Au venit şi au văzut un proces de învăţământ de
calitate, modern, ancorat la toate standardele europene.
În altă ordine de idei, pentru că tinereţea dumneavoastră a început aici, şi
copilăria dumneavoastră, d-le vicepreşedinte este aici, în aceste locuri, aş vrea să
reţineţi totuşi că Mătăsariul are la ora actuală condiţii pe care nu le au alţii şi ne
oferă posibilitatea să ne luăm la luptă cu oricine. Numai în cursul anului trecut
unitatea noastră s-a situat pe locul I la o serie de activităţi care au făcut parte
din calendarul Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi al Inspectoratului Şcolar
Judeţean. Sunt rezultate la Cangurul, Olimpicii Cunoaşterii, Olimpiadele de
Limba Română, de Limbi moderne, Educaţie tehnologică. De şapte ani, revista
„Murmurul Jilţului” câştigă locul I pe ţară, ceea ce face ca, în Mătăsari, să se
sărbătorească 10 ani de publicistică, care vin după ce am sărbătorit 110 ani de
atestare a învăţământului în Mătăsari, 25 de ani de învăţământ liceal, 40 ani de
la absolvirea primelor opt clase. Toate acestea nu fac decât să ne ambiţioneze să
muncim pe mai departe, să avem rezultate mai bune. Mai avem puţin şi vom da
334
în funcţiune amfiteatrul, ne vom racorda la forajul de apă şi bine ar fi să spunem
pe direct: avem apă, avem gaze, avem toate condiţiile, ca şi Atelierele şi Şcoala
de Arte şi Meserii şi Şcoala din Brădet să fie ancorată la tot ceea ce este necesar.
Beneficiem la ora actuală de o colaborare eficientă cu Primăria Mătăsari.
Mulţumim pentru sprijinul pe care ni l-au acordat. Aici s-a aplicat programul
guvernamental de descentralizare în învăţământ, în nici o şcoală nu s-au comasat
trei şcoli. Avem aici cadre didactice cu studii superioare. Iată că sunt atâtea motive
pentru care suntem fericiţi, pentru că la nivelul Prefecturii, la nivelul Consiliului
Judeţean v-aţi găsit timp să veniţi să vedeţi o parte din realizările noastre. Pe
parcursul zilei avem o activitate bogată. Avem invitat ansamblul „Maria Lătăreţu”
şi „Doina Gorjului”. Acestea vor aduce consătenilor noştri bucurie în suflet iar
spre seară, când totul se va întuneca, torţele se vor aprinde în Mătăsari şi Focul
Prieteniei va face ca în jurul lui să se învârtă Hora Unirii. Peste noapte se vor
desfăşura : Miss-ul, Carnavalul Tineretului. Toată lumea se va simţi bine. Vă
mulţumesc că aţi venit!”
În continuare, domnul Constantin Panfiloiu, fiu al Jilţului, a rostit o
alocuţiune încărcată de sensibilitate şi melancolie, din perspectiva celui care a
îndeplinit pentru prima dată funcţia de director la Şcoala Gimnazială Mătăsari.
Domnia sa a ţinut să precizeze faptul că entuziasmul şi dăruirea începuturilor s-a
păstrat ca un filon al bogăţiilor sufleteşti şi pare că se transmite cu sfinţenie de la
o generaţie la alta. „ D-le subprefect, d-le vicepreşedinte al CJ Gorj, d-le director,
stimaţi colegi, stimat auditoriu. Este pentru mine o mare satisfacţia ca unul care
a lucrat pe ogorul şcolii aproape 40 de ani, să particip la un asemenea eveniment
şi să constat că o bună parte dintre slujitorii acestei instituţii au avut onoarea şi
satisfacţia să aducă aporturi la educaţia lor, şi constat că o parte dintre elevii de
astăzi au reuşit nu numai să se menţină la cotele la care se bucura învăţământul
mătăsărean pe vremea respectivă ci şi să le ridice la cote mai înalte, aşa cum
cunoaştem cu toţii, beneficiind şi participând la acest eveniment unic în ţară, ca
şi Colegiul Mătăsari în mediul rural, pe plan naţional.
În modul cel mai sincer aduc toate mulţumirile mele întregului colectiv
de cadre didactice, în frunte cu domnul director, pentru faptul că a reuşit să aducă
această instituţie de învăţământ pe plan naţional, să poarte relaţii de educaţie
cu ţări europene, să conducă până la un loc de frunte această revistă a şcolii şi
multe alte realizări care se bucură de un bine meritat prestigiu. Mulţumirile mele,
doresc în continuare succese deosebite!”
Continuând în spiritul celor spuse de antevorbitorii săi, vicepreşedintele
Consiliului Judeţean Gorj, Gheorghe Grivei a ţinut să sublinieze faptul că
pentru reuşita unei acţiuni este în primul rând necesară conştientizarea datoriei
partenerilor implicaţi şi dăruirea totală pentru realizarea scopului propus :
„Domnilor profesori,dragi părinţi,domnule director, dragi elevi. Azi e un moment
important pentru toţi si mă bucur să fiu în mijlocul dumneavoastră.
335
 Văd foarte mulţi tineri,ceea ce îmi întăreşte convingerea că viitorul acestei
localităţi e asigurat. Cunosc de asemenea rezultatele deosebita pe care colectivul
de cadre didactice ale C.T.M. le-au obţinut prin intermediul elevilor. Aceşti tineri
pregătiţi să facă faţă unor întreceri de înalt nivel,pe diverse domenii au capacitatea
de a iniţia noi proiecte care să contribuie la modernizarea localităţii Mătăsari. De
asemenea nu putem trece peste ceea ce s-a făcut bun în ultimii ani. Sunt lucruri
importante care au schimbat condiţiile de viaţă ale locuitorilor, investiţii care nu
ar fi fost posibile fără sprijinul Consiliului Local Mătăsari, primărie,Consiliul
Judeţean. Proiectele trebuie să continue, iar programele ambiţioase a celor care se
află în frunte, nu trebuie să bată pasul pe loc şi să răspundă în totalitate interesului
locuitorilor. Atât personal, cât şi în numele Consiliului Judeţean, vă asigur că
vom acorda sprijinul în tot ceea ce depinde de noi. Vă mulţumesc!
În continuare, domnul subprefect de Gorj, Constantin Dumitrescu a
ţinut să precizeze că, în relativ scurta perioadă, de când fiinţează Colegiul Tehnic
Mătăsari, a dovedit că valoarea nu aşteaptă numărul anilor şi că învăţământ de
calitate se poate face oriunde dacă există voinţă şi pasiune: „D-le director, d-le
vicepreşedinte, dragi fii ai Jilţului, îmi exprim bucuria de a fi prezent aici în
mijlocul dvs. la a IX-a ediţie a Fiilor Jilţului, marea sărbătoare dedicată Liceului
din Mătăsari şi vă transmit un gând frumos, pentru multe realizări în continuare
şi vă spunem că vă vom oferi sprijinul nostru şi când o să-l cereţi, şi din propria
iniţiativă. Sunt mândru de dumneavoastră. Am vizitat împreună cu domnul director
acest Colegiu, un frumos centru de educaţie pentru elevii acestei părţi a judeţului
Gorj. Dotarea este corespunzătoare, cadrele didactice sunt bine pregătite, alături
de domnul director care este un adevărat argint viu al multor activităţi. Mătăsariul
se face în continuare cunoscut prin aceste obiceiuri şi datini, acţiuni care sunt
într-adevăr reuşite. Suntem într-o frumoasă zi, în care suntem toţi alături pentru
a participa la această mare sărbătoare. Nu e deloc uşor să se organizeze astfel de
manifestări şi aceste acţiunii au fost multe: simpozioane, lansări de carte, comisii
metodice, stiinţifice. Este un merit pe care noi îl recunoaştem. Aceşti copii frumoşi
vor avea prin dascăli care le luminează mintea,posibilitatea să poarte ştafeta şi
în familiile lor,ducându-le informaţiile,noutăţile părinţilor,care fac astfel ca un
elev din Mătăsari să fie egal cu un altul din orice centru, sau ca un altul care
studiază în una din ţările europene şi astfel viitorul va fi de partea lor, pentru că
vor avea şanse egale. Vom ţine legătura permanentă pentru a promova ceea ce
dumneavoastră prognozaţi pentru viitor,iar prin efortul cadrelor didactice, elevii
C.T.M. vor avea succese depline la concursurile organizate la nivel naţional şi
judeţean. Ţin să vă mulţumesc pentru plăcuta invitaţie de a fi prezent aici. Vă
urez multe realizării, succese în continuare.
Fie ca această sărbătoare să fie şi pentru viitor un punct de reper cu o
amplă dezvoltare, iar dumneavoastră să petreceţi frumos. Nu în cele din urmă,
cel care a rostit câteva cuvinte a fost un elev al colegiului, Copaci Emil, clasa
336
a IX a A, profil Filologie. Un frumos discurs, al unui elev devotat: „ Domnule
director, stimaţi profesori, iubiţi părinţi, dragi elevi. Nu ştiu dacă am să găsesc
cele mai potrivite cuvinte ca să vă mulţumesc, în modul cel mai sincer pentru că
vă aflaţi toţi „Fiii ai Jilţului „ în această zi plină de cultură şi tradiţii pe plaiurile
mătăsărene. Din cele 365 de zile ale anului, una poartă numele : „Ziua Fiilor
Jilţului „.
Este una din acele zile când, pentru a nu ştiu câta oară îţi dai seama cu
adevărat importanţa acestei zile minunate de toamnă pentru noi „Fii ai Jilţului „.
Sper să vă daţi seama de importanţa acestui colegiu din Mătăsari, nu numai de
baza materială de aici, ci şi de copii care se formează şi de care sunteţi mândri
pentru că sunt copiii dumneavoastră şi sper să vă daţi seama de acest lucru din
versurile următoare :
„Liceul meu, mândria mea „

Licee-n lume nu-s doar zece,

Sunt multe, mici şi mari
Care-nfloresc pe zi ce trece
Dar tot nu sunt ca cel din Mătăsari

Suntem elevi. Şi suntem gospodari

Avem în noi curaj de oameni mari
Aşa cum suntem, noi suntem şcolari
Al marelui liceu de pe malul Jilţului.

Avem profesori buni, la fel şi-nvăţătoare

Din ciclurile gimnaziale şi primare
Şi la liceu sunt ore extraordinare
Care te-ajută să devii om mare.

Revista şcolii e, deasemenea, făloasă

O dată s-o citeşti şi spui că e frumoasă
Pare că-i scrisă de genii foarte mari
Dar este scrisă doar de mici şcolari !

Ca să-i cunoşti pe-aceşti distinşi şcolari

Un lucru sigur trebuie făcut.
Să treci cândva pe la Fiii Jilţului, din Mătăsari
Şi toţi îţi vor zâmbi,spunând „Salut ” !!!
În primul rând mulţumesc colegilor mei, care au umplut paginile revistei
„Murmurul Jilţului „, cu gânduri şi cu imagini. Ce-am simţit, ca elev nimeni n-are
337
idee, când cu lacrimi în ochi îmi tremurau mâinile citind şcolii întregi articole în
care îmi pusesem toată fiinţa. Şi cât de fericit eram spunând „ a noastră „. Da, a
noastră! spuneam tuturor cu mândrie, de parcă aş fi vrut să audă o lume întreagă,
că şi aici, într-un colţ mai puţin cunoscut există tinere talente, copii care doresc
să înveţe şi să-şi pună gândurile într-o revistă a şcolii lor.
Ne pare rău însă,că nu toată lumea apreciază munca noastră, nu toţi ştiu
ce înseamnă să-ţi vezi cuvântul publicat într-o revistă care astăzi împlineşte 10
ani de existenţă, ajungând până anul acesta la numărul 40. Pentru mine este cea
mai nepreţuită revistă, când mă gândesc că în ea sunt şi eu un mic poet !Nu
în ultimul rând vreau să mulţumesc domnului director, Dădălău Dumitru, care
veghează neîncetat la tipărirea fiecărui număr al revistei, lucru care necesită mult
efort. Orice victorie nu se poate obţine de unul singur cum nici noi nu am fi ajuns
la nr. 40 fără sprijinul domnului director. Vă mulţumesc domnule director, iar
Fiilor Jilţului, adunaţi astăzi aici, vă doresc: ”un gând curat şi înalte sentimente
de stimă şi mult respect ”. Vă mulţumesc !
Mulţumind celor prezenţi pentru participare, domnul director Dumitru
Dădălău, a ţinut să sublinieze faptul că valorile perene ale culturii naţionale şi
locale îşi vor afla mereu locul în sufletele şi conştiinţa noastră, ele ghidându-ne în
tot ceea ce înseamnă activitate socio-culturală şi educativă.

Redacţia

COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC

MĂTĂSARI-GORJ obiectiv de referinţă pentru
învăţământul românesc
Impresii de la Târgurile Ofertei Educaţionale
Mărturisesc, că mă bucur de vizita făcută la această expoziţie pe care
o apreciez în mod deosebit pentru prezentarea clară şi argumentată a ideilor
expuse, pentru modul excelent de tehnoredactare a ofertei educaţionale făcut
de către C.N.T. Mătăsari, pentru ilustraţiile, fotografiile, desenele realizate
de copiii liceului nostru, care crează vizitatorului o imagine optimistă pentru
viitorul acestui liceu. Atunci când informaţiile din domenii diferite au o bază
solidă, când capacitatea de înţelegere este totală, când argumentele au suport
şi, în special când se determină cauzele, este o reuşitǎ în comunicare şi totodată
o reuşită pentru înţelegerea în viitor a ofertei educaţionale de a veni cu toată
convingerea la C.N.T. Mătăsari. Iată, că domnul director Dumitru Dădălău, prin
această expoziţie organizată la C.N.T. Mătăsari ne-a argumentat suficient, cu tot
338
ce există expus aici, că la liceul nostru pot veni tineri absolvenţi de gimnaziu, de
pretutindeni.
Am rămas profund impresionată de cele văzute la această expoziăie şi
de felul cum ne-a fost făcută prezentarea ei. Sunt onorată că mă numar printre
cadrele didactice care activează în acest colegiu.
07.05.2001, Înv.Burueană Viorica

Manifestările organizate cu prilejul ofertei educaţionale, evidenţiază

responsabilitatea cu care se lucrează în cadrul Colegiului Naţional Tehnologic
Mătăsari. Dacă nu ar fi fost centru în unitatea noastră,nefiind dirigintă la clasa a
VIII-a, nu-mi puteam da seama de modalitatea ofertei celorlalte colegii şi licee.
Azi, când am posibilitatea de a compara, simt satisfacţia că lucrez într-
un colegiu cu perspectivă, că unitatea este condusă de un manager cu gândire
profundă şi capabil de organizare deosebită. Sincere felicitări, domnule
Tică, pentru tot ceea ce aţi făcut, pentru competenţa de selectare a celor mai
reprezentative activităţi, pentru prezentarea excelentă a activităţilor din cabinete
şi laboratoare, mape tematice, potofolii, revista,,Murmurul Jilţului’’,tipuri de
aparate, truse, echipamente tehnice, mijloace audio-vizuale, materiale grafice.
Cu o astfel de ofertă, cu dotarea de excepţie a şcolii, cu încadrarea cu oameni
competenţi, sunt convinsă că vor veni tot mai mulţi elevi pentru a urma cursurile
liceale aici. O actiune O.S.P. mai bine gândită nici că se putea! Prin întreg ciclul
de manifestări s-a înfăptuit un valoros schimb de experienţă între creatori, o nouă
modalitate de abordare a orientării şcolare. Spre noi şi mari realizări !
Prof. Graure Domnica
Am avut onoarea să fim prima clasă care a vizitat Centrul de ofertă
educaţională din cadrul C.N.T. Mătăsari. Marturisesc că sunt mândră că sunt
diriginta unei clase a VIII-a, în acest an, care este un an al începuturilor, al
noului şi al absolutului. Clasa este formată din elevi, din judetul Gorj, şi am
rămas încântaţi de ce am vazut. Este o muncă titanică, este o responsabilitate
enormă să îndrumi un copil spre viitorul său. Noi, ca profesori, suntem păstorii
acestor suflete şi prin acest centru, creat cu multă muncă şi devotament, încercăm
să-i sfătuim pe copii să fie pe urmele lui Brâncuşi. Aş face o legătura între Anul
Brâncuşi-Centrul de ofertă educaţională-copii-profesori, prin a insufla înţelegerea
următorului citat:,,Brâncuşi nu a făcut altceva decât să elibereze fiinţele din
zidirea materiei naturale. Numai că, această eliberare trebuie să îndeplinească o
condiţie esenţială: după intervenţia omului, materia trebuie să-şi continue viaţa
sa naturală. Altfel intervenind schimbări în viaţa lor, ele pot fi ucise’’.
Acest centru va ajuta ca, fiinţele copiilor care vizitează, să aspire la o
viaţă naturală – viaţă care se numeşte Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari.
Diriginte, Pădureţ Carmen,
Clasa aVIII-a C, Mătăsari
339
 Asemeni doamnei diriginte, sunt foarte mândră, atât eu, cât şi colegii mei,
că am fost prima clasă care a vizitat Centrul de ofertă educaţională din cadrul
C.N.T. Mătăsari. Sunt de asemenea mândră că picturile mele se găsesc pe peretele
cu picturi din acest centru. Centrul mi-a oferit ocazia de a afla ofertele tuturor
liceelor din judeţul nostru. Mulţumesc, în numele clasei, conducerii Colegiului
Naţional Tehnologic Mătăsari, pentru oferta acordată.
Pagnejer Ramona

În urma vizitei făcute în sala amenajată, cu colectivul de elevi ai clasei

a VIII-a D, în număr de 18, am rămas profund impresionată de modul şi de
priceperea cu care au fost realizate panourile expoziţionale şi mapele cu ofertele
educaţionale pe anul 2001/2002. În numele colectivului de elevi, de la clasa a
VIII-a D, ţin să-i mulţumesc, domnului director Dumitru Dădălău, pentru munca
şi devotamentul depus la realizarea a tot ce s-a făcut, atât la dotarea şcolii, cât şi
pentru numărul de locuri şi clase create pentru anul 2001/2002. Aceasta este o
iniţiativă lăudabilă deoarece copiii şi părinţii se pot informa cu privire la orientarea
şcolară nemaifiind nevoiţi să parcurgă distanţe mari la alte centre cu oferte.
Diriginte Popescu Mihaela

În urma vizitei la expoziţia ofertei educaţionale din cadrul C.N.T. Mătăsari,

am rămas impresionată de cele văzute aici.Văzând pliantul de oferte educaţionale
al C.N.T. Mătăsari şi celelalte documente ale activităţii din prezent şi din trecut
ale colegiului, cu siguranţă paşii mei, se vor îndrepta spre această şcoală.
Barac Valeria Mirabela
Sala amenajată ne-a impresionat prin ofertele liceelor, dar în special a
Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, care a avut răbdarea şi iscusinţa să
realizeze o mapă cu ofertă managerială deosebită. Aceasta se detaşează net prin
calitatea grafică şi conţinut faţă de a liceelor cu vechime din acest judeţ care n-au
avut inspiraţia de a realiza o mapă care să le reprezinte nu numai numărul de clase,
ci şi sufletul liceului, pulsul acelor locuri. Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari,
prin munca şi dăruirea domnului director profesor Dumitru Dădălău, a ajuns în
doar doi ani, singurul Colegiu Naţional Tehnologic din ţară aflat în mediul rural.
Ne-a încântat modul de prezentare a revistei Murmurul Jilţului, publicaţie şcolară
de valoare naţională cu importanţă de document, în calea timpului trecător, ecou
scris al simţirii unor cadre didactice şi a învăţăceilor lor.
Prof. Păsărescu Angela,
Director Şcoala Brădet

De baza materială aflasem încă din iarnă, când am avut onoarea să vizitez
acest Colegiu Naţional Tehnologic, însă acum m-au impresionat realizările

340
şcolare, căldura corpului didactic, cuvintele blânde, calde, spuse de domnul
director. Voi fi mândră să fiu una dintre elevele acestui colegiu. Vă mulţumim
pentru efortul depus în realizarea acestei expoziţii manageriale.
Copiluş Mădălina Vasilica

Am rămas impresionată, încă de la prima vizită, de modul de amenajare

al sălii expoziţionale a ofertei educaţionale, pe anul 2001/2002 şi de priceperea
şi migala cu care au fost realizate aceste materiale. Apreciez această metodă
nouă şi performantă, de înscriere la liceu a elevilor de clasa a VIII-a şi consider
că este binevenită, deoarece diminuează efortul material pe care-l fac părinţii
şi îi absolvă de emoţii pe elevi cât şi pe părinţi. În urma vizitei făcute şi a celor
vizionate, elevii clasei a VIII-a B s-au convins pe deplin că cea mai bună ofertă
este a Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari şi că majoritatea vor rămâne aici.
Sunt mândră, că sunt cadru didactic în cadrul C.N.T. Mătăsari, colegiu care a dus
faimă în tot judeţul, şi chiar în ţară.
Diriginte, Grivei Elena Vasilica

Acum că mi-am găsit liniştea vizitând acest târg al ofertelor educaţionale,

pliantul de prezentare fiind foarte diferit de cel al celorlalte licee vestite, doresc
să împărtăşesc toată bucuria şi să mulţumesc minunatului domn director, care s-a
gândit la timpul pierdut pe drum şi efortul depus pentru a consulta aceste oferte în
alte centre. Sunt fericită că diploma obţinută la concursul “Miss fulg de nea” face
cinste acestei şcoli. Mulţumesc din suflet domnului director care m-a susţinut şi
care m-a încurajat în felul domniei sale, pentru bunătatea şi căldura sufletească
care ne-o împărtăşeşte cu atât zel.
Cu respect, Boulean Maria Alexandra

Azi 09.05.2001, am trăit bucuria de a vizita cu clasa a VIII-a din satul

Corobăi, comuna Drăgoteşti, unul din cele mai dotate licee din ţară. Ca de obicei,
domnul profesor, Dădălău Dumitru - directorul, ne-a primit cu mult suflet şi cu
multă căldură. Am văzut pe feţele copiilor satisfacţie şi bucurie când domnul
director a prezentat oferta Colegiului Naţional Mătăsari. Ca profesor şi diriginte
al elevilor din comuna Drăgoteşti - Corobăi - de fiecare dată am vizitat liceul cu
un sentiment şi de curiozitate, deoarece mereu există câte ceva nou de făcut în
această şcoală prin grija domnului director. Mulţumesc domnului director, din
partea mea şi a tuturor elevilor din satul Corobăi, pentru gestul minunat şi frumos
de a organiza deplasarea şi prezentarea acestei şcoli minunate.
Cu mult respect, Diriginte, prof. Cîrciu Victor

Suntem bucuroşi şi totodată mândri că învăţăm în Colegiul Naţional

Tehnologic Mătăsari, cel mai dotat Colegiu din judeţul Gorj. Suntem mândri

341
că avem un cenaclu şi anume, “Cenaclul Scorpion” de care s-a ocupat un om
cu suflet, care a depus o muncă titanică şi anume domnul director al C.N.T.
Mătăsari - Dădălău Dumitru. Oferta educaţională a Colegiului nostru este unică,
foarte deosebită faţă de celelalte licee. Toate realizările au fost posibile datorită
domnului director Dădălău Dumitru care are multe iniţiative pe care întotdeauna
le realizează. Colectivul clasei a VII-a B, mulţumeşte din suflet, atât domnului
director al C.N.T. Mătăsari, cât şi celorlalte cadre didactice, pentru tot efortul
depus în a-i ajuta să facă alegerea cea mai bună, pentru un viitor sigur. Numai
bine şi spor în realizări ! Cu mult respect şi admiraţie!
Colectivul clasei a VIII-a B,
diriginte Dădălău Floarea

Astăzi, 09.05.2001, clasa a VIII-a, Dragoteşti, împreună cu dirigintele

Iliescu Gheorghe, am vizitat pentru a doua oară, Liceul Tehnologic Mătăsari – iar
impresiile au fost la fel ca prima dată, foarte bune. Elevii au fost impresionaţi de
aranjamentele, care s-au petrecut în ultimul timp iar dirigintele a fost de părere
că Liceul Mătăsari a devenit un Colegiu demn de laudă şi respect. Dacă ne-am
apuca să scriem toate părerile noastre, am termina tot caietul, iar ceilalţi nu ar mai
avea unde să scrie.
Încheiem, dar nu înainte de a ne mai aduce, încă o dată, laudele şi respectul
pentru domnul director şi pentru Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari. Cu
respect!
Elevii clasei a VIII-a, Dragoteşti
împreună cu dirigintele, Iliescu Gheorghe

Cu prilejul vizitării Târgului Ofertei Educaţionale de la Colegiul Naţional

Tehnologic Mătăsari, am rămas suprinşi atât noi cât şi clasa a VIII-a de la Şc.gen.
Valea, de amabilitatea şi generozitatea cu care ne-a primit domnul director
Dumitru Dădălău, cât şi a cadrelor didactice. Este o faptă demnă de toată lauda,
ce dovedeşte că Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari, este un liceu puternic,
din punct de vedere al bazei materiale, ceea ce dovedeşte că este alegerea cea mai
potrivită pentru absolvenţii clasei a VIII-a. Noi nu putem decât să aducem numai
cuvinte de laudă pentru domnul director, Dumitru Dădălău, pentru ce-a făcut
la Colegiul din Mătăsari, şi că ne-a dat posibilitatea să mergem la un Colegiu
apropiat de casă şi cu cea mai bună bază materială din ţară. Felicitări din toată
inima, pentru tot ceea ce aţi făcut în această şcoală şi pentru comunitate.Vă
mulţumim !
Diriginte, Stanculete Cristina,
Eleva Sandu Larisa

342
 Cu ocazia vizitării centrului de ofertă educaţională, organizat la Colegiul
Tehnologic Mătăsari, am constatat o bună organizare a acţiunii ce dovedeşte
pregătirea temeinică a conducerii acestei unităţi şcolare pentru ca prezentarea
să fie făcută cât mai bine şi cât mai clar. De asemenea, expunerea d-lui director
al Colegiului, profesor Dădălău Dumitru, a fost foarte explicit organizată la
nivelul elevilor pentru ca aceştia să fie edificaţi deplin în ceea ce priveşte oferta
educaţională. Această acţiune este foarte benefică elevilor şi părinţilor din şcolile
comunei noastre, pentru a-şi face o idee cât mai clară asupra a ceea ce se oferă
în plan educaţional. În concluzie, iniţiativa organizării acestui centru de ofertă
educaţională la Mătăsari este foarte bună iar excelenta organizare a acestei
activităţi denotă efortul extraordinar, depus de conducerea centrului.
Prof. Carcalicea Ion
Şc.Generală Negomir

9 mai 2001. Cu ocazia orientării şcolare şi profesionale la Colegiul

Naţional Tehnologic, am participat la reţeaua şcolară şi profesională din judeţul
Gorj, pentru anul şcolar 2001-2002.
Cu acest prilej, am constatat modul de înscriere, de admitere în licee şi
şcoli profesionale, ucenici şi am studiat toate ofertele propuse de către liceele
din judeţ. Toţi elevii Şcolii generale Raci, împreună cu domnii diriginţi, am avut
multumirea sufletească şi satisfacţia de a ne informa cu privire la viitorul nostru.
Mulţumim, Colegiului Tehnologic Mătăsari, mulţumim îndeosebi domnului
director, pentru tot efortul depus pentru organizarea acestei activităţi.
Prof. Gioi Marinică
Eleva Răducan Luminiţa

9 mai 2001. Elevii claselor a VIII a A şi a VIII a B împreună cu

diriginţii de la Şc. gen. SLIVILEŞTI şi elevii clasei a VIII a de la Şcoala Gen.
MICULEŞTI, am participat la orientarea şcolară şi profesională de la Colegiul
Naţional Tehnologic Mătăsari. Cu această ocazie, am constatat o foarte bună
organizare,elevilor punânduli-se la dispoziţie mijloace de transport, sala unde
s-a organizat orientarea şcolara a fost foarte bine amenajată şi totodată, cu toate
materialele necesare unei bune orientări şcolare.Atât elevii cât şi diriginţii, aduc
mii de mulţumiri, pentru tot ceea s-a făcut.
ss/indescifrabil

9.05.2001. În cadrul acţiunilor destinate ridicării calităţii procesului

instructiv-educativ, din şcolile judeţului Gorj, apreciez în mod deosebit preocuparea
colectivului de cadre didactice al,,Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari ‘’
pentru educarea elevilor în spiritul valorilor naţionale, locale, democratice.
Iniţiativa d-lui director, prof.Dumitru Dădălău de a aşeza pe baze solide această
343
şcoală, printr-o dotare didactico-materială de excepţie şi o îmbunătăţire continuă
a procesului de învăţământ începe să rodească. Centrul de ofertă educaţională
pune în valoare ideea de mai sus. Modul de organizare, grija pentru copiii din
acest centru de învăţământ sunt laudabile. Îmi exprim sentimentul de admiraţie
pentru tot ceea ce întreprinde directorul acestei şcoli şi le doresc succes şi depline
realizări.
Prof. Drulă Valeriu,
director al Colegiului Naţional “George Coşbuc”,
din municipiul Motru

Centrul de ofertă educaţională confirmă încă o dată calităţile manageriale

ale domnului director, Dădălău Dumitru, grija pentru copiii din această zonă a
judeţului Gorj. Sunt impresionată de tot ceea ce s-a realizat în această unitate
şcolară, în folosul copiilor, al învăţământului. În încheiere, doresc domnului
director multă sănătate şi putere de muncă pentru a materializa şi alte proiecte
lăudabile !
Inspector şcolar, Duţulica Balaci

Fiind cadru didactic al CNT Mătăsari de 11 ani, mărturisesc cu sinceritate,

că am avut multe de învăţat în acest liceu. Alături de un colectiv de cadre didactice
bine închegat, cu conducători care au ştiut ce vor şi ce să ceară colectivului pentru
a putea realiza ce şi-au propus. Pe lângă tot ce vizitatorul poate vedea în cadrul
acestui liceu, iată că la loc de frunte este şi modul cum a fost gândită şi expusă
Oferta Educaţională 2001, deci nu întamplător Mătăsariul a fost ales centrul
organizatoric al acestei oferte. De modul cum dovedeşti măiestria de a-ţi prezenta
unitatea în care lucrezi, de a-ţi trata semenii şi,, piesele,, cu care lucrezi, aşa vei
avea izbânzi. Noi, cei din liceul Mătăsari, dovedim şi această mărturie. Deci, ca
dascăl al acestei şcoli, profesor de matematică, vă cheam fără reţineri să veniţi în
familia noastră – elevi şi profesori. Cu mult respect!
prof. Grecu Ilie

11 mai 2001. Felicităm conducerea şcolii,cadrele didactice şi elevii, care

prin munca eforturilor au reuşit să realizeze acest produs al învăţăturii. Apreciem
initiativa Inspectoratului Şcolar Gorj, de a organiza acest târg al ofertei educaţionale
la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari,târg ce îmi întăreşte speranţa în viitorul
promiţător al acestor elevi. Dorim, domnului director Dădălău Dumitru,respect
pentru realizarea acestui izvor de cultură şi civilizaţie,multă putere de muncă, şi
să rămână aceleaşi om cu suflet mare pentru şcoală. Cu mult respect!
ss/indescifrabil

344
 11 mai 2001. Elevii şi profesorii Şcolii Generale Teleşti, fiind prezenţi
la Târgul Educaţional organizat de Inspectoratul Şcolar Gorj, la Colegiul
Tehnologic Mătăsari, am avut ocazia să vizităm această unitate reprezentativă
pentru învăţământul naţional dar şi pentru învăţământul din mediul rural.
Ne-a impresionat baza materială de care dispune acestă unitate de învăţământ
cât şi progresele realizate în modernizarea acesteia, înregistrate în ultimii ani,
laboratoarele, sălile de clasă, baza sportivă, cabinetul de informatică precum
şi un mobilier modern, nou şi ergonomic, şi dotata cu mijloace de învăţământ
corespunzătoare. Felicitări, conducerii Colegiului Tehnologic Mătăsari, pentru
modul cum a reuşit să realizeze acest centru de învăţământ de excepţie şi să-l
doteze în condiţiile actuale de criză economică prin care trece ţara.Mulţumim, în
acelasi timp, conducerii liceului, în special domnului director Dumitru Dădălău,
pentru că ne-a oferit ocazia de a participa la Târgul Educaţional, prin punerea la
dispoziţie a mijlocului de transport. Cu multă consideraţie!
ss/indescifrabil

11 mai2001. În urma vizitei făcute cu colectivul de elevi al clasei aVIIIa

A, în număr de 24, am rămas profund impresionaţi de modul de amenajare al sălii
expoziţionale, de munca titanică care s-a depus pentru a expune toate ofertele
educaţionale din judeţ şi de responsabilitatea şi profesionismul cu care s-au
realizat toate aceste mape şi panouri. Tot ceea ce s-a realizat în această sală şi în
această şcoală mă face să mă simt mândră că sunt cadru didactic al acestei unităţi.
Cu această ocazie, vreau să-i mulţumesc, domnului director Dumitru Dădălău,
pentru eforturile depuse ca această şcoală să devină Colegiul Naţional Tehnologic
Mătăsari.
Cu mult respect, Costea Gabriela
În numele colectivului clasei a VIII-a A, vreau să vă mulţumesc pentru
condiţiile deosebite pe care ni le-aţi creat în această şcoală şi sperăm că nu vă
vom dezamăgi la examenul de capacitate.
Cu respect, Moţi Denisa

Sunt mândră că sunt eleva şcolii şi doresc să-mi continui studiile aici.
Cu respect, Cotoi Cornelia

Datorită domnului director pot continua studiile aici, în acest Colegiu cu

un echipament dotat pentru orice situatie. Vă mulţumeşte,
Ursan Ramona, eleva clasei a VIII-a A

12.05.2001. Sunt foarte impresionată de ceea ce se găseşte în această sală.

Bănuiam că este frumos, dar nu chiar,,fantastic’’.Sunt foarte mândră de domnul
director, că reuşeşte să facă tot ce-şi propune şi pentru asta, mulţi îl invidiază.
345
Domnul director ne arată că ne iubeşte prin ceea ce face şi prin ceea ce ne promite
ca va mai face pentru noi, în acest colegiu. Eu, personal îl respect foarte mult şi
cred că merita respectul tuturor. Îi urez multă sănătate şi cât mai multe idei noi
pentru acest colegiu, cât şi pentru noi. Sunt bucuroasă că învăţ în acest colegiu şi
sper să rămân aici şi pe mai departe. Cu mult respect!
Vlădeanu Anamaria,
eleva a clasei VIII-a B

15 mai 2001. O ofertă educaţională de excepţie, care trădează seriozitatea

şi implicarea celor care au organizat-o. Prezentarea şi realizarea concurează
cu ceea ce au oferit toate unităţile din municipiul Tg-Jiu. Un adevărat cabinet
metodic care impresionează orice vizitator, mai mult sau mai puţin avizat.
Felicitări,domnului director Dumitru Dădălău! Felicitări colaboratorilor!
Prof. Vasile Mija,
preşedintele Uniunii Sindicatelor
Libere din Învăţământ, Gorj

31 mai 2002. Cu ocazia,,Târgului de ofertă educaţională’’ de la Liceul

Tehnic, un prestigios COLEGIU, deşi tânăr, deja meseriile pentru care se învaţă
aici te fac să nu te mai gândeşti în altă parte. Dotările de la acest COLEGIU,
întrec orice imaginaţie, şi de aceea, conducerea Colegiului şi cadrele didactice
merită toată consideraţia noastră. Organizarea exemplară, precum şi primirea
deosebită, au lăsat o impresie extraordinară, excepţională în rândul colectivelor
de elevi şi a cadrelor însoţitoare! Vă dorim mult succes! Şi vă mulţumim !
prof. Maria Niţă, Constantin Scurtu

31 mai 2002.,,Târgul de ofertă educaţională’’ de la Colegiul Naţional

Tehnologic Mătăsari, ne-a impresionat prin tot ce am vizitat, prin tot ce am văzut
în cabinete şi latoratoare, încă plecăm de aici cu gândul de a oferi detalii şi altor
elevi de la alte şcoli, care n-au reuşit să vadă. De asemenea, cadrele didactice ne-
au oferit lecţii deosebite, lecţii cu un bogat conţinut instructiv şi educativ. Domnul
director ne-a uimit prin felul cum a prezentat istoricul acestei instituţii,eforturile
depuse până când au ajuns la asemenea realizări. Cred că totul şi toate, au rămas
întipărite în sufletele copiilor care erau, mai tot timpul duşi pe gânduri, privirea
ochilor lor arătând bucurie şi mulţumire, că au avut ocazia să vadă şi să audă cu
urechile lor, numai fapte bune, din gura domnului director şi a tuturor cadrelor
didactice. Vă mulţumim, pentru tot şi vă urăm succes în continuare !
Şc.Telesti

31 mai 2002.,,Târgul de ofertă educaţional’’organizat la Colegiul Naţional

Tehnologic Mătăsari, ne-a impresionat în mod plăcut. Admirăm şi efortul depus
346
de colectivul didactic condus cu dibăcie şi înţelepciune de directorul şcolii. Ne-
au impresionat de asemenea dotările liceului, ţinută înaltă în care se desfăşoară
procesul instructiv–educativ.Vom duce mai departe, vom răspândi informaţia
culeasă din acest liceu,despre acest liceu minunat.Suntem bucuroşi şi vă mulţumim
pentru invitaţia de a vizita această şcoală. Vă dorim, mult succes, în continuare!
Şc.Câlnic ss/indescifrabil

31 mai 2002. Ofertă educaţională la Colegiul Naţional Tehnologic

Mătăsari. O acţiune deosebit de interesantă şi educativă.În acelaşi timp,
multe emoţii şi multă admiraţie faţă de ceea ce ni s-a oferit.Totul ne-a trezit
interes,stimă,respect şi admiraţie.Este rodul muncii unui colectiv condus de un
manager cu un deosebit tact pedagogic,un om cu suflet mare,un cadru didactic
destoinic, iubitor de oameni şi capabil să dăruiască şi altora ceea ce poate.Vom
duce cu noi o stimă şi o admiraţie deosebită faţă de ceea ce ne este oferit. Vom
populariza experienţa instructivă şi vom informa şi pe alţii despre ceea ce am
văzut.Vă mulţumim din suflet, pentru tot ceea ce ne-aţi oferit,domnule director, şi
vă dorim pe mai departe, multă putere de muncă,aceeaşi tinereţe în suflet,aceeaşi
putere şi capacitate de muncă, acelaşi elan.Mult succes în tot ce veţi face şi de
acum înainte.
Profesor Sîrbulescu Angela,
Şc. gimnazială Cîlceşti

31 mai 2002. Am vizitat, cu ocazia ofertei educaţionale, Colegiul

Naţional Tehnologic Mătăsari, unde am văzut atelierele şcoală, dotate cu tot
ceea ce este necesar, cabinete sanitare şi laboratoare dotate la cel mai înalt grad
tehnologic; ne-am întâlnit cu maiştri, profesori ingineri şi profesori cu o înaltă
pregătire profesională.Tot ceea ce am văzut înseamnă muncă,înseamnă pasiune,
înseamnă dragostea unui corp didactic model într-o şcoală modernă a muncii şi
a pasiunii dirijate de un manager competent şi înarmat cu cele mai înalte calităţi
ale actului educativ. S-au realizat multe şi vă dorim să le stăpâniţi cu aceeaşi
maiestrie şi pasiune, mulţi ani şi cu sănătate !
Profesor Căpitănescu Nicolae,
Şc.gimnazială Miculeşti

31 mai 2002. Am participat la Oferta educaţională la C.N. Mătăsari,

ocazie cu care am vizitat şi atelierele şcolare, cabinetele şi laboratoarele. Am fost
plăcut surprinşi de dotarea şi primirea ce ni s-a făcut.
ss/indescifrabil

31 mai 2002. Cu ocazia ofertei educaţionale, am vizitat Colegiul Naţional

Tehnologic Mătăsari. Cuvintele,,ne-a impresionat”, spun tot.
Diriginte clasa a VIII-a Corobăi, prof. Păsărescu
347
 31 mai 2002. Oferta educaţională la Colegiul Naţional Tehnologic
Mătăsari. Am fost profund impresionaţi de primirea făcută de minunatele realizări
ale colegiului respectiv. Toate aceste realizări sunt rodul muncii colectivelor
cadrelor didactice şi, mai ales, al domnului director, Dădălău Dumitru, care este
înzestrat cu calităţi deosebite de manager şi în acelaşi timp, un bun coleg, un om
cu suflet mare.
Prof. Creţan Maria, Şc.gen. Bolboşi.

31 mai 2002. Oferta educaţională la Colegiul Naţional Tehnologic

Mătăsari. Am fost foarte impresionat de calda primire a domnului director de
la acest colegiu, împreună cu elevii acestora, care au realizat un mare spectacol
pentru colegii lor. Cu uimire şi o deosebită plăcere, am vizitat Colegiul Naţional
Tehnologic Mătăsari, care este,,micul paradis din acestă comună’’. Eu, împreună
cu elevii clasei a VIII-a de la Şc.Gen.Valea, îi aducem un buchet de mulţumiri
domnului director, multă putere de muncă în continuare şi multă, multă sănătate.
Suntem mândri de dumneavoastră, domnule director, şi vă mulţumim din tot
sufletul pentru tot ce a-ţi realizat.
Diriginta clasei a VIII-a Şc.Gen.Valea-Bolboşi,
Tran Cristian,elevii Monea Ana, Negrea Rocsana

31 mai 2002. Târgul de ofertă educaţională-Mătăsari.Această acţiune

deosebită, şcolară şi profesională se poate caracteriza în felul următor:organizare
excelentă. Felicit, conducerea Colegiului Tehnologic Mătăsari, pentru tot şi îi
doresc mult succes în continuare.
Reprezentant al I.S.J.Gorj-prof metodist C.C.D.Gorj

Ca un fost fiu al acestor meleaguri, sunt deosebit de mândru şi absolut

profund impresionat de ceea ce am putut constata, prin vizita efectuată la Colegiul
Naţional Tehnologic Mătăsari. Cinste tuturor celor care şi-au dat contribuţia la
realizarea acestui aşezământ cultural şi îmi exprim speranţa că mesajul ce se
transmite, prin realizările de până acum, va fi urmat cu abnegaţie de generaţiile
viitoare. Felicit, din toată inima, conducerea şcolii, corpul didactic şi urez elevilor
să-şi ducă la bun sfârşit dorinţele lor de perfecţionare. Vă promit că voi veni cu
drag pentru a revedea un astfel de centru de cultură cum mai rar se poate întâlni
pe meleaguri româneşti. Cu deosebit respect.
Nicolae S.

Am vizitat azi, 3.06.2002, oferta educaţională cu elevii clasei a VIII a D,

pe care i-am condus ca diriginte timp de patru ani. Am apreciat bogatul material
în formaţii expus, multiplele posibilităţi de asigurare şcolară ce li s-au oferit
elevilor, atât prin studierea C.N.T. Mătăsari, cât şi prin pliantele şi dosarele cu
348
oferte trimise de liceele din judeţ. Elevii au posibilitatea să se informeze şi să-
şi raporteze posibilităţile la oferta educaţională, astfel încât la şedinţa comună
elevi-parinţi-diriginţi-director, să poată trece corect opţiunile.
Prof. Luminiţa Dădălău

Azi, 3 iunie 2002, am vizitat oferta educaţională împreună cu colectivul

clasei a VIII-a A, pe care i-am condus în calitate de diriginte şi profesor de
matematică, timp de patru ani. Elevii au fost impresionaţi, lucru care dă posibilitatea
elevilor să-şi aleagă fiecare drumul în viaţă,după nivelul de cunoştinţe acumulat
în toţi anii de şcoală. Le-am prezentat elevilor planul de şcolarizare la nivel de
judeţ, în anul 2002-2003, după oferta expusă, atât de către C.N.T.Mătăsari cât
şi de liceele din judeţ. Sper ca, în urma acestei vizite, elevii să înţeleagă să ia o
opţiune înţeleaptă.
Prof. Benon Băleanu

Clasa a VII-a B, a vizitat astăzi, 4.06.2002, oferta educaţională,împreună

cu doamna dirigintă, Ceauşescu Zizi. Am descoperit că liceele gorjene oferă
elevilor o mare posibilitate de a învăţa.Printre aceste licee s-a evidenţiat Colegiul
Naţional Tehnologic Mătăsari, care are un bogat renume prin realizările sale, prin
revista,,Murmurul Jilţului’’ şi numeroasele premii câştigate de aceasta dar şi de
oamenii care lucreză aici. Prin numeroasele oferte educaţionale, fiecare dintre
elevi are posibilitatea să-şi aleagă locul unde vrea să înceapă şi astfel să-şi creeze
un drum mai bun pentru viaţă.Vă mulţumim că ne-aţi putut informa cu privire la
aceste licee şi că putem să ne mândrim cu o şcoală ca a noastră.
Clasa VII B, Bădoi Alexandra

Azi, 4.06.2002, clasa a X-a B, profil matematică-informatică, împreună cu

doamna dirigintă, Nişulescu Elisabeta, am avut prilejul de a cunoaşte câteva
licee, din judeţul Gorj, prin dosarele şi pliantele ce ne-au fost puse la dispoziţie.
Fetele au fost impresionate şi interesate, în cadrul ofertei C.N.T. Mătăsari, de
modul în care au fost expuse obiecte de croitorie, executate de fetele de la ucenici.
Băieţii, au fost atraşi de obiectele de la ateliere, expuse în dulapuri. Suntem
bucuroşi cu toţii de evoluţia învăţământului, în localitatea Mătăsari, că elevii de
clasa a VIII–a, pot să-şi aleagă profilul şi meseria pe care o doresc.
Clasa a X-a B, Dragotoiu Georgiana

Elevii clasei a VII-a A, vizitand,,Oferta Educaţională’’ pentru anul şcolar

2002-2003, sunt profund impresionaţi de cele realizate pentru informarea noastră,
pentru grija de a ne asigura un viitor aici, pe meleagurile natale. Sala este superbă,
exponantele minuţios selectate, reflectând aspecte ale activităţii din Colegiul
nostru, de la grădiniţă, ciclu primar, gimnazial, liceal până la lucrări de atestat
349
(clasa a XII a). Graficele cu evoluţia reţelei şcolare,1980-2002, resursele umane
din Mătăsari, planul de şcolarizare pentru dirijarea resurselor în 2002-2003, sunt
o dovadă a unei preocupări deosebite, pentru dirijarea şi îndrumarea paşilor noştri
spre liceu. Numai un suflet mare poate realiza acest lucru. Vă mulţumim pentru
grija ce ne-o purtaţi, vedem că fiecare ne vom găsi locul pe aici, într-o şcoală
foarte bine dotată, atât din punct de vedere al bazei materiale, dar şi a cadrelor
didactice, de un înalt profesionalism. Vă asigurăm că noi, aici ne vom continua
studiile.
Clasa a VII-a A, Becheanu Claudia

4 iunie 2002, zi deosebită pentru colectivul de elevi al clasei a VII-a C,

deoarece a avut fericita ocazie de a vizita,,Oferta Educaţională’’, organizată de
conducerea liceului nostru. În materialele expuse, am descoperit posibilităţile
tuturor elevilor de a învăţa într-un liceu bine dotat.Am constatat că C.N.T.Mătăsari
este pregătătit pentru anul şcolar 2002-2003, şi astfel ne-am dat seama că fiecare
ne putem alege profilul şi meseria dorită. Mulţumim, pentru toate aceste lucruri
conducerii şcolii, domnului director Dădălău şi celorlalte cadre didactice din
şcoală. Vă asigurăm că, şi în viitor, vom fi elevii dumneavoastră.
Clasa a VII-a C, Şărămat Larisa

4 iunie 2002. Am vizitat, am observat toate ofertele de şcolarizare ale

judeţului Gorj. Mulţumiri conducerii şcolii C.N.T.Mătăsari, împreună cu domnul
director al acestei şcoli, pentru tot ceea ce fac ca aceşti copii să aibă tot strictul
necesar. Cu mult respect!
Bădoi Floarea

4 iunie 2002. Cu deosebită plăcere am vizitat ofertele de şcolarizare

ale judeţului Gorj. După cum mă aşteptam, organizarea a fost perfectă graţie
d-lui director. Multe mulţumiri pentru tot ce a făcut acestei şcoli, copiilor noştri.
Multe mulţumiri tuturor celorlalte cadre didactice, pentru efortul depus în toţi
aceşti ani. Cu mult respect!
Panfiloiu Mirela

Dacă aici, pe meleagurile Jilţului, am putut reflecta şi crea o asemenea

şcoală, putem fi liniştiţi. România va avea un,,MÂINE’’. Mulţumire celor care au
făcut ca toate acestea să fie o realitate.
I.Rusu

Am rămas foarte impresionat de felul în care s-a modernizat acest lăcaş

de cultură, de pe văile Jilţului, C.N.T. Mătăsari. Eu le mulţumesc tuturor celor
care au contribuit.
Copaci Emil
350
 Azi. 04.06.2002, am vizitat Târgul ofertei educaţionale din Mătăsari, jud.
Gorj. Am rămas foarte impresionată de felul cum acest lăcaş de cultură de pe
Valea Jilţului, a fost organizat şi prezentat.Cu mult respect, cu mulţumesc tuturor
care se ocupă de aceste organizări.
Prof. Săftău Monica

4 iunie 2002. Târgul de ofertǎ educationalǎ ne-a luminat căile pe care le

vom urma pe mai departe,dupa sfârşitul clasei aVIII-a. Am fost foarte impresionaţi
şi ne-am simţit foarte mândri când am văzut, Colegiul nostru strălucind între
celelalte Colegii,din judetul Gorj.Ne bucurăm să aflăm că, al nostru Colegiu, se
află printre liceele cu renume din judeţ precum: Tudor Vladimirescu,Spiru Haret.
Drumurile vieţii ne vor purta departe,către o altă lume, o altă viaţă,alţi oameni,dar
niciodată nu vom uita locul în care am învăţat 8 ani de zile,Colegiul Naţional
Tehnologic Mătăsari. Îţi mulţumim că exişti, şi vă mulţumim dumneavoastră,
domnule director, care aţi făcut posibil acest lucru. Clasa aVIII-a B

5 iunie 2002. Am vizitat Târgul ofertei educaţionale al C.N.T. Mătăsari

şi am rămas profund impresionaţi de tot ce s-a făcut şi se face în cadrul acestei
instituţii. Vom transmite tuturor cunoştinţelor, tot ceea ce aţi făcut, domnule
director, pentru această şcoală şi îi vom lămuri să fie alături de noi. Ne mândrim
cu şcoala noastră şi cu cel care o conduce.Cu mult respect!
Clasa a VII-D, Eduţanu Bogdan

Azi, 5.06.2002, împreună cu domnul diriginte Iordache Constantin şi cu

colectivul clasei I D, profesională, profil R.T.V. am vizitat frumoasele expoziţii
pentru ofertele şcolare 2002-2003.Suntem profund impresionaţi de cele văzute
în acest colegiu. Pentru tot efortul depus, colectivul clasei I D, vă mulţumeşte
din tot sufletul, atât domnului director al C.N.T.Mătăsari cât şi celorlalte cadre
didactice. Cu mult respect şi admiraţie,
Colectivul clasei I D, diriginte Iordache Constantin
A fi sau a nu fii ? Este puţin spus a fi impresionat de ceea ce este colegiul
nostru, mândrul Colegiu Naţional Tehnologic Mătăsari. De ce am început cu
această binecunoscută maximă? A fi un colegiu cu renume în ţară, singurul, de
fapt, din mediul rural, nu este un lucru simplu. Este chiar măreţ şi superior. În
vederea orientării elevilor de la clasele a VIII-a, acest târg al ofertei educaţionale
este binevenit în contextul în care, şi colegiul nostru, concurează cu cele mai
mari colegii şi licee din judeţul Gorj. Împreună cu domnişoara dirigintă, Ţandără
Mirela, care ne-a însoţit pentru vizitarea acestui târg al ofertei educaţionale, am
remarcat faptul că acest colegi, în care învăţăm, are cea mai bună bază materială
şi un colectiv de cadre didactice care depun eforturi pentru pregătirea noastră.
Cu multă stimă, colectivul clasei X C,
Niţu Nicoleta, Popescu Irina
351
 6 iulie 2002. Elevii clasei a VI-a D, au fost foarte impresionaţi de toate
lucrurile minunate ce s-au realizat în cadrul şcolii noastre. Vom transmite tuturor
cunoştintelor noastre, tot ceea ce aţi făcut, domnule director, pentru această
şcoală, pentru copiii care învaţă în cadrul C.N.T. Mătăsari. Ne mândrim cu şcoala
în care învăţăm şi vă mulţumim, din suflet, domnule director, pentru tot ceea ce
faceţi pentru noi, elevii acestei şcoli.
Cu mult respect, colectivul clasei a VI-a D

În urma acestei vizite, am aflat mai multe lucruri despre unele licee, am
aflat mai multe lucruri despre colegiul nostru şi ofertele acestuia. Am văzut ce
au realizat elevii acestui colegiu, printre care şi noi, şi ne mândrim că suntem
fii ai Jilţului. Comparând oferta celorlalte licee cu oferta Colegiului Naţional
Tehnologic Mătăsari, ne-am dat seama că suntem privilegiaţi, colegiul nostru
având cea mai bună bază materială. Depinde şi de noi, de rezultatele noastre ca
numele lui să fie cunoscut în întreaga ţară. Dumneavoastră, domnule director
Dumitru Dădălău, v-aţi dedicat întreaga viaţă nouă, şi vă mulţumim din suflet.
Viitorul nostru este în Mătăsari.
Cu mult respect, colectivul clasei a VI-a A

Astăzi, 6 iunie 2002, am vizitat Târgul Ofertei Educaţionale al C.N.T.

Mătăsari. Ceea ce am văzut, în această ofertă, este remarcabil, totul a fost făcut de
nişte copii minunaţi, îndrumaţi de un colectiv de cadre didactice bine pregătite,
inimoase şi cu putere de muncă, iar aceştia, la rândul lor, conduşi de către un
om sufletist, priceput şi extraordinar, domnul director Dumitru Dădălău. Vă
mulţumim şi apreciem ceea ce aţi făcut pentru elevii Colegiului nostru. Cu mult
respect şi mândrie în suflet că suntem fii ai C.N.T MĂTĂSARI.
Colectivul clasei a VI-a B

În urma vizitei făcute la C.N.T MĂTĂSARI am aflat multe lucruri

interesante şi frumoase despre şcoala noastră. Am rămas profund impresionaţi
despre ceea ce am văzut. Comparând oferta celorlalte licee, cu oferta liceului
nostru, ne-am dat seama că liceul nostru se află pe primul loc, având cea mai bună
bază materială, datorita efortului şi muncii neîncetate pe care dumneavoastră aţi
depus-o, domnule director, Dumitru Dădălău. Noi, îndemnăm pe toţi copiii să
vină să înveţe la o şcoală aşa minunată şi dotată ca a noastra şi vă mulţumim din
suflet pentru tot cea ce aţi făcut pentru noi, şi şcoala noastră. Cu mult respect şi
stimă,
Colectivul clasei a VI-a C

Astăzi, 7 iunie, în urma acestei vizite la oferta Educaţională a C.N.T.

Mătăsari, am aflat multe lucruri interesante despre importante licee din judeţul
352
Gorj, dar şi despre C.N.T. Mătăsari, care este reprezentat prin elevi cu o imaginaţie
dezvoltată. Am fost uimiţi şi impresionaţi de ceea ce au realizat elevii şi cadrele
didactice. Datorită domnului director, Dumitru Dădălău, căruia îi mulţumim,noi
putem învăţa într-un mic paradis al Infernului, care ne oferă un viitor mai bun.
Am vizitat această ofertă împreună cu doamna dirigintă, Grivei Elena. Cu stimă
şi respect,
Colectivul clasei a V-a B

Azi, 7.VI.2002, am avut deosebita plăcere să vizităm în timpul orei de

dirigenţie,,Târgul Ofertei Educaţionale”. Am fost deosebit de impresionaţi de
materialele expuse şi, pe această cale, aducem mulţumiri domnului director
Dumitru Dădălău, care ne-a creat o bază materială deosebită, precum şi cadrelor
didactice care ne-au învăţat şi ne vor mai învăţa. Am avut ocazia să studiem
mapele prezentate de liceele din judeţul Gorj, să ne informăm din pliantele
prezentate asupra viitorului nostru. Sumtem mândri că facem parte din Colegiul
Naţional Tehnologic Mătăsari. Cu stimă şi respect,
Colectivul clasei a V-a D

Azi, 11.VI.2002, am vizitat împreună cu elevii clasei a III-a B şi părinţii

acestora, Centrul pentu ofertă educaţională al C.N.T Mătăsari,care ne-a impresionat
foarte mult. Apreciem, nespus de mult, efortul conducerii unităţii împreună cu tot
colectivul de cadre didactice, care au participat cu idei,iniţiativă, muncă fizică,
materiale didactice etc. Am fost încântaţi de modul de realizare al acestui centru
de ofertă educaţională, care aduce în prim plan panourile cu reţeua şcolară şi
resursele umane din această unitate. Suntem mândri cu baza materială existentă
în această unitate şcolară şi care este unul din primele argumente pentru care ar
trebui să opteze elevii, înainte de a veni la noi, la şcoală, să se înscrie la liceu,
şcoală profesională, şcoală de ucenici. Deviza,,Oferta este a noastră? Alegerea
este a dumneavoastră”, o consider de bun augur. Cu respect şi admiraţie,
Înv. Buruiană Viorica

27.05.2003. Deschiderea Târgului Ofertei Educaţionale.Între cele 5

centre ale Târgului Ofertei Educaţionale se află şi C.N.T Mătăsari.Întâmpinată
cu speranţă, de către elevi, dar şi de cadrele didactice, oferta anului 2003-2004
prezintă acţiunile Colegiului, informaţii coerente, intenţii clare. Impresionează
sala amenajată pentru elevii noştri, dar şi pentru vizita de documentare a şcolilor
din zonă, în scopul unei juste orientări şcolare, dar şi pentru atragerea unui număr
mai mare de elevi la C.N.T. Mătăsari.Colegiul nostru, responsabil angajat în această
acţiune, prin modul în care a gândit perpetuarea Ofertei Educaţionale, evidenţiază
competenţa şi autoritatea managerială. Impresionează deosebit graficul primit,
reţeaua şcolară şi evoluţi resurselor umane în perioada 1980-2003.
Un grup de cadre didactice ale C.N.T.M.
353
 Astăzi, 28.05.2003, clasa a VIII-a B, a vizitat târgul ofertei Educaţionale
Mătăsari, împreună cu d-na dirigintă, Ceauşescu Zizi. Oferta educaţională a
liceelor din Gorj, foarte diversificată, oferă elevilor posibilitatea de a-şi hotărî
domeniul pe care îl vor urma. S-a evidenţiat, mai ales, Colegiul Naţional
Tehnologic Mătăsari, cu o ofertă foarte diversificată, pe care mulţi copii o vor
lua în considerare. Vă mulţumim că ne-aţi oferit posibilitatea de a alege un drum
mai bun în viaţă şi că trăim într-o şcoală frumoasă şi cu perspective, cum e şcoala
noastră.
Clasa a VIII-a B

Astazi, 28.05.2003, clasa a VIII-a D, a vizitat centrul pentru oferta

educaţională al C.N.T. Mătăsari, împreună cu diriginta, Fotescu Elena. Am
fost profund impresionaţi de ceea ce ni s-a pus la dispoziţie, prin îndrumarea
conducerii unităţii.Vom ţine cont de oferta colegiului nostru în drumul ce-l avem
de parcurs. Totul este bine gândit, frumos amenajat, o bază materială deosebită.
Suntem multumiţi de corpul profesoral al C.T.M., fapt pentru care majoritatea
vom opta pentru şcoala noastră.
Clasa a VIII-a D
Activităţile Târgului Ofertei Educaţionale–centrul Mătăsari, e pregătit cu
rigoarea şi răspunderea profesorului care-şi onorează statutul social, prezintă
în forme variate rezultatele muncii la clasă şi în comisii metodice, reflectând,
cu vigoare, concepţii clare asupra formării fizice, intelectuale şi morale a
tinerei generaţii. Participarea profesorilor şi elevilor la activităţile programate,
cercetarea şi observarea atentă a materialelor expuse în centrul de documentare,
în alte cabinete şi laboratoare, îndeamnă vizitatorul la o reevaluare a relaţiilor cu
cei din jur, fie că e vorba de părinţi, profesori sau elevi. Prezentându-se un bogat
material documentar, cu un fond de informare ce are la bază nenumarate acţiuni
metodico-didactice, de formare continuă, ştiinţifice, cultural artistice şi sportive,
acţiunea în sine induce încredere şi optimism în viitorul preadolescentului care va
opta pentru a continua instruirea, a învăţa în cadrul Colegiului Tehnic Mătăsari,
înzestrat cu o structură variată de profile, specialităţi şi meserii. Cu admiraţie şi
respect, felicit conducerea Colegiului Tehnic Mătăsari.
29.05.2003, Prof. Mihail Mărtoiu

Târgul Ofertei Educaţionale pune în lumină o activitate plină de conţinut,

desfăşurată în această prestigioasă unitate de învăţământ. Rod al preocupărilor
colectivului de cadre didactice, sub conducerea domnului prof. Dumitru Dădălău,
directorul Colegiului Naţional Tehnologic, interesul pentru cultură şi educaţie
creşte de la o zi la alta. Stau marturie, în acest scop, interesantele exponate, lucrări
aparţinând, deopotrivă, elevilor şi cadrelor didactice. Văd în această apreciabilă
muncă un nivel de conştiinţă profesională ridicat, o maturitate, dăruire – atribute
ale conducătorului actual.
Prof. Gheorghe Lungan
354
 Reprezint colectivul clasei a VIII-a C, din cadrul C.T. Mătăsari. Am vizitat
Oferta educaţională, care ne-a impresionat prin felul în care a fost organizată
expunerea materialelor, a pliantelor ce ne oferă posibilitatea să alegem şcoala la
care vom învăţa, în viitor. Considerăm că bogatul material, expus de Colegiul
nostru, dotarea existentă, ne dau posibilitatea să rămânem, şi-n viitor, elevi ai
acestui colegiu. Am învăţat aici timp de opt ani şi am vrea ca şi viitorii patru
ani să rămânem tot aici. Multumim tuturor organizatorilor, pentru grija ce ne-o
poartă. Mulţumim domnului director, multumim domnilor profesori.
30.05.2003, eleva Coman Andreea

Mulţumim organizatorilor pentru grija ce ne-o poartă pentru a ne călăuzi

paşii în viaţă. Oricât de sus vom ajunge, să dea Bunul Dumnezeu să ni se
împlinească visele, anii petrecuţi la Colegiul Tehnologic Mătăsari ne vor lumina
pretutindeni. Din ofertă, am aflat tot ce am dorit, impresionându-ne în mod
deosebit ce este la noi: baza didactică modernă, profesori de excepţie, activitatea
ordonată, profile de liceu, şcoală de arte şi meserii (nivel 2 şi 1 de calificare). Ce
ne-am mai putea dori? Suntem mândri să învăţăm în această Cetate a Luminii
care,,murmură”, devenire. Vă mulţumim!
clasa a VIII-a A

VIII B, Şc. Gen. Corobăi. Reprezint colectivul clasei terminale a VIII-a

B, din Şc. Gen. Corobăi şi sunt încântată de C.T. Mătăsari, de la prima vizită pe
care am făcut-o la sfârşitul semestrului I, din anul şcolar 2002. Şi astăzi, cuvintele
mele sunt aceleaşi, numai că, astăzi, am aflat mai multe lucruri în legătură cu
Oferta Educaţională. M-a impresionat şcoala de arte şi meserii, profilurile de
liceu, baza didactică şi, nu în ultimul rând, gazdele noastre, care ne-au întâmpinat
şi am crezut, pentru un moment, că sunt în altă lume. Sunt multe de spus, dar mă
opresc aici, multumind tuturor organizatorilor pentru grija ce ne-o poartă şi nu
în ultimul rand, domnului director, omul veşnic tânăr, care de fiecare dată m-a
impresionat. Să-i dea Dumnezeu sănătate, şi să continue ceea ce a început, să
lumineze, prin cultură, această zonă a Mătăsarilor.
Prof. A. Necşulea

Şc.Gen. “Ion Vîlceanu”, Dragoteşti, clasa a VIII-a. Mulţumim conducerii

liceului pentru organizarea şi oferta prezentată. Apreciem interesul şi rezultatele
obţinute în dotarea şcolii şi posibilităţile oferite elevilor. Munca nu va fi decât în
interesul celor ce vor veni. Mulţumim conducerii liceului şi organizatorilor pentru
oferta prezentată. Apreciem rezultatele obşinute în dotarea şcolii şi posibilităţile
oferite elevilor. Munca l-a creat pe om şi ea va fi şi în folosul celor care vor învăţa
aici, pe viitor.
Prof. N. Dodenciu

355
 Reprezint Şcoala Gen. Cîlnic şi am fost impresionat de primirea care ne-a
fost adusă. Am fost împreună cu clasele a VIII-a, care au fost şi ei impresionaţi
de condiţiile care le vor avea, în acest Colegiu. Suntem mândri să învăţăm într-o
asemenea instituţie de învăţământ. Vă mulţumim!
ss/indescifrabil
Vizita noastră la C.N.T. Mătăsari mi-a oferit clipe frumoase, oferind
elevilor posibilitatea unei opţiuni utile pentru continuarea studiilor la această
unitate şcolară. Reprezentanţii Şcolii Generale cu clasele I – VIII, Raci, mulţumesc
conducerii C.N.T. Mătăsari, pentru oferta educaţională făcută.
Prof. C.Ţogoe

Şcoala Generală Negomir. Această vizită în cadrul unităţii C.N.T. Mătăsari

a putut să ne ofere destule detalii despre oferta de carte. Cred că fiecare elev a
putut să plece cu o părere foarte bună despre unitatea dumneavoastră şi mai ales
să aibă o ideie despre toate liceele, din judeţul Gorj. Pe scurt, totul a fost organizat
foarte bine. Vă mulţumim!
ss/indescifrabil
Şcoala Generală Bolboşi. Această vizită ne-a oferit răspunsuri la unele
întrebări în legătură cu viitorul elevilor noştri. Fiecare şi-a făcut o părere bună
şi credem că sunt mulţumiţi de ceea ce au văzut şi de ceea ce le puteţi oferi.Vă
mulţumim!
ss/indescifrabil

Şcoala Generală nr. 2, Mătăsari. Vizitând expoziţia ofertei educaţionale,

elevii clasei a VIII-a, au fost plăcut impresionaţi, considerând că şi-au făcut o
orientare privind şcoala care trebuie să o urmeze. Ei, fiind elevi ai Mătăsariului,
sunt convins că aproape toţi vor urma la C.N.T. Mătăsari, începând cu anul
2003/2004, cursurile acestei şcoli.
Prof. Nicolae Pîrvulescu

Şcoala Generală Godineşti. Cu ocazia vizitei la Colegiul dumneavoastră,

am avut posibilitatea de a vedea, pot spune, o şcoală model şi ne-am dori ca în
viitorul apropiat, toate şcolile din România să arate astfel. Pe această cale ţin
să felicit întreg colectivul profesoral şi, în special, pe domnul director care se
îngrijeşte de menţinerea şi îmbunătaţirea continuă a bazei materiale şi umane.Vă
mulţumim!
ss/indescifrabil
Şcoala Generală Ciuperceni. Vizita la C.N.T. Mătăsari ne-a oferit multe
răspunsuri la întrebările referitoare la viitorul elevilor din şcoala noastră. Ne-am
bucurat cu toţii de o primire călduroasă şi suntem mulţumiţi de ceea ce ne puteţi
oferi. Vă mulţumim!
ss/indescifrabil
356
 Şcoala Gimnazială Cîlceşti. Vizita efectuată la C.N.T. Mătăsari a oferit
elevilor noştri surprize plăcute prin programul parcurs, prin dotarea colegiului,
prin explicaţiile primite de la domnii profesori. Suntem încântaţi de oferta şcolară
pentru 2003/2004.
ss/indescifrabil

Şcoala Gimnazială Miculeşti. Apreciez eforturile depuse de conducerea

C.N.T. Mătăsari, cu sprijinul C.N.L. Tg-Jiu şi inspectoratului şcolar pentru
organizarea ofertei educaţionale pentru absolvenţii clasei a VIII-a, an şcolar
2002/2003, în cele mai moderne condiţii în vederea pregătirii viitorului unei
societăţi informatizate. Vă mulţumim!
Prof. Gh. Lupulescu Fotescu

Am trecut prin sala de artă şi mi-a plăcut ce am văzut. Cel mai mult m-a
impresionat foarte tare ceea am văzut şi ce au obţinut elevii şcolii C.T. Mătăsari.
Vă doresc succes! Vă mulţumesc!
ss/indescifrabil

Şcoala Generală Corobăi. O şcoală mare, clădeşte caractere puternice.Nu

aş putea să-mi exprim toate gândurile în câteva cuvinte, însă tot ce-aş putea spune
este,, şcoală mare, bine pregatită, cu profesori bine pregatiţi. Sunt surprins de
toate ofertele făcute de C.T. Mătăsari, prin această vizită ne-aţi oferit răspunsuri
la toate întrebările referitoare la viitorul elevilor din şcoala noastră. Suntem
multumiţi de ceea ce ne puteţi oferi, ne-am bucurat de o primire călduroasă.
Prof.Necşulea Cosmin

Şcoala Gen. Nr. 1, “Ion Vîlceanu”, Dragoteşti. Suntem puternic

impresionaţi de dotarea materială care este fără egal în judeţul Gorj. Apreciez în
mod special, pe domnul director Dădălău, un manager desăvârşit. Profilurile sunt
atractive şi elevii noştri vor dori să vină aici.
ss/indescifrabil

24 mai 2004. Comisia de atestat formată din profesorii Şelaru Carmen şi

Rebedea Zorela, a fost informată şi a vizitat locul în care se face oferta educaţionala
şi a fost plăcut impresionată de toată prezentarea.
Prof. Şelaru Carmen şi Rebedea Zorela

24 mai 2004. Şcoala Generală Miluta. Ce-am adunat, prin timp am păstrat.
Ce-i frumos şi minunat rămânând de neuitat. Asta-i legea tuturor: Zări să-şi facă
din predare/ Să se simtă bine-acasă.Toata stima şi consideraţia pentru munca
acestor oameni minunaţi, ai Colegiului Naţional,unic în mediul rural, care ştie să
fie mereu câştigător în competiţia cu alte unităţi şcolare.
20 de elevi şi prof. Scurtu
357
 26.05.2004. Şcoala Generală Bolboşi. Considerăm deosebit de utilă
activitatea la care am fost invitaţi şi am participat. Am văzut mai clar ce şi cum
trebuie să alegem, am simţit mai acut ca până în această zi că se apropie clipa
primei şi marii alegeri din viaţa noastră. Mulţumim foarte mult organizatorilor şi
promitem că, dacă din toamnă vom deveni material de finisat în această unitate
să nu ne facem de râs.
ss/indescifrabil

26.05.2004. Dirigintele şi elevii clasei a VIII-a C, apreciază eforturile

colectivului de elevi şi cadre didactice de la C.N.T. Mătăsari, pentru a demonstra
priceperea şi rezultatele muncii depuse în vederea instruirii şi conducerii tinerilor
pentru viaţă şi activitatea productivă de viitor. Prezentăm recunoştinţa conducerii
colegiului şi întregului corp didactic.Vom dovedi oricând şi oriunde că ne-am
format la Mătăsari şi suntem mesagerii acestor minunate locuri.
Responsabilul clasei, Ivan Miruna şi dirigintele Gh. Lungan.

27.05.2004. Centrul de documentare organizat cu prilejul activităţilor

determinate de,,Târgul ofertei educaţionale” 2004, ajută în mod concret elevii
să cunoască posibilităţile judeţene şi zonale, de şcolarizare şi profesionalizare.
Domeniile de interes sunt bine conturate, mobilizând elevii să acţioneze în sensul
cultivării lor. În materialele expuse,se regăsesc obiectivele ce decurg din structura
sistemului şcolar, ajutând elevii să ia decizii şcolare şi profesionale importante,
la absolvirea gimnaziului. Cabinetul, de la an la an mai bogat în realizări, se
impune prin organizare, dotare, structură şi conţinut, reflectând concepţia unitară
şi cadrul de realizare a proiectului educativ, sub formă de intenţii şi realizări
explicite, a C.N.T. Mătăsari. Oferta educativă a câştigat aprecierea unanimă a
elevilor clasei a VIII-a A, promoţia 2004, şi a dirigintelui prof. Mihail Mărtoiu,
prin operaţionalitate şi rigurozitate, ajutându-ne într-o primă şi importantă etapă în
integrarea fără prea mari dificultăţi într-o societate aflată în profunde transformări
economice, sociale şi culturale, învăţându-ne încă o dată să fim absolvenţi demni
ai ciclului gimnazial, din Colegiul Mătăsari, prin tot ce vom înfăptui.
Colectivul de conducere al clasei a VIII-a A:
Pîrvu Ilie, Velica Oana,
Dobromirescu Maria, Diţa Laura,
Pagnejer Alexandra
şi dirigintele, Mihail Mărtoiu

Şcoala Generală Negomir. Am vizitat cu mare plăcere această citadelă

a învăţământului preuniversitar şi, ca de fiecare dată am rămas deosebit de
impresionat faţă de dotarea şi managementul unităţii. Târgul de ofertă educaţională
358
pentru anul şcolar, 2004-2005, este foarte bine organizat, cuprinzând oferte de la
toate liceele reprezentative ale judeţului, ceea ce constituie un mare ajutor pentru
elevii absolvenţi de clasa a VIII-a, care vor urma o nouă şcoală din anul şcolar
următor. Această activitate se dovedeşte foarte eficientă în vederea orientării
şcolare şi profesionale a elevilor, oferind o excelentă sursă de informare asupra
facilităţilor educaţionale ale judeţului. În ceea ce priveste Colegiul, cunoaştem,
de mai multă vreme, că este o unitate reprezentativă a învăţământului gorjean,
atât prin realizările educaţionale cât şi prin eforturile pe care echipa managerială
şi colectivul de cadre didactice le fac pentru a oferi condiţii cât mai bune de
învăţătura şi instruire elevilor care îi treg pragul. Plecăm de aici cu o impresie
deosebită şi sperăm să revenim de fiecare dată cu plăcere. Urăm conducerii
colegiului şi colectivului de cadre didactice realizări deosebite şi în continuare,
precum şi putere de muncă, pentru a duce mai departe învăţământul prestigios
gorjean.
Director, prof. Carcalicea Ion

31 mai 2004. Şcoala Generală Raci. Am revenit, cu interes, la Colegiul

Naţional Mătăsari. Mulţumim pentru grijă şi responsabilitate. Concluzia:,,La
pomul lăudat să te duci cu mai mulţi saci !’’. Felicitări colectivul intelectualilor,
ne bucurăm pentru tinerii care se pregătesc aici, admirăm echipa managerială.
Aproape cu invidie,
Prof. Marcela Deatcu

1 Iunie 2004. Am vizitat, astăzi, Colegiul dvs. şi am fost foarte plăcut

impresionaţi atât elevii, cât şi cadrele didactice ale şcolii gen. Godineşti.Vă dorim
mult succes în continuare şi vă mulţumim. Cu stimă!
Constantinescu Gabriela

1 Iunie 2004. Împreună cu elevii şcolii generale Miculeşti,clasa aVIII-a,

am vizitat Colegiul din Mătăsari, cu ocazia ofertei educaţionale şi, ca întotdeauna,
am rămas impresionaţi de felul în care am fost primiţi, din toate punctele de
vedere. Am mai vizitat colegiul nu de mult, dar acum pare altul. Se vede că aici
se munceşte, rezultatele muncii se văd la tot pasul,,tot e nou şi noi-s toate’’. Este
un loc unde intri cu drag şi te desparţi cu regretul că nu ai stat mai mult.Dar oricât
ai sta nu poţi să nu-ţi dai seama că, tot ceea ce vezi, este rezultatul unei înţelepte
conduceri făcute cu dragoste şi pasiune. Cinste celor ce le-au realizat! Cinste
celor ce v-au îndrumat şi nu au stat cu mâinile la piept. Cu deosebit respect şi
multa stimă, Prof.Căpitanescu Nicolae

1 iunie 2004. Împreună cu elevii şcolii generale Slivileşti am vizitat cu interes,

Colegiul Tehnic Mătăsari. Am fost primiţi cu multă căldură şi de aceea felicităm
întregul colectiv de cadre didactice din acest liceu. Elevii noştri au vizitat cu

359
plăcere,,Colegiul Tehnic’’ şi s-au arătat impresionaţi şi interesaţi de ofertele
educaţionale. Cu deosebit respect!
Prof. Latu Jana

30 mai 2005. Subsemnata, Păsărescu Ana, dirigintă la clasa a VIII-a, Şc.

Gen. ‘’Ion Vîlceanu’’, Dragoteşti, am vizitat împreună cu 24 de elevi,,Colegiul
Tehnic Mătăsari. Am vizitat cu deosebită plăcere muzeul şi toate sălile şi cabinetele
din colegiu. Am fost primiţi cu deosebită căldură şi felicităm din suflet pe domnul
director şi pe întregul colectiv de cadre didactice din acest colegiu. Elevii noştri au
vizitat totul cu plăcere şi s-au arătat profund impresionaţi şi interesaţi de această
ofertă educaţională. Cu multă stimă şi respect!
Prof. diriginte, Păsărescu Ana

31.05.2005. Elevii Şcolii Gimnaziale Miculeşti, împreună cu prof.

Căpitănescu Nicolae şi Lupulescu Fotescu Gheorghe, au vizitat cu multă plăcere
Colegiul Naţional Mătăsari şi au rămas cu aceleaşi frumoase impresii pe care le-
au menţinut din anii trecuţi. O unitate şcolară bine dotată şi material şi profesional,
care menţine ceea ce s-a făcut şi sunt mereu cu cel puţin un pas înainte faţă de alte
unităţi şcolare. Aş dori să am, şi în continuare, aceleaşi cuvinte de laudă şi peste
ani, când, voi veni cu nepoţii pe la această unitate. Cu deosebită stimă!
Prof. Căpitănescu Nicolae

31.05.2005. Elevii Şcolii Generale Ciuperceni, împreună cu prof.

diriginte Sperlea Maria, au vizitat cu deosebit interes, Colegiul Naţional Mătăsari.
Elevii au fost impresionaţi de posibilităţile materiale pe care le oferă această
instituţie de învăţământ, precum şi de oferta educaţională. S-a observat, interesul
şi munca enormă pe care o depun cadrele didactice, totul oglindindu-se la tot
pasul în rezultate concrete. Dorim mult succes, în continuare, şi felicităm echipa
managerială. Cu stimă!
Prof. Sperlea Maria

31.05.2005. Elevii claselor a VIII-a de la Şcoala Generală Cîlnic,

împreună cu profesorii diriginţi, Homescu Veroana şi Ţîrcă Mihaela, au
vizitat Colegiul Naţional Mătăsari. Atât elevii, cât şi profesorii au fost plăcut
impresionaţi de posibilităţile şi dotarea de care dispune Colegiul, precum şi de
oferta educaţională prezentată. Am fost primiţi cu căldură şi îndrumaţi pentru
o cât mai bună informare. Felicităm întregul colectiv de cadre didactice pentru
activitatea depusă şi le dorim mult succes, în continuare. Ne-am dori ca, mulţi
elevi de-ai noştri, să frecventeze cursurile desfăşurate în această instituţie de
învăţământ. Cu stimă!
Prof. Homescu Veroana
Prof. Ţîrcă Mihaela
360
 31.05.2005. Elevii claselor a VIII-a de la Şc. Gen. Slivileşti, împreună cu
prof. diriginte, Tăculescu Constantin, am vizitat C.N. Mătăsari. Am fost plăcut
impresionaţi de dotarea şcolii şi de oferta educaţionala prezentată. Felicitări
întregului colectiv de cadre didactice şi domnului director, Dădălău Dumitru,
pentru călduroasa primire şi organizare a întregii activităţi. Cu stimă!
Prof. Tăculescu Constantin

02.06.2005. Elevii clasei a VIII-a de la Şc. Generală Cîlceşti au vizitat

C.T. Mătăsari şi Târgul Ofertei Educaţionale, organizat în această instituţie de
învăţământ. Am fost plăcut impresionaţi de baza didactico-materială a acestei
instituţii, apreciem modul deosebit cum am fost primiţi şi cum ne-a fost prezentată
de către conducerea colegiului, cât şi munca de educaţie şi informaţie pe care o
desfăşoară colectivul de cadre didactice, cu elevii, sub îndrumarea conducerii
acestei instituţii de învăţământ, din judeţul Gorj. Mulţumim foarte mult!
ss/indescifrabil

Gânduri dragi şi alese la intrare, impresii frumoase la plecare, clasa a

VIII-a A şi a VIII-a B, vă doresc tot ce-i mai bine, mai plăcut şi mai de preţ.
Profund impresionaţi, atât ei, cât şi însoţitorul. Multumiri! Cu deosebită admiraţie
pentru şcoală,
Prof. Gioi Marinică

03.06.2005. Elevii claselor a VIII-a de la Şc. Gen. Negomir au vizitat

C.T. Mătăsari, fiind plăcut impresionaţi de baza materială a liceului şi de oferta
educaţională. Atât elevii, cât şi însoţitorii, apreciază modul în care au fost primiţi,
apreciază munca colectivului de cadre didactice şi a elevilor. Dorim succes în
continuare şi felicităm echipa managerială.
Prof.diriginte, Brichiseală Emilia

08.05.2006. Elevii claselor a VIII-a din Şcoala Generală,,Ion Vîlceanu’’

Dragoteşti şi din Şcoala Generală Corobai, au vizitat Colegiul Tehnic Mătăsari.
Atât elevii cât şi însotţtorii au fost plăcut impresionaţi de baza materială şi oferta
educaţională, apreciază modul în care au fost primiţi şi aduc sincere mulţumiri
colectivului de cadre didactice şi conducerii unităţii. Felicit, în mod special, pe
domnul director Dumitru Dădălău, pentru interesul şi munca enormă pe care le
depune în această instituţie. Cu respect şi consideraţie!
Prof. Păsărescu Angela
Prof. Găvan Diana
Prof. Ciortan Alina

361
 Impresionant! Numai o astfel de introducere ar putea caracteriza Colegiul
Tehnic Mătăsari. Elevii claselor a VIII-a, din Şcoala Generală Bolboşi,Valea, au
vizitat astăzi un liceu de talie europeană. Vă felicităm pentru munca depusa şi
pentru interesul comun al profesorilor, de a aduce şcoala românească la un nivel
superior, poate, altor şcoli. Felicitări !
Profesori diriginţi, Gridan Maria, Dănilă Ionica,
Alionescu Tamara

08.06.2006. Elevii Şcolii Generale Cîlnic, au vizitat Colegiul Tehnic

Mătăsari, au fost plăcut impresionaţi de dotarea materială a instituţiei precum şi
de caracterul modern al procesului instructiv-educaţional, desfăşurat în această
şcoală. Felicităm echipa managerială!
Profesor însoţitor, Babucea Teodora

08.06.2006. Împreună cu elevii de la Şc.Gen. Slivileşti am vizitat sediul

C.T. Mătăsari şi Târgul Ofertei Educaţionale, am rămas impresionaţi de munca
depusă pentru realizarea acestui obiectiv precum şi de dotarea acestei frumoase
unităţi de învăţământ.Sperăm ca o parte din elevii noştri să poată beneficia de
această dotare. Felicitări pentru colectivul de cadre didactice care s-au ocupat de
realizarea acestui proiect.
Profesor însoţitor, Popescu Melania

8.05.2006. Elevii claselor a VIII-a, împreună cu profesorii diriginţi şi

însoţiţi de directorul Şcolii generale Godineşti, suntem impresionaţi de vizita
efectuată astăzi la Colegiul Tehnic Mătăsari. Vă mulţumim şi vă promitem că şi
elevi ai unităţilor noastre vor ajunge elevii dvs., pentru că ei pleacă cu o impresie
deosebită. Felicitări domnului director şi întregului colectiv de cadre didactice.
ss/indescifrabil

08.05.2006. Elevii clasei a VIII-a, ai Şcolii Generale Teleşti, împreună cu

profesoara de limba franceză, Dodenciu Nicoliţa şi însoţiţi de directorul şcolii au
fost foarte impresionaţi de vizita efectuată astăzi la Colegiul Tehnologic Mătăsari.
Vă mulţumim pentru primirea cu care am fost întâmpinaţi şi vom încerca să
convingem elevii noştri să urmeze cursurile acestui liceu cu atât mai mult cu cât
liceul este foarte dotat, modern şi are cadre didactice foarte bine pregătite.
Prof. Nicoliţa Dodenciu

Împreună cu elevii Şc. Generale Ciuperceni, Gorj, am vizitat C.T. Mătăsari,

am fost profund impresionaţi de dotarea liceului, ce ofera multiple posibilităţi în
procesul instructiv-educativ. Felicitări tuturor!
Prof. Dăescu Doru

362
 12.05.2006. Împreună cu elevii Şcolii Generale Borăscu şi Miluta, Gorj,
am vizitat C.T. Mătăsari şi am rămas profund impresionaţi de dotarea modernă a
instituţiilor şi de caracterul modern al procesului instructiv educativ. Sperăm ca
şi elevi din cadrul unităţilor noastre şcolare să ajungă în acest minunat colegiu.
Felicitări!
Prof. Foamete Lucreţia, Jitianu Adelina

8 mai 2007. Toata admiraţia noastră pentru prestigiosul Colegiu, pentru

strădania deosebită a slujitorilor Lui.
Prof. V. Scordilă şi elevii
Şcolii gen. Miluta, comuna Borăscu

Azi, 8.05.2007, elevii Şcolii generale Ciuperceni, împreună cu profesorul

diriginte, am rămas plăcut impresionaţi de condiţiile materiale existente în această
unitate şi nutrim speranţa că şi elevii noştri vor beneficia de aceste condiţii
moderne, prin continuarea studiilor în acest loc.
ss/indescifrabil

Azi, 08.05.2007, elevii Şcolii generale Corobăi şi Dragoteşti, însoţiţi de

profesorii Cîrciu Victor şi Iliescu Gigi, au vizitat clădirea muzeului şi anexele
ce compun Colegiul Naţional Tehnic Mătăsari. Am rămas plăcut impresionaţi
de marea ofertă ce ne-a fost prezentată. Toată stima şi admiraţia pentru întreg
colectivul de cadre didactice din această şcoală. Cu deosebit respect, pentru
domnul director!
Prof. Cîrciu Victor şi Iliescu Gigi

Elevii clasei a VIII-a, de la Şcoala Gen. Borăscu au vizitat,,Colegiul

Naţional Tehnic Mătăsari”, elevii au rămas profund impresionaţi de,,Centrul
de documentare’’al liceului şi de dotarea materială existentă, ce s-a făcut prin
preocuparea deosebită a domnului director, Dumitru Dădălău.
Prof.Cojocaru Mihail

08.05.2007. Gândurile mele dragi şi alese, tuturor, lumină în suflet şi

realizări. Întregii suflări, multe succese !
Prof. Gioi Marinică

08.05.2007. Am participat, cu elevii clasei a VIII-a, de la şcolile

generale Negomir şi Raci, la Târgul de ofertă educaţională şi am rămas profund
impresionaţi de excelenta dotare a liceului, de lucrurile extraordinare,de munca
şi profesionalismul celor care lucrează aici, şi de sufletul pe care îl pun în tot
şi în toate.Urez acestui liceu, reprezentativ pentru mediul rural, să aibă numai

363
realizări profesionale deosebite, prin care să scoată în lume cât mai mulţi copii ai
instituţiei, pentru realizarea lor, ca oameni.
Prof.Carcalicea Ion

Azi, 8.05.2007, am participat cu elevii Şcolii Generale Bolboşi la

Târgul de ofertă educaţională şi am fost de-a dreptul impresionaţi de minunata
dotare a Colegiului, de condiţiile de muncă magnifice, de profesionalismul şi
devotamentul cadrelor didactice ce îşi desfasoară activitatea aici. Urez acestei
instituţii, recunoscute în mediul rural, să aibă numai realizari profesionale, prin
care să reliefeze cât de devotaţi sunt în ceea ce fac.
Prof. Fetiţa Octavian Şerban

08 Mai 2007. O acţiune deosebit de interesantă şi educativă,rodul muncii

unui colectiv unit, condus de un manager cu un deosebit tact pedagogic.Elevii
au fost impresionaţi de baza materială a Colegiului Tehnic Mătăsari şi sperăm să
beneficieze de aceste dotări în anul şcolar 2007-2008. Mult succes în viitor!
Prof. Popescu Melania

08 Mai 2007. Elevii clasei a VIII-a, Şcoala Generală Cîlceşti, au vizitat

Colegiul Tehnologic Mătăsari. Elevii au fost impresionaţi de dotarea acestei şcoli
şi de preocuparea permanentă a domnului director.
Prof. Popescu Raluca

08.05.2007. Elevii Şcolii Generale Valea, Bolboşi au răspuns invitaţiei

domnului director, Dumitru Dădălău şi au vizitat Colegiul Tehnic Mătăsari.Au
rămas plăcut impresionaţi de eforturile făcute de conducerea liceului, în speţă de
domnul director, în amenajarea şi dotarea liceului, cu ultimele noutăţi.
Prof. Victor Stuparu

CENTRUL MĂTĂSARI AL OFERTEI

EDUCAŢIONALE 2001
La invitaţia domnului prof. Dumitru Dădălău, directorul Colegiului
Naţional Tehnologic Mătăsari, am efectuat o vizită în instituţia pe care “o
cârmuieşte” cu mână de gospodar autentic, pentru a vedea “ce n-a văzut Parisul”:
cea mai modernă şcoală pentru studii medii din judeţul Gorj. Despre ceea ce am
văzut la singurul Colegiu Naţional amplasat în mediul rural pe teritoriul ţării
noastre şi am rămas profund impresionaţi, vom relata detaliat într-un alt material,
pentru că, ceea ce colectivul managerial coordonat de domnul Dădălău a realizat
364
aici este de domeniul incredibilului. Ne vom referi, însă, numai la Centrul Ofertei
Educaţionale 2001, primul din judeţul Gorj şi unul dintre cele mai moderne din
ţară. “Elevii vor să ştie şi trebuie să ştie ce drum îşi vor alege în viaţă” - ne-a spus
domnul director Dumitru Dădălău. De aceea, într-o încăpere special amenajată,
în cadrul “Zilelor Educaţiei Naţionale” care se desfăşoară în perioada 7-13 mai
2001, a fost inaugurat Centrul Ofertei Educaţionale Mătăsari. Aici poate veni
orice copil care îşi dă examenul de capacitate, pentru a se decide ce şcoală va urma
ca şi cum ar privi printr-o fereastră spre viitor. Sunt prezentate toate Colegiile
naţionale, liceele şi şcolile profesionale din judeţul Gorj, cu profilurile de studii
la care liceenii de mâine se pot înscrie pentru examenul de admitere. Centrul din
Mătăsari este organizat pentru absolvenţii examenului de capacitate din Motru,
Brădet, Miculeşti, Slivileşti, Bolboşi, Valea, Negomir, Corobăi, Ciuperceni,
Covrigi, Dragoteşti, Câlnic şi bineînţeles Mătăsari.
La ora vizitei noastre, în centrul Ofertei Educaţionale se aflau cei 25 de
elevi ai clasei a VIII-a C, de la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari, împreună
cu doamna prof. Carmen Pădureţ, diriginta clasei. Copiii erau foarte emoţionaţi
deoarece tocmai urmăreau pe video vizita fostului ministru al Educaţiei Naţionale,
Andrei Marga, la şcoala lor, în noiembrie 2000. Si chiar aplaudau când pe ecranul
televizorului, se vedeau ei înşişi. Intrând în dialog cu tinerii învăţăcei, aproape toţi
ne-au spus că vor să-şi continue studiile la liceul din Mătăsari, deoarece aici au
toate condiţiile asigurate. Şi, zău, dac-aş mai fi elev pus în postura de-a alege, tot
la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari aş da examenul pentru clasa a IX-a!
Cu prilejul “Zilelor Educaţiei Naţionale”, pe lângă “Târgul Ofertei
Educaţionale 2001”despre care am relatat, la Colegiul din Mătăsari va mai avea
loc vernisarea unei expoziţii de artă plastică sub genericul “Zilele Europei”,
precum si un moment omagial la Monumentul Eroilor din,localitate, în ziua de
9 Mai, concursul zonal “Sanitarii pricepuţi”, în 8 mai, iar pe 13 mai se va serba
“Ziua adolescentului”.

Geo Lelescu,
Gorjeanul, 9.05.2001

TÂRGUL OFERTEI EDUCAŢIONALE – 2003

Elevii şi profesorii Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari au fost recent
gazdele absolvenţilor şcolilor gimnaziale din zona Văii Jilţurilor, într-o primă
„luare de contact” cu oferta educaţională a acestei unităţi de învăţământ-etalon,
pentru anul şcolar 2003-2004. După cum ne-a informat directorul Colegiului
Tehnologic Mătăsari, profesorul Dumitru Dădălău, elevii claselor a VIII-a de la
şcolile gimnaziale învecinate au fost întâmpinaţi cu flori de către elevii şcolii
gazdă şi au fost conduşi către cele 10 panouri ale absolvenţilor de liceu, şcoală
365
profesională şi ucenici, de gimnaziu, cu fotografiile absolvenţilor şi profesorilor
acestora. După o vizită la Târgul Ofertei Educaţionale, în Muzeul Jilţului şi în
cabinetele şcolare, atelierele tehnologice, grădiniţă şi în sala de sport, oaspeţii au
participat la orele de curs. A fost urmărit, prin televiziunea cu circuit închis (tv
cablu) a Colegiului, un film documentar despre prezent şi perspectivă Colegiul
Tehnologic Mătăsari în cadrul Târgului Ofertei Educaţionale. Oaspeţi şi gazde
s-au reunit, apoi, în sala de sport a Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari,
asistând la o interesantă dezbatere cu tema: „Noi pentru viitor ne pregătim”
cu participarea reprezentanţilor ISJ Gorj, CJAP, EMC Jilţ, mass-media. A fost
vernisată şi expoziţia de pictură „Culorile Libertăţii”. La finalul vizitei, fiecare
elev de clasa a VIII-a primit câte un pliant al Colegiul Naţional Tehnologic
Mătăsari, cuprinzând planul de şcolarizare al liceului pe anul de învăţământ 2003-
2004, cât şi aprecieri ale unor personalităţii de prestigiu care au sprijinit colegiul
mătăsărean pentru a deveni o veritabilă şi puternică „citadelă” a învăţământului
gorjean. Merită subliniat efortul depus de dascălii gazde: prof. Dumitru Dădălău,
prof. Melania Popescu, prof. Valeria Dumitru, prof. Victor Popescu, prof. Mihai
Olteanu, prof. Romică Persu, prof. Mihai Nebunu pentru desfăşurarea Târgului
Ofertei Educaţionale din acest an ca şi aportul instituţiilor EMC Jilţ, ITIA,
Transrut şi Ituc Rovinari.

Becherete Marius,
Gorjeanul, 3649, 5 iunie 2003

TÂRGUL OFERTEI EDUCAŢIONALE LA

MĂTĂSARI
A devenit o tradiţie ca înaintea admiterii în clasa a IX-a liceele să-şi facă
cunoscute ofertele, să se prezinte cât mai atractiv, în cadrul unor târguri speciale.
În Gorj, Inspectoratul Şcolar Judeţean organizează, în fiecare an, Centre ale
Târgului Ofertei Educaţionale în licee cu prestigiu.
În perioada 24-28 mai 2004, se desfăşoară Centrul Târgului Ofertei
Educaţionale în cadrul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari la care sunt
invitate să participe şcolile generale din Godineşti, Câlceşti, Ciuperceni, Câlnic,
Teleşti, Miculeşti, Slivileşti, Bolboşi, Valea, Dragoteşti, Corobăi, Negomir, Raci,
Borăscu, Miluta, Covrigi.
Colegiul din Mătăsari este o unitate etalon în învăţământul gorjean care a
reuşit să se impună printr-o bază materială de invidiat ( mobilier nou, calculatoare,
televizoare) prin reuşite de excepţie la olimpiadele şi concursurile şcolare, la
concursurile de reviste şi creaţie, la examenele de capacitate, bacalaureat şi
admitere la facultate, printr-o putere de muncă exemplară a celor peste 140 cadre
didactice şi personal auxiliar şi administrativ.
366
 Din programul târgului putem spicui: vizitarea colegiului, a atelierelor
şcoală, a transportorului cu bandă, a Muzeului Jilţului, participarea la ore de
curs şi activităţi cultural–sportive, vizionarea filmului video prin televiziunea cu
circuit închis a liceului; „Colegiul Naţional Tehnologic–prezent şi perspective”.
De asemenea, în incinta liceului, vizitatorii se vor putea bucura de un bogat
sortiment de mărfuri alimentare şi băuturi răcoritoare asigurate de chioşcurile
şi bufetul care există acolo. Anul acesta, candidaţii pot alege la Mătăsari
între filologie, matematică–informatică, chimie–biologie, protecţia mediului,
contabilitate–finanţe, electrotehnică la liceu, cursuri de zi sau serale, iar la şcoala
de arte şi meserii între electric, electromecanic, electronist automatizări, mecanic,
textile–pielărie şi şcoala postliceală de maiştri în total 476 locuri în clasa a IX-a.
Admiterea propriu–zisă se va desfăşura în perioada 23 iunie–28 iulie.

Alin Dobromirescu, 2003

UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRÂNCUŞI ŞI-A

PREZENTAT OFERTA EDUCAŢIONALĂ

Elevii claselor a XII-a de la Colegiul Tehnic Mătăsari au avut ieri

posibilitatea să cunoască oferta educaţională propusă de către Universitatea
„Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu. Gazda manifestării a fost Facultatea de
Inginerie din cadrul UCB Târgu Jiu, iar prezenţi la întâlnirea cu tinerii au fost
atât cadrele didactice cât şi rectorul Adrian Gorun. Elevii au primit informaţii
cu privire la numărul de locuri, dotările existente şi condiţiile pe care fiecare
facultate din cadrul universităţii le oferă viitorilor săi studenţi. Tinerii au primit
pliante cu oferta fiecărei facultăţi. Locurile oferite de Facultatea de Inginerie
pentru anul universitar 2006-2007 sunt în număr de 137 bugetate şi 300 cu taxă,
Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative oferă 60 de locuri bugetate şi 280
de locuri cu taxă, Facultatea de Ştiinţe Economice - 330 de locuri pentru zi şi
300 pentru învăţământul la distanţă, Facultatea de Litere şi Ştiinţe Sociale - 55 de
locuri fără taxă şi 100 cu taxă, iar Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport le oferă
absolvenţilor de liceu un număr de 80 de locuri.
C. POPA,
Impact în Gorj,866/2006

367
 CONSORŢIU
U.C.B. TG.JIU – C.N.T. MĂTĂSARI
Domnul Adrian Gorun – Rector Universitatea „Constantin Brâncuşi”,
Tg-Jiu - 01.VI.2006 Stimaţi tineri, eu am venit pregătit pentru a lua un tricou.
De aceea nu m-am conformat. Numai că vreau să spun că vin de pe drum, vin de
la Bucureşti pentru întâlnirea cu dumneavoastră. Mă bucur că sunteţi interesati
de Universitatea Constantin Brâncuşi din Tg-Jiu. Universitatea noastră este în
dezvoltare, dar are deja o anumită identitate chiar dacă foarte mulţi tineri preferă
să plece de la Tg-Jiu spre alte oraşe mai mari.
Eu vreau doar să vă spun că am deschis specializări noi, specializări care
sunt cautate pe piaţa naţională şi internaţională, că Universitatea Constantin
Brâncuşi, prin specializările acestea a intrat deja într-un proces de schimbare,
care îi dă o identitate în raporturile cu alte universităţi, este una construită cu
echipa pe care o vedeţi şi cu alţi colegi, construită şi în construcţie, la nivel
mai mic bineînţeles, prin raportarea la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj,
Universitatea Lucian Blaga din Sibiu si Universitatea din Bucureşti. De aceea,
începând cu anul în care suntem se pune foarte mult accent pe calitate, în aşa fel
încât diplomele care se vor obţine, indiferent de Facultatea la care vă înscrieţi,
sau puteţi urma concomitent şi două facultăţi, au valoare şi sunt recunoscute şi
de autorităţile publice centrale, şi mai ales, de acele instituţii şi agenţi economici
care, în mod direct sunt interesaţi de pregătirea corespunzătoare a tinerilor
pentru a intra pe piaţa muncii. Este un lucru cert că Universitatea Constantin
Brâncuşi s-a dezvoltat pe orizontală suficient de bine, că avem în intenţie să mai
diversificăm specializările şi toate să fie la zi şi sunt cîteva secţii foarte atractive,
fiecă este vorba de Facultatea de inginerie, Ştiinţe economice, Litere şi Ştiinţe
sociale, fie că este vorba de Educaţie fizică şi Sport, toate au căutare şi, mai ales,
sunt căutate ca urmare a noilor specializări şi dorim ca Universitatea Constantin
Brâncuşi să fie integrată în viaţa comunităţii, să sprijinim prin echipele de
cercetare mixte (studenţi/profesori) să sprijinim dezvoltarea acestei zone care
este cu mult rămasă în urmă în comparaţie cu alte zone din ţară. În ceea ce mă
priveşte, vreau să vă spun două lucruri şi despre facultatea la care eu lucrez în
mod direct, este vorba despre Facultatea de Litere şi Ştiinţe Sociale, care are
două specializări deocamdată şi suntem într-un proces de autorizare şi pentru cea
de-a treia, este vorba de specializarea – limba romana, limba engleză, absolvenţii
ei devenind profesori şi specializările Relaţii Internaţionale şi Studii Europene
care aşa cum îi spune şi denumirea, este o replică la procesul de integrare şi
pregătire pentru diverse poziţii, fie centrale, fie locale dar, mai ales, centrale,
dupa ce voi veţi absolvi. Şi acum, avem în proces de autorizare Relaţii publice şi
comunicare, pentru acest an sunt 55 de locuri bugetare, cei care au mediile cele
mai mari ocupă aceste poziţii, mai sunt locuri cu taxă până la 120. Nu avem un
368
număr foarte mare pentru că nu ne interesează un număr mare de studenţi ci să
se facă o pregătire corespunzătoare. Totodată are o bibliotecă, zicem noi bine
mobilată, suntem în curs de a realiza o bibliotecă pe centru universitar, deci o
bibliotecă acolo, la Litere cu 30.000 volume iar Universitatea depăşeşte în prezent
100.000 de volume, care contribuie la dezvoltarea personalităţii studenţilor şi
mai ales la pregătirea lor teoretică. Eu pun preţ şi pe studenţi, la fel cum pun
preţ şi pe profesori. În acelaşi timp rolul nostru este acela de a vă sprijini pe voi,
pe potenţialii studenţi şi pe actualii studenţi şi, bineînţeles, în contextul în care
relaţia aceasta între Universitate, studenţi, profesori este corespunzătoare, este
normal că Universitatea să se redreseze.
Oricum, în încheiere, vreau să vă spun că eu cred în dezvoltarea ei
şi, în acelaşi timp voi duce împreună cu colegii mei proiectul de relansare a
Universităţii Constantin Brâncuşi în plan naţional în primul rând şi cu timpul
să poată face faţă chiar între Universităţile medii europene, nu cele mai bune
pentru că oricum, deocamdată este dificil, să spunem aşa. Urez celor din liceu
un imperativ, să zicem, succes pentru examenul de bacalaureat pentru că aceasta
este condiţia pentru a accede la Universitate iar studenţilor noştri le urez succes
în sesiunea care se apropie şi pe mai departe să se poată realiza în conformitate
cu dezideratele lor.
Nicolae Brânzan– decan Facultatea de Ştiinţe Juridice şiAdministrative,
Universitatea „Constantin Brâncuşi”- Tg.Jiu Sediul nostru este Victoriei nr.
24, parterul fostului Tribunal unde, de altfel, după această întâlnire vă aşteptăm
să ne vizitaţi. Vă punem la dispoziţie un număr corespunzător de locuri în regim
cu taxă cât şi fără taxă, fără concurs de admitere, se intră în ordinea mediilor, pe
baza dosarelor şi a mediei de la bacalaureat şi alte criterii de departajare, dacă e
nevoie. Perioada de înscriere pentru cele două sesiuni este 03 – 21 iulie, 04 – 22
septembrie. Noi avem două specializări, Facultatea se cheamă de Ştiinţe juridice
şi Administraţie şi avem specializarea Drept şi Administraţie Publică. Amândouă
sunt acreditate. Nu prezintă nici un risc. Puteţi opta şi pentru învăţământul la
distanţă. Aici, la parter, este sediul Facultăţii noastre, cu amfiteatru, cu laborator
de criminalistică, cu birouri pentru catedre, cu sala de lectură, circa 8–9 mii
de volume. Aşa că dacă veţi opta, veţi avea unde învăţa carte în condiţii foarte
bune.Avem un corp profesoral foarte bine pregătit, conferenţiari, doctori, lectori,
asistenţi, toată gama de grade universitare. Eu vă doresc succes la examenul de
bacalaureat, gândiţi-vă bine unde vă duceţi pentru că, din experienţa mea vă spun
că este foarte important acest lucru. E bine să fiţi lângă casă, să mergeţi frecvent
acasă, lângă părinţi. Vă aşteptăm cu drag şi sunt convins că veţi urma alţi colegi
din zona Mătăsariului care se dovedesc foarte buni şi au ales, au urmat Facultatea
noastră.Succes! Vă mulţumesc!
Gabriela Dobre–Cancelar–Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul
UCB Tg.Jiu. Facultatea de Ştiinţe Economice vă oferă câteva specializări, este
369
vorba de 5 specializări la învăţământul de zi şi 4 specializări la învăţământul la
distanţă reprezentată de Finanţe – Bănci, Economia Comerţului, Turismului şi
Serviciilor, Contabilitate şi Informatică de gestiune, Management şi Marketing,
iar la învăţământul la distanţă mai puţin specializarea de Marketing. După ce
urmaţi cursurile Facultăţii, puteţi urma şi cursurile de masterat unde avem 6
specializări. Noi vă oferim în cadrul a 2 sesiuni de examene, respectiv sesiunea
iulie şi septembrie 400 de locuri la învăţământ de zi, 300 la distanţă şi 200 pentru
cei care au terminat deja facultatea şi vor să urmeze masteratul.
În pliantele pe care vi le oferim găsiţi informaţii referitoare la perioadele
de înscriere şi respectiv la documentele pe care dumneavoastră trebuie să le
prezentaţi în momentul depunerii dosarului. Noi vă aşteptăm pentru că Facultatea
noastră vă oferă cunoştinţele necesare formării viitorilor economişti, celor care
doriţi să urmaţi această profesie şi vă dorim succes la examenul de bacalaureat
întrucât şi noi luăm în considerare această medie în proporţie de 25 %, iar 75
% media pe care dumneavoastră aţi obţinut-o pe parcursul anilor de studii.
Este un concurs de dosare şi primează, în cadrul acestui concurs, domeniul pe
care dumneavoastră vreţi să-l urmaţi. Vă aşteptăm, şi noi avem sediul tot în str.
Victoriei, doar că noi suntem la etaj. Vă aşteptăm cu drag şi sperăm să aveţi
succes în continuare, în activitatea pe care doriţi să o desfăşuraţi.
Luminiţa Popescu – decan Facultatea de Inginerie din cadrul UCB
Tg.Jiu. Am lăsat la urmă Facultatea de inginerie,chiar dacă noi am fost cei
dintâi pentru că putem spune că această Universitate a început cu Facultatea de
Inginerie. Facultatea de Inginerie are specializări care au fost înfiinţate plecând
de la premisa că aceste specializări trebuie să fie în concordanţă cu specificul
zonei noastre a Gorjului. Din aceste motive plecând de la faptul că potenţialul
energetic al judeţului Gorj este foarte bine cunoscut s-au înfiinţat specializări –
Energetică industrială şi Centrale Termo-electrice şi pentru că aceasta implică şi
parte mecanică şi parte de automatizări, evident că am dezvoltat şi alte specializări,
specializările de Tehnologie a Construcţiilor de maşini, de Maşini şi sisteme de
producţie, Sisteme de Automatică şi Informatică Aplicată, care coordonează, are
rolul de a coordona procesul industrial dintr-o anumită întreprindere şi pentru că
acolo există industrie dar şi poluare, Facultatea de Inginerie a decis, a autorizat
şi a înfiinţat Facultatea de Inginerie şi Protecţie a Mediului şi pentru că toate
aceste unităţi trebuie şi conduse din punct de vedere managerial, Facultatea de
Inginerie a înfiinţat şi specializarea de Inginerie economică în domeniul inginerie
şi management, toate aceste specializări având şi specializări de masterat. Deci,
în cadrul Facultăţii de inginerie funcţionează aşadar 7 specializări pentru acestea
în acest concurs de admitere avem 137 locuri fără taxă, 300 locuri cu taxă şi de
asemenea pentru programul nostru de masterat pentru că sunt convinsă că mulţi
dintre voi veţi dori să parcurgeţi atât ciclul I de licenţă, cât şi ciclul II, de masterat,
sperăm noi, până veţi ajunge acolo să obţinem şi autorizare pentru doctorat şi
370
poate unii dintre voi veţi parcurge şi ciclul III, şi anume acela de perfecţionare prin
doctorat, deci, cum spunem şi pentru masterat vom avea 25 locuri fără taxă şi 75
locuri cu taxă, de asemenea 5 specializări de masterat. Totodată, facilităţi oferite
în cadrul Facultăţii de Inginerie – reţele de calcul acces nelimitat la internet, avem
o noapte liberă pentru toţi studenţii de la inginerie unde toţi studenţii au acces la
internet pe bază de legitimaţie şi carnet de student. În afară de aceste facilităţi,
Facultatea de Inginerie poate asigura stagii de practică şi în străinătate pe bază de
colaborare cu alte universităţi şi sigur, cu sprijinul autorităţilor centrale adică a
Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
Onisifor Olaru–Prorector Universitatea „Constantin Brâncuşi”,
Tg.Jiu. Pentru că ceilalţi colegi ai mei au prezentat Facultăţile, să fiu în locul
dumneavoastră m-aş întreba de ce toţi aceşti profesori vin aici şi încearcă să ne
convingă să venim la Universitatea Constantin Brâncuşi. Ce ne oferă Universitatea
Constantin Brâncuşi comparativ cu alte centre universitare sau de ce e bine să
venim aici ? Din punctul de vedere al părinţilor e bine pentru că probabil vor
să vă aibă aproape, probabil că mulţi dintre dânşii ar dori să faceţi o instituţie
de învăţământ superior, dar din punct de vedere financiar nu stau foarte bine.
De ce ar trebui să veniţi voi aici ? Ar trebui să veniţi mai întâi pentru faptul că
Universitatea Constantin Brâncuşi are spaţii de învăţământ reprezentative pentru
arhitectura judeţului Gorj, are o paletă relativ largă de specializări pentru piaţa
muncii şi vreau să spun chiar unele contacte în străinătate şi aceste specializări
sunt acreditate în majoritatea lor aşa că aceeaşi diplomă obţinută în alte centre
universitare este echivalentă cu cea obţinută la Tg-Jiu. Spaţiile de învăţământ
sunt în majoritate în centrul oraşului şi îţi dau posibilitatea ca între timp să te mai
destinzi şi să admiri oraşul, un oraş care din punctul meu de vedere este un oraş
relativ plăcut şi curat. De ce trebuie să veniţi aici, pentru că beneficiaţi de spaţii
de învăţământ conectate la internet, unde puteţi să intraţi în dialog cu lumea.
Avem organizaţii studenţeşti în care puteţi să vă desfăşuraţi activitatea şi colegii
pe care îi vedeţi, îmbrăcaţi în tricourile şi şepcuţele purtând sigla UCB-ului fac
parte din aceste organizaţii. Aveţi posibilitatea venind aici să beneficiaţi de burse
în străinătate. Vreau să vă spun că avem posibilitatea de a trimite studenţi în
străinătate. Important este că voi doriţi acest lucru să cunoaşteţi o limbă străină de
circulaţie. De ce mai este important ? Pentru faptul că Universitatea Constantin
Brâncuşi vă crează şi posibilitatea de a participa la activitatea de cercetare
ştiinţifică. O parte din studenţii care sunt aici, vreau să vă spun că au participat la
sesiunea de comunicări ştiinţifice, la Timişoara şi s-au întors cu premii importante
de acolo. Cred că alegând Universitatea Constantin Brâncuşi, nu veţi regreta
făcând acest lucru. Vreau să spun că foarte multi din absolvenţi ai Universităţii
Constantin Brâncuşi îşi desfăşoară în prezent activitatea la firme străine care au
Sucursale în România, mă refer în principal la studenţii de la automatică care sunt
la firma Siemens de la Timişoara şi alţi studenţi care lucrează în străinătate. Prin

371
urmare, nu veţi regreta venind la Universitatea Constantin Brâncuşi şi vă aşteptăm
şi vă dorim succes în tentativa voastră de a ocupa un loc aici, la Universitatea
Constantin Brâncuşi.
Mitruţ – student Facultatea de Inginerie din cadrul UCB Tg. Jiu Din
prisma studenţilor vă pot spune că între studenţi şi profesori este o comunicare
continuă, de asemenea un sprijin pe care ne-am putut baza întotdeauna şi datorită
acestui sprijin dat de dumneavoastră se observă şi rezultatele noastre care s-au
materializat atunci când am participat la sesiuni de comunicări ştiinţifice, spre
exemplu în urmă cu 2 ani când am participat la Timişoara unde doi colegi de-ai
noştri au obţinut premiul II, acum un an am participat cu un număr foarte mare de
lucrări şi am venit cu rezultate foarte bune, anul acesta am participat la fel cu un
număr mare de lucrări. De asemenea, mergând în alte centre universitare, vă pot
spune că nici dotarea noastră de la Universitatea Constantin Brîncuşi nu este mai
prejos. Vă mai pot spune că în cadrul Asociaţiei Studenţilor reprezentăm studenţii
în Consiliul Universităţii, în Senatul Universităţii şi de asemenea din punctul
de vedere al omului care s-a ocupat într-o organizaţie studenţească de diverse
activităţi, vă pot spune că în cadrul Asociaţiei din care fac parte s-au desfăşurat
o serie de activităţi care pun studenţii într-o oarecare măsură să se implice, să
efectueze anumite proiecte. Şi voi vă puteţi implica, s-au făcut lucruri frumoase
pentru voi nu numai în cadrul Asociaţiei pe care o reprezint ci şi în celelalte două
care există. De asemenea, vă pot spune că s-a organizat de curând, în luna aprilie
o sesiune de comunicări aici, cu participarea altor centre universitare iar cei care
au venit la noi au fost foarte interesaţi de lucrările de laborator care există, ca
bază materială în cadrul Facultăţii de Inginerie. Voi puteţi trage concluzii şi chiar
pune întrebări mie sau chiar studenţilor colegi ai mei, care se află în sală.
Magdalena Jianu – decan Facultatea de Relaţii Internaţionale şi Studii
Europene din cadrul UCB Tg.Jiu. Avem aici şi studenţi şi viitori studenţi. Cred
că aţi greşit acolo, prima haldă făcută, la drept, nu a fost cea potrivită, consider
că vă potriviţi foarte bine aici, în bănci, vă şi asortaţi, în culorile de aici, cred că
şi structurile voastre intelectuale sunt umaniste mai precis filologice şi europene.
Nu? Nu neg faptul că dreptul nu face parte din politicile de integrare, dar să
vorbim despre politicile lingviste şi specializarea absolută a facultăţii noastre,
relaţii internaţionale şi studii ecuropene. Mă bucur să văd atâţia elevi. Nu aveţi
structuri nici de ingineri, se vede pe voi că sunteţi mai maleabili, mai boemi, şi,
în general, umaniştii sunt boemi şi au o viaţă interesantă de plăcută. E bine să
vă orientaţi numai spre facultăţile din localitatea noastră, numai spre facultatea
noastră. Este un colectiv destul de tânăr, destul de bine pregătit şi nu aveţi nimic
de pierdut. Foarte mulţi dintre noi avem copii studenţi în această Facultate ceea
ce este o garanţie. Dacă ne aducem copii aici şi dincolo de asta, aveţi posibilitatea
de a face practică în administraţia centrală, la Ministerul Educaţiei în perioada de
vară este o experienţă unică să ştiţi că nu mulţi studenţi beneficiază de asemenea
intrări şi facilităţi. Veţi face practica acolo, împreună cu noi, sub supravegherea
372
noastră şi să ştiţi că încercăm să vă dirijăm şi spre aceste profesii de funcţionari
publici, dacă vă plac, dacă veţi considera necesar şi consider că este o experienţă
plăcută pentru că nu oricine are şansa să lucreze în calitate de practicieni
în administraţia publică centrală, mai precis la nivelul ministerelor. Şi noi vă
asigurăm acest lucru, începând din vara asta practica este obligatorie şi noi vă
asigurăm practica la Ministere. Vă aşteptăm la vară. Cei înscrişi în primele trei
zile beneficiază de reducere 50% a taxei de înscriere adică 300 mii lei. Vă aştept,
puteţi veni cu drag. Vizitaţi sediul nostru care este cu adevărat modern. Nu există
de la Bucureşti la Timişoara un spaţiu universitar aşa cum este aici. Este absolut
modern. Să vă meargă bine la examenul de bacalaureat, vă sărut şi vă aştept cu
drag!

Prof. Doru Taşcău–Departamentul pentru Învăţământ la distanţă,

Tg.Jiu– Universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti. Aici este centrul de
învăţământ la distanţă al Universităţii,, Spiru Haret” din Bucureşti. Universitatea
este acreditată şi îndeplineşte condiţiile legale de funcţionare, dacă aţi văzut postul
de televiziune România de mâine, este postul de televiziune al Universităţii,,
Spiru Haret„. Avem specializări diverse, filozofie, jurnalism, psihologie, limbi
străine, matematică, informatică, drept, relaţii internaţionale. Care este elementul
de noutate faţă de alte universităţi ? Constă în faptul că examenele se dau în faţa
calculatorului, nu cu profesorul, în prealabil, o să aveţi un număr de grile, din care
veţi avea subiecte la examen, nu în totalitate dar în mare parte subiectele vor fi
din aceste grile. Cum se desfăşoară un astfel de examen ? Candidatul răspunde la
10 întrebări grilă în faţa calculatorului şi alege varianta corectă, are timp de lucru
20 minute şi imediat se afişează nota. Tot pe internet, aveţi gratuit sintezele de
curs, care sunt incluse în taxele de şcolarizare. Universitatea,, Spiru Haret” este
foarte puternică în mediul universitar, are un campus extraordinar în Bucureşti.
Eu vă doresc succes şi vă aştept cu drag. Vă mulţumesc !

TÂRGUL OFERTEI EDUCAŢIONALE 2006-2007

Dumitru Dădălău: Distinşi invitaţi, doamnelor şi domnilor profesori,
dragi elevi, veniţi astăzi în citadela învăţământului românesc - o unitate de
învăţământ reprezentativă pentru şcolile gorjene, pentru a participa la Târgul
Ofertei Educaţionale. Este prima acţiune de acest gen la ora actuală care se
organizează în cadrul inspectoratului şcolar judeţean, pentru că ea a fost prevăzută
în programul „Zilele primăverii europene”. Într-o suită de manifestări care au
început de la jumătatea lunIi martie şi se termină în ultima decadă a lunii mai.
Aş dori să vă spun de la început, să aduc toate mulţumirile mele primarilor
şi directorilor unităţilor de învăţământ din cele 10 localităţi, celor 15 unităţi şcolare
373
de învăţământ generale, care au făcut posibilă venirea a peste 500 de elevi la
această acţiune deosebită a CNTM. De aceea, întrucât nu am avut posibilitatea să
vă primesc pe toţi, Vă îmbrăţişez cu căldură, cu dragoste gorjenească, cu gândul
că dumneavoastră sunteţi oamenii care veţi fi alături de noi în perioada următoare.
De ce aţi venit la Mătăsari ? De ce nu aţi reuşit în această perioadă să participaţi
la alte 5 acţiuni care s-au desfăşurat în judeţul Gorj, privind organizarea Ofertei
Educaţionale pentru anul şcolar 2006-2007? Aţi venit la CT Mătăsari întrucât
este singurul Colegiu Naţional din ţară de la ţară, unicat în România cel puţin prin
3 lucruri: 1. această unitate de prestigiu se caracterizează prin putere şi puterea
este a celor 120 de cadre didactice care îi învaţă pe aceşti elevi şi a celor 25 de
persoane care slujesc această instituţie cu acelaşi devotament pe care îl au şi
cadrele didactice. A doua componentă se referă la avere. La ora actuală suntem o
şcoală de invidiat, o şcoală care are o bază materială pe care nu o are nimeni. Nu
o să mă refer la toate aceste lucruri întrucât mai sunt şi alţii care o să vă spună
lucruri despre această şcoală. Ce aş vrea să reţineţi ? Că la ora actuală nici o şcoală
din România nu dispune de ceea ce dispunem noi, o bază modernă, cu televizor
în fiecare clasă, cu calculator în fiecare clasă, cu şapte video proiectoare care
asigură un învăţământ de calitate tuturor copiilor, un amfiteatru care este aproape
gata de a se finaliza, cu un dispensar medical pe care îl au multe şcoli în judeţul
Gorj, cu o sursă de apă continuă care iată vine odată cu sosirea dumneavoastră
în această şcoală, şi soseşte de la 200 de metri rece, curată şi bună pentru toţi cei
care vor să se răcorească în această unitate de învăţământ.
În acelaşi timp aş vrea să reţineţi că suntem unitatea de învăţământ care are
la ora actuală tot ceea ce îi trebuie pentru a fi în concurenţă cu celelalte unităţi de
învăţământ din ţară. Averea noastră este dată în acelaşi timp şi de reţeaua şcolară
pe care o avem. De ce vin copiii la Mătăsari ? De ce rămân copiii la Mătăsari ?
Rămân că au pentru ce rămâne.Un corp profesoral de invidiat, bine pregătit care
a făcut faţă tuturor concursurilor şi întrecerilor care au avut loc pe plan naţional şi
judeţean. De ce mai vin copiii în Mătăsari ? Pentru că au posibilitatea aici,acum
şi în viitor să se pregătească de la vârsta de 3 ani până la vârsta de 20 de ani,
să înţeleagă totul şi să plece mai departe. Reţeaua aceasta şcolară este efectul
muncii noastre, al corpului profesoral, al comunităţii, al sprijinului permanent pe
care îl avem din partea ISJ a Consiliului Judeţean şi a prefecturii judeţului Gorj
care a avut încredere în noi şi ne-a dat tot ceea ce vedeţi dumneavoastră pe aceşti
pereţi. Nu este uşor ca într-o şcoală dintr-un mediu defavorizat, în care au trăit şi
au muncit 14000 de oameni să rămână 7000,2000 să rămână aici în şcoală, 4000
să fie părinţii lor şi 1000 să-i întreţină pe toţi. O zonă defavorizată din mediul
rural care are verticalitate şi care se poate lupta la ora actuală cu orice unitate de
prestigiu din judeţul Gorj. Aşadar suntem o unitate şcolară în care viaţa spirituală
îţi are locul cuvenit. Şi am ieşit în faţă cu multe lucruri la care nimeni nu se
aştepta. Şi am să vă dau doar numai câteva exemple să înţelegeţi că este un efort
374
al colegilor noştri mai mari din şcoală să se ia la trântă cu alte unităţi din ţată şi de
şapte ani de zile să fie pe locul I cu revista,, Murmurul Jilţului”, de trei ani de zile
să fim pe locul I pe ţară cu echipa de baschet a liceului, să fii pe locurile I, II la
handbal şi la fotbal băieţi cu toate liceele de prestigiu din judeţul Gorj, să obţinem
an de an şi am organizat aici etapa judeţeană a concursului de Protecţia Mediului
iar la Crucea Roşie an de an la ciclul gimnazial şi liceal s-au obţinut performanţe
care ne fac laudă.
Aici, în Mătăsari, tineretul studios beneficiază de aceste condiţii pentru a
se recrea, pentru a se distra. La nici o şcoală din judeţul Gorj, începând cu luna
octombrie nu veţi întâlni să se facă acţiuni educative trei săptămâni de zile în
folosul elevilor în cadrul Zilelor Liceului şi al Sărbătorii Fiilor Jilţului. În nici o
şcoală nu se sărbătoreşte Ziua Mitropolitului, în nici o şcoală nu se fac Serbările
Primăverii, în nici o şcoală nu se organizează la cel puţin două-trei săptămâni de
zile discotecă în această sală de sport.
Iată, noi, cei care suntem în conducerea acestei instituţii ne ocupăm ca
voi, cei care veţi dori să veniţi aici, la Mătăsari, să vă simţiţi bine şi să consideraţi
că şcoala pe care o veţi urma vă asigură condiţiile necesare pentru a deveni
filologi, matematicieni – informaticieni, contabili, tehnicieni de calcul, biologi-
chimişti, tehnicieni în protecţia mediului, iar la şcoala de arte şi meserii, veţi avea
posibilitatea să învăţaţi la cele mai îndrăgite meserii, cum se cere la ora actuală,
turismul şi alimentaţia publică, industria alimentară, electronişti automatizări,
electrotehnică, mecanică, tricotaje. Iată o paletă largă de profile şi specializări
care vă asigură un viitor strălucit.
Mă opresc deocamdată aici, şi v-aş ruga să urmăriţi în continuare câţiva
colegi de-ai voştri din zone de unde veniţi dumneavoastră şi să vă spună în câteva
cuvinte de ce sunt ei în Mătăsari, de ce au rămas aici, de ce au beneficiat şi ce
gânduri au în viitor.
Ing. Danciu Rodica : Vă urez şi eu bun sosit, pentru vizita pe care aţi
făcut-o astăzi în această şcoală şi vreau ca şi la toamnă, la 15 septembrie să ne
întâlnim, chiar dacă nu într-un număr atât de mare şi să vă spunem împreună
şi atunci, „Bine aţi venit”!. În calitatea pe care o am în această şcoală,având
baieţelul în clasa a V-a şi fetiţa la gradiniţă, nu pot să spun decât adevărul despre
ceea cese întâmplă aici. Noi, comitetul de părinţi, am făcut vizite şi la alte şcoli
din judeţ şi putem spune că sunt foarte departe de dotarea pe care o are această
şcoală. Ca să enumăr toată dotarea poate mi-ar trebui mai mult de o zi întreagă.
Voi, copiii, aţi mers la sălile de clasă, aţi văzut că fiecare sală este dotată cu un
calculator şi un televizor, acel calculator este în permanenţă conectat la Internet,
de asemenea şcoala este dotată cu videoproiectoare, care sunt folosite la orele de
curs, cadrele didactice care predau în această şcoală au o calificare foarte bună şi
aş dori să urmaţi cursurile acestei şcoli aşa cum am facut şi eu cu copiii mei. Vă
mulţumim!
375
 Sorin COPACI, părinte: În primul rând vreau să vă urez un „bun venit”
celor care au păşit pentru prima dată pragul acestei instituţii. Apoi vreau să spun
că eu am doi elevi în această şcoală, unul în febra examenelor de bacalaureat,
altul în febra examenelor de Teste Naţionale. Urmează pentru băiat patru ani
de liceu, patru ani frumoşi şi într-un liceu şi mai frumos. Vreau să mă adresez
dumneavoastră celor care sunteţi veniţi de la şcolile din jur pentru că cei care sunt
de aici au ocazia să vadă ceea ce le poate oferi Colegiul. Aţi avut ocazia să vedeţi
o parte din dotarea de care dispune această şcoală. Sunt convins că nu aţi putut
vedea tot ceea ce vă poate oferi, pentru că timpul a fost destul de scurt. Sigur că
dacă veţi opta pentru una din ofertele puse la dispoziţie veţi avea ocazia de a va şi
folosi de ceea ce aţi văzut. Am convingerea că, la toamnă, ne vom întâlni cu toţii
aici, dumneavoastră ca elevi ai acestui minunat Colegiu. Vă mulţumesc!
Prof. Ion SĂCEANU: Bună ziua, vă spun şi eu! Domnul Director a spus
destule despre mine. În toamna lui 1991, când am terminat şcoala gimnazială
din Slivileşti şi a trebuit să aleg un liceu, am ales liceul din Mătăsari, profil
automatizări miniere, liceu la care am venit cu drag, am absolvit liceul în 1995,
m-am dus la Facultatea de Matematică-Fizică din Timişoara, am terminat studiile
şi am venit în Mătăsari. De ce am ales Mătăsariul ? În primul rând vreau să vă
spun că aici am găsit tot ceea ce îi trebuie unui dascăl din punct de vedere şi al
dotării, şi al colegilor şi al elevilor, mai ales că este şi aproape de casă, am găsit
tot ceea ce trebuie.Inclusiv după examenul de titularizare unde, cum a spus şi
domnul director am avut mai multe opţiuni, am ales tot Mătăsariul. Îmi place să
lucrez aici, să fiu alături de colegii mei şi de elevii din zona din care provin şi eu
îmi face deosebită plăcere să-i am la clasă. Vouă, dragi absolvenţi, ai promoţiei
de 8 clase, vreau să vă spun că vă aştept cu drag aici, să lucrăm împreună mai
ales pe partea de informatică pe care o predau. Văd în sală multe feţe cunoscute,
mulţi elevi de la mine din sat. Vă urez să veniţi cu drag aici, vă aştept cu drag şi
vă doresc să faceţi liceul aici apoi să veniţi aici ca dascăli în această prestigioasă
instituţie de învăţământ. Vă mulţumesc!
Prof. Oana BĂZĂVAN: În primul rând bună ziua şi bine aţi venit din
nou. Eu nu am avut norocul sau, să spunem, ocazia pe care aţi avut-o toţi astăzi
de a vă fi prezentat liceul înainte de a veni aici. De ce spun asta? Pentru că eu nu
am ştiut nimic despre liceul în care am venit, doar că am venit la liceu, cu alte
gânduri decât dumneavoastră viitorii elevi, cu alte gânduri adică cu gândul de a
învăţa. Acum este altfel, acum încerc să învăţ pe alţii. Mă bucur foarte mult că aţi
venit să vă arătăm, în primul rând, ce putem face aici, cele mai multe lucruri care
le aud şi acum când sunt în Mătăsari şi le auzeam şi înainte de a veni în Mătăsari,
auzeam asa:”e Mătăsari, e mic, e la ţară-e al nostru şi suntem prea mult obişnuiţi
cu el”. Părerea mea este că în momentul în care am ajuns să fac o comparaţie între
liceul din Târgu-Jiu, unde am învăţat eu şi liceul de aici, am încercat să trag o
concluzie: faptul că nu Mătăsariul a trebuit sa fie etichetat astfel, ci noi ar trebui
376
să punem eticheta pe Mătăsari. Adică atâta timp cât noi plecăm de la Mătăsari,
venim la Mătăsari şi spunem că ştiu asta, ştiu să fac asta, pot să fac lucruri bune,
nu contează asta. Eu spun că localitatea Mătăsari este mare, eu arăt că Mătăsari
este mare. Cu ce plecaţi dumneavoastră de aici? Până o să plecaţi vă urăm să
veniţi, succes la examene. Numai bine!
Marilena PÂRVULESCU: Vă spun şi eu bun găsit în şcoala noastră
celor care păşiţi pentru prima dată aici. Vreau să vă spun că această şcoală mai
ales acum,că sunt în primul an de învăţământ şi predau religie şi română aici,
spun că nu e deloc străină pentru că am făcut grădiniţa aici, clasele primare şi
şcoala gimnazială aici, liceul aici, unde mi-a fost profesor de limba română chiar
domnul director…(… care i-a dat nota 2 că nu a ştiut)… de nenumărate ori nota
2. Am absolvit Facultatea de Teologie–Litere din Craiova, şi iată-mă m-am întors
cu emoţie la 1 septembrie printre dascălii mei de odinioară, colegă cu emoţii mari
că stau la aceeaşi masă cu dânşii, în cancelarie. Vă doresc să ajungeţi o parte
dintre voi în învăţământ şi poate chiar aici şi să vă bucuraţi de toate condiţiile
pe care vi le oferă acest colegiu. Am găsit lucrurile schimbate, totul modernizat
şi nou faţă de ce ştiam eu înainte, lucru ce înseamnă foarte mult în dezvoltarea
personalităţii voastre şi în primirea cunoştiinţelor de care aveţi nevoie în viitor.
Vă mulţumesc!

GENERALII GORJULUI LA MĂTĂSARI

Dumitru DĂDĂLĂU: „Distinşi invitaţi, dragi elevi, trăim astăzi un
moment deosebit în viaţa acestei şcoli. Avem bucuria şi plăcerea de a primi în
mijlocul nostru pe conducătorii judeţului în domeniul învăţământului la împărţirea
administrativ teritorială a acestei ţări, deci începând cu anul 1968. Bucuria este
cu atât mai mare cu cât în Mătăsari, noi sărbătorim în aceste momente, 115 ani de
atestare documentară a primei şcoli din localitatea Mătăsari. Mai avem puţin şi
facem 30 de ani de învăţământ liceal în Mătăsari. Mai avem puţin şi facem 10 ani
de la înfiinţarea primului şi ultimului colegiu din ţară de la ţară, unicat în România.
Suntem în preajma sărbătoririi celei de-a X-a ediţii a Fii Jilţului. Cei care ne-au
onorat astăzi şi au venit aici sunt prietenii noştri, sunt colegii noştri, sunt oameni
cu care de-a lungul anilor aţi avut sau n-aţi avut de-a face cu dumnealor în
conducerea destinului învăţământului gorjenesc. Mi-e greu şi nu ştiu cum să
încep, cu cine să încep şi despre ce să spun mai mult sau mai puţin despre toţi cei
care sunt aici. Nu ştiu dacă am să fiu pe placul domniilor lor, nu ştiu dacă am să
vă satisfac pe dumneavoastră, dacă am să pot să dau informaţii mai multe sau mai
puţine de fiecare dintre cei pe care îi avem invitaţi aici. M-am ostenit mult şi mi-
am dorit să facem parte din această întâlnire pentru că dumnealor de-a lungul
timpului peste cei 35, aproape 40 de ani au lăsat fiecare în parte o fărâmă din
377
sufletul lor în dezvoltarea învăţământului din Mătăsari. Fiecare în parte au
contribuit cu cei care s-au rânduit în această localitate ca Mătăsariul să ajungă o
unitate de învăţământ de invidiat, să ajungă un colegiu alături de celelalte instituţii
remarcabile din Gorj şi din ţară. Bucuria este mare că veniţi la această aniversare.
Ne găsiţi şi pe noi într-un moment prielnic, şi spun prielnic pentru că toate
procentele de promovabilitate sunt peste media judeţului şi a ţării, atât la ciclurile
inferioare cât şi la ciclurile superioare. Este anul în care noi am avut cele mai
bune rezultate la Testele Naţionale şi la Bacalaureat. Este anul în care noi suntem
evidenţiaţi în scriptele Ministerului ca şcoala europeana considerată, ca punctaj,
a doua pe judeţul Gorj şi a IV-a din cele 5 judeţe ale Olteniei. Suntem şcoala care
a obţinut în acest an pentru a 10-a oara cel mai mare punctaj din cele 350 de
reviste şcolare participante la Concursul Organizat de Ministerul Educaţiei şi
Cercetării. Suntem şcoala în care am avut anul acesta o prezenţă remarcabila la
olimpiade şi la concursurile şcolare şi la celelalte activităţi extracuriculare afişate
şi organizate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. De aceea, cred eu, că venirea
dumneavoastră aici să vă întâlniţi cu cadre didactice este de bun augur şi vă spun
de ce: în această şcoală, în această toamnă au venit peste 40 de cadre didactice,
unii pentru prima oară în învăţământ, unii pentru prima oară în această şcoală. În
al 2-lea rând, bucuria este cu atât mai mare cu cât avem posibilitatea ca
dumneavoastră în timp să faceţi o evaluare perfectă asupra ceea ce a fost, este şi
va fi învăţământul din Mătăsari. Vreau sa ştiţi dumneavoastră, cei care sunteţi aici
că,poate o să vă surprindă ceea ce vă spun acum, dar conducerea inspectoratului
nostru şcolar este prezentă cu trup şi suflet aici. Se cunoaşte de această acţiune,
domnul inspector general este la Braşov la consfătuire organizată de Ministerul
Educaţiei şi Cercetării, domnul inspector general adjunct domnul Nanu este
plecat în concediu, din localitate, iar domnul inspector general adjunct Mitescu
m-a sunat la ora 10:15 că e într-o şedinţă la prefectură şi vine cu maşina
inspectoratului şi să începem, să nu îl aşteptăm. Aşa că noi îi dăm drumul acţiunii
şi îmi face deosebită plăcere să vă spun că la începutul formării judeţului, venind
din urmă de la raion, un tânăr pe atunci din Leleştii Gorjului domnul profesor Ion
Grigoroiu, care prelua în 1968-1969;1969-1970,destinele învăţământului din
Gorj. Eram tudorist, la timpul acela. Tudorist înseamnă că eram elev al liceului
Tudor Vladimirescu, dar veneam şi eu acasă şi mă întâlneam cu distinsul meu
profesor şi cu doamna mea dirigintă Panfiloiu şi povesteam cu multă bucurie în
suflet că, în Mătăsari a fost inspectorul general Grigoroiu şi că a plecat cu o
impresie extraordinar de bună despre învăţământul de aici. Cine nu l-a cunoscut
şi îl vede acum să ştie că l-am cunoscut în condiţii deosebite şi l-am apreciat ca
pe un distins profesor absolvent de liceu Pedagogic, absolvent de şcoli superioare
de ofiţeri, licenţiat în Litere şi Filozofie cu „Magna cum Laude”. Este un om care
a renunţat la funcţia în minister, care s-a dus în Leleşti să facă o şcoală, să facă un
monument, să facă un muzeu al satului, să facă un teatru de vară, să se dedice
378
comunităţii şi dezvoltării învăţământului din judeţul Gorj. Este aici prezent
împreuna cu distinsa lui soţie şi m-am bucurat tare mult că a răspuns cu amabilitate
invitaţiei mele de a veni aici. Este un lucru în plus pe care aş vrea să vi-l spun şi
vă rog frumos să nu vă supăraţi. Dacă omul, profesorul şi generalul Grigoroiu
este prezent astăzi aici, numele dumnealui va dăinui de-a pururi pentru faptul că
lasă în urmă cu distinsa doamnă două fete pe care le-am cunoscut, amândouă
doctoriţe, una care a condus direcţia sanitară din Gorj prin ajutorul căruia am
înfiinţat dispensarul medical din C. T. Mătăsari şi ce-a de-a doua care este soţia
doctorului Sandu care au la rândul dumnealor fete care sunt de-o seamă cu fetele
mele. Acesta este omul, domnul Grigoroiu. La conducerea judeţului a urmat
domnul profesor Romanescu Vasile, care cu câteva zile în urmă a avut un accident
care l-a ţinut la pat. Şi unul şi altul, veterani de război au fost în cel de-al II- lea
război mondial, acum îşi duc în tihnă şi în linişte tinereţea minunată. L-am văzut
de mai multe ori, mi-am făcut timp şi cale să ajung în casă domniei sale. L-am
întâlnit, l-am găsit dejgheunând la porumbi să dea boabe la găini. Mi-a dat cu
mânuţele dumnealui miere de albină şi fragi să mănânc şi asta a fost cea mai mare
satisfacţie pentru că i-am deschis poarta, şi i-am deschis-o cu un alt mare om al
învăţământului, directorul inginer Cazan care a pus bazele liceului Nr. 2 din Tg-
Jiu. Domnul Cinteză Emanoil a lucrat în funcţia judeţului ca un om distins, un
cancelar desăvârşit, un bun specialist în materia cunoaşterii legislaţiei şcolare.
Oricine va cerceta evoluţia învăţământului în Gorj va găsi în toate hârtiile, şi va
spune despre semnătura frumoasa a domnului Cinteză. Cred că cea mai mare
bucurie pentru dumnealui pe care o împarte în doua: una e că deşi singur de 10
ani a reuşit totuşi să revină la viaţa pe care a avut-o. Acum doua sau trei săptămâni
a făcut o operaţie la ochi şi la chemarea mea, a venit în Mătăsari să se întâlnească
cu dumneavoastră. Are şi dânsul tot două fete care sunt în Canada şi care îi aduc
cea mai mare satisfacţie a vieţii pentru că îl ştiu că trăieşte. Şi ca să plec de la
momentul solemn, domnule Cinteză, mi-a trecut azi – noapte prin cap că în 1977
a venit o brigadă a Ministerului condusă de vestita Mocanu şi dumneavoastră
împreună cu domnul Romanescu aţi venit şi mi-aţi spus ajută-ne să trecem peste
valul acesta şi aţi plecat. Atunci am avut posibilitatea să controlăm oameni care
nu mai sunt. Unul este Cornel Andriţoiu, unul este Nicolae Dică, unul este Vasile
Dumitrescu şi mă opresc aici. Au fost mai mulţi, problema e aşa: ne-am dus şi
aici vreau să ajung, ne-am dus la Motru şi cel care coordona brigada directă,
Guţă, profesor Guţă era director cu Ursu şi îi spun: domnule general păi sunt
directorii noştri, ce mi-a spus mie domnul Cinteză atunci: Auzi, eu să ştii că nu
prea am de-a face cu directorii, “cum domne’ nu ai de-a face cu directorii, domnul
general spune: eu cunosc directorii după documentele care mi le trimit. Reţineţi
aici: pentru mine, un director este bun dacă mie îmi trimite raportul cum trebuie
şi eu stau vertical în faţa Ministerului. Eu cunosc scrisul lui Panfiloiu de la
Mătăsari. Eu cunosc scrisul lui Priescu de la Teleşti, cunosc scrisul lui Vasilescu
379
de la Ţânţăreni”, şi mă opresc aici. Iată episoade care te fac să porţi respect pentru
un om deosebit care la 88 de ani, datorită prietenilor noştri, conjuncturii în care
suntem la ora actuală, a venit la Mătăsari şi şi-a făcut timp să se întâlnească cu
prietenii noştri. Vine o vreme, după vreme şi apăru doamna Băviţa Elena,
Dumnezeu s-o ierte, cea care a intrat aici şi dumneavoastră aţi intrat în şcoală
aici, nu e bine să vorbim despre morţi, dar asta este şi s-a căţărat peste aceste
trepte ca să intre să se termine liceul acesta mai repede şi a venit timpul domnului
Mărtoiu Mihail. Domnul Mărtoiu, care este colegul nostru născut în ’41 cu
şcoală la nr. 4, facultate la Bucureşti, cu trecere prin Zimnicea, prin Măgurele
ajuns la Cărbuneşti, la Rovinari, la Tg-Jiu, inspector general, conduce bine
activitatea împreună cu alţi colegi care sunt aici si ajunge în final să vină să ne
pregătească elevii noştri. Făcură revoluţia şi frâiele judeţului sunt luate de domnul
profesor Lica Ion, pe care îl cunoscusem în liceul 3, la Ecaterina Teodoroiu era
cotat ca unul dintre cei mai buni profesori de matematică, bun comandant pentru
apărarea patriei şi ajunsă inspector general. V-am spus şi vă mai spun şi aici: Deşi
nu ştie, a semnat actele şi a făcut cabinetele de Matematică, Franceză, Română şi
Fizică pe semnătura dumnealui. Banii i-am luat din altă parte. Am lucrat frumos
cu dumnealui, ne-a ajutat, ne-a sprijinit, a venit după aceea şi a lucrat la cadre şi
este parte din conducerea judeţului cel care a avut curajul să îi înfrunte pe alţii şi
să spună: Dădălău la Mătăsari a făcut cea mai bună lucrare privind încadrarea
profesorilor în instituţiile de învăţământ din localitate şi cu asta domnule Lica, să
vă dea Domnul sănătate şi vă spun ce v-am spus şi alaltăieri, că i-am cunoscut
satul Purcaru unde am gustat cel mai bun vin pe care l-am băut eu în Gorjul
acesta. Trecem cu aceeaşi plăcere şi vorbim despre domnul profesor universitar
Ion Chiriac, născut în Bălăceştii Gorjului. În ’44 absolvent de facultate la
Timişoara, unul din pilonii de bază ai învăţământului universitar din Gorj, cel
care a ţinut cu tot morţişul ca subinginerii să fie piatra de temelie a actualei
universităţi Constantin Brâncuşi. A fost şi rămâne mândria Gorjului ca şi cei doi
profesori de matematică, şi dumnealui la timpul respectiv era primul doctor de
matematici din Gorj care a reprezentat Judeţul Gorj la „Cel mai bun câştigă” şi să
menţină tradiţia în Gorj a fost nevoit să facă naveta la Craiova să înveţe studenţii
din Craiova carte, vreau să reţineţi că am încercat să găsesc un moment prielnic
pentru fiecare în parte. Domnul inspector Gheorghe GĂMĂNECI conduce
pentru mulţi ani activitatea de la nivelul judeţului. Cred că este cel mai longeviv
dintre toţi şi cred că a fost unul dintre apropiaţi de seamă ai Mătăsariului. Îmi
povestea la un moment dat că-şi aduce aminte cu plăcere că dormea în Mătăsari
în una din cele 2 camere ale primăriei, se întâlnea cu domnul Panfiloiu şi cu
fratele meu şi puneau la cale dezvoltarea învăţământului liceal din Mătăsari.
Ca şi ceilalţi distinşi domni are cu ce se mândri. Să-ncep din Roşia-de-
Amaradia cu un cabinet de biologie, care-i poartă numele şi aşa a rămas, să te
duci la coasă la Piţic să te găsească domnul LUNGAN şi domnul MĂRTOIU şi
380
apoi la Tg-Jiu să vii să vorbim de treabă şi să ne ducem împreună şi să cumpărăm
iarbă şi să mâncăm struguri din bolta de vie, să facem zilele Învăţătorilor la Tg-
Jiu şi Sărbătoarea Fiilor Jilţului la Mătăsari, sunt atâtea lucruri frumoase care ne
leagă. Dar acum aveţi în faţa dumneavoastră pe prodecanul facultăţii. Iată nici
eu n-am ştiut până acum 2 zile de prodecanul facultăţii de inginerie din cadrul
Universităţii Constantin Brâncuşi, alături de directorul centrului de perfecţionare
a pregătirii cadrelor didactice cu care am parafat împreună un parteneriat care
urmează de acum înainte pe programul Phare 2004. Deci cele 32 de cadre care
vor urma cursurile în perioada următoare vor avea de-a face cu domnul profesor
CHIRIAC şi cu domnul prodecan Gheorghe GĂMĂNECI. Eu cred că ştiindu-vă
programul încărcat, ar fi bine să vă adresaţi colegilor mei, din dorinţa de a ne
perfecţiona şi de a ne pregăti de a face faţă situaţiilor neprevăzute care urmează
în învăţământul românesc. E vorba de asigurarea calităţii, e vorba de găsirea
soluţiilor pentru a avea ceea ce ne trebuie pentru a merge mai departe şi aceasta
nu se poate face decât cu cadre didactice bine pregătite şi cu elevi care sunt
frumoşi, deştepţi, iscusiţi şi care să înveţe carte. Vă mulţumesc că aţi venit!
Ion GRIGOROIU: Mult stimat auditoriu, vă rog să-mi îngăduiţi să
mă alătur şi eu cu tot sufletul la sărbătoarea şcolii dumneavoastră, pe care, îmi
amintesc bine cum am lăsat-o acum 39 de ani în urmă şi vă rog să mă credeţi,
pur şi simplu mă uimesc paşii formidabili pe care i-a făcut această şcoală. Este
îndeobşte cunoscut faptul că istoricii noştri au concluzionat că existenţa poporului
român aşezat în calea greutăţilor este un miracol, este o enigmă. Parafrazând
acest adevăr şi păstrând desigur proporţiile, eu afirm, fără a exagera că progresele
formidabile ale şcolii din Mătăsari, constituie pentru mine un miracol, este o
adevărată enigmă. Miracolul, adică minunăţia îşi găseşte explicaţie în frumoasele
tradiţii ale şcolii din Mătăsari, care a avut norocul să aibă dascăli ai locului,
capabili, devotaţi procesului de învăţământ. Aş remarca, în acest sens, pe
redactorii BĂLEANU şi pe inimosul pedagog desăvârşit, PANFILOIU Costică,
care au ridicat mult prestigiul şcolii şi al comunei. A doua expediţie a miracolului
o constituie faptul că la pensionare, gazda veche a scolii a fost înlocuită cu foşti
elevi ai acestora şi ei bine pregătiţi profesional, cu dragoste de şcoală să realizeze
ceva. A treia explicaţie e că liceul şi apoi Colegiul Mătăsari a avut marele noroc
de un director inimos, capabil, bun manager, exemplu pentru subalterni, care a
ştiut să atragă şi să folosească la maxim avantajele pe care le oferă întreprinderea
minieră. A ştiut să atragă cadre didactice valoroase, apelând şi la pensionarii care
au ridicat prestigiul şcolii, cu toate excepţiile pe care le-a căutat şi le-a expus.
Colegiul Mătăsari continuă a fi pentru mine o enigmă, prin faptul că într-o
perioadă istorică, atât de scurtă a reuşit să se numere printre cele mai dotate
şcoli, nu numai din Gorj, ci şi din întreaga ţară, să fie acum printre colegiile
fruntaşe privind rezultatele la învăţătură, lucrând cu aproximativ 1800 de elevi
şi 120 de cadre să aibă o revistă premiată pe ţară să se mândrească cu o sumă de
381
absolvenţi ajunşi în posturi mari. Enigma nu mai este enigmă, când ne gândim la
marele adevăr exprimat poporului nostru, când zice: „Omul sfinţeşte locul!”, iar
directorul şi cadrele de aici au sfinţit locul acesta.De aceea, acum la ceas festiv,
aduc din adâncul sufletului meu mulţumiri colectivului didactic al Colegiului
care-l înconjoară pe director şi-l ajută în strădaniile sale, uneori supraomeneşti.
Urez tuturor dascălilor mătăsăreni şi elevilor lor viaţă îndelungată cu sănătate,
să ajungă şi să depăşească cu bine şi cu rigurozitate cei 85 de ani pe care îi am
eu acum. Le urez cât mai multe succese la scoală şi în familia lor. Să trăiască, la
mulţi ani!
Emanoil CINTEZĂ: Stimaţi ascultători, n-am scris cele ce voi spune,
dar mă voi trudi să fiu înţeles de către dumneavoastră şi în acest mod. Am intrat în
al 89-lea an de viaţă, „bătuţi pe muchie” cum zice românul. Am acumulat multe,
am văzut multe, atât bune cât şi rele şi nu regret nimic din ce am făcut în viaţa
mea. Anii-s grei şi te apasă… Când am fost invitat de domnul director, nu ştiam
ce să hotărăsc, dar m-am gândit că totuşi merită să particip la această festivitate.
Discutam, în timp ce ne prezenta domnul director unitatea că, dacă n-aş fi venit
aş fi pierdut mult din ceea ce am văzut şi am cunoscut în cei 88 de ani. Eu am
cunoscut multe unităţi de învăţământ. Am stat în Canada o lună de zile în 1983
şi m-a interesat problema învăţământului. Că sunt cu mult mai departe de noi,
e adevărat, dar condiţiile materiale care dictează, am observat că au dictat cu
desăvârşire şi în unitatea dumneavoastră. Ce pot să spun, am vizitat multe şcoli
în judeţ, am fost la inspectoratul judeţean, dar mă pronunţ şi susţin şi am ferma
convingere că unitate deosebită cum este liceul Mătăsari –aşa cum se sublinia
adineauri- sunt puţine în Gorj –poate că nu există niciuna- sunt puţine în ţară şi
poate că rivalizează şi cu ale ţări. Trebuie să ştiţi că le spunem tovarăşilor mei
de discuţii şi de drum, din unitatea dumneavoastră, că aici am intrat în altă lume,
cum zicea un poet „cu alte raiuri, cu alţi zei” şi asta datorită tot oamenilor de
suflet; cică, dacă nu pui suflet în ceea ce faci, degeaba încerci să mai faci pentru
că nu vei reuşi niciodată. Eu am absolvit ASE-ul în 1950, după ce am venit de pe
front. Mi-am lăsat soţia şi copiii în sat de munte şi m-am dus la facultate. Am fost
repartizat consilier la Combinatul Hunedoarei şi am renunţat pentru a reveni în
învăţământ ca dascăl; mi-a plăcut încă de când eram pe băncile şcolii. De aceea
susţin că dumneavoastră aţi făcut lucruri atât de deosebite, atât de mari. E greu
să le găseşti în altă parte, De aceea mă alătur celor spuse de domnul Grigoroiu
şi vă felicit pentru ceea ce aţi realizat. Consider că veţi realiza şi mai multe pe
viitor, căci pentru un dascăl, cea mai mare satisfacţie este să priveşti în urmă şi
să vezi că n-ai trăit degeaba. Ca să nu mai lungesc discuţia, vă felicit pentru ceea
ce aţi făcut dumneavoastră, vă urez în continuare succesuri şi mai mari pentru că
ţara asta are nevoie mai ales de condiţii, de oameni bine pregătiţi, care să-mi fie
cu iertare că mă pronunţ, dar se găsesc cam rar. Vă doresc succes şi să ajungeţi
bătrâni ca noi!
382
 Mihail MĂRTOIU: În primul rând vă spun sincer că sunt plăcut
impresionat şi în acelaşi timp onorat că mă aflu la masă cu aceşti oameni, profesori
de frunte ai judeţului Gorj, cu care am lucrat de-a lungul vieţii, fie ca subordonat,
avându-l alături pe domnul Cinteză şi ca director de liceu şi ca inspector general
al Inspectoratului Şcolar, pe poziţii diferite. Împreună am învăţat să distingem
lucrurile frumoase şi luminoase de lucrurile urâte şi întunecate. Cei doi seniori
„plini” pe atunci, zic eu –de iubire a neamului au ştiut temporar şi au putut să
înfrăţească condeiul şi abecedarul, să apere valorile tradiţionale, spirituale,
culturale şi istorice ale neamului, să nu lase patrimoniul care trebuie păstrat şi
nici statutul de dăscălie. Vă spun, întâlnirea cu dânşii, dintotdeauna mi-a dat
emoţii. Multe lucruri am învăţat de la dânşii şi am încercat să le aplic; sigur, nu
mi-au ieşit întotdeauna, fiind şi diferenţe de temperament,de experienţe sau de
alte naturi. Dar, prin ce s-a zidit aici la Mătăsari, de iscusiţi şi de talentaţi dascăli
şi profesori, se poate scrie o carte de istorie, o carte de istorie în care vedem drept
patrimoniu care trebuie păstrat şi rămâne acest statut de dascăl şi de om, pentru
că, dacă în producţie şi în sfera productivă, contează foarte mult şi determină baza
materială când zic că în învăţământ baza materială şi dotarea, oricât de mare ar fi,
dacă nu sunt oameni şi dascăli devotaţi până la sacrificiu faţă de meserie, faţă de
profesia pe care şi-au ales-o, tot degeaba. Din cauza asta, sistemul de învăţământ
este un sistem dinamic şi zic eu, faptul că este eterogen nu e determinat neapărat
de baza materială ci în buna măsură de calitatea dascălului. De ce m-am întors
aici, după pensionare? Domnul director m-a prezentat ca fiind din cei care am
lăsat câte o fărâmă din sufletul nostru aici; ori că m-am întors sa-mi recuperez
fărâma de suflet sau s-o îmbogăţesc. M-au bucurat aprecierile domnului inspector
general tare mult şi îmi vine să cred că au înţeles şi mai bine de ce mi-am dorit să
vin şi să lucrez aici, în cadrul Colegiului Mătăsari, dar vreau, aşa ca o paranteză,
vă spun că am lăsat aici, când eram inspector general o fărâmă de suflet, am lăsat
şi o fărâmă de maşină, domnul Ion Dădălău poate să vă confirme, venind aici să
constat stadiul în care erau lucrările, să pot sprijini în continuare ridicarea acestui
edificiu de cultură, am parcat la şcoala 2 şi am venit împreună cu domnul Ion
Dădălău, să vedem şi să analizăm ce s-a mai făcut pe vremea aceea.
Constatând cu mare plăcere, în duminica şi sâmbăta premergătoare, cadrele
didactice de aici au făcut muncă patriotică şi descărcaseră cărămidă, au efectuat
şi alte munci gospodăreşti necalificate spre a ajuta şi funcţiona construcţia. Când
m-am întors, am găsit maşina tamponată, lovită, am mers cu domnul Ion Dădălău
la poliţie ca să iau dovadă. Rugându-l pe şeful postului din poliţie să încerce
să-l găsească pe cel vinovat să mă ajute la despăgubire, la care mi-a spus că
dumneavoastră ştiţi câţi sunt în Mătăsari fără carnet de conducere şi cu asta am
încheiat episodul pe care am vrut să vi-l relatez. Eu mă simt bine şi dumneavoastră
aţi fost motivele pentru care eu mă simt bine în colectiv, şi am dorit să vin în
continuare să lucrez aici şi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a mai dat putere
383
pentru acest lucru, sigur,nu ştiu, dacă am venit aşa cu un certificat de clemenţă al
Inspectorului Şcolar, dar oricum aprobarea cred că am şi avut-o. Vă spun încă o
data, eu sunt deosebit de încântat, vin cu plăcere la şcoală şi mă uit cu satisfacţie,
cu apreciere la conducerea unităţii de învăţământ, la directorul Dumitru Dădălău
care face sacrificii enorme pentru a păstra faima acestei unităţi de învăţământ şi
de a ridica tot mai sus aprecierile vrând nevrând. Fie că ne convine fie că nu, sunt
convins că se apreciază faptul şi că se lucrează în această instituţie de învăţământ
care încet, încet şi-a făcut loc în elita unităţilor de învăţământ liceale, cu drag şi
cu sârguinţă. Vă mulţumesc!
Domnul Ion LICA: Ce pot să remarc, toate acestea au un numitor comun,
munca. Munca omului pornind din copilărie şi aşa mai departe. Toţi de aici şi
probabil mulţi alţii sunteţi de pe meleaguri de la ţară. Ne-am născut la ţară, am
crescut la şcoli, vorba aceea eu am pornit de la şcoala primară simultan aşa am
învăţat in clasele I –IV, apoi la gimnazială mai la centru, unde se adunau toţi de la
sate, în fine. O ambiţie personală pe care mi-au satisfăcut-o părinţii, am mers la
liceul Carol din Craiova unde actualmente este fiul meu profesor de informatică,
facultatea la Bucureşti am venit tot de pe meleaguri aproape natale. Prima dată
la Baia de Aramă, pentru că era singurul post vacant la liceu din acea zonă şi am
avut pretenţia să iau post la liceu. După aceea, am ajuns în Tg. Jiu şi în mare parte,
de aici în continuare le-a spus domnul Dădălău. Poate nu ştim unde ne va arunca
viitorul, eu practic mă apropii de pensie, chiar dacă sunt născut în 47, dar încet,
încet ne apropiem şi eu şi alţii. Copiii de lângă noi plecaţi, băiatul la Craiova,
fetiţa în Bucureşti, ne vom duce după ei, poate ne vom duce spre ţară, oricum
evoluţia în viaţă, zic eu că este legată de unele lucruri care schimbă destinul,
oameni buni. Chiar dacă, spun sincer, când terminam liceul eram sigur, hotărât să
dau la medicină, n-am ajuns, am ajuns profesor de matematică. Asta a fost situaţia
respectivă. Sunt conjuncturi în viaţa fiecărui om, conjunctura căsătoriei şi atunci
este o legătură clară, domnule, am nimerit bine sau mai puţin bine într-un anume
punct de vedere, important este să fie înţelegerea familiei, deci ce este de remarcat
în toate aceste, munca de care spuneam început şi-a spus cuvântul, munca tuturor,
munca şi a elevilor si a cadrelor didactice, a conducerii care s-a zbătut în perioada
foarte lungă de timp şi se vede realizarea. Nu degeaba, domnule director au venit
aici şi alţi miniştri, au venit şi au văzut, au popularizat multe zone. Fiecare dintre
ei au văzut multe şcoli, ce este drept şi domn inspector a fost în altă ţară de
exemplu în Moscova, unele mai puţin bine dotate, altele mai bine dotat, depinde
şi de calibrul acelei şcoli, adică şi de cum se investea în ea, în mai multe zone
şi în mai multe domenii, de exemplu în domeniul militar se investea foarte mult
în Moscova, era Academia de Război din Moscova, celebra. Această muncă se
vede clar. Ceea ce vă doresc la toţi este să fiţi sănătoşi, să vă gândiţi,când veţi
termina,la zonele de unde aţi provenit, în special cu drag la cadrele didactice care
v-au format şi pe urmă să vă realizaţi în viaţă. Ne bucurăm foarte mult şi când ne
384
întâlnim cu generaţiile de elevi la 10 ani şi să vedem ce au reuşit fiecare în parte.
Nu demult, acum vreo trei săptămâni, am avut un asemenea prilej de a participa
la o întâlnire a elevilor unei generaţii de acum 10 ani şi i-am găsit foarte bine
realizaţi, aşa vă doresc la toţi pentru dumneavoastră, pentru copii.
Ion CHIRIAC: Stimaţi colegi, domnule inspector general, am într-adevăr
oarecum emoţii pentru faptul că prima zi de şcoală, ca profesor, bineînţeles am
făcut, având ca mentor general, atunci inspectorul de Cărbuneşti, domnul Cinteză
şi prima întâlnire cum erau atunci, se făceau înaintea începerii anului şcolar
propriu-zis, venind de pe băncile unei facultăţi, mai revoluţionar, am prezentat
nişte lucruri care mi se păreau mie că nu sunt prea bine la momentul acela,
inspector-şef era domnul Ciocârlei, pe care-l cunoşteam, că făcusem facultatea
la Timişoara. Mi-au spus colegii că eram foarte îndrăzneţ. Bineînţeles că le-am
replicat la toţi, orice inspector o veni să vină la clasă şi atunci stăm de vorbă la
clasă, dacă are de comentat ceva atunci când îmi fac meseria asta. Acest crez
să ştiţi că m-a coordonat să zic aşa de-a lungul activităţii mele care şi ea este
de vreo 40 de ani încheiaţi anul acesta. Din `67 sunt profesor, evident ca să trec
succint aşa cum a zis şi domnul director Dădălău, primii cinci ani i-am făcut la
liceul din Novaci, am fost şi elev la acest liceu, apoi ca profesor următorii 17
ani la Universitatea din Craiova, liceul din Novaci, după aceea la Universitatea
Constantin Brâncuşi. Am un obicei, atunci când trec pe undeva şi mi s-a spus
asta de la inspectorul general că observ anumite lucruri şi ce am observat la
dumneavoastră, vreau să pun în aplicaţii acum ca administrator al unei localităţi,
sunt şi primarul Novaciului şi am obţinut pentru liceu un fond de aproape 1
milion de euro pentru campus şcolar. Dorinţa mea este să am un amfiteatru cel
puţin la fel de frumos ca al dumneavoastră. E prima mea dorinţă pe lângă altele
pe care trebuie să le facem în liceu care are şi el o vechime de aproape 50 de ani
şi nu s-a investit absolut deloc, în plus pot spune că din bugetul localităţii mele,
o treime, în fiecare an de când sunt primar o aloc învăţământului. Pentru că îmi
dau seama cât de important este să avem asigurate şi condiţiile materiale pentru
copii, dar şi pentru profesori pentru că mulţi fac naveta şi trebuie să le plăteşti
deplasarea pentru că aşa e corect şi legislativ şi omeneşte. Eu sunt singur că şi
la dumneavoastră colectivul este foarte unit, foarte numeros şi de aici pot să vă
felicit conducerea liceului pentru faptul că poate păstra un colectiv unit la un
număr atât de mare de profesori, pentru că unde sunt mulţi,părerile sunt diferite
şi coordonarea trebuie făcută cu iscusinţă. De aceea, eu sper, şi într-o colaborare
foarte bună cu dumneavoastră, cu profesorii care sunt la liceu prin programul
pe care l-am lansat şi sperăm să fie aprobat de Ministerul de Învăţământ. Sunt
aproape sigur ca programul va trece. Vă felicit pe dumneavoastră toţi, pentru că
un director nu poate face prea multe dacă nu este şi ajutat. Îi doresc conducere
operativă şi bună şi în continuare, chiar dacă mai intervin şi astea politice pentru
că trebuie să apreciem oamenii care lucrează şi fac lucruri deosebite. Vă doresc
385
sănătate la toţi şi să facem pentru şcoala românească să rămână tot acolo sus unde
a fost, chiar dacă condiţiile încep să ne apropie de şcoală europeană, care din punct
de vedere material stă mai bine, dar intelectual eu mă îndoiesc, şi am relaţii cu mai
multe şcoli din Europa. Eu sper ca noi să ne păstrăm învăţământul cât se poate,
nu tradiţional aşa cum îl aveţi dumneavoastră, modernizat dar cu posibilităţile
de dezvoltare intelectuală a copiilor noştri care prin naştere, provenind dintr-un
neam latin avem mai multă sclipire decât alţii. S-o păstrăm, s-o valorificăm în
interesul viitor al copiilor noştri.
Gheorghe GĂMĂNECI: Eu aş începe prin a vă mulţumi sincer, domnule
director pentru această invitaţie şi pentru această iniţiativă şi vreau să vă spun că
tot ce s-a spus aici, aceste cuvinte m-au mişcat extraordinar de mult şi acum am şi
gândul şi sufletul inundate de această emoţie firească a marcării acestui moment
de a ne reîntâlni cu oameni de marcă ai învăţământului gorjean şi nu în ultimul
rând poate că aş trece pe primul rând să mă reîntâlnesc cu dumneavoastră, elevi
şi cadre didactice ale acestui minunat locaş de cultură unitate de învăţământ de
prestigiu nu numai în Gorj, dar şi în ţară. Am început activitatea într-o localitate
destul de îndepărtată, nu din punct de vedere teritorial, ci din punct de vedere
economic şi social al Gorjului. Aceasta a fost şansa, pentru că repartiţia se făcea la
nivel de ţară şi erau doar două posturi: Slivileşti şi Roşia de Amaradia, o localitate
care se afla în preajma localităţii Bumbeşti. A fost greu, extraordinar, incredibil
aş putea spune, pentru că am trăit primele momente şi primele emoţii ale primei
inspecţii, când microbuzul trecuse pe lângă această unitate de învăţământ unde
era o butie mare de vreo 20-30 de cazane, şcoala era pe roşu şi ei au crezut că
le vând alcool. Am revenit şi am avut această experienţă a primei mele evaluări
din cariera de dascăl când inspectorul, profesorul Ţârcă, o exigenţă în ceea ce
priveşte activitatea la clasă; m-a introdus la prima oră şi într-adevăr, am avut cel
mai frumos laborator pe care l-am făcut prin forţe proprii, am rămas surprins.
Vreau să vă spun că, în viaţă există multe momente; am adunat şi eu în cămara
sufletului meu multe amintiri care mi se constituie în acest patrimoniu personal,
de care îmi aduc aminte cu mare plăcere. Multe dintre ele se schimbă odată cu
trecerea timpului. Am întâlnit şi oameni minunaţi care marchează destinul. Vă
mărturisesc sincer, că tot ceea ce vă spun m-a menţinut în acestă perioadă. Cel
mai mare moment extraordinar care m-a marcat în mod deosebit, a fost după
1989 când inspectorii se alegeau de cadrele didactice de specialitate şi directori
şi intr-adevăr, am fost printre puţinii care au rămas şi după 1989, la propunerea
regretatei profesoare-directoare Dragomir, cu o unanimitate de voturi, am rămas şi
după această perioadă care a fost o perioadă de răscruce în cariera şi în activitatea
mea. Sunteţi unitatea cu cel mai mare efectiv din tot judeţul. Aţi devenit colegiu.
Îmi amintesc că am fost martor ocular cînd l-am adus pe ministrul Marga. Era
din partea convenţiei cu domnul Mischie pe scenă. Vreau să vă spun că sunt
lucruri extraordinare. De-a lungul vremii, învăţământul a avut şi umbrele sale,
386
iar acum, traversăm o perioadă de acest gen. Citeam acum două zile într-un
ziar, de profesorul Dădălău că are cel mai mic calificativ acordat directorilor
de unităţi din Gorj şi mi-am făcut o cruce şi mi-am zis:”Doamne, cred că am
întors pagina!” Pagina era cu susul în jos. Afirmaţia nu ştiu de unde a venit, dar
mi s-a părut aşa de necredibilă şi, dacă nu vom decanta lucrurile şi valoarea nu
va fi pusă acolo unde este, nu vom respecta efortul şi strădania unor oameni de
suflet. Niciodată dascălul nu şi-a pus problema cât ia pe oră când a trecut pragul
clasei. El a ştiut care îi este misiunea cu această ocazie a profesiei de dascăl.
Sperăm să regăsim acest echilibru. Încă o dată vă mărturisesc sincer că am fost
plăcut impresionat de ce s-a produs aici. Le doresc distinşilor noştri colegi o viaţă
lungă, să le dea Dumnezeu sănătate şi să se bucure de toate rezultatele muncii de
până acum, chiar dacă uneori această artă a vieţii este umbrită de unele suferinţe.
Dumneavoastră, elevilor, să vă bucuraţi de aceste bucurii ale vârstei, pentru că
nu vă veţi mai întâlni cu ele, dar tot atât de adevărat este să ştiţi că există şi foarte
multe obligaţii. Acum trebuie să vă puneţi dorinţele şi să le realizaţi şi să nu uitaţi
„Cartea este ca omul!”. Are valoare mare oriunde şi oricând, indiferent de vreme.
Vă urez cele mai frumoase gânduri. Sunt om cu experienţă şi am considerat
că este bine să o valorific. Am scos aceste două volume: „Şcoala gorjeană în
contextul Învăţământului Românesc” şi „Istorie şi profesionalism” în care sunt o
serie întreagă de date, fapte, oameni, idei, evenimente care au marcat de-a lungul
vremii şcoala gorjeană şi au avut posibilitatea de a adăuga ceva, de a clarifica
ceva. Prin cuvântul tipărit, am considerat că e bine să rămână pentru generaţiile
următoare această experienţă didactică din şcoala gorjeană. Vă mulţumesc!
Dumitru DĂDĂLĂU: Vreau să vă mărturisesc în modul cel mai sincer
că sunt profund marcat de modul în care a decurs această întâlnire de suflet şi că
fiecare dintre noi am avut ce învăţa de la înaintaşi şi că în perioada următoare
să ne dea Dumnezeu zile la toţi să ne luptăm cu viaţa şi să facem ce au făcut
dumnealor până acum. Sunt fericit că trăiesc alături de dumneavoastră. Vă asigur
că şcoala va fi pe mâini bune. Vă mulţumesc!
Redacţia

LA MĂTĂSARI, “ZILELE
LICEULUI”
În perioada 1-19 octombrie a.c. la Colegiul Tehnic Mătăsari se desfăşoară
un complex de manifestări culturale, ştiinţifice, educative şi recreative în care
sunt angrenate atât cadrele didactice cât şi elevii acestei prestigioase unităţi de
învăţământ din mediul rural. Din programul activităţilor, pus la dispoziţie prin
amabilitatea directorului Colegiului, dl. prof. Dumitru Dădălău am reţinut:
sesiuni de referate şi comunicări ştiinţifice, întâlniri cu personalităţi marcate ale
387
Gorjului, lansări de carte, simpozioane, consfătuiri şi mese rotunde. Vor avea
loc seri de poezie, discoteci în aer liber, Balul bobocilor, Carnavalul copiilor,
Parada tinereţii – manifestări dedicate, în exclusivitate tineretului studios din
Mătăsari... Printre activităţile sportive amintim întrecerile de baschet, şah,
fotbal (Cupa Liceului şi Cupa Satelor), Crosul tineretului, ş.a. Programele
artistice vor fi susţinute de Ansamblurile Artistice “Doina Gorjului” şi “Maria
Lătăreţu” din Tg-Jiu, formaţiile artistice din Dragoteşti, Negomir şi Tismana.
Zilele de sărbătoare la Mătăsari se vor încheia cu cea de-a zecea ediţie a
“Fiilor Jilţului”, programată pentru 20-21 octombrie.
M. BECHERETE,
Gorjeanul, 13 oct.2007

SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI

Ediţia a X-a
În a doua decadă a acestei luni se va desfăşura, la Mătăsari, ediţia a X-a a
sărbătorii dedicate Fiilor Jilţului. Astfel, sâmbătă şi duminică – 21 şi 22 octombrie
–, vor avea loc manifestări dintre cele mai variate, menite să marcheze acest
eveniment anual. Din program face parte şi o adunare festivă, o întâlnire între
conducătorii politici şi cei industriali ai judeţului cu parlamentarii de Gorj, precum
şi spectacole prezentate de Ansamblurile artistice “Doina Gorjului”, “Maria
Lătăreţu”, “Tisa” din Tismana, “Fluieraşii” din Negomir şi Dragoteşti şi Taraful
“Rapsozii Gorjului”. Sărbătoarea Fiilor Jilţului, ediţia a X-a este organizată de
Colegiul Tehnic Mătăsari, împreună cu Fundaţia şi revista “Murmuru Jilţului”.
Din ciclul momentelor dedicate la această ediţie a fiilor Jilţului, mai fac parte şi
focul prieteniei, o gală de box, carnavalul tineretului, hore populare, dar şi slujbe
religioase în toate bisericile din Mătăsari. A doua zi a sărbătorii Fiilor Jilţului
din acest an va avea loc şi Ziua recoltelor bogate, când se va face inventarul
hambarelor, număratul bobocilor şi agape câmpeneşti.
Talida Stănică,
GORJ DOMINO, Nr. 453, joi. 04. X.2004

SĂRBĂTOAREA „FIILOR JILŢULUI” LA

MĂTĂSARI - EDIŢIE JUBILIARĂ
Devenită tradiţie, Sărbătoarea „Fiilor Jilţului”, organizată de Colegiul
Tehnic Mătăsari, Fundaţia şi Revista „Murmurul Jilţului”, ajunsă la cea de-a zecea
ediţie, jubiliară, a debutat zilele trecute cu un amplu program de manifestări, sub
genericul „Zilele liceului la Mătăsari”.
388
 În cadru festiv, în Amfiteatrul Colegiului, recent dat în folosinţă în condiţii
europene, au avut loc Consfătuiri între Consiliul Elevilor şi Consiliul Părinţilor,
recitaluri de muzică şi poezie, Sesiuni de referate, Concursuri literare şi distractive
ş.a. Dintre acţiunile cele mai de succes, amintim Dezbaterea „Pentru un învăţământ
de calitate” – o întâlnire a directorului Colegiului, prof. Dumitru Dădălău cu
profesorii debutanţi, Simpozionul „Simbolismul românesc”, Consfătuirea –
dezbatere „Parteneriat şcoală-familie”. În fiecare seară, se organizează discotecă
pentru tineret în aer liber, elevii şi tinerii din Mătăsari putându-se bucura de
avantajele unor echipamente audio performante.
În săptămânile următoare, acţiunile vor continua cu manifestări la fel
de ample dintre care ies în evidenţă întâlnirile cu autorii de carte sub genericul
„Carte frumoasă, cinste cui te-a scris”, o întâlnire de suflet cu dascăli de seamă ai
învăţământului gorjean „ GENERALII GORJULUI”, parteneriatul „Preparation
of full proposal and management of european education projects” Colegiul Tehnic
Mătăsari – Nicosia, Cypru, Teatrul de păpuşi, Proiectul educaţional „Limba
noastră strămoşească”. În fiecare zi, până sâmbătă, 20 octombrie, vor avea loc
concursuri literare, distractive şi sportive, Sesiuni de referate, Simpozioane-
Dezbateri pe diferite teme. Dimineaţa de toamnă de 20 octombrie, va debuta
cu o Paradă a tinereţii, după care va urma întâlnirea cu conducătorii politici şi
admninistrativi ai judeţului şi cu parlamentarii de Gorj, vizitarea Muzeului Jilţului
şi a Colegiului, lansarea nr. 43 al revistei „Murmurul Jilţului”, programe cultural-
artistice şi spectacole prezentate de Ansamblurile Doina Gorjului şi Rapsozii
Gorjului, Maria Lătăreţu Tisa din Tismana, Fluieraşii din Negomir şi Dragoteşti.
Seara va culmina cu o Retragere cu torţe, Focul prieteniei, Carnavalul tinereţii,
Miss, Majoratul tinereţii, Hore populare şi discotecă în aer liber.
Fiind o ediţie jubiliară, această cea de-a zecea ediţie a Sărbătorii „Fiilor
Jilţului”, va aduna toată suflarea de pe cele 7 văi ale Jilţului, într-o întâlnire de
suflet, prilej de distracţie şi bucurie, devenită, de-a lungul vremii, istorie locală.
Vă aşteptăm cu drag, să petrecem împreună!

Alin DOBROMIRESCU,
Timpul, nr.40/05-11 oct.2007

ZILE DE SĂRBĂTOARE LA MĂTĂSARI

Colegiul Tehnic Mătăsari va îmbrăca straie de sărbătoare în perioada

01–19 octombrie, cu ocazia desfăşurării zilelor liceului. Complexul de activităţi
ştiinţifice, cultural – educative şi sportive care vor marca evenimentul cuprinde
sesiuni de referate şi comunicări, întâlniri cu intelectuali de marcă ai Gorjului,
lansări de carte, simpozioane, consfătuiri şi mese rotunde. Vor avea loc, de
389
asemenea, seri de poezie, discoteci în aer liber, balul bobocilor, carnavalul
copiilor, parada tinereţii. Programele artistice vor fi prezentate de ansamblul
Doina Gorjului, Maria Lătăreţu, formaţiile din Dragoteşti, Negomir, Tismana.
Activităţile sportive includ campionate de fotbal, baschet, şah şi crosul tineretului.
Sărbătoarea Fiilor Jilţului, ajunsă la cea de-a X-a ediţie, se va desfăşura în zilele
de 20 şi 21 octombrie. (Ov.R.)

Ziarul Gorjului nr. 54/2007

REVISTELE GORJENE
ÎN TOPUL REVISTELOR ŞCOLARE DIN ROMÂNIA
La etapa naţională a Concursului Revistelor Şcolare au participat
350 de publicaţii ale elevilor din România. Dintre acestea, 70 au primit titlul
de « laureat » şi locul I pe ţară. Juriul, format din profesori de la Facultatea
de Jurnalistică şi Comunicare a Universităţii din Bucureşti şi din ziarişti de la
Agenţia de Presă « MediaPro », a situat printre ocupantele locului I un număr
de 5 reviste din cele 12 reviste gorjene calificate la etapa pe ţară. Acestea sunt :
la gimnaziu – « Jurnal 11 » (Şcoala Generală « Pompiliu Marcea » Tg. Jiu, 580
puncte) ; la liceu – « Murmurul Jilţului » ( Colegiul Tehnic Mătăsari, 590 puncte) ;
« Cuget Liber »(Grup Şcolar Industrial « General Gheorghe Magheru »Tg. Jiu,
569 puncte) ; « Studium »(Colegiul Naţional « Ecaterina Teodoroiu »Tg.Jiu,
568 puncte) ; « Freamătul »( Grup Şcolar Industrial Bustuchin, 552 puncte). În
perioada 26 iunie – 02 iulie, 6 elevi gorjeni – membrii ai colegiilor redacţionale
de la « Jurnal 11 », « Cuget Liber » şi « Murmurul Jilţului » au participat la
tabăra naţională de jurnalism de la Muncelu (Iaşi), împreună cu profesorul Alin
Dobromirescu. Prin aceste succese, Gorjul se situează în primele trei judeţe în
România în ceea ce priveşte numărul revistelor şcolare editate şi premiate.

Inspector şcolar Ion ELENA

COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC DIN

MǍTǍSARI - ADEVǍRATǍ ŞCOALǍ EUROPEANǍ
Într-o societate modernǎ, în care se pune din ce în ce mai mult preţ, poate
mai mult decât altǎdatǎ, pe valoare, pe principii, pe rezultate, într-o societate

390
modernǎ româneascǎ, în care învǎţǎmântul, parcǎ asemenea unui oponent la
tendinţa generalǎ, se scaldǎ încǎ într-o mare de nereuşite, într-o astfel de societate
existǎ undeva, într-o comunǎ din Gorj, o şcoală unicat în România, Colegiul
Naţional Tehnologic Mătăsari.
Unicitatea acestei instituţii şcolare, provine în primul rând din faptul cǎ
în anul 2000, prin programul de reforme în învăţământ, iniţiat de fostul ministru
al Educaţiei Naţionale, Andrei Marga, Liceului Industrial, de pânǎ atunci, din
comuna Mătăsari – Gorj, i-a fost conferită titulatura de Colegiu Naţional. Astfel,
Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari a devenit prima şi deocamdată singura
instituţie de învăţământ liceal, din mediul rural, care s-a transformat în colegiu
naţional.
Situat într-o localitate defavorizatǎ din multe puncte de vedere, Colegiul
Naţional Tehnologic Mătăsari se înalţǎ maiestuos, ca o adevǎratǎ Coloanǎ a
Infinitului, fiind clǎdirea cea mai de preţ, cea mai semeaţǎ şi cea mai des cǎutatǎ
din zonǎ. Ca o adevărată Cetate a Luminii într-o vale a plângerii, ca un Paradis în
mijlocul infernului, despre Colegiul din Mătăsari, toţi cei care i-au cǎlcat pragul
au avut ce vedea şi, mai ales, au putut sǎ spunǎ şi altora cǎ şcoala din Mătăsari,
devenitǎ singurul Colegiu din ţarǎ de la ţarǎ, dispune de 30 de săli de clasă, dintre
care 16 sunt laboratoare şi cabinete. Clădirea atelierului-scoală are şi aceasta 8 săli
dotate excelent, iar internatul poate asigura cazarea a 80 de elevi. Absolut fiecare
salǎ este utilatǎ cu aparaturǎ ultramodernǎ, dovadǎ cǎ aici, Europa se afla acasǎ
la ea încǎ de foarte mult timp. Dulapurile cu cărţi şi planşe tematice, rafturile cu
flori, mesele de birou, televizoarele color, calculatoarele conectate la Internet,
videoproiectoarele, retroproiectoarele, ecranele de proiecţie fac parte din dotarea
obişnuită a fiecărei săli de curs. Sǎ nu fie cu mirare dar, fiecare salǎ din cadrul
Colegiului mǎtǎsǎrean, dispune de câte un televizor color, un calculator conectat
la Internet, un videoproiector, un retroproiector şi un ecran de proiecţie. Toate
pentru o cât mai bunǎ desfǎşurare a actului didactic. Mai mult, CTM dispune de
condiţii moderne de trai, în sensul că există apă potabilă frecventă, gaze, centrală
termică, instalaţie sanitară la condiţii occidentale. Cabinetul medical asigură
şi acesta bunul mers al vieţii sociale din cadrul CTM. Transportul elevilor se
face gratuit de la şi înspre casă, cu două microbuze obţinute prin programele
Guvernului şi prin grija conducătorilor de la Mătăsari.
Recent, tot în cadrul CNT Mǎtǎsari, a fost dat în folosinţǎ un ultra-modern
amfiteatru, dotat cu toate utilitǎţile şi cu aparaturǎ de ultimǎ generaţie. Mobilierul,
tabla magneticǎ, staţia de emisie, întreaga salǎ de amfiteatru, îţi lasǎ impresia cǎ
te afli într-o salǎ de şedinţe a celei mai puternice instituţii private.
Toate acestea, şi multe altele, reprezintǎ urme ale existenţei de mai bine de
10 ani a Fundaţia cultural - ştiinţifice „Murmurul Jilţului”. Înfiinţată la 17 februarie
1997, Fundaţia a avut printre membrii iniţiatori pe profesorii Dumitru,Floarea şi
Ion Dădălău, precum şi pe elevii lor Alin Dobromirescu, Elena Ghiţan, Bebe
391
Ciutureanu, şi pe secretara Colegiului, Eugenia Bărbăcioru. De-a lungul vremii,
Fundaţia cultural - ştiinţificǎ „Murmurul Jilţului” a organizat o serie de activitǎţi
cultural educative, pentru promovarea valorilor culturale ale zonei şi animarea
vieţii sociale a mǎtǎsǎrenilor : “Sǎrbǎtoarea Fiilor Jilţului”, “Zilele Primǎverii
Europene”, “Zilele absolventului”, “Alaiul obiceiurilor de iarnǎ”, “Ziua eroilor”
şi altele. Glasul activităţilor, preocupărilor şi pasiunilor elevilor din Mătăsari se
numeşte „Murmurul Jilţului”, editatǎ de cǎtre Fundaţia cu acelaşi nume şi una
dintre revistele şcolare apreciate în cadrul Concursurilor Naţionale a Revistelor
Şcolare organizate de Ministerul Educaţiei, Cercetǎrii şi Tineretului, din ultimii
ani. Astfel, revista „Murmurul Jilţului” a devenit portdrapelul elevilor din
Mǎtǎsari, fiind laureatǎ şi deţinǎtoare a locului I pe ţarǎ, în ultimii 10 ani, rezultate
care au culminat cu ediţia din acest an a Concursului Naţional de Reviste Şcolare,
când „Murmurul Jilţului”, revista Colegiului din Mǎtǎsari, a obţinut cel mai mare
punctaj pe ţarǎ, dintre cele 350 de reviste şcolare care au participat la concurs.
Directorul Colegiului, Dumitru Dădălău, omul care a ştiut sǎ sfinţeascǎ
locul ca nimeni altul, omul care se aflǎ în umbra a toate acestea şi spre care trebuie
sǎ se îndrepte toate laudele declara: „Colegiul nostru este unicat în România.
Suntem cea mai mare instituţie de învǎţǎmânt prin numǎrul de suflete care învaţǎ
şi lucreazǎ aici, peste 2000. Avem rezultate unice cu revista Murmurul Jilţului,
rezultate foarte bune la examenele naţionale, procente de promovabilitate de
peste 97% la Testele Naţionale şi peste 87% la Bacalaureat,. Avem parteneriate
cu 8 ţǎri, ocazii cu care am efectuat şi am primit mai multe vizite ale partenerilor
noştri europeni, în cadrul programului internaţional Commenius. Avem participări
şi rezultate foarte bune la o serie de concursuri:Winners, Olimpicii cunoaşterii,
Cangourul, locul I la protecţia mediului şi altele. Dispunem de o bazǎ materialǎ
de invidiat şi asta doar pentru ca elevii noştri sǎ înveţe în condiţii cât mai bune“.
Toate acestea, şi altele, ne îndreptǎţesc sǎ decretǎm şi noi Colegiul Naţional
Tehnologic din Mǎtǎsari o şcoalǎ unicat în România şi demnǎ de onoarea pe care
a primit-o, de curând, din partea Ministerul Educaţiei, Cercetǎrii şi Tineretului,
aceea de ŞCOALǍ EUROPEANǍ.

Alin DOBROMIRESCU,
Revista Condei, nr.3/2007

392
 CARTEA DE ONOARE A COLEGIULUI TEHNIC
DIN MĂTĂSARI
Un sincer omagiu competentului corp profesoral, direcţiunii şi directorului
plin de iniţiative şi devoţiune, excelenţilor elevi ai Colegiului Naţional Tehnologic
Mătăsari! Vivat, crescat, gloreat, Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari !
Andrei Marga, 9.11.2000

9.XI.2000. O iniţiativǎ şi o faptă demnă de toată lauda, ce dovedeşte că

la Mătăsari, colectivul de cadre didactice şi excelentul director Dumitru Dădălău,
demn urmaş la conducerea liceului al fratelui său, Ion Dădălău, sfinţesc locul şi
instituţia. Este o dovadă de dăruire faţă de idealurile învăţământului românesc, de
receptivitate maximă a dascălilor faţă de generaţiile cărora le-au dăruit tot ce au
ştiut ei mai bine, spre a le fi de folos în viaţă şi în societate. Felicităm, din toată
inima, pentru tot ceea ce au făcut în această şcoală şi pentru comunitate. Eforturile
lor înseamnă muncă, cunoştinţe, demnitate şi răspundere. Transformarea liceului
în Colegiu Naţional Tehnologic, reprezintă un moment de puternică trăire
sufletească pentru toţi cei prezenţi. BRAVO !
Nicolae Mischie

Un gând ales de mulţumire se cuvine a adresa profesorilor şi elevilor din

Mătăsari, pentru frumoasa zi oferită sărbatoririi Naşterii Domnului, anul 2001.
Întâlnirea cu peste 2000 de copii, s-a transformat într-un strigăt de speranţă adresat
lui Dumnezeu, strămoşilor şi viitorimii. Mulţumiri alese se cuvin domnului
director Dădălău Dumitru şi cadrelor didactice, pentru jertfa depusă la creşterea
copiilor Ţării.

18.12.2001, Teofan, Mitropolitul Olteniei

25 decembrie 2001. CRĂCIUNUL. Împreună cu familia, surprinşi de

clipe astrale, vizităm Citadela învăţământului gorjean, în spiritul marelui dascăl-
apostol Spiru Haret, Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari şi suntem copleşiţi
de un sentiment de preţuire şi uimire pentru echilibrul dintre forţa materialităţii
şi fascinaţia spiritualităţii acestui spaţiu de educaţie-instrucţie. Cu sincere priviri
împletite în relaţie cu acest miracol susţinut de familiile prof. D. D. DĂDĂLĂU.
Cu bucurie şi prietenie!
Doru V. Fometescu

393
 3 iunie 2002. Un fiu al Gorjului rămâne deosebit de impresionat de ceea
ce constată după vizita efectuată la prestigiosul Colegiu Naţional Tehnologic
Mătăsari.Transmit, pe această cale, sincere felicitări tuturor celor care şi-au adus
contribuţia la realizarea şi menţinerea, la acest nivel înalt de tehnicitate a acestui
lăcaş de cultură. Felicitări! Cu un deplin sentiment de preţuire,
Consul General Nicolae Irinoiu

Dear everyone, thank you very much for an unforgettable visit.I

appreciated the welcome I was given,and I enjoyed meeting the students
and watching classes with Elena and Claudiu. I especially liked the folklore
presentation by the students and the beautiful gifts and flowers you give me. You
have an excellent school and an excellent director!!!Thanks again.Best of luck in
the future. Sincerely,
Karen Martin
English Ieacher Irainer
U.S.Embrassy, February 2003

Le 26/07/2004. Au hasard des rencontos de note vie, les echanges, les

implicatalum de partenaires dans cette Roumanie profonde nons ensugnent
combient au coeur dudeve loppement c’est l’homme ague transforme les culture,
la sucence et notre aveniu commun. La personalite de Dumitru Dădălău nous
apprend ojue progressu ensemble c’est apprendre de l’autre, et apprendre de
notre passi. Merci pom cette nahesse Trans.
Aave AGBESSI

26 Iulie 2004. “Cine vrea să facă ceva caută mijloace, cine nu vrea caută
scuze”. Domnul director, Dădălău Dumitru nu a căutat scuze, şi a reuşit să ridice
instituţia de învăţământ la nivelul cel mai înalt din judeţul Gorj. Ca director al
liceului Ţicleni, aş dori să am tenacitatea şi puterea de muncă a colegului meu
spre binele comunităţii şi elevilor bine pregătiţi.
Florescu Dumitru,
Director Liceul Industrial Ţicleni-Gorj

26 Iulie 2004. “Omul sfinteste locul” Înţelepciunea populară este

confirmată de felul cum această instituţie de învăţământ arată şi continuă să
funcţioneze sub baghetele domnului director Dumitru Dădălău. Consider o
binecuvântare, pentru elevii ce absolvă acest “Liceu”, deoarece posedă deplina
pregătire pentru a înfrunta viaţa. Deosebită admiraţie, consideraţie şi respect
pentru domnul Dumitru Dădălău şi pentru întreg colectivul de profesori ce slujesc
în acest haos de învăţământ.
Medic Mazilu Ion, Primar Ţicleni
394
 Compument per la bella e interessante raccolta si avesta antila famillia !!
Prof.Rino Fichera,
Revnrtolouia Oniversita si Latana

Gratie a tutti voi per la splendida accogliensa deci avete riservata.Obbiamo

potuto vedere la vostra bella terra e saprotutto come educate e istruite la vostra
gioventi de sara il nostro futuro.Speriamo de foter ancora lavorare bene usieme
per construire la future Europa comune.
Rosana Michloni

Mătăsari, 21 mai 2005. Beste mensen, Jullie hebben super je best

gedaan om t ons zo aangenaam magelijk se maken.De keinderen zujn heel
trats op jullie school. Ze stralengelul uit en dat is ‘ t maaiste wat ‘ n keind kan
hebben. De begeleiding, evenals’t eten was in een woond geweldig, fantastica.
De beelrachten waren keel ginteresseekd. De antvangst door de kindeken met
blaemen en applaus zal ik noait vengeten en naak huis meenemen. Roemenie
is een prachtig afuisselend land met een guieldig landschap dat uitstekend zau
keunnen dienen voon’t toerisme. Met nome de bergen hebben me geintrigeend.
Ih heb hien niemand antmaet die aniviendelyk was. Ik wens jubbie weel succes
en zu uit noor jubbie sacheding sat de Europeian Union.Goog Luck !
En Thanks forall
Patrich Ummels, The Nethelann, Olanda, Maastriclt

21 mai 2005. Dear Head-master and colleagues, we would like to express

great thanks about everything you did for us. We will never forget the way you
greeted us here-in Matasari.You and your students are so kind,friendly and
hospitable. We like your school.We have surprised at the high level of IT here.
Your students can be happy to have all this equipment,possibilites to use it. Thank
you,Thank you, Thank you! We hope to see you in our country-LATIVA Lucia
Kapaca
Ieva Zarina
Gunita Kelpa

21 mai 2005. Dear colleagues of Matasari school, thank you for the
possibility to know your school,the system of education,to meet your kind
teachers,disciplined and clever students. Great thanks teacher Cornel Toma for
deciding to take part in the international project Comenius.It gave us possibility to
discover this beautiful country and meet you. Good luck and thanks everybody,
Lucia Kapaca the teacher of Ganjuna
Secondary School(Latvia)
395
 21.05.2005. Dear headmaster and teachers! Thank you, for your
friendliness,caring about us, knowing your school,educational sistem in your
country.Thanks for the successful organization of the international project
meeting in Romania. Special thanks to headmaster,Oana and Cornel! Welcome
to Latvia!headmistress of Ganjuna Secondary School.LATVIA Lai Funs meicas
turpunak ! Ceram ez sadarbeleu !
Mătăsari, 22-5-2005
Kinderen, Collegas, directie van de school in Matasari

Bedankt voor het werwebligende ont vangst. We voeblen ons filmosterren.

Ik denb allen dat de echte sterren jubbieijer. Jubiie etaen un prachtig verb tot in de
begen, in een woord schitterend. Speciale nandacht wil ik hier oob vestigen op de
organisatie eu de superbege beiding. ( Ramona _ Cornel – Cosmin – Oana....) We
nemen indrubben mee van : band schol en vooral vriendelyhe van : land school
en vooral vriendelyhe mensen. Dit bezseb zal heel lang onderweur blyven van
gesprebhen. Ih wens iedereen een gezonale geest in een gezond lichaam en vell
succes met de onturhhelinger.
Melisser, neastricht,
Holland
Mătăsari, 17-22 may 2005. Thanks for these days in your country and
above all in your school.I can‘t describe the emotion that I felt during this time,but
everybody here is so friendly and warm.The light of your nature is like the light
of the eyes of your pupils. I hope that your youth can be able to keep inside their
heart the magnificence of your nature. A special thank to Oana,Adrian and Danna
Firan(our beautiful driver)and of course to the headmaster and Cornel Toma.

1 iunie 2005. Am vizitat cu mare plăcere Colegiul Naţional Mătăsari

condus de bravul profesor Dădălău Dumitru. Am rămas plăcut impresionat de
dotarea colegiului, inclusiv cu tehnica modernă de calcul. Felicit, în modul
sincer şi călduros, corpul profesoral şi pe directorul care a dovedit şi dovedeşte
reale calităţi de competenţă profesională şi managerială. Fie ca toate acestea să
se transmită din generaţie în generaţie, pentru binele învăţământului gorjean.
Sincere felicitări!
Prof. univ. dr. Dan Ilie Morega

Am rămas plăcut impresionaţi de condiţiile minunate şi auditoriile

didactice dotate cu tehnologii moderne. Multă sănătate domnului director Dumitru
Dădălău pentru calităţile manageriale excepţionale care sunt exclusiv orientate
spre educaţia copiilor. Mulţumesc pentru atitudinea grijulie faţă de copiii din
Basarabia. Sperăm la o colaborare fructuoasă pe viitor, între copiii de la Liceul
Ion Creangă şi cei din Mătăsari.
P.Scutaru, director adjunct
OEOFM Catetic, 2.06.2005
396
 MĂTĂSARI, le 1-er Juillet 2005. Nous avons ete heureux et tres
agreablement supris de l’accueil que vous nous avez fait,et de l’amitieque vous
nous avez transmis durant ces 30 jours. Nous esperons qu’un jour,nous avons
l’occasion d’accueiillirdes eleves et des proffesseurs de votre lycee,aussi bien que
nous l’avons ete ici. Ce voyage depuis la France nous a permis de decouvrir un
jolipays,different du notre,avec un peuple chaleureux et sincere. C’est puorquoi
nous garderons un souvenir inoubliable de cette experience ici.Merci beaucoup
pour tout,
Les 2 Francais
Samuel et Nathan

Mătăsari, venerdi 24.11.2006. Delegatione iteleane. Cori colleghi, coco

headmaster complimente viviosinem per l’imprepo profuso nuel’eugewzzezisue
di gusto indimenteebile evwnto ! Gretie per le vostre cordialate, ed ospetalite e
un evivedereo a presta in Italie.
Zemaude Bepani
Jillf Lucci
Guid Ivandi
Apo Dfpolito
Ludrene Nosani

Mătăsari, november, 24.2006. Z pamigeig o mituw przyjgein podas

spotkania w vamach projektn,, Witamy w hotelu Europa,, wyrazy wdzigezvosei
i zopewnienie o pamigei w polsce.
Marian Domchi

July 14,2007. Thank you so much for your great hospitality.The

presentations of your school and the museum were great views into the culture of
the Romanian people,was particularly impressed with the traditional music and
dancing performances by the students.On beholf of Economission 21-th Century
in Bulgaria,thang you!
Sarah Rushing,
the Ecomission team

Merci pour tout,votre superbe representation m”a fait oublier le temp trop
chaud pour un Francais.Merci pour toutes ces choses touchantes.A Bientot je
l”espere.
Julien(France)-Intercultura

397
 I would like to thank you a lot for such a warm welcome.It was so nice to
hear your traditional music and to see your traditionals dances.
Migle Konayte-Rapolas Heurihas Rimina
Tomas Nikolas-Lithuanian Liberal Youth

Chcielismy podriehawac va wspaniate pnyjecie nas w tej szhale w imieniu

Europejhiej Fundacji Nowy Staw.
Tomesc Marurhiewer, Katanyua Bek,
Matasari 19.07.2007

Tank you do very much abaut varn greetings !!! It war a plasure to be here
and se this place ! Tank ryan ogain,
Deleyatia of Latia ( seva reltiue, seva restiya, sanis Panasars)
Zamer Namegi

Bu kadar skak bir karsdana beklmiyordum gergekter, yari bu seguklub

bebliyordum gulannda degil, dana skalar goh ortak yn vor ki kendi birin isin
gelmeleri re bu gurel gesteriteri harvlamanar, gergekten gok hos. I have really
sweet memories. From Romania. I an gratelul, se are my collegues from Turkay
Nihfer Aken
Gilor Akyuz
Husein Pektas
Gulon Selguk

Mulţumesc pentru primire, aţi fost o gazdă extraordinară, aveţi nişte elevi
superbi. E foarte frumos în România!
Sergiu din Moldova,
membru al organizatiei CNG Moldova

Mulţumim pentru tot ce aţi făcut astăzi pentru noi! A fost într-adevăr
o surpriză foarte plăcută! Este o şcoală minunată şi aveţi nişte elevi talentaţi.
Mulţumim!
Roxana Flueraşu, CNGC Motru

Le 19.07.2007. Merci pour tout.Vraiment interresant de venir ici et nous

adormons votre ecole.Peut etre plus tard a aura l occasion de faire des echanges...
Qu va essager de voir sa en France. Encore merci... La revedere!
Margaux,Julien and Severine

20 octombrie 2007. În această zi de sărbătoare pentru comuna Mătăsari

şi Colegiul Naţional Tehnologic din această importantă localitate a Gorjului şi a
398
ţării, am onoarea şi fericirea de a-mi exprima consideraţia mea faţă de ştiinţa şi
de cadrele didactice ale acestui focar de ştiinţă şi cultură al zonei. Acest lăcaş,
condus cu suflet şi foarte multă pricepere, de domnul director, profesor Dumitru
Dădălău, a luminat şi va lumina multe generaţii de tineri. Felicitări şi succes în
viitor, pentru modul cum sunt conduse destinele acestui liceu. Sănătate să vă dea
Dumnezeu, pentru a putea duce, mai departe, tradiţia acestui lăcaş, la cote tot mai
înalte.
Senator de Gorj, Ion Florescu

23 octombrie 2007. Sunt onorat să scriu în Cartea de Onoare a Colegiului

Tehnic Mătăsari. Sunt încântat să văd realizările excepţionale ale profesorului
Dumitru Dădălău, directorul Colegiului, realizări care îl profilează ca fiind unul
dintre cei mai destoinici Oameni ai învăţământului Gorjean. Am cunoscut şi am
urmărit de aproape patru decenii evoluţia şcolii mătăsărene.Tot timpul a fost
condusă cu suflet şi în dorinţa de a obţine performanţa. Dumitru Dădălău a reuşit
în timpul directoratului său, să împlinească aşteptările tuturor oamenilor Jilţurilor
şi să le dea o şcoală de talie naţională, cunoscută prin parteneriatele educaţionale
multiple, în multe regiuni europene. Întreaga mea admiraţie!
Prof. dr. Gheorghe Gorun,
directorul Colegiului Naţional
”Spiru Haret”, Gorj
Multe trec pe dinainte
În auz ne sună multe
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?
Aşa a gândit şi aşa a scris marele Eminescu. Este adevărat că nu tot ce
întâlneşti în viaţă îţi rămâne în minte dar, o vizită, aşa cum am făcut-o eu, la
Colegiul Mătăsari, nu poate fi uitată, chiar dacă te-ai trudi să o uiţi. Am rămas
încântat, profund impresionat de cele ce am văzut la acest colegiu. Toată stima şi
consideraţia pentru conducerea Colegiului, pentru toţi cei ce lucrează în această
unitate şcolară, de excepţie, cum puţine cred, că se găsesc în România. Toate
urările de bine, tuturor celor care trudesc în această unitate de prestigiu. Semnează
un dascăl bătrân, care a păşit în al 89-lea an de viaţă.
Emanoil Cinteză

Consemnare. Ca şeful secţiei de învăţământ a fostului raion Gorj şi

apoi, plin inspector general şcolar al judeţului Gorj, am urmărit îndeaproape şi
am îndrumat activitatea Şcolii generale Mătăsari sub conducerea minunaţilor
pedagogi, Dumitru Băleanu şi Constantin Pamfiloiu. Am fost mulţumit că şcoala
era printre cele mai bune în raion şi în judeţ. Când, după 40 de ani, am revăzut-o,
cu ocazia întâlnirii foştilor inspectori generali şcolari ai judeţului, cu cadrele
didactice şi elevii Colegiului Tehnic Mătăsari, organizată de inimosul director
399
Dumitru Dădălău, am rămas uimit de cele constatate. Colegiul Tehnic Mătăsari
este o perlă a învăţământului românesc. Unii din foştii inspectori generali şcolari,
care au avut ocazia să cunoască felul în care se desfăşoară învăţământul în ţările
din Apus, au afirmat, pe bună dreptate, că nici Colegiul Tehnic Mătăsari nu e mai
prejos în privinţa dotării material didactice. Mă mândresc, că-n Gorj avem şi noi
asemenea instituţie de învăţământ, care rivalizează cu cele mai dotate colegii
din ţară. De aceea, la întâlnire, le-am urat elevilor şi cadrelor didactice să fie la
înălţimea acestor dotări moderne. Urez, din adâncul sufletului meu, domnului
director Dumitru Dădălău, sufletul realizărilor din scoală, şi minunatului colectiv
didactic care îl sprijină cu pricepere şi dăruire, noi succese care să ducă mai
departe faima acestui colegiu şi a învăţământului gorjean şi românesc!

Prof. pensionar (la vârsta de 85 de ani), veteran de război cu gradul

de locotenent-colonel (R), Comuna Leleşti Gorj,
ION GRIGOROIU

Reîntoarcerea mea, după pensionare, în activitatea didactică la Colegiul

Tehnologic Mătăsari, are temeiuri în performanţele acestui edificiu de cultură şi
educaţie, în prietenia legată de-a lungul vremii cu profesorul Dumitru Dădălău,
director al colegiului, prietenie pe care am câştigat-o cultivând în munca noastră
însuşiri pe care le-am preţuit şi le preţuiesc la acest inimos dascăl. Aduc,
totodată, un omagiu dascălilor şi elevilor aplecaţi, de-a lungul vremii, asupra
celei mai de seamă îndeletniciri, învăţătura de carte. Dezvoltarea spectaculoasă
a bazei materiale, diversificarea profilurilor de prim planuri de şcolarizare, tot
mai curajoase şi trebuincioase, cuprinderile extradidactice, cu multiple vibraţii
spirituale, buna colaborare cu membrii comunităţii, calitatea cunoştiinţelor
elevilor, reflectate în cele mai bune rezultate la testele naţionale şi bacalaureat
2007, sunt unele aspecte care mă obligă să recunosc şi să aprecieaz, tot mai mult,
silinţa şi efortul depus de domnul director, Dumitru Dădălău într-o matrice cu
suficiente elemente care confirmă un bun manager. Adresez tuturor îndemnul de a
continua cu aceeaşi dârzenie, ambiţie, pricepere, munca pentru o dreaptă cinstire
a memoriei celor care au trăit pe aceste meleaguri, iscusiţi şi talentaţi dascali, ce
au zidit, cu migală, 115 ani de învăţământ în Mătăsari. Pentru toate împlinirile şi
lucrurile frumoase, pe care le-am văzut şi, cu bucurie, le trăiesc, cu respect, scriu
în Cartea de Onoare a Colegiului Mătăsari, astăzi, 12 octombrie 2007.

Prof. Mihail Mărtoiu,

Inspector general al I.S.J Gorj, 1980-1990

400
 Cuprins
STATUTUL Fundaţiei cultural – ştiinţifice „MURMURUL JILŢULUI” ..................................3
La ceas aniversar ........................................................................................................................ 10
MĂTĂSARI, MÂNDRIA NOASTRĂ .....................................................................................13
E C O U R I................................................................................................................................18
AŞA A FOST SĂ FIE ..............................................................................................................22
UN SPAŢIU AL PURITĂŢII ...................................................................................................24
ÎNTÂLNIRE CU POEZIA.........................................................................................................25
GRĂBITE, DAR SINCERE… DE LA NICOLAE DRAGOŞ................................................. 26
Tânărul CORNEL BĂLESCU bate la porţile poeziei cu „SUFERINŢA STELELOR” ........... 27
JOCUL CONCURS CANGOUROU ........................................................................................27
INIŢIATIVĂ ONORANTĂ ...................................................................................................... 28
SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI .....................................................................................29
Fundaţia „ MURMURUL JILŢULUI ” la ora bilanţului ...........................................................38
FUNDAŢIA „MURMURUL JILŢULUI”, LA UN AN DE LA EXISTENŢĂ ......................... 54
ULTIMA ORĂ ........................................................................................................................ .55
FUNDAŢIA CULTURAL – ŞTIINŢIFICĂ „ MURMURUL JILŢULUI” ŞI-A
SĂRBĂTORIT PRIMUL AN DE IZBÂNZI .............................................................................55
LA MĂTĂSARI ZILELE LICEULUI ŞI SĂRBĂTOAREA „FIILOR JILŢULUI” ................56
MISS BOBOC ‘98 .....................................................................................................................57
ECOURI LA „FEREASTRA SUFLETULUI” .......................................................................... 58
TINERE MLĂDIŢE LA „FEREASTRA SUFLETULUI” ........................................................59
FEREASTRA SUFLETULUI-OZONIZEAZĂ DESTINE LITERARE ..................................60
SCORPION ................................................................................................................................61
DUMNEZEU SĂ VĂ AJUTE ................................................................................................... 62
ULTRASCURTE ......................................................................................................................64
VEŞTI DE LA MĂTĂSARI .................................................................................................... .66
PROFESORUL DĂDĂLĂU GR. ION ..................................................................................... .68
ORGANIZATORUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI LICEAL, POSTLICEAL,
DE MAIŞTRI ŞI PROFESIONAL DIN MĂTĂSARI .............................................................68
FEREASTRA SUFLETULUI ................................................................................................. .69
NE SCRIU ABSOLVENŢII LICEULUI .................................................................................. 77
SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI ....................................................................................84
DĂRUIRE ŞI COMPETENŢĂ ................................................................................................85
ELEVII TALENTAŢI - MÂNDRIA ŞCOLII ........................................................................... 87
VIAŢA SPIRITUALĂ A LOCALITĂŢII MĂTĂSARI ......................................................... .88
Întâlnire cu artista - OCTAVIA CAZAN ..................................................................................90

401
BAZINUL JILŢULUI - UN VIITOR SIGUR PENTRU TINERETUL MĂTĂSĂREAN ......95
ÎNVĂŢĂMÂNTUL ÎNTRE PRIORITATE NAŢIONALĂ ŞI REALITATE SOCIALĂ .......96
MANIFESTĂRI OMAGIALE ................................................................................................ .98
G.S.T.M. – E TOT CE AM MAI SCUMP PE ACEST PĂMÂNT ............................................98
SĂRBĂTOAREA „FIILOR JILŢULUI”.................................................................................100
TINEREŢE – IUBIRE – PRIMĂVARĂ ................................................................................. 100
SCRISORI DESCHISE DE LA FIII JILŢULUI ....................................................................101
DECADA CULTURII SCRISE LA MĂTĂSARI .................................................................. .104
O VIZITĂ FĂCUTĂ DE ELEVII CLASELOR A VIII-A LA
COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI ...................................................... .110
COLINDE .............................................................................................................................. .111
LICEUL MEU, GRĂDINĂ ÎNFLORITĂ .............................................................................. 112
ZIUA COLEGIULUI .............................................................................................................. 113
Radio Oltenia Craiova, 4 octombrie 2000 DE VORBĂ FĂRĂ CATALOG .......................... .115
POLITICĂ ŞI DECENŢĂ ...................................................................................................... .125
SEVA PRIMĂVERII NOASTRE ............................................................................................127
COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC DIN MĂTĂSARI - ŞCOALA VIITORULUI ...128
COCONII IZEI .....................................................................................................................131
RECUNOAŞTERE LA CEL MAI ÎNALT NIVEL ............................................................... .132
SUNTEM MÂNDRI DE COLEGIUL NOSTRU TEHNOLOGIC .........................................133
S-A ÎMPLINIT UN VIS ........................................................................................................... 134
AM SĂRIT ÎN SUS DE BUCURIE ........................................................................................ 135
PERFUZII CU CERNEALĂ ...................................................................................................136
CAMPIONATUL DE FOTBALŞI CROSUL TINERILOR MĂTĂSĂRENI ........................139
ZILELE CULTURII SCRISE ÎN GORJ .................................................................................140
SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI .................................................................................... 145
O ZI DE NEUITAT! ............................................................................................................... .154
OAMENI CARE, ÎN CENUŞIUL VIEŢII, ADUC UN STROP DE LUMINĂ ......................155
ÎNTÂLNIRILE DE LA 730 ......................................................................................................156
COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI- JUDEŢUL GORJ PROIECT DE
PARTENERIAT MĂTĂSARIUL TRĂIEŞTE PENTRU SPORT ........................................... 158
TĂIATUL MOŢULUI ............................................................................................................160
LA ZI ANIVERSARĂ ............................................................................................................161
GÂNDURI BUNE ................................................................................................................. .163
ZILELE ABSOLVENTULUI ................................................................................................. 164
COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI, UN MIC PARADIS
ÎN MIJLOCUL INFERNULUI ............................................................................................... .166
MOMENT DE EXCEPŢIE LA GRADUL SUPERLATIV ABSOLUT ................................. 167
402
DOUĂ MII ŞI UNA INIMI .................................................................................................... .174
EDUCAŢIA RELIGIOASĂ ÎN ŞCOALĂ ............................................................................ .175
SERBĂRILE PRIMĂVERII ...................................................................................................176
COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC - UNICAT ÎN ROMÂNIA .................................177
CANGURUL - CONCURS DE LOGICĂ ŞI PERSPICACITATE .......................................178
SĂ CONSOLIDĂM PRESTIGIUL CUCERIT .......................................................................179
SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI ZILELE COLEGIULUI ............................................ 180
„FIII JILŢULUI” .................................................................................................................... .188
SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI LA MĂTĂSARI ......................................................189
PE URMELE STRĂBUNILOR ..............................................................................................190
MESAJUL ELEVILOR GORJENI LA ALBA IULIA ...........................................................192
SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI ...................................................................................193
ZILELE LICEULUI ŞI SĂRBĂTOAREA „FIILOR JILŢULUI” .........................................199
ZILELE LICEULUI, LA MĂTĂSARI....................................................................................199
PORTRETE ÎN A Q U A F O R T E .....................................................................200
GORJUL ESTE SINGURUL JUDEŢ CARE ARE UN COLEGIU
NAŢIONAL ÎN MEDIU RURAL .......................................................................................... .208
O ŞCOALĂ REPREZENTATIVĂ PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL GORJEAN ...................209
VOI FI LA ÎNĂLŢIMEA ÎNCREDERII ACORDATE .......................................................... .210
CANGURUL 2002 ................................................................................................................. .211
POVESTEA UNUI OM ADEVĂRAT..................................................................................... 212
RESPIR, CU ADEVĂRAT, AER DE ŞCOALĂ .....................................................................214
110 ANI DE ÎNVĂŢĂMÂNT, LA MĂTĂSARI.....................................................................217
MISS KAREN MARTIN LA MĂTĂSARI .............................................................................218
GÂNDURI DESPRE KAREN MARTIN ............................................................................... .219
„PERFUZII CU CERNEALĂ”...............................................................................................221
„ISTEŢII” DE LA MĂTĂSARI ............................................................................................. 230
CONCURSUL „SANITARII PRICEPUŢI” ............................................................................231
EURO-SCOLA 2003 .............................................................................................................. 232
CASA PRIETENULUI MEU ..............................................................................................235
COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI ÎN ITALIA.................................... 239
PROIECTELE COMENIUS - COMUNICARE LA CEL MAI ÎNALT NIVEL..................... 239
FONDUL ROMÂN DE DEZVOLTARE SOCIALĂ ............................................................ 243
COLEGIUL MĂTĂSARI - CEA MAI REPREZENTATIVĂ ŞCOALĂ DIN ROMÂNIA....252
ŞCOALA ACUM 60 DE ANI ................................................................................................254
ŞTAFETA GENERAŢIILOR, LA MĂTĂSARI......................................................................255
DEZBATERE LA MĂTĂSARI ..............................................................................................256
“ZILELE LICEULUI” LA MĂTĂSARI ............................................................................... .257
403
ZILELE ABSOLVENTULUI ÎN SEMENIC ..........................................................................258
SĂRBĂTOAREA MAJORATULUI ......................................................................................260
GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ ÎN MĂTĂSARI ................................................... 262
ARC PESTE TIMP ................................................................................................................266
ŞCOALA-IZVOR DE REALIZARE .....................................................................................268
LA MAJORATUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI LICEAL MĂTĂSĂREN .................................. .269
ŞI LA MĂTĂSARI „ZILELE ADOLESCENTULUI” ...........................................................271
TRADIŢIE ŞI INOVAŢIE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL MĂTĂSĂREAN ....................................272
RESPECT ŞI RECUNOAŞTERE ÎNAINTAŞILOR NOŞTRI ..............................................284
CONSILIUL PROFESORAL - CENTRUL DE PERFECŢIONARE CONTINUA A
CADRELOR DIDACTICE .................................................................................................... 286
ANI DE LICEU .......................................................................................................................288
RAPORT DE ACTIVITATE ....................................................................................................289
MĂTĂSARI – CAPITALA SUFLETELOR NOASTRE ........................................................290
PERFORMANŢA CELOR 20 DE ANI...................................................................................293
CALITATEA SI EFICIENTA - CUVÂNT DE ORDINE LA MĂTĂSARI ..........................294
ELOGIUL IUBIRII PENTRU LOCURILE NATALE .......................................................... .295
NOTA ZECE LA INFORMATICĂ PENTRU COLEGIUL DIN MĂTĂSARI .....................296
UN CADOU DEOSEBIT PENTRU COLEGIUL DIN MĂTĂSARI ....................................298
O RAZĂ DE SOARE .............................................................................................................298
LA MULŢI ANI, ŞCOALĂ DRAGĂ! ....................................................................................299
A.E.L. ÎN MĂTĂSARI .........................................................................................................300
NOI ŞI UNIUNEA EUROPEANĂ..........................................................................................301
PROIECTE COMENIUS CONSELVE - ITALIA ................................................................. .304
PENTRU O EUROPĂ NOUĂ, FĂRĂ FRONTIERE ............................................................ 312
SCRISOARE DE MULŢUMIRE ........................................................................................... .316
CONCURSUL NAŢIONAL PENTRU PREŞCOLARI „PITICOT” .....................................316
BEVOW – A BROADER VIEW OF WATER IN EUROPE ..................................................317
DE LA „MAGISTER DIXIT”, LA MAGIA CALCULATORULUI ......................................321
AVEM DREPTUL LA UN MEDIU SĂNĂTOS ....................................................................324
400 DE ELEVI AU ALERGAT LA CROSUL MĂRŢIŞORULUI .........................................324
COLEGIUL NAŢIONAL TEHNIC MĂTĂSARI, INSTITUŢIE MODEL A
ÎNVĂŢĂMÂNTULUI GORJEAN..........................................................................................325
OMUL SFINŢEŞTE LOCUL ..................................................................................................327
MODELUL MĂTĂSĂREAN ................................................................................................ .328
SERBĂRILE PRIMĂVERII LA MĂTĂSARI ...................................................................... .329
PARTENERIATE INTERNAŢIONALE ................................................................................ .330
25 DE ANI DE ÎNVĂŢĂMÂNT LICEAL ŞI 40 DE ANI DE LA ABSOLVIREA
404
PRIMELOR PROMOŢII DE 8 CLASE ÎN MĂTĂSARI ......................................................331
UN SFERT DE VEAC DE ÎNVĂŢĂMÂNT LICEAL ..........................................................333
ZILELE PRIMĂVERII EUROPENE LA COLEGIUL MĂTĂSARI ....................................334
SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI ....................................................................................335
COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI-GORJ obiectiv de referinţă pentru
învăţământul românesc ........................................................................................................... .341
CENTRUL MĂTĂSARI AL OFERTEI EDUCAŢIONALE 2001 ........................................367
TÂRGUL OFERTEI EDUCAŢIONALE – 2003 .................................................................. .368
TÂRGUL OFERTEI EDUCAŢIONALE LA MĂTĂSARI .................................................... 369
UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRÂNCUŞI ŞI-A PREZENTAT OFERTA
EDUCAŢIONALĂ ................................................................................................................. .370
TÂRGUL OFERTEI EDUCAŢIONALE 2006-2007 .............................................................376
GENERALII GORJULUI LA MĂTĂSARI ...........................................................................380
LA MĂTĂSARI, “ZILELE LICEULUI” ................................................................................ 390
SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI ................................................................................... 391
SĂRBĂTOAREA „FIILOR JILŢULUI” LA MĂTĂSARI - EDIŢIE JUBILIARĂ............... 391
ZILE DE SĂRBĂTOARE LA MĂTĂSARI ......................................................................... .392
REVISTELE GORJENE ÎN TOPUL REVISTELOR ŞCOLARE DIN ROMÂNIA ........... .393
COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC DIN MǍTǍSARI - ADEVǍRATǍ
ŞCOALǍ EUROPEANǍ ........................................................................................................ 393
CARTEA DE ONOARE A COLEGIULUI TEHNIC DIN MĂTĂSARI ................................396
DIN FOTOTECA LICEULUI ................................................................................................405

405
406
407
 Editura “Măiastra”
Consilier: Floarea Dădălău
Culegere text: Elevii de la clasele de informatică
Lectura: Alin Dobromirescu, Giorgiana Mărăcine
Tehnoredactare computerizată: Mariana Jdeică, Adi Catană
Cartea a apărut cu sprijinul
domnului director Minel Cinciulescu
Tiparul S.C. TIPOGRAFIA PROD COM Tg-Jiu,
tel. 0253/212.991, fax. 0253/218.343
2008

408
 Din
fototeca
liceului

401
402
403
404
405
406
407
408
409
410
411
412
413
414
415
416
417
418
419
420
421
422
423
424
425
426
427
428
429
430
431
432
433
434
435
436
437
438
439
440
441
442
443
444
445
446
447
448
449
450
451
452
453
454
455
456
457
458
459
460
461
462
463
464
465
466
467
468
469
470
471
472
473
474
475
476
477
478
479
480
481
482
483
484
485
486
487
488
489
490
491
492
493
494
495
496
497
498
499
500
501
502
503
504
505
506
507
508
509
510
511
512
513
514
515
516
517
518
519
520
521
522
523
524
525
526
527
528
529
530
531
 Cuprins
STATUTUL Fundaţiei cultural – ştiinţifice „MURMURUL JILŢULUI” .................................. 3
La ceas aniversar ........................................................................................................................ 10
MĂTĂSARI, MÂNDRIA NOASTRĂ ..................................................................................... 13
E C O U R I................................................................................................................................ 18
AŞA A FOST SĂ FIE .............................................................................................................. 22
UN SPAŢIU AL PURITĂŢII .................................................................................................. .24
ÎNTÂLNIRE CU POEZIA........................................................................................................ .25
GRĂBITE, DAR SINCERE… DE LA NICOLAE DRAGOŞ................................................. 26
Tânărul CORNEL BĂLESCU bate la porţile poeziei cu „SUFERINŢA STELELOR” ........... 27
JOCUL CONCURS CANGOUROU ....................................................................................... .27
INIŢIATIVĂ ONORANTĂ ...................................................................................................... 28
SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI .................................................................................... .29
Fundaţia „ MURMURUL JILŢULUI ” la ora bilanţului ........................................................... 38
FUNDAŢIA „MURMURUL JILŢULUI”, LA UN AN DE LA EXISTENŢĂ ......................... 54
ULTIMA ORĂ ........................................................................................................................ .55
FUNDAŢIA CULTURAL – ŞTIINŢIFICĂ „ MURMURUL JILŢULUI” ŞI-A
SĂRBĂTORIT PRIMUL AN DE IZBÂNZI ............................................................................ .55
LA MĂTĂSARI ZILELE LICEULUI ŞI SĂRBĂTOAREA „FIILOR JILŢULUI” ................ 56
MISS BOBOC ‘98 .................................................................................................................... .57
ECOURI LA „FEREASTRA SUFLETULUI” .......................................................................... 58
TINERE MLĂDIŢE LA „FEREASTRA SUFLETULUI” ....................................................... .59
FEREASTRA SUFLETULUI-OZONIZEAZĂ DESTINE LITERARE .................................. 60
SCORPION ............................................................................................................................... .61
DUMNEZEU SĂ VĂ AJUTE ................................................................................................... 62
ULTRASCURTE ...................................................................................................................... 64
VEŞTI DE LA MĂTĂSARI .................................................................................................... .66
PROFESORUL DĂDĂLĂU GR. ION ..................................................................................... .68
ORGANIZATORUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI LICEAL, POSTLICEAL,
DE MAIŞTRI ŞI PROFESIONAL DIN MĂTĂSARI ............................................................ .68
FEREASTRA SUFLETULUI ................................................................................................. .69
NE SCRIU ABSOLVENŢII LICEULUI .................................................................................. 77
SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI ................................................................................... .84
DĂRUIRE ŞI COMPETENŢĂ ................................................................................................ 85
ELEVII TALENTAŢI - MÂNDRIA ŞCOLII ........................................................................... 87
VIAŢA SPIRITUALĂ A LOCALITĂŢII MĂTĂSARI ......................................................... .88
Întâlnire cu artista - OCTAVIA CAZAN .................................................................................. 90
BAZINUL JILŢULUI - UN VIITOR SIGUR PENTRU TINERETUL MĂTĂSĂREAN ...... 95
ÎNVĂŢĂMÂNTUL ÎNTRE PRIORITATE NAŢIONALĂ ŞI REALITATE SOCIALĂ ...... .96
MANIFESTĂRI OMAGIALE ................................................................................................ .98
G.S.T.M. – E TOT CE AM MAI SCUMP PE ACEST PĂMÂNT ............................................ 98
SĂRBĂTOAREA „FIILOR JILŢULUI”................................................................................. 100
TINEREŢE – IUBIRE – PRIMĂVARĂ ................................................................................. 100
SCRISORI DESCHISE DE LA FIII JILŢULUI .................................................................... 101
DECADA CULTURII SCRISE LA MĂTĂSARI .................................................................. .104
O VIZITĂ FĂCUTĂ DE ELEVII CLASELOR A VIII-A LA
COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI ...................................................... .110
COLINDE .............................................................................................................................. .111
LICEUL MEU, GRĂDINĂ ÎNFLORITĂ .............................................................................. 112
ZIUA COLEGIULUI .............................................................................................................. 113
Radio Oltenia Craiova, 4 octombrie 2000 DE VORBĂ FĂRĂ CATALOG .......................... .115
POLITICĂ ŞI DECENŢĂ ...................................................................................................... .125
SEVA PRIMĂVERII NOASTRE ........................................................................................... .127
COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC DIN MĂTĂSARI - ŞCOALA VIITORULUI .. .128
COCONII IZEI .................................................................................................................... .131
RECUNOAŞTERE LA CEL MAI ÎNALT NIVEL ............................................................... .132
SUNTEM MÂNDRI DE COLEGIUL NOSTRU TEHNOLOGIC ........................................ .133
S-A ÎMPLINIT UN VIS ........................................................................................................... 134
AM SĂRIT ÎN SUS DE BUCURIE ........................................................................................ 135
PERFUZII CU CERNEALĂ ................................................................................................... 136
CAMPIONATUL DE FOTBALŞI CROSUL TINERILOR MĂTĂSĂRENI ....................... .139
ZILELE CULTURII SCRISE ÎN GORJ ................................................................................. 140
SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI .................................................................................... 145
O ZI DE NEUITAT! ............................................................................................................... .154
OAMENI CARE, ÎN CENUŞIUL VIEŢII, ADUC UN STROP DE LUMINĂ ...................... 155
ÎNTÂLNIRILE DE LA 730 ..................................................................................................... .156
COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI- JUDEŢUL GORJ PROIECT DE
PARTENERIAT MĂTĂSARIUL TRĂIEŞTE PENTRU SPORT ........................................... 158
TĂIATUL MOŢULUI ............................................................................................................ 160
LA ZI ANIVERSARĂ ............................................................................................................ 161
GÂNDURI BUNE ................................................................................................................. .163
ZILELE ABSOLVENTULUI ................................................................................................. 164
COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI, UN MIC PARADIS
ÎN MIJLOCUL INFERNULUI ............................................................................................... .166
MOMENT DE EXCEPŢIE LA GRADUL SUPERLATIV ABSOLUT ................................. 167
DOUĂ MII ŞI UNA INIMI .................................................................................................... .174
EDUCAŢIA RELIGIOASĂ ÎN ŞCOALĂ ............................................................................ .175
SERBĂRILE PRIMĂVERII .................................................................................................. .176
COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC - UNICAT ÎN ROMÂNIA ................................. 177
CANGURUL - CONCURS DE LOGICĂ ŞI PERSPICACITATE ....................................... 178
SĂ CONSOLIDĂM PRESTIGIUL CUCERIT ...................................................................... .179
SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI ZILELE COLEGIULUI ............................................ 180
„FIII JILŢULUI” .................................................................................................................... .188
SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI LA MĂTĂSARI ..................................................... .189
PE URMELE STRĂBUNILOR .............................................................................................. 190
MESAJUL ELEVILOR GORJENI LA ALBA IULIA .......................................................... .192
SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI ................................................................................... 193
ZILELE LICEULUI ŞI SĂRBĂTOAREA „FIILOR JILŢULUI” ......................................... 199
ZILELE LICEULUI, LA MĂTĂSARI................................................................................... .199
PORTRETE ÎN A Q U A F O R T E .................................................................... .200
GORJUL ESTE SINGURUL JUDEŢ CARE ARE UN COLEGIU
NAŢIONAL ÎN MEDIU RURAL .......................................................................................... .208
O ŞCOALĂ REPREZENTATIVĂ PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL GORJEAN .................. .209
VOI FI LA ÎNĂLŢIMEA ÎNCREDERII ACORDATE .......................................................... .210
CANGURUL 2002 ................................................................................................................. .211
POVESTEA UNUI OM ADEVĂRAT..................................................................................... 212
RESPIR, CU ADEVĂRAT, AER DE ŞCOALĂ .................................................................... .214
110 ANI DE ÎNVĂŢĂMÂNT, LA MĂTĂSARI..................................................................... 217
MISS KAREN MARTIN LA MĂTĂSARI ............................................................................ .218
GÂNDURI DESPRE KAREN MARTIN ............................................................................... .219
„PERFUZII CU CERNEALĂ”............................................................................................... 221
„ISTEŢII” DE LA MĂTĂSARI ............................................................................................. 230
CONCURSUL „SANITARII PRICEPUŢI” ............................................................................ 231
EURO-SCOLA 2003 .............................................................................................................. 232
CASA PRIETENULUI MEU ............................................................................................. .235
COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI ÎN ITALIA.................................... 239
PROIECTELE COMENIUS - COMUNICARE LA CEL MAI ÎNALT NIVEL..................... 239
FONDUL ROMÂN DE DEZVOLTARE SOCIALĂ ............................................................ 243
COLEGIUL MĂTĂSARI - CEA MAI REPREZENTATIVĂ ŞCOALĂ DIN ROMÂNIA... .252
ŞCOALA ACUM 60 DE ANI ............................................................................................... .254
ŞTAFETA GENERAŢIILOR, LA MĂTĂSARI...................................................................... 255
DEZBATERE LA MĂTĂSARI ............................................................................................. .256
“ZILELE LICEULUI” LA MĂTĂSARI ............................................................................... .257
ZILELE ABSOLVENTULUI ÎN SEMENIC ..........................................................................258
SĂRBĂTOAREA MAJORATULUI ......................................................................................260
GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ ÎN MĂTĂSARI ................................................... 262
ARC PESTE TIMP ................................................................................................................266
ŞCOALA-IZVOR DE REALIZARE .....................................................................................268
LA MAJORATUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI LICEAL MĂTĂSĂREN .................................. .269
ŞI LA MĂTĂSARI „ZILELE ADOLESCENTULUI” ...........................................................271
TRADIŢIE ŞI INOVAŢIE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL MĂTĂSĂREAN ....................................272
RESPECT ŞI RECUNOAŞTERE ÎNAINTAŞILOR NOŞTRI ..............................................284
CONSILIUL PROFESORAL - CENTRUL DE PERFECŢIONARE CONTINUA A
CADRELOR DIDACTICE .................................................................................................... 286
ANI DE LICEU .......................................................................................................................288
RAPORT DE ACTIVITATE ....................................................................................................289
MĂTĂSARI – CAPITALA SUFLETELOR NOASTRE ........................................................290
PERFORMANŢA CELOR 20 DE ANI...................................................................................293
CALITATEA SI EFICIENTA - CUVÂNT DE ORDINE LA MĂTĂSARI ..........................294
ELOGIUL IUBIRII PENTRU LOCURILE NATALE .......................................................... .295
NOTA ZECE LA INFORMATICĂ PENTRU COLEGIUL DIN MĂTĂSARI .....................296
UN CADOU DEOSEBIT PENTRU COLEGIUL DIN MĂTĂSARI ....................................298
O RAZĂ DE SOARE .............................................................................................................298
LA MULŢI ANI, ŞCOALĂ DRAGĂ! ....................................................................................299
A.E.L. ÎN MĂTĂSARI .........................................................................................................300
NOI ŞI UNIUNEA EUROPEANĂ..........................................................................................301
PROIECTE COMENIUS CONSELVE - ITALIA ................................................................. .304
PENTRU O EUROPĂ NOUĂ, FĂRĂ FRONTIERE ............................................................ 312
SCRISOARE DE MULŢUMIRE ........................................................................................... .316
CONCURSUL NAŢIONAL PENTRU PREŞCOLARI „PITICOT” .....................................316
BEVOW – A BROADER VIEW OF WATER IN EUROPE ..................................................317
DE LA „MAGISTER DIXIT”, LA MAGIA CALCULATORULUI ......................................321
AVEM DREPTUL LA UN MEDIU SĂNĂTOS ....................................................................324
400 DE ELEVI AU ALERGAT LA CROSUL MĂRŢIŞORULUI .........................................324
COLEGIUL NAŢIONAL TEHNIC MĂTĂSARI, INSTITUŢIE MODEL A
ÎNVĂŢĂMÂNTULUI GORJEAN..........................................................................................325
OMUL SFINŢEŞTE LOCUL ..................................................................................................327
MODELUL MĂTĂSĂREAN ................................................................................................ .328
SERBĂRILE PRIMĂVERII LA MĂTĂSARI ...................................................................... .329
PARTENERIATE INTERNAŢIONALE ................................................................................ .330
25 DE ANI DE ÎNVĂŢĂMÂNT LICEAL ŞI 40 DE ANI DE LA ABSOLVIREA
404
PRIMELOR PROMOŢII DE 8 CLASE ÎN MĂTĂSARI ......................................................331
UN SFERT DE VEAC DE ÎNVĂŢĂMÂNT LICEAL ..........................................................333
ZILELE PRIMĂVERII EUROPENE LA COLEGIUL MĂTĂSARI ....................................334
SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI ....................................................................................335
COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI-GORJ obiectiv de referinţă pentru
învăţământul românesc ........................................................................................................... .341
CENTRUL MĂTĂSARI AL OFERTEI EDUCAŢIONALE 2001 ........................................367
TÂRGUL OFERTEI EDUCAŢIONALE – 2003 .................................................................. .368
TÂRGUL OFERTEI EDUCAŢIONALE LA MĂTĂSARI .................................................... 369
UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRÂNCUŞI ŞI-A PREZENTAT OFERTA
EDUCAŢIONALĂ ................................................................................................................. .370
TÂRGUL OFERTEI EDUCAŢIONALE 2006-2007 .............................................................376
GENERALII GORJULUI LA MĂTĂSARI ...........................................................................380
LA MĂTĂSARI, “ZILELE LICEULUI” ................................................................................ 390
SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI ................................................................................... 391
SĂRBĂTOAREA „FIILOR JILŢULUI” LA MĂTĂSARI - EDIŢIE JUBILIARĂ............... 391
ZILE DE SĂRBĂTOARE LA MĂTĂSARI ......................................................................... .392
REVISTELE GORJENE ÎN TOPUL REVISTELOR ŞCOLARE DIN ROMÂNIA ........... .393
COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC DIN MǍTǍSARI - ADEVǍRATǍ
ŞCOALǍ EUROPEANǍ ........................................................................................................ 393
CARTEA DE ONOARE A COLEGIULUI TEHNIC DIN MĂTĂSARI ................................396
DIN FOTOTECA LICEULUI ................................................................................................405

405
 Editura “Măiastra”
Consilier: Floarea Dădălău
Culegere text: Elevii de la clasele de informatică
Lectura: Alin Dobromirescu, Giorgiana Mărăcine
Tehnoredactare computerizată: Mariana Jdeică, Adi Catană
Cartea a apărut cu sprijinul
domnului director Minel Cinciulescu
Tiparul S.C. TIPOGRAFIA PROD COM Tg-Jiu,
tel. 0253/212.991, fax. 0253/218.343
2008

408

Pre-press şi tipar:

S.C. TIPOGRAFIA PROD COM S.R.L.

Târgu-Jiu, Gorj, str. Lt. Col. Dumitru Petrescu, nr.20
Tel. 0253-212.991, Fax 0253-218.343
E-mail: prodcom@intergorj.ro

406