ve Radiologie. Imagistic’ medical OE Bmangisgttocn medicals Principalul factor care determina densitatea filmului este expunerea, exprimata prin mAs. Factorii care influenjeazA densitatea filmului se clasificd in: — factori primari: kilovoltajul, prelucrarea filmului, utilizarea foliilor intensificatoare de imagine, distanta sursd-imagine, caracteristicile pacientului (dimensiune, formi, patologie); — factori secundari: filtrarea fasciculului, grila antidifuzie, colimarea fasciculului, mediul de contrast utilizat, f . Alegerea valorii miliampersecunda se face in fimotie de dimensiunile pacientului; dublarea mAs conduce la o cregtere de dou ori a densitifii optice a filmului radiologic; acelasi rezultat se obfine gi prin cresterea cu 15% a kilovoltajului de varf. Modificarea kVp:influenteaz& densitatea filmului prin alterarea raportului dintre radiafia absorbita gi cea care a traversat zona de interes radiologic, Ca urmare fesuturile cu densitate micd apar semnificativ mai negre odat& cu mirirea kilovoltajului. Q Contrastul reprezinti diferenta dintre densitatea in dowd zone invecinate ale filmului si este determinat de doua componente: pacient si film. Contrastul depinde de valoarea kilovoltajului: 0 cregtere a kilovoltajului de varf, insotité de o reducere compensatoare a miliampersecunda va conduce la micsorarea contrastului. Miliampersecunda nu influenteaza direct contrastul, Factorii care influenteaz’ contrastul filmului se clasificd in’: ‘ ~ factori primari: ceaja (voalul), grila antidifuzie, prelucrarea filmului, colimarea fasciculului, _caracteristicile pacientului (dimensiune, forma, patologie), substanta de contrast si filtrarea fasciculului; — factori secundari: combinatia film/folie intensificatoare utilizati, sistem de compresie, distanfa film- pacient. s Contrastul este descris de o scali de nuante de gri cuprinse intre negru gi alb. O radiografie cu contrast mare indic& o scard scurt& de la negru la alb si se obfine daca se utilizeaz’ valori mici ale kilovoltajului de varf. Cu cat kilovoltajul este mai mic, cu atat fesuturile cu densitate mare absorb mai multe radiatii, ceea ce va produce o imagine alba (opac4). Din contri, fesuturile cu densitate mica permit radiatiilor X sd le traverseze, radiafiile X sunt absorbite in mai mic masurd iar imaginea apare neagra (transparent), O radiografie cu contrast mic va avea o scala alb-negru lunga, cu multe nuante de gri, obfinuta cu valori mari ale kilovoltajului. Aplicarea unui kilovoltaj de varf mare ‘determin’ cresterea puterii de penetratie a radiafiilor X in toate {esuturile, deci se micsoreazi diferentele de nuanfe dintre fesuturile de diferite grosimi gi densitifi. Q Factorii de “zgomot” si ceata (voalarea) “Zgomotul” in radiografie reprezinta fluctuafii ale densitafii filmului care nu contribuie la calitatea imaginii dar afecteaz& vizualizarea detaliilor, Factorii care determina zgomotul sunt: granulafia filmului, distributia cristalelor de fosfor in folie si caracterul intimplator al interactiunii : radiafiilor X cu receptorii imaginii, Zgomotul reduce contrastul gi vizualizarea detaliilor. Princlptile geometrice ale formarii imaginii radiografice Imaginea radiologica se caracterizeaz prin dimensiune, forma, contur, 1, Dimensiunea imaginii depinde de distanta obiectului fata de focar, respectiv fafa de film. Pentru o distan{a constanti focar- film, imaginea objinuti pe film este cu atat mai mare cu cat obiectul este mai aproape de focar si mai departe de film. 2, Forma imaginii depinde de pozitia spafiald a obiectului, considerat plan, Se disting urmitoarele situatii: ® obiectul este plasat titr-un plan paralel cu filmul. Imaginea obfinut’ este miriti, dar nedeformata; Fig. 1.12, Forma imaginii in functie de © planul obiectului este inclinat fafa de film, Imaginea apare pozifia spatiala a obiectului deformata; © planul obiectului este paralel eu fasciculul de radiafii si perpendicular pe film. Proiectia obiectului apare lineard, de grosime mai mare decat obiectul;Fizica radiatiilor * doud obiecte plasate paralel cu filmul dar la distanfe diferite. Rezultatul va fi sumarea imapinilor care ar fi fost produse independent de fiecare obiect, Pentru diferenfiere este necesar si se incline fasciculul de radiafii X. in acest caz deplasarea obiectului se face in sens contrar deplasdrii sursci, fenomen denumit paralaxd, Deplasarea si deformarea sunt cu at&t mai mari cu cat obieciul este mai aproape de focar, 3. Conturul imaginii radiologice este net atunci cdnd fasciculul de radia{ii este tangent pe suprafiia sa (legea incidentelor tangentiale), Atunci cdnd aceasti condifie nu este respectaii conturul esic fooar Radiatiile X nu provin de la o sursi punctiform’, ci de la aga - 1 7 spot focal. Ca urmare se formeaza pe linga umbri, 0 zond de pent determinati de dimensiunea spotului focal. Penumbra i geometriei fasciculului de radiatii X mai este numitd flu geomeiric, (afecteaza claritatea imaginii si poate fi redusi prin utilizarea unui spot focal mic, o distanti mare focar-film sio distant’ micd film-obiéct. (Fig. 1.12). Penumbra este descrisi de relatia: Penumbra (neclaritatea) = = Dimensiune spot focal x (Distan{i obiect-film)/(Distanta focar-{"'m) Se pot distinge: ~ penumbra (neclaritatea) determinat de foliile intensifient..1 pénambrt imagine creste cu cat dimensiunea cristalelor de fosfor este mai Fig, 1.12. Formarea penumbrei mare, stratul de fosfor este mai mic gi contactul folic-ecran mai imperfect; ~ penumbra de absorbfie, (difuziune) produsa de forma $i densitatea zonei de interes radiologic si de unghiul de incident al radiatiilor X. Alfi factori care determina neclaritatea imaginii sunt: migcarea pacientului in timpul expunerii, (Nu cinetic) care poate fi voluntar’ sau involuntari (respiratorie, cardiac’), distanta sursi-imagine, distanfa film-obiect, dimensiunea spotului focal, Distorsiuni., Distorsiunile constau tn exagerarea dimensiunilor si /sau a formei unui obiect, ca urmare a unei miriri inegale a diferitelor pirfi ale acestuia, Distorsiunile formei sunt cauzate de plasarea in plane diferite a filmului, subiectului si lipsa centrarii fasciculului de radiafii in zona de interes radiologic. Pentru reducerea distorsiunilor care influenteazi dimensiunile Sunt preferate distanfe film-obiect mici gi distante mari focar- film. Diminuarea distorsiunilor amelioreaz’ capacitatea de sxvizualizare a detaliilor. Factorii care determini distorsiunile sunt: distanta pacicut- film, distanfa focar-film, dimensiunea pacientului gi centrarea fasciculului de radiafii, : hee : Pozifia obiectului fafa de film influenteazi semnificativ { _ dimensiunea gi forma imaginii. Cu cat obiectul este mai apropiat ‘ a pe film cu atat dimensiunea si forma imaginii vor fi mai apropiate de realitate. Astfel, 0 formafiune cu dimensiuni mici (PP’) va forma o imagine mai mare si mai distorsionata decit alta cu dimensiuni mai mari (q°q) dar situati mai aproape de film, Focar Fig, 1.13. Distorsiunea de pozitieRadiologie, Imagisticd medicalé PLANUL DE EXAMINARE A UNEI IMAGINI RADIOLOGICE Examinarea unei imagini radiologice trebuie si parcurg’i urmatoarele etape: 1, Anamneza gi examenul obiectiy efectuati de citre medicul radiolog, 2, Aprecierea tehnicii de examinare 3. 4, — identificarea regiunii examinate; — pozifonarea filmului pe negatoscop; — Tecunoasterea pozifiei si proiectiei; — aprecierea corectitudinii pregitirii bolnavului, pozifiei pe masa de examinare, proprietitilor fotografice ale filmului. Examinarea imaginii cuprinde: — inspectia regiunii in ansamblu; ~ examinarea aminunfitd a fiecdrui element normal sau patologic de pe radiografie dup& urmitoarele criterii: — natura (opacitate, transparenfi, imagine mixta) — sediul — numir — forma — dimgnsiuni - contur ~ structur’i — intensitate — raporturi cu elementele anatomice de vecinitate — aspecte particulare Diagnosticul radiologic Intocmirea buletinului radiologic Buletinul radiologic este un act medico-legal. De aceea trebuie si ne asiguram ca datele pe care le confine sunt corecte si concise. Radiografia are menirea confirmirii unei suspiciuni clinice. De aceea este important’ coroborarea datelor clinice cu semnele radiologice gisite. Avantajele unui buletin radiologic corect si complet sunt: ofera un termen de comparafie cu rezultate anterioare sau viitoare; asigura o baz de date in cazul pierderii filmelor; este o'modalitate de a influenta actul terapeutic. Din picate, forma gi terminologia utilizat’ nu sunt standardizate, ele variind ca stil si intindere. Buletinul radiologic trebuie si cuprinda: antetul cu informafii preliminare: — denumirea gi adresa unitafii care efectueazi examinarea; — data la care s-a facut examinarea; — date personale ale pacientului: nume, varsti, sex; — numir de fnregistrare; ; informatii tehnice: regiunea examinatd, incidentele realizate, scurt4 anamnezi gi date clinice; ; modificirile radiologice constatate si descrierea lor; concluzii; eventuale recomandari; semnatura gi parafa radiologului. *Fizica radiafiilor 25 eri gs ne lap ie Surse de eroare in interpretarea radiografiei si formularea rezultatului Pot fi grupate in 4 categorii: a, Tehnict inadecvata in realizarea si prelucrarea radiografiei, b, Tehnicd inadecvati in examinarea radiografiei, c. Erori de interpretare a semnelor radiologice, d, Erori in formularea diagnosticului, a, Tehnica inadecvatd in realizarea si prelucrarea filmelor se datoreaza: — aparaturii invechite; ~ utilizirii de filme deteriorate sau necorespunzitoare; — erorilor de reglare a aparatelor; — pozifionarii incorecte si diafragmarii necorespunzitoare; — erorilor de expunere; — prelucritii rapide gi incorecte a filmelor in camera obscura. b. Tehnica inadecvaté in examinarea radiografiilor prin: - utilizarea unui negatoscop cu luminozitate nepotrivit’; — lipsa de concentrare, oboseala examinatorului sau timp de examinare prea scurt, ¢, Erori de interpretare prin: — cunostinfe gi experien{a insuficiente; — ignorarea efectelor optice, a datelor clinice si lipsa colaborarii cu clinicianul; ~ prezenfa concomitent’ a mai multor afectiuni, dintre care unele sunt subestimate, iar altele supracvaluate; — ignorarea datelor clinice; — necunoasterea tuturor semnelor radiologice ale bolii; — lipsa de preocupare pentru susfinerea diagnosticului prin alte incidenje sau alte tehnici de exam! vive: — teama de a formula un-diagnostic cert; ~ preluarca fard argumente radiologice suficiente a unui diagnostic clinic, d. Erori in formularea diagnosticului provin din: ~ utilizarea de termeni inadecvati, eronati, formuliri vagi, imprecise — interpretarea eronati a semnelor radiologice decelate, SUBSTANTE DE CONTRAST Structurile corpului uman care au densitifi apropiate nu pot fi diferenjiate intre cle. Pentru a putea fi vizualizate se folosesc computer tomografia, ecografiagau se folosesc substanje de contrast. Substanfele de contrast utilizate sunt cu: > contrast negatiy, care apar transparente (negre) pe radiografie — aerul > contrast pozitiv, care apar opace (albe) pe radiografie ~ substanje pe baz de iod solubile i ~_sulfatul de bariu insolubil > dublu Contrast: asociere intre bariu gi aer pentru examinarea mucoasei tractului digestiv. 1, Substanfe cu contrast negativ Acrul este folosit in examinarea articulafiilor—pneumoartrografie, Odata cu aparifia CT si IRM examinarile Precum retropneumoperitoneul, pneumomediastinul, ventriculografia, etc au doar un interes istoric. 2, Substanfe cu contrast pozitiv a, Substante baritate: sulfatul de bariu este o sare insolubild nu este degradatd in mediile cu pH diferit ale tubului digestiv — mu se resoarbe este substanfa de contrast de electie in examinarea organelor cavitare abdominale.26 f Radiologie. Imagistici medicald b. Substante iodate Sunt cele mai folosite substanfe de contrast. Sunt hidrosolubile, ionice sau nonionice gi au eliminare electivé urinar’. Substantele cu eliminare biliard nu se mai folosesc astizi, Examinarea ciilor biliare se face ecografic. Substanfe de contrast cu eliminare wrinard Sunt ionice sau nonionice, 1, Substanfe de contrast ionice a, Monomeri ionici Sunt derivafi triiodafi ai sirurilor acidului benzoic, Produsul cel mai cunoscut este Odiston 75%, b. Dimeri ionici — contin doud nuclee benzenice, deci gase atomi de iod. — cationul, ca gi in cazul monomerilor este sodiul sau meglumina — produsul cel mai cunoscut este Hexabrix. + 2 2, Substante de contrast nonionice a, Monomerii nonionici 4 tn amull968, radiologul T. Almen a propus folosirea unor produsi nonionici cu 0 osmolaritate mult mai redusa. ~ Compusii noniogici sunt formafi dintr-un nucleu aromatic ce confine trei atomi de iod, un grup de cuplare gi un grup polihidroxilic. Prin inlocuirea grupului carboxil COO: a scizut neurotoxicitatea, iar prin adiugarea grupului hidroxil OH s-a redus chemotoxicitatea. Evitarea folosirii cationilor prin includerea unui numér suficient de grupari hidroxil 4 crescut solubilitatea in ap’. Cele mai utilizate substanfe sunt Ultravist, Omnipaque, Topamiro. ‘h. Dimerii nonionici Continua sinteza unor noi produsi nonionici, reusindu-se producerea unor substante izoosmolare cu un raport 6, Deocamdati, acestia sunt folosifi sistematic doar in mielografie. Reacfii sistemice acute neprevizute Admini intravenoasa a substantelor de contrast produce reacfii cu intensiti{i diferite din partea organismului. Unebri reactiile chimice produse in organism nu daw simptomatologie clinic’, dar alteori simptomatologia este foarte important’, chiar dramatic&, putfnd apirea, foarte rar, chiar decesul. Reaofiile minore apar mult mai frecvent decét cele majore, Odat& cu introducerea in’ practica clinicd a substanfelor de contrast nonionice hipoosmolare, numarul cazurilor de deces a sc&zut foarte mult, Substanjele de contrast ionice dau reacfii minore in 10% din cazuri, iar decesul apare la 1; 50,000- 1:100,000 de cazuri. Simptomatologia aparut& dup injectarea substantelor de contrast este aseminitoare cu cea intalnita in reactiile alergice de tip I. S-a constatat c& aceast simptomatologie nu este dati de o adevarati reactie antigen- anticorp gi este denumit’ pseudoalergica sau alergoida atunci cand exist’ simptome minore gi pseudoanafilactica sau anafilactoida atunci cfnd exist reacfii importante. Reactiile sunt: — minore, care nu necesit& tratament — moderate, care impun tratament, dar nu gi terapie intensiva ~ severe, care pun in pericol viaja si necesita terapie intensiva. a, Reactii minore is Reacfii minore ca: grefuri, gust inetalic, senzafii de caldurd, roseata fetei, urticarie, erupfii cutanate, strinut, cefalee, amefeli, apar la aproximativ la 10% din pacienti. Aceste simptome dispar dupa oprirea injectarii si de reguld nu mai reapar la continuarea sa. Ele nu necesit alt tratament in afara opririi injectirii timp de aproximativ 20-30 secunde, b. Reactii moderate Reacfiile moderate necesita tratament, dar nu necesit& terapie intensiva, Reactiile moderate pot fi de tip alergic (alergoid) sau tip, anafilactic (anafilactoid).27 Fizica radiatiilor Te EN Eee ene Reacfii de tip alergoid sunt: urticarie, edem facial, spasme laringiene, stridor inspirator, spasme brongice, crupfii cutanate, strinuturi repetate, lScrimare. in cazurile mai grave apar: diaree, dureri abdominal, virskiw:i, cefalee. : Tratamentul se face prin: — administrare de oxigen ; — administrare de adrenalind (epinefrin’) 0,5 mg de solutie 1 mg/ml subcutanat ~ administrare de antihistaminice: inhibitori de H, (difenilhidramina) sau inhibitor de H, (cimetidin’), Reactii de tip anafilactic sunt; hipotensiune arterial, tahicardie, paloare, care de regula se adaugi peste cele de tip alergoid, Se aplic& acelagi tratament. ¢. Reactii severe (grave) Aceste reactii cuprind semnele si simptomele socului anafilactic. Apar simptome cardiovascula respiratorii, neurologice. Tratamentul este cel specific gocului anafilactic. i Profilaxia accidentelor severe se face in primul rand prin identificarea pacienfilor cu rise: alergici, tarati, cu boli cardiovasculare, diabet zaharat si ciutarea unor alternative la diagnosticul imagistic cu substan{i de contrast, Atunci cfnd este posibil se vor folosi substanje de contrast nonionice hipoosmolare, Daci interventia este necesar’ si nu poate fi inlocuit’, se va administra o premedicatie ce consti din: ~ prednison 50 mg (10 tablete) per os, in dou’ prize cu 12 si respectiv 2 ore inaintea administrarii substantelor de contrast. ‘ ~ antihistaminice (romergan), 1 fiold cu o ord inaintea examinarii, Ms S-a remarcat 0 scdidere a freevenjei reacfiilor adverse gi o reducere a intensitiifii lor, in cazul in care ays ir dupa administrarea de cortizon. RADIOSCOPIA Cu toate c& ponderea radioscopiei in diagnosticul radiologic a sczut semnificatiy, acest tip de exaricn continua sa fie utilizata fn investigarea afectiunilor pulmonare gi gastro-intestinale. Parjile componente ale unui sistem radioscopic modern sunt: * generatorul de radiatii X; * intensificatorul de imagine; * sistemul de recepfie a semnalului, care poate fi fie ecranul, fie un sistm electronic, fn radioscopie imaginea poate fi vizualizata prin urmitoarele procedee: 1, direct pe ecran; 2. prin utilizarea unui amplificator de imagine, care are la baza efectul fotoelectric. Avantajele utilizirii electronilor in formarea imaginii sunt; ° electronii pot fi deviafi de cAmpurile electrice, ceea ce permite focalizarea gi cresterea semnificaliv’s 4 energiei; © dozele de radiafii primite de pacient sunt mult diminuate comparativ cu radioscopia clasici. Intensificatorul de imagine are rolul de a transforma energia produsd la impactul radiafiilor X cu ecranul care confine o substanté luminiscentd (ZnS argintatd) in energie a >! fasciculului de electroni emisi, Aceasta transformare se face prin contactul ecranului cu un catod. Electronii emisi prin efect fotoclectric sunt accelerati de o diferent de potential spre anod, Aplicarea unui potential electric negativ incintei metalice in care se ™ a deplaseazi electronii determina focalizarea Fig, 1.14, Radioscopie televizati28 Radiologie, Imagisticd medicali fasciculului. Electronii reconstituie imaginea, care este identicd cu cea produsa de radiafiile X, dar are avantajul unei luminozititi semnificativ mai mari, Imaginea finali este vizualizata pe monitor. Caracteristicile amplificatorului de imagine si ale lantului de televiziune sunt: * randamentul amplificatorului, definit prin raportul dintre semnalul de iegire (evaluat prin intensitatea luminoasi) si semnalul de intrare, caracteristic radiafiilor X, masurat prin valoarea corespunziitoare a debitului dozei. Randamentul se masoara in Candela/Gy/s (Cd/Gy/s), Randamentul amplificatorului este determinat in principal: de raportul semnal / zgomot produs ca umare a caracterului discontinuu (cyantic) al fluxului de radiatii X. * remanenfa, exprimati prin intervalul de timp dintre impactul radiafiilor X cu intensificatorul de imagine si emisia de lumina, * zgomotul este rezultatul naturii stocastice a proceselor care apar in radioscopie, Cele mai importante surse de zgomot sunt absorbtia aleatoare a cuantelor de radiafii X in ecran gi zgomotul electronic produs in circuitul de amplificare al sistemului TV. © puterea separatoare, definitd prin inversul limitei de separatie. Limita de separatie-reprezinti distanta minim’ dintre doud puncte care apar distinct in imaginea finala. Cu cat limita de Separatie este mai mica puterea separatoare este mai bund. © contrastul. Calitatea imaginii radioscopice depinde de: sensibilitatea sistemului de recepfionare a acesteia, determinatd pe de o parte de ampitficatorul de imagine gi pe de alta parte, de lanful TV. Evaluarea calitafii se face prin utilizarea unor teste destinate asigurarii unor condifii optime de vizualizare a imaginii. RADIOGRAFIA DIGITALA ‘Receptorii digitali asigurd transformarea datelor analoge in informafii digitale. Parjile componente ale teceptorilor digitali utilizafi in radiodiagnostic sunt: detectorul de scintilafie; sistem de conversie a energiei luminoase in energie electrica gi calculatorul, * Detectorul de scintilafie sé‘bazeazi pe proprietatea unor substante de a emite lumina la impactul cu radiafiile alfa, beta, gamma sau X; el este plasat in contact cu imaginea obtinuti dupa ce radiatiile X au traversat 0} ‘ganismul. La impactul radaifiilor X cu scintilatorul, acesta emite semnale luminoase plasate in domeniul vizibil. ‘ * Convertorul energiei luminoase in energie a curentului electric, care se bazcazi pe efectul fotoelectric. Radiatiile luminoase aplicate catodului unei celule fotoelectrice determin’ emisia fotoelectronilor care sunt colectafi la anod, generdnd microcurenti de diferite intensitiii. Acest sistem transforma sistemul analog de date (semnalul luminos) in informatii digitale (curentul electric), © Calculatorul, care prelucreaza imaginea digitala, gi 0 transforma in semnal video TV, Receptorii digitali sunt utilizafi atat in tadioscopie cit si in radiografie, Comparatie intre imaginile digitale si analoge Elementul de baz al imaginii digitale este pixelul — o suprafafa p&traté cu o nuanjii de gti corespunzitoare densitifilor pe care le reprezinta, Imaginea radiologica este format’ dintr-un numar de pixeli, Cregterea numarului de pixeli / imagine determina tharirea tezolufici imaginii, Pentru ca imaginile obfinute pe filmele cu dimensiuni de 18 x 24 cm si aibi o rezolutie bund este necesar ca numérul corespunzitor de pixeli s& fie de 3600 x 4800. Imaginea digital are urmitoarele avantaje: ® permite o mai bund vizualizare a zonelor cu densitafi mici; chiar dack rezolutia geometric’ este mai redusi fafi de radiografia clasica rezolutia de densitate este mult mai mica; © oferd posibilitatea unei prelucrari ulterioare a imaginii.Fizica radiatiitor COMPUTER TOMOGRAFIA Computer tomografia (CT) face parte dintre exploririle imagistice sectionale, fiind 6 metoda relativ recent’, rezultati din combinarea utilizarii razelor X si a computerului, CT se bazeazi pe doud principii: — miasurarea atenuarii unui fascicul de raze X printr-un corp si calculul coeficientului siu de atenuare, deci a densitifii sale radiologice; ~ Teconstrucia imaginii unui obiect plecdnd de la proiectiile sale diferite: reproducerea bidimensional’ a realitatii tridimensionale, Tmaginea CT reprezinté etalarea anatomic a unei Sectiuni axiale a corpului uman, de o grosime presiabiliti, prin masuritori ale absorbfiei razelor X ficute din diverse unghiuri in jurul corpului uman, Planul de sectiune este, pentru majoritatea structurilor investigate, cel transversal sau axial, Pentru fie Sectiune tubul de raze X se roteste in jurul bolnavului, avaind pe partea Opusa detectorii al ciror rol este de a rece; energia fotonica ce a traversat corpul uman si de a o transforma in energie luminoasé, pe care ulterior o fotodici Otransformé in semnale electrice, Aceste semnale electrice sunt apoi digitizate gi transmise unui Pprocesor de imagine. Imaginea este apoi reconstruitd Prin procesare, conyolutie gi tetroproiecfii. Imaginea este obtinuti pe baz : ; numir mare de misuritori, doza de iradiere find aprecia timpul scanirii sunt obtinute diferite profile de atenuare sau proiecfii, Profilele de atenuare sunt o colectare a datelor obfi de la canalele de detectori la o pozitie unghiular’ data a wnititii ce eee tt tub/detector, ; bf ble fa] a CT moderne au aproximativ 1400 de proiectii la 360° rf ’ ' sau aproximativ 4 proiectii pe grad, Recare profil de atenuare Oh Bae ime dia Cuprinde datele objinute de la aproximativ 1500 de canale de A eee oe B . detectori, aproximativ 30 de canale pe grad in cazul deschiderii Mig. 1.15, Uniatea CT. A. Sistemul de achizifiea de 50° a fasciculului de radiafi, datelor; B, Sistemul de prelucrare a datelor: b. Schema de ansamblu a unei unit&ti CT cuprinde: Preprocesare; c, convolufie; d, retroproiectie; > sistemul de achizifie a datelor; C. Sistem de vizualizare a imaginii: e, Sistemde > sistemul de procesare a datelor; vizualizare a imaginii, >» sistemul de vizualizare gi stocare a datelor; » sistemul de comand’ a ansamblului, Sistemul de achizifie a datelor cuprinde tubul de radiafii X, detectorii si o serie de elemente electronics asociate, toate montate intr-un cadru denumit GANTRY, Aceste componente au cunoscut schimbiri considerabile de-a lungul timpului. Tuburile sunt de capacitate medie gi nu difer principial de cele clasice, Detectorii pot fi solizi, gazosi sau semiconductori, Detectorii gazosi constau din camere de ionizare fn care circula xenon sub presiune (nu mai mult de 25 de ‘ atmosfere). Aceste camere (mai mult de 700) sunt confectionate simultan in cursul fabricafiei iar xenom:! circula liber, presiunea lui find constant&, Peretele cdmirujelor este confecfionat din placute de tungster ' subfire, care servesc ca electrozi, reducind tadiaiile difazate gi ajutand la colimarea fascicolului, Detectorii solizi sunt confectionafi din iodurd de cesiy i tungstat de cadmiu marcafi cu un senzor de silicon care va permite detectorilor s& aib& o deschidere mica gi si fie bine impachetati. Avem aproximativ 600-1200 de detectori amplasafi pe un segment de cere denumit “banana de detectori” - in cazul aparatelor de generafia 3-a, Fig. 1.16, Sectiune axiala CT30 f ; Radiologie. Imagistic’ medicali Diferenta intre detectorii solizi gi cei gazosi const’ fn: ‘ — gradul de conversie a energie (100% in cazul detectorilor solizi si doar 60-80% in cazul detectorilor gazosi); : — ionizarea remanent’ (putemnicd in cazul detectorilor solizi si absent in cazul detectorilor gazosi). Componentele sistemului de achizitie au cunoscut schimbixi spectaculare de-a lungul timpului. — prima generatie folosea un singur tub si un singur detector, efectuand migcari de rotatie si translatie in jurul corpului. Dezavantajul major al acestei instalatii era timpul lung de scanare; — generatia a 2-a folosea de asemenea migcarea de rotafie si translatie dar erau folositi mai multi detectori iar fascicolul era sub forma de evantai; — generatia a 3-a a permis renuntarea la migcarea de translatie, tubul si detectorul efectuand numai migcare de rotatie iar unghiul de divergenta era deschis in aga fel ca si cuprind’ intreg corpul. Rotatia detectorilor concomitent cu tubul a permis o mai bun’ colimare a detectorilor, reducerea radiatiilor difuzate si a zgomotului de imagine gi fn consecint o ameliorare considerabila a calit&tii imaginii; — generatia a 4-a are in general aceleasi principii ca si generatia a 3-a dar detectorii sunt ficsi, dispusi _ circular, pe 360°, in timp de tubul se roteste in jurul corpului. Colimarea strémta a detectorilor limiteaza numéarul de proiecfii. Pentru a compensa aceasta, detectorii trebuic colimati larg ceea ce duce la cresterea radiatiei difuzate si a zgomotului de imagine si in consecinta o diminuare a rezolutiei de densitate. Aceste 4 generatii de CT constituie CT clasica sau conventionala in care grosimea sectiunii si distanfa dintre ele sunt prestabilite. Pauza scurta dintre sectiune, rezervaté migcdrii mesei pentru sectiunea urmitoare, permite de asemenea reluarea respiratici si evitarea in acest fel a artefactelor de miscare. : Datele coleciate de la fiecare sectiune sunt stocate separat. CT-spirald, sau volumetricd - presupune migcarea continu’ a mesei gi rotirea continua a tubului in timp ce pacientul avanseaz4 in Gantry. Raportul dintre viteza mesei/rotatie (nu per secunda) si grosimea sectiunii este cunoscut sub denumirea de PITCH. Reconstructia imaginii este facut dintr-un singur set de date la gtosimea si intervalul dorit. Avantajele CT spirale sunt: — reducerea timpului de explorare (un examen de abdomen este efectuat numai in 1-2 minute, find | necesare 2-3 spire, fiecare in aproximativ 25-30 de secunde); — ameliorarea semnificativ’ a calitMtii imaginii prin evitarea artefactelor generate de respiratia si inconstanta migcarilor respiratorii; — amelioarea detectabilitétii leziunilor in special a celor mici; — reducerea cantititii de substantia de constrast utilizat’ si in consecinfé. a costului examinarii; — posibilitatea reformatirii rapide in planuri multiple sau a reconstruirii; — reducerea dozei de iradiere a bolnavului. Sistemul de procesare a datelor. Semnalele electrice rezultate in uma conversiei energiei luminoase detectorilor de c&tre fotodiod’ sunt numerizate (matematizate) si stocate pe o matrice de reconstructie iar-ay comparate cu matricea implementaté in aparat. Fiecdrui p&tréjel al matricei fi corespunde 0 unitate de densit exprimati printr-o nuanti de gri. Matricea initiala avea 80/80 de patratele, iar astizi, aparatele moderne au 20 2048 sau 4096/4096 de unitati de densitate. Cu cat aceste unitati de densitate sunt mai mici cu at&t imgainea v4 fi mai bun’. Unitatea de volum constituentii a imaginii este denumits VOXEL iar corespondentul bidimensio al voxelului PIXEL. Pixelul reprezint%, prin urmare, suma valorilor dintr-un voxel gi este cea mai mic& unit constituent& a imaginii. ; Unitatea de misurd a densit&tii este demimiti “Unitate Hounsfield” (UH) si este definité ca sia 1/1008 din diferenta de densitate dintre api gi aer sau 1/1000 din diferenta de densitate dintre aer si compacta oso: Fig, 1.17. CT spirala i i i i a i: Bu Fizica radiatiilor A Grila de densitafi este arbitrard densitatea aerului fiind consideraté -1000, a apei 0 iar densitatea osoasi +1000 (sau mai mult in functic de performantele aparatului). a Vizualizarea datelor si comanda ansamblului " Imaginea obtinuta dupa reconstructie este prezentata pe monitorul din incdperea in care se giseste consola. Operatorul are posibilitatea prelucririi imaginii si amelioririi datelor unci imagini deja achizitionate dar are la indeménd si o serie de elemente operationale pe care le selecteaz’ inaintea scanirii gi de care va depinde in mare méasura calitatea imaginii: : — voltajul — este proportional cu volumul scanat (cu ct este mai mare cu atat penetrabilitatea este mai mare iar valorile densitometrice mai corecte); — tmiliamperajul —trebuie si fie optim, un miliamperaj prea mic ducnd la artefacte de fotopenie; — colimarea — este folosita in functie de scop, sectiunile fine vor avea un zgomot foarte ridicat $i trebuiesc efectuate cu KV ridicat ceea ce duce la cresterea iradierii bolnavului si uzura tubului; — pasul sau incrementul — este distanfa cu care se deplaseazi masa pe care este asezat bolnavul, find de regulé egala cu grosimea sectiunii. Este un parametru tehnic foarte important care determina in mare masura calitatea examinarii dar si durata ei. Leziunile mici trebuiesc examinate cu sectiuni fine, cele mari cu sectiuni groase, eventual discontinue. Calitatea unei imagini reformatate sau reconstruite va fi cu atat mai’ bund cu cét sectiunile sunt mai fine; : — Zoomul (matimea imaginii) — poate fi prospectiv sau retrospectiv, ultimul obtinandu-se prin mérirea imaginii dupa achizitie, lucru care scade considerabil calitatea imaginii. Stocarea imaginilor obtinute poate fi ficuti pe discul computerului, pe disc optic, compact disc ete. Imaginea stocatd poate fi revazuta ulterior si eventual inregistrata pe film radiografic ori fotografic, Densitatea {esuturilor/fereastra Densitatea unei structuri este reprezentata prin nuante de gxi si depinde de cantitatea de radiatii atenuate. , Structurile.cu o densitate mare produc o atenuare importanta a radiatiilor, iar pe ecran apar in nuante de culoare | gti deschis spre alb, avand un numar CT mare. Cele cu densitate micd: gasimea, bila, urina, sunt reprezentate pe ecran de nuante gri inchis Spre negru si au valori de atenuare mici sau negative. Imaginea poate fi imbundtatiti pe ecran prin modificarea numirului de trepte de gri (largimea ferestrei) sau prin nivelul la care fereastra este setati (nivelul ferestrei), Nivelul ferestrei reprezinté densitatea medie a structurilor din aria scanati si trebuie ales pentru a fi cat Inai aproape de densitatea medie a tesutului examinat, : Largimea ferestrei reprezinti diferenta dintre densitatea cea mai mici si cea mai mare de pe imagine. Largimea forestrei trebuie si fie cu att mai mare cu cat diferenta de densitate dintre structurile studiate va fi mai $i mai stramt& pentru structurile cu diferente mici de densitate. O fereastra stramti avand contrastul cel mai dicat dar va acoperi numai 0 portiune redusi din grila de densitati. fn general nivelul de densitate pentru majoritatea structurilor din organism se situeaz intre +10 si +90 UH. ile cu continut aeric si lipomatos au valori negative. Astfel un lipom are valoare de atenuare de -50 UH. ministrarea substantei de contrast modifica semnificativ densitatea fesuturilor a caror valoare creste cu 40-60 UH. Pentru fesuturile moi nivelul ferestrei va fi in jur de 50 UH iar lérgimea ei la aproximativ 350. Pentru torace se -va utiliza o fereastrii de fesuturi moi care va permite studiul structurilor mediastinale si o astra. de parenchim cu nivel la aproximativ -500 si largimea la aproximativ +2000. Studiul craniului va necesita de asemenea o fereastré. de parenchim, cu nivel la aproximativ +35UH si mea la aproximativ +80UH si o fereastr’ osoasé pentru studiul calotei $i a bazei craniului nivel la aproximativ 0'si argime la aproximativ +1500. Diferentierea intre tubular si nodular pe imaginea CT €rentierea intre tubular si nodular pe imaginea CT este esentialé dar poate fi extrem de dificilé in i cate densitatea acelor structuri este apropiati, Urmirirea secventiala a sectiunilor proximal si distal ea in studiu poate ajuta la elucidarea aspectului ca si folosirea contrastului intravascular. De regula32 Radiologie, Imagistic’ medicala Administrarca substan{elay de contrast Diferenfierea structurilor ft normale de cele patologice sau chiar acelornormale intre ele este adesea foarte dificilé datoriti valorilor de f “* atenuare apropiate ale acestora, Pentru cao structuri sa fie perceputi Separat este necesar ca intre ea si structurile adiacente s& existe o f diferenfi de densitate de 4-6 UH. Administrarea substantelor Fi de contrast conduce la cresteri cu 40-60 UH a densit&tii, accentuand diferenjele de densitate intre fesuturi gi pemmitind individuati-zarea lor. Structurile din jur determina in mod Substanfial calitatea si aspectul imaginii, Un heinatom cerebral va aparea hiperdens datorita faptului cd masa cerebrald are valori de densitate inferioare singelui Pproaspat pe cind un hematom hepatic va apirea hipodens, parenchimul hepatic avand valori densitometrice superioare singelui. Administrarea substantelor de contrast poate fi facuta pe diferite cai (L.V., oral, endorectal, endovaginal etc.), Indicatiile admjnistririi substanjelor de contrast sunt: ~ precizarea vascularizatici masei tumorale: ~ diferentierea intre 0 masi tumorali si o malformatie vascular’; ~ identificarea structurilor tubului digestiv; ~ diferentierea elementelor hilului hepatic ori pulmonar; > evaluarea tractului urinar; + detectarea leziunilor focale (hepatice, pancreatice, cerebrale, etc.) si precizarea naturii lor; — identificarea pachetului vascular, raporturilor sale cu masa tumorala, Fig. 1.18. CT renal aspect normal, a, Precontrast; b. Postcontrast, Tebnica administririi substanjelor de contrast este aleasa de examinatori, Peniru contrastul 1.V, poate fi in bolus (cantitate mare in timp scurt) sau"in infuzie. Pentru celelalte cai de administrare tehnica trebuie adaptati scopului trmarit, “% Metodologia examiniirii trebuie si tind cont si de comportamentul particular al unor structuri la administrarea contrastului. in investigarea etajului abdominal superior trebuie si se find cont c& pancreasul se incarc’ si se “spala” inaintea splinei si a ficatului si ca atare scanarea va tncepe cu el. Artefactele Prezenta artefactelor ingreuneaza interpretarea imaginilor iar cunoasterea lor prezinta importanta deosebiti att pentru evitarea sau diminuarea lor cat $i pentru evitarea falselor interpretari, Exist in principal 2 tipuri de artefacte: 1. Artefacte inerente (rezultate in principal din prelucrarea datelor) — alinierea gregita a detectorilor cu razele X ea ~ inomogenititi in emisia fascicolului — erori de masurare — artefacte de coast vie att , ~ artefacte de fosi posterioar’ “stripe artefacte”, \\ 2. Artefacte de malfunctie (de-aparat si utilizator); N 4 ~ ring artefact (eroare de detectori) ' N ae eae . ci ~ artefacte de migcare (pot fi diminuate prin sedarea pacientului, reducerea timpului de scanare gi coordonarea respirafiei) ~ efectul de volum parfial este artefactul cel mai Fig, 1.19, Efectul de volum partial. Nodulul cuprins frecvent intalnit. Este datorat folosirii unei secjiuni _parfial in grosimea sectiunii va produce o atenuare prea groase fafi de dimensiunile structurii de interes, nesemnificativa a fasciculului de radiatii, Oo)Fizicaradiatiilor SR a at tne ee encontrar ee isi ig — 1000: Grisime/ _O8 spongio: Organe Pparenchimatoase 13] -1000 ‘Tabel 1.1. Scala de densititi CT Operatorul determin’ grosimea gectiunii in functic de regiunea explorata, Pentru torace si abdomen se folosese sectiuni de 8 sau 10 mm, fn timp ce baza craniului, fosa posterioar’ sau coloana trebuiese examinate cu secfiuni mai fine, 2-5 mm. O structur’ poate fi inclus% in grosimea unei seciuni in intregime sau nninai partial. Valoarea densitometric’ a voxelului depinde de media atenuirii tuturor structurilor din interiora! ci. Dacé o structuri are margini nete pe 0 Secjiune, ea va apiirea bine definila (cazul aortei sau cavei abdomina Efectul de volum partial survine atunci cfnd structura nu ocupi in intregimne grosimea unei sectiuni =. de exemplu cdnd structura include o parte a corputui vertebral gio parte a discului adiacent, definirea leziunii va fi slaba. Aceasta se intimpla gi in cazul organelor care se “subjiazi” tn cadrul unei sectiuni precum polul renal sau vezica biliara. Pregiitirea examinarii presupune informarea pacientului despre metodologia examinirii, posibilele reacfii la substantele de contrast si efectul nociv al examinarii dar sia medicului asupra unor date menite si prevind eventualele accidente sau si ajute la interpretare precum: — existenta unor episoade alergice anterioare la substan{a de contrast iodate sau a unor boli aleryiy: ~ finetia renala (nivelul crescut al creatininei contraindica explorarea cu contrast iar la pacie: urmeaza dializa pentru insuficienta renala cronicd explorarea CT cu contrast va preceda cu cel insult 24 sau 48 de ore dializa); — funcfia tiroidei (administrarea contrastului la hipertiroidieni poate cauza crize tireotoxice, iar Ia cei care urmeazd tratament cu iod radioactiv ineficientizeaz’ tratamentul prin blocarea tiroidei): ~ nivelul glicemiei (se impun precaufii in administrarea contrastului la diabetici); ~ investigaiile CT sau prin alte metode imagistice anterioare pot ajuta la elaborarea diagnosticului sau prin comparatie la precizarea gradului de rdspuns ori evolufie a boli; = prezenja substanfei baritate in tubul digesiv de la 0 explorare anterioara impun amfnarea examenului CT cu 2-3 zile; ~ prezenja unor obiecte metalice in regiunea examinata precum cercei ori proteze dentare pot artefacta imaginea si se impune indepartarea lor, >35 Fizica radiatiilor Pentru cimpurile magnetice utilizate in IRM (0,05-2 Tesla), frecventa Larmor se aflé in domeniul undelor de radiofrecvent’ (RF) si este situata in intervalul 2,19-85 MHz. < : Cu toate of spinii nucleelor de hidrogen au aceeasi freoventa de rotatie, fazele lor difera. (Fig. 1.21). Tranzitii ae Protonul poate suferi o tranzitie intre cele dou’ stati energetice prin absorbfia unui foton. Rezultatul tranzifiei este <£ trecerea protonului din staréa de energie minima in cea maxima. Pentru ca absorbtia fotonului s& fie posibila este necesat ca energia lui sé fie identicd cu diferenta dintre energiile celor doud. Fig, 1.21. Efectul aplictrii campului magnetic stiri, exterior intens asupra spinilor protonilor Efectul aplicarii si intreruperii actiunii unui camp magnetic cu freeventa Larmor (plasata in domeniul radiofrecventelor (RF) asupra spinilor DacA pacientului aflat in cmp magnetic intens B, i se aplicé un cmp magnetic B, cu frecvenja din domeniul radiofrecventelor (RF) egal cu frecventa Larmor, energia undei este absorbiti, iar protomul trece intr-o stare de energie mai mare. Rezultatul aplicarii acestui cimp este refazarea spinilor (Fig. 1.22). La nivel macroscopic aceasta echivaleazd cu o migcare pe o spirala c&tre planul XY, sau cu o rotire a -vectorului M, plasat initial de-a Imgul axei Z spre planul XOY. < fn rezonanta magnetic’, pentru o mai bund infelegere a fenomenelor, este util s raportim miscarea la dowd sisteme de referinta: Fig, 1.22, Efectul apliciirii undei cu freeventi ; sistemul de referinté fix (al laboratorului), in care spinii Larmor asupra spinilor aflati in camp magnetic executi o migcare de precesie; eee + sistemul de referinfé rotatiy, solidar ex proton, fat de care Jaboratorul execut o migcare de rotatie, iar spinii apar stationati. La intreruperea actiunii undei de radiofrecventé, energia | ge primiti este eliberatl, frecventa undei emise find egali cu cea a aundei absorbite. Spinii excitati incep si revin’ la pozitia initial ‘ ~ (de-a lungul axei OZ). Revenirea la starea de echilibru termodinamic este caracterizata de timpul T,, numit timp de relaxare longitudinal sau timp de relaxare spin-refea. Concomitent se produce defazarea spinilor din planul Fig. 1.23. Efectul aplicirti campului de XOY, defistité dé timpul de relaxare transversal (T,, respectiv radiofrecventd asupra spinilor T,) sau timp de relaxare spin-spin. - Emisia radiatiei electromagnetice generati de rotatia vectorului intensitate a cémpului magnetic Dupé ce vectorul intensitate a cémpului magnetic M, a fost deviat fati de axa Z, el continua si execute 0 miscare de precesie cu frecventa Larmor in jurul campului magnetic exterior B,. Deoarece orice camp magnetic in rotatie genereazd o und electromagnetic’, rezultatul obtinut va fi emisia unei unde de frecventa din domeniul undelor radio, care constituie semnalul RM, pteluat de o-bobind. ve | Fig. 1.24, Emisia semnaluluiRadiologie. Imagistic’ medical t, magnetizarea neta poate fi modificata prin aplicarea unei energii a cirei frecventi j le doud stiri ale spinului. Dac energia extern’ este suficient de mare, componenta s componenta din planul XY (M,,) crete. My _La intreruperea actiunii cimpului RF spinul trece dintr-o °9}-—--y-—~ stare de energie mare intr-una de energie mici, prin emisia de 0,80! energie. Energia emisi are dou componemte: * energia undei de RF care constituie semnalul RM: © energia cedata sub forma de cAldurd tesutului 49} inconjurator, sau altfel spus, retelei. Interactiunea spin-retea este rezultatul trecerii sistemului i i i i excitat la starea de echilibru termodinamic, fn sistemul de 900 a Me ae aS a referinf al laboratorului acest fenomen este echivalent cu sey descresterea componentei M,, 4 magnetizirii si cresterea Fig. 1.25. Timp de relaxare spin-retea componentei M, spre valoarea initial. Fenomenul este descris de timpul de relaxare longitudinal T,, denumit si timp de relaxare spin-retea. T, este de asemenea timpul care a trecut de la aplicarea pulsulm excitator in care 63,2% din c&rhpul magnetic este realiniat cu B.. Interactiunea spin-spin. Defazarea Pentru un proton izolat viteza precesiei este determinat’s exclusiv de intensitatea campului magnetic exterior B,. Cand spinii sunt deviati spre planul XY ei sunt in fazi. Ca ummare a deplasatii haotice a spinilor, acestia ajung unul in apropierea celuilalt si interactioneaz’. Consecinta interactiunii spinilor este defazarea lor si reducerea semnalului. Fenomenul este descris de timpul de relaxare transversal T, sau timp de relaxare spin-spin. Timp de relaxare 7, Constanta care descrie revenirea la echilibru a magnetizirii transversal, M,,,, poartd numele de timp de relaxare spin-spin, notat cu T,, definit ca timpul de la excitare dupa care amplitudinea semnalului s-aredus la 38,8% (cespectiv s-a micgorat cu 83,2%). Valoarea lui T, este caracteristic’ pentru fiecare fesut si depinde de mediul inconjuritor, fiind practic independent’ de intensitatea cémpului magnetic extem. Desi procesele de relaxare au fost tratate separat, in realitate ele au loc concomitent, cu mentiunea c& T, ee cheng este cel mult egal cu T,. i : By eS Scdderea intensititii semnalutui Fig, 1.26. Timp de relaxare spin-spin Imediat dup’ intreruperea actiunii campului magnetic cu frecventa undelor radio, protonii incep sa emita energia absorbiti. Dack omogenitatea cémpului magnetic nu este afectati de factori perturbatori, toti protonii Vor oscila cu frecventa de rezonanté, Amplitudinea initial a semnalului depinde de unghiul de deviere a spinului fata de axa Z spre planul XY. Semnalul maxim se obfine pentru o deviere de 90° fati de axa Z. Scdderea intensitatii semnalului va fi utilizata pentru receptionarea imaginii prin aplicarea transformarilor Fourier, care fac conversia de la domeniul timp la domeniul frecventa. Timp de relaxare real (t.7) Inrealitate scdderea semnalului are loc mai tepede decatteoretic, datoriti neomogenitafii campului magnetic si a susceptibilititii magnetice diferite a fesuturilor, care determina distorsiuni in special la suprafata de separatie dintre tesut si aer, Timpul de scidere a semnalului in conditii reale se noteazi a Scdderea componentei transversale a magnetizarii este determinat& de doi factori: 1. interactiunile moleculare (care descriu efectul molecular pur, T,); 2. variatiile intensitatii campului magnetic exterior’ B; (care sunt descrise de efectul neomogenitiitii campului T, neomogenititi). 0,29a Fizica radiatiilor Ecoul e Efectul schimbirii sensului de propagare a unui semnal prin reflexie poarté numele de ecou. Prin acest mecanism apare refazarea prin ecou a spinilor, care dureazi un timp egal cu timpul de ecou (TE). Mecanismul de producere a ecoului este urmétorul: (a) La momentul t = 0, imediat dup aplicarea pulsului din domeniul frecventelor radio, M, se afli de-a lungul axei Y. (b) Dupi trecerea unei jumdtti din timpul de ecou (TE), deci dupa TE/2, spinii se defazeaza prin. mecanismul TZ. Dupé TE/2 se aplica un alt puls din domeniul frecventelor radio, care determina rotirea vectorilor defazati in jurul axei X. (c) in intervalul de timp TE/2 are loc refazarea vectorilor. (@ La finalul ultimului TE/2 vectorii sunt din nou in faz si se produce ecoul, care determina semnalul. Fenomenul se poate repeta de mai multe ori (in functie de valoarea iui T,) prin aplicarea unor unde radio sub unghiuri de 180°. ; Selectia sectiunilor Procesele descrise anterior au elucidat formarea semnalului, dar pentru ca acesta s4 permit informatia diagnostic’ este necesar si identificdm locul unde s-a produs acest semnal. La baza localiziirii in spatiu a semnalului de RM sta aplicarea unui gradient linear al campului magnetic. Gradientul unei marimi fizice (G) reprezint variatia cu distanfa a acestei marimi. Rolul gradientului linear al cAmpului magnetic este de a modifica frecvenfa de rezonanté cu o valoare cunoscuta. Valoarea frecventei este direct proportionala cu distanta fati de centrul magnetului, deci permite localizarea spatiald a spinilor. Pe de alt parte modificarea brusci a frecventei determin’ o schimbare a fazei, direct proportional cu distanta fati de centrul magnetului, deci implicit se realizeaza localizarea spinilor. Aplicarea unei valori unice a cimpului magnetic de radiofrecven{é presupune analiza unei sectiuni plane. Pentru ca sectiunea sa aiba grosimea dorita este necesar s4 se aplice o banda de frecventé (BF), alcatuité dintr-o multitudine de frecvente plasate de o parte si cealalta a frecventei centrale. Intensitatea semnalului Pentru ca semnalul obtinut s4 permit’ obfinerea imaginii finale este necesar ca aplicarea pulsului de RF sa se repete. Din cele prezentate rezulta cA intensitatea sermalului generat de spini depinde de: — © densitatea atomilor de hidrogen; © timpii de relaxare T, si T, specifici fesutului investigat. Intensitatea semnalului in imaginea finald este de asemenea determinata de: timpul de repetitie (TR), definit ca intervalul dintre dou’ pulsuri de radiofrecventa consecutive; timpul de ecou (TE), care reprezinta timpul dintre colectarea si emiterea semnalului. Din aceste motive imaginea finala poate sa se bazeze pe urmitoarele componente: — ¢ densitatea protonilor (deci a atomilor de hidrogen); « analiza proprictitilor timpilor de relaxare T, gi T,, denumiti timpi de relaxare ponderati (Tabelul 1). Componentele IRM sunt: : e magnetul, care genereazd campul magnetic Bo; © bobinele de gradient, plasate in interiorul magnetului, necesare producerii gradientului cémpului magnetic pe directiile X, Y si Z; * bobinele RF, situate in bobinele de gradient, care produc campul magnetic B, necesar rotirii spinilor cu 90° sau cu 180°. Bobinele RF detecteazi de asemenea semnalul; ¢ masa pentru pacient, pozitionarea corect a pacientului find asiguraté de un calculator; © ecrane de protectie impotriva cAmpurilor de radiofreevent& externe, care inconjuré camera in care este instalat IRM; gi asigura protectia impotriva campurilor de radiofrecventa exterioare, inclusiv cele generate de semnalele radio sau televiziune;8 i Radiologie. Imagistic’ medical © ecrane de protectie impotriva cAmpurilor magnetice externe; » calculatorul, care controleaz& toate componentele legate de sursa undelor de radiofrecvent’ si programarea pulsurilor, forma si amplitudinea gradientului. masi de comanda, unde operatorul selecteaz’ o secventé a imaginii, pe care o urmareste pe un nionitor sau imprima imaginea. ipa somal Grasimi_ i * “ Maduva osoas@ galbena ee enangte sais Substanta cerebrala alba Fluide ® Muschi Maduva osoasa rosie Hiposemnal (negru) : Vase cu flux rapid Ligamente, tendoane Tesut fibros Tabelul 1. Intensitatea semnalului in functie de tipul de organ investigat si afectiune Calitatea imaginii in IRM Analiza performantelor IRM poate fi facut prin utilizarea fantomului. Fantomul este construit din materiale cate produc semnale RM, cum sunt: solutiile apoase paramagnetice, siliconul, etc. Apa aretolul de a pemnite ajustarea timpilor de relaxare spin-retea (T,) si spin-spin (T,) pentru ca imaginea imam — 2 » si poaté fi obtinut intr-un timp minim. ] Fantomul are doua scopuri principale: © eyaluarea rezolutiei; « stabilirea omogenititii undelor de radiofrecventé. Fantomul pentru evaluarea rezolutiei testeaza proprietitile E spatiale ale imaginii: grosimea secfiunilor, linearitatea si raportul | semnal/zgomot in functie de pozitie. Fantomul destinat test&rii rezolutiei este confectionat din : materiale plastice. Din fantom sunt indepartate portiuni, care sunt umplute cu solutii apoase, a c&ror imagine este vizualizata. fn alte , situatii se utilizeazi un fantom care produce un semnal standard cu valori cunoscute ale T,, T, si care permite testarea raportului contrast/ zgomot. Fantomul pentru stabilirea omogenititii undelor de radiofrecventi Uniformitatea spatial a cimpurilor magnetice ou frecvente din domeniul radio transmise pacientului si receptionate este testat cu ajutorul fantomului. Caémpul magnetic transmis este acel camp magnetic utilizat pentru rotirea magnetizarii, Campul magnetic receptionat depinde de sensibilitatea bobinei de a raspunde la semnalul produs de precesia spinilor. Ambele cémpuri magnetice tiebuie s% fie omogene: primul, pentru a asigura o rotatie spatiald-uniformé a spinilor, iar cel de al doilea, pentru a produce o sensibilitate spatial uniform’ in zona investigata. ? june axial genunchi. ‘Fig. 127. IRMT, Chist Baker.39. Fizica radiatiilor Pregatirea pacientului in general nu sunt necesare msuri speciale de pregatire a pacientului care urmeaza a fi supus investigatiei. Un caz special fl prezinti pacientii care sufera de claustrofobie, la care administrarea unui calmant usor reduce starea dé anxietate. Durata obisruiti a unui examen cu IRM variazi intre 30-90 minute, timp tn care pacientii pot ramane singuri. Pentru a evita anxietatea este necesar ca pacientilor sa li se explice desfasurarea examindrii. Contraindicatii — clipuri feromagnetice intracraniene — claustrofobie — peacemaker cardiac ~ = pacienfi ventilafi sau intubati — -proteze metalice valvulare — pacienti cu expuriere cronicd la metale — corpi straini metalici intraoculari Agenti de contrast in IRM. in general mu este necesara utilizarea unor substante de cont, exceptie facand investigarea diverselor patologii ale lichidului cefalorahidian (in special tumori, scleroze multiple). Substantele de contrast utilizate in IRM au la bazé gadoliniul, care are rolul de a scurta timpul de relaxare T,, ceea ce determina ca imaginea organului care confine acest element si apari mai luminoasd. Masuri de protectie Desi IRM nu utilizeazd radiatiile ionizante pentru formarea imaginii, este necesar si se cunoascd masurile de protectie asociate utilizirii cémpurilor magnetice foarte intense, energiei undelor radio, variatiilor in timp a intensititii campului magnetic, gazelor lichefiate si gradientului de camp magnetic. Campurile magnetice determina magnetizarea tuturor corpurilor feromagnetice. Prezenta in cdmpul magnetic a corpurilor feromagnetice poate produce efecte nedorite asupra pacientului sau poate determina deteriorarea magnetului sia bobinelor. Efecte similare pot fi produse si de corpurile feromagnetice asociate pacientului. -La pacientii cu pacemaker sunt necesare precautii deosebite, deoarece campul magnetic intens poate afecta circuitul electronic ce urmare a curentilor pe care fi genereazé. fn acest fel viata pacientului poate fi pus4 in pericol. Cémpul magnetic poate de asemenesa sterge informatiile inrégistrate pe ou fectele produse de undele de radiofrecventa Undele de radiofrecvent& pot produce incilzirea tesuturilor din organism. Din acest motiv se recomandé limitarea timpului in care o persoana sta in acest camp. Unele bobine RF, pot produce arsuri ale pacientului, care trebuie avertizat pentru a anunta dacd simte un asemenea efect, in scopul intreruperii investigatiei. Gradientul de imagine determina un nivel mare de zgomot. Nivelul de zgomot maxim admis este de 140 deciBell (dB), iar presiunea acusticd maxima de 200 Pascal. Avantajele IRM: © permit obtinerea unui contrast mai bun dect in tomografia pepinnctas: asigura informafii mai exacte asupra diferentelor in structura unui fesut decat cele care pot fi percepute prin diferentele de atenuiri ale radiatiilor X; deoarece utilizeaz’ proprietitile spatiale ale spinilor din nucleele care alcatuiesc tesuturile; * utilizeaz’ cdmpuri magnetice intense gi unde din domeniul radiofrecventelor in locul radiatiilor ionizante, deci efectele diundtoare asupra organismului sunt semnificativ mai mici. Limitele examenului IRM | ~ timp de examinare relativ lung; ~ rezolutie spatiald inc’ inferioar’ fati de CT de inalta rezolutie; — calcificarile sunt greu evidentiabile datorité absentei semnalului acestor structuri.40 Radiologie. Imagisticd medicala SCINTIGRAFIA Medicina nuclearé este specialitatea care utilizeaz’ izotopii radioactivi (radionuclizi) in scop diagnostic si terapeutic. Explorarea scintigraficd reprezint& cel mai vechi procedeu imagistic de vizualizare a organelor interne. Primele imagini scintigrafice cu aplicabilitate clinicd dateazi din anul 1951 cand Cassen si colab. au efectuat prima scintigrafie tiroidian’. Saltul tehnologic de la detectorul mobil cu cristal de scintilatie la gamma camer (Anger — 1957); urmata apoi de cuplarea acesteia cu calculatorul a reprezentat 0 etap’ important a evolutiei metodei scintigrafice. Dacd initial imaginea scintigraficd se prezintd ca o imagine anatomica, in timp, datoriti perfectionarii aparaturii de detectie si a posibilitatilor de prelucrare a informatiilor, precum si a descoperirii radiofarmaceuticelor a ciror farmacocinetica interfereazé cu anumite mecanisme fiziologice si fiziopatologice, imaginea scintigraficd a dobandit tot mai mult ¢aracterul de “imagine functionala”. Aplicatiile clinice ale exploririi cu radioizotopi se extind in domeniul tuturor specialititilor medico- chirurgicale: medicina interna, gastro-enterologie, cardiologie, nefrologie, neurologie, ortopedie-traumatologie, endocrinologie, pediatric, etc. Majoritatea indicatiilor clinice se refer’ la boli cronice, dar exista si afectiuni acute sau urgente in care explorarile radioizotopice aduc elemente directe sau / si complementare de Ts 1, Principiu Principiul examinarii scintigrafice consti in detectarea radiatiei gamma emis& in urma senate (iv. sau orale) unui produs radiofarmaceutic cu tropism selectiv pentru un anumit organ, proces sau leziune. Convertirea fotonilor gamma in semmale electrice cu ajutorul unui detector cu cristal de scintilatie si transformarea semnalului analog in semnal digital cu ajutorul calculatorului realizeazi imaginea scintigrafic’, care este apoi prelucraté cu “softuri” specifice pentru medicina nuclear’. Imaginea scintigraficd, reprezintd distributia spatiala a tadiofarmaceuticului si variatia sa in timp, care ofera astfel informatii despre morfologia si functia organului investigat. Prin scintigrafie statica se intelege explorarea efectuati la un anumit interval de timp de la administrarea produsului radiofarmaceutic, atunci cAnd acesta atinge acumularea maxima la nivelul organului “tinta”. Examinarea ofera fn principal informatii cu-caracter morfologic (pozitie, forma, dimensiuni, prezenta unor leziuni difuze sau in focar; distributia radiofarmaceuticului in organul investigat). Scintigrafia dinamicd. sau secventiala ilustreazi foarte bine caracterul de explorare “functionala”. Examinarea se efectueazi cu ajutorul camerelor de scintilatie asistate de calculator. Achizitia imaginilor incepe concomitent cu injectarea radiofarmaceuticului obtinandu-se imagini dinamice, seriate, cu o bazi de timp predefinita (de exemplu din secunda in secunda). Cu ajutorul softurilor dedicate medicinii nucleare informatiile inscrise in dinamica pot fi preluate, stocate si apoi prelucrate. Rezultatele sunt cuantificabile si se exprima prin imagini scintigrafice secventiale si prin curbe sau histograme. Sistemele actuale de prelucrare a informatiilor ofera posibilitatea unor evaluari complexe si de finefe'ce ilustreaza prin “imagini scintigrafice functionale” fenomenul dinamic urmarit (de exemplu studii hemodinamice gi de perfuzie, timpi de tranzit sau de evacuare pentru . 4 3 3 organele cavitare, studii metabolice si de AP P-A - POSTERIOR clearence). Fig. 1.28. Imagine scintigraficd osoasi Fig. 1.29, Imagine Astfel se pot obtine informatii cu de corp intreg. Aspect normal la adult. _scintigrafic osoaside Plicabilitate in practica clinica, cu valoare de corp intreg. Aspect diagnostic si prognostic. normal la copil.£ 41 - Fizica radiafiilor 2, Radionuclizi utilizafi in medicina nuclear’ Toate exploritile radioizotopice se bazeazi pe detectia radiatiilor emise de citre nucleele radioactive incorporate in structura radiofarmaceuticului administrat. 3 in explorarea scintigraficd nu se folosesc radioizotopi naturali deoarece acestia au o intensé toxicitate si nocivitate radiobiologica. in schimb astiizi se pot obtine pe cale artificialé izotopi radioactivi ai tuturor elementelor naturale, cunoscuti sub numele de radionuclizi. Radionuolizii pot fi obtinufi in urma unor reactii nucleare ce au loc fie in reactoarele nucleare, unde aucléele unor elemente stabile stint supuse bombardamentului cu neutronii proveniti in urma fisiunii uraniului-235, fie in ciclotroane unde nucleele “tint&” ale acestor elemente sunt bombardate cu diverse particule elementare accelerate, Toate investigatiile cu radioizotopi folosesc substante in a ciror compozitie intr’ radionuclizi obtinuti pe cale artificiali. Principalii radionuclizi utilizati in medicina-nuclear& sunt: technetiul (*=Te), taliul (TI), iodul (I, I), galiul (Ga), indiul (""In). Radionuclidul cel mai utilizat in practica curentd este Tc sub fond de pertechnetat de sodiu. Este un izotop ou viat& scurté introdus de Harper in 1964. Se obtine prin eluare cu ser fiziologic din “generatorul de molibden”. Printr-un proces de dezintegrare beta molibdenul-99 se transforma in technefiu-99m. Acest radioizotop are urmatoarele calititi de ordin fizic gi biologic: emisie de radiatie gamma pur’ cu energie de 140 KeV, timp de injumatitire fizic scurt (6 ore), clearence plasmatic convenabil, iradiere scdzut& a organului tint si a intregului i i i 991 i. organi, Tnectat x "Te 991 pertechnetat actioneaza ca un trasor SomTe-MAA (Mi ea: glandei tiroide si se elimina pe cale - lacroageregat Bick ‘ arbre 201-7} (Thallium) Scintigrafia miocardica de perfizie 99™Te. pertechnetat Scintigrafie tiroidiana Te - Fyton (Sodium fytat-coloidal | Scintigrafia hepatica (mezenchin) ee ; -HIDA (N-2,6 diethylphenyl carbampylmethyl- iminodiacetic acid) urinar’, prin glandele salivare si mucoasa gastro-intestinala. Pentru a putea explora func- tia diverselor organe sau sisteme, %=Tc-pertechnetatul trebuie “legat” de anumite substante chimice care au proprietatea de a se elimina sau fixa selectiy la un anumit nivel. Substantele chimice marcate radioactiv cu "Te se tumese produse radiofarmaceutice, avand caracteristicile nnormedicamente. Prin tropismul selectiv al radiofarmaceuticelor fata de anumite organe, procese sau leziuni se pot obtine informatii morfologice si functionale superioare altor tehnici Scintigrafie secventiala hepato-biliara 99mTe - DTPA (Diethylene-triamin- penta-acetic acid) 9Te-DMSA Gimercapto succinic acid) S9mTe -MDP (methylen Scintigrafie planara osoasa segmentara si diphosphonate) de corp intreg (WB) stn imagistice. Pine staan Scintigrafia tamorilor maligne si a infectilor | otganotrope ttilizate inmod obignuit Tabelul 2. Tropismul selectiv al radiofarmaceuticelor in medicina nuclear’ sunt redate in tabelul 2. 3, Aparatura de detectie Spre deosebire de alte tehnici imagistice medicale in care aparatura reprezint sursa de energie, in medicina nuclear, sursa de energie este reprezentatd de radiatia gamma emisd de pacientul injectat cu substan{a radioactiva. in acest fel aparatura utilizati in medicina nuclear’ este de fapt nu un “emifitor” ci un “detector” de radiagii gamma. Pentru detectia radiatiilor gamma in medicina nucleari este utilizatA camera de scintilatic (Gemma Camera) care a fost introdusa in practica clinic& in 1957 de Hal Anger, Pérfile componente ale camerei de Scintilatie sunt urmiatoarele:42 : ae Radiologie. Imagistici medicala a, colimatorul este o placd de plumb perforati prevazutd cu canale si septuri, care se interpune intre pacient si cristalul de scintilatie. Rolul acestuia este de anu permite trecerea spre cristal decat aradiatiei ce provine dintr-un teritoriu bine determinat de Ja nivelul organului explorat. b. cristalul de scintilatie este un cristal de iodura de sodiu imbogitit cu taliu care are proprietatea de fluorescenfi cfnd absoarbe radiatia gamma. Are diametre cuprinse intre 25 si 55 cm gi grosime ce variaz’ intre 6 -12 mm. c. tuburile fotomultiplicatoare sunt conectate optic (inten) la cristalul de scintilatie si au rolul de a converti impulsul luminos eliberat de cristal intr-un semnal electric. d. circuite de preamplificare si amplificare a semmnalelor electrics. e. calculatorul atasat camerei de scintilatie are rolul de a transforma impulsurile electrice sosite la memoria calculatorului, cu ajutorul unui convertor analog digital. Astfel, datele pot fi preluate si stocate in memoria calculatorului intr-o anumitS ordine, putfind fi apoi prelucrate dup’ programe bine stabilite. Astfel radiatia gamma emis de organul investigat strabate canalele colimatorului, interactioneaz cu electronii dinreteaua cristalului produc&nd scintilatii (fotoni luminosi). Impulsul luminos este preluat de tuburile- fotomultiplicatoare si transformat in impulsuri electrice. Prin amplificiri succesive semnalul electric ajunge, pe de o parte pe ecranul unui osciloscop obtinand imaginea distributiei spatiale a radiotrasorului in organul investigat, pe de alt parte in memoria caloulatorului atasat camierei de scintilatie. ) Examinarea SPECT (Single Photon Emission Computed Tomography) se efectueazi cu camere de scintilatie la care detectorul efectueazi o migcare circulard (360°) in jurul organului examinat, oprindu-se timp de cateva secunde pentru a achizitiona imagini. Imaginile scintigrafice obtinute reprezint& sectiuni prin cele trei axe ale organului investigat: transversal, coronal si sagitala. : 4. Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) PET (Pozitron Emission Tomography) reprezinti o tehnica foarte modemé cu ajutorul c&reia se pot obtine imagini fimctionale ale organelor sau sistemelor biologice. Aparatele de ultima ori sunt capabile si ofereinformatii morfofunctionale ale creierului sau inimii obfinute in sectiuni de 4-5 mm sicu o rezolutie temporal de secunde. Tehnica PET este tot mai frecvent utilizat in patologia osoasé datorit’ informatiilor superioare oferite de aceasta metoda, Metoda permite de asemenea explorarea corpului intreg intr-o singurd examinare. Metoda’ se bazeazii pe detectarea radiatiei gamma produse in urma anihilarii unui pozitron cu un electron liber. Pozitronii se obtin prin dezintegrarea unui izotop cu exces de protoni, care este creat in reactorul nuclear sau in ciclotron. Emisia de pozitroni este crescut la izotopii cu numir atomic Zmic, Principalii radioizotopi utilizati in investigatia PET sunt: carbon-13, oxigen-15, fluor-18. Pozitronii au un timp de viata foarte scurt. fo urma impactului pozitronului cu electronul (reactie de anihilare) rezulta doi fotoni cu energie de 511 KeV, radiatii ce au energii prea mari pentru a fi colimate. Radiatiile gamma rezultate sunt emise in directii diametral opuse (180°). Prin plasarea detectorilor in pozitii opuse fata de sursa este posibilé inregistrarea simultand a celor doi fotoni. Metoda permite obtinerea de imagini ale distributiei radionuclizilor emititori de pozitroni. Cu ajutorul acestor radioizotopi emititori de pozitroni se poate “marca” radioactiv orice compus biologic: proteine, hormoni, aminoacizi sau neurotransmifitori, astfel puténdu-se urmari diverse mecanisme biochimice. Principalele radiofarmaceutice emititoare de pozitroni utilizate in vizualizarea scheletului sunt ionul de fluot-18 si fluoro-2- deoxi-D-glucoza (FDG). FDG, asemenea glucozei, este transportaté prin membrana celular cu ajutorul unui carius, in directia gradientului de concentratie (difuzie facilitati), este fosforilat si se acumuleazit in celula, fara a intra in ciclul Krebs. Distributia FDG in organism este proportionala cu metabolismul celular local si este fnregistrati sub forma de imagini PET. Pentru a putea urméri imagined distributiei in organism a emitétorilor de protoni este necesara detectarea in coincident& a ambelor radiatii de 511 KeV. ‘in vederea obtinerii unor imagini de calitate este important ca detectorii folositi in PET sa aib o rezolutie spatiala inaltd, o eficienté de detectare crescut si o viteza de achizitie crescuté. Clasic, aparatele PET sunt formate din multiple cristale de scintilatie (detectori) dispuse inelar in jurul pacientului si cuplate la tuburi fotomultiplicatoare. Evenimentele luminoase detectate de tuburile fotomultiplicatoare sunt transformate in puls electric. Dacd cirouitele de coincident primese simultan cele doua radiatii gamma opuse, evenimentul este inregistrat si memorat de calculator. Aceste evenimente sunt apoi prelucrate de computer obtinandu-se imagini tomografice ale diverselor organe. i43 Fizica radiatiilor foaresiiiescsiit es ee tttttnnIE nIDSISIEIEU EINE SSNSSSS ECOGRAFIA , Ultrasunetele (US) sunt o forma de energie mecanicd ce se propaga sub forma unor unde cu frecventa superioar’ limitei de perceptic a urechii umane. Omul percepe sunete cu frecvent& cuprinsé intre 16 gi 20000 Hz. Sunetele cu frecvenfa peste limita de ou umani (20 MHz) se numesc ultrasunete, iar cele cu frecventi sub aceasta, infrasunete. Dacé o particula dintr-tn mediu elastic executii o miscare inainte Pozrta si inapoi fata de pozitia de echilibru numitd oscilatie mecanicd, are de z sree < pacts . sentir loc o transmitere a energiei in mediul care o inconjoara. Acest tip de migcare a particulei se numeste miscare vibratorie. Particula care oscileaz& interactioneaza cu cele vecine si astfel unda se propaga din aproape in aproape. Regiunea din spatiu in care se aflé unde ultrasonice | sau altfel spus campul de US este reprezentat de oscilatii ciclice’ in spatiu si timp. Miscarea particulelor in jurul pozitiei de echilibru se repeti la anumite intervale de timp. : Perioada (T) este timpul necesar unei particule pentru descrierea unei oscilatii complete si se exprima in secunde. Frecventa (f) este numirul de oscilatii efectuate in unitatea de 1Axa de vibratie . timp (secunda). Unitatea de frecventa este Hertz (Hz). O frecventé de 1 Hz este o oscilatie / secunda. 2 Fig. 1.30. Natura vibratorie a US f=1/T . Asi ieee Amplitudinea oscilatiei este valoarea absoluta a distantei — * * ” maxime parcurse de particula in jurul pozitiei de echilibru. Lungimea de undi este distanta dintre dou’ maxime sau dintre doua puncte succesive aflate in aceeasi faz’. Viteza ultrasunetelor exprima distanta parcursa de US in unitatea de timp. Se m&soar’ in m/s. * "Energia acusticd. Unda de ultrasunete transport si cedeazi o parte din energie mediului srabatut determinand oscilafii ale particulelor. Se masoara in Jouli (J). Lamgime de anda | Intensitatea US este cantitatea de energie care strabate Phaeton A ae unitatea de suprafati in unitatea de timp. Se exprimi in W/cm’. : Intensitatea US scade proportional cu distanta parcurs4, atenuarea Fig, 1.31, Natura ondulatorie a US acusticd fiind cu at&t mai mare cu cat frecventa este mai ridicata. Deci pe masurd ce creste frecventa scade adncimea de penetrare. Profunzimea de penetrare.a US este limitat’i de sciderea intensit&tii odat cu parcurgerea unei distante. Impedanta acusticd exprima rezistenta le trecerea undelor find produsul dintre densitatea mediului si viteza US. Impedanta acustica este deci o constant de material: Z=pec si se masoara in Rayl; 1 Rayl=1kgelme s7 : Puterea acusticd este cantitatea de energie care strabate o suprafat& in unitatea de timp. Se misoara in Watt. Producerea ultrasunetelor Efectul piezoelectric. La baza obtinerii ultrasunetelor se aflA fenomenul piezoelectic efect descoperit in anul 1880 de Pierre si Jacques Curie. Aparitia polarizarii electrice la suprafata unui cristal atunci céind asupra Iui'se exercitd o presiume mecanicé sau o tractiune se numeste efect piezoelectric direct.44 Radiologie. Imagistic’ miedicala “Aplicarea unui camp electric pe suprafata unui cristal piezoelectric duce la contractia sau dilatarea acestuia gi la emisia unor unde mecanice. Acest fenomen se numeste efect piezoelectric irtvers. Acest& deformare mecanicd periodic’ genereaza ultrasunetele. Materialele piezoelectrice folosite sunt: titanatul de bariu, zirconatul de plumb si florura de poliviniliden (material plastic). Transductorul este partea principali a ecografului cu rol de emititor dar si de receptor al ultrasunetelor. El asigura coversia reciproca si succesiva a energiei electrice in energie mecanica. Elementul sau activ este cristalul piezoelectric. Acesta are forma unui disc si este acoperit pe ambele fete cu doua straturi metalice bune conducitoare de electricitate pe care se aplica doi electrozi, cate unul pe fiecare suprafati. Aplicarea unei tensiuni elecirice intre electrozi va provoca deformarea cristalului si consecutiv emisia de energie mecanicad spre ambele suprafete. Straturile metalice au atét rolul dea transfera tensiune electricd cristalului cat si de a prelua impulsul electric creat la suprafata acestuia Fig. 1.32, Reprezentarea'sche tick a dupa actiunea ultrasunetelor reflectate din tesuturi. Acest impuls electric unui cristal piezoelectric creat este condus apoi spre sistemul de amplificare al apatatului. Grosimea discului piezoelectric determina frecventa nominala. Pe fata anterioara dinspre pacient este dispus’ o lentila acustica format’ din polistiren a cdrui impedanfa acustica este 0 medie intre, impedanta materialului piezoelectric si cea a tesuturilor. Grosimea sa trebuie sd fie egal cu un sfert din lungimea de unda a frecventei de excitatie electrica iar lentila este denumita strat adaptativ de sfert de lungime de wnda. Rolul sau este de focalizare si de a face ca fiecare impuls electric s& il intéreascd pe celalalt, marind astfel randamentul transductorului. in fata lentilei este plasat un strat izolator cu impedanf& aseminitoare ou cea a corpului, in spatele discului piezoelectric este introdus un strat de material ce absoarbe US emise inapoi si pentru a ainortiza vibratiile care nu au frecventa dorita. Tot acest ansamblu este inconjurat de un strat izolator acustic gi este inclus intr-o hus de material plastic cu care operatorul vine in contact in timpul examinarii. Fata posterioar’i a materialului piezoelectric este cAptusité cu un material atenuator avand rolul de a reduce capacitatea de rezonanti sonora. Clasificarea transductoarelor, Exit 4 clase: lineare, sectoriale, monoelemente si combinate. Transductoarele liniare produc un fascicul de ultrasunete paralele intre ele si perpendiculare pe suprafata lor iar pe ecran va apare o imagine dreptunghiulara. : Transductoarele liniare pot fi mecanice fiind alcdtuite dintr-un singur cristal piezoelectric sau electronice din mai multe (64 -.128) agezate asemnator claviaturii unui pian gi activate Succesiy in grupuri de cate 4 sau 8. Transductoarele sectoriale emit un fascicul de ultrasunete divergeht dintr-un punct situat in mijlocul suprafetei transductorului iar pe ecran.apare o imagine triunghiulara cu varful pe suprafata de emisie a transductorului. Existé mai multe tipuri de transductoare sectoriale mecanice (pendulante, rotative sau inelare) sau electronice (propriu-zise - cu emisie fazata - “phased array”, convexe, vectoriale), Transductoarele monoelemente contin o singura pies’ piezoelectricd si nu pot fj activate electronic. Ele sunt folosite in modul “M” fiind plasate in regiunea precordiala unde ram&n nemiscate in timpul examinarii. Sunt transductoare cu frecventé si focalizare fixi. Transductoarele monoelemente pentru examinarea Doppler continuu contin doua elemente unul pentru emisie si altul pentru receptia ultrasunetelor, Monoelementele pentru modul “A”'sunt rareari utilizate. Transductoarele combinate sunt transductoare complexe si inglobeazi toate posibilititilor transductoarelor simple prezentate. Au frecvenje multiple intre 3,5 si 10 MHz permitand efectuarea cu acelasi transductor a examinarii in Modul A, B, M si Doppler. Fiecare tip de transductor are avantajele si dezavantajele sale, el putand fi folosit doar pentru scopul pentru care a fost construit. Exist’ transductoare pentru aplicatie externa (percutan’), endocavitara (endorectal, endovezical, endovaginal, etc) sau pentru uz intraoperator.45 Fizica radiatiilor : Fasciculul de ultrasunete a eee Materialul piezoelectrionn emite o singurd und ie yet ultrasonora ci un fascicul care pomeste de pe toatd HEE HY ~ suprafata materialului. Acest fascioul intr-o primi ae ee ee porfiune de cAtiva centimetri este ingust si are forma ee cilindricd, undele din componenta sa avénd practic Fig, 1.33. Reprezentarea schematicd a geomettici dispozitie paralelé. Aceasté zona apropiata poarti fasciculului de US denumirea de zon’ Fresnel. Urmeazi o alti potiune, numiti zona indepirtati sau zon Fraunhofer, in care undele devin divergente si unde fasciculul are 0 forma de trunchi de con. Lungimea zonei Fresnel si divergenta zonei Fraunhofer depind de dimensiunile discului piezoelectric dar-si de frecventa ultrasunetului produs de acesta. Cresterea frecventei ultrasunetului sau a diametrului discului piezoelectric va determina mirirea zonei Fresnel si micsorarea unghiului de ivergenté. Proprietati acustice ale tesuturilor Viteza de propagare (c) este distanta parcursi de unda in unitatea de timp. Se masoara in m/s. Aceasti. relatie este valabilé numai pentru undele continue. ineco grafie se folosesc unde pulsatile, viteza lor de propagare find dependent’ de densitatea gi elasticitatea fesutului. Viteza de propagare a US variazi intre 331 m/s fn aer si 4090- 7800 m/s in os iar in apd este de 1430 m/s. Pentru organele parenchimatoase viteza de propagare variaza fntre 1440 m/s pentru tesutul adipos si 1590 m/s pentru muschi. Viteza de propagate a ultrasunetelor depinde de elasticitatea si densitatea fesutului conform relatici: ‘ JE c= unde E este o constant care depinde de rigiditatea. tesutului iar p este densitatea fesutului. Cresierea elasticititii va conduce la mirirea vitezei ultrasunetelor fn respectivul fesut, in timp ce o crestere a densittii tisulare va avea efecte inverse. Elasticitatea tesuturilor este influentat& de arhitectonica si structura tisulara. Cu toate c& viteza de propagare a ultrasunetelor este specifica fiecdrui tip de fesut, intrucat diferenfele nu sunt mari, in diagnosticul ecografic a fost stabilita o valoare medie si anume 1540 m/s. Aceasti viteza de referin{i (utilizaté de microprocesorul oricarui aparat ecografic) este folosité pentru a calcula distanta de unde a fost reflectat fiecare ecou provenit de la nivelul interfetelor din corpul uman. Se consider’ cf ultrasunetele parcurg 1 cm in 13 microsecunde. Undele sonore nu se propaga in vid, iar in gaze se propaga destul de greu datorit distanfei mari dintre molecule. Cucét aceast’ distanti este mai redusi cu att viteza de propagare este mai mare. Osul, metalele sunt bune conduc&toare a US. Plim4nul si intestinul, datorité continutului aeric nu pot fi uzual examinate ecografic. De asemenea, structurile situate posterior unor organe cu continut aeric nu pot fi vizualizate. fn aceste situatii se folosesc ferestre ecografice (organe ce contin lichid, de exemplu vezica urinara in repletie). O alta proprietate importanta este impedanta acustica (Z). Aceasté marime fizicd caracterizeaza “permisivitatea” propagarii ultrasunetelor in diferite medii si este direct proportional cu densitatea mediului strabatut si viteza ultrasunetului. Fiecare fesut are o impedanfa acusticd specificd. Astfel, tesuturile cu densitate apropiaté (organele parenchimatoase abdominale, tiroida, muschii, etc) vor avea valori ale impedanfei acustice asemanatoare in timp ce alte tesuturi cu densitate mult diferita vor fi caracterizate de valori ale impedantei acustice fie foarte mici (ca de exemplu plamanul) fie mult ctescute (oasele). Limita de separare dintre dou’ medii cu densitate diferité deci cu impedant acusticé diferits se numeste intérfati. La nivelul interfefelor, impulsul ultrasonic este: reflectat, refractat, dispersat, absorbit sau atenuat. Reflexia reprezint& o proprietatea importanti a ultrasunetelor care st& la baz principiilor ecografici. Propagarea ultrasunetelor in tesuturi se face liniar. In functie de impedanta acusticd a celor dou’ medii la traversarea interfetei o parte din fasciculul de ultrasunete se fntoarce (se reflect’) in mediul inifial conform ecuatici:46 Radiologie. Imagistic’ medical 2 es ne 2] unde: I, este intensitatea-fasciculului de ultrasunete reflectat, . este intensitatea fasciculului de ultrasunete incident, Z, reprezinté impedanta acustici a mediului initial, Z, este impedanta acusticd a celui de-al doilea mediu. Daca Z, este mult mai mare decat Z, are loc 0 teflexie totala a ultrasunetelor. Acest fenomen se produce la interfata tesut-aer. Atunci cénd Z, si Z, au valori apropiate de exemplu interfafa splini-rinichi ‘cea mai mare parte a fasciculului este transmis (81%) si doar o mica parte este reflectat (19%). Directia fasciculului reflectat depinde de unghiul pe care il face fasciculul incident cu interfata, Atunci cnd fasciculul incident este perpendicular pe interfat& ecoul reflectat se va intoarce pe acelasi drum pana la transductor. Dacd fasciculul incident este - inclinat cu un anumit unghi fat de interfata, cel reflectat va avea acelasi unghi si nu va mai ajunge 1a tr ctor neluand parte la formarea imaginii. Acest tip de reflexie se numeste reflexie speculari. Refracfia reprezint4 schimbarea directiei fasciculului incident dupa ce a strabatut o interfata. Refractia nu influenteazi imaginea ecograficd deoarece fasciculul refractat are directie opus’ traductorului. Valoated unghiului de refractie este proportional’ cu diferenta de vitezd a US in cele doud medii si invers proportional cu unghiul de incidenta. : . Dispersia. Fasciculul de ultrasunete la intalnirea unor zone de fesuturi cu impedante acustice diferite si dimensiuni mai mici decdt lungimea de und& sufera fenomenul de impristiere, de reiradiere marindu-si aria de sectiune prin emiterea unor unde sferice. Conform principiului Huygens fiecare particuld vibrant se comport ca 0 sursé sonora. Particulele corpului uman cu dimensiuni mai mici decat lungimea de und’ absorb energia fasciculului si o retransmit sub forma unei unde sferice, fenomen denumit difuzie. Difractia. Atunci cand fasciculul de ultrasunete trece Ja o distanfi mai mic& de una sau dou’ lungimi de unda de un corp directia de propagare a undelor va fi deviat in spatele acestora. fn spatele obstacolului apar zone de umbra acustica iar in fata lui se produce interferenta undelor. Aceasta este rezultatul actiunii mai multor unde asupra acelorasi particule. Dacd undele sunt in aceeasi fazi efectul se cumuleaza si este denumit interferenti constructiva iar dac& sunt in antifaza efectul se anuleaz’ interferenta distructiva, Atenuarea se produce prin: absorbtie, difuzie, reflexie, distanta parcurs’. Atenuarea este direct proportional cu piitratul distantei parcurse. De asemenea este direct ptoporftionalé cu frecvenja fasciculului, cele cu frecven{a mare fiind atenuate dup un parcurs scurt iar cele cu frecventd mica pitrunzind in profunzime. Principiul fundamental de obtinere a imaginii ecografice Transductorul genereazi in mod repetitiv impulsuri de ultrasunete cu o duratii de o microsecunda care strabat {esuturile iar la nivelul interfetelor se reflect si se reintorc la transductor, Transductorul functioneaz’ ca emifator si receptor al ultrasunetelor. Timpul de receptie este 99ms. Un ciclu puls-ecou dureaza 100ms. Ecourile cate se reintore la transductor interactioneaza cu discul piezoelectric si genereazi un potential electric. Ecoul reflectat de prima interfaté din coxpul uman este receptionat primul. Restul de energie US transmis’, se reflecta de la interfetele urmitoare din ce in ce mai tarziu pe misuré ce interfetele sunt mai indepdrtate de transductor. Deci un singur impuls emis este receptionat ca.o multitudine de-ecouri cere se reintore la intervale de timp din ce in ce mai mari pe misuri ce interfetele care le-au generat sunt mai indepartate de transductor. Deoarece viteza de propagare este constant’, 1540 m/s in ecografie, distanta este echivalenti cu timpul. Amplitudinea potentialului electric generat de ecou este direct proportionala cu intensitatea ecoului. Ecograful este denumirea aparatului folosit in diagnosticul ultrasonografic. Acesta are in componenta sa mai multe subansamble: — compartimentul electric (care genereaz’ curentii utilizati la formarea ultrasunetelor) — transductorul (care genereaza si receptioneazd ultrasunetele)“ ~ receptorul de imagine are rolul de a prelua impulsurile electrice generate la nivelul transductorului; el filtreazi semnalele electrice cu intensitate redus’ care pfoduc zgomotul de fond; receptorul permiteAT Fizica radiatiilor amplificarea impulsurilor elettrice atunci cAnd voltajul este mic; se poate face o amplificare globala (GAIN) sau a anumitor intervale prin intermediul curbei de compensare a atenuirii in functie de timp (1GC) — ansamblul de conversie — compartimentul de stocare si prelucrate a informatiei : — -compartimentul de vizualizare a imaginii (monitorul video, hartie termosensibil4, film foto sau suport magnetic). i Modalititi de reprezentare grafica. — Ecografia Modul A (modularea amplitudinii) este traducerea in imagine a ecourilor reflectate in functie de amplitudinea lor si de distanta de la care acestea provin. — Ecografia Modul M (modularea pozitie-timp)este o modalitate de examinare ecograficl in dinamicd folosit’ predominant in ecocardiografice si care releva miscarea tuturor structurilor aflate pe directia aleasi a fascicul de ultrasunete : — Ecografia Modul B (modularea strélucirii) sti la baza obtinerii imaginii ecografice bidimensionale. Imaginea reprezint& 0 conversie a fiecirui ecou captat de transductor intr-un punct luminos pe ecranul unui monitor, Sirilucirea acestor puncte este cu atat mai mare cu cat amplitudinea ecoului este mai mare, Ecografia modul B este metoda cea mai uzualé folosit’ in exploratile ultrasonografice. — Ecografia Doppler. Se bazeaza pe efectul Doppler care consta $n modificatea lungimii de undé a unui fascicul de ultrasunete dupa reflectarea lui de catre o sursi aflatd in migcare fati de emifétor / receptor; acest fenomen sti la baza examindrii unor structuri aflate $n migcare (vase de Ange, etc.) — Eeografia tridimensionala, este 0 tehnic’ ultrasonograficd noua prin care cu ajutorul computerului se realizeazi vizualizarea volumetric a structurilor enatomice. : Imaginea ecograficd Imaginea ecograficd este rezultatul amplificarii si transformarii in informatie digitala, de cétre un convertor analog digital, a impulsului electric generat de c&tre ecouri la nivelul cristalului piezoelectric al transductorului. Fiecarei intensititi a impulsului elecitic fi este attibuit un numér, Imaginea digital este stocata intr-o matrice de 512 X $12 puncte si apoi prelucrata de computer. Informatia digital este inscrisa in sistemul binar de reprezentare a informatie’ (0.sau 1). Deoarece intensitafile ecourilor au valori foarte diferite si fiind necesar stocarea sia altor-valori inafari de 0 si 1 se foloseste memoria multistrat care permite insorierea de 2* valori. Astfel intr-o memorie cu 8 straturi vor putea fi inscrise 2* adica 256 valori ale intensitatii ecourilor. Imaginea pe monitor este format’ din unititi pitrate denumite pixeli. Fiecare pixel corespunde unui punct din memoria digitalé. Calitatea imaginii obfinute prin ultrasonografie este apreciaté prin rezolutia imaginii care poate fi de detaliu, de contrast si temporala. \\ in funotie de directia de propagate, rezolutia ecografica poate fi: — axiali in axul de propagare a ultrasunetelor definind capacitatea decelare-a dou’ interfete orientate perpendicular pe directia de propagare a ultrasunetelor. — lateral datoratd interfetelor paralele cu directia de propagare a ultrasunetelor. Rezolutia de detaliu este distanta minim’ dintre dou’ puncte ale unei structuri care apar distinct pe imagine. Cu cft distanta intre cele dowd puncte este mai mic, cu atat rezolutia este mai mare. Rezolutia temporal caracterizeazd capacitatea de a reprezenta pe imagine procese in migcare. Ecografia in modul M are cea mai mare rezolutie temporala jar cea in modul A ( static#) nu are rezolutie temporala. Rezolutia spatial a ecografiei bidimensionale in timp real depinde de frecventa imaginilor afisate pe monitor. Cu cat aceasta este mai mare cu att rezolutia temporalé este mai buna. Rezolutia de contrast caracterizeazi posibilitatea de a diferentia ecourile cu intensit&ti foarte apropiate. Postprocesarea imaginii prin: inghetarea pe monitor, marire, amplificarea contrastului, finisarea electronica, calcularea unor parametrii biologici, contribuie la cresterea calit&tii examinarii.48 Radiologie. Imagistica medical Terminologie in ecografie Ecogenitatea este proprietatea unei structuri anatomice de a produce ecouri daca confine inter- fete. : O structur’ lichidiand este strabatut’ in totalitate de ultrasunete iar expresia sa pe ecran va fi lipsa de ecouri respectiv culoarea neagra. Ecografic o structuré lichidiani este definiti prin termenul transsonic. Structurile lichidiene genereazi fenomenul de intarire acusticd posterioard datorit& atenuirii foarte reduse a US. Aceasta apare ca 0 imagine alba sityatd posterior de structura lichidiand si contribuie la identificarea sa, O structur’ solida returneaza ecouri iar pe ecran vor apare nuante albe denumite zone ecogene sau reflectogene. O structura ecogeni este echivalentd cu o consistent de tip », vena portly 0, Vena cava inferioar’s parenchimatos. Exceptie de la aceasti regula face aerul. d. Canal coledoc. Datorit’ impedantei acustice scazute, viteza US este mare 2 jar imaginea pe ecran este foarte ecogend (alba). Structurile parenchimatoase pot fi ecogene, hipoecogene, sau hiperecogene, Astfel, in comparatie cu cel hepatic, parenchimul renal este hipoecogen iar cel pancreatic este hiperecogen. . Ecogenitatea parenchimelor poate fi omogena sau inomogena. . Umbra acusticd posterior’ apare atunci cand US intdlnesc o structurd foarte dens& asa cum sunt calculii. in spatele lor exist o structur’ liniara de culoare alba denumit con de umbra posterior. Artefactele Acestea apar in uma interactiunii ultrasunetelor cu structurile examinate, fiind determinate de proprietatile fizice ale undelor sonore. Ele pot constitui atat surse de Fig, 1.35. sectiune longitudinal’ prin rini Fig, 1.34, Sectiune prin ficat. a, Parénchim hepatic; - } / erori cat si elemente esentiale in diagnosticul ecografic a. Parenchim; b. Sinus renal; ¢, Imagine hiperecogend (umbra acustic3, amplificarea acusticd etc), De aceea, cu (caleul bazinetal); d. Umbra p toate cé artefactele sunt componete parazitare ale imaginii ele trebuie recunoscute. Artefactele pot fi de doud tipiri: artefacte de propagare si artefacte de atenuare. in continuare enumerim cAteva tipuri de artefacte mai frecvent intalnite: ok — fenomenul de reverberatie este determinat de reflectarea repetaté a fasciculului de ultrasunete intre transductor si un element anatomic cu propriet&ti reflectogene puternice; oa forma particulara se descrie imaginea “in coada de comet”. ; — zgomotul de fond reprezinté aparitia unor puncte cu nuante de gri pe imaginea ecografic’. — scintilafia acustic’; se caracterizeaza prin aparitia pe imaginea ecograficd a unor puncte stralucitoare datorate interferentelor constructive dintre fascicule de ultrasunete cu directii de propagare diferite. — artefactul de volum partial apare atunci cand fasciculului de ultrasunete surprinde tangential dou tesuturi avand impedanti acusticd diferit’ si dact unul din aceste fesuturi éste inclus doar partial in sectiunea ecografica. Imaginea va fi distorsionat&, pe monitor aparind o medie a eco genitatii a celor doua structuri.49 Fizica radiatiilor — umbra acusticd; dacd in calea fascicului se-aflé un element hiperecogen care reflect in totalitate fasciculul de utrasunete, structurile anatomice situate posterior fata de acesta nu vor mai putea fi evidentiate pe imaginea ecografica. — amplificarea acusticd este cresterea amplitudinii ecourilor posterior fat de o zona care reflect foarte putine ecouri asa cum se inténpla in spatele structurilor lichidiene. Efectele biologice ale ecografiei Cu toate cd ultrasonografia este considerata a fio metoda inofensiva, fotugi undele ultrasonografice prin energia pe care acestea o transfera organismului pot produce unele efecte nedorite care au fost observate in Fig. 1.36. Sectiune prin vezicula biliard. a, Imagine Studi fécute pe animale, Dintre acesteamentioném: transonicd (confinutul vezicii); b, Fenomen de 1. efectul de cavitatie care poate fi tranzitor si const in reverberafie “in coada de comet”; c. Amplificare aparitia unor mici bule de gaz care la intensitati mari ale ultrasunetelor pot colaba, cu descompumere termica aapei si eliberarea de radicali liberi ce duc la aparitia unor modifica tisulare datorita pulsatiei bulelor de gaz 2. efecte asupra genomului; experimental s-au observat modificati ale ARN-ului sau anomalii congenitale 3. efecte termice; consti in incdlzirea {esuturilor strabatute de fascicule de ultrasunete cu energie inalt& = cu producerea experimentala a unor leziuni, efecte teratogene sau avort. 4. efecte complexe distructive apar numai dup’ expunere indelungat’, experimental observandu-se alterari la nivel celular care pot merge pana la necroza tisulara. Rezultatele experimentale nu pot fi extrapolate la utilizarea clinica a ultrasonografiei dar datorité datelor insuficiente asupra efectelor biologice la expuneri mici si repetate si totodat’ posibilitatii identificdrii acestora in viitor se impune prudent in utilizarea ecografiei in special in primul trimestru de sarcind. Indicatiile ecografiei Ecografia este fi folosit& in primul rand in scop diagnostic si pentru evaluarea post terapeuticd dar si ca thetod’ adjuvant in realizarea unor explorari invazive (punctii ghidate ecografic) sau unele manopere (drenaje de colectii, nefrostomii, alcoolizéri, etc). in scop diagnostic ecografia se utilizeaz’ in explorarea: — organelor abdominale (organe parenchimatoase: ficat, cdi biliare, colecist, splini, pencreas, rinichi; trast digestiv), — sistemului musculoscheletal — organelor din sfera uro-genitala (testicul, uter si anexe, sin) — tiroidei, sAnului, globului ocular — aparatului cardiovascular — unor afectiuni dermatologice. Avantajele ecografiei — preful de cost scdzut; — explorare nenociva si comodi, care poate fi repetati ori de cate ori este nevoie in absenta unei pregitiri speciale a bolnavului gi in conditii de urgenta; — are o sensibilitate mare in detectarea leziunilor; — explorarea sistemului cardiovascular este rapida $i fard a-fi invaziva.IL, EFECTELE BIOLOGICE ALE IRADIERIL Pentru evaluarea efectelor produse de radiatiile ionizante la interactiunea cu materia vie este necesari o ‘ocere in-revistd a terminologiei ce va fi utilizati ulterior: vitamare, lezare gi detriment, Vatamarea presupune 0 modificare daunitoare la nivel celular, dar nu gi la nivelul individului expus. Lezarea implicd efecte diundtoare clinic sesizabile, manifestate la nivelul individului (efecte somatice) sau la descendenfii sii (efecte ereditare), Detrimentul se defineste ca probabilitatea de inciden{i a efectului ponderat pentru un factor care fine cont de gravitatea sa. Nofiunea de detriment a fost introdusi pentru a cuantifica att incidenfa de aparitic a unui ofeet, eat si gravitatea sa, Atat incidenja efectelor, cAt gi gravilatea lor sunt destul de greu de evaluat, ele apirind hun’ un timp de latent uncori destul de lung. ‘a baza efectelor produse de radiafiile ionizante asupra organismului stau procesele de interactiune a ra cu materia, La lraversarea materiei radiafiile produc fie modificari directe, manifestate prin ionizarea gi excitarea lor, fie indireete, Distributia proceselor de ionizare gi excitare depinde de tipul particulei si de energia ci (practic de transferul linear de energie, exprimat prin energia cedata pe unitatea de pareurs). Transferul ‘c cnergic di nastere unor procese fizico-chimice ulterioare, de exemplu formarea de radicali liberi. Acestia pot proveca la randul lor modificari in moleculele mediului pe care fl strabat, inainte de inactivare, Alteririle Ja nivel molecular se pot manifesta prin ruperea legaturilor chimice si depind de natura mediului pe care il stribat, De asemenea ionizarea produce modificarea mediului de reactie, a vitezei unor reacfii cu efecte uncori imprevizibile. Principala fint& in celula iradiat& este ADN-ul. Majoritatea efectclor acute ale iradierii cu doze mari au la zi moartea celulelor in timpul diviziunii, ceea ce conduce la disparitia capacitifii de reproducere a celulelor, Ca reactie la vatimarea inifiald a celulelor de ADN, s-au evidenfiat procese complexe de reparare, mediate de enzime. Distrugerea celulelor somatice ca rezultat al vitiméarii ireparabile a structurilor celulare vitale (de exemplu 2 eromozomilor) devine evidenti la celulele ce se divid rapid, efectul manifestiindu-se precoce (la céteva ore sau to » la expunerea la radiafii). Pentru celulele care prezinté o vitezi mica de diviziune, efectul se constati doar sintorvale dé luni sau ani dupa iradiere, Gradul de distrugere al celulelor creste cu valoarea dozei. Atunci cand dozcle sunt mari gi un numar mare de celule afectate, functia organului sau fesutului poate fi alterata, rezultatul ‘ind aparifia efectelor deterministice. Funcfia organelor sau fesuturilor poate fi de ascmenea alterati ca urmare a modificdrii permeabilitajii nembranei. Un alt proces posibil este cel al modificarii unci celule normale, probabil ca rezultat al unor modificari specifice la nivelul ADN molecular, printr-un proces denumit transformare neoplazica. Pentru ca accasti celuli 84 aib% potential malign, este necesard interventia unor alti factori stimulatoti, modificirile devenind sesizabile coar dupa o perioada de latent mai lunga. Kfectele biologice ale radiatiilor ionizante pot fi clasificate in dows categorii: deterministice(certe) gi stocastiee(probabilistice), Efectele deterministice Efcctele deterministice (certe) sunt caracterizate printr-o telafie de cauzalitate dozi-efect. Efectele se imanifesti de ficcare data cind doza de radiatie atinge sau depageste anumitd valoare gi sunt imediate sau tardive. Caracteristicile efectelor deterministice sunt: * se manifesta dacé doza de tadiatii depasegte un anumit prag; * soveritatea efectului creste cu valoarea dozei; ° apar ca urmare a alterarii profunde a celulelor sau a mor{ii acestora.St Efectele biologice ale iradierii fa cadrul efectelor deterministice daca doza este inferioar’ valorii prag, numarul celulelor sanguine scade. In schimb la valori ale dozei peste .o doz’ prag efectul conduce la deces ca urmare a afectirii sistemelor hematopoctic, gastrointestinal, sistemului nervos central cind se declangeazi sindromul acut de iradiere. Diferitele tesuturi si organe din organismul uman au sensibilitafi diferite. eee fractionate pe durata : Efect pose ee) mai multor ani (Gy/an) — oe si soes arma ee f Sterilitate temporara ‘Tabelul 3, Valorile dozelor prag pentru cele mai radiosensibile organe pentru inducerea efectelor deterministice _ Doza debit anuala primita in expuneri Doza totala tn = Tesut sau organ fn ceea ce priveste riscul mediu estimat de aparifie a cancerului pe toati durata viefii pentru populatia de toate varstele si ambele sexe, valoarea stabilité de UNSCEAR este de 9% pentru barbafi gi de 13% a femei, dupa o iradiere acuta cu 1.000 mSy, care poate apairea doar in caz de accidente nucleare. Efecte deterministice tardive la copii , : Efectele deterministice ale radiafiilor ionizante sunt rezultatul unor expuneri care afecteazd celula sau determina moartea acesteia. Desi acest proces poate afecta orice organ sau fesut, efectul depinde de radiosensibilitatea organului fintd, cele mai sensibile fiind: gonadele, maduva osoasi, fesutul limfatic si cristalinul. Efectele deterministice la copii, ale caror {esuturi si organe sunt in dezvoltare, sunt adeseori mai eyidente decal la adulfi. [ Efectele au fost evidentiate prin studiile efectuate asupra copiilor supusi radioterapiei, deci la valori mari ale dozelor de radiafii. Dezavantajul acestei metode rezida din faptul ca adeseori radioterapia era asociata cu chimioterapie, motiv pentru care nu se poate afirma cu certitudine ca efectul este produs exclusiv de radia{ii. Sursa major de informafii in evaluarea efectelor iradierii 0 constituie studiile epidemiologice care au contribuit la estimarea efectelor iradierii vizeaza: — supravictuitorii bembelor atomice de la Hiroshima si Nagasaki; : pacienfii expusi la radiafii in scop medical; personalul expus profesional la radiatii; — grupuri expuse la nivele crescute de radiafii in mediu, ca urmare a testelor si accidentelor nucleare; — populatia care traieste in zone cu fond natural crescut. Estimarea riscului se bazeaza in majoritatea cazurilor pe cel mai extins studiu epidemiologic “Life Span Study”, efectuat pe supravic{uitorii bombelor atomice lansate in Hiroshima si Nagasaki. Cu toate avantajele obfinute in estimarea riscului iradierii, acest studiu ridica problema daca rezultatele pot fi extinse sau nu la alte gtupuri populationale. Desi s-a evidentiat un risc relativ in exces crescut in cazul cancerului tiroidian si de piele, datele nu sunt statistic semnificative. Rezultatele nu au evidentiat riscuri semnificative statistic in cresterea inciden{ei sau mortalitati prin alte tipuri de cancere. ‘ Principala limitare a studiului pe durata viefii la populatia supusa bombardamentului cu bombe atomice este determinata de imposibilitatea cuantificarii informatiilor pentru doze inferioare valorii de 0,2 Sy. Efectele stocastice (probabilistice) sunt supuse unei relafii probabilistice dozi-efect. intr-o populatie expusd radiafiei aceste efecte apar in mod fntémplator doar la cAtiva indivizi. Caracteristicile efectelor stocastice sunt: ® se pot produce la orice valori ale dozei (fari prag);52 Radiologie. Imagistick medicala * probabilitatea de aparifie creste cu valoarea dozei, ca urmare frecventa efectelor stocastice este proportionala cu doza de radiatii; * severitatea efectului nu depinde de nivelul expunerii; * efectul nu poate fi evidenfiat la individ, pentru identificarea efectului find necesare studii epidemiologice, Cancerul radioindus Dintre efectele iradierii cel mai frecvent luat in discufie este oncogeneza, Iradierea este consideratd un carcinogen natural, dar nu toate fesuturile sunt sensibile la aceasta acfiune. Expunerea la doze mici ocazionale este mai putin nociva decit expunerea la doze mici constante, Sensibilitatea la radiafii depinde de cantitatea totald de ADN din celule. Molecula de ADN este 0 finta de 10° ori mai mare decat alte molecule din celule. Factorul major de initiere a oncogenezei este considerat a fi pierderea functiei genei supresoare tumorale, Dovada c& aceste gene sunt inta actiunii radiafiei provine din studii asupra mutafiilor ce au loc in liniile germinative si care predispun la cancer, Iradierea altereazi rspunsul proliferatiy al celulei si conduce la progresia neoplazica, Mutatiile punctiforme, translocajiile gi deletiile cromozomiale, unele comune, altele specifice diferitelor forme de neoplasme pot juca un rol in inifiere $i progresie, : Perioada de latenti de la expunere pana la aparifia cancerului depinde de varst’, Astfel, incidenta cancerului radioindus este maxima in perioada de varst& in care si incidenfa natural este maximi, Se presupune ca riscul de inducere a cancerului este proportional cu numarul celulelor iradiate, - Inmarea majoritate a cazurilor, data fiind incertitudinea in inregistrarea incidenfei cancerelor, majoritatea datelor ce se refeyi la grupuri expuse se exprima prin mortalitate fn exces prin cancer radioindus, Nu s-a Constatat o legituri de cauzalitate intre iradiere 51 oncogeneza, Iradierea pare a fi tesponsabila in unele cazuri de inductia, Promofia si progresia procesului de oncogenezi, Efecte stocastice La descendenti Vatémarea produs’ de tadiafie la nivelul celulelor germinale poate produce malformafii- sau moarte ~ prematura, ‘Pe de alt parte orice vatimare neletala in celulele germinale poate sa aibé expresie fenotipic in geherafiile urmitoare, Efectele expunerii prenatale ; " Bfectele expunerii la radiafii. gsipra embrionului depind de intervalul de timp de la momentul concepfiei pani la expunere. fn primele3 saptamani dup conceptie, principalul efect al iradierii este fie insuccesul implantirii, fie moartea embrionului si aparitia avortului spontan. fn perioada Organogenezei, care incepe dina treia siptiména de la concepfie, iradierea poate conduce la malformafii. Aceste efecte au caracter deterministic, doza prag la om, evaluata prin experimente pe animale, find de 0,1 Gy, Este de asemenea posibil ca expunerea 1a radiafii a embrionului dupa trei siptimani de la conceptie gi pani la sfargitul sarcinii, s4 conduc la efecte Stocastice, inclusiv inducerea cancerului la copii niscufi vii, Date certe, constatate la copii expusi ”in utero” la Hirogima si Nagasaki, au evidenfiat o reducere a Coeficientului de inteligenta (IQ), efectul fiind Proportional cu valoarea dozei, S-a constat de asemenea ci, la doze de 0,4 -1 Sy, frecvena copiilor sever inapoiafi mintal creste. Efecte produse la iradierea cu doze mici, Efectul expunerii la tadiafii depinde esential de valoarea dozei si a debitului dozei, réspunsul organismului la iradiere find net diferit la valori mici ale expunerii, Conform datelor UNSCEAR, doze debit mai mici de 0,1 mGy/min (mediate pe durata unei ore) sau iradieri acute cu doze inferioare yalorii de 200 mGy se Ancadreaza in categoria dozelor mici, : Pentru a prognoza efectul produs de radiafiile cu transfer liniar de energie mic, in care se incadreazi si iradierea medicala prin diagnosticul radiologic, UNSCEAR admite ca pot fi utilizate rezultatele studiilor epidemiologice, Tespectiv extrapolarea datelor obfinute pe animale, Organismele internationale care Supravegheazii efectele iradierii si recomand’ norme de utilizare ale radiafiilor sunt: ~ Comitetul Stiinfific al O.NU, pentru Studiul Radiafiilor‘Atomice UNSCEAR ~ Comitetul International de Protecfie Radiologic’ ICRP ~ Agenfia Intemationala pentru Energia Atomica AIEA,Eefectele biologice ale iradierii Efecte ereditare ale iradierii Inducerea mutatiilor prin iradiere a fost confirmata pe experimentele facute pe animale de |) Datele obfinute pot fi extrapolate la organismul uman. Desi genetica a acumulat in ultima perioada numeroase date care permit stabilirea elect nivel molecular de diferi{i agenji, inclusiv radiafii, complexitatea fenomenolor fac si mai difici riscului genetic al iradierii. Efectele pot aparea tardiv, manifestandu-se la a doua sau a treia generate. Din acest motiv riscul este in general greu de cuantificat. Studiile efectuate pe urmagii supravietuitorilor bombelor atomice din Japonia au evidentiat ca efectele ereditare produse de doze moderate sau acute sunt minime. Efectele produse de iradiere asupra cognifiei si inteligentei Radiosensibilitatea SNC deriva in primul rind din complexitatea structural a acestui sistem, timpul lung necesar dezvoltarii sistemului, vulnerabilitatea celulelor nervoase nediferenfiate gi incapacitatea de refacere a neuronilor. ‘Un studiu efectuat pe 1.541 supravietuitori ai bombardamentelor din Japonia expusi intrauterin a evidentiat 30 cazuri de retardare mental& sever’. Sensibilitatea maxima a fost inregistraté daca expunerea a avut Joc in intervalul 8-15 sAptimani de la conceptie. Rezultatele obfinute au condus la urmiitoarele constatiri: - expunerea in utero la doze de 1 Gy (doz enorma in comparatie cu cele din expunerile in diagnosticul medical) in intervalul 8-15 s&ptiméni de la conceptie determina cregterea cu 40% a frecventei retardarii mentale si reducerea IQ cu 25-30 puncte; — expunerea in aceasta perioada critica produce de asemenea scdderea performantelor gcolare; ~ expunerea in intervalul 16-25 siptiméni de la concepfie nu a evidentiat retardiri mentale severe ca urare ale expunerii la doze de 0,5 Gy. Datele disponibile nu au permis stabilirea valorii dozei prag. Desi se admite ca riscul asociat expunerii cronice va fi mai mic, datele existente nu permit estimari cantitative. Adaptarea Cel mai important rispuns adaptativ la expunerea de radiajii a fost observat in cazul limfocitelor umane, Se pare ca efectul adaptativ este legat de capacitatea crescutd de reparafie a ADN. A fost observati intirzierea ciclului celular in condifii de doze relativ ridicate (peste 200mGy), Aceasta intarziere permite repararea di celulare inaintea inceperii unui now ciclu celular, ugerii EFECTELE PRODUSE DE RADIODIAGNOSTIC Doza de iradiere medie efectiva anual este de 2,809 mSv, Iradierea medicalé in scop diagnostic con cu numai 0,4 mSv, ponderea majora datorfindu-se fondului natural radioactiv 2,4 mSv., Analizand acea: p prin prisma dozei prag in inducerea efectelor deterministice, se constatii cA, desi gonadele, maduva osoasa gi cristalinul prezinta o radiosensibilitate crescuti, expuneri anuale la doze mai mici de 0,5 Gy nu produc efecte sesizabile. Aceasté constatare a determinat International Committee of Radiation Protection si isi modifice optica fafa de expunerea medical a populafiei prin diagnostic, admifand urmatoarele: ¢ probabilitatea aparifiei unor efecte produse de iradierea fn scop diagnostic este practic nul; * date fiind dozele mici asociate expunerii medicale nu se impune limitarea dozei de radiafii in aceste proceduri; : *“e pentru a reduce gi mai mult contribufia iradierii in scop diagnostic la doza efectiva anuali, se rec aplicarea constringerilor dozei prin justificarea examenului, optimizarea protectiei si folosires ci: de referinfa ca reper al calitafii protectiei radiologice.a Radiologie. Imagistic’ medicali DOZE DE RADIATII in definirea m&rimilor care si permit estimarea efectelor iradierii este necesar s& find cont alat de proprietafile fizice ale radiafiilor (energie, parcurs, putere de ionizare) cét si de specificul organului sau tesutului iradiat. Celulele iradiate isi pot modifica, tranzitoriu sau definitiv, structura, Ca urmare reproducerea sau supraviefuirea celulei pot fi afectate; sau pot rezulta celule viabile, dar modificate. Cele doud modalititi de afectare ale celulei au consecinte net diferite, conducdnd fie la efecte deterministice, fie la efecte stocastice, Doza absorbita $ Efectele produse de iradiere se datoresc energiei transferate de radiatii mediului pe care il stribat, Doza absorbiti (D), ca unitate fundamentala in dozimetrie, este definit& prin energia medie absorbita (dE) de unitatea de masa (dm) a substantei iradiate: poo dm Doza absorbita se masoard in Gray (Gy) in Sistemul International (1 Gy = 1 J/kg) iar in sistemul conventional in rad (1 Gy =100 rad), : Efectele produse de iradiere depind nu numai doza totali ci si de distribujia ei in timp, Marimea care desorje variatia in timp a dozei absorbite defineste debitul dozei absorbite, masurat in Gy/s, in cazul iradierii organismului, fesuturile joacd rolul materialului absorbant, Pentru aceeasi valoare a dozei absorbite, efectul este dependent de modul de interactiune al diferitelor tipuri de radiafii cu materia vie. Din acest motiv a fost necesar sa se introducd o alt{ marime dozimetricd — doza echivalenta (H) intr-un organ Sau fesut — care sd permit compararea efectelor produse de diferite tipuri de radiafii, care au eficacitate biologicd diferiti. Doza echivalenti intr-un organ sau fesut (H,,,) se obfine prin produsul dintre doza absorbit’ mediata pe "~ fesut sau organ D,,, si factorul de ponderare al radiatiei (w,) (Tabelul 1): on, Me D,. *W,. Deoareve w, este 0 mirime adimensionali, unitatea de misura in sistemul internafional pentru doza echivalenté este identicd cu cea pentru doza absorbité (J/kg), diferind doar denumirea ei: Sievert (Sv). Analog debitului dozei absorbite se defineste debitul dozei echivalente, reprezentand variafia in timp a dozei echivalente. La iradierea cu fascicule de radiafii de natura si energii diferite calculul dozei echivalente totale se face prin insumare: : Hy = EP rx ce Valoarea factorului de ponderare pentru et ae radiatie a fost astfel aleasi incdt s4 inlocuiascd vechile nofiuni de eficacitate biologic’ relativa gi Eke transfer linear de energie, ca masuri ale dozelor Neus absorbite determinate de diferite radiafii pentru a induce efecte egale. Doza efectiva (E) Doze absorbite egale produc diferite efecte, in functie de organul sau tesutul iradiat. Marimea ce fine cont de radiosensibilitatea diferitd a organelor gi jesuturilor poarta numele de doza efectiva si se obtine din suma produsului dintre doza echivalenta gi factorul de ponderare al fesutului(w,), care defineste probabilitatea de aparifie a efectului Particule alfa, fragmente 20 de fisiune, nuclee grele biologic intr-un organ sau fesut dat, Doza efectiva ‘Tabelul 1, Factorul de ponderare al radiatiei pentru intregul organism reprezinté suma dozelor Z TO Kev 100 keV > 100 keV - 2 * > 2Mev.- 20Efectele biologice ale iradierii i echivalente ponderate in toate fesuturile si organele gi se defineste cu relatia: B= Diy Wy ; unde s-a notat; H,- doza echivalent& in jesutul sau organul T; w,- factorul de ponderare tisulari, Coroborand relafiile anterioare, expresia dozei efective in functic de doza absorbiti devine: B=)w, Xv, + Doz = wr Siw «Dre R z t R Unitatea de misurd in Sistemul International este tot Sv, din aceleasi considerente ca in cazul dozei echivalente, Valorea factorului de ponderare tisulara W,, este de 0,20 pentru gonade, 0,12 pentru maduva osoasi, plimin, stomac, colon, 0,05 pentru vezici urinara, sin, ficat, esofag, tiroidd, de 0,01 pentru piele , suprafata osului si de 0,05 pentru alte organe gi fesuturi, Termenul “alte organe gi fesuturi” include: glanda suprarenala, creier, partea superioard a intestinului gros, intestinul subfire, rinichii, mugchii, pancreasul, splina, timusul si uterul, pentru care este posibild iradicre selectiva, de exemplu in terapie. Unitate de Legatura dintre Unitatea masura SI | sistemele de unitati | inlocuita Coulomb/kg a lh 2 (Chkg) 1 R=2,58 . 104 C/kg | Roentgen (R) Dem aati [Gy —[rOy= two fad] Doza echivalenta [Sievert (Sv)_|1 Sv = 100 Gy Dom etn [sven G0 |iSv=100 Gy fem | Doza colectiva Sievert x om 1 Sv.om= 100 Gy,om |remom (Sv.om) Tabelul 2, Marimi dozimetrice gi unitafi de masura Mirimi dozimetrice secundare Doza echivalentd colectiva, Doza efectivA colectiva In cazul grupurilor sau populafiilor expuse s-au definit doza echivalentd colectiva intr-un organ sau tesut, 8,, tespectiv doza efectiva colectiva, S., obfinuti prin produsul dintre doza medie $i numatul indivizilor expusi: Se ii dH, di, “unde (dN/dH,). dH, este numarul de indivizi care primese un echivalent al dozei situat in interval.) 1) § HetdH,, sau: S, = Hy, + N, i . unde s-a notat N,~ numifrul de persoane’din subgrupul populatici “i” ce primeste o doz echivalenti medic pe organ H,. Doza efectiva colectiva, ca misuri a expunerii la radiatii a unei populatii, se defineste astfel:“a Radiologie. ImagisticA medicalA S. = fe Dean sau: S =DE -N, unde E, este doza efectiva medie pentru subgrupul de populatie “i”, Unitatea de masura a acestor doze cajective este Sv.om. Importanta introducerii acestor marimi rezid’ din faptul c& permit estimarea consecinjelor expunerii unui grup de persoane. Pentru evitarea confuziilor, valorile dozelor se exprimi prin termenii “individuali” , respectiv “colectiva”. De asemenea este necesara specificarea duratei expunerii si grupul de populafie careia i se adreseazi. Marimi auxiliare: transfer linear de energie si factor de calitate. ICRU a definit transferul linear de energie (L) prin energia (dE) pe care 0 pierde o particuld incarcaté la traversarea unei distante dl: Lei di . Deoarece probabilitatea efectelor stocastice este dependenti de calitatea radiafiei, s-a definit factorul de calitate al radiatiei, Q, care si exprime dependenfa echivalentului de doz pentru radiatii diferite care determina aceeasi valoare a dozei absorbite. Factorul de calitate este o marime adimensionala. RADIOPROTECTIA Principiul care guverneazi radioprotectia in aplicarea radiajiilor X in medicina poarté numele de ALARA (As Low As Resonably Achievable), care presupune ca doza de radiatii si fie menfinuta la valoarea minima care sA nu afecteze calitatea imaginii. PROTECTIA PACIENJILOR _ Per ul medical are obligatia de a asigura o dozi minima pentru pacientul supus investigarii cu radiatii X. in acest scop trebuie si se {ind cont de urmatoarele recomandati: Tehnica expunerii, Se recomanda valori mari ale inaltei tensiuni gi valori mici ale miliamperisecunda, cu mentiunea ca valoarea kilovoltajului trebuie sa asigure un contrast bun in imaginea radiologic’. Grila antidifuzie Deoarece utilizarea griléi determina o crestere a expunerii, este necesar ca la utilizarea grilei sa se selectioneze o valoare minima a raportului de grili. Colimarea fasciculului util asigurai reducerea ariei fasciculului la dimensiunea zonei investigate, astfel ca niciodata aria expusa si nu depaseasc4 dimensiunea filmului. Ecranarea organelor radiosensibile. Protectia impotriva efectelor genetice ale iradierii, in special la persoanele aflate la varsta procreerii, impune utilizarea unor sisteme de protecfie a gonadelor, prin sorfuri plumbate. Ecranarea altor organe radiosensibile cum sunt cristalinul, tiroida, glandele mamare sunt de asemenea necesara. Filtrarea fasciculului de radiafii X. Utilizarea unei filtriri adifionale a fasciculului micgoreaz4 componenta moale a radiafiilor. Utilizarea proiectiilor PA, Numeroase organe radiosensibile (ochii, tiroida, glandele mamare , gonadele, etc) sunt localizate anterior, Aplicarea proiectiilor postero-anterior reduce doza datorité atenuarii fasciculului, Foliile intensificatoare de imagine au un rol determinant in reducerea dozei pacientului. Cu cat sistemul are o rapiditate mai mare, cu atat doza este mai micd. Un sistem film-folie cu clasa de viteza 400 necesita 0 expunere de dou’ ori mai mica decat cel cu vitezd de 200, Evitarea repetirii expunerii. Principalele cauze ale repetirii examenelor radiografice sunt: pozitionarea gresiti a pacientului, calitatea filmului, selectarea parametrilor de expunere, prelucrarea defectuoasé a filmelor sau migcarea pacientului in timpul expunerii.; 37 Efectele biologice ale iradierii a Indicarea unui examen radiologic trebuie sa {ini cont de raportul beneficiu-risc. Examenul 1: nu trebuie efectuat de rutina, Este necesar sa se respecte indicafiile specifice fiecdirui tip de procedurd aie PROTECTIA PERSONALULUI Principiile care guverneaza protectia personalului expus profesional la radiafii X sunt: timpul de expuners, distanja faji de sursa de iradiere gi ecranarea. Timpul petrecut in vecindtatea aparatului Réntgen trebuic redus la minimum posibil. Tinfnd cont de Jegea inversului patratului distanfei, marirea distanjei fajé de sursa generatoare reduce doza. Deoarece in cazul examenelor radioscopice durata gi distanta fafa de sursi nu pot fi modificate, este necesar’ ecranarea cu gorluri si manusi confectionate din materiale plumbate. in cazul personalului care efectueaz& radiografii, se vor aplica suplimentar urmatoarele msuri: colimarea fasciculului de radiafii $i utilizarea unui sistem de misurare a doze: individuale: film dozimetric, sistem de dozimetrie cu termoluminiscen{a, etc. pentru evaluarea expunerii Limite de doza Limitarea dozelor de radiatii are ca scop reducerea riscului de aparitie a efectelor iradierii. In conformitate cu Jegislajia in vigoare expunerea medicald nu este supusd unor doze limit, Pentru personalul expus prin profi la sadiafii valoarea dozei efective anuale este de 50 mSy, iar doza efectiva cumulati este de 10 mSv x (exprimati in ani), Expunerea la radiafii X in timpul sareinii (pentru pacienfi si in expunerea personalului) Datoriti radiosensibiliti{ii crescute a embrionului gi fatului, in special in primele 14 zile de la concepiie, este necesar sii se aplice masuri speciale de radioprotectie pentru femeile la varsti fertild sau gravide, 1a + pacientelor gravide se va analiza oportunitatea efectuarii examenului radiologic, prin prisma analizei raport beneficiu/risc. Riscul acceptabil pentru embrion gi fat in conformitate cu legislatia in vigoare impune limit dozei efective care provine din toate sursele cu excepfia iradierii medicale, la 0,5 mSv/luni, De mentir doar 1/10,000 din procedurile diagnostice (cu exceptia radioscopici) implic’ o doz uterina care sé ating’ vale de 0,5 mSyv. {n recut expunerea la radiafii a femeilor aflate la varsta fertilé era evitatd in primele 10 zile dup’ menstruatic. Astizi, cunostinfele dobandite asupra efectelor iradierii au determinat renunfarea la aceast’ masura, Oocilui din foliculii de Graaf este mult mai sensibil la radiafiile X in metafaza I si II, care are loc cu 6-7 siptimini fnainte de ovulatie, iar iradierea in aceasti perioad’ duce la cresterea ratei mutafiilor, Spermatozoidul este de cine: sensibil la radiafii dec&t ovulul. Este necesara 0 preocupare medicala sporité pentru menfinerea lav minim a expunerii gonadelor. oF Valoarea dozelor limit in expunerca profesional, respectiv a populafici fn general sunt prezenfai fo tabelul 3. Doza anuala maxim admisa (mnSv/an) Marime ' Rena cn oceans AD Piancnmapes oe || ie ee ao ‘Tabelul 3. Valorile limit recomandate in expunerea profesional’ gi a populatici * Valoarea reprezinti media pe 5 ani a doz condifia ca nici intr-un an si nu fic dey valoarea dozei efective de 50 mSy. ** in situafii speciale se admite depi limiti a dozei anuale, cu condifia ca i ani s& nu depascascd 1 mSv/an.a Radiologie. ImagisticA medical Nivele recomandate ale dozelor in diagnosticul radiologic UNSCEAR 2000 (United Nations Scientific Committee on the Effects of Atomic Radiation) a analizat sursele de iradiere a populatiei globului gi dozele de radiafii medii anuale (Tabelul 4) provenite din toate sursele naturale gi artificiale de iradiere, Doza efectiva Sunes ae eles rae icici, Foc mt ach 0,4 Examinari medicale in scop diagnostic 2 Tabelul 4. Doze medii de radiafii individuale anuale produse de surse naturale gi artificiale pentru populatia globului » Contributia anuali a examinirilor diagnostice la doza medie anuala este de numai 1/6 din valoarea fondalui natural radioactiy, cu toate cA reprezint& principala sursi de iradiere artificiale de radiajii. De menfionat cd iradierea medical in scop diagnostic cuprinde atat examindrile cu radiafii X cat gi cele din medicina nuclear, desi acestea din urma reprezinta din punct de vedere al dozei doar citeva procente din doza totala medie anuali, ; intrucat in condifiile actuale de efectuare a examenelor radiologice in scop diagnostic nu se impun doze limit pentru pacienti, respectarea principiului ALARA conduce la recomandarea unor valori ale dozei pentru fiecare tip de expunere in parte, Pegsonalul din fiecare cabinet de radiologie trebuie si ia masurile adecvate pentru respectarea acestor nivele de referint& a dozelor de radiafii in vederea asigurarii radioprotectiei pacienfilor. “fn coneluzie in condifiile actuale de efectuare a examinirilor diagnostice cu radia{ii X constituie un beneficiu pentru pacient care, in mod curent depaseste net riscul pe care iradierea fl implica, Cu toate acestea, este recomandat ca efectuarea examinarilor si se efectueze numai la stricta recomandare a medicului si in conditiile asigurarii masurilor de radioprotectie prezentate anterior.I. RADIOIMAGISTICA SISTEMULUI OSTEOARTICULAR Diagnosticul afectiunilor sistemului osteoarticular necesita o investigare imagisticd complex. Radiografia simpl& reprezint& ined standardul de aur al investigafiilor, find folosité ca metoda de prima intentie in aproape toate afecfiunile sistemului osteoarticular. Computer tomografia, imagistica prin rezonanfai magnetic, scintigrafia, ultrasonografia au indicafii specifice, completind informatiile aduse de radiografia standard. 1, METODE DE EXAMINARE RADIOGRAFIA Radiografia ofera detalii asupra: ~ structurii; = conturului; | — dimensiunilor; - formei; — pozifiei (aliniamentului); — structurilor moi inconjuritoare, Cartilajul articular nu se vede radiografic, fiind radiotransparent. > Radiografiile osoase trebuie efectuate din cel putin doud incidente perpendiculare AP gi LL pentra a evita fenomenul de sumatie. » Radiografiile osoase trebuie si cuprinda cel pufin o articulatie pentru a putea aprecia poxitia (aliniamentul) oaselor. > Regiunile simetrice sunt examinate bilateral pentru a putea identifica modificiiri minime fn perionda de debut a afectiunilor. » Campul iradiat este necesar si fie cit mai mic prin diafragmarea fascicului pentru a evita iradievea inutila. > Calitatea radiografiei trebuie si fie optima, Elementele electrice sunt adaptate fiecirei regiuni si fiecirui bolnav in asa fel incdt pe radiografie si se poat’ identifica atat structura osului, cft si compartimentele fasciale ale parfilor moi, structura areolari a esutului celular subcutanat. Pentru aceasta: — kilovoltajul trebuie si fie moderat, iar miliamperajul ridicat pentru a obfine o cantitate mare di dar un fascicul cu duritate moderata care s& strabati osul, dar si permit i vizualizarea str) 1 moi; — radiografiile trebuie efectuate cu grild antidifuzoare cu raport 10:1, Excepfie fac radiografiile mainii si piciorului care au volum mic, nu emit radiafii secundare gi nu necesita grili antidifuzoare; — ecranele intiritoare trebuie si aib’ granulatie find; — casetele trebiie si fie confectionate din fibra de carbon; ~ filmele trebuie si aiba sensibilitate mare.16 CAPITOLUL | " Sqs20 8° particula ionizata pe unitatea de «.-''"* Jungime a traiectoriei acesteia). “Sistemul international de unitati de miasura este un sistem unitar care cuprinde: e bequerelul (simbol\ Bq) utilizat pentru activitate (vitezi de dezintegrare) este egal cu o transformare (dezintegrare) nu- cleara pe secunda: 3,7 x 10'° dezintegrari pe secunda este egal cu un curie (simbol Ci), e gray-ul (simbol Gy) utilizat ca unitatea de masura pentru doza absorbita este egal cu | joule/kg (J/kg) ; 1 gray este egal-cu 100 rad; Prefixe pentru unitatile ST: e sievert-ul (simbol Sv), utlizat ca unitate de m&suré pentru doza biologica si este egal cu 100 rem. e coulomb-ul (simbol'C) utilizat ca unitate de masura pentru doza de radiatie radiologicé; un coulomb este egal cu 3876 rontgen. Unitatile SI prezinti multipli si submultipli cu prefixe si simboluri specifice care sunt prezentate in continuare Relatiile dintre unitatiile SI gi unitati care nu apartin SI: Marime Unitati Unitati fizica SI apartinand SI Activitate | bequerel (Bq) Curie (Ci) lbequerel=1/s Rad = Doza gray (Gy) 1 Gy = Li/kg Doza | sievert (Sv) 1 Sv = I1J/kg absorbita biologica Expunere | coulomb/kg (C/kg) 1Bq=2,7*10!'Ci=27pCi 1Ci=3,7*10'°Bq=37GBq 1 Gy = 100 rad 1 rad = 0,01Gy = 10mGy 1 Sv = 100 rem lrem=0,01 Sv = 10 mSv 1C/kg=3876R=3,876kR 1R=2,58*10%c (dupa M.R.Galesanu-1982)