LUCRARILE SEMINARULUI GEOGRAFIC ,DIMITRIE CANTEMIR®, Ne. 11 - 12, 1991 - 1992 CURSUL DE BIOGEOGRAFIE AL PROF. G. VALSAN - PRIMUL DE ACEST FEL DIN INVATAMANTUL SUPERIOR ROMANESC (Prof. G. Valsan’s biogeography course-the first of the kind in the Romanian University Education) de SORIN GEACU Key words: biogeography course; presentation; analysis; conclusions. Prof. G. Vailsan, una dintre cele mai reprezentative figuri ale stiingei geografice romanesti, s-a numérat printre primi geografi care a infeles strinsa legiturt dintre comunitigile biologice si factorii fizico-geografici. intre cele sase cursuri editate in perioada viefii sale se numiri si un curs de biogeografie, apirut intr-o prima edigie la editura ,Vasilescu” la Bucuresti in 1934, iar 0 a doua edifice a aptirut postum, in 1938 sub ingrifirea Societigii studengilor in geografie »Soveja” si sub auspiciile Laboratorului de Geografie fizich de 1a Universitatea din Bucuresti. Ambele cursuri constituie raritifi bibliofile in zilele noastre. Cursul pe vare I-am putut studia (ed. a TI-a), a fost redactat personal de Valsan pana la pagina 317, restul de 78 de pagini fiind intocmit pe baza notelor de curs de asistentul sau, viitorul prof. N. Popp (1908-1989). Fiind o carte extrem de rari, dar si important, ea este in acelagi timp gi foarte putin cunoscuta. : Numai in anul 1955, fostul student al Ini Vélsan de la Universitatea din Cluj, viitorul prof. dr. doc. Raul Célinescu (1901-1970), a expus in gedinfa din 22 decembrie {a Institutul de Cercetiri Geografice al Roméniei - geding consacrat implinirii a 20 de ani de la moartea lui Valsan - succinte aspecte legate de viata sa ca gi despre ideile acestuia in domeniul biogeografici. Un foarte scurt rezumat al acestei alocufiuni a fost mai tarziu dat publicitifii (1957). De aceea credem cA este de datoria noastri de a face Cunoscut’ mai bine aceastt lucrare, dar mai ales ideile esentiale care rizbat din ea, idei foarte importante si utile gi azi. G. Valsan a predat biogeografia la Universititile din Cluj si Bucuresti, dup ce ‘in prealabil a predat morfologia terestri, atmosfera si oceanografia ca si apele continentale, cursuri editate $i ele. Aga cum releva Prof. R. Cilinescu, cel care a promovat ulterior cel mai asiduu biogeografia la noi in ari, Valsan preda biogeografia odatt la patru ani, in cadrul cursului mai larg de geografie fizicS, cel mai complet fiind finut in anul universitar 1933/1934.304 ‘SORIN GEACU nin acest curs giisim cele mai caracteristice idei ale felului cum Valsan privea biogeografia ca stiingi geografica” — spunea profesorul Calinescu. Chiar din primele file ale cursului, Valsan admite c&: ,Geografia fizic’ se poate face si fiir a lua in considerare viaja. [...] Dar nu este mai pufin adevirat cX viaja pomneste de la elemente fizice, fri de care nu se poate mentine si influenteaz& la randul ei alcdtuirea fizic’ a globului”, dar ci mai e un motiv pentru care viata trebuie studiatt geografic. fn toate cercetirile pe teren, rar se intampli si venim in contact cu scoarta piméntului, cici aceastt scoarfi este imbricati in vegetatie si sol”, si cl planta si animalul risfring in infiigarea lor con de lumini, cilduri, de umiditate, de agezare, de rock gi de sol. Daca stii s4 infelegi limbajul ascuns al viefii rispandite pe pimént, ajungi si dezlegi multe probleme geografice” (pag. 6-8). Deci, de aici reiese necesitatea cunoasterii lumii vegetale si animale, deci a biosferei, ca si faptul c& rispandirea organismelor vii pe glob este dependenti de factorii climatici, de relief ca gi de invelisul pedologic. »Oricum ar fi - spune mai departe Valsan - riméne ca un fapt céstigat cX trebuie sii se fini seama de influenta mediului in studiul vietuitoarelor” (pag. 45-46). O atenfie sporiti este acordati originii viefii pe Terra, pentru ca apoi Valsan si se ocupe de prima concepfie evolutionist’, aceea a savantului francez Jean Baptiste Lamarck (1744-1829), sau teoria ,,transformismului” cum ii spune Vélsan despre care afirm’ pe drept cuvant ci a fost ,,axa de sprijin a intregului grup de stiinye naturale”, care a provocat indirect gi nasterea biogeografiei” (pag. 34). A analizat de asemeni si alte teorii ale biologiei generale cu implicafii profunde in biogeografie ca: teoria lui GLL. Leclerc de Buffon (variabilitatea speciilor sub influenta condifiilor de mediu), a lui G. Cuvier, dar mai ales cea a lui Ch, Darwin, teorie care sti la baza intregii biologi generale moderne. Aici ficea un popas mai lung Valsan, insistind pe Iucrarea capital a lui Darwin ,,Originea speciilor’, ca si pe prezentarea intregii cilutorii a acestuia. Una din concluziile la care ajunge Valsan este aceea cX: ,,natura tinde continu spre echilibru biologic” (pag. 126). Toate aceste teorii din biologia general au avut o deosebiti importangt pentru biogeografie, lucru clar evidenfiat in ultimii ani, dar strilucit precedate de G. Valsan. tn aprofundarea acestor aspecte foarte mult I-a ajutat pe Valsan, colegul sau prof. Réné Jeannel (1879-1965), zoolog francez, care a predat in anii 1920-1930 un curs de biologie general’ la Universitatea din Cluj. in continuarea cursului stu, Valsan trateaz4 aspectele biologice caracteristice tuturor erelor geologice aritind ci: ,repartizarea actual a viefii este o urmare a repartizirii din trecut” gi c& ,,studiul biogeografiei, dack vrea nu numai si descrie ci gi si explice trebuie si fin seam de rezultatele geologiei i paleontologiei” (pag. 105). La capitolul despre areal, studiat de fitogeografia floristic, Valsan accentueazit necesitatea cunostinjelor zoologice si botanice pentru un geograf, pentru ca mai apoi la intrebarea justificat: ce poate iesi din aceasti delimitare a ariilor?”, si dea si un rispuns surprinztor: 0 mulfime de lucruri interesante care justifick metoda geografick aplicatt la stiingele despre viati” (pag. 141). aha i eiCURSUL DE BIOGEOGRAFIE AL LUI GEORGE VALSAN... 305 Adaptarea plantelor si animalelor este tratati pe urmitoarele 50 de pagini ale Cursului su. Desi este adeptul biogeografiei cu cele dou ramuri - vegetal si animal, Valsan trateazi mai mult geografia plantelor (fitogeografia sau geobotanica) in curs, disciplins despre care spune ci: ,s-a niscut la contactul intre botanic’ si geogratie, atunci cénd botanistii si-an dat seama de importanfa punctului de vedere geografic in explicarea plantelor” (pag. 204). in plus, Vélsan pune accent pe ,,prefacerea inveligului vegetal”, adic arealele de azi sunt rezultatul direct al unei evolugii in timp. ,Urmirirea evolutillor formatiunilor vegetale, a fizionomiei lor, a intinderii variabile a speciilor si explicarea acestor prefaceri prin diferite cauze fizice sau biologice”, sunt studiate de o alti ramur a fitogeografiei - cea geneticl. Valsan imparte suprafata globului in 6 regiuni ,.biologice” - holarctic4, etiopian’, malgas, indo-malaiezi, neotropical’ i australian. Mai deosebeste si o fitogeografie ecologicl, care surprinde interrelafia planetii-mediu geografic. In planti - spunea Valsan - se oglindeste mediul geografic gi cu cat plantele vor fi mai bine studiate si cunoscute din punct de vedere ecologic, cu atat peisajul va fi mai explicabil pentru geograf” (pag. 210). Un spatiu larg acorda aici complexelor raporturi, de tipul vegetafie-sol-clim’, plante-animale, plante-om etc. De asemeni Valsan mai include la fitogeografie si geografia asociajiilor vegetale Sau fitogeografia sociologicd, spundind chiar la pag. 357, ci: ,pe noi - adic pe geografi - ne intereseazii aspectele geografice ale vegetatiei” si cit ,studiul maselor de vegetatie este esenfial geografic, caci in peisaj mu deosebesti fiecare specie in parte, ci grupirile mari care se disting de la distanfx prin iniljime, forma, culoare etc.” (pag. 211). Peste 100 de pagini din curs (212-318), Valsan le consacr’ raportului organisme vii-factori geografici la capitolul de ecologie. imparte original acesti factori in: invariabili si permanengi (aer, atractie gravitationala), variabili si necesari (umin4, cXlduri, saruri, umiditatea), periodici (anotimpurile) gi intamplitori (relief, substrat, vant), Este: primul geograf care foloseste termenul de etaj de vegetatie, motivand ct: »existind sute de mii de specii, complicit raportul de veciniitate, si sileste speciile si se interpitrund’ in etaje de vegetatie” (pag. 320), facdnd o paralel4 interesant intre acest fenomen si lupta pentru existent analizatt de Darwin. ,Fiecare etaj prezint{ raporturi reciproce intre indivizi” - spunea Valsan la pag. 333. in cursul stu G. Vélsan nu analizeazit vegetatia intregului glob terestru, ci numai pe cea din Rominia, aritand ci: ,,vegetagia actual a Piri noastre este rezultatul unei lungi evolutii” (pag. 388). Valsan a mai adtugat ci extensia unor specii azi endemice Sau relicte a fost in trecut mai mare, recomandénd aprofundarea studiilor de toponimie geografict, care aduc conchuzii interesante nu numai pentru istorie, filologie si etnografie, ci si pentru geografie, botanic’, zoologie”, Cursul se incheie cu un concis capitol de paleobotanici a terfiarului.306 ‘SORIN GEACU Putem deci concluziona ca: — desi nu a avut multe preocupiri de biogeografie, G. Valsan a finut totusi un astfel de curs, primul predat la o catedr& universitar’ din Romania; — a stabilit locul pe care-] ocupi{ biogeografia in cadrul geografiei, ca si ramurile stiingifice cu care intr’ in contact si care - in acelasi timp - au contribuit la afirmarea ei: biologia general’, geografia fizic4, geologia si paleontologia, botanica si zoologia; — a subliniat necesitatea cunosterii de geograf a intregului peisaj; — a pus in evidenta rolul factorului antropic in modificarea arealelor; — a fost primul geograf roman care foloseste termenul de etaj de vegetatie; — a imp%rfit fitogeografia in patru subramuri distincte: floristic’, genetic’, ecologic si sociologic’; — a avut 0 concepfie modern’, evolutionist in tratarea relatiilor dintre organismele vii si factorii geografici; — s-a numirat printre primi cercetitori romani care a admis teoria echilibrului natural al formafiilor biotice, asa numitul climax, desi nu foloseste acest termen. Adiugim concluziilor noastre, si pe cele expuse de Valsan in incheierea cursului stu, pe care le considerim ca foarte sintetice gi clare: ,,In lectiunile de biogeografie fimute (...) nu am avut pretentia si va invif botanic. Lectiunile mele au avut un scop mai modest si mai geografic: 1) st vedefi raportul dintre mediu si viefuitoare; 2) si priviti mai cu interes aspectele complexe ale peisajului vegetal.” (pag. 382). Abstract Prof. G. Valsan’s biogeography course has been published in two editions (1934, 1938) in Bucharest, being the first course of such a kind in the romanian university education. It has stated the place that biogeography has among the geography sciences, as well as the other scientific branches it is connected with and which have a certain contribution to its promoting: general biology, physical geography, geology and paleontology, botany and zoology. Vaisan has laid a strens on the necessity that the geographer should know the entire landscape, he had an evolutionist, modern view in treating the relation between. the alive organisms and the geographical factors, also outstanding the of the anthropic factor in the landscape as well as in changing the biogeographical areas. He is the first romanian geographer who has used the notion of vegetation layer” He has divided fitogeography into: ,,floristic, genetic, ecological, sociological, showing that: ,,the study of the vegetation masses is essentially geographical”. Vailsan has also been among the earliest research workers who have admitted the theory of the natural equilibrium of the biotic structures.CURSUL DE BIOGEOGRAFIE AL LUI GEORGE VALSAN. 307 Bibliografie 1. Banirescu P., Boscaiu N, (1973) — Biogeografie, perspectiva genetica si istoricd, Bd. $tinifics, Bucuresti 2 Cilinescu R., Cote P., Conea I. (1957) — G. Valsan - geograf progresist, Probl. de Geogratie, vol. V, Ed. Acad. RPR., Bucuresti 3. Jeannel R. (1930) — Curs de biologie general. Evolujia si ereditatea, Ed. Universtajii Cla. 4. Valsan G. (1971) — Opere alese, Ea. $uinficd, Bucuresti Facultatea de Geografie si Geologie Universitatea ,,ALI.Cuza” 6600 Tagi, Romania