ANM

@
MATEMATICA
ANALIZA
Notiuni teoretice si probleme rezolvate
Mircea Olteanu
Cuprins
1 Serii de numere
1.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3 Serii cu termeni oarecari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7
7
15
21
2 Spatii metrice. Continuitate

2.1 Notini teoretice . . . . . . . . . .
2.2 Spatii metrice . . . . . . . . . . .
2.3 Teorema contractiei . . . . . . .
2.4 Functii continue . . . . . . . . . .
2.5 Spatii normate si operatori liniari
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
29
29
37
42
48
54
3 S
iruri de functii. Functii elementare
3.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . .
3.2 Siruri si serii de functii . . . . . . . .
3.3 Formula lui Taylor. Serii Taylor . . .
3.4 Serii de puteri, functii elementare . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
67
67
72
86
95
.
.
.
.
.
.
107
. 107
. 112
. 126
. 135
. 141
. 152
4 Functii diferentiabile
4.1 Notiuni teoretice . . . . . . . .
4.2 Derivate partiale si diferentiala
4.3 Diferentiala functiei compuse .
4.4 Extreme locale . . . . . . . . .
4.5 Functii implicite . . . . . . . .
4.6 Extreme cu legaturi . . . . . .
5 Integrale improprii si cu
5.1 Notiuni teoretice . . .
5.2 Integrale improprii . .
5.3 Integrale cu parametri
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
parametri
161
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
3
6 M
asur
a si integral
a
6.1 Notiuni teoretice . . . . . .
6.2 Functii integrabile . . . . .
6.3 Serii Fourier . . . . . . . . .
6.4 Operatori pe spatii Hilbert
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
181
. 181
. 192
. 201
. 213
7 Integrale duble si triple

229
7.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229
7.2 Integrale duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232
7.3 Integrale triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237
8 Integrale curbilinii si de suprafat
a
243
8.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243
8.2 Integrale curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249
8.3 Integrale de suprafat
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258
9 Formule integrale
9.1 Notiuni teoretice . . . . . . .
9.2 Formula Green-Riemann . . .
9.3 Formula Gauss-Ostrogradski .
9.4 Formula lui Stokes . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
267
. 267
. 269
. 274
. 281
10 Exemple de teste pentru examen

289
10.1 Analiza matematica I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 289
10.2 Analiza matematica II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 294
Introducere
Aceasta lucrare este rezultatul cursurilor si seminariilor de analiza matematica tinute de autor studentilor anilor nt
ai ai Facult
atilor de Automatica
si Electronica din Universitatea Politehnica Bucuresti. Cartea este structurata n zece capitole, continand exercitii rezolvate care acopera programa
cursului de analiza din primul si al doilea semestru. In ultimul capitol sunt
exemple de subiecte propuse la examenele de analiza matematica. Fiecare
capitol ncepe cu o sectiune teoretica ce contine principalele notiuni si rezultate necesare rezolvarii exercitiilor. Desigur, pentru ntelegerea conceptelor
fundamentale ale analizei este necesara o pregatire teoretica suplimentar
a.
Pentru aceasta, sunt recomandate cursurile care se adreseaza studentilor din
nvatamantul superior tehnic; o lista cu acestea se gaseste n bibliografia de
la sfarsit, ndeosebi lucrarile [4], [6], [9]. De asemenea, se recomanda consultarea si a altor culegeri de probleme, de exemplu [11], [12], [13], [14].
Capitolul 1
Serii de numere
1.1
Notiuni teoretice
Relatii
Daca M este o multime arbitrara nevida, orice submultime M M se
numeste relatie pe M . Se noteaza xy daca (x, y) .
Relatia se numeste:
reflexiva daca xx, x M ;
simetrica daca xy yx;
antisimetrica daca xy si yx x = y;
tranzitiva daca xy si yz xz.
O relatie se numeste relatie de ordine daca este reflexiva, antisimetric
a si
tranzitiva.
Relatia de ordine (pe multimea M ) se numeste totala (sau se mai spune
ca multimea M este total ordonata) daca pentru orice x, y M rezult
a xy
sau yx.
In cele ce urmeaza (M, ) este o multime total ordonata, iar X este o
submultime nevida a lui M . Un element a M se numeste majorant al
multimii X daca x a, x X. Dac
a multimea majorantilor lui X este
nevida, atunci X se numeste majorata.
Un element b M se numeste minorant al lui X daca b x, x X.
Multimea X se numeste minorata daca multimea minorantilor sai este nevida.
Multimea X se numeste marginit
a daca este si majorata si minorata.
Daca X este o submultime majorata a lui M , atunci un element M se
numeste marginea superioara a lui X daca:
i. x , x X; ( este majorant).
ii. daca x , x X, atunci ; ( este cel mai mic majorant).
7
CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Analog se defineste marginea inferioara a unei multimi minorate.

Notatiile uzuale pentru marginea superioara si marginea inferioara ale lui
X (daca exista) sunt sup X si, respectiv, inf X.
Multimi de numere
Multimea N = {0, 1, 2, ...} a numerelor naturale se defineste axiomatic dupa
cum urmeaza (axiomele lui Peano):
i. exista s : N 7 N functie injectiva (functia succesor);
ii. exista 0 N astfel nc
at functia s : N 7 N \ {0} este bijectiva;
iii. pentru orice submultime A N cu proprietatile
0 N si s(n) A, n N,
rezulta A = N (principiul inductiei matematice).
Multimea numerelor ntregi este Z = {..., 2, 1, 0, 1, 2, ...}, iar multimea
numerelor rationale este:
p
Q = {m
ia m
a mk = np}.
n | m, n Z, n 6= 0, cu convent
n = k dac
Prin definitie, multimea numerelor reale R satisface axiomele urmatoare:
i. structura algebrica: exista doua operatii (adunarea si nmultirea, notate
+ si ) astfel ncat (R, +, ) este corp comutativ;
ii. structura de ordine: exista o relatie de ordine totala pe R (notat
a ),
compatibila cu operatiile algebrice:
x y x + z y + z, x, y, z R
0 x y 0 xy, x, y R.
iii. axioma marginii superioare (Cantor): orice submultime nevida si majorata a lui R are o margine superioara n R.(
x daca x 0
Modulul unui numar real x R este |x| =
x daca x < 0
Multimea C a numerelor complexe este multimea perechilor ordonate de
numere reale, C = R R. Cu operatiile
(a, b) + (c, d) = (a + b, c + d) si (a, b) (c, d) = (ac bd, ad + bc),
(C, +, ) este corp comutativ. Se noteaza i = (0, 1) si identific
and perechile
de forma (a, 0) cu num
arul real a, orice num
ar complex z C se scrie
z = a + ib, a, b R; prin calcul direct se obtine i2 = 1.
Modulul numarului complex z = a + ib este, prin definitie, |z| = a2 + b2 ;

proprietatile modulului sunt:
i. |z| 0, z C
1.1. NOT
IUNI TEORETICE
ii. |z| = 0 z = 0
iii. |z + w| |z| + |w|, z, w C
iv. |zw| = |z| |w|, z, w C.
Fie z C, z 6= 0; argumentul (redus) al lui z este, prin definitie, unghiul
[0, 2) facut de semidreptele Ox si Oz (n sens trigonometric pozitiv).
Forma trigonometrica a lui z este z = |z|(cos + sin ).
S
iruri de numere
Un sir de numere reale (complexe) este orice aplicatie x : N 7 R(respectiv C);
notatia uzuala este x(n) = xn , n N .
Daca : N 7 N este o functie strict crescatoare, atunci x(n) se numeste
subsir al sirului xn .
Un sir de numere reale (sau complexe) se numeste convergent daca exista
un numar real (respectiv complex) a cu proprietatea:
> 0, N () N astfel nc
at n N (), |xn a| < .
In acest caz, numarul a se numeste limita sirului si se noteaza a = lim xn .
n
Daca exista, limita este unica.
Un sir este convergent daca si numai daca orice subsir al sau este convergent.
Sirul xn (de numere reale sau complexe) se numeste marginit daca exista
M > 0 astfel ncat |xn | M, n N .
Sirul xn de numere reale se numeste monoton daca n N, xn xn+1
(crescator), sau n N, xn xn+1 (descrescator).
Orice sir convergent este marginit. Pentru siruri de numere reale are loc
si urmatorul rezultat (teorema lui Weierstrass):
Orice sir monoton si marginit este convergent; daca sirul este crescator,
atunci limita este marginea sa superioara (sup xn ), iar daca sirul este descrescator, atunci limita este marginea sa inferioara (inf xn ).
Un sir xn se numeste sir Cauchy (sau fundamental) daca:
> 0, N () N astfel nc
at n, m N (), |xn xm | < .
Multimea numerelor reale are urmatoarea proprietate de completitudine
(criteriul general al lui Cauchy de convergent
a):
Un sir de numere reale este convergent (n R) daca si numai daca este sir
Cauchy.
Multimea numerelor rationale nu are aceasta proprietate:
nde exemplu, sirul

(crescator si marginit de numere rationale) xn = 1 + n1
este sir Cauchy,
dar nu are limita rationala. In schimb, exista lim xn R.
n
10
Sirurile de numere complexe convergente (Cauchy) se pot caracteriza cu

ajutorul sirurilor de numere reale convergente (respectiv Cauchy):
i. zn = xn + iyn este sir (de numere complexe) convergent daca si numai
daca sirurile (de numere reale) xn si yn sunt siruri convergente. In acest caz,
lim zn = lim xn + i lim yn .
n
n
n
ii. zn = xn + iyn este sir Cauchy n C daca si numai daca xn si yn sunt
siruri Cauchy n R.
Multimea numerelor complexe are (ca si multimea numerelor reale) proprietatea de completitudine: un sir de numere complexe este convergent
daca si numai daca este sir Cauchy.
Se spune ca un sir de numere reale xn are limita dac
a:
M > 0, NM N astfel nc
at n NM , xn > M.
Sirul de numere reale xn are limita dac
a:
M < 0, NM N astfel nc
at n NM , xn < M.
Un sir de numere complexe zn are limita dac
a:
M > 0, NM N astfel nc
at n NM , |zn | > M.
Serii de numere
Fie xn un sir de numere complexe si fie sn =
asociat. Seria
n
X
xk sirul sumelor partiale
k=1
xn se numeste convergent
a daca sirul sn este sir convergent;
n caz contrar seria se numeste divergent

a. Dac
a,
Xa seria este convergent
atunci limita sirului sn este suma seriei, notata
xn .
Seria
xn se numeste absolut convergent

a daca seria
|xn | este serie
convergenta. Orice serie absolut convergent

a este convergent
a, reciproca
fiind falsa.
X
Daca xn = un + ivn , un R, vn R, atunci seria
xn este convergent
a
daca si numai daca seriile
un si
vn sunt ambele convergente.
Dam n continuare doua exemple remarcabile de serii.

Seria geometric
a
X
z n . Atunci seria este
Fie z C (numit ratie) si fie seria geometrica
n0
convergenta daca si numai daca |z| < 1. In acest caz suma seriei este:
X
n0
zn =
1
.
1z
1.1. NOT
IUNI TEORETICE
11
Evident, daca z = 1 seria este divergent

a; pentru orice z C, z 6= 1 sirul
sumelor partiale este:
sn =
n
X
1 z n+1
, z 6= 1.
1z
zk =
k=0
De aici rezulta ca sn este convergent daca si numai daca |z| < 1.

Seria lui Riemann (seria armonic
a generalizat
a)
X 1
.
Fie R si fie seria
n
n1
Seria data este convergenta daca si numai daca > 1; n particular, seria
X1
armonica
este divergenta.
n n
Fie 1. Vom demonstra ca sirul sumelor partiale sn este nemarginit, deci
divergent; pentru orice n N , avem inegalitatile:
s2n = 1 +
1+
1
1
1
1
1
+ + ... + n 1 + + ... + n
2
3
2
2
2
1
+
2
1 1
+
3 4
... +
2n1 + 1
1 1 1 1
+ + + +
5 6 7 8
1
2n1 + 2
+ ... +
1
2n
+ ...
1
1
1
1
n
+ 2 + 4 + ... + 2n1 n = 1 + .
2
4
8
2
2
Fie acum > 1; este suficient sa arat
am ca sirul sumelor partiale este
marginit (fiind crescator, rezulta convergent). Pentru orice n N avem
inegalitatile:
1+
s2n 1 = 1 +
1
1
1
1
+ + +
4
5
6
7
2(n1)
1+2
=1+
1
1
+
2
3
1
+ (n1)
+ ... + n
2 1
2
+1
+ ...+
1
1
1
1
+ 4 + 8 + ... + 2n1 (n1) =
2
4
8
2
1
+ ... +
21 22(1) 23(1)
De aici rezulta ca sirul sn este marginit.
1
2(n1)(1)
21
.
21 1
12
Criterii de convergent
a pentru serii de numere
1. Criteriul general al lui Cauchy.
X
Fie zn C un sir de numere complexe; atunci seria
zn este convergent
a
n
daca si numai daca > 0, N () N cu proprietatea

|zn+1 + zn+2 + ... + zn+p | < , n N (), p N.
2. Criteriul comparatiei
Fie un vn X
0.
X
a. Daca seria
un este convergent
a, atunci si seria
vn este convergent
a.
b. Daca seria
n
X
vn este divergent
a, atunci si seria
n
X
un este divergent
a.
3. Criteriul de comparatie la limit

a
Fie un > 0 si vn > 0.
un
a. Daca lim
exista si este un num
ar real nenul, atunci cele doua serii
n vn
au aceeasi natura.
b. In particular, daca vn = n1 , atunci obtinem criteriul de comparatie la
limita cu seria lui Riemann:
Fie ` = lim n un .
n
i. Daca > 1 si ` R, ( ` poate fi si 0), atunci seria
ii. Daca 1 si ` > 0,(` poate fi si ) atunci seria

4. Criteriul raportului (al lui D0 Alembert)
un+1
=`
Fie un > 0; presupunem ca exista lim
n un
X
a. Daca ` < 1, atunci seria
un este convergent
a.
b. Daca ` > 1, atunci seria
n
X
un este divergent
a.
O varianta (mai generala) a acestui criteriu este:

Daca exista c (0, 1) si n0 N astfel nc
at
un+1
< c, n n0 ,
un
P
atunci seria n un este convergent

a.
5. Criteriul r
ad
acinii (al lui Cauchy)
Fie un > 0; presupunem ca exista lim n un = `.

a. Daca ` < 1, atunci seria
X
n
un este convergent
a.
un este convergent
a.
n
X
n
un este divergent
a.
1.1. NOT
IUNI TEORETICE
b. Daca ` > 1, atunci seria
13
un este divergent
a.
O varianta (mai generala) a acestui criteriu este:

Daca exista c (0, 1) si n0 N astfel nc
at
n
un < c, n n0 ,
P
atunci seria n un este convergent

a.
6. Criteriul Raabe-Duhamel
Fie un
> 0; presupunem
ca exista
un
lim n
1 = `.
n
un+1
X
a. Daca ` > 1, atunci seria
un este convergent
a.
b. Daca ` < 1, atunci seria
7. Criteriul logaritmic
n
X
un este divergent
a.
ln u1n
= `.
n ln n
X
a. Daca ` > 1, atunci seria
un este convergent
a.
Fie un > 0; presupunem ca exista lim
b. Daca ` < 1, atunci seria
n
X
un este divergent
a.
8. Criteriul condens
arii
Fie un un+1 0, n N . Atunci seriile
X
un si
2n u2n
au aceeasi natura.
9. Criteriul integral
Fie f : (0, ) 7 [0, ) o functie descrescatoare si fie sirul
an =
Atunci seria
Z n
1
f (t)dt.
f (n) este convergent

a daca si numai daca sirul an este con-
vergent.
10. Criteriul lui Leibniz
X
(1)n un . Daca sirul un este descrescator
Fie un 0 si fie seria alternata
n
si are limita zero, atunci seria este convergent

a.
11. Criteriul Abel-Dirichlet
Fie an un sir descrescator cu an 0 si fie un un sir de numere complexe
14
astfel ncat sirul sumelor partiale
n
X
uk este marginit. Atunci seria
an un
k=1
este convergenta.
Convergent
a condit
a
X ionat
O serie convergenta
un se numeste neconditionat convergent
a daca penn
tru orice permutare (functie bijectiva) : N 7 N , seria
u(n) este de
asemenea convergent
a; altfel, seria se numeste conditionat convergent
a.
Dam n continuare doua rezultate remarcabile cu privire la convergenta
conditionata:
Teorema lui Dirichlet
Orice serie absolut convergent
a este neconditionat convergent
a.
Teorema lui Riemann
Fiind date o serie convergent
a, dar nu absolut convergent
a si S R{},
atunci exista o permutare a termenilor seriei initiale astfel nc
at suma noii
serii sa fie S.
Aproximarea sumelor seriilor convergente
Evident, suma unei serii convergente se poate aproxima cu termenii sirului
sumelor partiale. Dam mai jos doua rezultate n acest sens.
Aproximarea sumelor seriilor cu termeni pozitivi
Fie un 0 si fie k 0 astfel nc
at
este suma seriei convergente
n + 1 termeni, atunci:
un+1
< k < 1, n N . Daca S
un
un , iar sn =
nN
|S sn | <
n
X
un este suma primilor
k=0
k
un .
1k
Aproximarea
sumelor seriilor alternate
X
(1)n un o serie alternata convergent
a, si fie S suma sa.
Fie
nN
Daca Sn =
n
X
(1)k uk este suma primilor n + 1 termeni, atunci
k=0
|S Sn | un+1 .
1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI
1.2
15
Serii cu termeni pozitivi
S
a se studieze natura urm
atoarelor serii cu termeni pozitivi definite de sirul xn (exercitiile 1-30):
1. xn =
Solutie
3n
3n + 1
1
Seria diverge; se aplica criteriul necesar: lim xn =
6= 0.
3
n
e
1
2. xn =
n!
Solutie
Seria converge; se apoate aplica criteriul comparatiei:
xn
1
, n 4.
2n
1
3. xn =
.
n n+1
Solutie
3
Aplicam criteriul de comparatie la limita: lim n 2 xn = 1, deci seria conn
verge.
3
n+1 3n
4. xn =
,aR
na
Solutie
1
.
lim n xn = lim n
p
p
3
3
n
n
a
2
n ( (n + 1) + 3 n(n + 1) + n2 )
Alegand = a + 32 , se obtine limita 31 (finita si nenul
a) si deci, conform criteriului de comparatie la limita, seria este convergent
a daca si numai daca
a > 13 .
na
5. xn =
,a R
n+1 n
Solutie
Se amplifica cu conjugata si se procedeaza ca n exemplul precedent.
6. xn =
Solutie
1
n ln 1 +
n
1
a.
Se compara la limita cu ; seria este divergent
n
16
1
1
7. xn = ln 1 +
3
n
n +1
Solutie
1
Se compara la limita cu 2 .
n
1
1
8. xn = a ln 1 + b , a, b R
n
n
Solutie
1
Se compara la limita cu ba .
n
ln(n + 2)
9. xn =
n3 + 1
Solutie
Pentru orice (1, 32 ) se obtine lim n xn = 0 si deci seria este convergent
a.
n
n!
10. xn = 2n
n
Solutie
Aplicam criteriul lui D0 Alembert:
n
xn+1
= lim
n n + 1
n xn
2n
lim
1
< 1,
e2
deci seria converge.

n
a
n
11. xn = n!
,a R
Solutie
Se aplica criteriul raportului:
xn+1
n
= lim a
n xn
n
n+1
lim
a
e
Daca a < e, atunci seria este convergent

a; daca a > e, atunci seria este
divergenta. Pentru a = e, aplicam criteriul lui Raabe-Duhamel:
xn
lim n
1 = lim n
n
n
xn+1
=n
1
1+
n
n+1
n
1+
1
1
1 = lim
e
e n
1
1 =
e
n
1
n
1
n
Ultima limita se calculeaza aplicand regula lui LHopital:

1
(1 + x) x e
(1 + x) x 1 [x (1 + x) ln(1 + x)]
e
lim
= lim
= ;
2
x0
x0
x
x
2
17
rezulta ca seria este divergenta.

Observatie: pentru a = e, divergenta seriei se poate demonstra si aplicand
criteriul necesar: sirul xn nu converge la zero.
12. xn =
(n!)2
(2n)!
Solutie
Seria este convergenta; se aplica criteriul raportului.
2
a(a 1)...(a n + 1)
13. xn = (2n + 1)
, a 6 Z.
(a + 1)(a + 2)...(a + n + 1)
Solutie
Aplicand criteriul raportului, rezulta:
(2n + 3)(a n)2
xn+1
lim
= lim
= 1. Cu criteriul Raabe-Duhamel,
n xn
n (2n + 1)(a + n + 2)2
xn
1 = 4a + 3. Daca a > 12 , atunci seria conse obtine: lim n
n
xn+1
2
verge; daca a < 12 , seria diverge; daca a = 21 , atunci xn = 2n+1
si deci
seria diverge.
14. xn =
n!
, a > 1.
(a + 1)(a + 2)...(a + n)
Solutie
Criteriul raportului nu decide; aplicand criteriul Raabe-Duhamel, se obtine:
lim n
xn
a+n+1
1 = lim n
1 = a,
n
xn+1
n+1
deci pentru a < 1 seria diverge, iar pentru a > 1 converge; daca a = 1, se
obtine seria armonica (divergenta).
1 3 5....(2n 1)
.
15. xn =
2 4 6...2n
Solutie
Seria este divegenta (criteriul Raabe-Duhamel).
16. xn =
1 3 5....(2n 1)
1
2 4 6...2n
2n + 1
Solutie
Se aplica criteriul lui Raabe-Duhamel: seria este convergent
a.
17. xn = 1
3 ln n
2n
18
Solutie
Criteriul radacinii nu decide; aplicand criteriul logaritmic, se obtine:
ln n n
ln(1 3 2n
)
3
= ,
n
ln n
2
lim
18. xn =
n+1
3n + 1
Solutie
Seria converge; se aplica criteriul rad
acinii.
19. xn =
an + 1
bn + 1
, a > 0, b > 0
Solutie
Aplicand criteriul radacinii se obtine:
a
lim n xn = .
n
b
Daca a < b, atunci seria converge, iar daca a > b seria diverge. Daca a = b,
atunci seria diverge (criteriul necesar).
(
1 n
na
nan
20. xn =
daca n par
daca n impar
,a>0
Solutie
q
Aplicand criteriul rad
acinii, se obtine lim n |xn | = a, deci daca a < 1, seria
n
este convergenta, iar daca a > 1, seria este divergent
a; pentru a = 1, seria
este divergenta (criteriul necesar). Sa mai observam ca pentru aceasta serie,
criteriul raportului nu decide.
q
21. xn =
1 cos n
n ln(n + 1)
Solutie
q
2 sin2 2n
2 sin 2n
2 2n
1
=
<
< 2 , deci seria converge.
xn =
n ln(n + 1)
n ln(n + 1)
n ln(n + 1)
n
22. xn =
ln n ln(1 + n1 )
n
19
Solutie
1
ln n
ln n
xn < n
= 2 . Se aplica acum criteriul logaritmic:
n
n
lim
ln
n2
ln n
ln n
= lim
ln(ln n)
2
ln n
= 2,
23. xn =
1
ln n
ln(ln n)
Solutie
Se aplica criteriul logaritmic:
ln (ln n)ln(ln n)
(ln(ln n))2
= lim
= 0,
n
n
ln n
ln n
deci seria diverge.
lim
24. xn = n n 1.
Solutie
n
Din inegalitatea n > 1 + n1 , n 3 rezulta n n 1 > n1 , deci seria este

divergenta.
1
25. xn =
.
n ln n
Solutie
Se aplica criteriul integral:
lim
Z n
n 2
1
dx = lim ln(ln n) ln(ln 2)) = ,
n
x ln x
deci seria diverge.

26. xn =
1
n ln2 n
Solutie
Seria converge (se aplica criteriul integral).
27. xn =
an (n!)2
,a > 0
(2n)!
Solutie
xn+1
a(n + 1)2
a
=
.
xn
(2n + 1)(2n + 2)
4
20
Rezulta ca pentru a (0, 4) seria converge, iar pentru a > 4, seria diverge.
Pentru a = 4, se aplica criteriul Raabe-Duhamel:
lim
xn
(2n + 1)(2n + 2)
1
1 = lim n
1 = ,
2
n
xn+1
4(n + 1)
2
deci seria diverge.

28. xn =
a(a + 1)...(a + n 1)
(c 2)n , a > 0, b > 0, c > 2
b(b + 1)...(b + n 1)
Solutie
lim
a+n
xn+1
= lim
(c 2) = c 2,
n
xn
b+n
deci pentru 2 < c < 3 seria converge, si pentru c > 3 seria diverge; daca
c = 3, se aplica criteriul Raabe-Duhamel si rezulta: daca b a < 1 seria
diverge, daca b a > 1, seria converge. Daca b a = 1, atunci seria este
divergenta (seria armonica).
1
29. xn = p q , p > 0, q > 0.
n ln n
Solutie
Daca p > 1, atunci seria converge pentru orice q > 0 deoarece (se aplica
criteriul comparatiei):
1
xn p .
n
Daca p = 1, se aplica criteriul integral: seria converge daca si numai daca
q > 1.
Daca p < 1 se aplica criteriul de condensare: seria are aceeasi natura cu
1
seria cu termenul general q n(p1) q , care este divergent
a pentru orice
n 2
ln 2
q > 0 (se poate aplica criteriul raportului).
1
30. xn = sin , R
n
n
Solutie
Aplicand criteriul de comparatie la limita, rezulta ca seria are aceeasi natura
X 1
cu seria
.
+1
n n
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI
1.3
21
Serii cu termeni oarecari
S
a se studieze convergenta si absolut convergenta seriilor definite
de sirul xn (exercitiile 31-50):
(1)n
31. xn =
n
Solutie
Seria nu este absolut convergent
a (seria modulelor este seria armonica), dar
este convergenta (cu criteriul lui Leibniz): n1 este descrescator la 0.
(
32. xn =
n1
1
2n
daca n impar
daca n par
Solutie
Sa observam mai ntai ca nu se poate aplica criteriul lui Leibniz; sirul
(
an =
1
n
1
2n
dac
a n impar
dac
a n par
tinde la zero dar nu este descrescator. Vom arata acum ca seria este divergenta, deci conditia de monotonie din ipoteza criteriului lui Leibniz este
necesara. Sirul sumelor partiale are un subsir divergent:
s2n
1
1
= 1 + + ... +
3
2n 1
1
1
1
+ 4 + ... + 2n
2
2
2
2
deci seria este divergenta (conform criteriului necesar).

(
33. xn =
n12
1
n3
daca
daca
n impar
n par
Solutie
Seria este absolut convergenta(
.
1
n2
1
n3
dac
a n impar
nu este descrescator,
dac
a n par
ceea ce arata ca criteriul lui Leibniz nu este necesar pentru convergenta unei
serii alternate.
Pe de alta parte, sirul an =
34. xn = (1)n
Solutie
Seria este divergenta: se aplica criteriul necesar.
22

p
35. xn = sin n2 + 1
Solutie
Seria este alternata:
xn = (1)n sin n2 + 1 n = (1)n sin
.
n + n2 + 1
Seria este convergent

a (cu criteriul lui Leibniz).
sin nx
36. xn =
,x R
n
Solutie
Daca x = k, k Z, atunci xn = 0, n N ; presupunem n continuare ca
x 6= k, k Z. Aratam mai nt
ai ca seria nu este absolut convergent
a:
|xn | =
| sin(nx)|
sin2 (nx)
1 cos(2nx)
=
, n N ? .
n
n
2n
Deci, presupunand prin absurd ca seria data ar fi absolut convergent

a,
X 1 cos(2nx)
ar fi
ar rezulta (cu criteriul de comparatie) ca si seria
2n
n
X cos(2nx)
convergenta. Seria
este convergent
a (aplicam criteriul Abel2n
n
1
Dirichlet): fie an = 2n
si un = cos(2nx). Atunci an este descrescator la 0,
iar un are sirul sumelor partiale marginit:

n
X
sin(nx) cos(n + 1)x
1
.
cos(2nx) =
sin x
| sin x|
k=1
Rezulta ca si seria
X 1
ar trebui sa fie convergent

a, fiind suma a doua
2n
serii convergente: contradictie.
Aratam acum ca seria este convergent
a, tot cu criteriul Abel-Dirichlet; fie
1
an = n si un = sin(nx). Atunci an este descrescator la 0, iar un are sirul
sumelor partiale marginit:
n
n
X
sin nx sin (n+1)x
1
2
2
.
sin(kx) =
sin 2
| sin x2 |
k=1
sin nx
, x R, R
37. xn =
n
Solutie
Daca x = k, k Z, atunci xn = 0; presupunem x 6= k, k Z. Daca 0,
23
atunci xn nu converge la 0, deci seria diverge. Presupunem > 0. Daca

> 1, atunci seria este absolut convergent
a (cu criteriul de comparatie):
1
|xn | .
n
Daca (0, 1], atunci seria nu este absolut convergent
a (am demonstrat n
exercitiul anterior ca pentru = 1 seria nu este absolut convergent
a), dar
este convergenta (cu criteriul Abel-Dirichlet).
1
38. xn = (1)n n n sin
n
Solutie
a (se compara la limita cu seria armonica).
1
Seria este alternata; vom demonstra ca sirul an = n n sin este descrescator
n
la 0, deci seria converge.
Evident an 0; pentru a arata ca an este descrescator (ncep
and de la un
1
1
rang suficient de mare), fie functia f (x) = x x sin . Calculam
x
1
f 0 (x) = x x 2 (1 ln x) sin
1
1
cos
.
x
x
Pentru a studia semnul derivatei (pentru x mare), calculam:

lim (1 ln x) sin
sin 1 1 ln x
1
1
cos = 1 + lim 1 x
= 1,
x
x
x
x
x
deci f 0 (x) < 0 pentru x suficient de mare, deci sirul an este descrescator.
n(2 + i)n
39. xn =
3n
Solutie
Seria este absolut convergenta:
|n(2 + i)n |
=n
|xn | =
3n
!n
5
3
ultima serie fiind convergenta (criteriul raportului sau al rad

acinii).
40. xn =
1
n+i
Solutie
Seria este divergenta;
xn =
1
ni
n
1
= 2
= 2
i 2
.
n+i
n +1
n +1
n +1
24
X
n
1
si
nu sunt ambele convergente (prima diverge,
2
+1
n
n n +1
a doua converge), deci seria din enunt diverge.
Seriile
n2
41. xn =
Solutie
(n + i) n
1
; se compara la limita cu
n(n2 + 1)
Seria este absolut convergent

a: |xn | = p
seria armonica.
zn
42. xn =
,z C
n
Solutie
Daca |z| < 1, atunci seria este absolut convergent
a (cu criteriul raportului).
Daca |z| > 1, atunci seria este divergent
a, deoarece xn nu converge la 0.
Studiem acum cazul |z| = 1; fie z = eit , t R. Atunci
xn =
cos(nt)
sin(nt)
eint
=
+i
.
n
n
n

a deoarece |xn | = n1 . Daca t = 2k, k Z,
X cos(nt)
atunci seria este divergent
a: xn = n1 . Daca t 6= 2k, atunci seriile
n
n
X sin(nt)
si
sunt ambele convergente (cu criteriul Abel-Dirichlet, ca n
n
n
exercitiul 36).
zn
,z C
43. xn =
n!
Solutie
a.
zn
44. xn = , z C, R
n
Solutie
Daca |z| < 1, seria este absolut convergent
a pentru orice R; daca |z| > 1,
atunci seria este divergent
a pentru orice R. Daca |z| = 1, si > 1, seria
converge absolut, iar daca 0, seria diverge. In cazul |z| = 1 si (0, 1]
se procedeaza ca n exercitiile 36,37 si 42.
45. xn = sin
1
1
+ i(1)n ln 1 +
2
n
n
25
Solutie
Seria este convergenta deoarece seriile:
X
n
X
1
1
n
sin 2 si
(1) ln 1 +
n
n
n
sunt convergente (se aplica criteriul de comparatie la limita cu n12 si, respectiv, criteriul lui Leibniz); seria nu este absolut convergent
a (se aplica
criteriul de comparatie la limita cu n1 pentru seria modulelor).
a + (1)n n
46. xn =
,aR
n
Solutie
Daca a = 0 seria este convergent
a dar nu este absolut convergent
a. Daca
a 6= 0, atunci seria este divergent
a.
a 3 n + b(1)n n
47. xn =
n3 + 1
Solutie
Daca b = 0 seria este absolut convergent
a pentru orice a R. Daca b 6= 0,
atunci seria este convergenta dar nu este absolut convergent
a a R.
1
1
48. x2n1 =
si x2n =
n+11
n+1+1
Solutie
X
X 2
Seria este divergenta:
(x2n1 + x2n ) =
.
n
n1
n1
1
1
49. x2n1 = n1 si x2n = n
3
5
Solutie
Seria este absolut convergenta:
X
|xn | =
n1
50. x2n1 =
X
n1
1
3n1
X 1
n1
5n
1
1
si x2n =
5n 3
5n 3
Solutie
Seria este convergenta dar nu absolut convergent
a:
X
(x2n+1 + x2n ) =
n1
X
n1
1
1
5n 3 5n 1
X
n
2
.
(5n 3)(5n 1)
26

X (1)n+1
1 1 1
= 1 + + ... s
a se permute
n
2
3 4
n1
ordinea termenilor astfel nc
at sa se obtin
a o serie convergent
a dar cu o alta
suma.
Solutie
X (1)n+1
Seria
este convergent
a si suma sa este un num
ar nenul S > 0.
n
n1
Mentionam ca suma acestei serii este ln 2, dar acest rezultat nu se va folosi
n rationamentul urmator. Fie deci:
51. In seria convergent
a
1 1 1
+ + ... = S
2 3 4
Inmultind egalitatea de mai sus cu 1 , rezulta:

2
1
1 1 1 1
+ + ... = S
2 4 6 8
2
Insumam acum cele doua egalitati grupand termenii astfel:
1 1
1+ +
2 2
1 1
1
+
3
4 4
1 1
1
+ +
5
6 6
1
+ +
7
1 1
1
1
1
1
3
+
+ +
+
+ ... = S.
8 8
9
10 10
11
2
Seria de mai sus este (dupa efectuarea calculelor din paranteze):
1+
1
3
1 1 1 1 1 1
+ + + +
.... = S,
3 2 5 7 4 9 11
2
care este o permutare a seriei initiale.

S
a se aproximeze cu o eroare mai mic
a dec
at sumele seriilor
definite de sirul xn (exercitiile 52-56)
(1)n
52. xn =
, = 103
n!
Solutie
In cazul seriilor alternate, eroarea este mai mica decat primul termen neglijat; deci cea mai mica solutie a inecuatiei |xn | < este rangul primului
1
termen neglijat. Obtinem:
< 103 n = 7, deci
n!
S
6
X
(1)k
k=0
k!
= 0, 36805.

53. xn =
27
(1)n
, = 102 .
n3 n
Solutie
3
X
n3 n > 100 n = 4, deci S
1
= 0, 06725.
3 n
n
k=2
1
54. xn = , = 103
n!
Solutie
Daca S este suma seriei si sn =
X 1
k0
S sn =
k!
, atunci
1
1
1 1
+
+ ...
< 103 n = 6,
(n + 1)! (n + 2)!
n! n
deci S 2, 7166.
1
55. xn =
, = 104
n!2n
Solutie
Fie S suma seriei si sn suma primilor termeni. Aplicam rezultatul cu privire
la aproximarea unei serii cu termeni pozitivi (a se vedea sectiunea teoretica);
pentru aceasta, evaluam:
1
1
xn+1
=
< = k, n 2,
xn
2n + 2
6
1 1
k
=
< 104 n = 5.
1k
n!2n 5
5
X
1
Aproximarea ceruta este S s5 =
= 1, 146463..
2
k k!
k=1
1
56. xn = 4
, = 106
n (2n)!
Solutie
Aplicam acelasi procedeu ca n exercitiul anterior:
deci S sn xn
xn+1
=
xn
n
n+1
1
1
<
= k, n 3.
(2n + 1)(2n + 2)
56
k
1
xn ; din conditia:
1k
56
k
1
xn
= xn < 106 ,
1k
56
rezulta n 4, deci S x1 + x2 + x3 + x4 = 0, 5026212.
Rezulta S sn xn
28
Capitolul 2
Spatii metrice. Continuitate

2.1
Notini teoretice
Spatii metrice
Fie X o multime nevida; o aplicatie d : X X 7 R se numeste distant
a
(metrica) pe X daca:
i. d(x, y) 0, x, y R
ii. d(x, y) = 0 x = y.
iii. d(x, y) = d(y, x) x, y X.
iv. d(x, z) d(x, y) + d(y, z).
Perechea (X, d) se numeste spatiu metric.
Daca Y X este o submultime nevida, atunci (Y, d) se numeste subspatiu
metric indus.
Un sir xn X se numeste convergent daca exista a X astfel nc
at
> 0, n N cu proprietatea d(xn , a) < , n n .
In acest caz a se numeste limita sirului si se noteaza a = lim xn sau xn a.
n
Un sir xn X se numeste sir Cauchy (fundamental) daca
> 0, n N astfel nc
at d(xn , xm ) < , n, m n .
Un spatiu metric se numeste complet daca orice sir Cauchy este convergent.
Fie d1 si d2 doua distante pe o aceeasi multime X. Metricele d1 si d2 se
numesc echivalente daca exista > 0 si > 0 astfel nc
at
d1 (x, y) d2 (x, y) d1 (x, y), x, y X.
In acest caz, (daca d1 si d2 sunt echivalente), se demonstreaza ca un sir
xn X este convergent (respectiv Cauchy) n spatiul metric (X, d1 ) daca si
29
30
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
numai daca este convergent (respectiv Cauchy) n spatiul metric (X, d2 ).

Multimi remarcabile n spatii metrice
Fie a X si r > 0; bila deschis
a de centru a si raza r este, prin definitie,
multimea
B(a, r) = {x X | d(a, x) < r}.
Sfera de centru a si raza r este definita prin
S(a, r) = {x X | d(a, x) = r,
iar bila nchisa de centru a si raza r este
B(a, r) = B(a, r) S(a, r) = {x X | d(x, a) r}.
O submultime D X se numeste deschis
a daca a D, r > 0 astfel
ncat B(a, r) D.
O submultime F X se numeste nchis
a daca X \ D (complementara)
este multime deschisa.
Se poate demonstra urmatoarea caracterizare cu siruri a multimilor nchise:
F este nchisa daca si numai daca pentru orice sir convergent xn F rezult
a
lim xn F .
n
O submultime M X se numeste marginit
a daca exista a X si r > 0
astfel ncat M B(a, r).
O multime K X se numeste compact
a pentru orice familie de
[ a dac
multimi deschise (Di )iJ cu proprietatea
Di K, I J, I finita astfel
ncat
iJ
Di K.
iI
Spatiul metric X se numeste conex daca nu exista doua submultimi

simultan deschise (sau nchise) D1 si D2 cu proprietatile:
D1 6= , D2 6= , X = D1 D2 si D1 D2 = .
O submultime A X se numeste conexa daca spatiul metric (indus) (A, d)
este conex. Rezulta urmatoarea caracterizare a submultimilor conexe: o
submultime A X este conexa daca si numai daca nu exista doua submultimi
deschise D1 si D2 astfel nc
at D1 D2 = , D1 A 6= , D2 A 6= si
A D1 D2 .
Fie A X si fie a X. Punctul a se numeste punct de acumulare al
multimii A daca pentru orice r > 0, avem B(a, r) A \ {a} 6= . Caracterizarea cu siruri a punctelor de acumulare este:
2.1. NOT
INI TEORETICE
31
Punctul a X este punct de acumulare al multimii A daca si numai

daca exista un sir xn A astfel nc
at xn 6= a n N si lim xn = a.
n
Un punct al multimii A se numeste punct izolat al lui A daca nu este
punct de acumulare al lui A. Multimea A se numeste perfecta daca este
nchisa si nu contine puncte izolate.
Multimile finite nu au puncte de acumulare. In plus, se poate demonstra ca
orice multime perfecta este nenum
arabil
a.
Functii continue
Fie (X, d) si (Y, d0 ) doua spatii metrice.
O aplicatie f : X 7 Y se numeste continu
a n punctul a X dac
a
> 0, > 0 astfel ncat x X cu proprietatea d(x, a) < rezult
a
d0 (f (x), f (a)) < .
O formulare echivalenta (cu siruri) este:
f este continua n a daca si numai daca pentru orice sir xn X cu proprietatea lim xn = a, rezulta lim f (xn ) = f (a).
n
n
Functia f se numeste continua (pe X) daca este continu
a n orice punct
a X.
Caracterizarea functiilor continue
Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
i. Aplicatia f : X 7 Y este continu
a.
ii. Aplicatia f ntoarce multimi deschise n multimi deschise, i.e.:
pentru orice submultime deschis
a D Y rezulta ca f 1 (D) este submultime
deschisa n X.
iii. Aplicatia f ntoarce multimi nchise n multimi nchise, i.e. pentru orice
submultime nchisa D Y rezult
a ca f 1 (D) este submultime nchis
a n X.
Uniform continuitate
O aplicatie f : X 7 Y se numeste uniform continu
a (pe X) daca:
> 0, > 0 astfel ncat d(x, y) < d0 (f (x), f (y)) < .
Propriet
ati ale functii continue
Fie f : X 7 Y o functie continu
a; atunci:
Daca A este multime compacta atunci f (A) este multime compacta.
Daca X este conex, atunci f (X) este conex (ca subspatiu al lui Y ).
Daca X este spatiu metric compact, atunci f este uniform continu
a pe X.
32
CAPITOLUL 2. SPAT
Principiul contractiei, metoda aproximatiilor succesive

Fie (X, d) un spatiu metric si fie f : X 7 X. Aplicatia f se numeste
contractie (pe X) daca exista k [0, 1) astfel nc
at:
d(f (x), f (y)) k d(x, y), x, y X.
Numarul k se numeste factor de contractie.
Teorema de punct fix a lui Banach
Fie (X, d) un spatiu metric complet si fie f : X 7 X o contractie de factor
k. Atunci exista un unic punct X astfel nc
at f () = .
Punctul de mai sus se numeste punct fix al aplicatiei f .
Constructia lui se face astfel: fie x0 X, arbitrar fixat si fie sirul (numit sirul aproximatiilor succesive) definit prin recurent
a xn+1 = f (xn ). Se
demonstreaza ca sirul xn este convergent si limita sa este punctul fix cautat.
In plus, are loc formula (evaluarea erorii):
d(xn , )
kn
d(x0 , x1 ), n N.
1k
Exemple uzuale de spatii metrice

a. Multimea numerelor reale, R, este spatiu metric cu distanta uzuala
d(x, y) = |x y|, x, y R.
Se poate demonstra ca singurele multimi conexe din R sunt intervalele.
b. Pe multimea numerelor complexe, C, distanta uzuala este
d(z, w) = |z w|, z, w C.
c. Fie Rn = {x = (x1 , x2 , ..., xn ) | xj R}. Distanta uzuala (euclidiana):
v
u n
uX
d2 (x, y) = t (xk yk )2 , unde x = (x1 , x2 , ..., xn ), y = (y1 , y2 , ..., yn ).
k=1
In Rn o multime este compacta daca si numai daca este nchis

a si marginit
a.
d. Fie C n = {x = (x1 , x2 , ..., xn ) | xj C}. Distanta uzuala (euclidiana):
v
u n
uX
|xk yk |2 ,
d2 (x, y) = t
k=1
cu notatii evidente.
2.1. NOT
INI TEORETICE
33
e. Fie `2 (N ) = {x : N 7 R |
|x(n)|2 < }. Generalizarea distantei
euclidiene la cazul infinit dimensional (pe `2 (N )) este

d(x, y) =
s
X
|x(n) y(n)|2 .
f. Fie A 6= si fie M(A) = {f : A 7 R | f marginit

a}. Distanta
supremum pe spatiul functiilor marginite este
d (f, g) = sup |f (x) g(x)|.
xA
g. Fie a, b R si fie C[a, b] = {f : [a, b] 7 R | f continu

a}. Distanta
uzuala pe spatiul functiilor continue este
d (f, g) = sup |f (x) g(x)|.
x[a,b]
h. Mai general, daca X este un spatiu metric compact, atunci multimea

functiilor continue C(X) = {f : X 7 R | f continu
a} este spatiu metric cu
distanta d (f, g) = supxX |f (x) g(x)|.
i. Fie B = {0, 1} codul (alfabetul) binar. Pe produsul cartezian
Bn = {(x1 , x2 , ...xn ) | xj B, j = 1, 2, ..., n}
definim distanta Hamming:
d((x1 , x2 , ..., xn ), (y1 , y2 , ..., yn )) =
n
X
|xj yj |.
j=1
Distanta Hamming masoara de fapt num

arul de necoincidente dintre elementele (x1 , x2 , ..., xn ) si (y1 , y2 , ..., yn ).
j. Orice multime nevida A se( poate organiza ca spatiu metric (discret)
1 daca x 6= y
cu distanta discreta (x, y) =
0 daca x = y
Spatii normate
Fie X un spatiu vectorial complex (sau real).
O aplicatie k k: X [0 , ) cu proprietatile:
a. k x + y kk x k + k y k
b. k x k= || k x k
c. k x k= 0 x = 0,
pentru orice x , y X si C, se numeste norma. O aplicatie care verific
a
34
CAPITOLUL 2. SPAT
doar conditiile a si b se numeste seminorma.

Perechea (X , k k) se numeste spatiu normat. Orice spatiu normat este si
spatiu metric, distanta dintre x si y fiind, prin definitie,
d(x, y) =k x y k
Daca n plus orice sir Cauchy este convergent, atunci (X , k k) se numeste
spatiu Banach (sau spatiu normat complet). Se poate demonstra ca operatiile
algebrice sunt continue: daca lim xn = x si lim yn = y, atunci lim (xn +
n
n
n
yn ) = x + y si analog pentru nmultirea cu scalari.
Exemple de spatii normate
i. Spatiile vectoriale Rn si C n sunt spatii Banach cu norma euclidiana:
v
uX
u n
k x k2 = t
|xj |2 .
j=1
ii. Spatiile de siruri `p (Z) si `p (N )

Fie p R , p 1, fixat si fie
`p (Z) = {x : Z C ;
|x(n)|p este convergent

a}.
nZ
Facem precizarea ca daca (an )nZ este un sir de numere complexe indexat
dupa Z, atunci seria
P
nZ
an este convergent
a daca seriile
0
P
n=
an si
n=1
an
sunt amandoua convergente.

Cu operatiile uzuale cu siruri, `p (Z) este spatiu vectorial. Norma este
k x kp =
!1
p
|x(n)|
nZ
Se demonstreaza ca (`p (Z), k kp ) este spatiu Banach.

Analog se definesc spatiile `p (N ) = {x : N C ;
|x(n)|p < }.
n=0
iii. Spatiul sirurilor marginite

Fie ` (Z) = {x : Z C ; x sir marginit }. Cu operatiile uzuale, ` (Z) este
spatiu vectorial. Aplicatia k x k = sup |x(n)| este norma, iar (` (Z), k k )
este spatiu Banach.
Analog se defineste spatiul ` (N ).
nZ
2.1. NOT
INI TEORETICE
35
iv. Spatiul functiilor continue

Fie D un spatiu metric compact (caz particular: D = [a, b], a, b R) si fie
C(D) = {f : D C ; f continu
a}.
Cu operatiile uzuale, C(D) este spatiu vectorial. Structura de spatiu Banach
este definita de norma supremum:
k f k = sup |f (t)|.
tD
v. Spatiul functiilor marginite

Fie A 6= ; spatiul vectorial al functiilor marginite
M(A) = {f : A 7 R | f m
arginit
a}
este spatiu Banach cu norma supremum: k f k = suptA |f (t)|.
Serii nt-un spatiu normat
Fie (X, k k) un spatiu normat si fie (xn )nN un sir de elemente din X.
P
Spunem ca seria
xn este convergent
a la x X (numit n acest caz
nN
suma seriei) daca sirul sumelor partiale, sn =

P
nN
n
P
k=1
xk converge la x. Seria
xn se numeste absolut convergent

a daca seria (de numere reale si pozi-
tive)
P
nN
k xn k este convergenta. Cu o demonstratie aseman

atoare celei de
la serii de numere reale se poate arata ca ntr-un spatiu Banach orice serie
absolut convergenta este convergent
a, reciproca fiind, n general, falsa.
Operatori liniari
Fie (X, k k) si (Y, k k) doua normate; o aplicatie T : X Y se numeste
aplicatie liniara (sau operator liniar) daca:
T (x + y) = T (x) + T (y), x, y X, , C.
Operatorul T se numeste liniar si continuu daca, n plus, aplicatia T este si
continua.
Multimea operatorilor liniari si continui de la X n Y se noteaza cu L(X, Y ).
Cu operatiile uzuale:
(T + S)(x) = T (x) + S(x), ( T )(x) = T (x), C, x X,
multimea L(X, Y ) este spatiu vectorial.
36
CAPITOLUL 2. SPAT
Pentru orice aplicatie liniara T : X 7 Y , se demonstreaza ca urmatoarele

afirmatii sunt echivalente:
a. T este continua.
b. T este continua n 0 X.
c. exista M > 0 astfel nc
at: x X, k T (x) k M k x k .
Spatiul vectorial L(X, Y ) se organizeaza ca spatiu normat cu norma:
k T k= inf{M > 0 | k T (x) k M k x k}.
Au loc urmatoarele egalitati:
k T k= sup{k T x k | k x k 1} = sup{k T x k | k x k= 1}.
Din definitie rezulta:
k T x kk T k k x k T L(X), x X.
Se demonstreaza de asemenea inegalitatea:
k T S k k T k k S k, T, S L(X).
Daca Y este spatiu Banach, atunci (L(X, Y ), k k) este spatiu Banach.
Daca Y este corpul scalarilor (R sau C) atunci L(X, C) se noteaza X 0 si se
numeste dualul spatiului X, iar elementele lui se numesc functionale liniare
si continue.
In cazul X = Y , notam L(X) = L(X, X).
Spectru, valori proprii, vectori proprii
In continuare presupunem ca X este spatiu Banach.
Pentru orice operatori T, S L(X) se defineste produsul (compunerea):
(T S)(x) = T (S(x)), x X.
Un operator T L(X) se numeste inversabil daca exista T 1 L(X) astfel
ncat T S = I, unde, am notat cu I operatorul identic: Ix = x, x X.
Un rezultat fundamental (teorema lui Banach) afirma ca un operator T este
inversabil daca si numai daca este bijectiv.
Pentru orice T L(X), multimea:
(T ) = { C | operatorul I T nu este inversabil}
se numeste spectrul operatorului T . Se demonstreaza ca spectrul este multime
nevida si compacta inclusa n { C | || k T k}.
2.2. SPAT
II METRICE
37
Numarul r(T ) = sup{|| | (T )} se numeste raza spectrala a operatorului T ; evident, r(T ) k T k si, n plus, are loc formula razei spectrale:
1
r(T ) = lim k T n k n .
n
Submultimea:
p (T ) = { (T ) | operatorul I T nu este injectiv}
se numeste spectrul punctual (sau multimea valorilor proprii).
Daca p (T ), atunci exista x X, x 6= 0, astfel nc
at T x = x. In
acest caz vectorul x se numeste vector propriu al lui T asociat valorii proprii
. Daca X este un spatiu Banach finit dimensional, (C n sau Rn ) atunci
spectrul coincide cu multimea valorilor proprii si
p (T ) = (T ) = { C | PT () = 0},
unde, PT este polinomul caracteristic al operatorului T .
2.2
Spatii metrice
1. Sa se demonstreze ca urmatoarele aplicatii sunt metrici pe R2 , echivalente cu distanta euclidiana:

a. d1 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) = |x1 x2 | + |y1 y2 |.
b. d ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) = max{|x1 x2 |, |y1 y2 |}.
Solutie
Se verifica direct definitia distantei. Fie d2 distanta euclidiana pe R2 si fie
(x, y) R2 ; din inegalitatile:
q
|x|2 + |y|2 |x| + |y|
2 (|x|2 + |y|2 ),
1
(|x| + |y|) max{|x|, |y|} |x| + |y|,
2
rezulta:
d2 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) d1 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 ))
2 d2 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 ))
si respectiv
1
d1 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) d ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) d1 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )).
2
38
CAPITOLUL 2. SPAT
2. Sa se generalizeze exemplul de mai sus n cazurile Rn si C n .
3. Sa se caracterizeze sirurile convergente si sirurile Cauchy ntr-un

spatiu metric discret. Sa se demonstreze ca orice spatiu metric discret este
complet.
Solutie
Fie (X, d) un spatiu metric discret si fie xn un sir n X; fie 0 < < 1. Daca
xn a, atunci exista n N astfel nc
at d(xn , a) < < 1, n n , deci
d(xn , a) = 0, n n ; rezulta ca sirul xn este constant (ncep
and de la un
rang). Un rationament similar se aplica si n cazul sirurilor Cauchy.
4. Pe multimea numerelor rationale, Q, consideram distanta uzuala (indusa din R), d(x, y) = |x y|. Sa se demonstreze ca spatiul metric (Q, d)
nu este complet.
Solutie
n
Fie sirul de numere rationale xn = 1 + n1 . Se stie ca n R sirul xn este
convergent la e R \ Q. Rezulta ca xn este sir Cauchy n R, deci si n
Q; daca xn ar fi convergent n Q, atunci n R ar avea doua limite, ceea ce
constituie o contradictie.
5. Multimea lui Cantor
Notam cu I0 intervalul [0, 1]. Eliminam din I0 intervalul din mijloc, ( 13 , 32 )
si notam

2
1
,1
I1 = 0,
3
3
multimea astfel obtinut
a. Continu
am procedeul: din fiecare din intervalele
[0, 13 ], [ 23 , 1] eliminam intervalul din mijloc si notam cu I2 multimea rezultata:
1
2 3
6 7
8
I2 = 0,
,
,
,1 .
9
9 9
9 9
9
Continuand procedeul, se obtine un sir de multimi I0 , I1 , I2 , ... cu proprietatile:
i. I0 I1 I2 ...
ii. In este reuniunea a 2n intervale, fiecare de lungime 3n
\.
Prin definitie, multimea lui Cantor este intersectia: C =
In .
nN
Sa se demonstreze urmatoarele proprietati:

a. C este multime compacta.
b. Multimea C nu contine intervale.
c. Multimea lui Cantor este perfecta (nu contine puncte izolate); n particular, rezulta ca C nu este multime num
arabil
a.
2.2. SPAT
II METRICE
39
Solutie
a. Multimea C este marginita (inclusa n [0, 1]) si nchis
a (intersectie de
multimi nchise).
b. Din constructie, rezulta:
3k + 1 3k + 2
,
3m
3m
= , k, m N.
Dar, orice interval (, ) contine un interval de forma
3k+1 3k+2
3m , 3m
daca m
6 .
este ales cu conditia 3m <

Rezulta ca multimea C nu contine intervale.
c. Fie a C si fie S un interval arbitrar care-l contine pe a; pentru orice
n N , fie Jn acel interval al lui In care-l contine pe a. Alegem n0 suficient
de mare astfel ncat Jn0 S; daca notam cu xn acel capat al intervalului
Jn diferit de a, rezulta xn C S, xn 6= a, n n0 .
m
m
6. Fie spatiul metric (Rn , d2 ), fie xm = (xm
sir de ele1 , x2 , ..., xn ) un
n
n
mente din R si a = (a1 , a2 , ..., an ) R . Atunci:
lim xm = a (n Rn ) lim xm
n R), k {1, 2, ..., n}.
k = ak (
Solutie
Se aplica inegalitatile:
|xm
j aj | d2 (xm , a)
n
X
|xm
k ak |, j {1, 2, ..., n}.
k=1
7. Fie a, b R, a < b.
a. Sa se demonstreze ca
d1 (f, g) =
Z b
a
|f (x) g(x)|dx
este distanta pe multimea functiilor continue C[a, b].

b. S
a se demonstreze ca orice sir fn C([a, b]) convergent n raport cu
distanta d este convergent si n raport cu distanta d1 , dar reciproca este
falsa.
Solutie
a. Se verifica direct definitia (se folosesc proprietatile modulului si ale integralei).
b. Fie fn , f C([a, b]) astfel ncat d (fn , f ) 0. Atunci:
d1 (fn , f ) =
Z b
a
|fn (x) f (x)|dx (b a) d (fn , f ) 0.
40
CAPITOLUL 2. SPAT
1
.
1 + nx
Atunci fn 0 n raport cu distanta d1 , dar nu converge n raport cu d .
Pentru a arata ca reciproca este falsa, fie sirul fn (x) =
8. Fie (X, d) un spatiu metric complet si fie A X; sa se demonstreze ca spatiul metric indus (A, d) este complet daca si numai daca A este
submultime nchisa n X.
Solutie
Se foloseste caracterizarea cu siruri a multimilor nchise. Presupunem mai
ntai ca A este nchisa. Daca xn A este un sir Cauchy (n X), atunci exista
(deoarece X este complet) x X astfel nc
at xn x. Dar A este nchis
a,
deci x A. Implicatia invers
a o las
am ca exercitiu.
9. a. Sa se demonstreze ca aplicatia
d : R R 7 [0, ), d(x, y) = |arctgx arctgy|, x, y R,
este distanta pe R.
b. Spatiul metric (R, d) nu este complet.
Solutie
a. Functia arctg este injectiva, deci d(x, y) = 0 x = y.
b. Sirul xn = n este sir Cauchy n raport cu distanta d:
n m
d(xn , xm ) = |arctg n arctg m| = arctg

0,
1 + nm
daca m, n .
Presupunand, prin absurd, ca sirul xn este convergent la a R, atunci
d(xn , a) 0; pe de alta parte:
d(xn , a) = |arctg n arctg a| =
n a
arctg 1 6= 0, a R,
= arctg
1 + na
a
contradictie.
10. Exemplul de mai sus se poate generaliza astfel: fie X o multime
nevida arbitrara, fie f : X 7 R si fie
d : X X 7 [0, ), d(x, y) = | f (x) f (y) |.
Atunci d este distant
a pe X dac
a si numai daca functia f este injectiva.
2.2. SPAT
II METRICE
41
11. In spatiul metric (R2 , d2 ) consideram submultimile:

A = {(x, y) R2 | 0 < x2 + y 2 1},
B = {(x, y) R2 | 1 x2 + y 2 2},
D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 < 1, x > 0, y > 0},
E = n
{(x, y) R2 | ax + byo+ c = 0, a, b, c R constante fixate},
1
2
F =
n , 1 R | n N , G = F {(0, 1)}.
S
a se precizeze daca multimile sunt deschise, nchise, marginite, conexe
sau compacte.
Solutie
A este multime marginita si conexa, dar nu este deschis
a si nici nchis
a.
B este compacta si conexa. D este deschis
a, conexa si marginit
a. E este
nchisa, conexa si nemarginita. F este marginit
a, dar nu este deschis
a, nici
nchisa si nici conexa. G este multime compacta.
12. Sa se dea un exemplu de submultime n R2 care este conexa, dar nu
este conexa prin arce (o submultime M a unui spatiu metric X se numeste
conexa prin arce daca pentru orice x, y M exista a, b R si o functie
continua : [a, b] 7 M astfel nc
at (a) = x si (b) = y).
Solutie
Un exemplu este :
H=
x, sin
1
x
R2 | x (0, 1]
{(0, y) R2 | y [1, 1]}.
13. Sa se arate ca ntr-un spatiu metric intersectia unei familii infinite de

multimi deschise nu este neaparat deschis
a si reuniunea unei familii infinite
de multimi nchise nu este neaparat nchis
a.
Solutie
Fie, de exemplu, n spatiul metric R multimile deschise
1 1
, n N ? .
Dn = ,
n n
Atunci
Dn = {0}. In acelasi spatiu metric, fie multimile nchise
n1
1
1
Fn =
,1
, n N ? .
n
n
Atunci
[
n1
Fn = (0, 1).
42
2.3
CAPITOLUL 2. SPAT
Teorema contractiei
14. Sa se decida daca urmatoarele functii sunt contractii pe multimile

indicate:
a. f (x) = sin x, x R.
b. f (x) = ln x, x [e, ).
c. f (x) = arctg x, x R.
1 x2
d. f (x) =
, x R.
5(1 + x2 )
2x
, x R.
e. f (x) =
1 + x2
Solutii
a. Functia f (x) = sin x nu este contractie pe R. Presupunand prin absurd
ca ar exista k (0, 1) astfel nc
at | sin x sin y| k |x y|, x, y R,
atunci, n particular pentru y = 0, se obtine | sin x| k |x|, x R; rezulta
| sin x|
k < 1, contradictie. Functia sinus este totusi contractie pe
ca lim
x0 |x|
orice interval nchis care nu contine numere de forma k, k Z (pentru
demonstratie se poate aplica teorema lui Lagrange).
b. Functia f (x) = ln x este contractie pe [e, ); din teorema lui Lagrange
rezulta:
| ln x ln y|
1
sup
ce c
|x y|
1
|x y|, x, y R.
e
c. Functia f (x) = arctg x nu este contractie pe R; fie, prin absurd, k (0, 1)

astfel ncat |arctg x arctg y| k |x y|, x, y R. In particular pentru
|arctg x|
y = 0 rezulta |arctg x| k |x|, x R si deci lim
k < 1,
x0
|x|
contradictie. Functia f (x) = arctg x este contractie pe orice interval I pentru care 0 nu este punct de acumulare, deoarece, pe un astfel de interval are
loc inegalitatea sup |f 0 (x)| < 1.
xI
d. Functia nu este contractie pe R; rationament similar cu exemplele a si c

de mai sus.
e. Functia este contractie pe R.
15. Sa se aproximeze cu o eroare mai mica decat 103 solutia reala a
ecuatiei x3 + 4x 1 = 0.
Solutie
Ecuatia are o singura solutie reala, (0, 1). Vom aplica metoda
aproximatiilor succesive. Fie X = [0, 1] si f : X 7 X, f (x) = x21+4 . Ecuatia
2.3. TEOREMA CONTRACT

IEI
43
este echivalenta cu f (x) = x, iar spatiul metric X este complet (cu metrica
uzuala indusa din R); demonstram acum ca f este contractie pe X. Derivata
2
0
0
este f 0 (x) = (x2x
2 +4)2 , iar supxX |f (x)| = f (1) = 25 < 1, deci f este
2
contractie cu factorul factorul de contractie k = 25
. Sirul aproximatiilor
succesive este
1
x0 = 0, xn+1 = f (xn ) = 2
;
xn + 4
evaluarea erorii:
n
kn
1
2
|xn | <
|x0 x1 | =
,
1k
3
25
deci x3 = f 16
65 = 0, 2355072.
Aceeasi ecuatie se poate rezolva aproximativ si folosind contractia
g(x) = 14 (1 x3 ), x [0, 1]. In acest caz factorul de contractie este
3
k = sup |g 0 (x)| = . Metoda aproximatiilor succesive converge mult
4
x(0,1)
mai ncet n acest caz, x6 .
16. Sa se calculeze cu o eroare mai mica decat 103 solutia reala a
ecuatiei x3 + 12x 1 = 0.
Solutie
Ecuatia are o singura solutie reala (0, 1) si este echivalent
a cu x = f (x),
2
1
unde f (x) = x + 12
este contractie pe [0, 1], cu factorul de contractie
2
.
k = 169
17. Sa se calculeze cu o eroare mai mica decat 103 solutia reala a
ecuatiei x5 + x 15 = 0.
Solutie
Ecuatia are o singur
a solutie reala (1,2). Scriem ecuatia sub forma
echivalenta x = 5 15 x; aplicatia f (x) = 5 15 x este contractie pe [1, 2]
1
cu factorul de contractie k =
.
5
4
5
14
18. Fie a (0, 101 ). Sa se construiasca un sir al aproximatiilor succesive pentru solutia din (0, 1) a ecuatiei xex = a.
Solutie
Scriem ecuatia sub forma x = (x), cu (x) = aex . Atunci : [0, 1] 7 [0, 1]
este o contractie (cu factorul a).
19. Ecuatia lui Kepler Sa se construiasca un sir care converge la
(unica) solutie a ecuatiei x = q sin x + m, q (1, 1), m R.
44
CAPITOLUL 2. SPAT
Solutie
Functia f : R 7 R, f (x) = q sin x + m este contractie:
sup |f 0 (x)| = q < 1,
xR
deci ecuatia x = f (x) are o solutie unica R.

Pentru orice x0 R, sirul
xn+1 = f (xn ) = q sin xn + m
converge la , eroarea la pasul n fiind:
|xn | <
qn
|x1 x0 |.
1q
20. Fie a, b, c R; n ce conditii se poate aplica metoda aproximatiilor

succesive ecuatiei: x = a sin x + b cos x + c ?
Solutie
Fie f : R 7 R, f (x) = a sin x + b cos x + c. Functia f se poate scrie sub
forma:
f (x) =
a
b
a2 + b2
sin x +
cos x + c =
a2 + b2
a2 + b2
=
a2 + b2 sin(x + ) + c,
cu
R bine ales. Rezulta ca aplicatia f este contractie daca si numai
daca a2 + b2 < 1; daca aceasta ipoteza este adevarat
a, atunci un sir al
aproximatiilor succesive este (de exemplu)
x
=
0,
x
0
n+1 = f (xn ). Eroarea
n
a2 + b2
la pasul n este cel mult

|b + c|.
1 a2 + b2
21. Sa se demonstreze ca pentru orice a (1, 1) si pentru orice functie
continua h : [0, 1] 7 R exista o singura functie continu
a u : [0, 1] 7 R astfel
ncat u(x) = h(x) + a sin u(x), x [0, 1].
Solutie
Studiem ecuatia n spatiul metric (C([0, 1]), d )). Fie aplicatia
F : C([0, 1]) 7 C([0, 1]), (F (f ))(x) = h(x) + a sin f (x), x [0, 1].
Este suficient sa demonstram ca F este contractie (functia u din concluzie
este punctul fix al contractiei). Fie f, g C([0, 1]); atunci:
d (F (f ), F (g)) = sup |a(sin f (x) sin g(x))| |a| d (f, g),
x[0,1]

IEI
45
deci F este contractie cu factorul |a|.

22. Sisteme liniare Fie A = (aij ) o matrice patratic
a de ordinul n N
cu elemente aij R, i, j {1, 2, .., n} si fie bi R, i {1, 2, ..., n}. Pentru
ce valori ale parametrului R se poate aplica metoda aproximatiilor
succesive sistemului liniar: xi =
n
X
aik xk + bi , 1 i n ?
k=1
Solutie
Fie d una din distantele echivalente pe Rn (a se vedea exercitiile 1 si 2) si
fie
n
T : R 7 R , T (x1 , x2 , .., xn ) =
n
X
a1k xk + b1 , ...,
k=1
n
X
ank xk + bn .
k=1
Se impune conditia ca T sa fie contractie si se obtin valorile cerute pentru .

Vom face n continuare calculul pentru distanta euclidiana, d = d2 . Pentru
orice vectori x = (x1 , x2 , ..., xn ) si y = (y1 , y2 , ..., yn ) din Rn , avem (aplicam
inegalitatea lui Schwarz):
v
!2
u n n
uX X
aik (xk yk )
d2 (T (x), T (y)) = ||t
i=1
k=1
v
v
! n
!!
u n n
u n n
X
X
uX
uX X
||t
a2ik
(xk yk )2
= ||t
a2ik d2 (x, y).
i=1
k=1
k=1
i=1 k=1
v
1
u n n
uX X
Deci T este contractie daca si numai daca || t
a2ik .
i=1 k=1
23. Sa se rezolve exercitiul anterior n raport cu distantele d1 si d .

24. Ecuatii integrale de tip Fredholm Fie a, b R, a < b si fie
K : [a, b][a, b] 7 R o functie continu
a (numit
a nucleu). Pentru orice functie
continua f : [a, b] 7 R si pentru orice R, fie ecuatia (cu necunoscuta
):
(x) =
Z b
a
K(x, y)(y)dy + f (x), x [a, b].
Sa se afle pentru ce valori ale lui R se poate aplica metoda aproximatiilor

succesive ecuatiei considerate.
46
CAPITOLUL 2. SPAT
Solutie
Studiem ecuatia n spatiul Banach (C([a, b]), d ). Fie aplicatia
U : C([a, b]) 7 C([a, b]), (U )(x) =
Z b
a
K(x, y)(y)dy + f (x).
Ecuatia Fredholm se scrie U () = . Pentru orice , C([a, b]), calculam:

d (U , U ) = sup |(U )(x) (U )(x)| =
x[a,b]
= sup |
x[a,b]
|| sup
Z b
a
Z b
x[a,b] a
K(x, y)((y) (y))dy|
|K(x, y)| |(y) (y)|dy
|| k K k
unde, am notat k K k =
Z b
sup
|(y) (y)|dy,
|K(x, y)|. Rezulta deci
(x,y)[a,b]2
d (U , U ) || k K k (b a)d (, ), , C([a, b]).

1
. In
(b a) k K k
aceasta ipoteza, construim un sir al aproximatiilor succesive: fie 0 C([a, b])
si n+1 = U n . Calculam primii termeni ai sirului:
Aplicatia U este contractie daca si numai daca || <
1 (x) = (U 0 )(x) =
2 (x) = (U 1 )(x) =
= f (x) +
= f (x) +
Z b
a
Z b
a
Z b
a
Z b
a
K(x, y)0 (y)dy + f (x), x [a, b].

Z
b
K(x, y)
K(x, y)f (y)dy + 2

2
K(x, y)f (y)dy +
K(y, t)0 (t)dt + f (y) dy + f (x) =
Z bZ b
a
Z b
a
K(x, y)K(y, t)0 (t)dtdy =
0 (t)
Definim nucleele iterate:

K1 (x, y) = K(x, y),
Z b
a
K(x, y)K(y, t)dy dt.

IEI
K2 (x, y) =
K3 (x, y) =
47
Z b
a
Z b
a
K(x, t)K1 (t, y)dt,

K(x, t)K2 (t, y)dt,
.........................................
Kn (x, y) =
Z b
a
K(x, t)Kn1 (t, y)dt.
Cu aceste notatii, solutia ecuatiei Fredholm este:

(x) = f (x) +
Z b
n1
Fie R(x, y, ) =
Kn (x, y)f (y)dy, x [a, b].
n Kn+1 (x, y) rezolventa ecuatiei; atunci:
n0
(x) = f (x) +
Z b
a
R(x, y, )f (y)dy.
25. Sa se determine R astfel nc

at ecuatiei
(x) =
Z 1
0
xy(y)dy + x2
sa i se poata aplica metoda aproximatiilor succesive si, n acest caz, sa se

rezolve ecuatia.
Solutie
Cu notatiile din exercitiul precedent, a = 0, b = 1,
K : [0, 1] [0, 1] 7 R, K(x,Ry) = xy, f (x) = x2 si k K k = 1. Aplicatia
U definita prin (U )(x) = 01 xy(y)dy + x2 este contractie daca si numai
daca || < 1. In acest caz, nucleele iterate sunt:
K1 (x, y) = K(x, y) = xy,
K2 (x, y) =
Z 1
0
K(x, t)K1 (t, y)dt =
K3 (x, y) =
In general, Kn =
1
3n1
Z 1
1
0
Z 1
xt2 ydt =
1
xt2 ydt = xy,
3
1
xy.
32
xy. Rezulta:
R(x, y, ) =
X n
n0
xy =
3xy
,
3
48
CAPITOLUL 2. SPAT
si deci solutia (unica) a ecuatiei este

(x) = x2 +
Z 1
3xy
y 2 dy = x2 +
3
x.
4(3 )
26. Metoda lui Newton

Fie a, b R si fie f : [a, b] 7 R o functie de doua ori derivabil
a astfel
incat f 0 (x) 6= 0, x [a, b]. Presupunem ca ecuatia f (x) = 0 are o solutie
[a, b]. Metoda lui Newton aproximeaz
a cu sirul aproximatiilor sucf (x)
cesive generat de contractia g(x) = x 0
. Sa se gaseasc
a o conditie
f (x)
suficienta pentru a se putea aplica metoda aproximatiilor succesive si sa se
interpreteze geometric metoda.
Solutie
Conditia |g 0 (x)| k < 1 (pentru ca g s
a fie contractie) este echivalent
a cu
00
0
2
|f (x)f (x)| < k(f (x)) , x [a, b]. Dac
a aceasta conditie este ndeplinit
a,
f (xn1 )
atunci sirul aproximatiilor succesive este xn = xn1 0
. Geometric,
f (xn1 )
xn este abscisa punctului de intersectie al tangentei la graficul functiei f
n punctul (xn1 , f (xn1 )) cu axa Ox. Intr-adev
ar, ecuatia tangentei este
y f (xn1 ) = f 0 (xn1 )(x xn1 ) si pentru y = 0 se obtine xn .
27. Fie a > 0 si p N . Sa se aplice metoda lui Newton pentru a
construi un sir al aproximatiilor succesive pentru p a.

Solutie
1
f (x)
=
Fie f (x) = xp a si g(x) = x 0
(p 1)x + ax1p . Aplicatia g
f (x)
p
este contractie pe un interval care contine p a:
|g 0 (x)| =
p 1
p1
< 1 , x >
1 axp <
p
p
r
p
a
.
2
In concluzie, pentru a construi un sir al aproximat

q iilor succesive, trebuie ca
primul termen, x0 , sa fie ales astfel nc
at x0 > p a2 .
2.4
Functii continue
28. Sa se studieze continuitatea in zero functiei

(
f (x) =
x[ x1 ], x (0, 1]
1,
x=0
2.4. FUNCT
II CONTINUE
49
unde, [a] este partea ntreaga a num

arului a R.
Solutie
Din dubla inegalitate:
1
1
1 < f (x) x , x (0, 1],
x
x
rezulta ca functia f este continua n 0.

29. Fie
f : R 7 R, f (x) =
x sin x1 , x 6= 0
0, x = 0
Sa se demonstreze ca f este uniform continu

a pe R.
Solutie
Functia f este continua, deci pe orice interval compact [a, b] R este si
uniform continua. Fie xn si yn astfel nc
at |xn yn | 0. Atunci
|f (xn ) f (yn )| 0 (deoarece lim f (xn ) = lim f (yn ) = 1), deci f este
n
n
uniform continua pe R.
1
30. Fie f : (0, 1] 7 R, f (x) = sin . Sa se demonstreze ca f nu este
x
uniform continua.
Solutie
1
1
Fie xn =
si yn =
. Atunci |xn yn | 0, dar
n
2 + 2n
|f (xn ) f (yn )| 1 6= 0.
31. Fie f : (0, 1] 7 R, f (x) = ln x si g : [1, ) 7 R, g(x) = ln x. Sa se
studieze uniform continuitatea functiilor f si g.
Solutie
Functia f nu este uniform continu
a: fie xn = en si yn = e2n . Atunci
|xn yn | 0, dar |f (xn ) f (yn )| . Functia g este uniform continu
a:
din inegalitatea sup |g 0 (x)| 1, rezulta, (aplicand teorema lui Lagrange):
x1
|g(x) g(y) |x y|, x, y [1, ).

32. Fie (X, d) un spatiu metric, fie f : X 7 R o aplicatie continu
a si fie
a R. Consideram multimile:
A = {x X | f (x) < a}
50
CAPITOLUL 2. SPAT
B = {x X |f (x) a}
D = {x X | f (x) = a}.
Sa se demonstreze ca A este multime deschis

a, iar B si D sunt multimi
nchise.
Solutie
A = f 1 ((, a)), B = f 1 ((, a]), D = f 1 ({a}); multimea (, a)
este deschisa, iar multimile (, a] si {a} sunt nchise.
33. Sa se construiasca o functie continu
a, bijectiva av
and inversa discontinua.
Solutie
Fie X = [0, 2) cu distanta uzuala indusa din R. Fie cercul unitate
Y = {(x, y) R2 | x2 + y 2 = 1},
cu distanta euclidiana indusa din R2 (se poate lua si metrica lungimea
arcului, care este echivalent
a cu distanta euclidiana). Fie functia:
f : X 7 Y, f (t) = (cos t, sin t).
Atunci f este continua (deoarece componentele sunt continue) si bijectiva.
Daca functia inversa f 1 : Y 7 X ar fi continu
a, atunci imaginea
oricarui
q
1 n12 , n1
sir convergent din Y ar fi un sir convergent n X. Sirul
converge la (1, 0) n Y , dar imaginea sa prin functia f 1 :
r
f 1
1
1
1 2,
n
n
!!
= 2 arctg q
n 1
1
n2
nu este sir convergent n X; altfel ar trebui ca 2 X, contradictie.

34. Exista functii continue si bijective de la [0, 1) n (0, 1) ?
Solutie
Fie X = [0, 1) cu metrica indusa din R si Y = (0, 1) cu aceeasi metrica. Sa presupunem, prin absurd, ca ar exista o functie continu
a si bijectiva f : X 7 Y . Fie a = f (0) si fie g restrictia lui f la (0, 1); atunci
g((0, 1)) = (0, a) (a, 1). Dar (0, 1) este multime conexa n X, restrictia
g este continua, deci ar trebui ca g((0, 1)) sa fie multime conexa n Y ,
contradictie.
2.4. FUNCT
II CONTINUE
51
S
a se studieze continuitatea urm
atoarelor functii n origine
(exercitiile 35-47):
(
x2 y
,
x2 +y 2
(x, y) 6= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
35. f (x, y) =
Solutie
lim f (x, y) =
x2 y
lim
2
2
(x,y)(0,0) x +y
(x,y)(0,0)
= 0, deoarece | x2x+yy 2 | |x|. Rezulta ca
functia este continua.

(
36. f (x, y) =
xy
,
x2 +y 2
(x, y) 6= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
Trecand la coordonate polare, x = cos , y = sin , obtinem:
lim
(x,y)(0,0)
f (x, y) =
xy
2 sin cos
=
lim
= sin cos ,
0
2
(x,y)(0,0) x2 + y 2
lim
ceea ce arata ca limita n (0, 0) nu exista, deci functia nu este continu

a n
origine.
(
37. f (x, y) =
x2 y
,
x4 +y 2
(x, y) 6= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
x2 y
lim
a:
4
2 nu exist
(x,y)(0,0) x +y
f (xn , yn ) 12 . Daca (x0n , yn0 )
fie (xn , yn ) = ( n1 , n12 ) (0, 0).
Atunci
= ( n1 , n1 ) (0, 0), atunci f (x0n , yn0 ) 0.

Se observa ca desi lim f (x, mx) = 0, m R, totusi limita nu exista.
x0
38. f (x, y) =
x2 y 2
,
x2 +y 2
(x, y) 6= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
lim f (x, y) nu exista.
(x,y)(0,0)
39. f (x, y) =
1
, (x, y) 6= (0, 0)
(x2 + y 2 ) sin xy
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
1
Din inegalitatea (x2 + y 2 ) sin xy
a
x2 + y 2 rezult
lim
(x,y)(0,0)
f (x, y) = 0,
52
CAPITOLUL 2. SPAT
deci functia este continu

a.
40. f (x, y) =
12
x
2
y 2 +e x2
ye
, (x, y) 6= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
1
lim f (x, y) nu exista; daca (xn , yn ) = ( ln
, 1 ) (0, 0), atunci
n n
(x,y)(0,0)
1
f (xn , yn ) ,
2
1
iar daca (x0n , yn0 ) = ( ln
, 1 ) (0, 0), atunci
n n2
f (x0n , yn0 ) 0.
(
1
xy
41. f (x, y) =
3 2
y
(x, y) 6= (0, 0)
sin xx2 +y
2,
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
lim
(x,y)(0,0)
3 2
f (x, y) =
lim
(x,y)(0,0)
y
sin xx2 +y
2
x3 y 2
x2 +y 2
x3 y 2
= 0, deoarece
x2 + y 2
x3 y 2
2
|x3 |,
x + y2

a.
42. f (x, y) =
x2 +y2
Solutie
lim f (x, y) =
(x,y)(0,0)
x2 +y 2 +11
, (x, y) 6= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
lim
(x,y)(0,0)
x2 +y 2
x2 +y 2 +11
= 2, deci functia nu este continu

a.
x2 y 2 +11
43. f (x, y) =
x2 +y 2
Solutie
lim
(x,y)(0,0)
, (x, y) 6= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
f (x, y) =
=
lim
(x,y)(0,0)
x2 y 2 +11
x2 +y 2
x2 y 2
= 0,
(x,y)(0,0) (x2 + y 2 )( x2 y 2 + 1 + 1)
lim
2.4. FUNCT
II CONTINUE
53
deci functia este continua.
1
e x2 +y2
, (x, y) 6= (0, 0)
44. f (x, y) =
x4 +y 4
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
Folosind limita lim
t0+
e t
tn
= 0, n N , rezulta
lim
(x,y)(0,0)
f (x, y) = 0, deci
functia este continua.

(
(1 + x2 y 2 )
45. f (x, y) =
1
x2 +y 2
, (x, y) 6= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
lim
(x,y)(0,0)
f (x, y) =
(1 + x2 y 2 )
lim
(x,y)(0,0)
lim
(x,y)(0,0)
2 2
(1 + x y )
1
x2 +y 2
1
x2 y 2
x2 y 2
x2 +y 2
= 1,
deci functia nu este continua.

(
46. f (x, y, z) =
x2
,
x2 +y 2 +z 2
(x, y, z) 6= (0, 0, 0)
0, (x, y, z) = (0, 0, 0)
Solutie
Folosind coordonatele sferice:
x = sin cos , y = sin sin , z = cos ,
obtinem
lim
(x,y,z)(0,0,0)
2 (sin2 cos2 )
= sin2 cos2 ,
0
2
f (x, y, z) = lim
deci limita nu exista.

(
47. f (x, y, z) =
xz
x2 +y 2
, (x, y, z) 6 Oz
0,
x=y=0
Solutie
Fie (0, 0, zo ) Oz; analizam mai nt
ai cazul zo 6= 0.
Folosind coordonate cilindrice,
x = cos , y = sin , z = z,
54
CAPITOLUL 2. SPAT
obtinem
lim
(x,y,z)(0,0,zo )
f (x, y, z) =
cos z
= zo cos ,
(,z)(0,zo )
lim
deci limita nu exista.

Daca zo = 0, din inegalitatea
|f (x, y, z)| |z|,
rezulta
lim
(x,y,z)(0,0,0)
f (x, y, z) = 0,

a n origine.
2.5
Spatii normate si operatori liniari
48. a. Fie x0 [a, b]; pe spatiul functiilor continue, (C[a, b], k k )

consideram aplicatia (numit
a evaluarea n punctul x0 ):
Fx0 : C[a, b] 7 R, Fx0 (f ) = f (x0 ).
Sa se demonstreze ca Fx0 este functional
a liniara si continu
a si sa se calculeze
norma k Fx0 k .
b. Mai general, sa se demonstreze ca pentru orice t1 , t2 , ..., tn [a, b] si orice
c1 , c2 , ..., cn R, aplicatia:
F : C[a, b] 7 R, F (f ) =
n
X
ck f (tk )
k=1
este functionala liniara si continu

a. In plus:
k F k=
n
X
|ck |.
k=1
Solutie
a. Fie f, g C[a, b] si , R; atunci:
Fx0 (f + g) = f (x0 ) + g(x0 ) = Fx0 (f ) + Fx0 (g),
deci Fx0 este functional
a liniara.
Pentru orice f C[a, b], avem:
|Fx0 (f )| = |f (x0 )| k f k ,
2.5. SPAT
II NORMATE SI OPERATORI LINIARI
55
deci Fx0 este continua si k Fx0 k 1.

Daca 1 este functia constanta 1, atunci |Fx0 (1)| = 1, deci k Fx0 k= 1.
b. Evident, se poate presupune ca ck 6= 0, k {1, 2, ..., n} si ca punctele
t1 , t2 , ..., tn sunt alese crescator; liniaritatea:
F (f + g) =
n
X
ck f (tk ) +
k=1
n
X
ck g(tk ) =
k=1
= F (f ) + F (g) f, g C[a, b], , R.

Din inegalitatea:
n
X
|F (f )| =
ck f (tk )
k=1
n
!
X
|ck f (tk )|
k=1
|ck |
k f k , f C[a, b],
k=1
rezulta continuitatea lui F si inegalitatea:

k F k
n
X
|ck |.
k=1
Pentru a demonstra inegalitatea invers

a, consideram functia h : [a, b] 7 R,
definita astfel: n punctele tk ia valorile sgn(ck ), pe fiecare interval (tk , tk+1 )
functia este liniara, iar pe intervalele [a, t1 ) si (tn , b] functia h este constant
a.
ck
Notand uk = |ck | , functia h este:
h(x) =
uk+1 uk
tk+1 tk
u k , x = tk
u1 , x [a, t1 )
un , x (tn , b]
u t
uk+1 tk
x + k k+1
, x (tk , tk+1 )
tk+1 tk
Evident, din definitie rezulta functia h este continu

a si k h k = 1, deci:
n
n
n
X
X
ck X

k F k |F (h)| =
ck h(tk ) =
|ck |,
ck
=

|ck |
k=1
k=1
k=1
ceea ce ncheie demonstratia.

49. a. Pe spatiul Banach (C[a, b], k k ) al functiilor continue (reale)
consideram aplicatia
J : C[a, b] 7 R, J(f ) =
Z b
a
f (t)dt.
56
CAPITOLUL 2. SPAT
Sa se demonstreze ca J este functional

a si apoi sa se
calculeze norma sa.
b. Mai general, pentru orice functie continu
a : [a, b] 7 R aplicatia:
J : C[a, b] 7 R, J (f ) =
Z b
a
(t) f (t) dt
este o functionala liniara si continu

a si
k J k=
Z b
a
|(t)| dt.
Solutie
a. Liniaritatea este o consecint
a directa a proprietatilor integralei Riemann.
Pentru orice f C[a, b], avem:
Z
|J(f )| = f (t) dt
a
Z b
a
|f (t)|dt (b a) k f k ,
deci J este continua. Din inegalitatea de mai sus rezulta si k J k b a.

a, fie 1(t) = 1, t [0, 1]. Atunci
k 1 k = 1 si deci:
k J k |J(1)| = b a.
Rezulta k J k= b a.
b. Liniaritatea este evident
a; din inegalitatea:
Z
Z
Z b
b
|J (f )| = (t)f (t) dt
|(t)f (t)| dt k f k
|(t)| dt
a
a
a
rezulta continuitatea si inegalitatea:

k J k
Z b
a
|(t)| dt.

a construim o functie g C[a, b] dupa
cum urmeaza; fie > 0, arbitrar fixat si fie o diviziune a intervalului [a, b] ,
a = t0 < t1 < t2 < ... < tn = b,
astfel ncat
max |(tk ) (tk1 )| < .

k=1
2.5. SPAT
57
Aceasta alegere a diviziunii este posibila datorita continuit

atii functiei .
Impartim intervalele diviziunii n doua grupe:
n prima grupa consideram intervalele (notate 01 , 02 , ..., 0r ) pe care functia
nu se anuleaza (nu schimba semnul);
n grupa a doua, celelalte intervale (notate 001 , 002 , ..., 00s ).
Definim functia g pe fiecare interval al diviziunii urmand urmatoarele reguli:
i. g(t) = sgn((t)), t 0i , i = 1, 2, ..., r;
ii. g(t) este liniara n restul punctelor din [a, b]; (se pot da formule concrete,
a se vedea exercitiul anterior);
iii. daca a sau b este extremitate a unui interval din a doua grupa, atunci
g(a) = 0 , (repectiv g(b) = 0).
Evident, functia g este continua si k g k 1, deci:
k J k |J (g)| =
r Z
s Z
X
X
=
(t) g(t) dt +
(t) g(t) dt
00
j=1 0j
k=1 k
r Z
X
0
j=1 j
Z b
a
|(t)| dt
|(t)| dt 2
>
Z b
a
s Z
X
00
k=1 k
s Z
X
00
k=1 k
|(t)| dt =
|(t)| dt >
|(t)| dt 2 (b a).
Pentru 0, rezulta inegalitatea:

k J k
Z b
a
|(t)| dt,

50. Fie C 1 [a, b] spatiul vectorial al functiilor de clasa C 1 definite pe
intervalul compact [a, b].
a. Sa consideram pe C 1 [a, b] norma supremum: k f k = supx[a,b] |f (x)|.
Sa se demonstreze ca aplicatia de derivare
D : C 1 [a, b] 7 C[a, b], D(f ) = f 0 ,
58
CAPITOLUL 2. SPAT
este operator liniar dar nu este si continuu. Pe spatiul functiilor continue,

C[a, b], este considerata, ca de obicei, norma supremum.
b. Sa consideram acum pe spatiul C 1 [a, b] norma:
k f k=k f k + k f 0 k .
Sa se demostreze ca aplicatia de derivare D este n acest caz operator continuu.
Solutie
a. Liniaritatea este evident
a. Fie sirul fn (x) = n1 sin nx; atunci k fn k = n1
si deci fn 0 n spatiul normat C 1 [a, b], k k , dar sirul D(fn ) = fn0 nu
converge (la 0) n C[a, b].
b. Fie f C 1 [a, b]; din inegalitatea:
k D(f ) k = k f 0 k k f k + k f 0 k = k f k
rezulta ca D este operator continuu.
51. Sa se demonstreze ca orice operator liniar T : Rn 7 Rn este continuu
(pe spatiul Rn este considerata norma euclidiana, notata n continuare k k2 ).
Solutie
Fie T ca n enunt, fie {e1 , e2 , ..., en } baza canonica n Rn si fie:
K = max{k T e1 k2 , k T e2 k2 , ..., k T en k2 }.
Pentru orice vector x =
Pn
j=1 xj ej
Rn , au loc inegalitatile:
|xi | k x k2 , i = 1, 2, ..., n.
De aici si din inegalitatea triunghiului, rezulta:
k T x k2 = k T
n
X
xj ej k2 = k xj T ej k2
j=1
n
X
|xj | k T ej k2 nK k x k2 , x Rn ,
j=1
deci operatorul T este continuu si k T k nK. Evident, demonstratia de

mai sus ramane adevarat
a si pe spatiul C n .
2.5. SPAT
59
52. Operatorul de nmultire cu variabila independent

a
Pe spatiul Banach complex (C[a, b], k k ) consideram operatorul (de multire
cu variabila independenta):
(M f )(x) = xf (x), f C[a, b], x [a, b].
a. Sa se demonstreze ca M este liniar si continuu si k M k= |b|.
b. Sa se demonstreze ca spectrul lui M este :
(M ) = [a, b].
c. Sa se demonstreze ca multimea valorilor proprii este vida: p (M ) = .
Solutie
a. Pentru orice f, g C[a, b] si , C, avem:
(M (f + g)) (x) = x(f + g)(x) =
= xf (x) + xg(x) = (M f + M g)(x), x [a, b],
deci M este liniar. Continuitatea:
k M f k = sup |xf (x)| |b| k f k , f C[a, b], x [a, b],
x[a,b]
deci M este continuu si n plus k M k |b|.

Notand cu 1 functia constanta 1, atunci k 1 k = 1 si deci:
k M kk M 1 k = sup |x| = |b|,
x[a,b]
deci k M k= |b|.
b. Demonstram egalitatea (M ) = [a, b] prin dubla incluziune.
Prin definitie, (M ) daca si numai daca operatorul I M nu este
inversabil (ceea ce este echivalent cu a fi bijectiv, conform teoremei lui Banach; a se vedea sectiunea teoretica a acestui capitol). Fie 0 [a, b]; din
egalitatea:
((0 I M )(f ))(x) = (0 x)f (x), f C[a, b], x [a, b]
rezulta ca operatorul 0 I M nu este surjectiv deoarece imaginea sa este:
Im(0 I M ) = {f C[a, b] | f (0 ) = 0} 6= C[a, b],
deci [a, b] (M ). In locul incluziunii inverse (M ) [a, b] demonstram
incluziunea echivalenta: C \ [a, b] C \ (M ). Fie 0 6 [a, b]; atunci functia
: [a, b] 7 C, 0 (x) =
1
0 x
60
CAPITOLUL 2. SPAT
este corect definita si continu

a, deci k 0 k < . Consider
am operatorul:
S : C[a, b] 7 C[a, b], (Sf )(x) = 0 (x)f (x) =
1
f (x), x [a, b].
0 x
Se demonstreaza fara dificultate ca S este operator liniar. Continuitatea

rezulta din inegalitatea:
k Sf k = sup |0 (x)f (x)| k 0 k k f k , f C[a, b].
x[a,b]
In concluzie, operatorul S L(C[a, b]); n plus, au loc egalitatile:

(0 I M )Sf = (S(0 I M ))f = 0
1
f = f, f C[a, b],
0
deci operatorul 0 I M este inversabil si (0 I M )1 = S, ceea ce demonstreaza ca 0 6 (M ).

c. Pentru a demonstra ca M nu are valori proprii, vom arata ca pentru orice
[a, b], operatorul I M este injectiv. Fie 0 [a, b] si fie f C[a, b]
astfel ncat (0 I M )f = 0; rezulta:
(0 x)f (x) = 0, x [a, b].
De aici rezulta
f (x) = 0, x [a, b] \ {0 }.
Functia f fiind continu
a, rezulta si f (0 ) = 0, deci f (x) = 0, x [a, b]; in
concluzie, 0 I M este injectiv.
53. Operatorul de nmultire
Exemplul anterior se poate generaliza dupa cum urmeaza. Fie C[a, b] si
fie operatorul (de nmultire cu functia ):
M : C[a, b] 7 C[a, b], M f = f.
a. Sa se arate ca M este operator liniar si continuu si k M k=k k .
b. Spectrul lui M coincide cu imaginea functiei :
(M ) = {(x) | x [a, b]}.
c. Operatorul M are valori proprii daca si numai daca exista intervale
(nedegenerate) J [a, b] astfel nc
at (x) = c, x J. In acest caz c este
valoare proprie a lui M .
2.5. SPAT
61
Solutie
a. Liniaritatea este imediata; din inegalitatea:
k M f k = sup |(x)f (x)| k k k f k ,
x[a,b]
rezulta continuitatea si k M kk k . Inegalitatea invers

a rezulta ca n
exercitiul anterior.
b. Fie A = {(x) | x [a, b]} imaginea lui . Demonstram egalitatea
(M ) = A prin dubla incluziune. Daca 0 A, atunci exista x0 [a, b]
astfel ncat (x0 ) = 0 ; de aici rezulta ca operatorul 0 I M nu este
surjectiv deoarece imaginea sa este:
Im(0 I M ) = {f C[a, b] | f (x0 ) = 0} 6= C[a, b].
Pentru a demonstra incluziunea invers
a, fie 0 6 A; atunci functia
0 : [a, b] 7 C, 0 (x) =
1
0 (x)
este corect definita si continua. Rezulta ca operatorul 0 I M este inversabil, inversul sau fiind operatorul de nmultire cu functia 0 :
(0 I M )1 f = M0 f = 0 f, f C[a, b].
Continuitatea operatorului M0 se poate arata direct, dar este si o consecint
a
a teoremei lui Banach (a se vedea sectiunea teoretica).
c. Fie 0 (M ) = A astfel nc
at exista f C[a, b] cu proprietatea
(0 I M )f = 0; daca functia nu este constant
a pe nici un interval,
atunci, din egalitatea (0 (x))f (x) = 0, x [a, b] si din continuitatea lui
f rezulta f (x) = 0, x [a, b], deci operatorul 0 I M este injectiv, deci 0
nu este valoare proprie pentru M . Sa presupunem acum ca exista J [a, b]
astfel ncat (x) = c, x J. Demonstram ca c este valoare proprie a lui
M ; pentru aceasta, consideram o functie neidentic nul
a f0 C[a, b] astfel
ncat f0 (x) = 0, x [a, b] \ J. Atunci f0 este vector propriu asociat valorii
proprii c:
((cI M )f0 )(x) = 0, x [a, b].
Operatorul de nmultire se poate defini si conditii mai generale. De exemplu,
daca D Rn este o multime compacta si daca : D 7 C este o functie
continua, atunci, pe spatiul C(D) al functiilor continue pe D se poate defini
operatorul (de nmultire cu ): M f = f . Se poate demonstra ca proprietatile demonstrate mai sus sunt adevarate si n acest caz.
62
CAPITOLUL 2. SPAT
54. Operatorul integral

Fie K : [a, b][a, b] 7 R o functie continu
a si fie operatorul integral (asociat
nucleului K) definit prin:
TK : C[a, b] 7 C[a, b], (TK (f ))(s) =
Z b
a
K(s, t)f (t) dt.
Pe spatiul functiilor continue este considerata norma supremum.

a. Sa se demonstreze ca TK este operator liniar si continuu.
b. Norma operatorului TK este:
k TK k= sup
Z b
s[a,b] a
|K(s, t)| dt.
Solutie
a. Pentru orice f, g C[a, b] si , R avem:
(TK (f + g))(s) =
=
Z b
a
K(s, t)f (t) dt +
Z b
a
Z b
a
K(s, t)(f (t) + g(t)) dt =
K(s, t)g(t) dt = (TK f )(s) + (TK g)(s),
s [a, b], deci TK este liniar.

Continuitatea operatorului TK rezulta din inegalitatea:
Z
k TK f k = sup K(s, t)f (t) dt
a
s[a,b]
k f k sup
Z b
s[a,b] a
|K(s, t)| dt, f C[a, b].
b. Din inegalitatea de mai sus rezulta si inegalitatea

k TK k sup
Z b
s[a,b] a
|K(s, t)| dt.
Demonstram acum inegalitatea invers

a. Aplicatia
[a, b] 3 s 7
Z b
a
|K(s, t)| dt R
este continua (definita pe un compact) si deci exista s0 [a, b] astfel nc

at:
sup
Z b
s[a,b] a
|K(s, t)| dt =
Z b
a
|K(s0 , t)| dt.
2.5. SPAT
63
Notam (t) = K(s0 , t); evident, C[a, b]. Pe spatiul Banach C[a, b] consideram functionala (ca n exercitiul 49.b)
J (f ) =
Z b
a
(t)f (t) dt =
Z b
a
K(s0 , t)f (t) dt.
Conform exercitiului 49, J este functional

a pe C[a, b] si
k J k=
Z b
a
|(t)| dt =
Z b
a
|K(s0 , t)| dt.
In demonstratia egalitatii de mai sus s-a aratat (a se vedea solutia exercitiului

49.b) ca pentru orice > 0, exista o functie g C[a, b] astfel nc
at k g k 1
si
J (g) k J k .
Deoarece k g k 1 avem:
k TK k k TK g k (TK g)(s0 ) =
= J (g) k J k = sup
Z b
a
Z b
s[a,b] a
K(s0 , t)g(t) dt =
|K(s, t)| .
Deoarece > 0 a fost ales arbitrar, rezulta: k TK k= sup
Z b
s[a,b] a
|K(s, t)| dt.
55. Operatorul de convolutie

Fie
a siruri x, y : Z 7 C, cu proprietatea ca pentru orice n Z seria
X dou
x(n k)y(k) este convergent
a. In acest caz se poate defini sirul
kZ
x ? y : Z 7 C, (x ? y)(n) =
x(n k)y(k),
kZ
numit convolutia (sau produsul de convolutie) sirurilor x si y.

a. Sa se demonstreze ca pentru orice x, y `1 (Z), exista convolutia x ? y.
b. Sa se demonstreze ca pentru orice x, y `1 (Z), convolutia x?y `1 (Z),
si n plus k x ? y k1 k x k1 k y k1
c. Produsul de convolutie este comutativ si asociativ.
n , unde, n este simbolul lui
d. Pentru orice m Z, fie sirul m (n) = m
m
Kronecker. Sa se demonstreze egalitatea:
(m ? x)(n) = x(n m), x `1 (Z), m, n Z.
64
CAPITOLUL 2. SPAT
In particular, 0 este element neutru pentru convolutie.

e. Fie `1 (Z) un sir fixat si fie operatorul (de convolutie):
C : `1 (Z) 7 `1 (Z), C x = ? x.
Sa se demonstreze ca operatorul C este liniar si continuu.
Solutie
a. Fie x, y `1 (Z) si fie n Z; atunci:
|x(n k)y(k)|
kZ
|x(n k)|
kZ
|y(k)| =k y k1 k x k1 .
kZ
b. Fie x, y `1 (Z); atunci:
X X

k x ? y k1 =
|(x ? y)(n)| =
x(n
k)y(k)
nZ
nZ kZ
X
X X
|x(n k)y(k)| =
nZ kZ
|y(k)|
|x(n k)| =
nZ
kZ

!
X
|y(k)|
|x(m)| =k x k1 k y k1 ,
kZ
mZ
comutarea sumelor (n k si n) fiind corecta datorita absolut convergentei

ambelor serii.
c. Pentru orice x, y `1 (Z) si n Z, avem:
(x ? y)(n) =
x(n k)y(k) =
kZ
x(m)y(n m) = (y ? x)(n).
mZ
Analog se demonstreaza si asociativitatea.

d. Pentru orice x `1 (Z) si m, n Z, avem:
(m ? x)(n) = (x ? m )(n) =
x(n k)m (k) = x(n m).
kZ
e. Lasam liniaritatea ca exercitiu. Fie `1 (Z), fixat; atunci, pentru orice

x `1 (Z), aplicand inegalitatea de la punctul b, avem:
k C x k1 =k ? x k1 k k1 k x k1 ,
2.5. SPAT
65
56. Fie (X, k k) un spatiu Banach si fie T L(X) un operator astfel

ncat k T k< 1. Sa se demonstreze ca I T este operator inversabil si
(I T )1 =
T n.
n0
In plus, are loc inegalitatea:

k (I T )1 k
1
.
1 k T k
Solutie
Spatiul L(X) este complet, deci orice
X serie (de operatori) absolut convergenta este si convergenta. Fie seria
T n ; seria converge absolut:
n0
k Tn k
n0
k T kn =
n0
1
,
1 k T k
deci converge n spatiul L(X). Fie S L(X) suma acestei serii si fie
Sn =
n
X
T k sirul sumelor partiale asociat; atunci:
k=0
(I T )Sn = (I T )(I + T + t2 + ... + T n ) = I T n+1 .

Dar sirul T n+1 converge la O n spatiul L(X):
k T n+1 k k T kn+1 0, cand n ,
deci (I T )S = I. Analog se arata si egalitatea S(I T ) = I, deci ntr-adev
ar
1
S = (I T ) . In plus, dintr-un calcul facut mai sus, rezulta:

k (I T )1 k=k
X
n0
Tn k
1
,
1 k T k
66
CAPITOLUL 2. SPAT
Capitolul 3
S
iruri si serii de functii
Functii elementare
3.1
Notiuni teoretice
Convergent
a punctual
a si convergent
a uniform
a
Fie (X, d) un spatiu metric, fie fn : X 7 R(C) un sir de functii si fie
f : X 7 R(C) o functie.
Sirul fn converge punctual (sau simplu) la f daca
lim (x) = f (x), x X.
Se spune ca f este limita punctuala a sirului fn .

Sirul fn este uniform convergent la f dac
a
> 0, N () > 0 astfel ncat |fn (x) f (x)| < , n N (), x X.
Intr-o formulare echivalenta, sirul fn converge uniform la f dac
a si numai
daca
lim sup |fn (x) f (x)| = 0.
n xX
Evident, convergenta uniforma implica convergenta punctuala, reciproca fiind falsa.

Daca fn sunt functii marginite, atunci convergenta uniforma coincide cu
convergenta n spatiul metric al functiilor marginite, (M, d ).
Daca functiile fn sunt continue, iar sirul fn converge simplu la f , nu rezulta,
n general, continuitatea functiei f . De exemplu, sirul de functii continue
fn : [0, 1] 7 R, fn (x) = xn
67
68
CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT

II. FUNCT
II ELEMENTARE
(
converge punctual la functia discontinu

a f (x) =
0 daca x [0, 1)
1 daca x = 1
Are loc urmatorul rezultat:

Transfer de continuitate
Daca fn sunt functii continue si sirul fn converge uniform la f , atunci functia
f este continua.
Integrare termen cu termen
Fie fn , f : [a, b] 7 R functii continue.
Daca fn converge uniform la f , atunci
lim
Z b
n a
fn (x)dx =
Sa consideram sirul fn (x) =

functia constanta 0:
sin(nx)
,
n
Z b
a
x R. Sirul fn converge uniform la
lim sup |f (x)| lim
n xR
f (x)dx.
1
= 0.
n
Functiile fn sunt derivabile, dar sirul derivatelor fn0 (x) = cos(nx) nu converge (nici punctual). Rezultatul urmator da conditii suficiente n care sirul
derivatelor converge:
Derivare termen cu termen
Presupunem ca functiile fn sunt derivabile, n N . Daca sirul fn converge
punctual la f si daca exista g : [a, b] 7 R astfel nc
at fn0 converge uniform
la g, atunci f este derivabil
a si f 0 = g.
Serii de functii
Fie un : X 7 R(C) un sir de functii si fie sn =
Se spune ca seria
n
X
un sirul sumelor partiale.
k=1
un este punctual (simplu) convergent

a daca sn este
punctual convergent. Seria este uniform convergent

a daca sn converge uniform. Suma seriei este limita (punctuala sau uniforma) a sirului sumelor
partiale.
Criteriul lui Weierstrass de convergent
a uniform
a
Daca exist
at |un (x)| an , x X
Xan astfel nc
Xa un sir cu termeni pozitivi
un converge uniform.
an converge, atunci seria
si seria
n
Transfer de continuitate
X
un converge uniform la f , atunci
Daca un sunt functii continue si seria
n
3.1. NOT
IUNI TEORETICE
69
functia f este continua.

Integrare si derivare termen
X cu termen
Se spune ca o serie de functii
fn are proprietatea de integrare termen cu
n
termen pe intervalul [a, b] daca
Z b X
a
Se spune ca o serie de functii

cu termen pe multimea D daca
fn (x) dx =
XZ b
X n
fn (x)dx.
fn are proprietatea de derivare termen
n
X
!0
fn (x)
fn0 (x), x D.
Are loc urmatorul rezultat:

Fie un : [a, b] 7X
R un sir de functii continue.
a. Daca seria
un converge uniform la f , atunci f este integrabila si
Z bX
a
un (x)dx =
XZ b
n
un (x)dx.
b. Presupunem ca functiile un sunt derivabile. Daca seria

punctual la f si daca exista g : [a, b] 7 R astfel nc
at
un converge
u0n converge uni-
form la g, atunci f este derivabil

a si f 0 = g.
Trebuie mentionat ca ipotezele teoremei de mai sus sunt conditii suficiente
(nu si necesare) pentru ca o serie sa se poata integra (respectiv deriva) termen cu termen.
Formula lui Taylor
Fie I R un interval deschis si fie f : I 7 R o functie de clasa C m pe
I. Pentru orice a I definim polinomul Taylor de gradul n m asociat
functiei f n punctul a:
Tn,f,a (x) =
n
X
f (k) (a)
k=0
k!
(x a)k .
Restul de ordin n este, prin definitie,

Rn,f,a (x) = f (x) Tn,f,a (x).
Polinoamele Taylor de gradul nt
ai (respectiv de gradul al doilea) se numesc
aproximarea liniara (respectiv patratic
a) ale functiei n jurul punctului a.
Teorem
a (Formula lui Taylor cu restul Lagrange)
Fie f : I 7 R de clasa C n+1 si a I. Atunci, pentru orice x I, exista
70

II. FUNCT
II ELEMENTARE
(a, x) (sau (x, a)) astfel nc

at
f (x) = Tn,f,a (x) +
(x a)n+1 (n+1)
f
().
(n + 1)!
Observatii
1. Restul de ordin n poate fi scris sub forma Peano :
: I 7 R astfel nc
at lim (x) = (a) = 0 si
xa
n
(x a)
(x).
Rn,f,a (x) =
n!
Rn,f,a (x)
= 0.
2. lim
xa (x a)n
3. Restul de ordin n poate fi scris sub forma integral
a:
1
Rn,f,a (x) =
n!
Z x
a
f (n+1) (t)(x t)n dt.
Seria Taylor
Fie I R un interval deschis si fie f : I 7 R o functie de clasa C pe I.
Pentru orice x0 I definim seria Taylor asociata functiei f n punctul x0 :
X
f (n) (x0 )
n=0
n!
(x x0 )n .
Observatii
1. Seria Taylor asociata functiei f n punctul x0 este o serie de puteri.
2. Seria Taylor asociata lui f n x0 = 0 se mai numeste si serie Mc Laurin.
Teorema de reprezentare a functiilor prin serii Taylor
Fie a < b si fie f C ([a, b]) astfel nc
at exista M > 0 cu proprietatea ca
(n)
n N, x [a, b], |f (x)| M . Atunci pentru orice x0 (a, b), seria
Taylor a lui f n jurul lui x0 este uniform convergent
a pe [a, b] si suma ei
X f (n) (x0 )
(x x0 )n , x [a, b].
este functia f , adica f (x) =
n!
n0
Serii de puteri
Fie (an )nN un sir de numere complexe si a C. Seria
numeste seria de puteri centrat
a n a definit
a de sirul an .
Formula razei de convergent
a
Fie seria
n=0
an (z a)n si fie = lim sup

n
q
n
|an |.
X
n=0
an (z a)n se
3.1. NOT
IUNI TEORETICE
71
Raza de convergenta a seriei date, (notata R), se defineste astfel:
0 daca =
daca = 0
R=
1 dac
a (0, )
Teorema
lui Abel
Fie
an (z a)n o serie de puteri si fie R raza sa de convergent

a.
n=0
1. Daca R = 0, atunci seria converge numai pentru z = a.

2. Daca R = , atunci seria converge absolut pentru orice z C.
3. Daca R (0, ), atunci seria este absolut convergent
a pentru |z a| < R
si divergenta pentru |z a| > R.
4. Seria este uniform convergenta pe orice disc nchis |za| r , r (0, R).
Derivare si integrare termen cu termen
Fie
an (z a)n o serie de puteri si fie S(z) suma sa.
n=0
1. Seria derivatelor
nan (z a)n1 are aceeasi raza de convergent

a cu
n=1
seria initiala si suma sa este S 0 (z).
X
(z a)n+1
are aceeasi raza de convergent
a cu
2. Seria primitivelor
an
n+1
n=0
seria initiala si suma sa este o primitiva a lui S.
Functii elementare
1.
ez
X
1
n!
n=0
z n , z C.
X
1
2.
=
z n , |z| < 1.
1 z n=0
3.
X
1
=
(1)n z n , |z| < 1.
1 + z n=0
4. cos z =
X
(1)n
n=0
(2n)!
z 2n , z C.
(1)n
z 2n+1 , z C.
(2n
+
1)!
n=0
X ( 1)( 2)...( n + 1)
6. (1 + z) =
z n , |z| < 1, R.
n!
n0
5. sin z =
72

II. FUNCT
II ELEMENTARE
3.2
S
iruri si serii de functii
S
a se studieze convergenta punctual
a si uniform
aa
urm
atoarelor siruri de functii (exercitiile 1-9):
1. un : (0, 1) 7 R ; un (x) =
Solutie
1
, n 0.
nx + 1
1
= 0, deci un converge
n nx + 1
Fie x > 0, fixat. Atunci lim un (x) = lim

n
punctual la f (x) = 0.
= 1 si deci un nu converge
Evident, sup |un (x) f (x)| = sup
nx + 1
x(0,1)
x(0,1)
uniform la f .
2. un : [0, 1] 7 R ; un (x) = nx(1 x)n , n 0.
Solutie
Pentru orice x (0, 1), fixat, avem:
lim un (x) = lim nx(1 x)n = 0,
si deci un converge punctual f (x) = 0.

Studiem acum convergenta uniforma:
sup |un (x) f (x)| = sup |nx(1 x)n | = un
x(0,1)
x(0,1)
1
n+1
1
,
e
deci un nu este uniform convergent.

3. un : [0, 1] 7 R ; un (x) = xn x2n ,n 0.
Solutie
Pentru orice x [0, 1] fixat, rezulta:
lim un (x) = lim (xn x2n ) = 0,
deci un converge punctual la f (x) = 0.

Studiem convergenta uniforma:
sup |un (x) f (x)| = sup |xn x2n | = un
x(0,1)
x(0,1)
n
2
1
= ,
4
3.2. SIRURI SI SERII DE FUNCT

II
73
deci un nu converge uniform.

q
1
n2
x2 +
4. un : R 7 R ; un (x) =
Solutie
Fie x R, fixat; atunci:
, n > 0.
x2 +
lim un (x) = lim
1
=
x2 = |x|,
n2
deci un converge punctual f (x) = |x|, x R.

Studiem convergenta uniforma:
sup |un (x) f (x)| = sup x2 + 2 x2 =
n
xR
xR
= sup
xR
n2
1
x2 +
1
n2
1
= 0,
n
+ x2
deci un converge uniform la f . Se observa ca pentru orice n N , un este

functie derivabila, dar f nu este derivabil
a.
5. un : (, 0) 7 R, un (x) =
Solutie
Fie x < 0, fixat; atunci:
enx 1
, n 0.
enx + 1
enx 1
= 1,
n enx + 1
lim un (x) = lim
deci un converge punctual la f (x) = 1 , x (, 0).

Convergenta uniforma:
sup
x(,0)
|un (x) f (x)| =
sup
x(,0)
nx
e 1
= 1,
+
1
enx + 1
deci un nu converge uniform.

6. un : R 7 R, un (x) = arctg
Solutie
Fie x R, fixat; atunci:
x
, n > 0.
1 + n(n + 1)x2
lim un (x) = lim arctan
x
= 0,
1 + n(n + 1)x2
74

II. FUNCT
II ELEMENTARE
deci un converge punctual la f (x) = 0, x R. Convergenta uniforma:
sup |un (x) f (x)| = sup arctg
xR
xR
x
.
1 + n(n + 1)x2
Functiile un sunt impare deci este suficient sa gasim supremumul pe intervalul (0, ).
u0n (x) = arctan
x
1 + n(n + 1)x2
1
;
n(n+1)
deci supremumul este atins n x =
1 n(n + 1)x2
,
x2 + (1 + n(n + 1)x2 )2
n final rezulta ca un este uni-
form convergent.
r
(n2 + 1) sin2
7. un : (1, ) 7 R, un (x) =
+ nx nx, n > 0.
n
Solutie
Folosim inegalitatea sin x x ,x [0, 2 ] si obtinem :
(n2 + 1) sin2
0 un (x) q
(n2 + 1) sin2
+ nx +
<
nx
(n2 + 1) n2
2
<
< 0,
2 n
n
deci sirul un este uniform convergent la 0 .
8. un (x) = xn enx , x 0.
Solutie
Fie x 0, fixat. Atunci lim un (x) = 0, deci sirul converge punctual la
n
functia f (x) = 0, x 0. Studiind variatia functiei un , rezulta:
lim sup |un (x)| = lim |un (1)| = lim en = 0,
n x0
deci sirul este uniform convergent.

9. un (x) =
nx
, x [0, 1].
1+n+x
Solutie
Fie x [0, 1], fixat. Atunci lim un (x) = x, deci sirul un converge punctual
n
la f (x) = x, x [0, 1]. Pentru a studia convergenta uniforma, calculam:
x + x2
2
= lim
= 0,
n x[0,1] 1 + n + x
n 2 + n
lim sup |un (x) f (x)| = lim sup
n x[0,1]

II
75
deci sirul converge uniform; faptul ca supremumul de mai sus se atinge n

x + x2
x = 1 rezulta din studiul variatiei functiei x 7
pe [0, 1] (functia
1+n+x
este crescatoare).
sin nx
10. Fie sirul un : R 7 R, un (x) =
, n > 0.
n
Sa se studieze convergenta sirurilor un si u0n .
Solutie
Din inegalitatea
sin nx
1 0,
n
n
rezulta ca sirul un converge uniform la 0 .
Sirul derivatelor nu este punctual convergent:
(un (x))0 = n cos nx.

1
.
n
2
Sa se studieze convergenta sirurilor un si un .
Solutie
Sirul un converge uniform la f (x) = x:
11. Fie sirul un : R 7 R, un (x) = x +
lim sup |un (x) x| = lim
n xR
1
= 0.
n
Sirul u2n converge punctual la f 2 (x) = x2 , dar nu converge uniform:

lim sup |u2n (x) x2 | = lim |2
n xR
12. Fie sirul un : [0, ) 7 R, un (x) =

An =
Z 1
0
x
1
+ | = .
n n2
nex + xen
, n N si fie
x+n
un (x)dx, n N . Sa se studieze convergenta sirului un si sa se
calculeze lim An .
n
Solutie
Fie x 0, fixat.
nex + xen
= ex ,
n
x+n
lim un (x) = lim
deci un converge punctual la f (x) = ex , x 0.

Evaluam n continuare
n
gn (x) = |un (x) f (x)| = 1
|en ex |, x > 0, n N .
n+x
76

II. FUNCT
II ELEMENTARE
Daca x (n, ) atunci:

ex < en |en ex | < en gn (x) < en 0.
Daca x [0, n] atunci
ex en |en ex | |en | + |ex | =
= en + ex 2ex ,
deci
g(x)
2xex
, x [0, n].
x+n
Studiem acum variatia functiei [0, 1] 3 x 7
2xex
x+n
!0
=2
2xex
.
x+n
ex
(x2 nx + n),
(x + n)2
2xex
2
este crescatoare pe (0, n +4nn
) si descrescatoare pe
2
x
+
n
2
( n +4nn
, n),deci
2
deci functia
2n
8n
gn (x)
e n2 +4n+n 0.
( n2 + 4n + n)2
Deci un converge uniform la f .

Aplicand transferul de integrabilitate obtinem:
lim An =
Z 1
0
f (x)dx =
Z 1
0
ex dx =
e1
.
e
13. Fie un : (0, ) 7 R, un (x) = enx . Sa se studieze convergenta

sirurilor un si u0n .
Solutie
a zero, dar nu converg
Sirurile un si u0n converg simplu la functia constant
uniform.
14. Fie sirul fn : 0, 2 7 R, definit prin relatia de recurent

a:
f1 (x) = x, fn+1 (x) = sin (fn1 (x)) .

II
77
Sa se studieze convergenta punctuala si uniforma.

Solutie
Fie x 0, 2 fixat. Sirul fn (x) este descrescator:

fn+1 (x) = sin (fn (x)) fn (x), n N
si marginit:
0 fn (x) x, n N.
Deci sirul fn este punctual convergent.
Fie f : 0, 2 7 R, f (x) = lim fn (x). Trec
and la limita n relatia de
n
recurenta, se obtine: f (x) = sin (f (x)) , x 0, 2 . Se demonstreaza

simplu ca singura solutie a ecuatiei t = sin t este t = 0, deci functia f
este constanta zero. Studiem acum convergent
a uniforma; pentru aceasta,
trebuie calculat sup |fn (x)|. Demonstram n continuare ca functia fn
x[0, 2 ]
este crescatoare pentru orice n N si deci supremumul de mai sus este
fn ( 2 ). Sirul fn ( 2 ) converge
la zero (deoarece s-a demonstrat mai sus ca
lim fn (x) = 0, x 0, 2 ) si deci fn este uniform convergent.

n
Demonstratia faptului ca fn sunt functii crescatoare se face prin inductie: f1
este crescatoare; presupunem ca fk sunt crescatoare pentru orice 1 k n
si demonstram ca fn+1 este crescatoare. Fie 0 x < y ; atunci:

2
fn+1 (x) = sin (fn (x)) sin (fn (y)) = fn+1 (y),
deci fn+1 este functie crescatoare, ceea ce ncheie demonstratia.
1
15. Fie sirul fn : [0, ) 7 R, fn (x) = x1+ n .

a. Sa se studieze convergenta punctuala.
b. Sa se studieze convergenta uniforma pe [0, 1].
c. Sa se studieze convergenta uniforma pe [1, ).
d. Sa se studieze convergenta punctuala a sirului derivatelor (acolo unde
exista).
e. Sa se studieze convergenta uniforma a sirului derivatelor pe [0, 1].
Solutie
a. Fie x 0, fixat; atunci
1
lim fn (x) = lim x1+ n = x,
deci fn converge punctual la f (x) = x.

b. Pentru a studia convergenta uniforma pe [0, 1], calculam:
sup |fn (x) f (x)| = sup
x[0,1]
x[0,1]
x x1+ n .
78

II. FUNCT
II ELEMENTARE
Studiind
variatia functiei de mai sus, rezulta ca supremumul se atinge n
n
n
x = n+1 ; rezulta:
lim sup |fn (x) f (x)| = lim
n x[0,1]
n
n+1
n
1
n+1
= 0,
deci sirul fn converge uniform pe [0, 1] la functia f .

c. Sirul nu converge uniform la f pe [1, ). Procedand ca mai sus, obtinem:
sup |fn (x) f (x)| = sup x x n 1 = .

x1
x1
d. Evident, fn0 (x) = 1 +
1
n
lim f 0 (x)
n n
x n . Pentru orice x > 0, fixat, avem:

= lim
1
n
x n = 1 = f 0 (x).
n+1
In x = 0, avem lim f 0 (0) = 0. Deci sirul derivatelor converge punctual

n n
pentru orice x [0, ).
n n1
e. Sirul derivatelor nu converge uniform pe [0, 1]: supx[0,1] n+1

x 1 1.
Un alt argument este faptul ca functia limita (a sirului derivatelor) nu este
continua.
S
a se studieze convergenta urm
atoarelor serii de functii si s
a
se decid
a dac
a se pot deriva termen cu termen (exercitiile 16-22):
16.
nx , x R.
Solutie
Seria converge punctual daca si numai daca x (1, ) (se compara cu seria
lui Riemann).
X 1
1
1
Fie r > 1; pentru orice x r, avem x r . Seria
este convergent
a
r
n
n
n n
si deci, conform criteriului lui Weierstrass, seria converge uniform pe intervalul [r, ).
X
X
0
Seria derivatelor:
nx =
nx ln n converge uniform pe orice inn1
n1
terval [r, ); se aplica criteriul lui Weierstrass:

X
n1
nx ln n
nr ln n, x r.
n1
Ultima serie (numeric

a) este convergent
a.

II
17.
X
sin nx
n=1
2n
79
, x R.
Solutie
sin nx
1
|un (x)| = n n ,x R .
2
2
X 1
este convergenta si din criteriul lui Weierstrass rezulta ca seria
Seria
2n
n1
X sin nx
n1
2n
este uniform convergent

a pe R.
X sin nx 0
X n cos nx
Seria derivatelor
=
converge uniform pe R (crin
2
2n
n1
n1
teriul lui Weierstrass), deci seria se poate deriva termen cu termen.
X
1
ie de clasa C 1
2 , unde : [a, b] 7 R este o funct
2
n1 n + ((x))
arbitrara.
Solutie
X
1
1
1
este converSeria are termeni pozitivi si
2 n2 . Seria
2
2
n
n + ((x))
n=1
X
1
genta, deci
a pe [a, b].
2 este uniform convergent
2
n=1 n + ((x))
X 2(x)0 (x)
Seria derivatelor
a pe [a, b], deci
2
2 2
n1 (n + ((x)) )
seria se poate deriva termen cu termen.
18.
19.
X (x + n)2
n1
n4
; x [a, b] , 0 < a < b.
Solutie
Din inegalitatile 0 < a < b si a x b rezult
a (x + n)2 (b + n)2 si deci
X (x + n)2
n1
n4
X (b + n)2
n1
n4
Aplicand criteriul lui Weierstrass, rezulta ca seria este uniform convergent

a
pe [a, b].
Seria derivatelor converge uniform pe [a, b], deci seria se poate deriva termen
cu termen.
80

II. FUNCT
II ELEMENTARE
20.
X ln(1 + nx)
n1
nxn
; x > 0.
Solutie
Aplicand inegalitatea ln(1 + x) x obtinem
X ln(1 + nx)
nxn
n1
X
n1
1
xn1
Ultima serie este convergent

a daca x1 (1, 1) (deci x (1, )) si divergenta n rest . Deci seria initial
a este simplu convergent
a pentru x (1, ).
Seria converge uniform pe orice interval [, ), > 1.
Daca x (0, 1], atunci din inegalitatea:
X ln(1 + nx)
nxn
n1
X ln(1 + nx)
n1
rezulta ca seria este divergent

a, deoarece ultima serie este divergent
a (criteriul necesar). In concluzie, seria data converge daca si numai daca x > 1.
Seria derivatelor este:
X
n1
ln(1 + nx)
1
.
n
(1 + nx)x
xn+1
Fie r > 1; din inegalitatile:
1
1
(1 + nx)xn (1 + nr)rn , x [r, ),
ln(1 + nx)
n
n
(1 + nx)xn+1 xn rn , x [r, ),
rezulta ca seria derivatelor converge uniform pe orice interval [r, ), r > 1.

21.
xn (1 x), x 0.
n0
Solutie
Sirul sumelor partiale este
sn (x) = 1 xn+1 .
Rezulta ca seria converge simplu pentru orice x [0, 1].
Suma seriei este
s : [0, 1] 7 R, s(x) = 1, x [0, 1) si s(1) = 0.

II
81
Seria nu converge uniform pe [0, 1] (altfel suma seriei ar fi continu

a), dar
converge uniform X
pe orice interval [0, ], < 1.
Seria derivatelor
(nxn1 (n + 1)xn ) are sirul sumelor partiale
n0
s0n (x) = (n + 1)xn

care converge uniform pe orice interval compact [0, r], r < 1.
X
22.
enx , x > 0.
n0
Solutie
Sirul sumelor partiale este sn (x) =
n
X
ekx =
k=0
1 e(n+1)x
. Seria converge
1 ex
1
punctual la functia f (x) =
pentru orice x > 0; seria nu converge
1 ex
uniform pe (0, ):
n
X
e(n+1)x
e(n+1)x
kx
sup
= .
e
f (x) = sup
=
lim
x0 1 ex
x>0 k=0
x>0 1 e
X
nx
Seria derivatelor
ne
are sirul sumelor partiale
n0
s0n (x)
1 e(n+1)x
1 ex
!0
(n + 1)e(n+1)x ne(n+2)x ex
.
(1 ex )2
Pentru orice x > 0 fixat avem

lim s0n (x) =
ex
,
(1 ex )2
deci seria derivatelor converge punctual la derivata sumei. Convergenta nu

este uniforma pe (0, ), dar seria derivatelor converge uniform pe orice interval compact [r, ) r > 0 (se poate face un rationament aseman
ator cu
cel pentru seria initiala).
23. Sa se demonstreze ca functia f : R 7 R, f (x) =
sin nx
este
n(n + 1)
n1
continua. Se poate deriva seria termen cu termen ?

Solutie
Seria este uniform convergenta (se aplica criteriul lui Weierstrass):
X
X
sin nx
1
,
n(n + 1) n1 n(n + 1)
n1
82

II. FUNCT
II ELEMENTARE
ultima serie fiind convergent

a. Seria derivatelor
cos nx
n+1
nu converge punc-
n1
tual, deci seria nu se poate deriva termen cu termen.

X
x2 + n
, x R.
n2
n1
a. Sa se studieze convergenta punctuala pentru orice x R si convergenta
uniforma pe orice interval [a, b]. Este seria uniform convergent
a pe R?
b. Sa se studieze absolut convergenta pentru orice x R.
c. Sa se studieze continuitatea sumei seriei (acolo unde ea exista).
d. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solutie
X
X
x2
1
(1)n sunt ambele cona. Fie x R; seriile numerice
(1)n 2 si
n
n
n
n
vergente, deci seria data este punctual convergent
a pentru orice x R.
X
x2
Studiem acum convergenta uniforma pe intervalul [a, b]. Seria
(1)n 2
n
n
a pe [a, b]; pentru aceasta, aplicam criteriul lui Weierstrass de convergenta uniforma pentru serii:
24. Fie seria de functii
(1)n
2
b2
nx
(1) 2 2 , x [a, b],
n n
iar seria numerica
X 1
este convergent
a.
n2
Seria nu este uniform convergent
a pe R; pentru aceasta, fie a suma seriei
X (1)n
X (1)n
. Evident, seria data converge punctual
si b suma seriei
n2
n
n
n
n
X
x2 + k
la functia f (x) = ax2 + b. Fie sn (x) =
(1)k
. Calculam:
k2
k=1
n
n
X
k
(1)
lim sup |f (x) sn (x)| = lim sup x2
a
= ,
2
n xR
n xR
k
k=1
deci seria nu converge uniform pe R la f .

b. Seria nu converge absolut pentru nici un x R deoarece seria
X x2 + n
n
n2
este divergenta (se poate compara cu seria armonica).

c. Evident, functia f (suma seriei) este continu
a pe R (desi seria nu converge
uniform pe R).

II
83
d. Seria nu verifica ipotezele teoremei de derivare termen pe R: seria data

trebuie sa convearga punctual, iar seria derivatelor sa convearg
a uniform;
X
2x
prima conditie a fost verificata. Seria derivatelor este
(1)n 2 , serie
n
n1
care nu este uniform convergent
a pe R:
X
(1)k
2ax
lim sup 2x
= .
n xR
k2
k=1
Mentionam totusi ca seria derivatelor converge uniform pe orice compact

din R. Seria data se poate deriva termen cu termen, egalitatea
0
X (1)n
X (1)n
X (1)n
x2
= 2x
+
,x R
2
2
n1
n1
n1
fiind evident adevarata.

25. Fie seria
X nxn + x
.
n2 + 1
a. Pentru ce valori ale lui x R seria converge ?
b. Sa se studieze convergenta uniforma.
c. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solutie
a. Fie x (1, 1), fixat. Descompunem seria:
n1
X nxn + x
n1
n2
+1
=x
X
n1
n2
X
1
n
+
xn .
2
+ 1 n1 n + 1
Prima serie este convergenta pentru orice x R. A doua serie converge

absolut daca x (1, 1); pentru demonstratie se poate aplica criteriul raportului:
n+1
2 +1
(n+1)
lim
n
n2 +1
xn+1
= |x| < 1.
xn
Daca x = 1, seria converge (cele doua serii de mai sus sunt convergente)
dar nu converge absolut.
Daca x = 1 seria este divergenta (se poate compara cu seria armonica).
Daca |x| > 1 seria diverge (se poate aplica criteriul necesar).
In concluzie, seria converge daca si numai daca x [1, 1).
84

II. FUNCT
II ELEMENTARE
b. Aplicand criteriul lui Weierstrass, seria converge absolut si uniform pe

orice compact [r, r] (1, 1):
X nxn + x
X nr n + r
, |x| r,
n2 + 1
n2 + 1
n1
n1
iar ultima serie (numeric

a) este convergent
a.
c. Seria derivatelor este:
X nxn + x 0
n2 + 1
n1
X
n1
n2
1
xn1 + 2
2
n +1
n +1
X n2
1
+
xn1 .
2+1
2+1
n
n
n1
n1
Seria derivatelor converge uniform pe orice interval [r, r] (1, 1), deci
seria se poate deriva termen cu termen.
26. Sa se stabileasca natura seriei
(fn fn1 ) daca :
n1
a fn : [0, 1] 7 R ; fn (x) = nx(1 x)n , n N.

enx
b. fn : (0, 1] 7 R, fn (x) =
, n N.
1 + enx
Solutie
a. Calculam sirul sumelor partiale
Sn (x) =
n
X
(fk (x) fk1 (x)) = fn (x) f0 (x) = fn (x), x [0, 1].
k=1
Folosind exercitiul 2 din acest capitol rezulta ca seria este simplu convergenta (la 0) dar nu este uniform convergent
a.
b. Calculam sirul sumelor partiale:
Sn (x) =
n
X
(fk (x) fk1 (x)) = fn (x) f0 (x) =
k=1
enx
1
.
nx
1+e
2
1
Rezulta ca seria converge punctual la functia S(x) = . Din evaluarea:
2
enx
1
1
1
sup Sn (x) = sup
1 = sup
= ,
nx
nx
2
2
x(0,1]
x(0,1] 1 + e
x(0,1] 1 + e
rezulta ca seria nu este uniform convergent

a.

II
85
27. Fie D1 = {z C | |z| = 1} cercul unitate si fie C(D1 ) spatiul

Banach al functiilor continue pe D1 cu norma supremum. Fie, de asemenea,
`1 (Z) spatiul Banach al sirurilor absolut sumabile cu norma k k1 , (a se
vedea sectiunea teoretica a capitolului 2).
1
a. Sa se demonstreze ca pentru
X orice z D1 si pentru orice sir x ` (Z),
n
seria (de numere complexe)
x(n)z este absolut convergent
a.
nZ
b. Pentru orice x `1 (Z), notam cu Zx functia (corect definita, datorita

punctului a):
X
Zx : D1 7 C, (Zx)(z) =
x(n)z n .
nZ
Functia Zx se numeste transformata Z (zet) a sirului x. Sa se demonstreze

ca Zx este functie continua.
c. Sa se demonstreze ca aplicatia
Z : `1 (Z) 7 C(D1 ), (Zx)(z) =
x(n)z n
nZ
este liniara si continua.

d. Sa se demonstreze ca pentru orice siruri x, y `1 (Z) are loc egalitatea:
Z(x ? y) = (Zx) (Zy),
unde, x ? y este convolutia sirurilor x si y, (cf. exercitiului 55, cap. 2).
e. Fie `1 (Z) un sir fixat si fie MZ operatorul de nmultire cu functia
Z ( a se veda exercitiului 53 din capitolul 2):
MZ : C(D1 ) 7 C(D1 ), MZ f = (Z)f.
Fie, de asemenea, operatorul de convolutie cu (a se vedea exercitiul 55 din
capitolul 2):
C : `1 (Z) 7 `1 (Z), C x = ? x.
Sa se demonstreze relatia:
Z C x = MZ Zx, x `1 (Z).
Solutie
a. Fie z D1 si fie x `1 (Z); atunci:
X
X
x(n)z n
|x(n)| =k x k1 < .
nZ
nZ
86

II. FUNCT
II ELEMENTARE
b. Fie x `1 (Z); pentru a demonstra

a functia Zx este continu
a pe D1
Xc
n
este suficient sa demonstram ca seria
x(n)z este uniform convergent
a
nZ
pe D1 . Pentru aceasta aplicam criteriul lui Weierstrass:

X
X
x(n)z n
|x(n)|,
nZ
nZ
ultima serie fiind o serie numeric

a absolut convergent
a.
c. Liniaritatea o propunem ca exercitiu; pentru orice x `1 (Z), avem:
x(n)z n
k Zx k = sup |(Zx) (z)| = sup
zD1
zD1
nZ
sup
zD1 nZ
|x(n)| |z n | =k x k1 ,
ceea ce arata ca Z este operator continuu.

d. Fie x, y `1 (Z) si z D1 ; atunci:
(Z(x ? y)) (z) =
(x ? y)(n) z n =
nZ
y(k)
nZ
kZ
nZ
x(n k) z n
X
kZ
x(n k)y(k) z n =
kZ
y(k)
x(m) z km
mZ
!
X
x(m)z m
y(k)z k = (Zx) (Zy) ,
mZ
kZ
comutarea seriilor (n n si k) fiind permisa datorita faptului ca ambele sunt

absolut convergente.
e. Fie `1 (Z); atunci, pentru orice x `1 (Z), aplicand punctul d, rezulta:
ZC x = Z( ? x) = (Z) (Zx) = MZ Zx,
3.3
Formula lui Taylor. Serii Taylor
S
a se dezvolte n serie Mc Laurin urm
atoarele functii preciz
anduse domeniul de convergent
a (exercitiile 28-41):
3.3. FORMULA LUI TAYLOR. SERII TAYLOR
87
28. f (x) = ex
Solutie
Calculam derivatele functiei si obtinem : (ex )(n) = ex , n N . Rezulta
ex =
X
1
n!
n=0
xn .
Pentru determinarea domeniului de convergent

a folosim criteriul raportului
xn+1
x
n!
= 0 < 1,
lim
= lim
n n + 1
n (n + 1)! xn
seria este convergenta pe R .

Restul de ordin n este : Rn (x) =
xn+1
e , (0, x) sau (x, 0).
(n + 1)!
29. f (x) = chx

Solutie
Din relatiile: (chx)0 = shx si (shx)0 = chx rezult
a
(ch)(2n) (0) = ch(0) = 1 si (ch)(2n+1) = sh(0) = 0.
Rezulta seria
chx =
1
x2n , x R.
(2n)!
n0
30. f (x) = shx

Solutie
Procedand ca mai sus, obtinem:
shx =
1
x2n+1 , x R.
(2n
+
1)!
n0
31. f (x) = sin x

Solutie
Calculam derivata de ordin n a functiei sinus:
(sin x)(n) = sin x + n
, n N,
2
88

II. FUNCT
II ELEMENTARE
si deci sin(2n) (0) = 0 si sin(2n+1) (0) = (1)n . Rezulta

sin x =
(1)n
x2n+1 .
(2n
+
1)!
n=0
Pentru determinarea domeniului de convergent

a folosim criteriul raportului
x2n+3
x2
(2n + 1)!
=
lim
lim
= 0 < 1,
n (2n + 3)!
x2n+1 n (2n + 2)(2n + 3)
deci seria este convergent

a pe R .
32. f (x) = cos x
Solutie
Derivata de ordin n a functiei cosinus este:
(cos x)
(n)
si deci
cos x =
= cos x + n
,
2
X
(1)n
n=0
(2n)!
x2n .
Seria este convergent

a pe R.
33. f (x) = (1 + x) , R
Solutie
Fie R; derivata de ordinul n a functiei x 7 (1 + x) este:
((1 + x) )(n) = ( 1)( 2)...( (n 1))(1 + x)n , n N.
Rezulta ca derivata de ordin n n zero este ( 1)( 2)...( (n 1))
si deci (seria binomiala):
(1 + x) =
X ( 1)( 2)...( n + 1)
xn .
n0
n!
Domeniul de convergent
a al seriei este |x| < 1.
34. f (x) =
Solutie
1
1+x

X
1
=
(1)n xn , x (1, 1).
1 + x n0
35. f (x) = 1 + x.
Solutie
Caz particular al seriei binomiale: = 12 ; rezulta:
X (1)n1 1 3 5...(2n 3)
xn , |x| < 1.
1+x=
n
2
n0
36. f (x) = ln(1 + x) ; sa se calculeze apoi suma seriei

X (1)n+1
n1
Solutie
Derivata de ordin n a functiei x 7 ln(1 + x) este:
(n)
(ln(1 + x))
1
1+x
(n1)
Rezulta seria:
ln(1 + x) =
(1)n1 (n 1)!
, n N.
(1 + x)n
X
(1)n1
n=1
xn ,
care este convergenta pe (1, 1]. In particular, se obtine:

X (1)n+1
n1
= ln 2.
37. f (x) = arctgx; sa se calculeze apoi suma seriei

X (1)n
n0
2n + 1
Solutie
Dezvoltam n serie derivata functiei:
(arctgx)0 =
X
1
(1)n x2n , |x| < 1.
=
2
1+x
n0
89
90

II. FUNCT
II ELEMENTARE
Integrand termen cu termen, rezulta (convergenta n punctele 1 rezulta

aplicand criteriul lui Leibniz):
arctgx =
X (1)n
x2n+1 , x [1, 1].
n0
2n + 1
In particular, se obtine (seria Leibniz-Gregory):

X (1)n
n0
38. f (x) =
Z x
sin t
2n + 1
.
4
dt
Solutie
Aplicand dezvoltarea functiei sinus si integr
and termen cu termen, rezulta:
Z x
sin t
0
dt =
(1)n
x2n+1
(2n
+
1)(2n
+
1)!
n=0
Seria este convergenta pe R .

39. f (x) = sin2 x
Solutie
Liniarizand si aplicand dezvoltarea functiei cosinus, se obtine:
sin2 x =
X
(1)n1 22n1 2n
1 cos 2x
=
x .
2
(2n)!
n=1
Seria este convergenta pe R.

40. f (x) =
3
(1 x)(1 + 2x)
Solutie
Descompunem functia n fractii simple :
f (x) =
X
X
1
2
3
=
+
=
xn +
(2)n xn .
(1 x)(1 + 2x)
1 x 1 + 2x n=0
n=0
Prima serie este convergent

a pe (1, 1) iar a doua pe 21 , 12 . Rezulta:
X
3
1
=
(1 + (1)n 2n+1 )xn , |x| < .
(1 x)(1 + 2x) n=0
2

41. f (x) =
91
1
1 + x + x2 + x3
Solutie
Descompunem functia n fractii simple :
f (x) =
=
1
x
1
1
=
=
+
1 + x + x2 + x3
1 + x 1 + x2 1 + x2
n n
(1) x +
n=0
n 2n
(1) x
n=0
n 2n+1
(1) x
n=0
cn xn , |x| < 1,
n=0
unde cn = 1 daca n = 4k , cn = 1 daca n = 4k + 1 si cn = 0 n rest.

42. Sa se dezvolte n serie de puteri ale lui x 1 functia
f : R \ {0} 7 R, f (x) =
1
.
x
Solutie
Derivata de ordin n este:
f (n) (x) =
Rezulta
(1)n n!
, deci f (n) (1) = (1)n n!, n N.
xn+1
X
1
=
(1)n (x 1)n , x (0, 2).
x n=0
43. Sa se dezvolte n serie de puteri ale lui x + 4 functia

f : R \ {2, 1} 7 R, f (x) =
x2
1
.
+ 3x + 2
Solutie
Se descompune functia n fractii simple si apoi se procedeaza ca la exercitiul
anterior (se calculeaza derivata de ordin n n x = 4):
f (x) =
x2

X
1
n=0
2n+1
1
1
1
=
=
+ 3x + 2
x+1 x+2
1
3n+1
(x + 4)n , x (6, 2).
92

II. FUNCT
II ELEMENTARE
O alta metoda este de a aplica direct dezvoltarea functiei

n x = 4:
f (x) =
1
1
1
=
x+1 x+2
3 1
X
n0
1
3n+1
(x + 4)n +
X
n0
x+4
3
1
2n+1
1
translatat
a
1+x
2 1
x+4
2
(x + 4)n , |x + 4| < 2.
44. Sa se determine aproxim

arile liniare si patratice ale urmatoarelor
functii n jurul punctelor indicate:
a. f (x) = xln x n jurul punctului a = 1.
b. f (x) = 3 x + 1 sin x n jurul punctului a = 0.
Solutie
a. Aproximarile cerute sunt polinoamele Taylor de gradul 1 si respectiv 2.
Se calculeaza f (1) = 0, f 0 (1) = 1, f 00 (1) = 1. Rezulta:
T1 (x) = f (1) + f 0 (1)(x 1) = x 1.
T2 (x) = f (1) + f 0 (1)(x 1) + 2!1 f 00 (1)(x 1)2 = (x 1) + 21 (x 1)2 .
b. Analog, se obtine T1 (x) = 1 + x si T2 (x) = 1 + x + 21 x2 .
45. Sa se demonstreze ca exista functii f C (R) care nu se pot
dezvolta n serie Taylor.
Solutie
Un exemplu uzual este functia
(
f : R 7 R, f (x) =
a x 6= 0
e x2 dac
0 daca x = 0
Atunci f C (R) si n plus functia f si toate derivatele ei n 0 sunt nule:

f (n) (0) = 0, n N . Daca functia s-ar putea dezvolta n serie Mc Laurin
ntr-o vecinatate V a originii, atunci
f (x) = f (0) +
f 00 (0) 2
f 0 (0)
x+
x + .... = 0, x V,
1!
2!
contradictie: evident, functia f nu se anuleaz

a n alte puncte n afara originii.
46. Folosind dezvolt
ari limitate sa se calculeze urmatoarele limite:
1 cos x2
a. lim 2
x0 x sin x2
93
ln(1 + 2x) sin 2x + 2x2

b. lim
x0
x3
Solutie
a. Consideram functiile f (x) = 1 cos x2 si g(x) = sin x2 pe care le dezvoltam in jurul lui 0. Obtinem:
f 0 (x) = 2x sin x2 f 0 (0) = 0
f 00 (x) = 2 sin x2 + 4x2 cos x2 f 00 (0) = 0
f 000 (x) = 12x cos x2 8x3 sin x2 f 000 (0) = 0
f (4) (x) = 12 cos x2 48x2 sin x2 16x4 cos x2 f (4) (0) = 12
g 0 (x) = 2x cos x2 g 0 (0) = 0
g 00 (x) = 2 cos x2 4x2 sin x2 g 00 (0) = 2
0(xk )
= 0. Rezulta
x0 xk
Notam 0(xk ) orice expresie care verific

a egalitatea lim
1 cos x2
= lim
x0 x2 sin x2
x0
lim
12x4
4
4! + 0(x )
4
2x
4
2! + 0(x )
1
= .
2
O alta metoda consta n a aplica direct dezvolt

arile functiilor sinus si cosinus
(pana la gradul al treilea).
b. Consideram functia f (x) = ln(1 + 2x) sin 2x + 2x2 pe care o dezvolt
am
in jurul lui 0; pentru aceasta, putem calcula derivatele pan
a la ordinul al
treilea ale functiei f (ca mai sus) sau putem aplica dezvolt
arile functiilor
logaritm si sinus:
f (x) =
X (1)n 2n
X (1)n+1 2n
xn
x2n+1 + 2x2 .
n1
n0
(2n + 1)!
Rezulta:
ln(1 + 2x) sin 2x + 2x2
lim
= lim
x0
x0
x3
47. Sa se calculeze limita: lim
x0
Solutie
Scriem mai ntai limita sub forma:
lim
x0
2+x
1
2
x
2x(e 1) x
16x3
3!
2+x
1
2x(ex 1) x2
+ 0(x3 )
8
= .
3
x
3
x2 + 2x 2ex + 2
.
x0
2x2 (ex 1)
= lim
94

II. FUNCT
II ELEMENTARE
Consideram functiile f (x) = x2 + 2x 2ex + 2 si g(x) = ex 1 pe care le

dezvoltam in jurul lui 0. Procedam ca n exercitiul precedent si obtinem :
lim
x0
2+x
1
2x(ex 1) x2
x3 + 0(x3 )
1
= .
x0 2x3 + 0(x3 )
6
= lim
S
a se calculeze cu o eroare mai mic
a dec
at 103 integralele
(exercitiile 48-51):
Z
48.
1
2
sin x
dx.
x
Solutie
Se dezvolta integrantul n serie de puteri n jurul lui 0, se integreaz
a termen
cu termen si se aproximeaz
a seria alternata rezultata:
Z
1
2
X
(1)n
sin x
dx =
.
x
(2n + 1)!(2n + 1)22n+1
n0
49.
1
2
ln(1 + x)
dx.
x
Solutie
Se procedeaza analog; rezulta:
Z
1
2
50.
1
3
X (1)n1
ln(1 + x)
dx =
.
x
n2 2n
n1
arctg
dx.
x
Solutie
Analog, se obtine:
1
3
51.
Z 1
Solutie
ex dx.
X
(1)n
arctg
dx =
.
x
(2n + 1)2 32n+1
n0
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT

II ELEMENTARE
Analog, rezulta:
Z 1
0
3.4
ex dx =
95
(1)n
.
n!(2n
+
1)
n0
Serii de puteri, functii elementare
S
a se calculeze raza de convergent
a si multimea de convergent
a n
R pentru urm
atoarele serii de puteri (exercitiile 52-62):
52.
xn
n=0
Solutie
|an |
= 1. Deci seria este abso|an+1 |
S
lut convergenta pe (1, 1) si divergent
a pe (, 1) (1, ) . Evident,
seria este uniform convergenta pe orice interval nchis |x| r < 1. Daca
x {1, 1} se obtine o serie divergent
a.
Fie R raza de convergenta: R = lim
53.
nn xn
n=1
Solutie
|an |
= 1. Deci seria este abso|an+1 |
S
lut convergenta pe (1, 1) si divergent
a pe (, 1) (1, ) . Evident,
seria este uniform convergenta pe orice interval nchis |x| r < 1. Daca
x {1, 1} se obtine o serie divergent
a.
Fie R raza de convergenta: R = lim
54.
(1)n+1
n=1
Solutie
xn
n
|an |
= 1. Deci seria este absolut convergent
a pe (1, 1), diver|an+1 |
S
genta pe (, 1) (1, ) si uniform convergent
a pe |x| r < 1. Daca
X
1
x = 1 se obtine seria
care este divergent
a, iar pentru x = 1 se
n
n=1
X
(1)n+1
obtine seria
care este o serie convergent
a.
n
n=1
R = lim
55.
X
nn xn
n=1
n!
96

II. FUNCT
II ELEMENTARE
Solutie
n
|an |
nn (n + 1)!
n
1
R = lim
= lim
=
lim
= .
n |an+1 |
n n!(n + 1)n+1
n n + 1
e

a pe 1e , 1e si divergent
a pe
(,
1 ) ( 1 , ) . Seria este uniform convergent
a pe |x| r < e . Daca
n e o e
x 1e , 1e
se obtine o serie divergent

a (criteriul raportului).
X
xn
56.
n=1
np
,pR
Solutie
|an |
= 1. Seria este absolut convergent
a pentru x (1, 1),
|an+1 |
S
divergenta pentru x (, 1) (1, ) si uniform convergent
a pe |x|
X
(1)n
r < 1. Daca x = 1 se obtine seria
care este divergent
a pentru
np
n=1
X
1
p 0 si convergenta pentru p > 0, iar pentru x = 1 se obtine seria
np
n=1
care este divergenta pentru p 1 si convergent
a pentru p > 1. Prin urmare
multimea de convergent
a este:
[1, 1] daca p > 1,
[1, 1) daca p (0, 1] si
(1, 1) daca p 0 .
R = lim
57.

X
n=1
1
cos
n
n2 +2
n+2
xn
Solutie
S
R = 1 . Seria este absolut convergent
a pe (1, 1), divergent
a pe (, 1) (1, )
si uniform convergenta pe |x| r < 1. Daca x {1, 1} se obtine o serie
divergenta (se aplica criteriul necesar).
n!
xn , a > 0
(a
+
1)(a
+
2)...(a
+
n)
n=1
Solutie
Raza de convergenta este R = 1. Seria este absolut convergent
a pe (1, 1),
S
divergenta pe (, 1) (1, ) si uniform convergent
a pe |x| r < 1.
Daca x = 1 obtinem seria
58.
n!
.
(a + 1)(a + 2)...(a + n)
n1

II ELEMENTARE
97
Cu criteriul Raabe-Duhamel obtinem:
an
lim n
1 = a.
n
an+1
Seria este divergenta pentru a < 1 si convergent
a pentru a > 1; daca a = 1
seria este seria armonica (divergent
a). Daca x = 1 se obtine o serie convergenta (cu criteriul lui Leibniz).
59.
X
(x 1)2n
n=1
n 9n
Solutie
a pe (2, 4),
S
a pe |x 1| r < 3.
Daca x {2, 4} se obtine seria armonica.
60.
X
(x + 3)n
n=1
n2
Solutie
a pe (4, 2),
S
a pe |x+3| r < 1.
X (1)n
Daca x {4, 2} se obtin seriile
care sunt absolut convergente.
n2
n1
61.
X
(1)n1
n=1
(x 2)2n
Solutie
R = 1. Seria este absolut convergent
a pentru (x 2)2 < 1, adica x (1, 3);
S
seria este divergenta pentru x (, 1) (3, ) si uniform convergent
a pe
X (1)n1
(x 2)2 r < 1. Daca x {1, 3} se obtine seria
care este
n
n1
convergenta.
62.
(1)n+1
n=1
(2n 1)2n
(x 1)n
(3n 2)2n
Solutie
R
= 49 . Seria este absolut convergent
a pentru
|x 1| < 94 , adica x
S 13
45 , 13
a pentru x , 45
4 ; seria este divergent
4 , ; seria este
uniform convergenta pe |x 1| r < 49 . Daca x = 54 se obtine seX 9 n (2n 1)2n
ria
care este divergent
a (criteriul necesar), iar daca
4
(3n 2)2n
n1
98

II. FUNCT
II ELEMENTARE
x=
13
4
se obtine seria
n+1
(1)
n1
9
4
(2n 1)2n
care este divergent
a.
(3n 2)2n
In exercitiile 63-68, s
a se studieze convergenta urm
atoarelor
serii de functii
63.
lnn x, x > 0
n=0
Solutie
Cu schimbarea de variabil
a t = ln x se obtine o serie de puteri cu raza de
|an |
= 1. Seria de puteri este absolut convergent
a
convergenta R = lim
n |an+1 |
S
pentru t (1, 1) si divergent
a pentru t (, 1) (1,). Rezulta ca
seria initiala este convergent
a daca si numai daca x 1e , e . Evident, seria
a pe [er , er ], r < 1.
64.
1+
n=1
1
n
n2
enx
Solutie
ast = ex > 0 se obtine o serie de puteri av
and raza
n2
1
n
de convergenta R = lim
1+
= e. Seria este absolut convergent
a
n
n
pentru t (0, e), deci pentru x > 1 si divergent
a pentru t (e, ), adica
x < 1 . Evident seria este uniform convergent
a pe x r ,r > 1. Daca
x = 1 se obtine o serie divergent
a (se poate aplica criteriul necesar):
1
1+
n
n2
en =
1
1+
n
n !n
1.
1
n!xn
n1
Solutie
65.
Fie y = x1 ; seria de puteri
X 1
y n are raza de convergent
a R = , deci
n!
seria initiala converge pentru orice x 6= 0.
n1
66.
(1)n+1 en sin x
n0
Solutie
X
(1)n+1 y n are raza de convergent
aR=1
Fie y = e sin x ; seria de puteri
n0

II ELEMENTARE
99
si converge daca si numai daca y (1, 1). Rezulta ca seria initial

a converge
daca si numai daca sin x > 0, adica
x
(2k, (2k + 1)).
kZ
X (1)n
67.
n1
sinn x
Solutie
Fie y = sin x; seria
X (1)n
y n converge daca si numai daca y (1, 1],
n
deci seria initiala converge daca si numai daca x 6= (4k 1) 2 , k Z.
n1
68.
X x n
n0
ln x
,x>0
Solutie
Fie y =
x
; seria converge daca si numai daca |y| < 1, sau echivalent,
ln x
x < | ln x|. Fie (0, 1) solutia unica a ecuatiei x = ln x. Seria converge
daca si numai daca x (0, ).
S
a se g
aseasc
a raza de convergent
a si multimea de convergent
a
n C pentru urm
atoarele serii de puteri (exercitiile 69-73):
69.
X zn
n1
np
,zC
Solutie
Raza de convergenta este 1. Seria este absolut convergent
a pentru orice
|z| < 1 si divergenta pentru |z| > 1. Cazurile z = 1 au fost studiate n
exercitiul 11. Fie z = eit , t 6= k, k Z. Daca p 0, seria este divergenta (criteriul necesar); daca p > 1, seria este absolut convergent
a. Daca
p (0, 1], seria este convergenta (partile reala si imaginara sunt convergente
- se aplica criteriul Abel-Dirichlet).
70.
in z n , z C
n=0
Solutie
R = 1, deci discul de absolut convergent
a al seriei este |z| < 1. Daca |z| = 1
sirul termenilor seriei nu tinde la 0 deci seria este divergent
a.
71.
(1 + ni)z n ,z C
n=0
100

II. FUNCT
II ELEMENTARE
Solutie
a al seriei este |z| < 1 . Daca |z| = 1
sirul termenilor seriei nu tinde la 0, deci seria este divergent
a.
X
(z 2i)n
72.
n 3n
n=0
,zC
Solutie
a este |z 2i| < 3 . Daca |z 2i| = 3,
X ein
deci z 2i = 3ei se obtine seria
care a fost studiata n capitolul 1,
n
n1
exercitiul 42.
73.
(1)n
n=0
z n+1
,zC
n+1
Solutie
a al seriei este |z| < 1. Daca
X
ein
. Daca z = 1, seria este
|z| = 1, z = ei se obtine seria
(1)n+1
n
n1
divergenta ( seria armonica); pentru z 6= 1 seria este convergent
a (criteriul
Abel-Dirichlet).
S
a se calculeze sumele seriilor de functii (exercitiile 74-80) :
X
74.
x2n
n0
Solutie
X
x2n =
n0
(x2 )n =
n0
75.
(1)n
n=0
1
, |x| < 1..
1 x2
x2n+1
2n + 1
Solutie
Raza de convergenta este 1. Fie S(x) suma seriei date. Seria derivatelor are
aceeasi raza de convergent
a cu seria initial
a si suma ei este egala cu derivata
sumei. Calculam:
S 0 (x) =
(1)n (x2 )n =
n0
1
, |x| < 1.
1 + x2
Rezulta S(x) = arctgx + C. Din S(0) = 0, rezulta C = 0.

II ELEMENTARE
76.
101
(n + 1)xn
n=0
Solutie
Fie S(x) suma seriei. Seria primitivelor are aceeasi raza de convergent
a cu
seria initiala (R = 1) si suma ei este egala cu o primitiva a sumei seriei date.
Integrand seria termen cu termen se obtine:
Z x
0
Rezulta S(x) =
S(x)dx =
xn+1 =
n0
x
, |x| < 1.
1x
1
.
(1 x)2

n
x n
n+1 2
n=0
Solutie
Seria converge pentru x (2, 2) si fie S(x) suma seriei. Daca x = 0, atunci
S(0) = 0; fie x (2, 2) \ {0};
77.
S(x) =
X x n
n0
n+1
n0
x
2
2
2X 1
=
2 x x n0 n + 1
n+1
x
2
Suma ultimei serii (pe care o notam cu T (x)) se calculeaza prin derivare
1
T 0 (x) =
n+1
n0
Rezulta:
T (x) =
n+1 0

x
1X x n
=
=
1
n+1
n0
2 n0 2
1
1
.
x =
2(1 2 )
2x
n+1
x
2
= C ln(2 x).
Din T (0) = 0 rezulta C = ln 2. In concluzie rezulta:

S(x) =
2
2
2
ln
, x (2, 2), x 6= 0 si S(0) = 0.
2x x 2x
X
(n + 1)3 n1
x
78.
n=1
Solutie
n(n + 2)
102

II. FUNCT
II ELEMENTARE

a pentru x (1, 1). Daca x = 0 suma este 83 ;
(n + 1)3
fie x (1, 1) \ {0}. Coeficientul
se descompune n fractii simple:
n(n + 2)
(n + 1)3
1
1
=n+1+
+
.
n(n + 2)
2n 2(n + 2)
Rezulta (pentru x (1, 1) \ {0}):
X
(n + 1)3 n1 X n1 X n1 X 1 n1 X
x
=
x
+
x
+
nx
+
n=1
n(n + 2)
n1
n1
X
1
1 X
=
+
(xn )0 +
1 x n1
2x n1
X
1
1
+
xn +
=
1x
2x
n1
1
=
+
1x
x
1x
Z x
0
1
+
2x
n1
Z x
0
n1
Z
1 X x n+1
dx + 3
x
dx =
2x n1 0
xn1 dx + 3
2x
n1
1
1
dx + 3
1x
2x
1
1
1
1
1
=
+
ln
+ 3
+
2
1 x (1 x)
2x 1 x 2x
79.
2n
Z x
1
xn1 =
2(n
+
2)
n1
Z x
Z x
0
xn+1 dx =
n1
x2
dx =
1x
x2
1
x
+ ln
.
2
1x
nxn
n1
Solutie
X
Se face substitutia y = x1 , x 6= 0. Suma seriei (de puteri)
ny n se
calculeaza prin derivarea seriei
n1
y n si apoi nmultire cu y; rezulta:
n1
ny n =
n1
Rezulta:
X
n0
nxn =
y
, y (1, 1).
(1 y)2
x
, x (, 1) (1, ).
(x 1)2

II ELEMENTARE
80.
103
(4n 3)x(4n3)
n1
Solutie
Se procedeaza analog cu exercitiul precedent.
81. Sa se dezvolte n serie de puteri centrate n zero
functia f (x) = arcsin x si apoi sa se demonstreze
1+
X 1 3 5... (2n 1)
n1
2 4 6...(2n)
= .
2n + 1
2
Solutie
Dezvoltam n serie derivata functiei arcsin (folosim seria binomiala petru
exponentul = 12 ):
X 1 3 5... (2n 1)
1
(arcsin x)0 =
x2n , |x| < 1.
=1+
2
2
6...(2n)
1x
n1
Integrand termen cu termen (de la 0 la x), obtinem:

X 1 3 5...(2n 1)
arcsin x = x +
n1
2 4 6...(2n)
1
x2n+1 , x [1, 1].
2n + 1
Convergenta n punctele 1 se stabileste cu criteriul lui Leibniz.

Suma seriei numerice din enunt este arcsin(1) = 2 .
82. Sa se dezvolte
n serie de puteri centrate n zero functia
p
f (x) = ln x + 1 + x2 si apoi sa se demonstreze:
1+
(1)n
n1
1 3 5...(2n 1)
1
= ln(1 + 2).
2 4 6...(2n)
2n + 1
Solutie
Procedam analog cu exercitiul anterior:
ln(x +
=1+
(1)n
n1
1 + x2
1
=
=
1 + x2
1 3 5...(2n 1) 2n
x , |x| < 1.
2 4 6...(2n)
Rezulta dezvoltarea:
ln(x +
1 + x2 ) =
104

II. FUNCT
II ELEMENTARE
=x+
(1)n
n1
1 3 5...(2n 1)
1
x2n+1 , x [1, 1].

2 4 6...(2n)
2n + 1
In particular pentru x = 1 obtinem suma seriei date: ln(1 +
2).
Folosind serii de puteri s

a se calculeze sumele urm
atoarelor
serii de numere (exercitiile 83-90):
83.
X (1)n+1
n1
Solutie
Suma este ln 2.
84.
X (1)n
n0
2n + 1
Solutie
Suma este arctg1 = 4 .
85.
X (1)n
n0
22n n!
Solutie
1
Suma este e 4 .
X
(1)n
(2n + 1)3n
n0
Solutie
Suma este 3 arctg( 13 ) =
86.
3
6 .
(1)n
(2n + 1)(2n + 2)
n=0
Solutie
Fie dezvoltarea:
87.
arctg x =
X
(1)n
2n + 1
n=0
x2n+1 x (1, 1).
Primitiva care se anuleaz

a n 0 este:
Z x
0
arctgx =
(1)n
x2n+2 .
(2n
+
1)(2n
+
2)
n0

II ELEMENTARE
105
Calculand (prin parti) integrala, rezulta:

xarctgx
deci suma ceruta este
X
1
(1)n
ln(x2 + 1) =
x2n+2 ,
2
(2n
+
1)(2n
+
2)
n0
12 ln 2.
X
n+1
88.
n=0
4n
Solutie
Raza de convergenta a seriei
(n + 1)xn este 1 si
n=0
(n + 1)xn =
n=0
n=0
x
1x
In particular, pentru x =
1
4
arctgx =
X
n+1
4n
= 16
9 .
X (1)n
x2n+1 , x [1, 1],
n0
2n + 1
Z 1
arctgx
0
xn+1
n=0
n=0
(1)n
89.
(2n + 1)2
n1
Solutie
Din dezvoltarea functiei arctg:
!0
1
, x (1, 1).
(1 x)2
rezulta
rezulta
(xn+1 )0 =
dx =
(1)n
.
(2n + 1)2
n0
Valoarea acestei integrale (constanta lui Catalan) este aproximativ 0, 91596.

X (1)n
90.
n0
3n + 1
Solutie
Seria de puteri
X (1)n
x3n+1 converge pentru orice x (1, 1]; integr
and
n0
3n + 1
106

II. FUNCT
II ELEMENTARE
termen cu termen, se obtine:

X (1)n
n0
3n + 1
Z xX
= lim
x1
X (1)n
x3n+1 =
n0
3n + 1
Z x
dx
=
x1 0
x1 0 1 + x3
n0
1
(x + 1)2
1
2x 1 3
1
3
= lim
ln 2
+ arctg
+
= ln 2 +
.
x1 6
x x+1
18
3
9
3
3
= lim
n 3n
(1) x dx = lim
Capitolul 4
Functii diferentiabile
4.1
Notiuni teoretice
Derivate partiale, diferential

a
Fie D o submultime deschisa n Rn si fie f : D 7 R. Fie a D si s Rn
un versor arbitrar. Se spune ca f este derivabil
a n punctul a dup
a directia
s daca exista n R limita:
f (a + ts) f (a)
.
t0
t
lim
df
Daca exista, aceasta limita se noteaza
(a) si se numeste derivata lui f
ds
dupa s n punctul a. Se spune ca f are derivat
a partial
a n punctul a
df
n raport cu variabila xk daca exista
(a), care n acest caz se noteaza
dek
f
(a). Functia f se zice derivabil
a partial pe D dac
a pentru orice a D
xk
f
si pentru orice k {1, 2, .., n} exista
(a). Functiile
xk
f
: D 7 R
xk
se numesc derivatele partiale ale lui f . Functia f se zice de clasa C 1 pe D
f
(se noteaza f C 1 (D)) daca toate derivatele partiale
exista si sunt
xk
functii continue pe D.
Presupunem ca f C 1 (D); pentru orice a D, vectorul
grada f =
f
f
f
(a),
(a), ...,
(a)
x1
x2
xn
107
108
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
se numeste gradientul lui f n punctul a. Are loc formula:

df
(a) = s grada f, s Rn .
ds
Fie F : D 7 Rm , F = (f1 , f2 , .., fm ). Presupunand ca exista toate
fi
derivatele partiale
(a), se poate defini matricea jacobiana a aplicatiei F
xj
n punctul a prin:
JF (a) =
fi
(a)
xj
.
1im,1jn
Daca m = n, atunci matricea este patratic

a si determinantul ei se numeste
jacobianul functiilor f1 , f2 , .., fn n punctul a si se noteaza
det (JF (a)) =
D(f1 , f2 , .., fn )
.
D(x1 , x2 , .., xn )
Functia F se numeste de clasa C 1 pe multimea D dac

a toate componentele sale, f1 , .., fm sunt de clasa C 1 .
Diferentiala
Aplicatia F : D 7 Rm se numeste diferentiabil
a n punctul a D daca
exista o aplicatie liniara DF (a) : Rn 7 Rm astfel nc
at
F (x) F (a) DF (a)(x a)
= 0.
xa
kxak
lim
Daca exista, aplicatia DF (a) se numeste diferentiala lui F n punctul a.

Leg
atura dintre derivate partiale si diferential
a
i. Daca F este diferentiabil
a n punctul a atunci F este derivabil
a partial n
a. In acest caz, matricea (n baza canonica) a aplicatiei liniare DF (a) este
matricea jacobiana a lui F n a, deci
DF (a)x = JF (a)xT , x Rn .
Daca f : D 7 R este diferentiabil
a n a D, atunci
Df (a) : Rn 7 R,
f
f
f
(a)x1 +
(a)x2 + ... +
(a)xn ,
x1
x2
xn
sau, notand cu dxj proiectia pe componenta j, diferentiala se scrie sub forma:
Df (a)(x1 , x2 , ..., xn ) =
Df (a) =
f
f
f
(a)dx1 +
(a)dx2 + ... +
(a)dxn .
x1
x2
xn
4.1. NOT
IUNI TEORETICE
109
ii. Daca F C 1 (D) atunci F este diferentiabil

a n orice a D.
Diferentiala functiei compuse
Fie A Rn si B Rm doua multimi deschise si fie F : A 7 B,
G : B 7 Rk . Daca F este diferentiabil
a n a A si G este diferentiabil
a n
b = F (a) B atunci compunerea G F este diferentiabil
a n a si
D(G F )(a) = DG(b) DF (a).
Relatia dintre matricele jacobiene asociate este
JGF (a) = JG (b)JF (a).
Derivate partiale de ordin superior
Functia f : D 7 R se numeste de clasa C 2 pe D
a f C 1 (D) si
dac
f
f
C 1 (D), k {1, 2, .., n}. Functiile
se numesc derivatele
xk
xj xk
2f
partiale de ordinul al doilea si se noteaza
. In cazul particular j = k,
xj xk
2f
se foloseste notatia
.
x2k
Teorema de simetrie a lui Schwartz
Daca f C 2 (D), atunci
2f
2f
(a) =
(a), j, k {1, 2, .., n}, a D.
xj xk
xk xj
Diferentiala a doua
Fie f C 2 (D) si a D. Matricea hessiana a lui f n a este matricea
(simetrica)
!
2f
Hf (a) =
.
xi xj 1i,jn
Diferentiala a doua a functiei f n punctul a este forma patratic
a
D2 f (a) : Rn 7 R, D2 f (a)(h1 , h2 , .., hn ) =
n X
n
X
2f
(a)hi hj .
xi xj
i=1 j=1
Polinomul Taylor
Fie D o submultime deschisa din Rn , fie f : D 7 R o functie de clasa C m si
fie a = (a1 , a2 , ..., an ) D. Notam
f (a) = Df (a)(x a) =
n
X
f
k=0
xk
(a)(xk ak ).
110
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Puterea simbolica [f (a)](k) se defineste ca fiind puterea k a polinomului

f (a) cu conventiile
p1
f
(a)
x1
p2
f
(a)
x2
pn
f
...
(a)
xn
kf
(a),
xp11 xp22 ...xpnn
p1 , p2 , ...pn {0, 1, ..., k} astfel nc

at p1 + p2 + ...pn = k.
Polinomul Taylor de gradul m asociat functiei f n punctul a este, prin
definitie:
Tm (f, a)(x) = f (a) +
1
1
1
f (a) + [f (a)](2) + ... +
[f (a)](m) , x D,
1!
2!
m!
iar restul de ordin m este Rm (f, a)(x) = f (x) Tm (f, a)(x).

De exemplu, daca n = 2, (a1 , a2 ) = (a, b), atunci:
T1 (f, (a, b))(x, y) = f (a, b) + (x a)
T2 (f, (a, b))(x, y) = f (a, b) + (x a)
f
f
(a, b) + (y b) (a, b),
x
y
f
f
(a, b) + (y b) (a, b)+
x
y
1
2f
2f
2f
+
(x a)2 2 (a, b) + 2(x a)(y b)
(a, b) + (y b)2 2 (a, b) .
2!
x
xy
y
In general, pentru m N :
Tm (f, (a, b))(x, y) =
unde
(k)
[f (a, b)]
k
X
m
X
1
k!
k=0
[f (a, b)](k) ,
Cki (x a)ki (y b)i
i=0
kf
(a, b).
xki y i
Polinoamele T1 (f, a) si T2 (f, a) se numesc aproximarea liniara si, respectiv,

aproximarea patratica a functiei f n jurul punctului a.
Formula lui Taylor
In conditiile de mai sus, fie r > 0 astfel nc
at B(a, r) D. Atunci, pentru
orice x B(a, r), exista [a, x] astfel nc
at
f (x) = Tm (f, a) +
1
[f ()](m) .
m!
In particular, rezulta ca
Rm (f, a)(x)
= 0.
xa k x a km
lim
4.1. NOT
IUNI TEORETICE
111
Extreme locale
Fie D o submultime deschisa n Rn si f : D 7 R. Un punct a D se
numeste punct de extrem local pentru functia f daca exista o vecin
atate
V D a punctului a astfel ncat f (x) f (a) 0, x V (maxim local) sau
f (x) f (a) 0, x V (minim local).
Un punct a D se numeste punct critic al lui f dac
a f este diferentiabil
a
n a si Df (a) = 0.
Teorema lui Fermat
Cu notatiile de mai sus, daca a D este punct de extrem local pentru f si
functia f este diferentiabila n a, atunci a este punct critic al lui f .
Conditii suficiente de extrem local
Fie f C 2 (D) si fie a D un punct critic pentru f . Daca forma patratic
a
2
D f (a) este pozitiv definita (respectiv negativ definita) atunci a este minim
local (respectiv maxim local) al lui f . Daca matricea hessiana are valori
proprii de semne contrare, atunci a nu este extrem local.
Difeomorfisme
Fie A, B doi deschisi din Rn . O aplicatie f : A 7 B se numeste difeomorfism daca este bijectiva, de clasa C 1 si cu inversa de clasa C 1 .
Teorema functiei inverse
Daca intr-un punct a A diferentiala Df (a) este izomorfism liniar (sau,
echivalent, det (Jf (a)) 6= 0), atunci f este difeomorfism local n jurul lui
a, adica exista V vecinatate a lui a si W vecin
atate a lui f (a) astfel nc
at
restrictia f : V 7 W sa fie difeomorfism.
Teorema functiilor implicite
Fie A Rn si B Rm doua multimi deschise.
Notam x = (x1 , x2 , .., xn ) A, y = (y1 , y2 , .., ym ) B si (x, y) A B.
Fie F : A B 7 Rm , F (x, y) = (f1 (x, y), f2 (x, y), .., fm (x, y)) o functie de
clasa C 1 . Fie (a, b) A B astfel nc
at
F (a, b) = 0 si
D(f1 , f2 , .., fm )
6= 0.
D(y1 , y2 , .., ym )
Atunci exista V A vecinatate deschis

a a lui a si W B vecin
atate deschis
a
a lui b si o unica functie : V 7 W cu proprietatile:
C 1 (V ), (a) = b si F (x, (x)) = 0, x V.
112
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Extreme cu leg
aturi
p
Fie M R o submultime nevida si a M . Fie f o functie definita pe o
vecinatate a lui a. Se spune ca punctul a este punct de extrem pentru f
cu legatura M (sau extrem conditionat) daca a este punct de extrem local
pentru restrictia lui f la M , sau, echivalent, daca exista V o vecin
atate a
lui a astfel ncat
f (x) f (a) sau f (x) f (a), x V M.
Teorema multiplicatorilor lui Lagrange
Fie D o submultime deschis
a din Rn+m si fie f : D 7 R o functie de clasa
C 1 (D). Notam D 3 (x, y) = (x1 , x2 , ..., xn , y1 , y2 , ..., ym ) variabilele din D.
Fie gk : D 7 R, k {1, 2, ..., m} functii de clasa C 1 (D) si fie
M = {(x, y) D | gk (x, y) = 0, 1 k m}.
Daca (a, b) M este punct de extrem local pentru f cu legatura M astfel
ncat
D(g1 , g2 , ..., gm )
(a, b) 6= 0,
D(y1 , y2 , ..., ym )
atunci exista = (1 , 2 , ..., m ) Rm astfel nc
at (a, b) sa fie punct critic
al functiei
F (x, y, ) = f (x, y) + 1 g1 (x, y) + 2 g2 (x, y) + ... + m gm (x, y),
sau, echivalent, (a, b) este solutie a sistemului de n + 2m ecuatii cu n + 2m
necunoscute:
F
F
= 0,
= 0, gk = 0, j {1, 2, ..., n}, k {1, 2, ..., m}.
xj
yk
4.2
Derivate partiale si diferentiala

2
1. Fie f : R2 7 R, f (x, y) = 2x3 y ex . Sa se calculeze, cu definitia,

derivatele partiale de ordinul nt
ai ale lui f n punctele (0, 0) si (1, 1).
Solutie
Observam ca f este continu
a n cele doua puncte. Aplicand definitia, obtinem:
2
f
f (x, 0) f (0, 0)
ex + 1
(0, 0) = lim
= lim
= 0.
x0
x0
x
x
x
f
f (0, y) f (0, 0)
(0, 0) = lim
= 0.
y0
y
y
4.2. DERIVATE PART

IALE SI DIFERENT
IALA
113
2
f
f (x, 1) f (1, 1)
2x3 ex + 2 + e
(1, 1) = lim
= lim
= 6 + 2e.
x1
x1
x
x+1
x+1
f
f (1, y) f (1, 1)
(1, 1) = lim
= 2.
y1
y
y1
2. a. Sa se studieze existenta derivatelor partiale n origine pentru

functia
q
f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 .
p
b. Este functia g : R2 7 R, g(x, y) = x x2 + y 2 de clasa C 1 (R2 ) ?

Solutie
a. Aplicand definitia, se obtine:
f (x, 0, 0) f (0, 0, 0)
|x|
= lim
.
x0
x0 x
x
lim
Limita de mai sus nu exista, deci functia f nu are derivate partiale n origine.
b. Pentru orice (x, y) 6= (0, 0), avem:
g
2x2 + y 2
(x, y) = p 2
,
x
x + y2
g
xy
(x, y) = p 2
.
y
x + y2
In origine derivatele partiale exista si sunt nule:

g
x|x|
g
(0, 0) = lim
= 0,
(0, 0) = 0.
x0 x
x
y
Verificam daca derivatele partiale sunt continue (n origine):
2x2 + y 2
g
p
(x, y) =
lim
= 0,
(x,y)(0,0) x
(x,y)(0,0)
x2 + y 2
lim
2x2 +y 2
deoarece
2 x2 + y 2 ;
2
2
x +y
g
xy
p
(x, y) =
lim
= 0,
2
(x,y)(0,0)
(x,y)(0,0) y
x + y2
lim
p
xy
deoarece 2 2 x2 + y 2 . Rezulta ca f C 1 (R2 ).

x +y
3. Folosind definitia, sa se calculeze derivatele partiale de ordinul al

doilea ale functiilor urmatoare, n punctele indicate:
114
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
q
a. f : R2 7 R, f (x, y) = x2 + y 2 n (1, 0) si (1, 1).

b. g : R3 7 r, g(x, y, z) = xeyz n (0, 0, 0) si (1, 1, 1).
Solutie
a. Se calculeaza mai nt
ai derivatele partiale de ordinul nt
ai ntr-un punct
arbitrar (x, y) 6= (0, 0):
f
x
f
y
(x, y) = p 2
,
(x, y) = p 2
.
2
x
y
x +y
x + y2
Calculam acum derivatele partiale de ordinul al doilea (cu definitia):
2f
(1, 0) = lim
x1
x2
2f
(1, 0) = lim
y0
y 2
x 1
f
2
x (1, 0)
= lim x
= 0.
x1
x1
x1
f
x (x, 0)
f
y (1, y)
f
y (1, 0)
2f
(1, 0) = lim
x1
xy
f
y (x, 0)
y
= lim p
= 1.
y0 y 1 + y 2
f
y (1, 0)
x1
= 0.
1 1
f
f
(1,
y)
(1,
0)
2f
1+y 2
x
(1, 0) = lim x
= lim
= 0.
y0
y0
yx
y
y
Analog se calculeaza si n punctul (1, 1).
b. Derivatele partiale de ordinul nt
ai ntr-un punct arbitrar sunt:
g
g
g
(x, y, z) = eyz ,
(x, y, z) = xzeyz ,
(x, y, z) = xyeyz .
x
y
z
In (0, 0, 0) toate derivatele partiale de ordinul al doilea sunt nule. In punctul
(1, 1, 1), avem:
2g
2g
2g
(1,
1,
1)
=
0,
(1,
1,
1)
=
e
=
(1, 1, 1),
x2
yx
zx
celelalte calculandu-se analog.
4. Fie f : R3 7 R2 , f (x, y, z) = (x2 yz, y 2 z 2 ). Sa se calculeze,
folosind definitia, derivata dupa directia h = ( 31 , 23 , 32 ) a functiei f n punctul
(x, y, z) = (1, 1, 2).
Solutie
Aplicand definitia, obtinem:
df
(1, 1, 2) = lim
t0
dh
f (1, 1, 2) + t( 31 , 23 , 32 ) f (1, 1, 2)
t
4.2. DERIVATE PART

IALE SI DIFERENT
IALA
= lim
115
1 43 t 13 t2 , 3 43 t (1, 3)
t
t0
4 4
= ,
.
3 3
5. Fie f : R3 7 R2 , f (x, y, z) = (x3 y 3 , x3 + y 3 + z 3 ). Sa se calculeze

derivata dupa directia h = 16 (1, 1, 2) a lui f n punctul (1, 1, 1).
Solutie
Se aplica definitia (ca n exercitiul precedent).
6. Sa se calculeze laplacianul urmatoarelor functii:
a. f : R2 \ {(0, 0)} 7 R, f (x, y) = ln(x2 + y 2 ).
b. g : R3 \ {(0, 0, 0)} 7 R, g(x, y, z) = ln(x2 + y 2 + z 2 ).
1
c. h : R2 \ {(0, 0)} 7 R, h(x, y) = p 2
.
x + y2
1
d. k : R3 \ {(0, 0, 0)} 7 R, k(x, y, z) = p 2
.
x + y2 + z2
Solutie
Laplacianul unei functii f de n variabile, este, prin definitie:
f =
2f
2f
2f
+
+
...
+
.
x2n
x21
x22
O functie al carei laplacian este nul se numeste functie armonica.

a. Calculam derivatele partiale:
f
2x
(x, y) = 2
,
x
x + y2
2y
f
(x, y) = 2
y
x + y2
2f
2y 2 2x2
(x, y) = 2
,
2
x
(x + y 2 )2
2f
2x2 2y 2
(x,
y)
=
,
y 2
(x2 + y 2 )2
si deci f = 0.
b. Derivatele partiale:
g
2x
(x, y, z) = 2
,
x
x + y2 + z2
116
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
2g
2y 2 + 2z 2 2x2
(x,
y,
z)
=
,
x2
(x2 + y 2 + z 2 )2
2
.
x2 + y 2 + z 2
c. Derivatele partiale:
si deci g =
x
h
(x, y) = q
,
x
(x2 + y 2 )3
2h
2x2 y 2
q
(x,
y)
=
,
5
x2
2
2
(x + y )
si deci h = q
(x2 + y 2 )3
d. Derivatele partiale:
k
x
(x, y, z) = q
,
x
(x2 + y 2 + z 2 )3
2k
2x2 y 2 z 2
q
,
(x,
y,
z)
=
x2
(x2 + y 2 + z 2 )5
si deci k = 0.
7. Sa se calculeze laplacianul functiilor:
a. f (x, y) = (x2 + y 2 )1 .
b. g(x, y, z) = (x2 + y 2 + z 2 )1 .
Solutie
2f
6x2 2y 2
(x,
y)
=
, deci f = 4(x2 + y 2 )2 .
a.
x2
(x2 + y 2 )3
2g
6x2 2(y 2 + z 2 )
b.
(x,
y,
z)
=
, deci g = 2(x2 + y 2 + z 2 )2 .
x2
(x2 + y 2 + z 2 )3
(
8. Fie functia f (x, y) =
xy
x2 +y 2
dac
a (x, y) 6= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)

Sa se demonstreze ca f este continu
a, are derivate partiale de ordinul nt
ai
n orice punct si nu este diferentiabil
a n origine.
Solutie
Din inegalitatea: |f (x, y)| |x| rezulta
lim f (x, y) = 0, deci functia
(x,y)(0,0)
4.2. DERIVATE PART

IALE SI DIFERENT
IALA
117
este continua. Este evident ca n orice punct (x, y) 6= (0, 0) functia are
derivate partiale de ordinul ntai; studiind existenta lor n origine (cu definitia),
f
f
obtinem:
(0, 0) =
(0, 0) = 0.
x
y
Demonstram acum ca f nu este diferentiabil
a n origine; daca ar fi, atunci
diferentiala sa ar fi aplicatia identic nul
a deoarece:
df (0, 0)(x, y) =
f
f
(0, 0)x +
(0, 0)y = 0.
x
y
Din definitia diferentiabilitatii ar trebui ca:

f (x, y) f (0, 0) df (0, 0)(x, y)
xy
p
= 0,
= lim
2
2
2
x
+ y2
(x,y)(0,0)
(x,y)(0,)
x +y
lim
contradictie cu faptul ca aceasta limita nu exista. (se pot folosi coordonatele

polare).
9. Sa se studieze continuitatea si existenta derivatelor partiale n origine
pentru functiile:
x3 y
daca (x, y) 6= (0, 0)
x2 +y 2
a. f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)

b. g(x, y) =
Solutie
a.
lim
(x,y)(0,0)
x3 y2
x2 +y 2
daca (x, y) 6= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
x3 y
=
(x,y)(0,0)
x2 + y 2
(2 cos3 sin )
= sin ,
= lim
0
f (x, y) =
lim
deci functia nu este continua n origine.

Studiem acum existenta derivatelor partiale:
x3
f (x, 0) f (0, 0)
= lim
= 0,
x0 x |x|
x0
x
lim
lim
y0
f (0, y) f (0, 0)
y
= lim
= ,
y0 y |y|
y
deci f nu este derivabila partialq

n raport cu y n origine.
b. Din inegalitatea: |f (x, y)|
x2 + y 2 , rezulta ca functia g este continu

a
118
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
n origine.
Studiem acum existenta derivatelor partiale:
g(x, 0) g(0, 0)
x2
= lim
= 0,
x0
x0 |x|
x
lim
lim
y0
g(0, y) g(0, 0)
y
= lim
.
y0 |y|
y
Ultima limita nu exista, deci g nu este derivabil

a partial n raport cu y n
origine.
10. Sa se demonstreze ca urmatoarele functii sunt diferentiabile n origine dar nu sunt
a C1:
( de clas
1
2
2
(x + y ) sin x2 +y
dac
a (x, y) =
6 (0, 0)
2
a. f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
b. g(x, y) =
xy2
c. h(x, y, z) =
dac
a (x, y) 6= (0, 0)
x2 +y 4
0 daca (x, y) = (0, 0)
xy2 z
x2 +y 4 +z 2
daca (x, y, z) 6= (0, 0, 0)
0 daca (x, y, z) = (0, 0, 0)

Solutie
a. Calculand derivatele partiale de ordinul nt
ai, se obtine:
f
(x, y) =
x
f
(x, y) =
y
1
2x sin x2 +y
2
2x
x2 +y 2
1
cos x2 +y
daca (x, y) 6= (0, 0)
2
0 daca (x, y) = (0, 0)
1
2y sin x2 +y
2
2y
x2 +y 2
1
cos x2 +y
dac
a (x, y) 6= (0, 0)
2
0 daca (x, y) = (0, 0)
Derivatele partiale sunt continue n orice punct (x, y) =

6 (0, 0), dar n origf
ine nu sunt continue deoarece
lim
(x,
y)
nu
exista (se pot folosi
x
(x,y)(0,0)
coordonatele polare). Am demonstrat deci ca f nu este de clasa C 1 pe R2 .

Studiem diferentiabilitatea n origine (n rest, derivatele partiale fiind continue, functia este diferentiabil
a):
f (x, y) f (0, 0) df (0, 0)(x, y)
p
=
(x,y)(0,0)
x2 + y 2
lim
lim
(x,y)(0,0)
x2 + y 2 sin
x2
1
= 0,
+ y2
4.2. DERIVATE PART

IALE SI DIFERENT
IALA
119
deci f este diferentiabila n origine.

b. In puncte (x, y) 6= (0, 0) derivatele partiale sunt:
g
y6
p
(x, y) = 2
.,
x
(x + y 4 ) x2 + y 4
g
2xy 5
p
.
(x, y) = 2
y
(x + y 4 ) x2 + y 4
Evident, (cu definitia), n origine derivatele partiale sunt nule.
Derivatele partiale nu sunt continue n origine; demonstram pentru
lim
x0
g
x :
g
(x, 0) = 0,
x
g 2
1
(y , y) = ,
y0 x
2
lim
g
nu exista.
(x,y)(0,0) x
Demonstram ca g este diferentiabil
a n origine:
deci
lim
g(x, y) g(0, 0)
xy 2
p
p
p
=
lim
= 0,
(x,y)(0,0)
(x,y)(0,0)
x2 + y 2
x2 + y 4 x2 + y 2
lim
deoarece:
p
1 si
x2 + y 4
lim
(x,y)(0,0)
y2
= 0.
x2 + y 2
c. Lasam ca exercitiu faptul ca h nu este de clasa C 1 ; demonstram ca h este

diferentiabila n origine. Derivatele partiale n origine sunt toate nule (se
aplica definitia); diferentiabilitatea:
f (x, y, z) f (0, 0, 0)
p
=
(x,y,z)(0,0,0)
x2 + y 2 + z 2
lim
=
deoarece:
lim
(x,y,z)(0,0,0)
xy 2 z
p
= 0,
x2 + y 4 + z 2 x2 + y 2 + z 2
xz
p
1 si
x2 + y 4 + z 2
120
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
lim
(x,y,z)(0,0,0)
y2
= 0.
x2 + y 2 + z 2
11. Sa se demonstreze ca urmatoarele functii nu sunt continue n origine, totusi au(derivate partiale n acest punct.
xy 2
dac
a (x, y) 6= (0, 0)
x2 +y 4
a. f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
b. g(x, y) =
2
x2
+ y2
y2
x
daca xy 6= 0
0 daca xy = 0
Solutie
a. Pentru a demonstra ca functia nu este continu
a n origine, se pot con1 1
0
sidera sirurile: (xn , yn ) = ( n2 , n ) (0, 0) si (xn , yn0 ) = ( n1 , n1 ) (0, 0);
atunci:
1
lim f (xn , yn ) = ,
n
2
lim f (x0n , yn0 ) = 0.
n
Derivatele partiale:
f
f
(0, 0) =
(0, 0) = 0.
x
y
b. Pentru a demonstra ca functia nu este continu
a n origine, calculam:
lim g(x, mx) = lim e
x0
(mx)2
x2
+ 2
(mx)2
x
= e
x0
1
+m2
m2
deci limita nu exista (depinde de m).

Derivatele partiale n origine sunt ambele nule (rezulta direct din definitia
functiei).
(
xy sin xx2 y
dac
a (x, y) 6= (0, 0)
+y 2
12. Fie functia f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
1
2
a. Sa se arate ca f este de clasa C pe R .
b. Sa se arate f are derivate partiale mixte de ordinul al doilea n orice
2f
2f
punct si sa se calculeze
si
n origine; este functia f de clasa C 2
xy
yx
pe R2 ?
Solutie
a. Derivatele partiale de ordinul nt
ai sunt:
f
(x, y) =
x
y sin xx2 y
+
+y 2
4x2 y 3
(x2 +y 2 )2
y
cos xx2 +y
dac
a (x, y) 6= (0, 0)
2
0 daca (x, y) = (0, 0)
4.2. DERIVATE PART

IALE SI DIFERENT
IALA
f
(x, y) =
y
x sin xx2 y
+y 2
4y 2 x3
(x2 +y 2 )2
121
y
cos xx2 +y
dac
a (x, y) 6= (0, 0)
2
0 daca (x, y) = (0, 0)
f
f
si
sunt continue, deci f este de clasa C 1 pe R2 .
x
y
b. Evident, functia are derivate partiale de ordinul al doilea n orice punct
(x, y) 6= (0, 0); studiem existenta derivatelor mixte n origine (cu definitia):
Se demonstreaza ca
2f
x sin 1
2f
y sin(1)
(0, 0) = lim
= sin 1;
(0, 0) = lim
= sin 1.
x0
y0
xy
x
yx
y
Functia nu este de clasa C 2 pe R2 ; daca ar fi fost, atunci, conform teoremei
de simetrie a lui Schwartz, cele doua derivate mixte de ordinul al doilea ar
fi trebuit sa fie egale.
(
xy 3
x2 +y 2
dac
a (x, y) 6= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
1
a. Sa se arate ca f este de clasa C pe R2 .
b. Sa se arate f are derivate partiale mixte de ordinul al doilea n orice
2f
2f
punct si sa se calculeze
si
n origine; este functia f de clasa C 2
xy
yx
pe R2 ?
Solutie
Derivatele part
de ordinul nt
ai sunt:
( iale
y 5 x2 y 3
f
dac
a
(x,
y) 6= (0, 0)
(x2 +y 2 )2
(x, y) =
x
0 daca (x, y) = (0, 0)
(
3x3 y 2 +xy 4
f
daca (x, y) 6= (0, 0)
(x2 +y 2 )2
(x, y) =
x
0 daca (x, y) = (0, 0)
Derivatele partiale de ordinul al doilea n origine:
13. Fie functia: f (x, y) =
2f
(0, 0) = lim
x0
xy
f
y (x, 0)
2f
(0, 0) = lim
y0
yx
f
x (0, y)
= 0,
= 1,
deci functia nu este de clasa C 2 (R2 ).

14. Sa se studieze existent(a derivatelor partiale si a diferentialei n origxy 2 yx2
daca (x, y) 6= (0, 0)
x2 +y 2
ine pentru functia: f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
122
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Solutie
Functia are derivate partiale n orice punct, dar nu este diferentiabil
a n
origine.
15. Fie f : R3 7 R ; f (x, y, z) = x2 + yz xy si a = (1, 1, 2). Sa se
df
determine versorul s stiind ca
(a) este maxim.
ds
Solutie
df
d f) =
(a) = s grada f =k s k k grada f k cos (s, grad
a
ds
d f ).
=k grada f k cos (s, grad
a
Deci maximul se obtine atunci cand s are aceeasi directie si acelasi sens cu
1
grada f. Rezulta: grada f = (1, 1, 1) s = (1, 1, 1).
3
16. Fie f : R3 7 R ; f (x, y, z) = xy 2 2xyz si a = (2, 1, 1). Sa se
df
(a) este minim.
determine versorul s stiind ca
ds
Solutie
Repetand rationamentul din exercitiul anterior, rezulta ca minimul se obtine
atunci cand s are aceeasi directie si sens opus cu grada f .
1
Rezulta: grada f = (1, 0, 4) s = (1, 0, 4).
17
17. Sa se calculeze jacobienii transformarilor n coordonate polare, cilindrice si sferice.
Solutie
Transformarea n coordonate polare este:
(x, y) = ( cos , sin ), (, ) (0, ) (0, 2).
Jacobianul ntr-un punct arbitrar (, ) este:
D(x, y)
= det
D(, )
cos sin
sin cos
Transformarea n coordonate cilindrice este

(x, y, z) = ( cos , sin , z), (, , z) (0, ) (0, 2) R.
4.2. DERIVATE PART

IALE SI DIFERENT
IALA
123
Jacobianul ntr-un punct arbitrar este:
cos sin 0
D(x, y, z)
= det sin cos 0 = .

D(, , z)
0
0
1
Transformarea n coordonate sferice este
(x, y, z) = ( sin cos , sin sin , cos ), (, , ) (0, )(0, )(0, 2).
Jacobianul ntr-un punct arbitrar este:
sin cos cos cos sin sin

D(x, y, z)
= det sin sin cos sin sin cos = 2 sin .

D(, , )
cos
sin
0
18. Fie functia f : R2 7 R, f (x, y) = ex+y . Sa se scrie polinomul Taylor
de gradul n asociat functiei f n punctele (0, 0) si (1, 1).
Solutie
Fie m, k N, k m n. Se calculeaza
mf
(x, y) = ex+y
xk y mk
si deci
mf
mf
(0,
0)
=
1,
(1, 1) = 1.
xk y mk
xk y mk
Rezulta
Tn (f, (0, 0))(x, y) = 1 +
1
1
1
(x + y) + (x + y)2 + ... + (x + y)n .
1!
2!
n!
1
((x 1) + (y + 1))+
1!
1
1
+ ((x 1)2 + 2(x 1)(y + 1) + (y + 1)2 ) + .. + ((x 1) + (y + 1))n =
2!
n!
Tn (f, (1, 1))(x, y) = 1 +
= Tn (f, (0, 0)).

19. Sa se calculeze aproximarea liniara n jurul originii a functiei
s
f (x, y, z) =
x+1
(y + 1)(z + 1)
124
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Solutie
Se calculeaza
f
1 f
f
1
(0, 0, 0) = ,
(0, 0, 0) =
(0, 0, 0) = .
x
2 y
z
2
Aproximarea ceruta este polinomul Taylor de gradul nt
ai:
1
T1 (f, (0, 0, 0))(x, y, z) = 1 + (x y z).
2
20. Sa se calculeze aproximativ 1, 01 3 0, 97 , folosind polinomul Taylor

de gradul 2 asociat functiei f (x, y) = x 3 y n punctul (1, 1).
Solutie
Se calculeaza
1 f
1 2f
f
1
(1, 1) = ,
(1, 1) = , 2 (1, 1) = ,
x
2 y
3 x
4
2f
1 2f
2
(1, 1) = ,
(1, 1) = .
2
xy
6 y
9
Aproximarea de ordinul 2 a functiei f n jurul punctului (1, 1) este
1
f (1 + h, 1 + k) f (1, 1) +
1!
1
+
2!
f
f
(1, 1)h +
(1, 1)k +
x
y
!
2f
2f
2f
2
(1,
1)hk
+
(1,
1)h
+
2
(1, 1)k 2 .
x2
xy
y 2
In particular pentru h = 0, 1 si k = 0, 3, obtinem valoarea aproximativ

a
ceruta.
2 +y 2
21. Sa se determine aproximarea liniara a functiei f (x, y) = x2 ex

jurul punctului (1, 1).
Solutie
Se calculeaza polinomul Taylor de gradul nt
ai.
22. Sa se calculeze aproximativ e0,2 4 1, 02.

Solutie
Se poate folosi polinomul Taylor de gradul al doilea asociat functiei
f (x, y) = ex 4 y.
4.2. DERIVATE PART

IALE SI DIFERENT
IALA
125
23. Sa se determine polinomul Taylor de gradul n al functiei

f (x, y) = e2x+y n origine.
Solutie
Derivatele partiale de ordinul k sunt:
kf
(x, y) = 2kj e2x+y , j {0, 1, ..., k}.
xkj y j
Rezulta:
k
k
kf
1 X
1 X
j
kj j
Ck kj j (0, 0)x y =
Ckj 2kj xkj y j ,
k! j=0 x y
k! j=0
deci polinomul Taylor de gradul n n origine este:

Tn (f, (0, 0))(x, y) =
k
n
X
1 X
k! j=0
k=0
Ckj 2kj xkj y j .
24. Sa se determine polinomul Taylor de gradul n al functiei

f (x, y, z) = ex+y+z n origine.
Solutie
Analog cu exercitiul anterior:
mf
(x, y, z) = ex+y+z , m = i + j + k.
xi y j z k
Rezulta:
Tn (f, (0, 0, 0))(x, y, z) =
n
X
1
k!
k=0
(x + y + z)k .
25. Sa se calculeze diferentialele functiilor:

a. f : R2 \ {(x, y) | x = 0}, f (x, y) = arctg xy .
b. g : R2 \ {(x, y) | y = 0}, g(x, y) = arctg xy .
Solutie
Intr-un punct (x, y) R2 \{(x, y) | xy 6= 0}, din domeniul comun al functiilor
f si g diferentialele sunt egale:
df (x, y) = dg(x, y) =
x2
y
x
dx + 2
dy.
2
+y
x + y2
126
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
4.3
Diferentiala functiei compuse
26. Fie f C 2 (R2 ) si fie g : R2 7 R, g(x, y) = f (x2 + y 2 , x2 y 2 ). Sa se

calculeze derivatele partiale de ordinul nt
ai si al doilea ale functiei g.
Solutie
Fie u = x2 + y 2 si v = x2 y 2 ; derivatele partiale ale functiilor u si v sunt:
u
u
v
v
= 2x,
= 2y,
= 2x,
= 2y. Rezulta:
x
y
x
y
g
f u f v
f
f
=
+
= 2x
+
x
u x v x
u v
g
f u f v
f
f
=
+
= 2y
y
u y
v y
u v
Derivatele partiale de ordinul al doilea:

2g
=
x2
x
f
f
=2
+
u v
g
x
f
f
=
2x
+
x
u v
+ 4x
2g
2g
=
=
xy
yx
y
g
x
2f
2f
2f
+ 2
+2
2
u
uv
v
f
f
2x
+
y
u v
2 f u
2 f v
2 f u 2 f v
= 2x
+
+
+ 2
u2 y vu y uv y
v y
2g
=
2
y
y
f
f
=2
u v
+ 2y
g
y
+ 4y
= 4xy
f
f
=
2y
y
u v
2f
2f
u2
v 2
2 f u
2 f v
2 f u 2 f v
+
2
u2 y
vu y uv y
v y
f
f
=2
u v
27. Fie r =
2 f u
2 f v
2 f u 2 f v
+ 2x
+
+
+
u2 x vu x uv x v 2 x
f
f
=2
+
u v
2f
2f
2f
2
+
u2
uv
v 2
x2 + y 2 + z 2 si fie f C 1 (R). Sa se calculeze laplacianul
functiilor g(x, y, z) = f

1
r
si h(x, y, z) = f (r).
4.3. DIFERENT
IALA FUNCT
IEI COMPUSE
127
Solutie
Calculam mai ntai:
1
r
x
,
(r) =
r3 x
r
Derivatele partiale ale functiei g:

g
1
= f0
x
r
Rezulta g =
2g
1
x
= f 00
3 ,
2
r
x
r
1 00
f
r4
x
3
r
f0
1
r
3x2 r2
r5

1
r
. Derivatele partiale ale functiei h:
h
x 2h
x2
r2 x2
00
0
= f 0 (r) ,
=
f
(r)
+
f
(r)
,
x
r x2
r2
r3
deci h = f 00 (r) + 2r f 0 (r).
28. Daca f C 2 (R3 ) si u(x, y) = f (x2 + y 2 , x2 y 2 , 2xy) sa se calculeze
derivatele partiale de ordinul al doilea ale functiei u.
Solutie
Fie p = x2 + y 2 , q = x2 y 2 si r = 2xy.
f p f q
f r
f
f
f
u
=
+
+
= 2x
+ 2x
+ 2y
x
p x q x r x
p
q
r
u
f p f q f r
f
f
f
=
+
+
= 2y
2y
+ 2x
y
p y
q y
r y
p
q
r
2u
2 f p
2 f q
2 f r
f
+ 2x
+
+
=2
2
2
x
p
p x pq x pr x
+2
f
+
q
2 f p 2 f q
+2x
+
+
qp x q 2 x
2 f r
+2x
qr x
= 4x
+ 2y
!
2 f p
2 f q
2 f r
+
+ 2
rp x rq x
r x
2f
2f
2f
+
+
2
+4xy
p2
q 2
pq
2u
= 4xy
xy
2f
2f
2f
f
f
+
+4y 2 2 +2 +2
pr qr
r
p
q
2f
2f
2f
+
p2
q 2
r2
+ 4(x2 + y 2 )
2f
+
pr
128
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
+4(x2 y 2 )
2u
= 4y 2
y 2
f
2f
+2
qr
r
2f
2f
2f
+
2
p2
q 2
pq
+4x2
+ 4xy
2f
2f
pr qr
2f
f
f
+2
2 .
2
r
p
q
29. Fie a R si fie g si h doua functii de clasa C 2 pe R. Sa se demonstreze ca f (x, y) = g(x ay) + h(x + ay) verific
a ecuatia coardei vibrante:
2f
2f
a2 2 = 0.
2
y
x
Solutie Calcul direct.
30. Sa se afle f C 2 (R) stiind ca functia u(x, y) = f (x2 y 2 ) este
armonica pe R2 .
Solutie
2u 2u
O functie este armonica daca satisface relatia
+ 2 = 0.
x2
y
2
u
u
= 2xf 0 (x2 y 2 ) ;
= 2f 0 (x2 y 2 ) + 4x2 f 00 (x2 y 2 ).
x
x2
u
2u
= 2yf 0 (x2 y 2 ) ;
= 2f 0 (x2 y 2 ) + 4y 2 f 00 (x2 y 2 )
y
y 2
2
2
Inlocuind n u + u = 0, rezulta 4(x2 + y 2 )f 00 (x2 y 2 ) = 0; n final se
2
x
y 2
obtine f (t) = at + b, cu a, b R arbitrar fixate.
31. Sa se afle f C 2 (R) stiind ca functia v(x, y) = f ( xy ) este armonica.

Solutie
v
y
y
2v
2y 0 y
y 2 00 y
= 2 f 0( ) ;
=
f
(
)
+
f ( )
x
x
x
x2
x3
x
x4
x
2
v
1
y
v
1
y
= f 0( ) ;
= 2 f 00 ( ).
2
y
x x
y
x
x
Inlocuind n ecuatia data, rezulta:
2y
y
x2 + y 2 00 y
f ( ) + 3 f 0 ( ) = 0.
4
x
x
x
x
4.3. DIFERENT
IALA FUNCT
IEI COMPUSE
Notand t =
y
x
129
se obtine (dupa calcule):

f 00 (t)
2t
= 2
,
0
f (t)
t +1
si deci
f (t) = a arctg(t) + b
cu a, b R arbitrar fixate.
32. Sa se demonstreze ca laplacianul n coordonate polare este:
f =
2f
1 2f
1 f
+ 2
+
.
2
Solutie
Fie f C 2 (R2 ), x = cos , y = sin .
x
x
y
y
= cos ,
= sin ,
= sin ,
= cos .
f x f y
f
f
f
=
+
=
cos +
sin
x
y
x
y
f
f x f y
f
f
=
+
=
( sin ) +
cos .
x y
x
y
Rezolvand sistemul, (n necunoscutele
f
x
si
f
y ),
rezulta:
f
f sin f
f
f cos
f
=
cos
,
=
sin +
.
x

2f
=
2
x
x
=
f
x
= cos
f
x
sin

f
x
2f
2 f sin cos 2 f sin2 f sin2
2
cos
2
+
+
+
2
2 2

+2
f sin cos
.
2f
2f
2 f sin cos 2 f cos2 f cos2
2
=
sin
+
2
+
+
y 2
2
2 2

2
f sin cos
.
130
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
In concluzie:
f =
2f
1 2f
1 f
+
+
.
2
2 2
dy
d2 y
+x
+ 2y = 0. Ce devine ecuatia
2
dx
dx
daca se face schimbarea de variabile (x, y) 7 (t, y), unde x = et ?
Solutie
2
dy
d2 y
n functie de dy
Calculam dx
si dx
si ddt2y . Din x = et , rezulta t = ln x si
2
dt
dt
deci dx
= x1 = et ; rezulta:
33. Fie ecuatia diferential
a x2
dy dt
dy t
dy
=
=
e ,
dx
dt dx
dt
d2 y
d
=
dx2
dx
Ecuatia devine:
dy t
d
e
=
dt
dt
dy t dt
e
= e2t
dt
dx
d2 y dy
dt2
dt
d2 y
+ 2y = 0.
dt2
y
34. Sa se demonstreze ca functia z(x, y) = xy + xe x verific

a ecuatia
x
z
z
+
= xy + z.
x y
Solutie
Se calculeaza derivatele partiale de ordinul nt
ai ale lui z.
1
35. Ce devine ecuatia x2 y 00 + 2xy 0 + 2 y = 0 daca se face schimbarea
x
1
de variabile (x, y) 7 (t, y), unde t = .
x
Solutie
Se calculeaza
dy
dy dt
1 dy
dy
=
= 2
= t2 , etc.
dx
dt dx
x dt
dt
2
2
z
z
36. Ce devine ecuatia x2 2 y 2 2 = 0 prin schimbarea de variabile
x
y
x
(x, y) 7 (u, v), unde u = xy, v = .
y
Solutie
Se calculeaza:
z
z u z v
z
1 z
=
+
=y
+
, etc.
x
u x v x
u y v
4.3. DIFERENT
IALA FUNCT
IEI COMPUSE
131
37. Sa se determine functiile z = z(x, y) care verific

a ecuatia
x2
z
z
+ y2
= z2,
x
y
folosind schimbarea de variabile:

(x, y, z) 7 (u, v, w), unde, u = x, v =
1 1
1 1
,w= .
y x
z x
Solutie
O metoda consta n a calcula mai nt
ai x, y si z n functie de u, v si w; se
obtine:
u
u
x = u, y =
,z=
.
uv + 1
uw + 1
Se calculeaza acum derivatele partiale ale lui u si v n raport cu x si y:
u
v
1
1
u
1 v
uv + 1
= 1,
= 0,
= 2 = 2,
= 2 =
x
y
x
x
u y
y
u
z
=
x
x
u
uw + 1
=
u
=
z
=
y
y
u
uw + 1
u
uw + 1
1 u2 w
u
(uw + 1)2
=
u
u
uw + 1
uv + 1
uw + 1
+
x v
w
v
u
uw + 1
v
=
x
+
y
v
u
uw + 1
v
=
y
w
.
v
Inlocuind n ecuatia initiala, se obtine: w = 0. Rezulta deci ca w este o

u
functie constanta n raport cu variabila u, deci w = f (v), unde f este o
functie arbitrara de clasa C 1 pe R. Rezulta
1 1
=f
z x
deci
z(x, y) =
1 1
,
y x
x
1 + xf
1
y
1
x
O alta metoda consta n a calcula:

w
1 z
1 w
1 z
= 2
+ 2,
= 2
x
z x x y
z y
132
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
si deci
Se calculeaza apoi
z
w z 2 z
w
= z 2
+ 2,
= z 2
.
x
x
x y
y
w
w u w v
=
+
, etc.
x
u x
v x
38. Fie f C 1 (R) si n N . Sa se demonstreze ca functia
z(x, y) = xn f
verifica ecuatia:
x
y
x2
z
z
+ 2y
= nz.
x
y
Solutie

y
z
n1 f
n3 f 0 y
=
nx
2yx
,
x
x2
x2
z
y
= xn2 f 0
y
x2
39. O functie f : D 7 R se numeste omogena de grad r pe D dac

a
f (t(x1 , x2 , ..., xn )) = tr f (x1 , x2 , ..., xn ), t R , (x1 , x2 , ..., xn ) D.
Sa se arate ca orice functie omogena de grad r pe R3 satisface relatiile:
f
f
f
+y
+z
= rf .
a. x
x
y
z
2
b. x
+y
+z
f = r(r 1)f .
x
y
z
Solutie
a. Derivand n raport cu t relatia
f (tx, ty, tz) = tr f (x, y, z),
rezulta:
x
f
f
f
(tx, ty, tz) + y (tx, ty, tz) + z (tx, ty, tz) = rtr1 f (x, y, z) (?)
x
y
z
In particular pentru t = 1, se obtine relatia de la punctul a.

b. Se deriveaza n continuare relatia (?) n raport cu t.
40. Operatori diferentiali
Fie V = P i + Qj + Rk un camp de vectori de clasa C 2 pe un deschis U R3
4.3. DIFERENT
IALA FUNCT
IEI COMPUSE
133
si f C 2 (U ) (camp scalar). Operatorii diferentiali de ordinul nt

ai sunt
gradientul, divergenta si rotorul, definiti pentru orice a U astfel:
(gradf )(a) = (f )(a) =
(divV )(a) = (V )(a) =
f
f
f
(a)i +
(a)j +
(a)k.
x
y
z
P
Q
R
(a) +
(a) +
(a).
x
y
z
(rotV )(a) = ( V )(a) =
R
Q
(a)
(a) i +
y
z
P
R
(a)
(a) j +
z
x
Q
P
(a)
(a) k.
x
y
In cele ce urmeaza vom nota cu r = (x, y, z) vectorul de pozitie si cu

q
r = x2 + y 2 + z 2 norma sa. Evident, r este un camp vectorial, iar r
este un camp scalar.
Pentru orice campuri vectoriale V si W si orice campuri scalare f si g de
clasa C 2 , au loc relatiile:
a. grad(f g) = f gradg + ggradf .
b. div(f V ) = f divV + V gradf .
c. div(V W ) = W rotV V rotW .
d. rot(f V ) = f rotV V gradf .
dV
W
e. grad(V W ) = W rotV + V rotW +
+
,
dW
dV
dV
unde,
este derivata dupa directia W a lui V .
dW
dV
dW
f. rot(V W ) = V divW W divV +
.
dW
dV
df
= agradf, grad(a r) = a, pentru orice vector constant a.
g.
da
h. gradr = r2 r, R.
i. rot(gradf ) = 0.
j. div(rotV ) = 0.
2f
2f
2f
k. div(gradf ) = f =
+
+
.
x2
y 2
z 2
Solutie
Calcul direct.
41. Sa se calculeze divergenta campului vectorial
V =r+
kr
r,
r4
134
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
unde k este versorul axei Oz, k = (0, 0, 1).

Solutie
!
!
kr
kr
kr
divr + rgrad
=
divV = div r + 4 r = 3 +
r
r4
r4
kr
1
= 3 + 3 4 + r 4 grad(k r) + (k r)gradr4 =
r
r
kr
=3+3 4 +r
r
k
(k r)
4 6 r
4
r
r
= 3.
1
42. Sa se calculeze rotorul campului vectorial V = (k r).
r
Solutie
1
1
1
rotV = rot
kr
= rot(k r) (k r) grad =
r
r
r
1
=
r
dr
dk
k divr r divk +
dr
dk
+ (k r)
r
2k
.
=
3
r
r
43. Sa se verifice ca urmatoarele transformari sunt difeomorfisme si sa

se calculeze jacobianul transformarii inverse:
a. F : (0, ) (0, 2) 7 R2 \ {(0, 0)}, F (, )= ( cos , sin ).
x
y
2
2
b. G : R \ {(0, 0)} 7 R \ {(0, 0)}, G(x, y) =
.
,
x2 + y 2 x2 + y 2
Solutie
D(x, y)
= 6= 0, iar iacobianul
a. Fie x = cos , y = sin ; atunci
D(, )
transformarii inverse este
D(, )
=
D(x, y)
b. Fie u =
D(x, y)
D(, )
1
.
x
y
,v = 2
. Atunci
x2 + y 2
x + y2
D(u, v)
1
D(x, y)
=
si
= (x2 + y 2 )2 .
2
2
2
D(x, y)
D(u, v)
(x + y )
4.4. EXTREME LOCALE
135
44. Fie aplicatia

F : {(x, y) R2 | x > 0, y > 0} 7 {(x, y) R2 | y > 0}, F (x, y) = (xy, 3y).
Sa se demonstreze ca F este un difeomorfism.
Solutie
Se demonstreaza ca F este bijectiva. Evident, F este de clasa C 1 . Iacobianul
intr-un punct arbitrar este 3y 6= 0, deci F
este difeomorfism.
Se poate cal
3x y
1
cula si transformarea inversa: F (x, y) = y , 2 .
45. Sa se demonstreze ca aplicatia
f : (0, ) (0, ) 7 {(x, y) R2 | x > 0}, f (x, y) = xy,
1 2
y x2
2
este un difeomorfism si sa se calculeze inversa.

Solutie
Faptul ca f este difeomorfism local rezulta din faptul ca iacobianul este
nenul n orice punct: det (Jf (x, y)) = x2 + y 2 6= 0.
Se arata ca f este o bijectie si
r
q
1
x2 + y 2 y, qp
f (x, y) =
x2
4.4
x
+
y2
Extreme locale
46. Sa se calculeze extremele locale ale functiilor:

a. f : R2 7 R, f (x, y) = x3 + y 3 6xy.
b. g : R2 7 R, g(x, y) = x3 + 8y 3 2xy.
c. h : R2 7 R, h(x, y) = x2 ye2x+3y .
Solutie
a. Punctele critice ale functiei f sunt solutiile sistemului:
( f
x
f
y
= 0
, adic
a
= 0
3x2 6y = 0
3y 2 6x = 0
Rezulta doua puncte critice: (0, 0) si (2, 2). Pentru a decide daca acestea
136
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
sunt puncte de extrem, se calculeaza matricea hessiana (mai nt

ai ntr-un
punct arbitrar):
Hf (x, y) =
2f
x2
2f
yx
2f
xy
2f
y 2
6x 6
6 6y
In punctele critice se obtine:
Hf (0, 0) =
0 6
6 0
si Hf (2, 2) =
12 6
6 12
Valorile proprii ale matricei Hf (0, 0) sunt de semne contrare, deci (0, 0) nu
este punct de extrem, iar valorile proprii ale matricei Hf (2, 2) sunt ambele
strict pozitive, deci (2, 2) este punct de minim local.
b. Punctele critice sunt (0, 0) si ( 31 , 16 ). Primul nu este punct de extrem, iar
al doilea este punct de minim local.
c. Multimea punctelor critice este: {(0, y) | y R} {(1, 13 )}. Punctul
(1, 13 ) este punct de minim (matricea hessiana are valorile proprii pozitive). In punctele (0, y), criteriul cu matricea hessiana nu decide (exista o
valoare proprie nula). Se evalueaz
a semnul diferentei
f (x, y) f (0, y) = x2 ye2x+3y .
Pentru puncte situate deasupra axei Ox (adica y > 0), exista un disc (de
raza suficient de mica, de exemplu y2 ), pe care diferenta f (x, y) f (0, y) este
pozitiva, deci aceste puncte sunt minime locale. Analog, punctele situate
sub axa Ox sunt maxime locale. Pentru y = 0 (deci n origine), diferenta
f (x, y) f (0, 0) nu pastreaz
a semn constant pe nici o vecin
atate a lui (0, 0),
deci originea nu este punct de extrem.
47. Sa se determine extremele locale ale functiilor:
a. f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + 2x + 6y 6z, (x, y, z) R3 .
b. g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 xy + x 2z, (x, y, z) R3 .
1 x y
c. h(x, y, z) = + + + z, x 6= 0, y 6= 0, z 6= 0.
x y
z
Solutie
a. Functia f are un singur punct critic, (1, 3, 3). Matricea hessiana
are toate valorile proprii strict pozitive, deci punctul (1, 3, 3) este minim
local.
b. Functia g are punctul critic ( 32 , 13 , 1) care este minim local deoarece
valorile proprii ale hessianei sunt stict pozitive.
4.4. EXTREME LOCALE
137
c. Punctele critice sunt (1, 1, 1) si (1, 1, 1). Matricea hessiana ntr-un

punct arbitrar este
Hh (x, y, z) =
2
x3
y12
y12
2x
y3
z12
0
z12
2y
z3
Punctul (1, 1, 1) este minim local, iar (1, 1 1) este maxim local.
48. Sa se determine punctele de extrem local ale functiilor
f : R2 7 R, f (x, y) = xy si g : R3 7 R, g(x, y, z) = xyz.
Solutie
Singurul punct critic al functiei f este (0, 0) care nu este punct de extrem
deoarece diferenta f (x, y) f (0, 0) nu pastreaz
a semn constant pe nici o
vecin
atate a originii. Punctele critice ale functiei g sunt
(x, 0, 0), (0, y, 0), (0, 0, z), x, y, z R.
Functia nu are puncte de extrem.
a. f : (0, 2) (0, 2) 7 R, f (x, y) = sin x sin y sin(x + y).
b. g : (0, )3 7 R, g(x, y, z) = sin x + sin y + sin z sin(x + y + z).
Solutie
a. Punctele critice sunt solutiile sistemului:
( f
x
f
y
= cos x sin y sin(x + y) + sin x sin y cos(x + y) = sin y sin(2x + y) = 0

= sin x cos y sin(x + y) + sin x sin y cos(x + y) = sin x sin(x + 2y) = 0
Rezulta punctele critice: (x1 , y1 ) = (, ) si (x2 , y2 ) =

Derivatele partiale de ordinul al doilea:
2f
= 2 sin y cos(2x + y),
x2
2f
= 2 sin x cos(x + 2y),
y 2
2f
= sin(2x + 2y).
xy
Punctul (x2 , y2 ) este maxim local:
rt s2 =

3, 3 .
138
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
2f
=
x2

,
3 3
2f
y 2

,
3 3
2f
xy

,
3 3
!2
9
> 0, r = 3 < 0.
4
In punctul (x1 , y1 ) = (, ), derivatele partiale de ordinul al doilea sunt nule,

deci trebuie evaluat semnul diferentei f (x, y)f (, ) = sin x sin y sin(x+y)
n jurul punctului (, ). Se poate face acest lucru fie folosind formula lui
Taylor de ordinul 3, fie direct, observand ca pentru x < , y < diferenta
este negativa, iar pentru puncte x > , y > diferenta este pozitiva.
Rezulta ca (x1 , y1 ) nu este extrem local.
In particular, rezulta inegalitatea
!3
sin x sin y sin(x + y)
3
2
, x, y (0, )
b. Se calculeaza punctele critice ale functiei g:

g
g
y
g
z
= cos x cos(x + y + z) = 0
= cos y cos(x + y + z) = 0
= cos z cos(x + y + z) = 0
deci
cos x = cos y = cos z = cos(x + y + z).
Deoarece functia cos este injectiva pe (0, ), rezulta x = y = z. Se obtine
cos x = cos 3x, adica 2 sin x sin 2x = 0, cu singura solutie x = 2 . Rezulta
punctul critic (x, y, z) = 2 , 2 , 2 . Derivatele partiale de ordinul al doilea
sunt:
2g
2g
=
sin
x
+
sin(x
+
y
+
z),
= sin y + sin(x + y + z),
x2
y 2
2g
= sin z + sin(x + y + z),
z 2
2g
2g
2g
=
=
= sin(x + y + z).
xy
yz
xz
2 1 1
In punctul critic matricea hessiana este

1 2 1 . Polinomul car1 1 2
3 + 62 + 9 + 4 are toate r
acteristic
P
()
=
ad
acinile strict negative, deci

a ca este un maxim global.
2 , 2 , 2 este punct de maxim. Se observ
4.4. EXTREME LOCALE
139
50. Sa se determine punctele de extrem local ale functiilor:

a. f (x, y) = 3xy 2 x3 15x 36x + 9, (x, y) R2 .
b. f (x, y) = y 4 8y 3 + 18y 2 8y + x3 3x2 3x, (x, y) R2 .
c. f (x, y) = 4xy x4 y 4 , (x, y) R2 .
Solutie
a. Punctele critice sunt (x1 , y1 ) = (2, 3), (x2 , y2 ) = (2, 3); nici unul nu
este punct de extrem.
b. Punctele critice sunt
(x1 , y1 ) = (1+ 2, 2), (x2 , y2 ) = (1+ 2, 2+ 3), (x3 , y3 ) = (1+ 2, 2 3),
(x4 , y4 ) = (1 2, 2), (x5 , y5 ) = (1 2, 2+ 3), (x6 , y6 ) = (1 2, 2 3).

Punctele de extrem sunt (x2 , y2 ), (x3 , y3 ) (minime) si (x4 , y4 ) (maxim).
c. Punctele critice sunt (0, 0), (1, 1), (1, 1); primul nu este punct de extrem, celelalte sunt puncte de maxim.
a. f : (0, ) (0, ) 7 R , f (x, y) = 4x2 + xy2 2 + y 2
b. f : R2 \ {(0, 0)} 7 R , f (x, y) = x+y
.
2
2
x +y
Solutie
2
a. Functia f este de clas
a C si are in domeniul de definitie un singur punct
critic (x1 , y1 ) = 21 , 2 .
!
2
24
4
In punctul critic matricea hessiana este
. 1 = 24 > 0 si
4 2
8

2 = 24832 > 0 deci 21 , 2 este punct de minim local si f 12 , 2 = 4.
b. Functia f este de clasa C 2 si are in domeniul de definitie punctele critice
(x, x), x R?
Matricea hessiana intr-un punct critic este
Hf (x, x) =
x
2 2|x|3
x
2 2|x|3
x
2 2|x|3
x
2 2|x|3
Daca x < 0 atunci (x, x) sunt puncte de minimsi fmin = 2; daca x > 0,
atunci (x, x) sunt puncte de maxim si fmax = 2.
a. f : R2 7 R, f (x, y) = x4 + y 4 2x2 + 4xy 2y 2
b. f : R3 7 R, f (x, y, z) = x2 + y 2 + 3z 2 xy + yz + 2xz
140
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Solutie
2
a. Functia f este de clasa C
si are
definit
in domeniul de
ie punctele critice
(x1 , y1 ) = (0, 0); (x2 , y2 ) = ( 2, 2); (x3 , y3 ) = ( 2, 2)
Intr-un punct oarecare matricea hessiana este
12x2 4
4
4 12y 2 4

Punctele ( 2, 2); ( 2, 2) sunt minime locale, iar (0, 0) nu este extrem.
b. Functia f este de clasa C 2 si are in domeniul de definitie un singur punct
critic (x1 , y1 , z1 ) = (0, 0, 0).
2 1 2
Matricea hessiana n punctul critic este 1 2 1 .

2 1 6
1 = 2 > 0, 2 = 3 > 0 si 3 = 4 > 0 deci (0, 0, 0) este punct de minim
local strict si fmin = 0.
53. Sa se determine extremele locale ale functiei:
F : R2 7 R, f (x, y) = x3 + 3xy 15x 12y.
Solutie
Punctele critice sunt (1, 2), (2, 1), (2, 1); folosind matricea hessiana, se
decide natura acestor puncte.
54. Sa se determine extremele globale ale functiilor:
2
2
a. f (x, y) = (x2 + y 2 )ex y ,
b. g(x, y) = 2x+y
.
2
2
x +y
Solutie
Se trece la coordonate polare si se reduce problema la a determina extremele
unor functii de o singura variabil
a reala.
55. Sa se determine extremele locale ale functiei:
2
y2
f (x, y, z) = x + 4x
+ zy + z2 , definit
a pentru x > 0, y > 0, z > 0.
Solutie
Se determina punctele critice si apoi, folosind matricea hessiana, se decide
natura lor.
56. Sa se determine
extremele functiilor:
p
a. f (x, y) = xy 1 x2 y 2 , definita pentru x2 + y 2 < 1.
4.5. FUNCT
II IMPLICITE
141
b. g(x, y) = (1 + ey ) cos x yey , (x, y) R2 .

Solutie
a. Punctele critice sunt (0, 0), ( 33 , 33 ), ( 3 3 , 33 ).

b. Punctele critice sunt (2n, 0) si ((2n + 1), 2), n Z. Primele sunt
puncte de maxim, iar celelalte nu sunt puncte de extrem.
57. Sa se determine extremele urmatoarelor functii:
a. f (x, y, z) = xy ln(x2 + y 2 ).
b. g(x, y, z) = 2x2 + 2xy 5y 2 + 6x + 6y.
Solutie
a. Puncte de maxim: ( 12e , 12e ), ( 12e , 12e );
puncte de minim: ( 12e , 12e ), ( 12e , 12e ).

b. Functia are un singur punct de extrem (maxim): (2, 1).
4.5
Functii implicite
58. Functia z = z(x, y) este definita implicit de ecuatia

(y + z) sin z y(x + z) = 0.
Sa se calculeze expresia:
E = (z sin z)
z
z
y2 .
x
y
Solutie
Fie F (x, y, z) = (y + z) sin z y(x + z). Functia z = z(x, y) exista n
F
6= 0, adica
vecin
atatea punctelor cu proprietatea
z
sin z + (y + z) cos z y 6= 0.
In aceasta ipoteza, se calculeaza derivatele partiale ale functiei z, derivand
relatia F (x, y, z) = 0 n raport cu x si respectiv y, (z este functie de x si y):
z
z
z
sin z + (y + z) cos z
y 1+
x
x
x
deci:
z
y
=
.
x
sin z + (y + z) cos z y
= 0,
142
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
1+
z
z
z
sin z + (y + z) cos z
(x + z) y
= 0,
y
y
y
deci
Inlocuind
x + z sin z
z
=
.
y
z
x
si
z
y
cu valorile obtinute mai sus n expresia E, se obtine

E=
yF (x, y, z)
= 0.
59. Fie g C 1 (R2 ) si fie functia z = z(x, y) definita implicit de ecuatia

z
z
x2 , z xy) = 0. Sa se calculeze expresia E = y x
+ x y
.
Solutie
Fie functia F (x, y, z) = g(y 2 x2 , z xy). Notam u = y 2 x2 si v = z xy.
g
Conditia de existenta a functiei z = z(x, y) este F
a v
6= 0. In
z 6= 0, adic
aceasta ipoteza, se calculeaza derivatele partiale ale functiei z:
g(y 2
g
g
(2x) +
u
v
2y
g
g
+
u v
g
g
2x u
+ y v
z
z
y =0
=
.
g
x
x
v
x g 2y g
z
z
x =0
= v g u .
y
y
v
Inlocuind, se obtine: E = x2 + y 2 .
60. Fie a R si fie functia z = z(x, y) definita de ecuatia
x2 + y 2 + z 2 = a2 .
Sa se calculeze diferentiala nt
ai si diferentiala a doua ale functiei z.
Solutie
Fie functia F (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 a2 . Functia z = z(x, y) exista n
vecinatatea punctelor cu proprietatea F
a z 6= 0. Exista deci
z 6= 0, adic
doua submultimi ale sferei de centru O si raza a pe care exista cate o functie
z: semisfera x2 + y 2 + z 2 = a2 , z > 0 si semisfera x2 + y 2 + z 2 = a2 , z < 0.
Vom calcula diferentialele functiei z asociate primei semisfere (z > 0):
2x + 2z
z
z
x
x
=0
= = p 2
.
x
x
z
a x2 y 2
4.5. FUNCT
II IMPLICITE
Analog,
143
z
y
y
si deci
= = p 2
y
z
a x2 y 2
x
y
x
y
p
dz = dx dy = p 2
dx
dy.
z
z
a x2 y 2
a2 x2 y 2
Diferentiala a doua:
z
2+2
x
deci:
+ 2z
2z
= 0,
x2
x2 + z 2
y 2 a2
y 2 a2
2z
q
=
=
=
.
x2
z3
z3
(a2 x2 y 2 )3
2
deci
2z
z z
+ 2z
= 0,
y x
xy
z z
2z
xy
xy
x y
=
= 3 = q
.
3
xy
z
z
2
2
2
(a x y )
In concluzie:
y 2 a2
d2 z = q
(a2
x2
y 2 )3
2xy
dx2 q
(a2
x2
y 2 )3
x2 a2
dxdy+ q
(a2
x2
y 2 )3
dy 2
61. Functiile u = u(x, y) si v = v(x, y) sunt definite implicit de sistemul

de ecuatii u + v = x + y, ux + vy = 1. Sa se calculeze derivatele partiale de
ordinul ntai si al doilea ale functiilor u si v.
Solutie
Fie F : R4 7 R2 , F (x, y, u, v) = (u + v x y, ux + vy 1). Notand
f (x, y, u, v) = u + v x y si g(x, y, u, v) = ux + vy 1, conditia de
D(f,g)
6= 0, adica y x 6= 0. In aceasta
existenta a functiilor u si v este D(u,v)
ipoteza, derivand n raport cu x si respectiv y relatiile f = 0, g = 0, se
obtine:
u v
u
v
+
= 1 si u + x
+y
= 0,
x x
x
x
u v
u
v
+
= 1 si x
+v+y
= 0,
y
y
y
y
144
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
de unde rezulta:
u
u + y v
u + x u
v + y v
v+x
=
,
=
,
=
,
=
.
x
y x x
x y y
y x y
xy
Pentru a calcula derivatele partiale de ordinul al doilea, se deriveaz
a n
continuare n raport cu x si respectiv y:
2u 2v
u
2v
2u
+
=
0,
s
i
2
+
y
= 0,
+
x
x2 x2
x
x2
x2
de unde rezulta
2 u
2u
2(u + y)
= x =
.
x2
yx
(y x)2
Analog se calculeaza si celelalte derivate partiale de ordinul al doilea.

62. Fie F C 2 (R2 ). Functia y = y(x) este definita implicit de ecuatia
F (sin x + y, cos y + x) = 0.
Sa se determine y 00 n punctele critice ale lui y.
Solutie
Fie u = sin x + y, v = cos y + x. Conditia de existent
a a functiei y este
F
F
and ecuatia F (u, v) = 0 n raport cu x, rezulta:
u v sin y 6= 0. Deriv
() (y 0 + cos x)
F
F
+ (1 y 0 sin y)
= 0.
u
v
Se obtine:
y0 =
F
u
cos x +
F
v
F
u
F
v
Derivand relatia () n raport cu x si nlocuind y 0 = 0, rezulta ( n punctele

critice):
2
2
2F
uF2 cos2 x 2 uv
cos x vF2 + F
00
u sin x
.
y =
F
F
u v sin y
63. Functiile y = y(x) si z = z(x) sunt definite implicit de sistemul
(
sin x + sin y + sin z = a

, a, b R.
x2 + y 2 + z 2 = b
4.5. FUNCT
II IMPLICITE
145
Sa se calculeze y 00 si z 00 .
Solutie
Fie f (x, y, z) = sin x + sin y + sin z a, g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 b si
F (x, y, z) = (f (x, y, z), g(x, y, z)). Conditia de existent
a pentru functiile y
D(f,g)
si z este D(y,z) 6= 0 2z cos y 2y cos z 6= 0. Derivand ecuatiile f = 0,
g = 0 n functie de x , rezulta:
(
()
cos x + y 0 cos y + z 0 cos z = 0

2x + 2yy 0 + 2zz 0 = 0
Solutia sistemului este

y0 =
x cos z z cos x 0 y cos x x cos y

, z =
.
z cos y y cos z
z cos y y cos z
Derivand relatiile (?)n functie de x, rezulta:

(
y 00 cos y (y 0 )2 sin y + z 00 cos z (z 0 )2 sin z = sin x

2(y 0 )2 + 2yy 00 + 2(z 0 )2 + 2zz 00 = 2
Rezolvand sistemul, rezulta y 00 si z 00 .

64. Functiile u = u(x, y), v = v(x, y), z = z(x, y) sunt definite implicit
de sistemul de ecuatii
u + ln v
= x
v ln u = y
z = 2u + v
2
z
u v
Sa se calculeze x
, xy
, y2 .
Solutie
Fie functiile:
f (x, y, u, v, z) = u + ln v x,
g(x, y, u, v, z) = v ln u y,
h(x, y, u, v, z) = z 2u v
si fie F = (f, g, h). Conditia de existent
a a functiilor u, v, z este
1
D(f, g, h)
6= 0 1 +
6= 0.
D(u, v, z)
uv
Derivand relatiile f = 0, g = 0, h = 0 n raport cu x, rezulta
u
uv
v
v
z
2uv + v
=
,
=
,
=
.
x
1 + uv x
1 + uv x
1 + uv
146
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Derivand relatiile f = 0, g = 0 n raport cu y, rezulta:

(
()
1
u
y + v
u1 u
y +
v
y
v
y
= 0
.
= 1
u
u
v
uv
=
,
=
.
y
1 + uv y
1 + uv
Derivand relatiile () n raport cu x, rezulta
Solutia sistemului este:

(
2u
1 v v
xy v 2 x y
2v
1 u u
xy + u2 x y
v
+ v1 xy
2u
u1 xy
= 0
= 0
Rezolvand sistemul, rezulta

2u
uv(u 1)
=
.
xy
(1 + uv)3
Analog se calculeaza si
2v
.
y 2
65. Fie g C 1 (R) si fie functia z = z(x, y) definita implicit de ecuatia

xyz = eg(z) . Sa se demonstreze ca z nu are puncte critice.
Solutie
Fie F (x, y, z) = xyz eg(z) ; conditia de existent
a a functiei z este
f
6= 0 xy g 0 (z)eg(z) 6= 0.
z
Derivand ecuatia F = 0 n raport cu x se obtine:
yz + xy
Rezulta
si analog,
Sistemul
z
z
eg(z) g 0 (z)
= 0.
x
x
z
yz
=
x
xy g 0 (z)eg(z)
z
xz
=
.
y
xy g 0 (z)eg(z)
z
x
z
y
= 0
= 0
F (x, y, z) = 0
4.5. FUNCT
II IMPLICITE
147
nu are solutii, deci z nu are puncte critice.

66. Sa se determine extremele functiei y = y(x) definite implicit de
ecuatia x3 + y 3 2xy = 0.
Solutie
Fie F (x, y) = x3 + y 3 2xy. Functia y = y(x) este definita n vecin
atatea
2 2x 6= 0.
=
6
0,
adic
a
3y
In
aceast
a
ipotez
a, se
punctelor pentru care F
y
determina punctele critice ale functiei y:
2y 3x2
.
3y 2 2x
3x2 + 3y 2 y 0 2y 2xy 0 = 0 y 0 (x) =

Punctele critice sunt solutiile sistemului:
y0 = 0
y = 3x2
2y 3x2 = 0
F = 0
x3 27x3 16 = 0
x3 + y 3 2xy = 0
F 6= 0
F
2
3y 2x 6= 0
6= 0
y
y
Unica solutie este (x, y) =

3
2

2 234
,
.
3
3
Pentru a decide daca x =
punct de extrem local pentru y, vom calcula y 00

0 2
6x + 6y y
deci x =
232
3
3
2
232
3
este
232
+ 3y y 2y 2y 2xy = 0, y (
) = 3 < 0,
3
2 0
00
00
este maxim local pentru y si y( 2 3 2 ) =
234
3 .
67. Sa se determine extremele functiei z = z(x, y), definite implicit de

ecuatia z 3 + z + 20(x2 + y 2 ) 8(xy + x + y) = 0.
Solutie
Fie F (x, y, z) = z 3 + z + 20(x2 + y 2 ) 8(xy + x + y); conditia de existent
aa
F
2
functiei z este z 6= 0, adica 3z + 1 6= 0. Evident, conditia este ndeplinit
a
pentru orice x, y, z R. Derivatele partiale de ordinul nt
ai ale lui z:
3z 2
z
z
z
8(y + 1) 40x
+
+ 40x 8(y + 1) = 0
=
.
x x
x
3z 2 + 1
z
z
z
8(x + 1) 40y
+
+ 40y 8(x + 1) = 0
=
.
y y
y
3z 2 + 1
Punctele critice ale functiei z sunt solutiile sistemului:
3z 2
8(y+1)40x
= 0
= 0
3z 2 +1
8(x+1)40y
= 0
= 0
3z 2 +1
2
2
F (x, y, z) = 0
z + z + 20(x + y ) 8(xy + x + y) = 0
z
x
z
y
148
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Unica solutie a sistemului este (x, y, z) = ( 41 , 41 , 1). Pentru a decide daca el

este punct de extrem local, se calculeaza derivatele partiale ale functiei z.
z
6z
x
6z
z
y
2
2
+ 3z 2
2z
2z
2z
40
+
+
40
=
0
= 2
.
2
2
2
x
x
x
3z + 1
+ 3z 2
2z
2z
40
2z
+
+
40
=
0
= 2
.
2
2
2
y
y
y
3z + 1
2z
2z
2z
8
z z
+ 3z 2
+
8=0
= 2
.
y x
xy xy
xy
3z + 1
6z
Rezulta
2z 1 1
2z 1 1
2z 1 1
( , ) = 10,
( , ) = 10,
( , ) = 2,
2
2
x 4 4
y 4 4
xy 4 4
deci n punctul ( 14 , 14 ), functia z are un maxim local.
68. Fie a R, a 6= 0; sa se determine extremele locale ale functiei
z = z(x, y) definite implicit de ecuatia (x2 + y 2 + z 2 )2 = a2 x2 z 2 .
Solutie
Fie F (x, y, z) = (x2 +y 2 +z 2 )2 a2 +x2 +z 2 ; Conditia de existent
a a functiei z
In aceasta ipoteza, se calculeaza derivatele partiale
=
6
0,
adic
a
z
=
6
0.
este F
z
ale functiei z:
2(x2 + y 2 + z 2 ) 2x + 2z
z
x
+ 2x + 2z
2(x2 + y 2 + z 2 ) 2y + 2z
z
y
z
z
x
=0
= .
x
x
z
+ 2z
z
= 0,
y
z
2y(x2 + y 2 + z 2 )
=
.
y
z(2x2 + 2y 2 + 2z 2 + 1)
z
x = 0
z
iile
y = 0 are solut
F (x, y, z) = 0
de unde rezulta
Sistemul
1 +
(x1 , y1 , z1 ) = 0, 0,
1 + 4a2
si
2
(x2 , y2 , z2 ) = 0, 0,
1 +
1 + 4a2
.
2
4.5. FUNCT
II IMPLICITE
149
Se observa ca este verificata conditia z 6= 0. Derivatele partiale de ordinul

al doilea:
z
2x + 2z
x
z
2z
+ (x2 + y 2 + z 2 ) 2 + 2
+ 2z 2
x
x
de unde rezulta
2z
3z 2 + y 2 + z 2 + 1
=
.
x2
z(x2 + y 2 + z 2 + 1)
2z
4y + (x + y + z ) 2 + 2z 2
y
2
de unde rezulta
+2+2
+ 2z
z
2
+ 2z 2 = 0,
x
x
2z
= 0,
y 2
2z
x2 + 3y 2 + z 2
=
.
y 2
z(x2 + y 2 + z 2 + 1)
z
2x + 2z
x
z
2y + 2z
+
x
z z
2z
z z
2z
+(x + y + z ) 2
+ 2z
y + 2
+ 2z
= 0,
x y
x
x y
xy
2
2z
2xy
=
.
2
xy
z(x + y 2 + z 2 + 1)
Calculand derivatele partiale de ordinul al doilea n punctul critic (0, 0),
rezulta:
de unde rezulta
r=
2z
2z
2z
1
z
,
s
=
(0,
0)
=
0,
t
=
.
(0,
0)
=
(0, 0) = 2
2
2
x
z
xy
y
z +1
Deoarece rt s2 = z 21+1 > 0, (si pentru z1 si pentru z2 ), rezulta ca atat z1

cat si z2 au extreme locale n (0, 0). Functia z1 satisface conditia r < 0, deci
are un maxim local n (0, 0), iar valoarea ei n acest punct este
s
1 +
z1 (0, 0) =
1 + 4a2
.
2
Functia z2 satisface conditia r > 0, deci are un minim local n (0, 0), iar
valoarea ei n acest punct este
s
z2 (0, 0) =
1 +
1 + 4a2
.
2
69. Sa se determine extremele locale ale functiei y = y(x) definite implicit de ecuatia x3 + y 3 3x2 y 3 = 0.
150
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Solutie
Fie F (x, y) = x3 +y 3 3x2 y 3. Conditia de existent
a pentru y este
2
2
adica 3y 3x 6= 0. In aceasta ipoteza, se calculeaza y 0 :

3x2 + 3y 2 y 0 6xy 3x2 y 0 = 0 y 0 (x) =
F
y
6= 0,
2xy x2
,
y 2 x2
deci punctele critice ale functiei y sunt
3
x1 = 0, y1 (0) = 3, x2 = 2, y2 (2) = 1.
6x + 6y(y 0 )2 + 3y 2 y 00 6y 12xy 0 3x2 y 00 = 0
y 00 (x) =
2x + 2y 2y(y 0 )2 + 4xy 0
.
y 2 x2
2
Rezulta y 00 (0) =
> 0, deci x1 = 0 este minim local si y 00 (2) = 23 , deci
3
3
x2 = 2 este maxim local.
70. Sa se determine punctele de extrem ale functiei y = y(x) definite

2arctg x
y , y 6= 0.
implicit de ecuatia x2 + y 2 e
Solutie
Conditia de existenta a functiei y este
2arctg x
y
y(x2 + y 2 ) + xe
Se obtine
0
y =
6= 0.
arctg xy
x(x2 + y 2 )
;
2arctg x
y
y(x2 + y 2 ) + xe
2ye
punctele critice sunt:

s
x1 =
e2
, x2 =
2
e2
.
2
In aceste puncte y(x1 ) = x1 si y(x2 ) = x2 . Se calculeaza y 00 (x1,2 ), etc.

71. Sa se calculeze y 0 (1), y fiind definita implicit de x3 y cos y = 0.
Solutie
Conditia de existent
a este sin y 1 6= 0; derivand relatia data, rezulta
3x2
0
y (x) = 1sin y .
4.5. FUNCT
II IMPLICITE
151
72. Sa se calculeze y 0 (0) si y 00 (0), unde y este definita implicit de ecuatia

ex
2 y 2
= sin(x + 2y) + 1.
Solutie
Se deriveaza ecuatia data n raport cu x.
73. Sa se calculeze derivatele partiale de ordinul nt
ai n punctul (1, 1)
ale functiei z definite implicit de
q
2z =
z
.
x2 + y 2
x2 + y 2 tg p
Solutie
Se deriveaza relatia data n raport cu x si y.
74. Fie G C (R3 ) si fie z = z(x, y) definita implicit de relatia
z + G(x, y, z) = 0.
Sa se calculeze derivatele partiale de ordinul nt
ai ale lui z.
Solutie
Derivand n raport cu x, se obtine:
G G G z
z
+
+
+
= 0.
x
x
y
z x
75. Sa se calculeze x0 (0) si y 0 (0), functiile x si y fiind definite implicit
de
( sistemul de ecuatii:
xy + 2y 2 + yz + x + y = 1
.
arctg xy + ln(x2 + 2y 2 + z 2 ) = ln 2
Solutie
Se deriveaza relatiile date n functie de z.
76. Sa se determine extremele urmatoarelor functii definite implicit:
a. y = y(x), definita de 2yx2 + y 2 4x 3 = 0.
2
b. y = y(x) definita de x2 + y 2 = x2 y 2 .
c. z = z(x, y), definita de x2 + y 2 + z 2 xz yz + 2x + 2y + 2z 2 = 0.
Solutie
Aceeasi metoda ca n exercitiul 70.
152
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
4.6
Extreme cu leg
aturi
77. Sa se determine extremele locale ale functiei f (x, y, z) = xyz cu

legatura x + y + z = 1.
Solutie
Se aplica metoda multiplicatorilor lui Lagrange. Fie functiile
g(x, y, z) = x + y + z 1 si F (x, y, z) = f + g = xyz + (x + y + z 1).
Extremele cerute verific
a sistemul:
F
=
=
y
F
=
z
g =
0
0
0
0
yz +
xz +
xy +
x+y+z1
=
=
=
=
0
0
0
0
Solutiile sistemului sunt:
pentru 1 = 19 (x1 , y1 , z1 ) = 13 , 13 , 31
(x2 , y2 , z2 ) =
(1, 0, 0),
(x3 , y3 , z3 ) = (0, 1, 0), .
(x , y , z ) = (0, 0, 1)
4 4 4
Pentru a decide natura celor patru puncte critice, se calculeaza diferentiala
a doua a functiei F :
pentru 2 = 0
d2 F =
2F
2F
2F 2 2F 2 2F 2 2F
dxdy+
dxdz
+
dydz =
dx
+
dy
+
dz
+
x2
y 2
z 2
xy
xz
yz
= 2 (zdxdy + ydxdz + xdydz) .
Pe legatura, avem dg = 0, adica dx + dy + dz = 0. Rezulta deci ca restrictia

lui d2 F la legatura g = 0 este:
d2 F = 2((1 x y)dxdy + ydx(dx dy) + xdy(dx dy)) =
= 2 ydx2 xdy 2 + (1 2x 2y)dxdy .

In punctul (x1 , y1 , z1 ) =
d F
1 1 1
3, 3, 3
1 1 1
, ,
3 3 3
se obtine:
2 2
dx + dxdy + dy 2 ,
3
care este o forma patratic

a negativ definita si deci (x1 , y1 , z1 ) = 31 , 13 , 13
este maxim local al functiei f cu legatura g = 0.
Celelalte puncte nu sunt puncte de extrem; de exemplu, n (1, 0, 0), rezulta

4.6. EXTREME CU LEGATURI
153
d2 F (1, 0, 0) = 2dy 2 2dxdy, care are valorile proprii 1 2, etc. Se

poate studia si semnul diferentei f (x, y, z) f (1, 0, 0) ntr-o vecin
atate a
punctului (1, 0, 0), restrictionata la planul x + y + z = 1.
78. Sa se calculeze valorile extreme ale functiei f (x, y, z) = x + y + z
restrictionate la = {(x, y, z)|x2 + y 2 + z 2 = 1, 2x + 2y + z = 1}.
Solutie
Intersectia dintre sfera si plan este un cerc deci o multime compacta. Functia
f fiind continua, rezulta ca este marginit
a (pe ) si si atinge marginile. Exista deci si n astfel ncat f () = inf f si f () = sup f . Pentru a
determina aceste valori, se aplica metoda multiplicatorilor lui Lagrange.

Fie g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 1, h(x, y, z) = 2x + 2y + z 1
si fie F (x, y, z) = x + y + z + (x2 + y 2 + z 2 1) + (2x + 2y + z 1).
Se determina punctele critice ale functiei F cu legaturile date:
F
x
F
y
F
z
=
1 + 2x + 2 =
=
1 + 2y + 2 =
=
1 + 2z + =
g = x2 + y 2 + z 2 1 =
h = 2x + 2y + z 1 =
1 = 41
2 = 14
1 = 12
2 = 11
18
0
0
0
0
0
(x1 , y1 , z1 ) =
(0, 0, 1)
.
(x2 , y2 , z2 ) = 49 , 49 , 97
Avand numai doua puncte critice, ntr-unul dintre ele functia va lua valoarea maxima, iar n celalalt, valoarea minima. Se calculeaza f (0, 0, 1) = 1
(maxim) si f ( 94 , 94 , 79 ) = 19 (minim).
79. Sa se determine extremele globale ale functiei
f (x, y, z) = 2x2 + 2y 2 xy + z 4 2z 2
pe multimea compacta = {(x, y, z)|x2 + y 2 + 2z 2 8}.
Solutie
Se determina mai ntai extremele locale ale lui f pe interiorul lui (care
este o multime deschisa), apoi se determina extremele lui f cu legatura
x2 + y 2 + 2z 2 = 8.
Punctele critice ale lui f din multimea {(x, y, z)|x2 + y 2 + 2z 2 < 8} sunt
154
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
solutiile sistemului:
x =
f
f
z
4x y = 0
(x1 , y1 , z1 ) = (0, 0, 0)
= 4y x = 0
(x2 , y2 , z2 ) = (0, 0, 1)
(x , y , z ) = (0.0 1)
3
3 3 3
= 4z 4z = 0
4 1 0

Matricea hessiana ntr-un punct arbitrar este 1 4 0
. In
0 0 12z 2 4
punctul (0, 0, 0) matricea hessiana are si valori proprii pozitive si negative,
deci originea nu este extrem local. In (0, 0, 1) si (0, 0, 1) matricea hessiana
are toate valorile proprii pozitive, deci acestea sunt amandou
a minime locale.
Valoarea functiei n aceste puncte este f (0, 0, 1) = f (0, 0, 1) = 1.
Se determina acum extremele locale ale lui f cu legatura
g(x, y, z) = x2 + y 2 + 2z 2 8 = 0.
Fie F (x, y,z) = 2x2 + 2y 2 xy + z 4 2z 2 + (x2 + y 2 + 2z 2 8). Se rezolva
F
4x y + 2x =
0
x =
F =
4y
x
+
2y
=
0
y
sistemul:
F
3
= 4z 4z + 4z = 0
z
g = x2 + y 2 + 2z 2 8 = 0
5
Din primele doua ecuatii rezulta x = y sau = . Cazul x = y conduce
2
la solutiile:
1 = 3, (x1 , y1 , z1 ) = (0,q
0, 2),
q
q
q
q
q
3
3
5
3
2,3 = 32 , (x2 , y2 , z2 ) =
2,
2 , 2 , (x3 , y3 , z3 ) = 2 ,
In aceste puncte functia f ia valorile:
q
q
q
q q
q
3
3
5
3
3
5
23
f (0, 0, 2) = 8, f
,
,
=
f
2
2
2
2
2
2 = 4 .
Cazul =
25
conduce la sistemul
x2
3
2,
5
2
x+y = 0
+ + 2z 2 = 8 cu solutiile:
z(2z 2 7) = 0
y2
(x4 , y4 , z4 ) = (2, 2, 0), (x5 , y5 , z5 ) = (2, 2, 0)
(x6 , y6 , z6 ) = 22 , 22 , 72 (x7 , y7 , z7 ) = 22 , 22 , 72 .
In aceste puncte functia f ia valorile:
f (2,
2, 0)
= fq
(2,
2, 0)= 20,
q

2
2
7
f 2 , 2 , 2 = f 22 , 22 , 72 = 33
4 .
Comparand valorile functiei f , rezulta ca valoarea minima a functiei (pe

155
multimea ) este f (0, 0, 1) = f (0, 0, 1) = 1, iar valoarea maxima este

f (2, 2, 0) = f (2, 2, 0) = 20.
80. Sa se determine maximul si minimul functiei
f (x, y) = x2 + y 2 3x 2y + 1
pe multimea K = {(x, y) R2 | x2 + y 2 1}.
Solutie
Functia si atinge marginile pe multimea K. Determinam mai nt
ai ex2
2
2
tremele functiei pe multimea deschis
a {(x, y) R | x + y < 1}. Sistemul
( f
x = 2x 3 =
f
y
0
= 2y 2 = 0
nu are solutii n interiorul cercului unitate. Rezulta ca valorile extreme se

vor atinge pe cerc. Pentru a le determina, aflam extremele functiei f cu
legatura g(x, y) = x2 + y 2 1 = 0. Functia lui Lagrange este
F (x, y) = x2 + y 2 3x 2y + 1 + (x2 + y 2 1),
si deci rezulta sistemul
F
x
F
y
= 2x 3 + 2x = 0
= 2y 2 + 2y = 0
g(x, y) = x2 + y 2 1 = 0
Solutiile sunt:
1 = 1 213 , x1 = 3 1313 , y1 = 2 1313
2 = 1 + 213 , x2 = 3 1313 , y2 = 2 1313 .

Calculand valorile functiei f n aceste puncte se obtin valorile extreme
cerute.
81. Fie D = {(x, y)|x + y = 1}. Sa se determine extremele locale ale
functiei f : D 7 R, f (x, y) = x2 + y 2 x y.
Solutie
Se aplica metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Fie legatura g(x, y) = x + y 1 si fie
F (x, y) = f (x, y) + g(x, y) = x2 + y 2 x y + (x + y 1).
156
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
x =
2x 1 + = 0
= 2y 1 + = 0 are solutiile = 0, (x, y) = 12 , 12
g = x+y1=0
Matricea
hessian
a a functiei F (ntr-un punct arbitrar, deci si pe D) este
2 0
, deci punctul 12 , 12 este minim local.
0 2
Sistemul
F
y
82. Sa se determine punctele cele mai departate de origine care se gasesc

pe suprafata de ecuatie 4x2 + y 2 + z 2 8x 4y + 4 = 0.
Solutie
Problema este echivalent
a cu a gasi extremele functiei
f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2
cu legatura g(x, y, z) = 4x2 + y 2 + z 2 8x 4y + 4 = 0.
83. Sa se determine valorile extreme ale functiei
f : R3 7 R, f (x, y, z) = 2x2 + y 2 + 3z 2
pe multimea {(x, y, z) R3 |x2 + y 2 + z 2 = 1}.
Solutie
Se aplica metoda multiplicatorilor lui Lagrange; fie
g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 1 si F (x, y, z) = f (x, y, z) + g(x, y, z).
F
x =
Sistemul
2(2 + )x =
0
=
2(1
+
)y
=
0
y
are solutiile
F
2(3 + )z =
0
z =
g = x2 + y 2 + z 2 1 = 0
1 = 1, (x, y, z) {(0, 1, 0); (0, 1, 0)},
2 = 2, (x, y, z) {(1, 0, 0); (1, 0, 0)},
3 = 3, (x, y, z) {(0, 0, 1); (0, 0, 1)}.
Sfera unitate este multime compacta, deci functia f isi atinge marginile;
rezulta fmin = f (0, 1, 0) = 1 si fmax = f (0, 0, 1) = 3.
84. Sa se determine valorile extreme ale produsului xy cand x si y sunt
coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuatie x2 + 2y 2 = 1.
Solutie

157
Problema este echivalenta cu a gasi valorile extreme ale functiei f (x, y) = xy

cu legatura g(x, y) = x2 + 2y 2 1.
Consideram functia F (x, y) = xy + (x2 + 2y 2 1). Din sistemul:
x =
y + 2x =
0
=
x + 4y =
0
2
2
g = x + 2y 1 = 0
F
y
2
.
4
2
Pentru = 4 , rezult
a:
2
1
(x1 , y1 ) = 2 , 2 si (x2 , y2 ) = 22 , 12 .
Pentru = 42 ,rezulta:

(x3 , y3 ) = 22 , 12
si (x4 , y4 ) = 22 , 21 .
rezulta =
Valorile extreme ale functiei

continue f pe elipsa (care este multime com
pacta) sunt: f (x1 , y1 ) = 42 ( minim) si f (x3 , y3 ) = 42 ( maxim).
85. Fie a, b, c R, a2 + b2 + c2 6= 0; sa se determine valorile extreme ale
functiei
f : R3 7 R, f (x, y, z) = ax + by + cz,
pe multimea D = {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 = r2 }.
Solutie
Fie g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 r2 si F (x, y, z) = f (x, y, z) g(x, y, z)
Multimea D este compacta. Deoarece f este continu
a, rezulta ca f este si
atinge marginile pe D. In concluzie, f are cel putin un punct de minim

global conditonat de g si un punct de maxim global conditonat de g.
Sistemul
F
a 2x =
0
x =
F =
b 2y =
0
y
F
=
c
2z
=
0
2
2
2
2
g = x +y +z r = 0
+c
a
b
c
are solutiile = a +b
, (x, y, z) = 2
, 2
, 2
.
2r
Deoarece f are cel putin doua puncte
de
extrem
globale
pe D, deducem ca
2
2
2
valoarile extreme ale lui f sunt r a + b + c .
86. Sa se determine extremele functiei

f : R3 7 R, f (x, y, z) = xyz
158
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
pe multimea {(x, y, z) R3 |x2 + y 2 + z 2 = 1, x + y + z = 0}

Solutie
Fie g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 1 , h(x, y, z) = x + y + z si
F (x, y, z) = f (x, y, z) + g(x, y, z) + h(x, y, z)
F
yz + 2x + =
0
x =
=
xz
+
2y
+
=
0
y
F
Sistemul
xy + 2z + =
0 are solutiile
z =
2 + y2 + z2 1 = 0
g
=
x
h=
x+y+z =
0
2
1
2 1
1 , 1 ,
;
, 1 , 2 ; 1 ,
,
;
6 6 6 6 6 6 6 6 6
1 2
2 1 1
1
, 6 , 16 ;
, 6 , 6 ; 26 ,
, 16 .
6
6
6
Se obtin trei puncte de minim n care f are valoarea

maxim n care f are valoarea
.
3 6
3 6
si trei puncte de
87. Functia z = z(x, y) este definita implicit de ecuatia

x2 + y 2 + z 2 2x + 2y 4z 10 = 0.
Sa se determine extremele locale ale lui z cu legatura x = 0.
Solutie
Fie
F (x, y, z) = z(x, y) + x. Se obtine sistemul:
1x
z
x + = z2 +
1+y
z
y = z2
x = 0
2
2
2
x + y + z 2x + 2y 4z 10 = 0
Solutiile sunt (x1 , y1 , z1 ) = (0, 1, 2 + 15) si (x2 , y2 , z2 ) = (0, 1, 2 15).

Calculandu-se diferentiala a doua a functiei F (pe legatur
a) se obtine
D2 F =
2z 2
dy .
y 2
Rezulta ca functia z1 are un maxim n (0, 1) iar functia z2 are un minim

n (0, 1).
88. Sa se determine extremele functiei f (x, y, z) = x3 + y 3 + z 3 pe
multimea {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 = 1}.
Solutie
Functia f este continu
a, iar multimea data este compacta, deci exista cel
putin doua puncte de extrem (n care f si atinge valorile extreme). Fie

159
F (x, y, z) = x3 + y 3 + z 3 + (x2 + y 2 + z 2 1); rezulta sistemul sistemul

F
2
x = 3x + 2x =
F = 3y 2 + 2y =
y
F
= 3z 2 + 2z =
z
2
2
2
0
0
0
x +y +z 1 = 0
Sistemul format din primele trei ecuatii are solutiile x = y = z = 0 si

x = y = z = 23 . Prima solutie nu verific
a ultima ecuatie; cea de a doua,
nlocuita n ultima ecuatie da 1 =
3
3
3
si
2
3
3 .
2 =
3
2 .
Se obtin solutiile
x1 = y1 = z1 =
si x2 = y2 = z2 =
Calculand valorile functiei f n
aceste puncte, rezulta valorile extreme ale lui f .
89. Sa se calculeze extremele urmatoarelor functii pe multimile indicate:
a. f (x, y) = exy , (x, y) R2 , x + y = 3.
b. f (x, y, z) = x + y + z, (x, y, z) R3 , x2 + y 2 + z 2 = 4, x y + z = 0.
Solutie
90. Sa se determine valorile extreme ale functiei f (x, y) = ln(x2 +y 2 )xy
pe multimea {(x, y) R2 | x2 + y 2 16, y 2}.
Solutie
Se determina mai ntai extremele (libere) pe multimea deschis
a
{(x, y) R2 | x2 + y 2 < 16, y > 2}.
Apoi se rezolva doua probleme de extrem cu legaturi, legaturile fiind
x2 + y 2 = 16 si respectiv y = 2.
91. Fie matricea (simetrica de ordinul n),

A = (aij )ij , aij = aji , i, j {1, 2, ..., n}.
Sa se determine valorile extreme ale functiei (formei patratice)
f (x1 , x2 , ..., xn ) =
n
X
i,j=1
aij xi xj
160
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
pe sfera x21 + x22 + ... + x2n = 1.

Solutie
Construim functia lui Lagrange
F (x1 , x2 , ..., xn ) = f (x1 , x2 , ..., xn ) (x21 + x22 + ...x2n 1).
Rezulta sistemul:
F
x1
F
x2
.....
Fn
=
=
f
x1
f
x2
2x1 = 0
2x2 = 0
f
= x
2xn = 0
n
= 1 (x21 + x22 + ... + x2n ) = 0
Sistemul se scrie sub forma echivalent

a:
(a11 )x1 + a12 x2 + ... + a1n xn
a21 x1 + (a22 )x2 + ... + a2n xn
= 0
= 0
...................................................
an1 x1 + an2 x2 + ... + (ann )xn
2
2
2
= 0
x1 + x2 + ... + xn = 1
Evident, sistemul liniar (format din primele n ecuatii) are solutii nenule daca
si numai daca este valoare proprie a matricei A (valorile proprii sunt reale
deoarece A este matrice simetrica). In acest caz, pentru a calcula valorile
extreme ale functiei f , se multeste prima ecuatie de mai sus cu x1 , a doua
cu x2 , s.a.m.d., a n-a ecuatie cu xn si se aduna membru cu membru cele n
relatii obtinute; rezulta:
f (x1 , x2 , ..., xn ) (x21 + x22 + ... + x2n ) = 0
In concluzie, pe sfera unitate are loc egalitatea f (x1 , x2 , ..., xn ) = . Rezulta
ca valorile minima si maxima ale functiei f sunt cea mai mica si (respectiv)
cea mai mare valoare proprie ale matricei A.
Capitolul 5
Integrale improprii si cu
parametri
5.1
Notiuni teoretice
Integrale improprii
Fie a, b R si fie f : [a, b) 7 R o functie local integrabil
a (integrabil
a pe
orice interval compact [u, v] [a, b)). Integrala improprie (n b)
se numeste convergenta daca limita
lim
Z t
tb a
Z b
a
f (x)dx
f (x)dx
exista si este finita; altfel, integrala se numeste divergent

a.
Daca f Z: [a, ) 7 R este local integrabil
a, atunci integrala improprie
(la )
f (x)dx se numeste convergent

a daca limita
lim
Z t
t a
f (x)dx
exista si este finita. Z

b
f (x)dx (b poate fi si ) se numeste absolut converIntegrala improprie
genta daca integrala
Exemple
Za b
a
|f (x)| dx este convergent

a.
Z
a. Fie a (0, ) si R. Atunci integrala

a
161
dx
este convergent
a daca si
x
162
CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI
numai daca > 1.
Zb
b. Fie a, b R, a < b si R. Atunci integrala

a
genta daca si numai daca < 1.

Demonstratie
a. Fie 6= 1; atunci:
lim
Z t
1
t a
dx = lim
t1
a1
1 1
dx
este conver(b x)
< daca si numai daca > 1.
Daca = 1, atunci:
Z t
1
lim
t a
dx = lim (ln t ln a) = .
t
b. Analog.
Criterii de convergent
a
Criteriul lui Cauchy
Fie f : [a, b) 7 R, local integrabil
a; atunci integrala
Z b
a
f (t)dt este conver-
genta dac
a > 0, b [a, b) astfel nc
at x, y (b , b) sa
Z a si numai
dac
rezulte
f (t)dt < .
Criteriul de comparatie
Fie f, g : [a, b) 7 R, (b poate fi si ) astfel nc
at 0 f g;
i. daca integrala
Z b
este convergenta.
ii. daca integrala
g(x)dx este convergent

a, atunci si integrala
Z b
a
f (x)dx este divergent

a, atunci si integrala
este divergenta.
Criteriul de comparatie la limit
a
Fie f, g : [a, b) 7 [0, ) astfel nc
at exista limita:
Z b
a
Z b
a
f (x)dx
g(x)dx
f (x)
.
xb g(x)
` = lim
i. Daca ` [0, ) si
convergenta.
Z b
a
g(x)dx este convergent

a, atunci si
ii. Daca ` (0, ) sau ` = si
Z b
a
Z b
a
f (x)dx este
g(x)dx este divergent

a, atunci si
5.1. NOT
IUNI TEORETICE
Z b
a
163
f (x)dx este divergenta.
1
x
Fie a R si f : [a, ) 7 [0, ), local integrabil
a astfel nc
at exista
Criteriul de comparatie cu
` = lim x f (x).
x
i. Daca > 1 si 0 ` < , atunci
f (x)dx este convergent

a.
a
ii. Daca 1 si 0 < ` , atunci
f (x)dx este divergent

a.
a
1
(b x)
Fie a < b si f : [a, b) 7 [0, ), local integrabil
a astfel nc
at exista
Criteriul de comparatie cu
` = lim (b x) f (x).
xb
Zb
i. Daca < 1 si 0 ` < , atunci

a.
a
Zb
ii. Daca 1 si 0 < ` , atunci

a.
a
Criteriul lui Abel

Fie f, g : [a, ) 7 R cu proprietatile:
Z
1
f este de clasa C , lim f (x) = 0,
f 0 (x)dx absolut convergent
a,
x
g este continua, iar functia G(x) =

Atunci integrala
Z
a
Za x
a
f (t)dt este marginit

a pe [a, ).
f (x)g(x)dx este convergent

a.
Integrale cu parametri
Fie A 6= si [a, b] R un interval compact. Fie f : [a, b] A 7 R o
functie (de doua variabile reale) astfel nc
at pentru orice y A aplicatia
[a, b] 3 x 7 f (x, y) R este integrabil
a Riemann. Functia definita prin:
F : A 7 R, F (y) =
Z b
a
f (x, y)dx,
164
se numeste integrala cu parametru.

Continuitatea integralei cu parametru
Daca f : [a, b] A 7 R este continu
a, atunci integrala cu parametru
F (y) =
Z b
a
f (x, y)dx este functie continu

a.
Formula lui Leibniz de derivare

Fie f : [a, b] (c, d) 7 R o functie continu
a astfel nc
at derivata partial
a
f
exista si este continu
a pe [a, b] (c, d). Atunci integrala cu parametru
y
F (y) =
Z b
a
f (x, y)dx este derivabil

a si
0
F (y) =
Z b
f
a
(x, y)dx, y (c, d).
Formula general
a de derivare
f
y
exista si este continua pe [a, b] (c, d) si fie , : (c, d) 7 [a, b) doua functii
Fie f : [a, b] (c, d) 7 R o functie continu
a astfel nc
at derivata partial
a
de clasa C 1 . Atunci functia G(y) =
G (y) =
Z (y)
f
(y)
Z (y)
(y)

a si:
(x, y)dx + f ((y), y)0 (y) f ((y), y)0 (y), y (c, d).
Schimbarea ordinei de integrare

Fie f : [a, b] [c, d] 7 R o functie continu
a; atunci:
Z b Z d
a
f (x, y)dy dx =
Z d Z b
c
f (x, y)dx dy.
Integrale improprii cu parametri

Fie f : [a, b) A 7 R o functie cu proprietatea ca pentru orice y A,
aplicatia [a, b) 3 x 7 f (x, y) R este local integrabil
a si integrala (improprie)
Z b
a
f (x, y)dx converge. Se poate defini n acest caz functia
F (x, y) =
Z b
a
f (x, y)dx,
5.1. NOT
IUNI TEORETICE
165
numita integrala improprie cu parametru.

Integrala
Z b
a
f (x, y)dx se numeste uniform convergent

a (n raport cu y) pe
multimea A daca
Z
b
> 0, b (a, b) astfel ncat f (x, y)dx < , t (b , b), y A.
Continuitatea integralei improprii cu parametru

Daca f : [a, b) A 7 R este continu
a si daca integrala
Z b
a
f (x, y)dx este
uniform convergenta pe A, atunci functia F : A 7 R, F (y) =
Z b
a
f (x, y)dx
este continua.
Derivarea integralei improprii cu parametru
Fie f : [a, b) (c, d) 7 R o functie continu
a astfel nc
at derivata partial
a
f
exista si este continua pe [a, b) (c, d) si pentru orice y (c, d) fixat
y
Z b
Z b
f
integrala
(x, y)dx este
f (x, y)dx este convergent
a. Daca integrala
a
a y
uniform convergenta pe (c, d), atunci integrala improprie cu parametru
F (y) =
Z b
a

a si
F 0 (y) =
Z b
f
a
(x, y)dx, y (c, d).
Schimbarea ordinei de integrare n integrala improprie

Daca f : [a, b) [c, d] 7 R este continu
a si daca integrala
uniform convergenta pe (c, d), atunci :
Z d Z b
c
f (x, y)dx dy =
Z b Z d
a
Z b
a
f (x, y)dx este
f (x, y)dy dx.
Criterii de uniform convergent

a
Criteriul lui Cauchy
a. Atunci urmatoarele
afirmatii sunt echivalente:
Z
i. integrala improprie
f (x, y)dx este uniform convergent

a pe A.
166
ii. > 0, b (a, b) astfel nc

at pentru orice u, v (b , b) rezulta
Z v
f (x, y)dx < , y A.
Criteriul de comparatie
a si fie g : [a, b) 7 R
astfel ncat |f (x, y)| g(x), x [a, b), y A. Daca integrala
este convergenta, atunci integrala
Z b
a
Z b
a
g(x)dx
f (x, y)dx este uniform convergent

a.
Functiile lui Euler

Fie si B functiile (integralele) lui Euler:
() =
B(p, q) =
Z 1
0
Z
0
x1 ex dx, > 0,
xp1 (1 x)q1 dx, p > 0, q > 0.
Propriet
atile uzuale ale functiilor si B
a. (1) = 1.
b. ( + 1) = ().
c. B(p, q) = B(q, p).
, (0, 1).
d. ()(1 ) =
sin()
(p)(q)
e. B(p, q) =
.
(p + q)
Z
f. B(p, q) =
0
y p1
dy.
(1 + y)p+q
g. (n) = (n 1)!, n N .
h. ( 12 ) = .
i. (n + 12 ) = 1 3 5....(2n 1) 2n .
5.2
Integrale improprii
1
1
si
, s
a se studieze
x
(b x)
natura integralelor urm
atoare (exercitiile 1-10):
Aplicand criteriile de comparatie cu
5.2. INTEGRALE IMPROPRII
167
dx
.
x2 + 1
1
Solutie
1
lim x 2 x12 +1 = 1, deci integrala este divergent
a.
1.
Z1
2.
0
x2
dx.
1 x2
Solutie
1
x2
lim (1 x) 2 1x
=
2
x1
Z1
3.
0
1 ,
2
deci integrala este convergent

a.
sin x
dx.
1 x2
Solutie
sin x
lim (1 x) 1x
2 =
x1
sin 1
2 ,
deci integrala este divergent

a.
Urmatoarele integrale sunt improprii n ambele capete.

Z
4.
1
dx.
3
x 1
Solutie
1
a, (desi n x = 1 integrala
lim x 2 xx3 1 = 1, deci integrala este divergent
x
este convergenta).
Z
5.
1
ln x
dx.
x3 1
Solutie
Integrala este convergenta: lim
x1
6.
1
ln x
x3 1
= 0,
x
lim x1,1 ln
= 0.
x3 1
dx
.
x x1
Solutie
3
lim x 2 x1x1 = 1, deci integrala este convergent
a la infinit, dar este diverx
genta n x = 1: lim (x 1) x1x1 = 23 ,

x1
deci integrala este divergenta.
168
7.
Z 2n x
x e
1
dx, n N .
1+x
Solutie
Integrala este convergent
a pentru orice n N :
2n ex
1 x
lim (1 + x) 2
= e,
x1
1+x
x2n ex
lim x2
= 0.
x
1+x
Z
8.
1
dx
, > 0.
x(ln x)
Solutie
a ln x = u, obtinem integrala
0
vergenta pentru orice > 0.

9.
Z1 m
x 1
ln x
du
, care este diu
dx, m N {0}.
Solutie
Integrala este convergent
a:
xm 1
= 0,
x0
ln x
m1
1 x
lim (x 1) 2
= 0.
x1
ln x
1
lim x 2
10.
0
arctg(ax)
dx, a > 0, m N {0}.
xm
Solutie
Daca m = 1, integrala este divergent
a; daca m > 1, integrala este convergenta.
Z
11. Sa se arate ca integrala

absolut convergenta.
sin x
dx este convergent
a, dar nu este
x
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI
169
Solutie
Convergenta ( la ) rezulta aplicand criteriul lui Abel: f (x) = x1 si
g(x) = sin x. In 0 integrala este convergent
a deoarece functia sinx x se poate
prelungi prin continuitate.
Z
sin x
Presupunem acum prin absurd ca integrala
dx ar fi absolut converx
0
genta. Atunci, din inegalitatea:
1 cos 2x
= sin2 x | sin x|,
2
Z
ar rezulta (aplicand criteriul de comparatie) ca integrala

0
este convergenta; de aici, ar rezulta (ntruc

at integrala
0
convergenta, conform criteriului lui Abel), ca si integrala

vergenta, ceea ce constituie o contraditie.
5.3
1 cos 2x
dx
2x
cos 2x
dx este
2x
1
dx ar fi con2x
Integrale cu parametri
12. Sa se studieze continuitatea functiei

F (y) =
Z
sin xy
0
1 + x2
dx, y R.
Solutie
xy
, (x, y) [0, ) R. Evident, f este functie continu
a.
Fie f (x, y) = sin
1+x2
Demonstram acum ca integrala (improprie) cu parametru
Z
0
f (x, y)dx
este uniform convergenta n raport cu y pe R si deci functia F este continu

a.
Evident, are loc inegalitatea:
|f (x, y)|
1
, (x, y) [0, ) R.
1 + x2
170

Z
Integrala improprie
0
1
dx este convergent
a si deci, conform criteriu1 + x2
lui de comparatie, integrala data este uniform convergent

a.
13. Fie f : [0, 1] (0, ) 7 R, f (x, y) =
parametru F (y) =
i. lim
ii.
Z 1
y0 0
Z 1
Z 1
x
y2
x 2
y
si fie integrala
f (x, y) dx. Sa se calculeze:
f (x, y),
lim f (x, y) dx.
0 y0
Solutie
i. Pentru orice y > 0, avem:
Z 1
F (y) =
x 2 1
1
= 1 1 e y 2 .
y
2 2
0
1
f (x, y)dx = e
2
Z 1
In consecinta, rezulta: lim

Z
ii. Pe de alta parte:
y0 0
1
lim f (x, y) dx =
0 y0
14. Fie f (x, y) =

Z 1
si fie F (y) =
f (x, y)= 21 .
ln
Z 1
0
0 dx = 0.
x2 + y 2 daca (x, y) [0, 1] (0, )

ln x daca (x, y) (0, 1] {0}
f (x, y)dx daca y > 0
1 daca y = 0
i. Sa se demonstreze ca functia F este continu
a.
0
ii. Sa se calculeze F (0).
Z1
iii. Sa se calculeze
0
f
(x, 0) dx.
y
Solutie
i. Pentru orice y > 0, integr
and prin parti, obtinem:
F (y) =
Z 1
0
f (x, y)dx = x ln
x2
1 Z 1
x2
dx =
2
2
0 x +y
0
y2
= ln
1
1 + y 2 1 + y arctg .
y
Pentru y = 0, obtinem F (0) =
Z 1
0
f (x, 0)dx =
Z 1
0
(1)dx = 1.
171
Functia F este continua n 0:

q
lim F (y) = lim ln
y0+
y0+
1 + y 2 1 + y arctg
1
= 1.
y
ii. Derivata F 0 (0) se calculeaza cu definitia:
F (y) F (0)
1 q
1
F (0) = lim
= lim
ln 1 + y 2 + arctg
y0+
y0+ y
y
y
0
.
2
iii. Pentru orice x (0, 1], avem:

f
ln
(x, 0) = lim
y0+
y
Rezulta
Z 1
f
0
y 2
ln 1 +
x2 + y 2 ln x
= lim
y 2
y0+
y
x
y
= 0.
x2
(x, 0)dx = 0.
15. Fie f : [0,Z) [0, 1] 7 R, f (x, y) = yexy si fie integrala cu

parametru F (y) =
f (x, y)dx, y [0, 1]. S

a se studieze continuitatea
functiei F .
Solutie
Evident, F (0) = 0; pentru orice y (0, 1], avem:
F (y) =
Z
0
yexy dx = exy 0 = 1,
deci F nu este continua n 0.

Z
16. Fie > 0. Sa se calculeze

0
sin x
dx.
x
Solutie
Consideram integrala (cu parametrul y > 0):
Z
eyx
F (y) =
0
sin x
dx.
x
Sunt verificate ipotezele teoremei de derivare sub integral

a si obtinem:
F 0 (y) =
Z
0
eyx sin xdx =
y2
1
.
+1
172
Rezulta deci F (y) = arctgy + 2 ; n concluzie:

Z
sin x
dx = lim F (y) =
y0
.
2
Se arata simplu (printr-o schimbare de variabil

a) ca:
Z
sin(x)
dx =
, > 0.
2
Z
sin x
dx = .
x
2
0
Z
sin x cos x
17. Fie , R; sa se calculeze
dx.
x
0
Solutie
Se transforma produsul sin x cos x n suma si apoi se aplica rezultatul
din exercitiul anterior.
Analog, daca < 0, atunci
Z1
18. Sa se calculeze integrala J =

Z
parametru F () =
0
ln(1 + x)
dx, folosind integrala cu
1 + x2
ln(1 + x)
dx, > 0.
1 + x2
Solutie
Prin derivare n raport cu , obtinem:
F 0 () =
ln(1 + 2 )
+
arctg.
2(1 + 2 )
1 + 2
1
arctg ln(1+2 )+k, k R. Dar F (0) = 0
2
si deci k = 0. Rezulta J = F (1) = 8 ln 2.
Primitivele acestei functii sunt:
19. Sa se calculeze integrala:

Z
F (y) =
ln(cos2 x + y 2 sin2 x)dx, y > 0.
Solutie
Daca y = 1, atunci, evident, F (1) = 0.
Fie y > 0, y 6= 1; atunci:
Z
F 0 (y) =
2y sin2 x
dx = 2y
cos2 x + y 2 sin2 x
Z
0
tg2 x
dx =
1 + y 2 tg2 x

= 2y
=
2y
1 y2
Z
0
Z
0
173
u2
du =
(1 + y 2 u2 )(1 + u2 )
1
1
1 + y 2 u2 1 + u2
.
1+y
Rezulta F (y) = ln(1 + y) + k, unde k este o constant

a ce se determina din
conditia F (1) = 0; se obtine k = ln 2, si deci F (y) = ln 1+y
2 .
20. Pentru orice a > 0, b > 0, sa se calculeze J =
J=
ln x
cos(ln x)dx =
Z b Z 1
a
ln x
Solutie
Integrala J se poate scrie si sub forma:
Z1 b
x xa
Z1 b
x xa
Z 1
0
cos(ln x)
Z
b
a
cos(ln x)dx.
!
y
x dy dx =
x cos(ln x)dx dy.

Z1
xy cos(ln x)dx , folosind schimbarea
Vom calcula mai ntai integrala: J1 =

0
de variabila: t = ln x ;obtinem: J1 =
y+1
1+(y+1)2
, si deci J =
21. Sa se calculeze integralele:
Z2
J() =
0
Solutie
arctg(tgx)
dx, > 0, 6= 1 si I =
tgx
1
2
1+(b+1)
ln 1+(a+1)
2.
Z2
0
x
dx.
tgx
Z2
J 0 () =
0
dx
. Pentru a calcula ultima integrala facem schimbarea
1 + 2 tg2 x
de variabila t = tgx ; n final obtinem J() =

Z2
a. F (a) =
ln
0
Z
b. G(a) =
0
1 + a cos x
1 a cos x
dx
, |a| < 1.
cos x
arctg(ax)
dx, a R, |a| 6= 1.
x(1 + x2 )
ln(1 + ) si I =
ln 2.
174
Solutie
Z2
a. F 0 (a) =
F 0 (a) =
a2 cos2 x
dx; cu schimbarea de variabil

a t = tgx , obtinem:
2
t
2
=
dt =
arctg
,
t2 + ( 1 a2 )2
1 a2
1 a2 0
1 a2
si deci F (a) = arcsin a.

Z
b. G0 (a) =
0
dx
=
si deci G(a) =
(1 + x2 )(1 + a2 x2 )
2(1 + a)
ln(1 + a).

Z
ln(a2 + x2 )
a. J(a, b) =
dx, a > 0, b > 0, a 6= b.
b2 + x2
0
Z1
b. F (a) =
0
ln 1 a2 x2
dx, |a| < 1.

x2 1 x2
Solutie
a. Derivand n raport cu a, obtinem:
0
J =
=
Z
0
Rezulta deci J =
J(b, b) =
b2
2a
(a2
x2 )(b2
+ x2 )
dx =
2a
1
1
.
( 2
2
)dx =
2
2
2
a a +x
b +x
b(a + b)
ln(a + b) + K(b). Pentru a calcula K(b), calculam
Z
ln(b2 + x2 )
b2 + x2
dx =
ln(b2 + b2 tg2 t)
b(1 + tg2 t)dt =
b2 + b2 tg2 t
Z
1
b2
2 2
=
ln
dt = ln b
ln cos tdt.
2
b 0
cos t
b
b 0
Ultima integrala se poate calcula cu schimbarea de variabil
at=
obtine
Z
2
ln cos tdt = ln 2.
2
0
Rezulta J(b, b) = b ln(2b) si deci K(b) = 0.

b. Derivand n raport cu a, obtinem:
0
F (a) =
Z 1
0
(1
2a
dx =
1 x2
a2 x2 )
y si se

Z
175
2a
2a
du
a
dt
=
=
,
=
2
1
2
2
2
2
a
u + ( 1a2 )
1 a2
0 1 a sin t
0
deci F (a) = 1 a2 + k ; dar F (0) = 0, deci F (a) = ( 1 a2 1).
24. Sa se calculeze integrala:

J(a) =
Z 1
arctg (ax)
dx, a R.
x 1 x2
Solutie
Derivata functiei J este:
0
J (a) =
Z 1
0
dx
=
2
(1 + a x2 ) 1 x2
=
Z
0
cos t
(1 +
a2 sin2 t)
cos t
dt =
du
=
.
1 + (1 + a2 ) u2
2 1 + a2
Rezulta:
p

ln a + 1 + a2 + C,
2
constanta C calculandu-se din J(0) = 0. In final se obtine:
J(a) =
J(a) = ln a +
1 + a2 .
25.Formula lui Froullani

Fie 0 < a < b si fie f : [0, )
7 R o functie continu
a si marginit
a astfel
Z
ncat integrala
1
f (t)
dt este convergent
a. Sa se demonstreze egalitatea:
t
Z
f (bx) f (ax)
a
dx = f (0) ln .
b
Solutie
Vom demonstra mai ntai egalitatea:
Z
f (bx) f (ax)
u
dx =
Z au
f (t)
bu
dt , u > 0. ()
Fie u > 0 ; cu schimbarea de variabil

a bx = t, obtinem:
Z
f (bx)
u
dx =
Z
f (t)
bu
dt.
176
Analog, se demonstreaza si egalitatea:

Z
f (ax)
dx =
Z
f (t)
au
dt.
Prin scaderea membru cu membru a celor doua egalitati rezulta egalitatea

(). Demonstram acum formula lui Froullani; folosind egalitatea (), avem:
Z
f (bx) f (ax)
0
dx = lim
Z
f (bx) f (ax)
u0 u
dx = lim
Z au
f (t)
u0 bu
dt.
Pentru a calcula ultima integral

a consideram functia
h(u) =
sup |f (t) f (0)|.

t[au,bu]
Din continuitatea functiei f , rezulta lim h(u) = 0. Evident, avem:

u0
Z au
f (t)
bu
dt =
Z au
f (t) f (0)
bu
dt +
Z au
f (0)
bu
dt.
Prima integrala tinde la 0 pentru u 7 0:

Z au
Z au
f (t) f (0)
|f (t) f (0)|
dt
dt
t
t
bu
bu
Z au
h(u)
bu
dt = h(u) ln
a
7 0 atunci cand u 7 0.
b
In concluzie:
Z
f (bx) f (ax)
0
dx = lim
Z au
f (t)
u0 bu
dt = lim
u0 bu
26. Fie 0 < a < b; sa se calculeze integralele:
a.
Z ax
e
ebx
dx.
x
cos ax cos bx
dx.
b.
x
0
Solutie
Se aplica formula lui Froullani.
Z0
Z au
f (0)
a
dt = f (0) ln .
t
b
177
27. Sa se calculeze, folosind functiile si B, integralele:
ex dx, p > 0.
a.
0
Z
b.
0
x4
dx.
(x + 1)2
c.
dx
dx.
+1
x3
Solutie
a. Cu schimbarea de variabila xp = y,obtinem:
Z
0
xp
dx =
Z
1
0
1p
p
1
1
dy =
p
p
1
=
+1 .
p
In cazul particular p = 2, obtinem:

Z
0
.
2
ex dx =
3
2
b. Folosind proprietatile functiilor lui Euler, obtinem:

Z
0
x4
5 3
,
dx = B
2
(x + 1)
4 4
5
4
3
4
(2)
1
1
3
=
4
4
4
c. Cu schimbarea de variabila x3 = y,obtinem:

Z
0
dx
1
=
x3 + 1
3
Z 2
y 3
0
Z2
sinp x cosq x dx, p > 1, q > 1.
a.
0
Z1
xp+1 (1 xm )q1 dx, p > 0, q > 0, m > 0.
b.
0
xp ex dx, p > 1, q > 0.
c.
0
1
1 2
dy = B
,
1+y
3
3 3
2 3
=
.
9
2
=
.
4
178

Z1
p
d.
ln
0
Z1
1
dx, p > 1.
x
dx
e.
1 , n N.
(1 xn ) n
Solutie
a. Cu schimbarea de variabil
a sin2 x = y, obtinem:
Z
0
sinp x cosq xdx =
1
2
Z 1
p1
2
(1 y)
q1
2
1
p+1 q+1
dy = B
,
.
2
2
2
b. Cu schimbarea de variabil
a xm = y, obtinem:
Z 1
0
xp+1 (1 xm )q1 dx =
1
p+2
B
,q .
m
m
c. Cu schimbarea de variabil
a xq = y, obtinem:
Z
p xq
x e
1
dx =
q
Z
0
p+1
1
q
1
p+1
dy =
.
q
q
d. Cu schimbarea de variabil
a ln( x1 ) = y, obtinem:
Z 1
0
1
dx =
x
ln
y p ey dy = (p + 1).
e. Cu schimbarea de variabi
a xn = y, obtinem:
Z 1
0
dx
(1
xn ) n
1
=
n
Z 1
0
1
1
n
1
n
(1 y)
1
1
1
,1
dy = B
n
n
n
.
n sin n
ex cos xdx.
29. Sa se calculeze integrala

0
Solutie
Folosind dezvoltarea n serie de puteri (n jurul lui 0) a functiei cos si teorema
de integrare termen cu termen a seriilor de puteri, obtinem:
Z
0
x2
X (1)n Z
2
ex x2n dx =
cos xdx =
n0
(2n)!
X (1)n 1
X (1)n Z 1
1
n 12 y
e dy =
=
y
n+
=
n0
(2n)!
n0
(2n)! 2

=
179
X 1
1 n
1
=
e 4.
=
2 n0 n!
4
2
X (1)n 1 3 5...(2n 1)
n0
2n+1
(2n)!
30. Sa se calculeze n functie de B integralele:

I=
Z 1
0
dx
si J =
1 x3
Z
1
dx
.
x3 1
Solutie
1
Pentru I se face schimbarea de variabil
a x = t 3 ; rezulta:
I=
1
3
Z 1
t 3 (1 t) 2 dt =
1
1 1
B
,
.
3
3 2
1
Pentru calculul lui J se face schimbarea de variabil

a x. = t 3 ; rezulta:
J=
1
3
Z 1
0
t 6 (1 t) 2 dt =
1 1
1
B
,
.
3
6 2
31. Sa se calculeze integralele lui Fresnel:

I=
Z
0
cos x2 dx si J =
Z
0
sin x2 dx.
Solutie
Convergenta celor doua integrale rezulta din criteriul lui Abel si cu schimbarea de variabila x2 = y. Calculam acum:
J iI =
Z
0
eix dx.
Cu schimbarea
de variabila x2 = it2 si folosind relatia (1) = 1, obtinem
q
I = J = 12 2 .
180
Capitolul 6
M
asur
a si integral
a
6.1
Notiuni teoretice
Spatii m
asurabile
Fie X o multime nevida si fie P(X) multimea partilor lui X. O submultime
A P(X) se numeste algebra pe X daca verific
a urmatoarele proprietati:
i. X A.
ii. daca A A atunci X \ A A.
iii. daca An A, n N atunci nN An A.
In acest caz (X, A) se numeste spatiu masurabil iar elementele -algebrei A
se numesc multimi masurabile.
Daca A este o -algebra pe X, atunci:
i. A.
S
ii. daca A, B A atunci A B \
A, A B A, A \ B A.
iii. daca An A, n N atunci
An A.
nN
iv. daca (A)iJ sunt -algebre pe X atunci intersectia
Ai este -algebr
a
iJ
pe X.
Daca C P(X) atunci -algebra generata de C se noteaza AC si este
definita prin
AC =
{B | B este algebr
a pe X, si B C}.
Daca (Y, d) este un spatiu metric, atunci -algebra multimilor Boreliene

pe Y este -algebra generata de familia multimilor deschise din Y .
In cazul particular Y = R, -algebra multimilor Boreliene (pe R) coincide
181

SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
182
cu -algebra generata de oricare din urmatoarele tipuri de intervale:

C1 = {(, b) | b R}
C2 = {(a, ) | a R}
C3 = {(a, b) | a, b R},
deoarece orice multime deschis
a din R este reuniune cel mult num
arabil
a de
intervale deschise.
Functii m
asurabile
Fie (X, A) un spatiu cu masur
a si (Y, d) un spatiu metric; o aplicatie
f : X 7 Y se numeste masurabil
a daca f 1 (B) A, B multime Boreliana din Y .
Daca A X, atunci functia caracteristica A : X 7 R este masurabil
a
daca si numai daca A A.
O aplicatie s : X 7 R se numeste simpla (sau etajata) daca multimea s(X)
este finita, sau, echivalent, daca exista A1 , A2 , ..., An P(X) si 1 , 2 , ..., n
R astfel ncat s =
n
X
i Ai . Evident, s este masurabil

a daca si numai daca
i=1
multimile A1 , A2 , ..., An sunt masurabile.

Are loc urmatorul rezultat de aproximare:
Orice functie masurabil
a si pozitiva este limita punctuala a unui sir
crescator de functii simple masurabile si pozitive.
Spatii cu m
asur
a
Fie (X, A) un spatiu masurabil; o aplicatie
: A 7 [0, ]
se numeste masura (pe X) daca:
i. () = 0
ii. pentru orice (An )nN A astfel nc
at An Am = , n 6= m rezulta
nN
An
(An ) .
nN
(X, A, ) se numeste spatiu cu masur

a. Proprietatea ii de mai sus se numeste
numarabil-aditivitate.
Daca (X, A, ) este un spatiu cu masur
a, atunci:
i. A, B A, A B (A) (B). (monotonie).
ii. pentru orice (An )nN A rezulta
[
nN
An
X
nN
(An ) (num
arabil-subaditivitate).
6.1. NOT
IUNI TEORETICE
183
Egalitate aproape peste tot

O multime masurabila A A se numeste de masur
a nul
a daca (A) = 0.
Doua functii masurabile se numesc egale aproape peste tot (se noteaza
f = g (a.p.t.)) daca multimea {x X | f (x) 6= g(x)} este de masur
a nul
a.
Relatia de egalitate aproape peste tot este relatie de echivalent
a pe multimea
functiilor masurabile.
Functii integrabile
Fie (X, A, ) un spatiu cu masur
a si s : X 7 [0, ], s =
n
X
i Ai o functie
i=1
simpla, pozitiva, masurabila. Integrala lui s n raport cu masura este,

prin definitie:
Z
sd =
n
X
i (Ai ).
i=1
Daca f : X 7 [0, ] este o functie masurabil

a pozitiva atunci integrala lui
f n raport cu masura este:
Z
Z
X
f d = sup{
sd | s functie simpla masurabil

a, 0 s f }.
Daca f : X 7 [0, ] este o functie masurabil

a pozitiva si daca A A,
atunci integrala lui f pe multimea A n raport cu masura este:
Z
Z
A
f d =
f A d.
Fie (X, A, ) un spatiu

asur
a; o functie masurabil
a f : X 7 C se
Z cu m
numeste integrabila daca
|f |d < .
X
Multimea functiilor integrabile este spatiu vectorial cu operatiile uzuale de

adunare si inmultire cu scalari.
Fie f : X 7 C o functie integrabil
a; atunci f = u + iv, unde u si v sunt
functii masurabile reale; descompunand u = u+ u , v = v + v (aici
u+ , v + si u , v sunt partile pozitive si respectiv negative ale lui u si v),
atunci integrala lul f n raport cu masura este
Z
X
f d =
u+ d
u d + i
v+
v d .
Integrala
astfel definita Zare propriet
Z
Zatile:
i.
(f + g) d =
f d +
gd, f, g integrabile si , C.
X

SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
184
Z
Z
ii. f d
|f |d, f integrabil
a.
X
Teorema de convergent
a monoton
a a lui Lebesgue
a si fie fn : X 7 [0, ] un sir crescator
de functii masurabile: fn fn+1 , n N . Daca f este limita punctuala a
sirului fn , atunci
Z
Z
lim
n X
fn d =
f d.
In particular, daca fn : X 7 [0, ], atunci:

Z
X nN
XZ
fn d =
fn d.
nN
Teorema de convergent
a dominat
a a lui Lebesgue
a si fie fn : X 7 C un sir de functii
masurabile cu proprietatile:
i. fn converge punctual la functia f .
ii. exista g o functie integrabil
a astfel nc
Zat |fn | g.
Z
Atunci f este functie integrabil
a si lim
n X
fn d =
f d.
Spatii de functii p-integrabile

a si fie 1 p < . Consideram multimea:
Z
Lp (X, ) = {f : X 7 C | f masurabil
a si
|f |p d < }.
Evident, pentru p = 1 se obtine multimea functiilor integrabile.

Lp (X, ) este spatiu vectorial, iar aplicatia
Z
k f kp =
1
p
|f | d
Lp (X, ).
este o seminorma pe
Din relatia k f kp = 0 rezulta f = 0 (a.p.t.);
fie Lp (X, ) multimea claselor de echivalent
a n raport cu relatia de egalp
itate a.p.t. Atunci (L (X, ), k kp ) este spatiu normat (spatiul functiilor
p-integrabile). In plus, se demonstreaza ca (Lp (X, ), k kp ) este spatiu Banach.
Exemple de spatii de functii integrabile
i. Daca pe multimea numerelor naturale, N , se considera masura de num
arare
(a se vedea exercitiul 1 din acest capitol), atunci, n acest caz, spatiul
functiilor p-integrabile este spatiul sirurilor p-absolut sumabile (a se vedea
si exemplele de spatii normate din capitolul 2):
`p (N ) = {x : N 7 C |
nN
|x(n)|p < }.
6.1. NOT
IUNI TEORETICE
185
Analog se defineste spatiul `p (Z) al sirurilor bilaterale p-absolut sumabile;

evident, norma n aceste cazuri este:
!1
k x kp =
|x(n)|
, x `p (N ).
nN
ii. Daca pe multimea numerelor reale, R, se considera masura Lebesgue

(constructia acestei masuri se gaseste n capitolul urmator), atunci notam:
Lp (R) = {f : R 7 C | f m
asurabil
a si
|f (x)| dx < }.
Norma n acest caz este

k f kp =
|f (x)| dx
, f Lp (R).
Analog, se pot considera intervale (a, b) R si se obtin spatiile Lp (a, b)

corespunzatoare.
iii. Un caz particular remarcabil este spatiul functiilor periodice (de perioada 2 definite pe R) de patrat integrabil, definit dupa cum urmeaza;
daca P este multimea functiilor periodice f : R 7 C , f de perioada 2,
f (x) = f (x + 2), x R, atunci:
L2 [0, 2] = {f P | f m
asurabil
a si
Z 2
0
|f (t)|dt < },
integrala fiinds n raport cu masura Lebesgue. Evident, n locul intervalului

[0, 2] se poate lua orice interval de lungime 2; o alta alegere uzuala este
intervalul [, ]. Norma pe spatiul L2 [0, 2] este:
s
k f k2 =
1
2
Z 2
0
|f (t)|2 dt, f L2 [0, 2].
Analog se defineste spatiul functiilor periodice (de perioada 2) integrabile:

1
L [0, 2] = {f P | f m
asurabil
a si
Z 2
0
|f (t)| dt < }.
Norma pe spatiul L1 [0, 2] este:

k f k1 =
1
2
Z 2
0
|f (t)| dt, f L1 [0, 2].
186
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
Spatiul functiilor esential m

arginite
a si fie f : X 7 [0, ] o functie masurabil
a;
consideram multimea
M = {t R | f 1 (t, ] = 0}.
Prin definitie, supremumul esential al lui f este:
esssupf = dac
a M = si esssupf = inf M daca M 6= .
Notam k f k = esssup|f |; functia f se numeste esential marginit
a daca
k f k < . Multimea functiilor esential marginite se noteaza L (X, ) si
este spatiu Banach cu norma k k .
Si n acest caz putem particulariza spatiul cu masur
a (X, A, ), obtin
andu
se (ca mai sus) spatiile (` (N ), k k ), (L (R), k k ), (L [0, 2], k k ).

Spatii Hilbert si serii Fourier
Fie H un spatiu vectorial (complex sau real); o aplicatie
<, >: H H 7 C (respectiv R)
se numeste produs scalar daca pentru orice x, y, z H si orice , C sunt
adevarate relatiile:
i. < x + y, z > = < x, z > + < y, z >;
ii. < x, y > = < y, x >;
iii. < x, x > 0;
iv. < x, x > = 0 x = 0.
Perechea (H, <, >) se numeste spatiu cu produs scalar.
Aplicatia k k : H 7 H, k x k= < x, x > este norma pe H si verific

a
inegalitatea lui Schwarz:
| < x, y > | k x k k y k, x, y H.
Reciproc, un spatiu normat (H, k k) este spatiu cu produs scalar daca si
numai daca este verificat
a legea paralelogramului:
k x + y k2 + k x y k2 = 2 k x k2 + k y k2 , x, y H.
Spatiul (H, <, >) se numeste spatiu Hilbert daca orice sir Cauchy este convergent (spatiul normat (H, k k ) este complet).
In cele ce urmeaza (H, <, >) este un spatiu Hilbert.
6.1. NOT
IUNI TEORETICE
187
Exemple de spatii Hilbert

i. Spatiul Banach C n (cu norma euclidiana) este spatiu Hilbert cu produsul
scalar:
n
< x, y >=
xj yj ,
j=1
pentru orice x = (x1 , x2 , ..., xn ) si y = (y1 , y2 , ..., yn ) vectori din C n . Analog

si pentru Rn .
ii. Spatiul Banach al sirurilor de patrat sumabil,
`2 (N ) = {x : N 7 C |
|x(n)|2 < }
nN
este spatiu Hilbert cu produsul scalar:

< x, y >=
x(n)y(n),
nN
pentru orice siruri x, y `2 (N ). Analog si pentru spatiul sirurilor bilaterale

(definite pe Z), `2 (Z).
iii. Dintre toate spatiile de functii p-integrabile, Lp (X, A, ), numai spatiul
functiilor de patrat integrabil, L2 (X, A, ) este spatiu Hilbert, produsul
scalar fiind:
Z
< f, g >=
f g d, f, g L2 (X, A, ).
X
Ortogonalitate
Doi vectori x, y H se numesc ortogonali (sau perpendiculari; notam x y)
daca < x, y >= 0. Ortogonalul unei multimi nevide M H este, prin
definitie, multimea (subspatiul nchis) M = {x H | x y, y M }.
Urmatorul rezultat este esential n studiul spatiilor Hilbert:
Teorema proiectiei
Fie H un spatiu Hilbert si fie M H o multime nevida, nhis
a si convex
a.
Atunci exista un unic vector xM M astfel nc
at
k xM k= inf{k x k | x M }.
O consecinta importanta este generalizarea descompunerii dupa directii perpendiculare din geometria euclidiana:
Descompunerea ortogonal
a
Fie K un subspatiu nchis si fie K ortogonalul sau. Atunci, pentru vector x H exista (si sunt unici) y K si z K astfel nc
at x = y + z.

SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
188
Baze ortonormale, serii Fourier

Fie H un spatiu Hilbert; o submultime B = {i }iJ se numeste baza ortonormala n H daca:
i. < i , j >= ij (simbolul lui Kronecker), i, j J;
ii. subspatiul vectorial generat de B este dens n H.
Spatiul Hilbert H se numeste separabil daca admite baze ortonormale cel
mult numarabile. In continuare vom considera numai spatii Hilbert separabile.
Fie H un spatiu Hilbert (separabil), fie B = {n }nN o baza ortonormala
(fixata) si fie x H un vector fixat; coeficient
X ii Fourier ai lui x (n baza B)
bn =< x, n >, n N , iar seria
bn n se numeste seria Fourier
sunt x
x
nN
asociata lui x. Aplicatia
bn )n `2 (N )
H 3 x 7 (x
se numeste transformarea Fourier (pe spatiul H).

Propriet
atile seriei Fourier
X
bn n , converge la x;
i. Pentru orice x H, seria Fourier asociata,
x
ii. k x k2 =
nN
bn |2 (identitatea lui Parseval);

|x
nN
iii. transformarea Fourier este un izomorfism (izometric) de spatii Hilbert.

Serii trigonometrice
Un caz particular remarcabil de serie Fourier este seria trigonometrica. Consideram spatiul Hilbert al functiilor periodice (de perioada 2) de patrat
integrabil (a se vedea exemplele de spatii p-integrabile):
2
L [0, 2] = {f : [0, 2] 7 C | f m
asurabil
a si
Z 2
0
|f (t)|2 dt < }.
Produsul scalar este

< f, g >=
s
1
2
Z 2
0
f (t)g(t)dt,
1 2
|f (t)|2 dt.
2 0
Pentru orice n Z, fie n (t) = eint . Un rezultat clasic de analiza afirma ca
multimea (sistemul trigonometric) B = {n | n Z} este baza ortonormala
n L2 [0, 2]. Pentru orice functie f L2 [0, 2] , coeficientii Fourier (n
iar norma k f k2 =
6.1. NOT
IUNI TEORETICE
189
raport cu baza fixata mai sus), sunt

1
fbn =< f, n >=
Z 2
f (t)eint dt, n Z,
iar seria Fourier (sau seria trigonometrica) asociata functiei f este

n
X
sumele partiale ale seriei, Pn =
fbn n ;
nZ
fbk k , se numesc polinoame trigonomet-
k=n
rice si lim Pn = f n spatiul L2 [0, 2], sau, echivalent:

n
lim k Pn f k2 = 0.
Identitatea lui Parseval devine n acest caz:

1
2
Z 2
0
|f (t)|2 dt =k f k22 =
|fbn |2 .
nZ
Folosind egalitatea eint = cos nt + i sin nt, t R, seria Fourier asociata

functiei f se poate scrie sub forma:
a0 X
+
(an cos nt + bn sin nt),
2
n=1
unde coeficientii trigonometrici (clasici) an si bn sunt:

1
an =
1
bn =
Z 2
0
Z 2
0
f (t) cos ntdt, n 0,

f (t) sin ntdt, n 1.
Legatura dintre coeficientii fbn , an si bn este:

fb0 =
a0 b
an ibn b
an + ibn
, fn =
, fn =
, n = 1, 2, ...
2
2
2
Lema lui Riemann afirma ca daca functia f este integrabil

a, atunci:
lim an = lim bn = 0.
In legatura cu convergenta punctuala a seriei Fourier, are loc urmatorul

rezultat clasic:

SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
190
Teorema lui Dirichlet

Daca f : R 7 R este o functie periodica de perioada 2, masurabil
a,
marginita, avand cel mult un num
ar finit de discontinuit
ati de speta int
ai si
avand derivate laterale n orice punct, atunci seria Fourier asociata functiei
f converge n fiecare punct x R la
1
(f (x + 0) + f (x 0)).
2
In particular, daca functia f este continu
a (si verific
a celelalte ipoteze din
teorema lui Dirichlet), atunci are loc descompunerea:
f (t) =
a0 X
+
(an cos nt + bn sin nt).
2
n=1
Convergenta uniform
a a seriei Fourier
Conditii suficiente pentru convergenta uniforma a seriei Fourier sunt date n
teorema urmatoare:
Daca f : R 7 C este o functie continu
a, de clasa C 1 pe portiuni si
periodica de perioada 2, atunci seria sa Fourier este absolut si uniform
convergenta, iar suma Zeste f .
a0
1 2
Numarul
=
f (x)dx este media semnalului f , primul termen
2
2 0
a1 cos x + b1 sin x
este oscilatia principala (n jurul valorii medii), iar termenul
an cos nt + bn sin nt, n 2
este armonica de ordinul n a funct
p iei f . Perioada armonicei de ordinul n
este 2
,
iar
amplitudinea
A
=
|an |2 + |bn |2 ; conform lemei lui Riemann
n
n
rezulta lim An = 0.
n
In cazul n care functia f are perioada T = 2`, (` > 0), atunci toate
rezultatele de mai sus sunt n continuare adevarate, cu adaptarile corespunzatoare; baza ortonormala este
{n | n Z}, cu n (x) = ei
nx
`
iar coeficientii Fourier sunt:

fbn =
1
2`
Z 2`
0
f (x)ei
nx
`
dx, n Z,
6.1. NOT
IUNI TEORETICE
an =
1
`
Z 2`
0
1
bn =
`
191
f (x) cos
Z 2`
0
nx
dx, n = 0, 1, 2, ...,
`
f (x) sin
nx
, n = 1, 2, ...
`
Teorema lui Dirichlet se scrie:
1
a0 X
nx
nx
(f (x + 0) + f (x 0)) =
+
an cos
+ bn sin
2
2
`
`
n=1
fbn ei
nx
`
, x R.
n=
Identitatea lui Parseval devine acest caz:
|a0 |2 X
1
+
|an |2 + |bn |2 =
2
`
n1
Z 2`
0
|f (t)|2 dt.
Evident, toate rezultatele de mai sus ram

an adevarate daca nlocuim intervalul [0, 2`] cu orice alt interval de lungime 2`, de exemplu, [`, `].
Serii de sinusuri si cosinusuri
Fie f : [0, `] 7 R, o functie integrabil
a si fie f : R 7 R, periodica de
perioada 2`, definita prin:
(
f(x) =
f (x) , x [0, `]
f (x) , x (`, 0)
Daca functia f satisface conditiile teoremei lui Dirichlet, atunci, dezvolt

and
f n serie Fourier, rezulta:
1
a0 X
nx
(f (x + 0) + f (x 0)) =
+
an cos
, x (0, `),
2
2
`
n=1
f (0 + 0) =
a0 X
a0 X
+
an , f (` 0) =
+
(1)n an ,
2
2
n=1
n=1
coeficientii an fiind coeficientii Fourier reali asociati functiei f.

Formula de mai sus se numeste dezvoltarea n serie de cosinusuri a lui f .
Analog, daca functia (impara):
(
f(x) =
f (x) , x [0, `]
f (x) , x (`, 0)
192
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
satisface conditiile teoremei lui Dirichlet, atunci dezvoltarea n serie de sinusuri a functiei f este:
X
1
nx
(f (x + 0) + f (x 0)) =
bn sin
, x (0, `),
2
`
n=1
coeficientii bn fiind coeficientii Fourier reali asociati functiei f.

Operatori pe spatii Hilbert
Acesta sectiune continu
a paragraful din capitolul 2 referitor la operatori
liniari si continui pe spatii normate.
In continuare (H, <, >) este un spatiu Hilbert, iar L(H) este spatiul Banach
al operatorilor liniari si continui pe H. In legatur
a cu dualul unui spatiu
Hilbert, are loc urmatorul rezultat:
Teorema lui Riesz
i. Pentru orice y H, aplicatia
fy : H 7 C, fy (x) =< x, y >
este functionala liniara si continu
a.
ii. Reciproc, daca f este o functional
a pe H, atunci exista
y H astfel ncat f = fy .
Adjunctul unui operator
Pentru orice T L(H), se demonstreaza ca exista un unic operator
T ? L(H) astfel ncat:
< T x, y >=< x, T ? y >, x, y H.
Proprietatile lui T ? (numit adjunctul lui T ) sunt:
i. (T + S)? = T ? + S ? , , C, T, S L(H).
ii. (T ? )? = T, T L(H).
iii. (T S)? = S ? T ? , T, S L(H).
iv. k T ? T k=k T k2 , T L(H).
v. Daca T L(H) este inversabil, atunci (T 1 )? = (T ? )1 .
Fie T L(H) un operator fixat. T se numeste autoadjunct daca T = T ? ;
operatorul T se numeste unitar daca este inversabil si T 1 = T ? ; operatorul
T se numeste normal daca T T ? = T ? T .
6.2
Functii integrabile
1. Sa se demonstreze ca urmatoarele aplicatii sunt masuri:

a. Fie X 6= , fie P(X) multimea partilor lui X si fie a X, un element
6.2. FUNCT
II INTEGRABILE
193
arbitrar fixat. Masura Dirac concentrat

a n punctul a este, prin definitie:
(
a : P(X) 7 [0, ), a (A) =
1 daca a A
0 daca a 6 A
b. Masura de numarare pe X este, prin definitie:

(
c : P(X) 7 [0, ], c (A) =
cardA daca A este finita

daca A este infinita
c. Presupunem n plus ca multimea X este finita. Masura de probabilitate

pe X este, prin definitie:
P : P(X) 7 [0, 1], P (A) =
card(A)
.
card(X)
d. Un exemplu remarcabil de masur

a este masura Lebesgue (pe spatiul Rn );
constructia ei este data n capitolul urmator.
Solutie
Se verifica direct axiomele masurii.
2.a. Fie a masura Dirac (cf. exercitiului 1) si fie f : X 7 R. Sa se
demonstreze ca:
Z
f da = f (a).
X
b. Fie c masura de numarare (cf. exercitiului 1) pe N si fie

f : N 7 R. Sa se demonstreze ca
Z
N
f dc =
f (n),
nN
n ipoteza ca seria din membrul drept are o suma (eventual ).

c. Fie P masura de probabilitate (cf exercitiului 1) si fie f : X 7 R. Sa se
demonstreze ca
P
Z
f (x)
.
f dP = xX
card(X)
X
Solutie
Se aplica definitia integralei, (mai nt
ai pentru functii simple).
3. Fie (X, A, ) un spatiu cu masur
Z a si fie f : X 7 [0, ) o functie
masurabila. Sa se demonstreze ca daca
f d = 0, atunci f = 0 (a.p.t.).
X

SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
194
Solutie
Pentru orice n N , fie
An = {x X ; f (x) >
1
}.
n
Multimile An sunt masurabile pentru ca An = f

avem:
[
An = {x X ; f (x) 6= 0} .
1
( , ) . Mai mult,
n
nN
Vom demonstra ca (An ) = 0, n N . Integr

and pe An inegalitatea:
1
< f (x), x An ,
n
obtinem (folosim si f (x) 0):
1
(An )
n
Z
An
f d
f d = 0,
deci (An ) = 0, n N . Avem deci:

({x X ; f (x) 6= 0}) = (
An )
nN
(An ) = 0.
nN
4. Fie (aij )i,jN un sir dublu indexat astfel nc

at aij 0, i, j N . Sa
se demonstreze ca:
X X
X X
aij =
aij .
iN jN
jN iN
Facem mentiunea ca membrii egalitatii pot fi si .

Solutie
Vom aplica teorema de convergent
a monotona. Consideram spatiul cu masura
(N, c ) si sirul de functii
fi : N 7 [0, ), fi (j) = aij .
Atunci, conform teoremei de convergent
a monotona, avem:
Z
N iN
fi dc =
XZ
iN
fi dc ,
6.2. FUNCT
II INTEGRABILE
195
adica (aplicand exercitiul 2(b)):

X X
aij =
jN iN
X X
aij .
iN jN
5. Functii convexe, inegalitatea lui Jensen

O functie : (a, b) 7 R se numeste convex
a daca:
((1 )x + y) (1 )(x) + (y), x, y (a, b), [0, 1],
sau, echivalent:
(t) (s)
(u) (t)
, a < s < t < u < b.

ts
ut
Se demonstreaza fara dificultate ca o functie convex
a pe un interval deschis
este continua. Un exemplu remarcabil de functie convex
a pe R este functia
x
exponentiala, (x) = e .
Inegalitatea lui Jensen Fie (X, A, ) un spatiu cu masur
a astfel nc
at
a
(X) = 1 si fie a, b R, a < b. Atunci, pentru orice functie integrabil
f : X 7 (a, b) si pentru orice functie convex
a : (a, b) 7 R, are loc
inegalitatea:
Z
Z
f d
( f )d.
Solutie Z
(t) (s)
Fie t =
f d R si fie = sup
. Propunem ca exercitiu
ts
X
s[a,t]
inegalitatea:
(s) (t) + (s t), s (a, b).
In particular, pentru s = f (x), obtinem:
(f (x)) (t) + (f (x) t), x X.
Integrand ultima inegalitate pe X n raport cu masura , obtinem:
Z
X
adica:
( f )d
(t)d +
Z
Z
X
( f )d
f d t ,
f d) .

SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
196
6. Fie (X, A, ) ca n exercitiul 5 si fie f : X 7 R, g : X 7 [0, ),

douaR functii integrabile;
sa se demonstreze inegalitatile:
Z
a. e
b. e
f d
ln g d
XZ
ef d.
g d.
Solutie
Se aplica inegalitatea lui Jensen functiei convexe (t) = et .
7. Inegalitatea mediilor
Fie n N . Sa se demonstreze ca pentru orice numere reale nenegative
x1 , x2 , ..., xn , are loc inegalitatea mediilor:
1
(x1 x2 ...xn ) n
x1 + x2 + ... + xn
.
n
Solutie
Evident, putem presupune ca x1 , x2 , ..., xn sunt strict pozitive.
Fie X = {p1 , p2 , ..., pn } o multime cu n elemente si fie
P : P(X) 7 [0, ), masura de probabilitate, deci
P ({pj }) =
1
, j = 1, 2, ..., n.
n
Fie f : X 7 R, f (pj ) = ln xj si fie (x) = ex . Aplicand inegalitatea lui

Jensen (sau exercitiul 6a), obtinem:
e
1
adica (x1 x2 ...xn ) n
1
n
Pn
j=1
f (pj )
n
1X
ef (pj ) ,
n j=1
x1 + x2 + ... + xn
.
n
8. Inegalitatea lui Holder

1
1
Fie p > 0 si q > 0 astfel nc
at + = 1; p si q se numesc n acest caz
p
q
conjugate.
a. Fie (X, A, ) un spatiu cu masur
a. Atunci, pentru orice functii masurabile
f, g : X 7 [0, ), are loc inegalitatea lui Holder:
Z
Z
X
f g d
1 Z
f p d
g q d
6.2. FUNCT
II INTEGRABILE
197
b. Fie a1 , a2 , ..., an si b1 , b2 , ..., bn numere reale pozitive; atunci:

1
a1 b1 + a2 b2 + ... + an bn (ap1 + ap2 + ... + apn ) p (bq1 + bq2 + ... + bqn ) q .

Solutie
a. Fie A =
f p d
si B =
g q d
. Daca A = sau B = ,
atunci inegalitatea este evidenta. Daca A = 0 sau B = 0, atunci, conform

exercitiului 3, f = 0(a.p.t.) sau g = 0 (a.p.t.) si deci f g = 0 (a.p.t.) si
inegalitatea este iarasi evidenta. Presupunem acum A, B (0, ); fie F =
f
si G = Bg . Fie x X; deoarece F (x) > 0 si G(x) > 0, exista s, t R astfel
A
s
ncat F (x) = e p si G(x) = e q . Folosind convexitatea functiei exponentiale,

avem:
1
F (x)G(x) = e p
s+
1
q
1 s 1 t 1 p
1
e + e = F (x) + Gq (x).
p
q
p
q
Integrand ultima inegalitate, obtinem:

Z
X
1
p
F G d
F p d +
1
q
Gq d =
1 1
+ = 1,
p q

b. Se aplica inegalitatea lui Holder pentru un spatiu de probabilitate (a se
vedea demonstratia de la inegalitatea mediilor).
9. Inegalitatea lui Minkovski
Fie p > 1 si fie (X, A, ) un spatiu cu masur
a; pentru orice functii masurabile
f, g : X 7 [0, ), are loc inegalitatea:
Z
1
p
(f + g) d
1
p
f d
1
p
g d
Cazul particular p = 2 este cunoscut sub numele de inegalitatea lui Schwarz.

Solutie
Integrand egalitatea:
(f + g)p = f (f + g)p1 + g(f + g)p1 ,
obtinem:
Z
Z
X
(f + g)p =
f (f + g)p1 d +
g(f + g)p1 d.

SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
198
Aplicand inegalitatea lui Holder celor doi termeni din membrul drept al
egalitatii de mai sus, obtinem (alegem q conjugat cu p):
Z
Z
X
f (f + g)p1 d
1 Z
Z
p1
g(f + g)
g d
(f + g)(p1)q d
1 Z
p
f p d
1
(p1)q
, si
(f + g)
Insumand cele doua inegalitati si folosind egalitatea (p 1)q = p, obtinem

inegalitatea:
1 Z
Z
p
(f + g) d
(f + g) d
Folosind convexitatea functiei putere

obtinem:
f +g p
f d
1 !
g d
().
cu exponent supraunitar, (t) = tp ,

1 p
(f + g p ),
2
ceea ce arata ca daca membrul stang al inegalitatii ()

Z este , atunci si
membrul drept este . Putem deci presupune ca
(f + g)p d < .
Demonstratia se ncheie mp
artind inegalitatea () cu
(f + g)p d
10. Sa se studieze convergenta punctuala, uniforma si n norma k k1 a

sirului de functii
1
fn : [0, 1] 7 R, fn (x) =
.
1 + nx
Solutie
Fie f (x) = 0, x (0, 1] si f (0) = 1. Atunci fn converge punctual la f , dar
nu converge uniform; n norma k k1 , sirul fn converge la functia nul
a:
k fn k1 =
Z 1
0
|fn (x)|dx =
1
ln(1 + n) 0.
n
11. Sa se demonstreze incluziunile:

`1 (Z) `2 (Z) si L2 [0, 2] L1 [0, 2].
Solutie
Incluziunile rezulta din urmatoarele doua inegalitati:
k x k2 k x k1 , x `2 (Z) si
6.2. FUNCT
II INTEGRABILE
199
k f k1 k f k2 , f L1 [0, 2].
Prima inegalitate este evidenta:
k x k22 =
|x(n)|2
nZ
!2
|x(n)|
=k x k21 .
nZ
Pentru cea de-a doua inegalitate sa obsevam mai nt

ai ca functia constant
a
1
2
1(t) = 1 este si n L [0, 2] si n L [0, 2]:
k 1 k1 =k 1 k2 = 1.
Fie acum f : [0, 2] 7 C o functie masurabil
a (si periodica). Aplicam
inegalitatea lui Holder (exercitiul 8) functiilor |f | si 1; obtinem:
k f k1 =
1
Z 2
0
1
2
Z 2
|f (t)| 1(t) dt
12 Z 2
|f (t)| dt
|1(t)| dt
12
= k f k2 .
12. Fie L1 (R) spatiul Banach al functiilor integrabile pe R n raport cu

masura Lebesgue si fie f L1 (R).
a. S
a se demonstreze ca pentru orice t R, functia h(x) = eitx f (x) este
n spatiul L1 (R).
Putem defini deci:
Z
fb : R 7 C, fb(t) =
eixt f (x) dx.
Functia fb se numeste transformata Fourier a functiei f ; sa se demonstreze

urmatoarele proprietati:
b
b. Daca (x) = f (x)eisx , atunci (t)
= fb(t s), s, t R.
b
c. Daca (x) = f (x s), atunci (t)
= fb(t)eist , s, t R.
d. Daca (x) = f (x), atunci b(t) = fb(t), t R.
Solutie
a. Cu notatiile din enunt:
Z
k h k1 =
|eixt f (x)| dt =k f k1 < ,
deci h L1 (R).
b. Fie s, t R; atunci:
Z
b
(t)
=
Z
R
eixt f (x)eixs dx =
eix(ts) f (x) dx = fb(t s).

SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
200
c. Pentru orice t, s R avem:

Z
b
(t)
=
eixt f (x s) dx =
ei(s+u)t f (u) du =
= eist
eiut f (u) du = eist fb(t),
unde, n prima integral

a s-a facut schimbarea de variabil
a x s = u.
d. Pentru orice t R avem:
Z
gb(t) =
eixt f (x) dx =
Z
R
eixt f (x) dx =
eixt f (x) dx = fb(t).
si fie g(x) = ixf (x). Daca g L1 (R), atunci

0
functia fb este diferentiabil
a si fb = gb.
Solutie
Pentru orice t R, avem:
13. Fie f
L1 (R)
fb(t + u) fb(t)
= lim
u0
u0
u
lim
Z
R
eixt f (x)
eixu 1
dx.
u
Propunem ca exercitiu inegalitatea:
eixu 1
ixt
f (x)
e
| xf (x)| , u 6= 0.
Din ipoteza, functia R 3 x 7 xf (x) R este integrabil

a si deci putem
aplica teorema de convergent
a dominata a lui Lebesgue:
fb(t + u) fb(t)
=
lim
u0
u
Z
R
eixt f (x)
eixu 1
lim
u0
u
dx =
eixt f (x) (ix) dx = gb(t),

14. Fie f L1 (R) o functie de clasa C 1 (R) astfel nc
at lim f (x) = 0.
|x|
Atunci f 0 L1 (R) si fb0 (t) = itfb(t), t R.
6.3. SERII FOURIER
201
Solutie
Pentru orice t R, aplicand formula de integrare prin parti, avem:
fb0 (t) =
=e
6.3
ixt
eixt f 0 (x) dx =
+ it
eixt f (x) dx = itfb(t).
f (x)
Serii Fourier
15. Sa se demonstreze egalitatile:

sin (n+1)x
cos nx
2
2
,
1 + cos x + cos 2x + ... + cos nx =
sin x2
sin (n+1)x
sin nx
2
2
,
sin x + sin 2x + ... + sin nx =
sin x2
n N ? , x R, x 6= 2k, k Z.
Solutie
Se nmulteste membrul drept cu 2 sin x2 si se transforma produsele n diferente.
Alta metoda: notam cu S prima suma si a doua cu T si calculam S + iT ;
notand z = cos x + i sin x, se obtine o progresie geometrica.
16. Sa se dezvolte n serie Fourier functia
f (x) = |x|, x [, ],
prelungita prin periodicitate la ntregul R.
Sa se deduca apoi suma seriei numerice:
1
1
1
+
+
+ ...
12 32 52
Solutie
Functia este continua; calculam coeficientii Fourier reali:
a0 =
an =
|x| dx =
|x| cos nx dx =
x dx = .
Z
0
x cos nx dx =

SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
202
2
=
1
1
x sin nx
n
n
0
Z
0
sin nx dx =
2
2
=
cos nx =
((1)n 1) , n 1.
2
2
n
n
0
Z
bn =
|x| sin nx dx = 0, n 1.
Rezulta seria Fourier (conform teoremei lui Dirichlet):

|x| =
X 2 ((1)n 1)
+
cos nx, x [, ],
2 n1
n2
sau, echivalent:
|x| =
4
+
cos(2m + 1)x, x [, ].
2 m0 (2m + 1)2
In particular, pentru x = 0, se obtine:

1
1
1
2
.
+
+
+
...
=
12 32 52
8
17. Sa se determine seria Fourier asociata functiei

f (x) = x, x (, ],
prelungita prin periodicitate la R. Notand cu S suma acestei serii, sa se
determine S(x).
Solutie
Din periodicitate, rezulta ca f () = f () = , deci functia nu este continua n punctele k, k Z si:
1
(f ( + 0) + f ( 0)) = 0.
2
Calculam acum coeficientii Fourier:
an =
bn =
x cos nx dx = 0, n 0.
x sin nx dx =
Z
0
x sin nx dx =
6.3. SERII FOURIER

2
=
203
x
1
cos nx +
n
n
0
Z
0
cos nx dx =
2
(1)n+1 , n 1.
n
Rezulta seria Fourier:

S(x) =
X
2(1)n+1
n=1
sin nx.
Conform teoremei lui Dirichlet rezulta :

S(x) = f (x), x (, ),
iar n punctele rezulta:
S() = S() =
1
(f ( + 0) + f ( 0)) = 0.
2
In particular, pentru x = , se obtine seria lui Leibniz:

2
X (1)k
k0
2k + 1
18. Sa se determine seria Fourier asociata functiei

f (x) = x2 , x (, ],
prelungita prin periodicitate la R.
Sa se calculeze apoi sumele seriilor de numere:
X 1
n2
n0
X (1)n1
n1
n2
X 1
n4
n1
Solutie
Evident, functia este continua; calculam coeficientii Fourier:
a0 =
an =
2
x2 dx = 2 .
3
x2 cos nx =
2 2
4
x sin nx
n
n
0
4
4
x
cos
nx
n2
n2
0
Z
0
Z
0
sin nx dx = 4
x sin nx dx =
(1)n
.
n2
Evident, bn = 0, n 1. Rezulta dezvoltarea:

x2 =
2 X (1)n
4 2 cos nx, x [0, ].
+
3
n
n1
.
4

SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
204
Pentru a calcula suma primei serii, particularizam n identitatea de mai sus

x = ; rezulta:
X 1
2
=
.
2
n
6
n1
Pentru suma celei de-a doua serii, luam x = 0; se obtine:
X (1)n
n1
n2
2
.
12
Pentru a calcula suma celei de-a treia serii, scriem mai nt

ai identitatea lui
Parseval pentru seria trigonometrica de mai sus; rezulta:
1
x4 dx = k f k22 =
Se obtine:
X 1
2 4
2
1
+
=
4
n
16
9
n1
a20 X 2
+
an .
2
n1
Z
0
x4 dx =
4
.
90
19. Fie a R? .
a. Sa se determine seria Fourier asociata functiei f (x) = eax , x (, ].
b. Sa se deduca sumele seriilor de numere:
X
X (1)n
1
s
i
n2 + a2
n2 + a2
n1
n1
c. Sa se deduca dezvolt
arile n serie Fourier ale functiilor ch(ax) si sh(ax),
pe intervalul (, ).
Solutie
a. Calculam coeficientii Fourier:
a0 =
1
an =
eax dx =
ax
eax (a cos nx + n sin nx)

cos nx dx =
=
(a2 + n2 )
= (1)n
1
bn =
ea ea
sh (a)
=2
a
a
2a sh (a)
, n 1.
(a2 + n2 )
ax
eax (a sin nx n cos nx)

sin nx dx =
=
(a2 + n2 )
6.3. SERII FOURIER
205
= (1)n1
2n sh (a)
, n 1.
(a2 + n2 )
Rezulta formula:
eax
X (1)n
2 sh (a) 1
=
(a cos nx b sin nx) , x (, ).
+
2a n1 a2 + n2
b. In punctele functia (prelungita prin periodicitate) nu este continu

a;
n aceste puncte suma seriei trigonometrice este:
X
f (+) + f ()
ea + ea
2 sh (a) 1
a
.
=
=
+
2
2
2
2a n1 a + n2
Din egalitatea de mai sus rezulta suma primei serii cerute:

X
1
1
(ea + ea )
2.
=
2 + n2
a ea )
a
2a(e
2a
n1
Pentru a calcula suma celei de-a doua serii, se ia x = 0 n dezvoltarea functiei
f ; se obtine:
X (1)n
1
2.
=
2
2
a +n
2a sh(a) 2a
n1
c. Din definitie si din dezvoltarea obtinut
a la punctul a, rezulta:
ch(ax) =
=
eax + eax
=
2
sh(a) X
2a sh(a)
+
(1)n 2
cos nx, x (, ).
a
a + n2
n1
Formula de mai sus este adevarat

a si n , deorece functia ch (prelungita
prin periodicitate) este continua.
Analog, se obtine:
eax eax
=
sh(ax) =
2
=
(1)n1
n1
2n sh(a)
sin nx, x (, ).
a2 + n2

SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
206
20. Sa se demonstreze formula:

X sin nx
x
=
, x (0, 2).
2
n
n1
Solutie
Fie f (x) = x
a prin periodicitate la R; calculam
2 , x [0, 2), prelungit
coeficientii Fourier:
1
a0 =
Z 2
x
Z
1 2 x
an =
1
dx =
2
2
( x) sin nx 2
1
2n
2n
0
bn =
x2
x
2
!2
= 0.
cos nx dx =
Z 2
Z 2
x
0
sin nx dx = 0, n 1.
sin nx dx =
2n
( x) cos nx 2
1
1
cos nx dx = , n 1.
2n
2n
n
0
0
Aplicand teorema lui Dirichlet, rezulta:
X sin nx
x
=
, x (0, 2).
2
n
n1
In punctele x = 0 si x = 2 functia f nu este continu

a; n aceste puncte
seria trigonometrica asociata ei are suma 0.
21. Sa se demonstreze egalitatea:
X sin 2nx
n1
Solutie
Din formula:
2n
x
, x (0, ).
4
2
X sin nx
x
=
, x (0, 2),
2
n
n1
demonstrata n exercitiul precedent, nlocuind pe x cu 2x, rezulta identitatea:

X sin 2nx
2x
=
, x (0, ).
2
n
n1
6.3. SERII FOURIER
207
Impartind acum cu 2, rezulta egalitatea ceruta.

22. Sa se demonstreze identit
atile:
X sin(2n 1)x
2n 1
n1
X sin(2n 1)x
2n 1
n1
, x (0, )
4
= , x (, 0).
4
Sa se calculeze apoi suma seriei:

1
1 1
1
1
+
+
...
5 7 11 13
Solutie
Pentru prima identitate se scad membru cu membru cele doua egalitati
demonstrate n exercitiile 20 si 21; a doua identitate rezulta din prima si din
imparitatea functiei sinus. Pentru a calcula suma seriei numerice date, se ia
x = 3 n prima egalitate si obtinem:
(2n1)
X sin
3
=
,
4 n1 2n 1
1 1
1
1
3
de unde rezulta: 1 +
+
... =
.
5 7 11 13
6
23. Fenomenul Gibbs
In jurul unui punct de discontinuitate al unei functii date, seria Fourier asociata ei converge doar punctual (nu neaparat uniform). Acest fapt conduce
la un defect de convergenta (aparent paradox) al sirului sumelor partiale
asociat seriei trigonometrice date, numit fenomenul Gibbs. Dam n continuare un exemplu n acest sens.
Consideram restrictia functiei signum la intervalul (, ),
1 ,
sgn : (, ) 7 R, sgn(x) =
x (, 0)
0 , x=0
1 , x (0, )
In exercitiul anterior s-a demonstrat egalitatea:

sgn(x) =
4 X sin(2n 1)x
, x (, ).
n1
2n 1

SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
208
Notam cu Sn sirul sumelor partiale:

Sn (x) =
n
4X
sin(2k 1)x
, x (, ).
k=1
2k 1
In punctul x = 0 functia sgn nu este continu

a; seria sa Fourier converge
1
(conform teoremei lui Dirichlet) la 2 (1 + 1) = 0 = sgn(0); convergenta
lim Sn (x) = sgn(x), x (, ) este punctuala, nu si uniforma.
n
a. Sa se demonstreze egalitatea:
Sn (x) =
Z x
sin 2nt
sin t
dt, x (, ).
b. Sa se arate ca functia Sn are un maxim n punctul x =
lim Sn
c. Sa se calculeze
2n
2
=
Z
sin t
0
2n
si:
dt 1, 1789.
sgn(0+) .
lim Sn
n
2n
Solutie
a. Calculam mai ntai suma
A = cos x + cos 3x + ... + cos(2n 1)x, x 6= k, k Z.
Pentru aceasta, consideram si suma B = sin x + sin 3x + ... + sin(2n 1)x si
calculam:
A + iB =
= (cos x + i sin x) + (cos 3x + i sin 3x) + ... + (cos(2n 1)x + i sin(2n 1)x) =
= z2
z 2n 1
,
z2 1
unde am notat z = cos x + i sin x. Dupa calcule, rezulta:

A + iB =
sin nx
(cos nx + i sin nx),
sin x
si deci:
cos x + cos 3x + ... + cos(2n 1)x =
sin 2nx
, x 6= k, k Z.
2 sin x
6.3. SERII FOURIER
209
Integrand de la 0 la x, rezulta:
n
X
sin(2k 1)x
2k 1
k=1
Z x
sin 2nt
0
2 sin t
dt,
4
:
sau, nmultind cu
2
Sn (x) =
Z x
sin 2nt
sin t
dt, x (, ).
b. Din cele demonstrate la punctul precedent rezulta ca

Sn0 (x) =
si deci
2n
2 sin 2nx
sin x
este punct critic al lui Sn ; ntr-o vecin

atate a lui
Sn0 (x) =
2n
avem:
2 sin 2nx
> 0, x <
,
sin x
2n
2 sin 2nx
< 0, x >
.
sin x
2n
este punct de maxim al functiei Sn .
Sn0 (x) =
Rezulta ca x = 2n
Calculam acum:
Sn
2n
2
=
2n
sin 2nt
2
dt =
sin t
Rezulta:
lim Sn
2n
sin u du
1
u
=
sin 2n
2n
n
Z
sin u
0
Z
0
sin u
u du.
sin 2n
du.
Ultima integrala se aproximeaza dezvolt

and functia sinus n serie de puteri:
Z
sin u
0
X
n1
du =
Z
0
(1)n
x2n2 du =
(2n
1)!
n1
(1)n 2n1
(1)n
2n1
x
=
.
(2n 1)!(2n 1)
(2n 1)!(2n 1)
0
n1
Seria fiind alternata, eroarea este mai mica decat primul termen neglijat.
Cu o eroare mai mica decat 103 , se obtine
lim Sn
2n
1, 1789.

SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
210
c. Rezulta: lim Sn
sgn(0+) 0, 1789.
n
2n
24. Sa se dezvolte n serie Fourier functia:

(
f (x) =
0 , x (2, 0]
,
, x (0, 2]
x
2
prelungita prin periodicitate (perioada 4) la R.

Solutie
Cu notatiile uzuale, ` = 2 si deci coeficientii Fourier sunt:
1
2
a0 =
an =
1
2
Z 2
x
0
cos
bn =
1
2
Z 2
2
f (x) dx =
nx
dx =
2
Z 2
x
0
sin
1
2
Z 2
x
0 daca n par, n 2
22n2 daca n impar, n 1
nx
(1)n1
dx =
, n 1.
2
n
Rezulta dezvoltarea:
a0 X
nx
nx
+
an cos
+ bn sin
2
2
2
n1
deci:
1
dx = .
2
2
= f (x), x (2, 2),
1 X
2
nx
(2n 1)x (1)n1
+
2
+
sin
cos
4 n1
(2n 1)2
2
n
2
(
0 , x (2, 0]
, x (0, 2)
x
2
In particular, pentru x = 1 rezulta identitatea (obtinut

a si n exercitiul 17):
X (1)n1
n1
2n 1
.
4
In x = 2 functia nu este continu

a, deci seria Fourier nu converge n acest
f (2) + f (2+)
1
punct la f (2) = 1, ci, conform teoremei lui Dirichlet, la
= ;
2
2
rezulta identitatea (obtinut
a si n exercitiul 16):
X
1
2
=
.
(2n 1)2
8
n1
6.3. SERII FOURIER
211
25. Fie functia f : [0, ] 7 R, f (x) = x.

a. Sa se dezvolte f n serie de cosinusuri.
b. Sa se dezvolte f n serie de sinusuri.
Solutie
a. Calculam coeficientii dezvoltarii n serie de cosinusuri (coeficientii Fourier
ai prelungirii pare a functiei f la intervalul (, )):
a0 =
2
an =
Z
0
Z
0
x dx = ,
2x sin nx
2
x cos nx dx =
n
n
0
Z
0
sin nx dx =
2((1)n 1)
, n 1.
n2
Rezulta dezvoltarea n serie de cosinusuri:
=
x=
X
4
cos(2n 1)x, x [0, ],

2 n1 (2n 1)2
egalitatea fiind adevarata n punctele x = 0 si x = deoarece prelungirea

para este continua.
b. Calculam coeficientii dezvoltarii n serie de sinusuri (coincid cu coeficientii
Fourier ai prelungirii impare a functiei f ):
2
bn =
Z
0
2
x sin nx dx =
1
1
x cos nx +
n
n
0
Z
0
cos nx dx =
2(1)n1
, n 1.
n
Rezulta dezvoltarea n serie de sinusuri:
=
x=
X 2(1)n1
n1
sin nx, x [0, ).
26. Fie a R? ; sa se dezvolte functia f : [0, ) 7 R, f (x) = eax :

a. n serie de cosinusuri;
b. n serie de sinusuri.
Solutie
Se calculeaza coeficientii (a se vedea si exercitiul 19) si rezulta dezvolt
arile:
eax =
ea 1 X 2a((1)n ea 1)
+
cos nx x [0, ).
a
(a2 + n2 )
n1

SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
212
eax =
X 2n(1 (1)n ea )
(a2 + n2 )
n1
sin nx, x (0, ).
27. Sa se determine coeficientii Fourier complecsi (spectrul n frecvent

a)
ai functiei de perioada 2,
f (t) = e|t| , t [, ].
Solutie
Pentru orice n Z, coeficientii Fourier sunt:
Z
1
fbn =
1
2
Z 0
1
2
e|t| eint dt =
f (t)eint dt =
et(1+in) dt +
1
2
Z
0
et(1in) dt =
1
1
=
et(1+in) +
et(1+in) =
2(1 + in)
2(1 in)
(1)n
n+1
in
sh()
+
ch()
+
(1)
.
(n2 + 1)
28. Sa se determine coeficientii Fourier complecsi si seria Fourier pentru

functia periodica
(
1 , x (, 0)
f (x) =
1 , x [0, ]
Solutie
Calculam coeficientii Fourier; evident, fb0 = 0. Pentru n Z ? , avem:
1
fbn =
1
=
2in
Z 0
int
int
dt +
Z
0
int
dt =

i
=
((1)n 1) .
int
Din teorema lui Dirichlet, rezulta:

X
nZ
fb2n+1 ei(2n+1)t =
X
nZ
2i
ei(2n+1) , t (, 0) (0, ).
(2n + 1)
29. Sa se determine seria Fourier complexa a functiei de perioada 2:

f (x) =
x x2
, x (0, 2].
2 4
6.4. OPERATORI PE SPAT

II HILBERT
213
Sa se demonstreze ca seria converge uniform pe R.

Solutie
Calculam mai ntai coeficientii Fourier; pentru orice n Z ? :
1
fbn =
1
=
2in
Z 2
1
0
2 2
Z 2
x
0
inx
x2
2 4
1
dx =
2n2
einx dx =
1
x
2 2
einx
1
.
2n2
Prin calcul direct, fb0 = 6 .

Functia f este continua, periodica si de clasa C 1 pe portiuni (functia nu este
de clasa C 1 n punctele 2k, k Z), deci seria Fourier asociata converge
uniform la f pe R:
X 1
x x2
inx
+
e
=
, x R.
6 nZ ? 2n2
2 4
6.4
Operatori pe spatii Hilbert
30. Fie T L(C n ) cu matricea asociata (n baza canonica) MT = (aij )i,j .

a. Sa se demonstreze ca matricea adjunctului T ? este MT ? = (bij )ij , unde,
bij = aji , i, j {1, 2, ..., n}.
b. Sa se demonstreze ca operatorul T este autoadjunct daca si numai daca
aij = aji , i, j {1, 2, ..., n}.
c. S
a se demonstreze ca operatorul T este unitar daca si numai daca MT
este matrice ortogonala.
Solutie
a. Fie {e1 , e2 , ..., en } baza canonica din Rn ; atunci, din definitie,
aij =< T ej , ei >, i, j {1, 2, ..., n}.
Pentru orice i, j {1, 2, ..., n}, avem:
bij = < T ? ej , ei >=< ej , (T ? )? ei > = < ej , T ei > = < T ei , ej > = aji .
Celelalte afirmatii sunt consecinte directe ale definitiilor si ale punctului a.
31. Fie (H, <, >) un spatiu Hilbert si fie T L(H).
Notam Ker(T ) si Im(T ) nucleul si, respectiv, imaginea operatorului T :
Ker(T ) = {x H | T x = 0}, Im(T ) = {T x | x H}.

SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
214
Sa se demonstreze egalitatile:
a. Ker(T ) = (Im(T ? )) .
b. Im(T ) = (Ker(T ? )) .
Solutie
a. Fie x Ker(T ) si fie y H; atunci:
< T ? y, x >=< y, T x >= 0
si deci x Im(T ? ). Pentru incluziunea invers
a, fie x (Im(T ? )) ; atunci,
pentru orice y H, avem:
< T x, y >=< x, T ? y >= 0
si deci T x = 0, adica x Ker(T ).
b. Este o consecinta a egalitatii (T ? )? = T si a egalitatii de la punctul a.
32. Operatorul diagonal
a. Sa se demonstreze ca pentru orice ` (Z) si pentru orice x `2 (Z),
sirul produs x : Z 7 C, (x)(n) = (n)x(n) este n spatiul `2 (Z).
b. Fie ` (Z); sa se demonstreze ca operatorul:
D : `2 (Z) 7 `2 (Z), D x = x
este liniar si continuu si k D k=k k . Operatorul D se numeste operator diagonal.
c. Sa se calculeze adjunctul operatorului D si sa se caracterizeze operatorii
diagonali autoadjuncti si cei unitari.
d. Sa se demonstreze ca D este inversabil daca si numai daca:
(n) 6= 0, n Z si 0 nu este punct limita al sirului ,
sau, ntr-o formulare echivalent
a, 0 6 {(n) | n Z}, unde, bara nseamn
a,
n acest caz, nchiderea (n C) a multimii respective.
e. Sa se determine spectrul operatorului diagonal.
Solutie
a. Pentru orice ` (Z) si x `2 (X), avem:
k x k2 =
sX
|(n)x(n)|2 k k k x k2 ,
nZ
deci x `2 (Z).
b. Liniaritatea este imediata. Din inegalitatea:
k D x k2 =
sX
nZ
|(n)x(n)|2 k k k x k2 ,

II HILBERT
215
rezulta ca D este continuu si n plus k D kk k .

a, fie, pentru orice m Z, sirul
n
: Z 7 C, m (n) = m
,
n este simbolul lui Kronecker.
unde, m
Evident, k m k2 = 1 si D m = (m)m ; rezulta:
|(m)| =k (m)m k2 =k D m k2 k D k k m k2 =k D k .
Din inegalitatea obtinuta, luand supremumul (dupa m Z), rezulta:
sup |(m)| k D k,
mZ
si deci k k k D k .
c. Sa notam sirul definit prin (n) = (n), n Z. Pentru orice siruri
x, y `2 (Z), avem:
< D x, y >=
(n)x(n)y(n) =
n=
x(n) (n)y(n) =< x, y >=< x, D y >,
n=
ceea ce arata ca D? = D . De aici rezulta urmatorele caracterizari:

D este autoadjunct (n) R, n Z.
D este unitar |(n)| = 1, n Z.
d. Sa presupunem mai ntai ca sirul ` (Z) are proprietatile din enunt,
adica:
(n) 6= 0 si 0 nu este punct limita al lui .
Rezulta ca sirul definit prin:
: Z 7 C, (n) =
1
(n)
este marginit, deci putem considera operatorul D x = x. Rezulta imediat

ca D este inversul lui D , deci D este n acest caz inversabil si D1 = D .
Reciproc, sa presupunem acum ca operatorul D este inversabil si fie D1
inversul sau; atunci:
n = D1 (D n ) = D1 ((n)n ) = (n)D1 n ,

SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
216
deci
D1 n =
1
n , n Z.
(n)
Considerand normele ambilor membri n egalitatea de mai sus, obtinem:

k
1
n k2 =k D1 n k2 k D1 k k n k2 =k D1 k .
(n)
Rezulta deci ca sirul
este marginit:
1
1
(n) k D k,

e. Fie C si fie 1 sirul constant 1; aplicand rezultatul de la punctul
anterior operatorului D I = D1 , rezulta:
(D ) n Z cu = (n) sau este punct limita al lui .
In concluzie, (D ) = {(n) | n Z}, bara desemnand nchiderea.
33. Fie H un spatiu Hilbert si fie T L(H). Sa se demonstreze
implicatia:
p (T ? ) (T ).
Solutie
Daca p (T ? ) , atunci , prin definitie, exista x H , x 6= 0 astfel nc
at
T ? x = x ; avem deci (aplicam exercitiul 31):
{0} 6= Ker(I T ? ) = (Im((I T ? )? )) = (Im(I T )) ,
ceea ce arata ca Im(I T ) 6= H , deci operatorul I T nu este surjectiv;
rezulta (T ).
34. Operatorul de translatie unilateral
Pe spatiul Hilbert `2 (N ) consideram operatorul:
V : `2 (N ) `2 (N ) , (V x)(0) = 0 si (V x)(n) = x(n 1) , n 1.
Este evident ca definitia este corecta (V x `2 (N )). Operatorul V se
numeste operatorul de translatie unilateral. Sa se demonstreze urmatoarele
proprietati:
a. V este liniar si continuu.

II HILBERT
217
b. V este o izometrie: k V x k2 =k x k2 , x `2 (N ) .
De aici rezulta, in particular, ca k V k= 1.
c. V nu este operator inversabil (nu este surjectiv).
d. (V ? x)(n) = x(n + 1) , x `2 (N ) , n N si k V ? k= 1.
e. V ? V = I dar V V ? 6= I.
f. Operatorul V nu are valori proprii: p (V ) = .
g. p (V ? ) = { C ; || < 1} si (V ) = (V ? ) = { C ; || 1}.
In legatura cu afirmatiile de la punctele b si c sa observam ca pe spatii
finit dimensionale nu exista endomorfisme injective care sa nu fie surjective
( de fapt operatorul V este mai mult decat injectiv, este o izometrie);
dimpotriva,n cazul finit dimensional orice operator injectiv este si surjectiv
( n plus, orice izometrie este operator unitar). Este de asemenea de retinut
faptul ca V nu are valori proprii, n timp ce n cazul unui operator definit
pe un spatiu finit dimensional spectrul este format numai din valori proprii.
Solutie
Prin definitie, V actioneaza astfel:
`2 (N ) 3 x = (x(0), x(1), x(2), ..) (0, x(0), x(1), ..) = V x `2 (N ).
a,b,c. Liniaritatea o lasam ca exercitiu. Este evident (din schema de mai
sus) ca k V x k2 =k x k2 , si deci V este izometrie. Operatorul V nu este
surjectiv deoarece Im(V ) = {x `2 (N ) ; x(0) = 0} 6= `2 (N ) de exemplu,
nu exista x `2 (N ) astfel ncat V x = o .
d. Pentru orice x, y `2 (N ) , avem:
< V x, y >=
(V x)(n)y(n) =
n=0
X
n=1
x(n 1)y(n) =
x(n)y(n + 1),
n=0
ceea ce arata ca adjunctul lui V este:

`2 (N ) 3 y = (y(0), y(1), y(2), ..) V ? y = (y(1), y(2), y(3), ..) `2 (N ).
Este evident ca pentru orice x `2 (N ) avem k V ? x k2 k x k2 ,deci
k V ? k 1 . Dar k V ? 1 k2 =k o k2 = 1 , deci k V ? k= 1.
e. Este clar ca V ? V = I ; dar, pentru orice x `2 (N ) cu proprietatea ca
x(0) 6= 0 , avem V V ? x 6= x .
f. Aratam acum ca V nu are valori proprii. Fie , prin absurd , C
astfel ncat exista x `2 (N ) , x 6= 0 , cu proprietatea V x = x , adica:
(0, x(0), x(1), x(2), ...) = (x(0), x(1), x(2), ...).
De aici rezulta x(n) = 0 , n N , contradictie cu x 6= 0.
Am demonstrat deci ca p (V ) = .

SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
218
g. Deoarece k V k=k V ? k= 1 , rezulta ca spectrele operatorilor V si V ?

sunt incluse n discul unitate nchis. Vom arata mai nt
ai ca
p (V ? ) = { C ; || < 1}.
Din egalitatea V ? x = x , rezulta:
(x(1), x(2), x(3), ...) = (x(0), x(1), x(2), ...),
si deci x(n + 1) = n x(0) , n N . Daca x(0) = 0 , atunci x = 0 .
Rezulta deci ca vectorii proprii x asociati valorii proprii sunt de forma:
x = (x(0), x(0), 2 x(0), 3 x(0), ...) , cu conditia x(0) 6= 0.
Exista nsa restrictia x `2 (N ) , ceea ce este echivalent cu || < 1 . Am
demonstrat deci ca:
p (V ? ) = { C ; || < 1}.
Din exercitiul anterior, rezulta ca (V ) p (V ? ) . In concluzie, spectrele
operatorilor V si V ? contin discul unitate deschis si sunt continute n discul unitate nchis. Cum spectrul este multime nchis
a, rezulta ca spectrele
celor doi operatori sunt egale cu discul unitate nchis.
35. Fie H un spatiu Hilbert si fie T L(H). Multimea
pa (T ) = { C | xn H cu k xn k= 1, n N si lim (I T )xn = 0}
n
se numeste spectrul punctual aproximativ al lui T . Sa se demonstreze incluziunile:

p (T ) pa (T ) (T ).
Solutie
Pentru prima incluziune, fie p (T ) si fie x H un vector propriu
de norma 1 asociat lui . Atunci sirul constant xn = x, n N satisface conditiile: k xn k= 1 si (I T )xn = 0, n N , deci pa (T ).
Incluziunea pa (T ) (T ) se demonstreaza prin reducere la absurd: presupunem ca pa (T ) si 6 (T ). Atunci exista un sir xn cu proprietatile
k xn k= 1, n N si lim (I T )xn = 0; de asemenea, exista operatorul
n
(I T )1 . Aplicand acest operator egalitatii lim (I T )xn = 0, rezulta

n
lim xn = 0, contradictie cu k xn k= 1, n N .
n

II HILBERT
219
36. Fie H un spatiu Hilbert si fie T L(H).

a. Daca T este inversabil, atunci (T 1 ) = {1 | (T )}.
b. Daca T este unitar, atunci (T ) { C | || = 1}.
Solutie
a. Egalitatea ceruta este echivalent
a cu dubla implicatie:
C \ (T ) 1 C \ (T 1 ).
Fie C \ (T ), 6= 0; atunci exista (I T )1 si, n plus, el comut
a cu
T , deci:
I = (I T )(I T )1 = (T 1 1 I) T (I T )1 =
= (T 1 1 I) (I T )1 T,
ceea ce arata ca operatorul 1 I T 1 este inversabil, deci:
1 C \ (T 1 ).
Implicatia inversa rezulta datorita simetriei ntre T si T 1 . Demonstratia
se ncheie observand ca 0 (C \ (T )) (C \ (T 1 )).
b. Presupunem ca T este operator unitar, deci T ? = T 1 . Demonstram
mai ntai ca k T k= 1:
k T k2 =k T T ? k=k I k= 1.
Evident, din egalitatea (adevarat
a n general, nu numai pentru operatori
unitari), (T ? )1 = (T 1 )? , rezulta ca si T 1 este operator unitar, deci
k T k=k T 1 k= 1.
Fie acum (T ); conform punctului precedent, rezulta ca 1 (T 1 ).
Dar || k T k= 1 si |1 | k T 1 k= 1, deci || = 1.
37. Operatorul de translatie bilateral
Pe spatiul Hilbert `2 (Z) consideram aplicatia:
W : `2 (Z) `2 (Z) , (W x)(n) = x(n 1) , n Z.
W se numeste operatorul de translatie bilateral. Sa se demonstreze urmatoarele
proprietati:
a. W este liniar si continuu.
b. Adjunctul lui W este (W ? x)(n) = x(n + 1) , n Z.

SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
220
c. W este operator unitar: W W ? = W ? W = I ;

n particular, k W k=k W ? k= 1.
d. Operatorii W si W ? nu au valori proprii.
e. (W ) = pa (W ) = (W ? ) = pa (W ? ) = { C ; || = 1}.
Reamintim ca pa este spectrul punctual aproximativ (cf. exercitiul 35).
Solutie
a. Liniaritatea este imediata; continuitatea rezulta din relatia evident
a:
k W x k2 =k x k2 .
b. Pentru orice x , y `2 (Z) , avem:
< W x, y >=
x(n 1)y(n) =
nZ
x(n)y(n + 1),
nZ
si deci ntr-adevar (W ? x)(n) = x(n + 1) , n Z.

c. Egalitatile W W ? = W ? W = I sunt evidente.
d. Vom demonstra ca W nu are valori proprii (analog se arata si pentru
W ? ). Presupunem prin absurd ca exista C si x `2 (Z) , x 6= 0 astfel
ncat W x = x, adica
x(n 1) = x(n) , n Z.
Rezulta deci ca x(n) = n x(0) , n Z. Dar x `2 (Z) si deci seriile
geometrice:
0
X
|x(0)|2 ||2n si
n=
|x(0)|2 ||2n
n=0
trebuie sa fie simultan convergente; acest lucru este posibil numai daca
x(0) = 0 , adica x = 0 , contradictie.
e. Spectrele operatorilor W si W ? sunt incluse n cercul unitate pentru ca
sunt operatori unitari (exercitiul 36).
Demonstram ca spectrul punctual aproximativ al lui W este egal cu cercul
unitate. Fie = eit si fie xn `2 (Z) , sirul definit prin:
1
xn (k) = (2n + 1) 2 eikt pentru |k| n si xn (k) = 0 n rest.

Propunem cititorului sa arate ca k xn k2 = 1 si:
lim k (I W )xn k2 = 0.
Analog se calculeaza si pa (W ? ). Cum (W ) si (W ? ) sunt incluse n

cercul unitate, demonstratia este ncheiat
a.

II HILBERT
221
38. Operatorul integral

Fie spatiul Hilbert (L2 [0, 1] , k k2 ) al functiilor de patrat integrabil pe intervalul [0, 1] n raport cu masura Lebesgue. Fie K : [0, 1] [0, 1] C o
functie de patrat integrabil pe [0, 1] [0, 1] si fie:
s
k K k2 =
Z 1Z 1
0
|K(x, y)|2 dxdy.
a. Sa se demonstreze ca pentru orice functie f L2 [0, 1] , functia g definita

prin egalitatea:
g(x) =
Z 1
0
K(x, y)f (y)dy
este n L2 [0, 1].

Rezulta deci ca putem defini aplicatia:
TK : L2 (0, 1) L2 (0, 1) , (TK f )(x) =
Z 1
0
K(x, y)f (y)dy.
Operatorul TK se numeste operatorul integral definit de nucleul K .

b. Sa se demonstreze ca TK este liniar si continuu si k TK kk K k2 .
c. Fie TK si TH doi operatori integrali cu nucleele K si respectiv H .
Sa se demonstreze ca operatorul
TK TH este operator integral si are nucleul
R
definit prin G(x, y) = 01 K(x, z)H(z, y)dz , deci:
(TK TH f )(x) =
Z 1 Z 1
0
K(x, z)H(z, y)dz f (y)dy.
In cazul particular K = H , obtinem:

2
(TK
f )(x)
Z 1 Z 1
0
K(x, z)K(z, y)dz dx.
d. Daca sirul de nuclee Kn converge n spatiul Hilbert L2 ([0, 1] [0, 1])

la funct
ia K , atunci sirul de operatori integrali TKn converge n spatiul
(L L2 [0, 1] , k k ) la operatorul integral TK .

e. Adjunctul operatorului TK este operatorul integral TK
e , cu nucleul
f y) = K(y, x)
K(x,
In particular, TK este autoadjunct daca si numai daca nucleul K are proprietatea K(x, y) = K(y, x) ( un astfel de nucleu se numeste simetric).

SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
222
Solutie
a. Avem (folosim inegalitatea lui Schwarz):
k g k22 =
Z 1 Z 1
0
2
Z 1 Z 1
dx
K(x,
y)f
(y)
dy
|K(x, y)|2 dy
Z 1
0
|f (y)|2 dy dx =k f k22 k K k22 .
b. Liniaritatea este imediata; continuitatea rezulta din punctul precedent

si n plus k TK kk K k2 .
c. Pentru orice f L2 [0, 1] , avem:
(TK TH f )(x) =
=
Z 1Z 1
0
Z 1
0
K(x, y) (TH f ) (y)dy =

Z 1 Z 1
K(x, y)H(y, z)f (z)dzdy =

Z 1
K(x, y)H(y, z)dy f (z)dz =
G(x, z)f (z)dz = (TG f )(x).
d. Demonstratia este o consecint

a imediata a inegalitatii dintre normele
operatorului integral si a nucleului sau:
k TKn TK kk Kn K k2 0.
e. Pentru orice f, g L2 [0, 1] , avem:
< TK f, g >=
=
=
Z 1
0
Z 1
0
f (y)
Z 1
Z 1
0
(TK f )(x)g(x)dx =
K(x, y)g(x)dx dy =
Z 1
f (y)
f
K(y, x)g(x)dx dy =< f, TK
eg > .
0
39. Operatorul Volterra

Un operator integral TK (a se vedea exercitiul precedent) se numeste operator de tip Volterra daca nucleul K are proprietatea: K(x, y) = 0 , x < y .
Rezulta ca un operator Volterra este definit prin:
(TK f )(x) =
Z x
0
K(x, y)f (y)dy , f L2 [0, 1].

II HILBERT
223
Analogia cu teoria matricelor este evident

a: operatorii de tip Volterra sunt
analogul operatorilor asociati matricelor inferior triunghiulare. Se stie ca
daca o matrice A este strict inferior triunghiulara, atunci ea este nilpotenta, adica exista m N astfel nc
at Am = O . Scopul acestui exercitiu
este de a demonstra o proprietate aseman
atoare si pentru operatorii Volterra
definiti de nuclee marginite; o consecint
a va fi calculul spectrului unui astfel
de operator.
Fie K L2 ([0, 1] [0, 1]) un nucleu Volterra marginit, deci k K k < ;
atunci, operatorul Volterra asociat, TK , are proprietatile:
1
n
a. lim (k TK
k) n = 0.
n
b. (TK ) = {0} ; un operator cu aceasta proprietate se numeste cvasinilpotent.
Solutie
a. Vom demonstra mai ntai ca produsul a doi operatori de tip Volterra TK
si TH este un operator de acelasi tip. T
inand cont de cele demonstrate n
exercitiul precedent (punctul c), este suficient sa arat
am implicatia:
K(x, y) = H(x, y) = 0 , x < y G(x, y) = 0 , x < y,
unde, conform exercitiului precedent (punctul c):
Z1
G(x, y) =
K(x, z)H(z, y)dz.

0
Intr-adevar, daca x < y , atunci orice z [0, 1] trebuie sa verifice cel putin
una din inegalitatile: x < z sau z < y ; n primul caz, avem K(x, z) = 0 ,
iar n al doilea H(z, y) = 0 , deci oricum G(x, y) = 0 . Daca x y , atunci:
G(x, y) =
Z x
y
K(x, z)H(z, y).
Sa presupunem acum ca H = K si sa notam n acest caz

[2]
K (x, y) = G(x, y) =
Z 1
0
K(x, z)K(z, y)dz,
si n general pentru n N :
K
[n]
(x, y) =
Z 1
0
K(x, z)K [n1] (z, y)dz.
Pentru orice 0 y x 1 , avem:

|K
[2]
Z x
(x, y)| =
K(x, z)K(z, y)dz k K k2 (x y).
y

SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
224
Prin inductie rezulta ca pentru orice n N si y x , avem:

|K [n] (x, y)|
k K kn
k K kn
(x y)n1
.
(n 1)!
(n 1)!
Rezulta deci ca:
n
(k TK
k) n k K [n] k
k K k
1
(n 1)! n
0,
pentru n , ceea ce ncheie demonstratia.

b. Reamintim ca raza spectrala a unui operator T este:
1
r(T ) = sup{|| ; (T )} = lim k T n k n .

n
Din definitia razei spectrale rezulta n mod evident ca daca r(T ) = 0 ,

atunci (T ) = {0} . Din cele demonstrate la punctul precedent, rezulta
ca r(TK ) = 0 , deci (TK ) = {0} .
40. Fie L [0, 2] spatiul Banach al functiilor esential marginite cu
norma k k .
a. Sa se arate ca pentru orice L [0, 2] si f L2 [0, 2], functia produs
f este n L2 [0, 2].
b. Pentru orice L [0, 2], fixata definim operatorul:
M : L2 [0, 2] 7 L2 [0, 2], M (f ) = f.
Sa se demonstreze ca M este operator liniar si continuu.
Operatorul M se numeste operatorul de nmultire cu functia .
c. Sa se demonstreze ca k M k=k k .
d. Sa se demonstreze ca M? = M , unde, (t) = (t), t [0, 2]. Sa se
caracterizeze apoi operatorii de nmultire autoadjuncti si cei unitari.
Solutie
a. Pentru orice L [0, 2] si f L2 [0, 2], avem:
k f k2 =
s
Z 2
0
|(t)f (t)|2 dt k k k f k2 < .
b. Liniaritatea aplicatiei M este evident

a; continuitatea este echivalent
a
cu existenta unei constante k > 0 cu proprietatea
k M f k2 k k f k2 , f L2 [0, 2].

II HILBERT
225
Din calculul facut la punctul a, rezulta ca putem lua k =k k , ceea ce

ncheie demonstratia.
c. Prin definitie, norma k M k este:
k M k= inf{k > 0 ; k M f k2 k k f k2 , f L2 [0, 2]}.
Inegalitatea k M kk k a fost demonstrata la punctul b; demonstram
acum inegalitatea inversa. Pentru orice n N consideram multimea:
1
An = {t [0, 2] ; |(t)| k k }.
n
Din definitia normei k k rezult
a ca masura Lebesgue a multimii An este
nenula (si finita, deoarece masura ntregului cerc este finita). Fie n functia
caracteristica a multimii An ; evident n L2 [0, 2] si:
s
k M n k2 =
s
Z 2
0
k k
1
n
Z 2
0
|(t)(t)|2 dt
|n (t)|2 dt k k
1
n
k n k2 , n N.
Rezulta inegalitatea:
1
k M kk k , n N,
n
deci k M kk k .
d. Daca f, g L2 [0, 2] , atunci:
< M f, g >=
1
=
2
Z 2
0
1
2
Z 2
0
((t)f (t)) g(t) dt =
f (t) ((t) g(t)) dt =< f, M g >,
si deci (M )? = M . Rezulta imediat urmatoarele caracterizari:

M este autoadjunct daca si numai daca (t) R, t [0, 2].
M este unitar daca si numai daca |(t)| = 1, t [0, 2].
41. In spatiul Hilbert L2 [0, 2] consideram submultimea:
H 2 [0, 2] = {f L2 [0, 2] | fbk = 0, k Z, k 1}.

SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
226
a. Sa se demonstreze ca H 2 [0, 2] este subspatiu vectorial n L2 [0, 2].

b. Sa se demonstreze ca H 2 [0, 2] este subspatiu nchis n L2 [0, 2].
c. Fie functia 1 (t) = eit , t [0, 2] si fie M1 operatorul de nmultire
cu functia 1 : M1 f = 1 f, f L2 [0, 2] (cf. exercitiului precedent). Sa
se demonstreze ca H 2 [0, 2] este subspatiu invariant pentru operatorul M ,
adica M1 h H 2 [0, 2], h H 2 [0, 2].
Solutie
In acest exercitiu (si n urmatorul) vom nota coeficientii Fourier ai unei
functii f cu fb(n).
a. Pentru orice f, g H 2 [0, 2] si , C, avem:
(fd
+ g)(k) = fb(k) + gb(k) = 0, k Z, k 1,
deci H 2 [0, 2] este subspatiu n L2 [0.2].
b. Fie fn H 2 [0, 2] un sir de functii si fie f L2 [0, 2]. Trebuie sa
demonstram ca daca fn converge n norma k k2 la f , atunci f H 2 [0, 2].
Pentru aceasta, fie k Z, k 1; calculam:
1
fb(k) =
Z 2
f (t)eikt dt =
Z
Z
1 2
1 2 ikt
e
(f (t) fn (t))dt +
fn (t)eikt dt =
=
Z
1 2 ikt
=
e
(f (t) fn (t)) dt.
2 0
Ultima integrala tinde la 0 cand n :
Z 2
Z 2
ikt
ikt
e
(f
f
(t))
dt
e
(f
(t)
f
(t))
dt =
n
n
= 2 k fn f k1 2 k fn f k2 0,
unde, ultima inegalitate a fost demonstrata n exercitiul 11.
Rezulta fb(k) = 0, k Z, k 1, si deci f H 2 [0, 2].
c. Fie k Z, k 1 si h H 2 [0, 2]; atunci:
(Md
1 h)(k) =
Z
1 2
1
2
Z 2
0
h(t) eit eikt dt =
b 1) = 0,
h(t) ei(k1)t dt = h(k
2 0

II HILBERT
227
42. Fie W : `2 (Z) 7 `2 (Z), (W x)(n) = x(n1), operatorul de translatie

bilateral (a se vedea exercitiul 37) si fie, pentru orice k Z, operatorul:
(W k x)(n) = x(n k), x `2 (Z).
Fie, pentru orice k Z functia k (t) = eikt , t [0, 2] si fie Mk operatorul
de nmultire asociat, adica (cf. exercitiului 40):
(Mk f )(t) = k (t)f (t) = eikt f (t), f L2 [0, 2].
Sa se demonstreze egalitatea:
kb
2
(Md
k f )(n) = (W f )(n), f L [0, 2], k Z, n Z.
Solutie
Cu notatiile din enunt, avem:
1
(Md
k f )(n) =
Z
1 2
Z 2
0
k (t)f (t) eint dt =
f (t) ei(nk)t dt = fb(n k) = (W k fb )(n),
228
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
Capitolul 7
Integrale duble si triple

7.1
Notiuni teoretice
M
asura Lebesgue
Fie Rk spatiul euclidian k-dimensional si fie ai bi ,
i = 1, 2..., k. Un paralelipiped n Rk este orice multime de forma:
P = {(x1 , x2 , ..., xk ) | ai xi bi , i = 1, 2, ..., k}.
Inegalitatile nestricte pot fi nlocuite si de inegalitati stricte. Prin definitie,
multimea vida si Rk sunt paralelipipede.
Masura (Lebesgue) a unui paralelipiped este definita prin:
(P ) = ni=1 (bi ai ).
In cazurile particulare k = 1, 2, 3 se obtin notiunile uzuale de lungime, arie,
volum.
O submultime E Rk se numeste elementar
a daca exista P1 , P2 , ..., Pn
paralelipipede astfel ncat E =
n
[
Pi .
i=1
Notam cu E familia multimilor elementare din Rk .

Orice multime elementara se poate scrie ca reuniune de paralelipipede disjuncte doua cate doua. Daca E =
n
[
Pi este o astfel de descompunere,
i=1
atunci masura Lebesgue a lui E este: (E) =
n
X
i=1
(E) nu depinde de descompunerea considerata.

229
(Pi ). Se poate arata ca
230
CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE SI TRIPLE
Proprietatile aplicatiei pe familia multimilor elementare sunt:

i. daca A, B E atunci A B, A B, A \ B sunt multimi elementare.
ii. daca A, B E astfel nc
at A B = atunci (A B) = (A) + (B).
iii. pentru orice A E si > 0 exista F, G E, F nchis
a si G deschis
a
astfel ncat:
F AG
(G) < (A) < (F ) + .
Aplicatia se prelungeste la toate partile lui Rk ; fie A Rk si fie
? (A) = inf{
(An ) | A
nN
An , An E, An deschis
a n N }.
nN
Aplicatia
se numeste masur
a exterioara; principalele proprietati sunt:
i. ? (A) 0, A Rk .
ii. daca A1 A2 atunci ? (A1 ) ? (A2 ).
?
iii. dac
a E E !atunci (E) = (E).
iv. ?
An
nN
? (An ), An Rk .
nN
Se demonstreaza ca exista o -algebr

a de parti ale lui Rk , notata M astfel
?
ncat restrictia : M 7 [0, ] este masur
a. Masura astfel obtinut
a (notata
) se numeste masura Lebesgue (n Rk ), iar elementele lui M se numesc
multimi masurabile Lebesgue.
Principalele proprietati ale spatiului cu masur

a Rk , M, sunt:
i. M contine multimile Boreliene.
ii. daca A M atunci (A) = inf{(D) | D deschis
a si D A}.
iii. daca A M atunci (A) = sup{(K) | K compact
a si K A}.
iv orice multime compacta are masur
a Lebesgue finita.
v. daca A M, (A) = 0 si B A atunci B M si (B) = 0.
vi. daca A M atunci pentru orice x Rk multimea (translatata)
A + x = {a + x | a A} este masurabil
a Lebesgue si (A + x) = (A).
Integrala Lebesgue
Daca f este o functie integrabil
a n raport cu masura Lebesgue (n Rk ),
atunci integrala corespunzatoare (pe o multime A) se noteaza
Z
A
f (x1 , x2 , ..., xk )dx1 dx2 ...dxk .
In cazurile particulare (uzuale) k = 1, 2, 3 se folosesc notatiile:

Z
Z Z
A
f (x)dx,
Z Z Z
A
f (x, y)dxdy,
f (x, y, z)dxdydz.
7.1. NOT
IUNI TEORETICE
231
Leg
atura cu integrabilitatea n sens Riemann
i. Daca f : [a, b] 7 R este o functie integrabil
a Riemann (pe intervalul
compact [a, b]), atunci f este si integrabil
a n raport cu masura Lebesgue si
cele doua integrale sunt egale.
ii. Daca f : [a, b] 7 R este o functie marginit
a atunci ea este integrabil
a
Riemann daca si numai daca multimea punctelor sale de discontinuitate are
masura Lebesgue nula (se spune ca f este continu
a a.p.t.).
iii. Exista functii care sunt integrabile Lebesgue dar nu sunt integrabile
Riemann; de exemplu, functia lui Dirichlet (pe intervalul [0, 1]) nu este integrabila Riemann dar este integrabil
a Lebesgue (integrala sa este 0, pentru
ca functia este nula a.p.t.).
iv. Daca
Z b
a
f (x)dx este o integral

a Riemann improprie absolut convergent
a
atunci f este integrabila Lebesgue si integralele sunt egale.

Exista nsa integrale Riemann improprii convergente
Z b
a
f (x)dx (dar nu ab-
solut convergente) pentru care functia f nu este integrabil

a Lebesgue; de
exemplu f (x) = sinx x pe intervalul (0, ).
Teorema lui Fubini
In continuare notam (x, y) Rk+p , masura Lebesgue n Rk cu dx, masura
Lebesgue n Rp cu dy si masura Lebesgue n Rk+p cu dxdy.
Fie f : Rk+p 7 R o functie integrabil
a Lebesgue; atunci:
Z
Z
Rk
Rp
f (x, y)dy =
Rk+p
f (x, y)dxdy =
Rp
Rk
f (x, y)dx dy.
Urmatoarele cazuri particulare ale rezultatului de mai sus sunt frecvent

utilizate n aplicatii.
i. Fie , : [a, b] 7 R doua functii continue astfel nc
at si fie
multimea
K = {(x, y) R2 | x [a, b], (x) y (x)}.
Daca f : K 7 R este o functie continu
a, atunci f este integrabil
a Lebesgue
pe K si:
!
Z Z
Z Z
K
f (x, y)dxdy =
(x)
(x)
f (x, y)dy dx.
In particular, aria multimii K este:

Z Z
(K) =
dxdy =
Z b
a
((x) (x)) dx.
232
ii. Fie D R2 o multime compacta, fie , : D 7 R dou

a functii continue
astfel ncat si fie
= {(x, y, z) R3 | (x, y) D, (x, y) z (x, y)}.
Daca f : 7 R este o functie continu
a, atunci f este integrabil
a Lebesgue
pe si:
Z Z Z
f (x, y, z)dxdydz =
Z Z Z (x,y)
(x,y)
f (x, y, z)dz dxdy.
In particular, volumul lui este:

Z Z Z
() =
Z Z
dxdydz =
((x, y) (x, y)) dxdy.
Formula schimb
arii de variabile
Fie A Rn o multime deschis
a si fie : A 7 (A) Rn un difeomorfism.
Pentru orice functie continu
a f : (A) 7 R, avem:
Z
Z
(A)
f (x)dx =
(f )(y)|J (y)|dy,
unde J este iacobianul difeomorfismului .
7.2
Integrale duble
1. ZSaZse calculeze urmatoarele integrale duble:

a.
xy 2 dxdy, unde D = [0, 1] [2, 3].
Z ZD
b.
Z ZD
c.
xydxdy, unde D = {(x, y) R2 ; y [0, 1] , y 2 x y}.

ydxdy , unde D = {(x, y) R2 ; (x 2)2 + y 2 1}.
Solut
Z Zie
a.
Z ZD
b.
Z Z
c.
xy dxdy =
xydxdy =
ydxdy =
Z 1
dx
Z 3
Z 01 Z y 2
0
Z 3
1
dx
xy dy =
1
xydx =
2
y2
Z
1(x2)2
1(x2)2
Z 1
19
0 3
Z 1
0
x dx =
19
.
6
y 3 y 5 dy =
ydy = 0.
1
.
24
7.2. INTEGRALE DUBLE
233
a se calculeze integralele duble:

Z2.ZS
a.
(x+3y)dxdy, D fiind multimea plana marginit

a de curbele de ecuatii
y = x2 + 1, y = x2 , x = 1, x = 3.
Z Z
b.
e|x+y| dxdy, D fiind multimea plana maginit

x + y = 3, x + y = 3, y = 0, y = 3.
Z Z
c.
xdxdy, D fiind multimea plana marginit

a de curba de ecuatie
x2 + y 2 = 9, x 0.
Solutii
Z Z
a.
(x + 3y)dxdy =
Z 3
1
dx
Z x2 +1
x2
(x + 3y)dy.
b. Fie D1 = {(x, y) D ; x + y 0} si D2 = D \ D1 .
Atunci D = D1 D2 si:
Z Z
Z Z
D
e|x+y| dxdy =
=
Z Z
c.
xdxdy =
Z 3
0
dy
Z 3
3
Z y
3y
dy
D1
exy dx +
Z 9y2
0
Z Z
exy dxdy +
Z 3
0
dy
D2
Z 3y
y
ex+y dxdy =
ex+y dx.
xdx.
a se calculeze integralele:
Z3.ZFolosind coordonatele polare, s
2 +y 2
a.
Z
b.
c.
ZD
ZD
D
ex
1+
dxdy, D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 1}.
x2
y2
dxdy, D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 y 0, x 0}.
ln(1 + x2 + y 2 )dxdy, D fiind marginit de curbele de ecuatii
x2 + y 2 = e2 , y = x 3, x = y 3, x 0.
Solutie
Coordonatele polare sunt x = cos , y = sin , iacobianul este , iar
domeniul maxim pentru coordonatele si este (, ) [0, ) [0.2).
234
a. In coordonate polare domeniul de integrare este dreptunghiul

(, ) [0, 2) [0, 1], si deci:
Z Z
x2 +y 2
dxdy =
Z 2
Z 1
0
Z 2
1
e d =
2
2
e d = (e 1).
2
b. Inlocuind pe x si y n conditiile ce definesc domeniul D, obtinem

sin , cos 0
si deci
[0, ), [0, sin ].

2
Rezulta:
Z Z
D
1+
x2 + y 2 dxdy =
Z sin
0
(1 + )d =
2
+ .
8 9
c. Domeniul de integrare n coordonate polare este dreptunghiul

(, ) [0, e] [ 6 , 3 ], deci:
Z Z
D
ln(1 + x2 + y 2 )dxdy =
Z e
0
ln(1 + 2 )d =
(1 + e2 )
ln(1 + e2 ) 1 + .
12
12
a se calculeze cu o eroare mai mica decat 102 integralele:

Z4.ZS
dxdy
1
, A = [0, ] [0, 1].
1 + xy
2
Z ZA
ln(x2 + y 2 )
p
b.
, dxdy, unde:
(x2 + y 2 1)(x2 + y 2 )
B
a.
B = {(x, y) ; 1 x2 + y 2 (e 1)2 }.
Solutii
a.
Z Z
A
1
2
dxdy
=
1 + xy
ln(1 + x)
dx =
x
1
2
dx
1
2
Z 1
0
dy
=
1 + xy
Z
0
1
2
X
X (1)n
xn dx =
n0
n+1
ln(1 + xy) 1
dx =
x
0
(1)n
65
.
=
2
n+1
(n + 1) 2
144
n0
7.2. INTEGRALE DUBLE
235
b. Folosim coordonatele polare:

Z Z
ln(x2 + y 2 )
= 4
(x2 + y 2 1)(x2 + y 2 )
p
B
= 4
Z e2
ln(1 + u)
= 4
du = 4
Z e1
ln
d =
Z e2 X
(1)n n
d =
0
n0
X (1)n (e 2)n+1
(n + 1)2
n0
n+1
In continuare se aproximeaza suma seriei alternate obtinute.

5. Fie D R2 si fie f : D 7 [0, ) o functie continu
a.
Sa se calculeze volumul multimii
= {(x, y, z) R3 ; (x, y) D, 0 z f (x, y)},
n urmatoarele cazuri:
a. D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 2y}, f (x, y) = x2 + y 2 .
b. D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 x, y > 0}, f (x, y) = xy.
c. D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 2x + 2y 1}, f (x, y) = y.
Solutie
Volumul multimii este dat de formula
Z Z
vol() =
f (x, y)dxdy
a. Trecand la coordonate polare, se obtine:

Z Z
2
vol() =
(x + y )dxdy =
Z
0
Z 2 sin
0
3
3 d = .
2
b. Cu aceeasi metoda, se obtine:

Z Z
vol() =
xydxdy =
Z cos
0
3 cos sin d =
1
.
24
c. Cu schimbarea de variabile:
x = 1 + cos , y = 1 + sin , (, ) [0, 1] [0.2),
rezulta:
Z Z
vol() =
ydxdy =
Z 2
0
Z 1
0
(1 + sin )d = .
236
6. Sa se calculeze ariile multimilor plane D marginite de curbele de

ecuatii:
x2 y 2
a. 2 + 2 = 1, a si b fiind doua constante pozitive.
b
a
2
b. x2 + y 2 = a2 (x2 y 2 ), x > 0, a fiind o constant
a pozitiva.
c. x2 + y 2 = 2a2 xy, a fiind o constant

a pozitiva.
Solutii
a. Ecuatia elipsei n coordonate polare generalizate,
x = a cos , y = b sin , este = 1 si deci obtinem:
Z Z
aria(D) =
dxdy =
Z 2
0
Z 1
0
abd = ab.
b. Ecuatia curbei n coordonate polare este 2 = a2 (cos2 sin2 ), sau
= a cos 2, si deci domeniul de integrare n coordonate polare este
p

,
, (0, a cos 2).
4 4
Rezulta:
Z Z
aria(D) =
dxdy =
Z acos 2
0
d =
a2
.
2
c. Ecuatia lemniscatei n coordonate polare este 2 = 2a2 cos sin . Dome

niul de integrare este (0, 2 ) (, 3
inem:
2 ), (0, a sin 2); obt
Z Z
aria(D) =
Z
D
dxdy = 2
Z asin 2
0
d = a2 .
7. Fie
a se calculeze integralele:
Z Z R si fie D discul unitate nchis. S
dxdy
a. I =
2
2
Z ZD (x + y )
dxdy
.
b. J =
2
2
R2 \D (x + y )
Solutie
I=
J=
Z 2
0
Z 2
0
d
d
Z 1
21
21
=
(
daca < 1
daca 1
daca > 1
daca 1
7.3. INTEGRALE TRIPLE
7.3
237
Integrale triple
8. Fie multimea:
= {(x, y, z) R3 ; x2 +
y2
1, x2 + y 2 1, x 0, y 0, 0 z 5}
4
Z Z Z
Sa se calculeze integrala
yz
dxdydz prin doua metode:
+ y2
x2
a. proiectand pe planul xoy si

b. folosind coordonatele cilindrice.
Solutie
a. Proiectia multimii pe planul xoy este
p
D = {(x, y) R2 ; x [0, 1],
1 x2 y 2 1 x2 }
Obtinem:
Z Z Z
yz
dxdydz =
2
x + y2
Z Z
25
2
Z Z
Z 5
p
0
yz
dz =
+ y2
x2
y
dxdy,
+ y2
p
D
dxdy
x2
integrala care se calculeaza folosind coordonate polare.

b. Coordonatele cilindrice sunt x = cos , y = sin , z = z, domeniul
maxim fiind (, , z) [0, ) [0, 2) R, iar iacobianul J = .
Pentru , domeniul de integrare n coordonate cilindrice este
] si deci:
z [0, 5], [0, 2 ], [1, 22
3 cos +1
Z Z Z
yz
dxdydz =
2
x + y2
Z 5
25
2
Z
0
dz
2
3 cos2 +1
25
3(1 cos2 )
sin d = (4 3 9).
2
3 cos + 1
18
aZ se calculeze integralele:
Z9.ZS
a.
(y x) dxdydz,
= {(x, y, z) R3 ; x2 + y 2 + z 2 1, y > 0}
Z Z Z
b.
y2 z2
1x
9
4
2
z sin
d =
!3
2
dxdydz,
= {(x, y, z) R3 ; y 0, z 0, x2 +
y2 z2
+
1}.
9
4
238
Z Z Z
c.
z dxdydz,
= {(x, y, z) R3 ; x2 + y 2 + (z 1)2 1}.

Solutie
Coordonatele sferice sunt
x = sin cos , y = sin sin , z = cos ,
domeniul maxim fiind:
(, , ) [0, ) [0, ] [0, 2),
iar iacobianul J = 2 sin .
a. Pentru , domeniul n coordonate sferice este
[0, 1], [0, ], [0, ]
si avem:
Z Z Z
Z 1
0
Z
0
Z
0
(y x)dxdydz =
3 sin2 (sin cos )d =
.
4
b. Coordonatele sferice generalizate sunt:

x = a sin cos , y = b sin sin , z = c cos ,
avand acelasi domeniu maxim ca mai sus si iacobianul J = abc2 sin .
Pentru domeniul vom lua a = 1, b = 3, c = 2, si ontinem:
Z Z Z
y2 z2
1x
9
4
!3
Z 1
0
= 6
Z
0
62 1 2
dxdydz =
sin d = 6
sin2 t cos4 t dt = 6
Z
0
Z 1
0
2 (1 2 ) 2 d =
u2
du =
(1 + u2 )4
!
Z
Z
u
du
du
+
= 3
=
2
3
2
3
3(1 + u ) 0
3(1 + u )
(1 + u2 )3
0
0
Z
!
Z
Z
2
du
(1 + u2 )2
u
3
du =
(1 + u2 )3
4
du
3
= .
(1 + u2 )2
16
239
c. Pentru , domeniul n coordonate sferice este
[0, 2), [0, ], [0, 2 cos )

2
si deci:
Z Z Z
zdxdydz =
Z 2
0
Z 2 cos
0
3 sin cos d =
4
cos5 sin d = .
3
10. Fie 0 < k < R; sa se calculeze volumul multimii:

= {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 R2 , z k}.
Solutie
Multimea este interiorul calotei sferice situate deasupra planului z = k.
Pentru a calcula volumul, trecem la coordonate sferice. Fie 0 [0, 2 ] astfel
k
ncat R cos 0 = k, deci cos 0 = R
; rezulta domeniul (pentru coordonatele
sferice):
k
, R].
[0, 2), [0, 0 ], [
cos
Se obtine:
Z Z Z
2
3
Z 0
0
dxdydz =
k3
R
cos3
2
3
Z 2
0
Z 0
2
d =
3
Z R
k
cos
2 sin d =
k3
R cos
2 cos2
3
3
k3
R3 r 2 k +
2
2
! 0
11. Sa se calculeze volumele multimilor marginite de suprafetele de

ecuatii:
a. 2x2 + y 2 + z 2 = 1, 2x2 + y 2 z 2 = 0, z 0.
b. z = x2 + y 2 1, z = 2 x2 y 2 .
c. z = 4 x2 y 2 , 2z = 5 + x2 + y 2 .
d. x2 + y 2 = 1, z 2 = x2 + y 2 , z 0.
e. x2 + y 2 = 4a2 , x2 + y 2 2ay = 0, x + y + z = 3, x 0, z 0, a (0, 1).
f. x2 + y 2 + z 2 = 1, y 2 + z 2 = x2 , x 0.
240
Solutie
a. Curba de intersectie dintre elipsoid si con este elipsa de ecuatii
1
4x2 + 2y 2 = 1, z = .
2
Proiectia pe planul xoy a lui este
D = {(x, y) ; 4x2 + 2y 2 1}.
Rezulta:
Z Z Z
vol() =
dxdydz =
Z Z q
=
=
Z 1
0
dxdy
2x2 +y 2
Z 2 r
1
1 2
2
2x2 + y 2
1 2
dz =
1 2x2 y 2
Z 12x2 y2
Z Z
dxdy =
1

d = ( 2 1).
3
2 2
b. Curba de intersectie a celor doi paraboloizi este cercul de ecuatii

3
1
x2 + y 2 = , z = .
2
2
Proiectia pe planul xOy a lui este
3
D = {(x, y) ; x2 + y 2 },
2
si deci obtinem:
Z Z Z
vol() =
Z Z
dxdydz =
Z p3
2
Z 2
0
dxdy
Z 2x2 y2
x2 +y 2 1
dz =
(3 2 ) d.
c. Curba de intersectie dintre cei doi paraboloizi este cercul x2 + y 2 = 1

situat n planul z = 3. Notand cu D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 1},
rezulta:
Z Z Z
vol() =
Z Z
dxdydz =
dxdy
Z 4x2 y2
1
(1+x2 +y 2 )
2
dz =
241
Z Z
2
3 1
3
3
(1 2 ) d = .
(1 x2 y 2 ) dxdy =
d
2
2
4
D
0
0
2
2
d. Curba de intersectie dintre cilindru si con este cercul x + y = 1 situat
n planul z = 1. Notand cu D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 1}, rezulta:
Z Z Z
vol() =
Z Z
Z Z
dxdydz =
x2
y2
Z 1
dxdy =
Z 1
0
dxdy
x2 +y 2
Z 2
0
dz =
(1 ) d =
.
3
e. Proiectia lui pe planul xOy este

D = {(x, y) ; x2 + y 2 4a2 , x2 + (y a)2 a2 , x > 0},
si deci obtinem:
Z Z Z
vol() =
=
Z
0
Z Z
dxdydz =
Z 2a
2a sin
dxdy
Z 3xy
0
dz =
(3 cos sin ) d.
f. Curba de intersectie dintre sfera si con este cercul y 2 + z 2 = 21 , situat n
planul x = 22 . Proiectia multimii pe planul yOz este discul D = {(y, z)

R2 | y 2 + z 2 12 }; rezulta:
Z Z Z
vol =
Z Z
Z Z
dxdydz =
2 q 2
y + z2
2
Z
D
2
2
dydz
y 2 +z 2
dx =
Z 2
Z 2
2
2
2
2
dydz =
.
d
d =
4
12
0
0
12. Sa se calculeze volumele multimilor marginite de suprafetele de

ecuat
ii:
3
a. x2 + y 2 + z 2 = x.
3
b. x2 + y 2 = z 2 , z = 0, z = 8.
x2 y 2
z2
c. 2 + 2 = 2 , 0 z c, a > 0, b > 0, c > 0.
a
b
c
Solutie
a. Folosim coordonatele sferice.
Obtinem domeniul:

5
[0, ], [ 2 , 2 ], [0, sin cos ] si deci:
5
Z Z Z
Z
Z
Z
vol() =
dxdydz =
sin cos
2 sin d =
242
1
=
3

Z
0
1
sin sin cos d =
3
3
5
3
5
8
5
sin d
!
3
5
cos d .
Calculam prima integral

a; mai nt
ai, observam ca:
Z
8
5
sin d =
8
5
sin d +
8
5
sin d = 2
sin 5 d,
cu schimarea de variabil
a t = n a doua integral
a. Vom calcula acum
Z
integrala
sin 5 d folosind functia B a lui Euler (a se vedea si exercitiul
28(a) din capitolul 5). Cu schimbarea de variabil

a sin2 = y, rezulta:
Z
8
5
sin d =
Z
1 1
3
5
cos d = 2
=
Z 1
0
13 1
1
B
,
.
2
10 2
rezulta:
y5
dy =

2 y 1y
y 10 (1 y) 2 dy =
Calculam acum integrala

Z
Z 1
cos 5 d cu aceeasi metoda: fie sin2 = y;
3
5
cos d = 2
In concluzie, volumul cerut este:

vol() = B
4 1
dy = B
,
.
5 2
dy =

2 y 1y
51 12
(1 y)
3
Z 1
(1 y) 10
13 1
,
10 2
+B
4 1
,
.
5 2
b. Folosim coordonatele cilindrice; obtinem:

Z Z Z
vol() =
dxdydz =
Z 8
0
dz
Z 2
0
Z
3z
d = 32.
c. Folosim coordonate cilindrice generalizate:

x = a cos , y = b sin , z = z
si obtinem:
Z Z Z
vol() =
dxdydz =
Z c
0
dz
Z 2
0
z
c
ab d =
abc.
3
Capitolul 8
Integrale curbilinii si de
suprafat
a
8.1
Notiuni teoretice
Drumuri parametrizate
Fie J un interval real; se numeste drum parametrizat pe J cu valori n Rn
orice aplicatie continua : J 7 Rn .
Daca notam (t) = (1 (t), 2 (t), ..., n (t)), atunci relatiile
x1 = 1 (t), x2 = 2 (t), ..., xn = n (t)
se numesc ecuatiile parametrice ale drumului .
Daca J = [a, b], atunci (a) si (b) se numesc capetele (extremitatile) drumului. Drumul se numeste nchis daca (a) = (b).
Opusul drumului : [a, b] 7 Rn este, prin definitie,
: [a, b] 7 Rn , (t) = (a + b t).
Evident, si au aceeasi imagine.
Daca 1 : [a, b] 7 Rn si 2 : [b, c] 7 Rn sunt doua drumuri parametrizate,
atunci drumul concatenat 1 2 : [a, c] 7 Rn este definit prin
(
1 2 (t) =
1 (t), t [a, b]
2 (t), t [b, c]
Imaginea lui 1 2 este reuniunea imaginilor drumurilor 1 si 2 .
243

CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT
A
244
Un drum : J 7 Rn se numeste neted daca aplicatia este de clasa C 1

si 0 (t) 6= 0, t J.
Un drum se numeste neted pe portiuni daca este concatenarea unui num
ar
finit de drumuri netede.
Doua drumuri 1 : I 7 Rn si 2 : J 7 Rn se numesc echivalente
cu aceeasi orientare (notam 1 2 ) daca exista un difeomorfism strict
crescator : I 7 J astfel nc
at 1 = 2 . Daca difeomorfismul de mai sus
este strict descrescator, atunci cele doua drumuri se numesc echivalente cu
orientari opuse.
In cazurile particulare n = 2 (plan) si n = 3 (spatiu) notatiile uzuale
sunt (t) = (x(t), y(t)) si respectiv (t) = (x(t), y(t), z(t)).
Lungimea unui drum neted : [a, b] 7 R3 este:
L() =
Z bq
a
(x0 (t))2 + (y 0 (t))2 + (z 0 (t))2 dt.
Integrala curbilinie de prima spet

a
3
Fie : [a, b] 7 R un drum neted si fie f : D 7 R o functie continu
a
astfel ncat D ([a, b]). Integrala curbilinie de prima spet
a a functiei f pe
drumul este, prin definitie:
Z
f (x, y, z)ds =
Z b
a
f (x(t), y(t), z(t)) (x0 (t))2 + (y 0 (t))2 + (z 0 (t))2 dt.
Daca 1 si 2 sunt
a drumuri
parametrizate echivalente (indiferent de
Z dou
Z
orientare) atunci
f ds =
f ds.
Aplicatii
i. Daca f este functia constant
a 1, atunci se obtine lungimea drumului .
ii. Daca imaginea lui este un fir material av
and densitatea f , atunci masa
M si coordonatele centrului de greutate G sunt date de formulele:
Z
M=
xG =
1
M
xf ds, yG =
1
M
f ds,
yf ds, zG =
1
M
zf ds.
8.1. NOT
IUNI TEORETICE
245
Integrala curbilinie de speta a doua

Fie = P dx+Qdy +Rdz o 1-forma diferential
a cu functiile P, Q, R continue
pe un deschis D R3 si fie
: [a, b] 7 R3 , (t) = (x(t), y(t), z(t))
un drum parametrizat neted cu imaginea inclusa n D. Integrala curbilinie
a formei diferentiale de-a lungul drumului este, prin definitie:
Z
Z b
P ((t))x0 (t) + Q((t))y 0 (t) + R((t))z 0 (t) dt.
Definitia se generalizeaza evident la n variabile. De exemplu, n doua variabile:

Z
Z b
P dx + Qdy =
P ((t))x0 (t) + Q((t))y 0 (t) dt.
Daca 1 si 2 sunt doua drumuri parametrizate echivalente cu aceeasi

orientare, atunci integralele corespunzatoare sunt egale:
Z
1
Daca cele doua drumuri parametrizate sunt echivalente dar cu orient

ari
opuse, atunci integralele corespunzatoare difera prin semn.
Notatii vectoriale
Unei 1-forme diferentiale = P dx + Qdy + Rdz i se asociaza (n mod
canonic) campul de vectori V : D 7 R3 , V = (P, Q, R). Daca este
Z un
drum parametrizat neted (cu imaginea inclusa n D) atunci integrala
Z
mai noteaza si
se
V dr, numindu-se circulatia campului V de-a lungul dru-
mului
. In particular, daca V = F este un camp de forte, atunci circulatia
Z
F dr este lucrul mecanic efectuat de forta F pe drumul .
Forme diferentiale exacte

O 1-forma diferentiala = P dx+Qdy +Rdz se numeste exacta pe multimea
D daca exista f o functie (numit
a potential scalar sau primitiva) de clasa
1
C (D) astfel ncat Df = , sau, echivalent:
f
f
f
= P,
= Q,
= R,
x
y
z
n orice punct din D. Campul de vectori V = (P, Q, R) asociat formei
diferentiale se numeste n acest caz camp de gradienti.

A
246
O 1-forma diferential
a = P dx + Qdy + Rdz se numeste nchis
a pe D daca
sunt verificate (n orice punct din D) egalitatile:
P
Q Q
R R
P
=
,
=
,
=
.
y
x z
y x
z
Definitiile de mai sus se generalizeaza n mod evident la n variabile.
Importanta formelor diferentiale exacte este data de urmatorul rezultat:
Independenta de drum a integralei curbilinii
Fie = Df o 1-forma diferential
a exacta pe D si fie un drum parametrizat
neted
cu
imaginea
inclus
a
n
D
av
and extremitatile p, q D; atunci:
Z
i.
Df = f (q) f (p).
Z
ii. daca n plus drumul este nchis, atunci
Df = 0.
Din teorema de simetrie a lui Schwarz rezulta ca orice forma diferential

a
2
exacta (cu potentialul scalar de clasa C ) este n mod necesar si nchis
a; reciproca acestei afirmatii este, n general, falsa. De exemplu, forma diferential
a
=
y
x
dx + 2
dy
x2 + y 2
x + y2
este nchisa pe R2 \ {(0, 0)} dar nu este exacta pe aceasta multime.

Are loc totusi urmatorul rezultat fundamental:
Teorema lui Poincare
Fie o 1-forma diferential
a de clasa C 1 inchis
a pe deschisul D Rn . Atunci
pentru orice x D exist
a o vecin
atate deschis
a a sa U D si o functie
f C 1 astfel ncat Df = pe U .
Intr-o formulare succint
a teorema afirma ca orice 1-forma diferential
a nchis
a
este local exacta.
Exista multimi pe care teorema de mai sus este adevarat
a global. De
exemplu, daca multimea D este stelata (adica exista un punct x0 D
cu proprietatea ca segmentul [x0 , x] D, x D) atunci orice 1-forma
diferentiala nchisa pe D este exacta pe D.
P
anze parametrizate
Fie D R2 o multime deschis
a si conexa; o panz
a parametrizata pe D este
orice aplicatie de clasa C 1 , : D 7 R3 .
Panza parametrizata se numeste simpla daca aplicatia este injectiva.
Doua panze parametrizate 1 : D1 7 R3 si 2 : D2 7 R3 se numesc
echivalente daca exista un difeomorfism : D1 7 D2 astfel nc
at 1 = 2 .
8.1. NOT
IUNI TEORETICE
247
Se spune ca difeomorfismul pastreaz

a orientarea daca iacobianul sau este
pozitiv; n acest caz se spune 1 si 2 au aceeasi orientare; n caz contrar
se spune ca panzele parametrizate au orient
ari opuse. Evident, doua panze
parametrizate echivalente au aceeasi imagine (n R3 ), numit
a simplu panz
a
(sau portiune de suprafata).
Fie : D 7 R3 , (u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)) o panz
a
parametrizata; panza se numeste regulata daca vectorii

si
sunt
u
v
liniari independenti n orice punct din D. In acest caz planul generat de ei
se numeste planul tangent la panz
a (n punctul respectiv); vectorul normal
la panza n punctul (u, v) indus de parametrizarea este:
N (u, v) =
.
u
v
Daca 1 si 2 sunt doua panze parametrizate simple, regulate echivalente

cu aceeasi orientare, atunci versorii normalelor induse coincid:
n1 (u, v) =
1
1
N1 (u, v) =
N2 (u, v) = n2 (u, v).
k N1 (u, v) k
k N2 (u, v) k
Integrala de suprafat
a de prima spet
a
Fie : D 7 R3 o panza parametrizata, fie = (D) imaginea ei si fie
F : U 7 R o functie continua pe imaginea panzei. Integrala de suprafat
a
de prima speta a lui F pe este, prin definitie:
Z
Z Z
F (x, y, z)d =
F ((u, v)) k
k dudv.
u
v
Daca panza este parametrizata cartezian, z = f (x, y), (x, y) D R2 ,

atunci formula de mai sus devine:
Z
Z Z
F (x, y, z)d =
F (x, y, f (x, y))
f
x
f
y
dxdy.
Daca 1 si 2 sunt doua parametrizari echivalente (nu neaparat cu aceeasi

orientare) atunci integralele corespunzatoare sunt egale.
Aplicatii
i. In cazul particular F = 1 se obtine aria suprafetei :
Z
aria () =
d.
248

A
ii. Daca F 0 reprezint

a densitatea unei placi , atunci masa ei este:
Z
M=
F d,
iar coordonatele centrului de greutate sunt:

Z
Z
Z
1
1
1
xF d, yG =
yF d, zG =
zF d.
xG =
M
M
M
iii. Fie V un camp vectorial si fie n versorul normalei indus de panza
parametrizata fixata; fluxul campului V prin suprafata n raport cu orientarea aleasa (data de versorul n) este, prin definitie:
Z
F (V ) =
V n d.
Integrala de suprafat
a de speta a doua
Prin definitie, daca
= P dy dz + Qdz dx + Rdx dy
este o 2-forma diferential
a si
: D 7 R3 , (u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v))
este o panza parametrizata, atunci integrala pe suprafata (orientat
a) a
formei diferentiale este:
Z Z
D(Y, Z)
D(Z, X)
D(X, Y )
(P )
+ (Q )
+ (R )
dudv,
D(u, v)
D(u, v)
D(u, v)
D(Y, Z) D(Z, X) D(X, Y )

,
,
sunt iacobienii functiilor X, Y, Z n raD(u, v) D(u, v) D(u, v)
port cu variabilele u si v.
Daca 1 si 2 sunt doua panze parametrizate echivalente cu aceeasi orientare, atunci integralele corespunzatoare sunt egale; daca parametrizarile
au orientari opuse, atunci integralele difera prin semn.
Notatii vectoriale
Unei 2-forme diferentiale = P dy dz + Qdz dx + Rdx dy i se asociaza
(n mod canonic) campul de vectori V = (P, Q, R); daca : D 7 R3 este
o panza parametrizata cu imaginea (orientat
a cu versorul normalei n),
atunci:
Z
Z
=
V n d.
unde,
8.2. INTEGRALE CURBILINII
8.2
249
Integrale curbilinii
1. Fie a R si fie P, Q : R2 7 R, P (x, y) = x2 + 6y, Q(x, y) = 3ax 4y.

Sa se afle a astfel ncat = P dx + Qdy s
a fie o 1-forma diferential
a exacta
pe R2 si apoi sa se determine f C 1 (R2 ) cu proprietatea df = .
Solutie
Spatiul R2 este multime stelata, deci este suficient ca s
a fie 1-forma
Q
P
=
; rezulta a = 2. O primitiva (potential
diferentiala nchisa , adica
y
x
f
f
scalar) a lui se calculeaza fie integr
and sistemul
= P,
= Q, fie
x
y
direct cu formula
Z x
Z y
f (x, y) =
P (x, yo )dx +
Q(x, y)dy, unde xo si yo sunt arbitrari fixati;
xo
yo
x3
+ 6xy 2y 2 + k, k R.
obtinem f (x, y) =
3
2. Fie P, Q : R2 7 R, definite prin:
rq
P (x, y) =
rq
x2
y2
x, Q(x, y) =
x2 + y 2 + x
si fie = P dx + Qdy. Sa se gaseasc

a un domeniu maximal pe care forma
diferentiala sa fie exacta.
Solutie
Functiile P si Q sunt de clasa C 1 pe R2 \ {(0, 0)} si:
q
Q
=
x
x2 + y 2 P
y Q
,
=
.
2
2
y
|y| x
2 x +y
x+
Multimea D = {(x, y) R2 ; y > 0} este stelata si

D este maximala cu aceste proprietati.
Q
P
=
pe D; evident,
x
y
3. Folosind definitia, sa se calculeze urmatoarele integrale curbilinii (orientarea

curbei nu este precizata):
Z
(x + y)dx + (x y)dy, = {(x, y) | x2 + y 2 = 4, y 0}.
Z
y
b.
dx + dy, este triunghiul ABC, A(2, 0), B(0, 0), C(0, 2).
x+1
Z
x2 y 2
c.
xdy ydx, = {(x, y) | 2 + 2 = 1}.
a
b
Solutie
a.
250

A
a. Cu parametrizarea x(t) = 2 cos t, y(t) = 2 sin t, t [0, ] obtinem:

Z
(x + y)dx + (x y)dy =
Z
0
(4 cos 2t 4 sin 2t) = 0.
b. = [AC] [CB] [BA]; parametrizam fiecare segment:

[AC] : x(t) = 2 t, y(t) = t, t [0, 2]
[CB] : x(t) = 0, y(t) = 2 t, t [0, 2]
[BA] : x(t) = t, y(t) = 0, t [0, 2];
obtinem:
Z
y
dx + dy =
x+1
Z 2
0
t
+ 1 dt
t3
Z 2
0
dt = 2 3 ln 3.
c. Parametrizarea canonica a elipsei de semiaxe a si b este

x(t) = a cos t, y(t) = b sin t, t [0, 2);
obtinem:
xdy ydx =
2 +y 2
4. Fie P (x, y) = ex
Z 2
0
abdt = 2ab.
cos(2xy), Q(x, y) = ex
2 +y 2
sin(2xy) si fie
= P dx + Qdy.
Z
a. Sa se arate ca
= 0 pentru orice curba nchis

a .
b. Fie R. Sa se calculeze integrala

Z
0
et cos(2t)dt,
aplicand rezultatul de la punctul a dreptunghiului = ABCD, unde

A(0, 0), B(a, 0), C(a, ), D(0, ).
Solutie
a. Deoarece
P
Q
=
, rezulta ca este 1-forma diferential
a nchis
a pe R2
y
x
251
si deci si exacta; n consecinta,
= 0, pentru orice curba nchis

a .
b. Parametrizand = [AB] [BC] [CD] [DA], obtinem:

Z
0=
Z a
et dt +
Z
0
ea
2 +t2
sin(2at)dt
Z a
0
et
2 +2
cos(2t)dt.
Pentru a , obtinem:
Z
0
t2
2
cos(2t)dt =
e
,
2
deoarece
Z
0
et dt =
2
2
ea +t sin(2t)dt = 0.
si lim
a 0
2
5. Sa se calculeze
a. = x2 yzdx + xy 2 zdy + xyz 2 dz, iar este intersectia suprafetelor

x = 1, y 2 + z 2 = 1.
b. = z(z y)dx + xzdy xydz, = 1 2 3 , unde 1 , 2 si 3 sunt
intersectiile conului x2 + y 2 = (z 1)2 cu planele x = 0, y = 0, si, respectiv,
z = 0, cu restrictiile x 0, y 0, z 0.
c. = (y 2z)dx + (x z)dy + (2x y)dz, fiind intersectia suprafetelor
x2 + y 2 + z 2 = r2 , x y + z = 0.
d. = ydx + (x + z)dy + x2 dz, fiind intersectia suprafetelor
x2 + y 2 2x = 0, x + z = 4.
Solutie
Integralele se calculeaza cu definitia.
a. este un cerc situat n planul x = 1; o parametrizare este:
x = 1, y = cos t, z = sin t, t [0, 2).
Rezulta:
Z 2
0
cos2 t sin2 t + cos2 t sin2 t dt = 0.
b. In planul x = 0 obtinem dreapta de ecuatie y + z = 1, n planul y = 0

obtinem dreapta x + z = 1, iar n planul z = 0 obtinem sfertul de cerc
252

A
x2 + y 2 = 1, x > 0, y > 0. Rezulta parametrizarile:

1 : x(t) = 0, y(t) = 1 t, z(t) = t, t [0, 1].
2 : x(t) = t, y(t) = 0, z(t) = 1 t, t [0, 1].
3 : x(t) = cos t, y(t) = sin t, z(t) = 0, t [0, ).

2
In continuare se aplica definitia.
c. Curba este o elipsa situata n planul x y + z = 0; nlocuind z = y x n
ecuatia sferei obtinem: x2 +y 2 +(yx)2 = r2 . Pentru a aduce ecuatia acestei
conice la forma canonica, facem schimbarea de variabile: xy = u, x+y = v;
obtinem ecuatia:
u2
v2
q 2 + 2 = 1.
2
2r
3r
Rezulta parametrizarea:
r
u(t) = x(t) y(t) =
2
r cos t,
3
v(t) = x(t) + y(t) =
2 r sin t,
z(t) = y(t) x(t) =

Se obtine:
1
x(t) = r
2
2
r cos t, t [0, 2).
3
2 sin t
1
y(t) = r
2
z(t) =
2
cos t + 2 sin t ,
3
r
2
cos t ,
3
2
r cos t, t [0, 2).
3

d. Ecuatia canonica a cilindrului este (x 1)2 + y 2 = 1 si deci
x(t) 1 = cos t, y(t) = sin t, z(t) = 3 cos t, t [0, 2).
Z
6. Sa se calculeze
ydx+xdy pe un drum cu capetele A(2, 1) si B(1, 3).
Solutie
Forma diferentiala = ydx + xdy este nchis
a pe R2 si deci este exacta.
Rezulta ca integrala este independent
a de drumul particular care uneste
253
punctele A si B. Integrala se calculeaza pe un drum particular, de exemplu

pe segmentul [AB], a carui parametrizare este:
x(t) =
5t
, y(t) = t, t [1, 3].
2
O alta metoda consta n a determina un potential scalar f pentru 1-forma

diferentiala :
f (x, y) =
Z x
x0
y0 dx +
Z y
y0
xdy = xy + k,
k fiind o constanta arbitrara. Integrala ceruta n enunt este:

Z
= f (B) f (A) = 1,
fiind un drum arbitrar avand capetele A si B.

7. Fie P, Q, R : = {(x, y, z) ; y > 0, z 0} 7 R,
P (x, y, z) = x2 yz +
Q(x, y, z) = y 2 zx
x2
y
,
+ y2
x
,
x2 + y 2
R(x, y, z) = z 2 xy.
Notand cu = P dx + Qdy + Rdz, sa se calculeze
, unde este un
drum parametrizat arbitrar (inclus n ) ce uneste punctele A(1, 1, 0) si

B(1, 1, 0).
Solutie
Observam ca este o 1-forma diferential
a nchis
a:
P
x2 y 2
Q
= 2
,
z =
2
2
y
(x + y )
x
R
= y =
x
Q
= x =
z
P
,
z
R
.
y
Domeniul este stelat, asadar este exacta pe . Rezulta ca
nu
depinde de drumul parametrizat , ci doar de extremitatile A si B si de
254

A
orientare (de la A catre B).

Fie parametrizarea x(t) = t, y(t) = 1, z(t) = 0, t [1, 1]; obtinem:
Z
Z 1
t2 +
1
2
dt = .
t2 + 1
3 2
Sa mai facem observatia ca rationamentul de mai sus nu mai este corect

daca drumul nu ar fi inclus n , deoarece, pe un astfel de domeniu nu ar
mai fi exacta si deci integrala nu ar mai fi independent
a de drum.
De exemplu, sa consideram punctele C(1, 1, 0), D(1, 1, 0) si drumul
1 format
Z prin Zconcatenarea segmentelor (orientate) [AC] [CD] [DB].
ar, cu parametrizarea:
Atunci
6= . Intr-adev
1
[AC] : x(t) = 1, y(t) = t, z(t) = 0, t [1, 1],

[CD] : x(t) t, y(t) = 1, z(t) = 0, t [1, 1],
[DB] : x(t) = 1, y(t) = t, z(t) = 0, t [1, 1].
se obtine:
Z
2
2 2 2
= + + + = +3 .
2
3
2
3
2
3
3
2
1
8. Fie P, Q : R2 \ {(x, y) | xy = 1} 7 R,
P (x, y) =
x
y
, Q(x, y) =
1 + xy
1 + xy
Z
si fie = P dx + Qdy. Sa se calculeze integrala
, unde este un drum
arbitrar avand capetele A(1, 1) si B(3, 3) si nu intersecteaz

a hiperbola
xy = 1.
Solutie
Forma diferentiala este nchis
a:
P
1
Q
=
, (x, y) R2 , xy 6= 1.
=
2
y
(1 + xy)
x
Multimea = {(x, y) R2 | xy > 1} este stelata, deci pe este exacta.
Rezulta ca integrala este independent
a de drumul particular (inclus n )
care uneste punctele A si B. Un potential scalar pentru pe multimea
este:
f (x, y) =
Z x
x0
y0
dx +
1 + xy0
Z y
y0
x
dy = ln(1 + xy) + k, xy > 1,
1 + xy
255
si deci integrala este:

Z
= f (B) f (A) = ln 5.
9. Sa se calculeze circulatia campului de vectori V de-a lungul curbei

a. V = (x2 + y 2 )i (x2 y 2 )j,
= {(x, y) R2 ; x2 +y 2 = 4, y < 0}{(x, y) R2 ; x2 +y 2 2x = 0, y 0}.
b. V = xi + xyj + xyzk,
= {(x, y, z) R3 ; x2 + y 2 = 1} {(x, y, z) R3 ; x + z = 3}.
Solutie
Campului de vectori V = P i + Qj + Rk i se asociaza, prin definitie, 1-forma
diferentiala = P dx + Qdy + Rdz;
Z circulatZia lui V de-a lungul lui este,
prin definitie integrala curbilinie:
a. Notam:
V dr =
1 = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 = 4, y < 0},

2 = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 2x = 0, y 0}.
O parametrizare (n sens trigonometric pozitiv) pentru se obtine astfel:
1 : x(t) = 2 cos t, y(t) = 2 sin t, t [, 2),
2 : x(t) = 1 + cos t, y(t) = sin t, t [0, ].
b. Parametrizarea este: x(t) = cos t, y(t) = sin t, z(t) = 3cos t, t [0, 2).
a se calculeze urmatoarele integrale curbilinii de prima spet
a:
Z10. S
1
sin 2t, t [ 6 , 4 ].
2
Z
p
b.
xyds, : x(t) = |t|, y(t) = 1 t2 , t [1, 1].
yds, : x(t) = ln(sin t) sin2 t, y(t) =
a.
c.
|x y|, : x(t) = | cos t|, y(t) = sin t, t [0, ].
Solutie
a. Cu definitia, obtinem:
Z
yds =
1
sin 2t
2
(ctgt sin 2t)2 + cos2 2t dt =
2
5
(2 cos t 1) sin tdt =
.
3
12
2
256

A
b. Integrala se descompune ntr-o suma de doua integrale:

Z
Z 0
xyds =
tdt +
Z 1
0
tdt = 1.
c. Aplicand definitia, obtinem:

Z
|x y| ds =
Z
0
| | cos t| sin t | dt = 4( 2 1).
11. Sa se calculeze lungimea L a arcului de parabola

p y2
x = , y [p, p].
2 2p
Solutie
Cu parametrizarea
y(t) = t, x(t) =
avem:
L=
ds =
Z p s
1+
t2
p
, t [p, p ],
2 2p
Z pq
t2
2
dt =
2
p
p
t2 + p2 dt =
Z p 2
Z p
t + p2
dt
p
p
dt = 2p
t2
2 p
p
+
dt =
t2 + p2
t2 + p 2 p 0
t2 + p 2
0
0
2Z p
t
dt =
= 4p ln 1 + 2 +
t p 2
p 0
t + p2
Z pq
2 q
= 4p ln 1 + 2 +
t t2 + p2 |p0
t2 + p2 dt .
p
0
2
=
p
Rezulta:
L=p
2 + 2 ln(1 +

2) .
12. Sa se calculeze coordonatele centrului de greutate al unui arc de cerc

de raza R si de masur
a (0, ), presupus omogen.
Solutie
Coordonatele centrului de greutate G ale unei curbe plane omogene sunt:
xG =
1
L
xds, yG =
1
L
ds,
unde L este lungimea firului. Consideram originea axelor de coordonate n

centrul cercului si fie A si B dou
a puncte simetrice fat
a de axa Ox cu masura
257
arcului AB egala cu .
Cu parametrizarea x(t) = R cos t, y(t) = R sin t, t ( 2 , 2 ), obtinem:
xG =
R cos tdt =
2R
sin , yG = 0.
13. Sa se calculeze masa firului material de ecuatii parametrice:

1
1
x(t) = t, y(t) = t2 , z(t) = t3 , t [0, 1],
2
3
si av
and densitatea F (x, y, z) = 2y.
Solutie
Conform formulei masei:
Z
M=
F (x, y, z)ds =
Z 1 p
t 1+
t2
Z p
t4
1
=
2
1
=
2
3
2
1
2
u2 +
3
4
u2 +
3
= ln u +
8
3
4
u2
Z 1
dt =
3
du =
8
3
+
4
2y ds =
3
2
1
2
t2
u2 +
3
2
1
+
2
3
dt =
4
3
du =
4
du
t2 (1 + t2 + t4 ) dt =
1
2
Z 1q
u2 +
3
4
1
+
2
3
2
1
2
u2
u2 +
3
4
du =
3
! 3
r
Z 3r
2
3 2 1 2
3
1
2
u2 + du.
+ u u +
1
2
4 1 2 12
4
2
Ultima integrala este M , deci (dupa calcule) se obtine:
3 3+2 3 1
+
3 31 .
M = ln
8
3
4
14. Sa se calculeze masa si coordonatele centrului de greutate ale firului
material cu parametrizarea:
x(t) = t, y(t) = cht, t [0, 1]
258

A
si densitatea f (x, y) = y.
Solutie
Masa firului este:
Z
M=
=
1
2
Z 1
0
yds =
Z 1
0
q
2
cht 1 + sh t dt =
(1 + ch2t) dt =
Z 1
0
ch2 tdt =
1
1
1
1
t + sh2t = (2 + sh2) .
2
2
4
0
Coordonatele centrului de greutate:

Z 1
1
xG =
M
1
=
2M
1
t2
1
1
+ t sh2t
2 0 2
2
0
1
yG =
M
=
8.3
1
t ch tdt =
2M
2
1
M
Z 1
0
(t + t ch2t) dt =
sh2tdt =
1
ch tdt =
M
0
3
Z 1
Z 1
0
1
(3 + 2 sh2 ch2) .
8M
1 + sh2 t shtdt =
1 3 1
1 3
1
sht + sh t =
sh1 + sh 1 .
3
M
3
0
Integrale de suprafat
a
15. In fiecare din exemplele urmatoare se da o panz

a parametrizata
D 3 (u, v) 7 (u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)) R3 .
Sa se calculeze vectorii tangenti la suprafat
a si versorul normalei la suprafat
a.
Sa se gaseasca n fiecare caz si ecuatia n coordonate carteziene.
a. Sfera; fie R > 0; : [0, ] [0, 2) 7 R3 ,
(, ) = (R sin cos , R sin sin , R cos ).
b. Paraboloidul; fie a > 0, h > 0; : [0, h] [0, 2) 7 R3 ,
(u, v) = (au cos v, au sin v, u2 ).
c. Elipsoidul; fie a > 0, b > 0, c > 0; : [0, ] [0, 2) 7 R3 ,
(, ) = (a sin cos , b sin sin , c cos ).

8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT
A
259
d. Conul; fie h > 0; : [0, 2) [0, h] 7 R3 ,

(u, v) = (v cos u, v sin u, v).
e. Cilindrul; fie a > 0, 0 h1 h2 ; : [0, 2) [h1 , h2 ] 7 R3 ,
(, z) = (a cos , a sin , z).
f. Parametrizare carteziana; fie D R2 si fie f : D 7 R, f C 1 (D).
: D 7 R3 , (x, y) = (x, y, f (x, y)).
g. Suprafata de rotatie n jurul axei Oz:
Fie 0 < r1 < r2 si fie f : [r1 , r2 ] 7 R, f C 1 (D).
: [r1 , r2 ] [0, 2) 7 R3 , (r, ) = (r cos , r sin , f (r)).
h. Torul; fie 0 < a < b; : [0, 2) [0, 2) 7 R3 ,
(u, v) = ((a + b cos u) cos v, (a + b cos u) sin v, b sin u) .
Solutie
Vectorii tangenti la suprafata sunt
si
, iar versorul normalei este
u
v
.
v
k u
16. In continuare, = P dy dz + Qdz dx + Rdx dy este o 2-forma

diferentiala iar este Zimaginea unei panze parametrizate; sa se calculeze
integrala de suprafata
a. = ydy dz + zdz dx + xdx dy,

: X(u, v) = u cos v, Y (u, v) = u sin v, Z(u, v) = cv,
(u, v) [a, b] [0, 2).
b. = xdy dz + ydz dx + zdx dy,
: x2 + y 2 + z 2 = R2 .
c. = yzdy dz + zxdz dx + xydx dy,
x2 y 2 z 2
: 2 + 2 + 2 = 1.
a
b
c
d. = xdy dz + ydz dx,
: x2 + y 2 = z 2 , z [1, 2].
e. = (y + z)dy dz + (x + y)dx dy,
: x2 + y 2 = a2 , z [0, 1].

A
260
Solutie
Aplicam definitia integralei de suprafat
a de speta a doua.
a. Iacobienii:
D(Y, Z)
D(Z, X)
D(X, Y )
= c sin v,
= c cos v,
= u,
D(u, v)
D(u, v)
D(u, v)
si deci:
Z
Z b
a
du
Z 2
0
1
cu sin2 v c2 v cos v + u2 cos v dv = c b2 a2
2
b. Parametrizam sfera de centru O si raza R:

X(, ) = R sin cos , Y (, ) = R sin sin , Z(, ) = R cos ,
domeniul parametrizarii (, ) D = [0, ] [0, 2).
D(Y, Z)
= R2 sin2 cos ,
D(, )
D(Z, X)
= R2 sin2 sin ,
D(, )
D(X, Y )
= R2 sin cos
D(, )
Z
Rezulta
= 4R3 .
c. Parametrizarea canonica a elipsoidului este:

X(, ) = aR sin cos , Y (, ) = bR sin sin , Z(, ) = cR cos ,
[0, ], [0, 2).
In continuare calculul este aseman
ator cu cel de la punctul anterior.
d. Parametrizarea canonica a conului este:
X(u, v) = v cos u, Y (u, v) = v sin u, Z(u, v) = v,
(u, v) D = [0, 2) [1, 2].
Iacobienii:
D(Y, Z)
D(Z, X)
D(X, Y )
= v cos u,
= v sin u,
= v.
D(u, v)
D(u, v)
D(u, v)

A
261
Rezulta integrala:
Z
Z Z
v 2 cos2 u + v 2 sin2 u dudv =
14
.
3
e. Parametrizarea canonica a cilindrului este: (, z) D = [0, 2) [0, 1],

X(, z) = a cos , Y (, z) = a sin , Z(, z) = z, .
Iacobienii:
D(Y, Z)
D(Z, X)
D(X, Y )
= a cos ,
= a sin ,
= 0.
D(, z)
D(, z)
D(, z)
Rezulta integrala:
Z
Z Z
(a sin + z) a cos ddz = 0.
a se calculeze integralele de suprafat

a:
Z17. S
a.
xzdy dz + yzdz dx + (x + y)dx dy,
=Z {(x, y, z) ; x2 + y 2 = a2 , x > 0, y > 0, 0 < z < h}.

b.
xdy dz + ydz dx + zdx dy,
= {(x, y, z) ; x2 + y 2 + z 2 = R2 , x > 0, y > 0, z > 0}.

Solutie
a. Parametrizarea lui (o submultime a unui cilindru) este:
X(, z) = a cos , Y (, z) = a sin , Z(, z) = z,
domeniul parametrizarii fiind (, z) D = 0, 2 (0, h). Rezulta:

Z
Z Z
xzdy dz + yzdz dx + (x + y)dx dy =
a2 zddz =
a2 h2
.
4
b. Portiunea de sfera are parametrizarea:

domeniul parametrizarii (, ) D = [0, 2 ] [0, 2 ).
In continuare calculul este similar cu cel din exercitiul anterior (punctul b).

A
262
18. Sa se calculeze integrala de suprafat

a de prima spet
a
Z
F (x, y, z)d
2
2
2
a. F (x, y, z) = |xyz|,
: z2 = x2 + y , z [0, 1].
b. F (x, y, z) = y z, : x + y = 6z,qz [0, 2].
c. F (x, y, z) = z 2 , = {(x, y, z) ; z = x2 + y 2 , x2 + y 2 6y 0.}.

Solutie
Se aplica definitia integralei de suprafat
a de prima spet
a.
a. Parametrizarea carteziana a conului este:
q
x2 + y 2 , D = {(x, y) ; x2 + y 2 1}.
z = f (x, y) =
Rezulta:
Z
Z Z
x2
y2
+
dxdy =
x2 + y 2 x2 + y 2
q
Z Z
2
4
= 2
|xy| x2 + y 2 dxdy =
.
5
D
b. Parametrizarea carteziana a paraboloidului este:
|xy| x2 + y 2 1 +
|xyz|d =
1
z = f (x, y) = (x2 + y 2 ), D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 12}.
6
Rezulta:
r
r
Z Z
1 2
1
2
y zd =
y
(x + y ) 1 + (x2 + y 2 ) dxdy =
6
9
Z 12
2
1
=
d
6 0
0
c. Cu parametrizarea carteziana
3 1 +
2
sin = 0.
9
z=
rezulta:
x2 + y 2 , (x, y) D = {(x, y) | x2 + y 2 6y}.

Z
Z Z
z 2 d =
Z
0
(x2 + y 2 )dxdy =
Z 6 sin
0
3 d =
243
.
2

A
263
19. Sa se calculeze ariile suprafetelor:

a. sfera de raza R.
b. conul z 2 = x2 + y 2 , z [0, h].
c. paraboloidul z = x2 + y 2 , z [0, h].
Solutii
a. Parametrizarea canonica a sferei este:
domeniul parametrizarii (, ) D = [0, ] [0, 2).
Notand (, ) = (X(, ), Y (, ), Z(, )), rezulta:

= (R cos cos , R cos sin , R sin ) (R sin sin , R sin cos , 0) =
= R2 sin2 cos , R2 sin2 sin , R2 sin cos .

Elementul de suprafata este:
k
k= R2 sin .
Rezulta aria sferei SR

Z Z
Z
SR
d =
r2 sin dd = 4R2 .
b. Parametrizarea carteziana a conului este:

q
z=
x2 + y 2 , (x, y) D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 h2 }.
Rezulta aria conului Ch :

Z
Ch
d =
Z Z
D
2dxdy =
2h2 .
c. Parametrizarea carteziana a paraboloidului este:

z = x2 + y 2 , (x, y) D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 h}.
Rezulta aria paraboloidului Ph :
Z
Ph
Z Z q
d =
1 + 4x2 + 4y 2 dxdy =
264

A
=
Z 2
0
Z h q
1+
42 d
q
3
=
(1 + 4h) 1 .
6
20. Sa se calculeze aria A a suprafetei n urmatoarele cazuri:

a. : 2z = 4 x2 y 2 , z [0, 1].
b. este submultimea de pe sfera x2 + y 2 + z 2 = 1, situata n interiorul
conului x2 + y 2 = z 2 .
c. este submultimea de pe sfera x2 + y 2 + z 2 = R2 , situata n interiorul
cilindrului x2 + y 2 Ry = 0.
d. este submultimea de pe paraboloidul z = x2 + y 2 situat
a n interiorul
2
2
cilindrului x + y = 2y.
e. este torul.
Solutie
Z
Aria suprafetei este A =
Z Z q
a. A =
Z DZ
d.
1 + x2 + y 2 dxdy, D = {(x, y) ; 2 x2 + y 2 4}.
1
1
dxdy, D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 }.
2
2
2
Z ZD 1 x y
R
p
dxdy, D = {(x, y) ; x2 + y 2 Ry}.
c. A = 2
2 x2 y 2
R
D
Z Z q
b. A = 2
d. A =
1 + 4x2 + 4y 2 dxdy, D = {(x, y) ; x2 + y 2 2y}.
e. A =
Z ZD
D
(a + b cos u)dudv, D = [0, 2] [0, 2].
21. Sa se calculeze fluxul campului de vectori V prin suprafata n

urmatoarele cazuri:
a. V = xi + yj + zk, : z 2 = x2 + y 2 , z [0, 1].
b. V = yi xj + z 2 k, : z = x2 + y 2 , z [0, 1].
1
c. V = p 2
yi
xj
+
k
, : z = 4 x2 y 2 , z [0, 1].
x + y2
Solutie
Fluxul campului de vectori
Z V prin suprafata n raport cu normala n este,
prin definitie, F (V ) =
Daca : D 7
R3
V nd, n fiind versorul normalei la suprafata .
este o parametrizare a lui , atunci fluxul este:

Z
F (V ) =
Z Z
V nd =
(V )
Z Z
V ,
dudv =
u
v

,
dudv,
u v

A
265
si
.
u
v
p
a. Considerand parametrizarea carteziana z = x2 + y 2 , obtinem
ultima paranteza fiind produsul mixt al vectorilor V ,
n= p
x2
xi yj +
2(x2 + y 2 )
y2k
si deci fluxul este 0 deoarece vectorii V si n sunt ortogonali.

b. Considerand parametrizarea carteziana
z = x2 + y 2 , D = {(x, y) ; x2 + y 2 1},
obtinem:
Z Z
2
F (V ) =
2 2
(x + y ) dxdy =
Z 1
0
Z 2
0
5 d =
.
3
c. Cu parametrizarea carteziana
z = 4 x2 y 2 , D = {(x, y) ; 3 x2 + y 2 4},
obtinem:
Z Z
F (V ) =
1
p
dxdy =
2
x + y2
Z 2
Z 2
0
d = 2(2
3).
22. Fie a < b doua numere reale si f, g : [a, b] 7 R doua functii continue
astfel ncat f (t) 0, t [a, b]. Fie o curba (situata in planul y = 0) de
parametrizare
x(t) = f (t), y(t) = 0, z(t) = g(t)
si fie suprafata de rotatie obtinut
a prin rotirea curbei n jurul axei Oz.
Sa se calculeze aria suprafetei .
Solutie
Parametrizarea suprafetei este
(u, v) = (f (u) cos v, f (u) sin v, g(u)), (u, v) [a, b] [0, 2]
si deci aria este:
Z
A() =
d =
= 2
Z 2
0
Z b
a
dv
Z b
a
|f (u)|
(f 0 (u))2 + (g 0 (u))2 du =
f (u)
(f 0 (u))2 + (g 0 (u))2 du.
266

A
Abscisa centrului de greutate al curbei (omogene) este

R
Z
q
xds
1 b
=
xG = R
f (u) (f 0 (u))2 + (g 0 (u))2 du,
ds
unde, L este lungimea lui . Rezulta deci A() = 2LxG .

23. Sa se calculeze masa si coordonatele centrului de greutate ale unei
semisfere S de raza R si av
and densitatea constant
a c.
Solutie
Z
Masa este data de formula M =
tate sunt:
xG =
1
M
cx d, yG =
cd, iar coordonatele centrului de greu1

M
cyd, zG =
1
M
Z
S
czd.
Considerand semisfera cu centrul n origine si situata n semiplanul z > 0,

parametrizarea este:
X(, ) = R sin cos ,
Y (, ) = R sin cos ,
Z(, ) = R cos , (, ) [0, ] [0, 2].

2
Rezulta:
M=
c d =
Z 2
0
cR2 sin d = 2R2 c.
Din motive de simetrie (sau calcul direct) rezulta xG = yG = 0.

zG =
1
M
Z
S
cz d =
1
M
Z 2
0
cR3 sin cos d =
R
.
2
Capitolul 9
Formule integrale
9.1
Notiuni teoretice
Formula Green-Riemann
Fie (K, K) un compact cu bord orientat inclus n R2 (orientarea pe K
este sensul trigonometric pozitiv) si fie
= P dx + Qdy
o 1-forma diferentiala de clasa C 1 pe o vecin
atate a lui K; atunci:
Z
Z Z
K
P dx + Qdy =
Q P
x
y
dxdy.
Daca V = P i + Qj este campul vectorial asociat (n mod canonic) formei

diferentiale , atunci formula se scrie sub forma:
K
Z Z
V dr =
Q P
x
y
dxdy.
O consecinta este urmatoarea formul

a pentru arie (notatiile si orientarea
pe bordul K sunt cele de mai sus):
aria(K) =
1
2
Z
K
xdy ydx.
Formula Gauss-Ostrogradski
Fie K R3 un compact cu bord orientat ( bordul K orientat dupa normala
exterioara). Atunci, pentru orice 2-forma diferential
a
= P dy dz + Qdz dx + Rdx dy
267
268
CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
de clasa C 1 pe o vecin
atate a lui K, are loc egalitatea:
Z
Z Z Z
P dy dz + Qdz dx + Rdx dy =
P
Q R
+
+
dxdydz.
x
y
z
Daca notam cu V = P i + Qj + Rk campul vectorial asociat (n mod

canonic) 2-formei diferentiale , atunci formula de mai sus se scrie:
Z
K
Z Z Z
V nd =
div(V )dxdydz,
Q
R
unde, n este normala exterioara la K, iar div(V ) = P
x + y + z este
divergenta lui V . Observam ca membrul stang este fluxul campului V prin
suprafata K, de aceea formula Gauss-Ostrogradski se mai numeste si formula flux-divergenta.
Formula lui Stokes

Fie (, ) o suprafat
a bordata orientat
a (orientarea pe este compatibila
cu orientarea pe bordul ) si fie = P dx+Qdy+Rdz o 1-forma diferential
a
1
de clasa C pe o vecin
atate a lui ; atunci:
Z
P dx + Qdy + Rdz =
R Q
dy dz +
y
z
R
P
dz dx +
z
x
Q P
x
y
dx dy.
Daca V = P i + Qj + Rk este campul vectorial asociat (n mod canonic)

formei diferentiale , atunci formula lui Stokes se scrie:
Z
V dr =
(rotV ) n d,
orientarile pe curba (nchis

a) si pe suprafata fiind compatibile.
In exercitiile care urmeaza, se subntelege, atunci cand este cazul, ca
orientarile pe curbe si suprafete sunt compatibile, adica sunt ndeplinite
ipotezele formulelor de mai sus.
9.2. FORMULA GREEN-RIEMANN
9.2
269
Formula Green-Riemann
1. Sa se
and formula Green-Riemann integrala curZ calculeze direct si aplic
bilinie
a. = y 2 dx + xdy,
este patratul cu varfurile A(0, 0), B(2, 0), C(2, 2), D(0, 2).
b. = ydx + x2 dy, este cercul cu centrul n origine si de raza 2.
c. = ydx xdy, este elipsa de semiaxe a si b si de centru O.
Solutie
Calculul direct al integralelor l las
am ca exercitiu. Calculam integralele
aplicand formula Green-Riemann; notam cu K compactul marginit de .
a. Compactul K este interiorul patratului:
Z
Z Z
y 2 dx + xdy =
(1 2y)dxdy =
Z 2
0
dx
Z 2
0
(1 2y)dy = 4.
b. Compactul K este discul de centru O si raza 2; pentru calculul integralei

duble folosim coordonatele polare (, ):
Z
Z Z
ydx + x2 dy =
(2x 1)dxdy =
Z 2
0
Z 2
0
(2 cos 1)d = 4.
c. Compactul K este interiorul elipsei; pentru calculul integralei duble

folosim coordonatele polare generalizate:
Z
Z Z
ydx xdy =
2. Fie =
Z 1
2dxdy =
Z 2
0
2abd = 2ab.
y
x
dx + 2
dy.
x2 + y 2
x + y2 Z
a. Sa se calculeze integrala curbilinie
C(O,R)
, unde, am notat cu C(O, R)
cercul de centru O Zsi raza R > 0.

b. Sa se calculeze
, unde, este o curba arbitrara nchis
a astfel nc
at
O 6 .
Solutie
a. Sa observam, mai ntai ca C 1 (R2 \{O}), deci pentru calculul integralei
de la punctul a nu se poate aplica formula Green-Riemann. Folosim definitia
integralei curbilinii; parametrizam cercul:
x(t) = R cos t, y(t) = R sin t, t [0, 2)
270
si obtinem:
Z
C(O,R)
Z 2
0
dt = 2.
b. Notam cu K compactul marginit de curba . Distingem doua cazuri:

daca O 6 K (se poate aplica formula Green-Riemann) sau daca O K (nu
se poate aplica formula Green-Riemann).
Presupunem mai ntai ca O 6 K; atunci:
Z
Z Z
x
2
x + y2
2
y
x + y2
dxdy = 0.
Presupunem acum ca O K; fie R > 0 astfel nc

at C(O, R) este inclus n
interiorul lui K. Notam cu D(O, R) discul deschis de centru O si raza R.
Fie A compactul A = K \ D(O, R). Bordul orientat al lui A este reuniunea
A = C(O, R), sensul pe cerc fiind sensul trigonometric negativ. Deoarece
O 6 A, avem:
Z
Z Z
A
Rezulta:
3. Fie =
0dxdy = 0.
C(O,R)
= 2.
xy
x+y
dx + 2
dy. Sa se calculeze integrala curbilinie
2
2
x +y
x + y2
, unde este o curba arbitrara nchis

a cu O 6 .
Solutie
Observam ca este o 1-forma diferential
a nchis
a. In continuare aplicam
rationamentul de la exercitiul precedent.
4. Sa se calculeze urmatoarele integrale curbilinii direct si aplicand formula
Z Green-Riemann:
y2
x2
x2 y 2
a.
e a2 + b2 (ydx + xdy), = {(x, y) | 2 + 2 = 1}.
a
b
Z
x2
b.
xydx + dy,
2
= {(x, y) | x2 + y 2 = 1, x 0 y} {(x, y) | x + y = 1, x 0, y 0}.

Solutie
Pentru calculul direct se parametrizeaza cele doua curbe si se aplica definitia
integralei curbilinii. Vom calcula acum integralele cu ajutorul formulei
Green-Riemann.
a. Elipsa este nchis
a iar 1-forma diferential
a este de clasa C 1 pe R2 ,
271
deci putem aplica formula Green-Riemann (notam K multimea compacta

marginita de ):
Z
2
x2
+ y2
a2
b
Z Z
(ydx + xdy) =
2e
2
x2
+ y2
a2
b
x2 y 2
1+ 2 + 2
a
b
dxdy,
integrala dubla calculandu-se cu coordonate polare generalizate.

b. Curba nu este nchisa, deci nu putem aplica direct formula GreenRiemann. Fie A(0, 1) si B(0, 1) si fie [AB] segmentul orientat (de la A
catre B) determinat de aceste puncte. Fie = [AB]; atunci este o
curba nchisa si deci, aplicand formula Green-Riemann, obtinem (notam cu
K compactul marginit de ):
Z
xydx +
x2
dy =
2
Z Z
K
0dxdy = 0.
Rezulta deci:
Z
x2
xydx + dy =
2
Z
[AB]
xydx +
x2
dy = 0,
2
ultima integrala curbilinie calculandu-se imediat cu definitia.

5. Sa se calculeze aria multimii marginite de curba n urmatoarele
cazuri:
x2 y 2
a. 2 + 2 = 1, (a > 0, b > 0).
a2
b2
b. x 3 + y 3 = 1.
Solutie
Z
1
Aria multimii marginite de curba este A =
xdy ydx.
2
a. Cu parametrizarea x(t) = a cos t, y(t) = b sin t, t [0, 2), obtinem:
1
A=
2
ab cos2 t + sin2 t dt = ab.
b. Cu parametrizarea x(t) = cos3 t, y(t) = sin3 t, t [0, 2), obtinem:

1
A=
2
3
xdy ydx =
2
Z 2
0
3
sin2 t cos2 tdt = .
8
272
6. a. Fie = (t), t [a, b] ecuatia n coordonate polare a unei curbe

Z
1 b 2
nchise . Sa se demonstreze ca aria interiorului lui este A =
(t)dt.
2 a
Fie a > 0, b > 0; sa se calculeze ariile multimilor marginite de curbele de
ecuatii (n coordonate polare):
ab
b. (t) = p
, t [0, 2].
2
2
a sin t + b2 cos2 t
c. (t) = a(1 + cos t), t [0, ].
Solutie
a. Cu parametrizarea x(t) = (t) cos t, y(t) = (t) sin t, t [a, b], obtinem:
1
A=
2
1
xdy ydx =
2
1 2
a2 b2
dt = 2a2 b2
b. A =
2 0 a2 sin2 t + b2 cos2 t
c. Analog.
Z b
a
2 (t)dt.
Z
0
du
= ab.
+ b2
a2 u2
7. Sa se calculeze circulatia campului de vectori V pe curba n cazurile:

a. V = y 2 i + xyj,
= {(x, y); x2 + y 2 = 1, y > 0} {(x, y); y = x2 1, y 0}.
b. V = ex cos yi ex sin yj.
este o curba arbitrara continut
a n semiplanul superior care uneste punctele
A(1, 0) si B(1, 0), sensul fiind de la A c
atre B.
Solutie
a. Vom aplica formula Green-Riemann; notand cu K interiorul curbei ,
obtinem:
Z Z
V dr =
ydxdy =
Z 1
dx
1x2
x2 1
ydy.
b. Curba nu este nchis

a; fie [BA] segmentul orientat (de la B c
atre A) si
fie curba nchisa = [BA]. Calculam circulatia lui V pe curba cu
ajutorul formulei Green-Riemann (notam cu K compactul marginit de ):
Z
Z Z
V dr =
0dxdy = 0,
deci circulatia pe curba este egala cu circulatia pe segmentul orientat

[AB]:
Z
V dr =
[AB]
V dr =
Z 1
0
et dt = 1 e.
273
8. Fie a < b, fie : [a, b] 7 R2 , (t) = (x(t), y(t)), un drum parametrizat

nchis ((a) = (b)) , orientat n sens trigonometric pozitiv si fie K compactul marginit de imaginea lui . Intr-un punct arbitrar (t) = (x(t), y(t)),
consideram vectorul normal la , n(t) = (y 0 (t), x0 (t)). Sa se demonstreze
ca pentru orice camp de vectori V de clasa C 1 pe o vecin
atate a lui K, avem:
Z Z
Z b
V ((t))n(t)dt =
div(V )dxdy.
Solutie
Din definitia integralei curbilinii, rezulta:
Z b
a
V ((t))n(t)dt =
P dy Qdx.
Aplicand ultimei integrale curbilinii formula Green-Riemann, obtinem:

Z b
a
V ((t))n(t)dt =
Z Z
P dy Qdx =
P
Q
+
dxdy =
x
y
Z Z
K
div(V )dxdy.
9. Formula de medie pentru functii armonice

O functie f : U R2 7 R se numeste armonica pe U dac
a
f =
2f
2f
+
= 0 pe U.
x2
y 2
Fie f o functie armonica pe discul unitate. Atunci:

1
f ((0, 0)) =
2
Z 2
0
f ( cos t, sin t)dt, (0, 1),
egalitate numita formula de medie pentru functii armonice.

Solutie
Fie (0, 1) si fie
1
g() =
2
Z 2
0
f ( cos t, sin t)dt.
Vom demonstra ca functia g este constant

a.
Pentru aceasta, calculam derivata sa:
g 0 () =
1
2
Z 2
f
0
( cos t, sin t) cos t +
f
( cos t, sin t) sin t dt =
y
274
2 f
1
f
( cos t, sin t),
( cos t, sin t) ( cos t, sin t) dt.
2 0
x
y
Vom aplica acum rezultatul exercitiului 8 de mai sus.
Vectorul n = ( cos t, sin t) este vectorul normal (exterior) la cercul de
f
f
centru O si raza , iar campul vectorial V =
i+
j. Obtinem (notam
x
y
cu K discul de centru O si raza ):
1
g () =
2
Z Z
f dxdy = 0.
Rezulta deci ca functia g este constant

a pe intervalul (0, 1); n consecint
a,
avem:
Z
1 2
f ( cos t, sin t)dt = g() = lim g() =
0
2 0
Z 2
1
=
f ((0, 0)) = f ((0, 0)).
2 0
9.3
Formula Gauss-Ostrogradski
Z

a
x2 dy
z 3 dx
a. =
dz 2xydz dx +
dy.
2
2
2
= {(x, y, z) ; x + y + z = 9}.
b. = yzdy dz (x + z)dz dx + (x2 + y 2 + 3z)dx dy.
= {(x, y, z); x2 + y 2 = 4 2z, z 1} {(x, y, z); x2 + y 2 4 2z, z = 1}.
c. = x(z + 3)dy dz + yzdz dx (z + z 2 )dx dy.
= {(x, y, z); x2 + y 2 + z 2 = 1, z 0}.
Solutie
a. Fie K = {(x, y, z); x2 + y 2 + z 2 9};
aplicand formula Gauss-Ostrogradski (sunt verificate ipotezele), obtinem:
Z
Z Z Z
x2 dy dz 2xydz dx + z 3 dx dy =
3z 2 dxdydz,
integrala tripla calculandu-se folosind coordonate sferice.

b. Fie K compactul marginit de suprafata (nchis
a) si fie
D = {(x, y); x2 + y 2 2} proiectia lui K pe planul xOy; aplicand formula
Gauss-Ostrogradski, obtinem:
Z
Z Z Z
Z Z
3dxdydz = 3
dxdy
Z 2 1 (x2 +y2 )
2
1
dz.
9.3. FORMULA GAUSS-OSTROGRADSKI
275
c. Suprafata nu este nchisa, deci formula Gauss-Ostrogradski nu se poate

aplica.
Fie D = {(x, y, z) ; x2 + y 2 1, z = 0} si fie S = D, orientat
a cu
normala exterioara (pe D normala este k). Fie K compactul al carui bord
(orientat) este suprafata (nchisa) S. Aplicand formula Gauss-Ostrogradski,
obtinem:
Z
Z Z Z
2
x(z + 3)dy dz + yzdz dx (z + z )dx dy =
2dxdydz =
4
.
3
Rezulta deci:
x(z + 3)dy dz + yzdz dx (z + z 2 )dx dy =

Z
x(z + 3)dy dz + yzdz dx (z + z 2 )dx dy.

3
D
Calculand ultima integrala de suprafat
a cu definitia, obtinem:
=
Z Z
x(z + 3)dy dz + yzdz dx (z + z 2 )dx dy =
si deci
0dxdy = 0,
4 3
3 .

a
direct si folosind formula
Gauss-Ostrogradski n urmatoarele cazuri:

a. = x(y z)dy dz + y(z x)dz dx + z(x y)dx dy.
= {(x, y, z) ; z = 1 x2 y 2 , z > 0} {(x, y, z) x2 + y 2 1, z = 0}.
b. = x2 (y z)dy dz + y 2 (z x)dz dx + z 2 (x y)dx dy.
= {(x, y, z); z 2 = x2 + y 2 , 0 < z 1}.
Solutie
Analog cu exercitiul anterior; n cazul b trebuie sa reunim la discul
D = {(x, y, z); x2 + y 2 1, z = 1}, orientat dupa normala k. Obtinem
Z 1
0
Z 2
0
2 (cos sin )d = 0.
12. Fie a, b, c trei numere strict pozitive. Sa se calculeze fluxul campului

vectorial:
V = x(xy + az)i y(xy az)j + z 3 k
prin suprafata de ecuatie:
x2 y 2
+ 2
a2
b
!2
z2
= 1.
c2
276
Solutie
Ecuatia suprafetei se poate scrie sub forma echivalent
a:
x2 y 2
+ 2 =
a2
b
z2
,
c2
deci z [c, c]. Intersectiile suprafetei cu plane orizontale (z = constant)

sunt elipsele S(z) de ecuatii:
q
x2
z2
c2
a 1
2 + q
y2
b 1
z2
c2
2 = 1.
Semiaxele acestor elipse sunt

s
z2
z2
4
a 1 2 si b 1 2 .
c
c
4
Fie D(z) multimea (din planul orizontal z = constant) marginit

a de elipsa
S(z); atunci aria lui D(z) este:
s
A(z) = ab 1
z2
.
c2
Pentru calculul fluxului se poate aplica formula Gauss-Ostrogradski; fie n

normala exterioara la si fie compactul marginit de ; atunci:
Z
Z Z Z
V n d =
div(V ) dxdydz =
Z c
c
Z Z
dz
Z c
z2
= ab
(2az + 3z 2 ) 1 2 dz = 3ab
c
c
= 6ab
Z c
0
z2 1
z2
dz = 6ab
c2
3
= abc3
2
Z
0
D(z)
Z c
c
(2az + 3z 2 ) dxdy =
s
z2 1
(c sin t)2 1 sin2 t c cos t dt =
3
sin2 2t dt = 2 abc3 .
8
13. Legea lui Gauss

Pentru orice q > 0, consideram campul scalar
f (x, y, z) =
x2
z2
dz =
c2
q
q
=
2
2
4r
+y +z
277
si fie campul de gradienti:

E = gradf.
Campul scalar f reprezinta potentialul electric (sau potential Newtonian)
asociat sarcinei electrice q plasate n O, iar E este campul electric generat
(sau camp Newtonian).
a. Sa se expliciteze E si sa se demonstreze ca este camp solenoidal, adica:
divE = 0.
a nchis
a ce
b. Sa se demonstreze ca fluxul campului E prin orice suprafat
nu contine originea n interior este nul.
c. Sa se demonstreze ca fluxul campului E prin orice suprafat
a nchis
a ce
contine originea n interior este q, (legea lui Gauss).
Solutie
a. Putem calcula E direct cu definitia, sau aplicand proprietatile gradientului; obtinem:
q r
E = gradf =
.
4 r3
Aratam acum ca E este solenoidal:
q 3
2
2
2
divE = grad(divf ) = f =
3r
3r(x
+
y
+
z
)
= 0.
4r6
b. Fie o suprafata nchisa ce nu contine originea n interior. Deoarece
campul electric E este de clasa C 1 pe R3 \ {O}, sunt ndeplinite ipotezele
formulei Gauss-Ostrogradski si deci, (notam cu K compactul marginit de
si cu n versorul normalei exterioare la ), obtinem:
Z
F (E) =
Z Z Z
E nd =
divEdxdydz = 0.
c. Fie acum o suprafata nchis

a ce contine originea n interior. Deoarece
1
E nu este de clasa C pe compactul K marginit de , (E nefiind de clasa C 1
n origine), nu putem aplica formula Gauss-Ostrogradski pentru a calcula
at sfera de centru O si raza R
fluxul lui E prin . Fie R > 0 astfel nc
(notata n continuare cu S), sa fie inclusa n interiorul lui . Fie suprafata
(nchisa) 1 = S, orientata dupa normala exterioara (deci pe S este
normala interioara la sfera). Fie K1 multimea compacta marginit
a de 1 .
Deoarece O 6 K1 , fluxul lui E prin 1 este nul (conform (b)). Rezulta ca
fluxul lui E prin este egal cu fluxul lui E prin S (orientat
a dupa normala
r
exterioara n =
la sfera):
R
Z
F (E) =
E nd =
q
4
Z 2
0
Z
0
sin d = q.
278
14. Fie n N si fie q > 0, {1, 2, .., n}. Fie A , {1, 2, .., n}, n
puncte n R3 de coordonate (x , y , z ). Notam cu r vectorul de pozitie al
punctului A . Potentialul electric generat de sarcinile electrice q plasate n
punctele A este
n
1 X
q
f (x, y, z) =
,
4 =1 k r r k
unde, k k este norma euclidiana n R3 . Fie E = gradf c
ampul electric
asociat potentialului f . Sa se demonstreze ca fluxul campului electric E
printr-o suprafata arbitrara nchis
a ce contine toate punctele A n interin
X
orul ei este egal cu
q .
=1
Solutie
Se aplica rationamentul din exercitiul anterior.
15. Legea lui Arhimede
Consideram un recipient (continut n semispatiul z < 0) n care s-a turnat
un lichid avand densitatea constant
a c.
Scufundam n lichid un corp pe care l asimilam cu un compact cu bord orientat (K, K). Presupunand ca presiunea exercitata de lichid asupra corpului
scufundat creste proportional cu adancimea, obtinem pentru campul presiunilor formula V = czk. Forta ascensionala pe care lichidul o exercita asupra
corpului scufundat este, prin definitie, egala cu fluxul campului presiunilor
prin suprafata (bordul) K, n raport cu normala exterioara, n. Aplicand
formula Gauss-Ostrogradski, obtinem:
Z
FK (V ) =
Z Z Z
V nd =
Z Z Z
divV dxdydz =
cdxdydz = c vol(K),
adica forta ascensionala este egala cu masa lichidului dezlocuit de corpul

scufundat.
16. Fie o suprafat
a nchis
a si fie K compactul marginit de . Sa se
demonstreze ca:
Z
1
r nd = vol (K) ,
3
279
unde, n este normala exterioara la .

Solutie
Se aplica formula Gauss-Ostrogradski:
1
3
r nd =
1
3
Z Z Z
Z Z Z
K
div(r) dxdydz =
17. Fie campul vectorial V = r +
dxdydz = vol(K).
kr
r si fie suprafata
r4
= {(x, y, z); z = 3 x2 y 2 , 1 z} {(x, y, z); x2 + y 2 2, z = 1}.

Sa se calculeze fluxul lui V prin (orientat
a dupa normala exterioara).
Solutie
Se aplica formula Gauss-Ostrogradski; pentru aceasta, calculam
kr
divV = div r + 4 r
r
=3+
kr
r4
kr
divr + rgrad
r4
kr
1
= 3 + 3 4 + r 4 grad(k r) + (k r)gradr4 =
r
r
kr
=3+3 4 +r
r
k
(k r)
4 6 r
r4
r
= 3.
Notand cu K compactul marginit de suprafata , rezulta:

Z
F (V ) =
Z Z Z
V nd =
3dxdydz = 3vol(K).
1
18. Sa se calculeze fluxul campului vectorial V = (r k) prin:
r
a. O suprafata nchisa arbitrara ce nu contine originea n interior.
b. Sfera de centru O si raza R.
Solutie
a. In primul caz se poate aplica formula Gauss-Ostrogradski; fluxul este nul
deoarece divV = 0.
b. In cazul al doilea, fluxul se calculeaza cu definitia integralei de suprafat
a
(nu sunt ndeplinite ipotezele formulei Gauss-Ostrogradski); si n acest caz
fluxul este tot 0 deoarece vectorii V si normala exterioara la sfera sunt ortogonali.
280
19. Formulele lui Green

Fie (K, K) un compact cu bord orientat din R3 . Fie n normala exterioara
la K si fie f, g doua functii de clasa C 2 pe o vecin
atate a lui K. Sa se
demonstreze
formulele
lui
Green:
Z
Z Z Z
a.
f (gradg) n d =
f g + (gradf )(gradg) dxdydz.
ZK
b.
Z Z Z
f (gradg) g (gradf ) n d =
f g g f dxdydz.
Solutie
a. Pentru prima formul
a se aplica formula Gauss-Ostrogradski campului de
vectori V = f gradg:
Z
Z Z Z
f (gradg) n d =
div(f gradg) dxdydz =
Z Z Z
f div(gradg) + (gradg) (gradf ) dxdydz =
Z Z Z
f g + (gradg) (gradf ) dxdydz.
b. A doua formula rezulta direct din prima.

20. Fie (K, K) un compact cu bord orientat din R3 si fie n versorul normalei exterioare la suprafata K. Fie h o functie armonica pe o vecin
atate a
dh
lui K si fie
derivata dupa directia n a lui h. Sa se demonstreze egalitatile:
dn
Z
dh
a.
d = 0.
ZK dn
Z Z Z
dh
b.
h
d =
k gradh k2 dxdydz.
dn
K
K
Solutie
a. Se aplica prima formul
a a lui Green pentru: f = 1 si g = h; o alta
metoda este de a aplica formula Gauss-Ostrogradski campului V = gradh:
Z
K
dh
d =
dn
Z
K
(gradh) n d =
Z Z Z
Z Z Z
div(gradh) dxdydz =
h = 0.
b. Se aplica a doua formul

a a lui Green pentru f = g = h; o alta metoda
consta n a aplica formula Gauss-Ostrogradski pentru V = h gradh:
Z
K
dh
d =
dn
Z Z Z
K
h gradh n d =
9.4. FORMULA LUI STOKES
281
Z Z Z
=
Z Z Z
=
Z Z Z
9.4
div(h gradh) dxdydz =
h div(gradh) + (gradh) (gradh) dxdydz =
h g + k gradh k
Z Z Z
dxdydz =
k gradh k2 dxdydz.
Formula lui Stokes

Z
21. Sa se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala curbilinie
urmatoarele cazuri:
a. = (y z)dx + (z x)dy + (x y)dz.
: z = x2 + y 2 , z = 1.
b. = ydx + zdy + xdz,
: x2 + y 2 + z 2 = 1, x + y + z = 0.
Solutie
a. Fie suprafata = {(x, y, z); z = x2 + y 2 + z 2 , z 1}; atunci este bordul
lui si aplicand formula lui Stokes obtinem (las
am ca exercitiu verificarea
compatibilitatii orientarilor):
Z
(y z)dx + (z x)dy + (x y)dz =
2(dy dz + dz dx + dx dy) =
Z Z
= 2
(2x 2y + 1)dxdy,
unde D este discul unitate.

b. Fie unghiul facut de planul x + y + z = 0 cu planul xOy; atunci:
1
3
cos = (i + j + k) k =
.
3
3
Intersectia dintre sfera si plan este un cerc mare al sferei, notat . Consideram drept suprafata portiunea din planul x + y + z = 0 situata n
interiorul sferei x2 + y 2 + z 2 = 1. Evident, aria lui este . Fie D proiectia
lui pe planul xOy. Aria lui D (care este interiorul unei elipse) este:
3
aria(D) = aria() cos =
.
3
Rezulta:
ydx + zdy + xdz =
(dy dz + dz dx + dx dy) =
282

Z Z
3dxdy = 3 aria(D) = 3.
22. Sa se calculeze circulatia campului vectorial

V = (y 2 + z 2 )i + (x2 + z 2 )j + (x2 + y 2 )k
pe curba : x2 + y 2 + z 2 = R2 , ax + by + cz = 0.
Solutie
Curba este un cerc mare al sferei (intersectia sferei cu un plan ce trece prin
centrul sferei); consideram drept suprafat
a oricare din cele doua semisfere
determinate de plan pe sfera. Aplicand formula lui Stokes, obtinem:
Z
V dr =
(rotV ) n d =
(2(y z)i + 2(z x)j + 2(x y)k)
1
(xi + yj + zk) d = 0,
R
1
Rr
deoarece versorul normalei (exterioare) la sfera, n =

pendiculari.
si rotV sunt per-
a se calculeze, folosind formula lui Stokes, integralele:

Z23. S
a.
b.
y(y + 2z)dx + 2x(y + z)dy + 2xydz , : z 2 = x2 + y 2 , x2 + y 2 = 2x.

2zdx xdy + xdz , : z = y + 1, x2 + y 2 = 1.
Solutie
a. Integrala este 0.
b. Considerand portiunea din planul z = y + 1 situata n interiorul
cilindrului x2 + y 2 = 1, si aplicand formula lui Stokes, obtinem:
Z
2zdx xdy + xdz =
Z Z
dz dx dx dy =
2dxdy = 2,
unde, D este discul unitate (proiectia suprafetei pe planul xOy).

24. Sa se calculeze direct si cu formula lui Stokes integrala curbilinie
Z
(y 2 z 2 )dx + (z 2 x2 )dy + (x2 y 2 )dz,
unde este poligonul de intersectie dintre cubul [0, 1] [0, 1] [0, 1] si planul
3
x+y+z = .
2
283
Solutie
este un hexagon regulat. Pentru a calcula integrala cu definitia trebuie
parametrizate laturile hexagonului; de exemplu, latura din planul xOy are
parametrizarea:
1
3
x(t) = t, y(t) = t, t , 1 .
2
2
Calculam acum integrala aplicand formula lui Stokes. Fie portiunea din
3
planul x + y + z = situata n interiorul cubului (interiorul hexagonului).
2
Proiectia lui pe planul xOy este multimea
D = {(x, y);
1
3
x + y , 0 x 1, 0 y 1},
2
2
3
. O parametrizare (carteziana) a suprafetei este
4
a carei arie este
z=
3
x y, (x, y) D.
2
Aplicand formula lui Stokes, obtinem:

Z
(y 2 z 2 )dx + (z 2 x2 )dy + (x2 y 2 )dz =
= 2
(x + y)dx dy + (y + z)dy dz + (z + x)dz dx =

Z Z
= 2
9
3dxdy = 6 aria(D) = .
2
D
25. Sa se calculeze direct si aplicand formula lui Stokes integrala

Z
xdx + (x + y)dy + (x + y + z)dz,
pe curba de ecuatii:
x2 + y 2 = R2 , z = x + y.
Solutie
Pentru a calcula integrala direct parametrizam
: x(t) = R cos t, y(t) = R sin t, z(t) = R(cos t + sin t), t [0, 2).
284
Pentru a aplica formula lui Stokes, consideram suprafata portiunea din

planul z = x+y situat
a n interiorul cilindrului x2 +y 2 = R2 . Proiectia lui
pe planul xOy este discul de centru O si raza R, notat D. O parametrizare
carteziana pentru este z = x + y, (x, y) D. Aplicand formula lui Stokes,
obtinem:
Z
xdx + (x + y)dy + (x + y + z)dz =
dx dy + dy dz dz dx =
Z Z
dxdy = R2 .
1
26. Sa se calculeze circulatia campului de vectori V = (k r) pe curba
r
= 1 2 3 , unde:
1 = {(x, y, z); x2 + y 2 = 1, z = 0, x > 0, y > 0}
2 = {(x, y, z); y 2 + z 2 = 1, x = 0, y > 0, z > 0}
3 = {(x, y, z); z 2 + x2 = 1, y = 0, z > 0, x > 0}.
Solutie
Vom aplica formula lui Stokes; pentru aceasta, calculam mai nt
ai rotorul
campului V :
1
1
rotV = rot(k r) (k r)grad =
r
r
dk
dr
1
k divr r divk +
=
r
dr
dk
+ (k r)
r
2k
.
=
3
r
r
Fie suprafata = {(x, y, z); x2 + y 2 + z 2 = 1, x > 0, y > 0, z > 0}; evident,

bordul lui este . Aplicand formula lui Stokes, obtinem:
Z
V dr =
rotV nd,
unde, n = r este versorul normalei exterioare la . Pentru a calcula integrala

de suprafata, putem
at parametrizarea carteziana cat si coordonatele
Z folosi at
sferice; se obtine
V dr =
2.
27. Fie a > 0, b > 0, c > 0, si fie punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0) si
C(0, 0, c). Fie Zreuniunea segmentelor [AB] [BC] [CA] (cu acest sens).
Sa se calculeze
Solutie
(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz.
285
Vom calcula integrala aplicand formula lui Stokes (las

am ca exercitiu calculul
direct). Fie interiorul triunghiului ABC; obtinem:
Z
(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz =
2dx dy + 2dy dz + 2dz dx.
Proiectia lui pe planul xOy este interiorul triunghiului OAB, iar

parametrizarea carteziana este
z =c 1
x y
.
a
b
Rezulta:
Z
Z Z
(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz = 2
OAB
c c
+ + 1 dxdy =
a b
= ab + bc + ca.
28. Fie V = (x2 + y 4)i + 3xyj + (2xz + z 2 )k si fie semisfera

= {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 = 16, z 0}.
Sa se calculeze fluxul campului rot (V ) prin , orientat
a cu normala exterioara (la sfera).
Solutie
Fluxul cerut este:
Z
rot(V ) n d,
F (rot(V )) =
unde, n este normala exterioara la . Integrala de suprafat

a se poate calcula
atat direct (cu definitia) cat si cu formula lui Stokes; pentru aceasta, fie
cercul de intersectie dintre si planul xOy. Ecuatiile lui sunt:
x2 + y 2 = 16, z = 0.
Orientarea pe este orientarea pozitiva a cercului n planul xOy. Aplicand
formula lui Stokes, rezulta:
Z
Z 2
0
rot(V ) n d =
V dr =
(16 cos2 t + 4 sin t 4)(4 sin t) + (48 sin t cos2 t) dt = 16.
286
29. Fie a > 0, b > 0 si fie intersectia cilindrului x2 + y 2 = a2 cu

x z
planul + = 1. Sa se calculeze, (aplicand formula lui Stokes), circulatia
a
b
campului vectorial V = x i + (y x) j + (z x y) k de-a lungul curbei
(orientarea pe nu este precizata).
Solutie
x z
Fie portiunea din planul + = 1 din interiorul cilindrului x2 + y 2 = a2 :
a b
x z
= {(x, y, z) R3 | + = 1, x2 + y 2 a2 }.
a
b
Atunci, conform formulei lui Stokes, rezulta:
Z
V dr =
rot(V ) n d,
orientarile pe si fiind compatibile. Parametriz

am cartezian :
z =b 1
x
, (x, y) D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 a2 }.
a
Rezulta vectorii tangenti la :
1, 0,
b
a
si (0, 1, 0),
si deci versorul normalei la indus de parametrizarea aleasa este n =

Rotorul campului V este rotV = i + j k. Rezulta circulatia:
Z
Vr=
rot(V ) n d = a
b
i+ k.
a
b
1+
.
a
30. Fie (, ) o suprafat

a cu bord orientat, fie n versorul normalei
la si fie c un vector constant. Sa se demonstreze
ca circulatia campului
Z
vectorial V = (c r) r pe curba este egala cu
Solutie
Aplicam formula lui Stokes:
Z
(c r) r dr =
c (r n) d.
rot (c r) r n d =

Z
287
(c r) rotr r grad(c r) n d =
(c r) n d =
c(r n)d.
31. Fie (, ) o suprafata cu bord orientat, fie n versorul normalei

la si fie f si g doua functii de clasa C 2 pe o vecin
atate a lui . Sa se
demonstreze relatiile:
Z
f gradg dr =
(gradf ) (gradg) nd.
g
f
g
f
f
+g
dx + f
+g
x
x
y
y
g
f
dy + f
+g
z
z
dz = 0.
Solutie
Se aplica formula lui Stokes. Pentru prima egalitate:
Z
f grad g dr =
rot(f (grad g)) n d =
f rot(grad g) grad g grad f n d =

Z
(gradf ) (gradg) nd.
Pentru a doua egalitate, calculam rotorul:
rot
g
f
f
g
f
+g
+g
i+ f
x
x
y
y
f
g
+g
j+ f
z
z
k = 0,
deci circulatia este nula (s-a folosit teorema de simetrie a lui Schwartz).
32. Fie (, ) o suprafata cu bord orientat si fie n versorul normalei
la suprafata .
a. Daca f este o functie de clasa C 1 pe (0, ), sa se calculeze circulatia
campului vectorial V = f (r)r pe curba .
b. Daca g este o functie de clasa C 1 pe o vecin
atate a lui si c este un
vector constant, sa se demonstreze ca circulatia campului de vectori
W (x, y, z) = g(x, y, z) c pe curba este
Z
c (n gradg)d.
Solutie
a. Aplicam formula lui Stokes; pentru aceasta, calculam
rotV = f (r) rotr r gradf (r) = r
f 0 (r)
r = 0,
r
288
deci circulatia este nul

a.
b. Aplicam formula lui Stokes; calculand rotorul campului W , obtinem
rotW = c gradg,
ceea ce conduce la rezultatul cerut.
33. Fie (, ) o suprafat
a cu bord orientat, fie f C 1 (R), a R3 si
fie V = (a gradf (r)) r, unde, r este vectorul de pozitie. Sa se demonstreze:
Z
V dr =
ar 0
f (r) n d,
r
unde, n este versorul normalei la .

Solutie
Se aplica formula lui Stokes:
Z
V dr =
ar 0
f (r)n d =
r
rot ((a gradf (r)) r) n d.
Calculam acum rotorul lui V ; pentru aceasta, calculam mai nt

ai:
r
gradf (r) = f 0 (r) gradr = f 0 (r) .
r
Obtinem:
(a r) 0
rot (( a gradf (r) ) r) = rot
f (r) r =
r
(a r) 0
(a r) 0
f (r) rotr r grad
f (r)
r
r
= r
= r
f 0 (r) grad
(a r)
r
ra (ar)
f 0 (r)
r2
=
+
r
r
(ar)
gradf 0 (r) =
r
( a r ) 00
r
+
f (r)
r
r
f 0 (r)
(a r),
r
Capitolul 10
Exemple de teste pentru

examen
10.1
Analiz
a matematic
aI
Testul 1.
I. Este spatiul (R2 , k k2 ) complet ? Justificare.

II. S
a se studieze convergenta seriilor:
X
X
n
3 3
n +n2 n
,
n! na , a R
2
n
n1
n1
III. Sa se construiasca un sir al aproximatiilor succesive care sa convearg

a
la solutia reala a ecuatiei x3 + 12x 1 = 0.
IV. Sa se studieze convergenta punctuala si uniforma a sirului de functii
fn : [0, 1] 7 R, fn (x) = xn xn+1 .
V. Sa se studieze existent(
a derivatelor partiale si a diferentialei (n origine)
x2 y
(x, y) 6= (0, 0)
2 +y 2 ,
x
pentru functia: f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0)
VI. Sa se determine maximul si minimul functiei f (x, y) = x2 +y 2 3x2y+1
pe multimea K = {(x, y) R2 | x2 + y 2 1}.
Testul 2.
I. Sunt urmatoarele afirmatii adevarate? Justificare.
a. Orice functie de clasa C 1 (R2 ) este diferentiabil
a.
b. Daca f : R2 7 R are derivate partiale n origine, atunci ea este
289
290
CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
diferentiabila n origine.
X
II. Sa se studieze convergenta uniforma a seriei:
n1
sin nx
,x
n2
R. Se poate
deriva seria termen cu termen (pe R)?

III. Sa se afle extremele locale ale functiei f (x, y) = x2 ye2x+3y , q
pe R2 .
x+1
IV. Sa se calculeze aproximarea liniara a functiei f (x, y, z) = (y+1)(z+1)
n vecinatatea originii.
1
V. Fie r vectorul de pozit
a se calculeze laplacianul
ie si fie f C (R). S
1
functiilor g(x, y, z) = f r si h(x, y, z) = f (r).
VI. Pe spatiul Banach (C[a, b], k k ) al functiilor continue (reale) consideram aplicatia J : C[a, b] 7 R, J(f ) =
liniara? Dar continua?
Z b
a
f (t)dt. Este J functional

a
Testul 3.
I. Teorema contractiei.
II.
a se studieze
convergent
a si convergenta absoluta seriilor:
X (1)
X S
n
n(2+i)n
,
.
3n
ln n
n1
n2
III. In spatiul metric R, multimea {(1)n n1

n+1 | n N } {1, 1} este
nchisa sau deschisa? Justificare.
IV. Sa se dezvolte n serie de puteri centrate n zero functiile f (x) = sin 2x
X (1)n+1
si g(x) = ln(1 + 2x). Sa se calculeze apoi suma seriei
.
n
(
n1
2
dac
a (x, y) 6= (0, 0)
xy sin xx2 y
+y 2
V. Fie functia f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
1
a. Sa se arate ca f este de clasa C pe R2 .
b. Sa se arate ca f are derivate partiale mixte de ordinul al doilea n orice
2f
2f
punct si sa se calculeze xy
si yx
n origine; este f de clasa C 2 pe R2 ?
VI. Sa se afle extremele functiei y = y(x) definite implicit de ecuatia
x3 + y 3 2xy = 0.
Testul 4.
I. Teorema lui Taylor. Este adevarat ca orice functie f C (R) se poate
dezvolta n serie Taylor n vecin
atatea oricarui punct?
1
II. Sa se calculeze rotorul campului vectorial V = (k r).
r
MATEMATICA
I
10.1. ANALIZA
291
III. Sa se aproximeze cu o eroare mai mica decat 103 solutia reala a ecuatiei
x3 + 4x 1 = 0.
IV. Sa se determine valorile extreme ale produsului xy cand x si y sunt
coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuatie x2 + 2y 2 = 1.
V. Sa seq
studieze convergenta punctuala si uniforma a sirului un : R 7 R,
un (x) = x2 + n12 , n > 0.
VI. Sa se studieze convergenta seriei
n!
(a+1)(a+2)...(a+n) ,
a > 1.
n0
Testul 5.
I. Spatiul metric al functiilor continue (C[a, b], k k ) este complet ? Justificare.
Z 1
sin x
2
dx.
II. Sa se calculeze cu o eroare mai mica decat 10 integrala
x
0
(
xy
daca (x, y) 6= (0, 0)
x2 +y 2
III. Fie functia f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
Sa se studieze continuitatea, existenta derivatelor partiale de ordinul nt
ai
si diferentiabilitatea n origine.
IV. Sa se determine extremele locale ale functiei:
f : (0, 2) (0, 2) 7 R, f (x, y) = sin x sin y sin(x + y).
V. Fie g C 1 (R2 ) si fie functia z = z(x, y) definita implicit de ecuatia
z
z
+ x y
.
g(y 2 x2 , z xy) = 0. Sa se calculeze expresia E = y x
VI. Se poate deriva termen cu termen seria
n=1
sin nx
2n , x
R?
Testul 6.
I. Consideram pe Q si C metrica uzuala: d(x, y) = |x y|. Sa se stabileasca
daca urmatoarele afirmatii sunt adevarate sau false. Justificare.
a. Spatiul metric (Q, d) este complet.
b. Spatiul metric (C, d) este complet.
n
X
an+1
II. Sa se studieze convergenta seriei
, a > 0, b > 0.
bn+1
n1
III. Sa se determine multimea de convergent

a (n R) a seriei de puteri:
n=1
n!
n
(a+1)(a+2)...(a+n) x
, a > 0.
kr
IV. Sa se calculeze divergenta campului vectorial V = r + 4 r, unde k este
r
versorul axei Oz, iar r este vectorul de pozitie.
292
V. Sa se determine valorile extreme ale functiei f : R3 7 R,

f (x, y, z) = 2x2 + y 2 + 3z 2 pe multimea {(x, y, z) R3 |x2 + y 2 + z 2 = 1}.
VI. Fie f : (0, 1] 7 R, f (x) = sin x1 . Sa se studieze daca f este uniform
continua.
Testul 7.
I. Serii de puteri, teorema lui Abel.
II. Sa se dezvolte n serie n jurul originii functia f (x) = arctgx si sa se
Z 1
2 arctgx
calculeze cu o eroare mai mica decat 102 integrala
dx.
R3
x2
III. Fie f :
7 R ; f (x, y, z) =
+ yz xy si a = (1, 1, 2). Sa se deterdf
mine versorul s stiind ca ds
(a) este maxim.
IV. Sa se determine extremele functiei z = z(x, y), definite implicit de
ecuatia z 3 + z + 20(x2 + y 2 ) 8(xy + x + y) = 0.
V. Sa se caracterizeze sirurile Cauchy si cele convergente ntr-un spatiu metric discret.
VI. Sa se afle f C 2 (R) stiind ca functia u(x, y) = f (x2 y 2 ) este armonica
pe R2 .
Testul 8.
I. Sa se enunte si sa se demonstreze trei criterii de convergent
a pentru serii
cu termeni pozitivi.
R
II. Fie a, b R, a < b. Sa se demonstreze ca d1 (f, g) = ab |f (x) g(x)|dx
este distanta pe multimea functiilor continue
C[a, b].
X (1)n
III. Sa se calculeze suma seriei numerice
3n+1 , folosind seria de puteri
n0
X (1)n
3n+1 .
3n+1 x
n0
IV. Sa se studieze continuitatea

2 2si existenta derivatelor partiale n origine
x
+ y2
y2
x
dac
a xy 6= 0
0 daca xy = 0
V. Fie F C 2 (R2 ). Functia y = y(x) este definita implicit de ecuatia
ale functiei f (x, y) =
F (sin x + y, cos y + x) = 0.
Sa se determine y 00 n punctele critice ale lui y.
d2 y
dy
VI. Fie ecuatia diferential
a x2 dx
ia daca
2 + x dx + 2y = 0. Ce devine ecuat
MATEMATICA
I
10.1. ANALIZA
293
se face schimbarea de variabile (x, y) 7 (t, y), unde x = et ?
Testul 9.
I. In R (cu distanta uzuala) orice sir Cauchy este convergent? X
Justificare.
(1)n
II. Sa se studieze convergenta si convergenta absoluta a seriei
ln n .
n1
III. Sa se dezvolte n serie de puteri centrate n zero X

functia
135...(2n1)
1
f (x) = arcsin x si apoi sa se calculeze suma seriei 1+
246...(2n) 2n+1 .
n1
1cos x2
2
2 .
x0 x sin x
IV. Folosind dezvoltari limitate sa se calculeze limita: lim

(
xy 3
x2 +y 2
daca (x, y) 6= (0, 0)

0 daca (x, y) = (0, 0)
a. Sa se arate ca f este de clasa C 1 pe R2 .
b. S
a se arate f are derivate partiale mixte de ordinul al doilea n origine
2f
2f
si sa se calculeze xy
si yx
n origine; este functia f de clasa C 2 pe R2 ?
VI. Fie a, b, c R, a2 + b2 + c2 6= 0; sa se determine valorile extreme ale
functiei f : R3 7 R, f (x, y, z) = ax + by + cz, pe multimea
D = {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 = r2 }.
V. Fie functia: f (x, y) =
Testul 10.
I. Derivarea si integrarea termen cu termen a sirurilor
funct
ii.
Xde(1)
n
II. Sa se studieze convergenta absoluta pentru seria
.
n ln2 n
n2
III. Pe spatiul Banach complex (C[a, b], k k ) consideram operatorul:

(M f )(x) = xf (x), f C[a, b], x [a, b].
a. Sa se demonstreze ca M este liniar si continuu si k M k= |b|.
b. Sa se demonstreze ca spectrul lui M este : (M ) = [a, b].
c. Sa se determine multimea valorilor proprii.
X n
z
IV. Sa se calculeze multimea de convergent
a (n C) a seriei
n , z C.
R2
x2
y2
V. Este functia g :
7 R, g(x, y) = x
+
de clasa
VI. Sa se determine punctele de extrem local ale functiei:
f (x, y) = 3xy 2 x3 15x 36x + 9, (x, y) R2 .
n1
1
C (R2 )
294
10.2
Analiz
a matematic
a II
Testul 1.
I. Sa se enunte si sa se demonstreze doua criterii de convergent

a absoluta
pentru integrala Riemann improprie.
Z
x4
(x+1)2
II. Sa se calculeze
dx.
III.
a se calculeze integrala:
Z
Z S
p
D
1+
x2 + y 2 dxdy, D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 y 0, x 0}.
IV. Fie 0 < k < R; sa se calculeze volumul multimii:

= {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 R2 , z k}.
V. Fie campul vectorial V = r + kr4r r si fie suprafata:
= {(x, y, z); z = 3 x2 y 2 , 1 z} {(x, y, z); x2 + y 2 2, z = 1}.
Sa se calculeze fluxul lui V prin (orientat
a dupa normala exterioara).
VI. Ce relatii de incluziune sunt ntre multimile:
i. `1 (Z) si `2 (Z) ,
ii. L1 [0, 2] si L2 [0, 2]? Justificare.
Testul 2.
I. Formula Green-Riemann.
Z
II. Sa se studieze continuitatea functiei F (y) =
sin xy
dx, y
1+x2
R.
III. Pe spatiul Hilbert `2 (N ) consideram operatorul:

V : `2 (N ) `2 (N ) , (V x)(0) = 0 si (V x)(n) = x(n 1) , n 1. Sa se
calculeze valorile proprii ale lui V .
IV. Sa se calculeze aria multimii plane D marginite de curba de ecuatie:
2
x2
+ yb2 = 1, a si b fiind doua constante pozitive.
a2
V. Sa se calculeze aria submultimii de pe sfera x2 + y 2 + z 2 = 1, situate n
interiorul conului x2 + y 2 = z 2 .
VI.
Sa se calculeze direct si aplicand formula lui Stokes integrala
Z
xdx + (x + y)dy + (x + y + z)dz , : x2 + y 2 = R2 , z = x + y.
MATEMATICA
II
10.2. ANALIZA
295
Testul 3.
I. Formula Gauss-Ostrogradski.
Z2
II. Sa se calculeze integrala: J() =

III.
a se calculeze integrala dubla:
Z Z S
D
arctg(tgx) dx, > 0, 6= 1.

tgx
(x + 3y)dxdy, D fiind multimea plana marginit

y = x2 + 1, y = x2 , x = 1, x = 3.
IV. Sa se calculeze aria paraboloidul z = x2 + y 2 , z [0, h].
V. S
a se calculeze coordonatele centrului de greutate al unui arc de cerc de
raza R si de masura (0, ), presupus omogen.
1
VI. S
a se calculeze fluxul campului vectorial V = (rk) printr-o suprafat
a
r
nchisa arbitrara ce nu contine originea n interior.
Testul 4.
I. Teorema lui Poincare.
Z
ln x
x3 1
II. Sa se studieze convergenta integralei
dx
III. Sa se dezvolte n serie Fourier functia f (x) = |x|, x [, ], prelungita prin periodicitate la ntregul R. Sa se deduca apoi suma seriei numerice:
1
+ 312 + 512 + ....
12
Z
IV. Fie =
xy
x2 +y 2
dx +
x+y
x2 +y 2
dy. Sa se calculeze integrala curbilinie
unde este o curba arbitrara nchis

a cu O 6 .
V. Fie a > 0, b > 0, c > 0, si fie punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0) si C(0, 0, c).
Fie reuniunea
segmentelor [AB] [BC] [CA] (cu acest sens). Sa se calZ
culeze
(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz direct si aplicand formula lui
Stokes.
VI. Sa se calculeze fluxul campului de vectori
suprafata de ecuatie z 2 = x2 + y 2 , z [0, 1].
r = xi + yj + zk, prin
296
Testul 5.
I. Formula lui Stokes.
Z1
II. Sa se calculeze integrala

0
dx
1
(1xn ) n
, n N.
III. Sa se determine seria Fourier asociata funct

iei f (x) = eax , x (, ]
X
1
, a 6= 0.
si apoi sa se calculeze suma seriei de numere:
n2 +a2
n1
IV. Sa se calculeze volumul multimii marginite de suprafetele de ecuatii

z = 4 x2 y 2 , 2z = 5 + x2 + y 2 .
V. Sa se calculeze fluxul campului de vectori V = yixj+z 2 k, prin suprafata
de ecuatie z = x2 + y 2 , z [0, 1].
VI. Sa se calculeze masa firului material de ecuatii parametrice:
x(t) = t, y(t) = 12 t2 , z(t) = 13 t3 , t [0, 1], cu densitatea F (x, y, z) = 2y.
Testul 6.
I. Baze ortonormale n spatii Hilbert si serii Fourier.
Z1
lnp
II. Sa se calculeze integrala

1
x
dx, p > 1.
III.
Sa se
calculeze aria multimii plane marginite de curba de ecuatie
2
2
x + y 2 = 2a2 xy, a fiind o constant
a pozitiva.
x
dx
+
dy.
IV. Fie = x2y
+y 2
x2 +y 2
Z
a. Sa se calculeze integrala curbilinie
C(O,R)
, unde, am notat cu C(O, R)
cercul de centru O Zsi raza R > 0.

b. Sa se calculeze
, unde, este o curba arbitrara nchis
a astfel nc
at
O 6 .
V. Sa se calculeze volumul multimii marginite de suprafetele de ecuatii
x2 + y 2 + z 2 = 1, y 2 + z 2 = x2 , x 0.
VI.
Sa se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala:
Z
y(y + 2z)dx + 2x(y + z)dy + 2xydz ,
fiind curba de ecuatii : z 2 = x2 + y 2 , x2 + y 2 = 2x.
MATEMATICA
II
10.2. ANALIZA
297
Testul 7.
I. Serii trigonometrice.
Z
sin x
x
II. Fie > 0. Sa se calculeze

0
dx.
Z Z
ln(1+x2 +y 2 )dxdy, D fiind marginit
de curbele de ecuatii x2 + y 2 = e2 , y = x 3, x = y 3, x 0.
IV. Fie 1-forma diferentiala = ydx + xdy, (x, y) R2 .
i. Este nchisa? ZDar exacta?
ii. Sa se calculeze
pe un drum cu capetele A(2, 1) si B(1, 3).
III. Sa se calculeze integrala dubla
V. Sa se calculeze spectrul si norma operatorului diagonal:

D : `2 (N ) 7 `2 (N ), (D x)(n) = (n)x(n), unde (n) = n21+1 .
Este operatorul D inversabil ?
Z
VI. Sa se calculeze integrala de suprafat
a
unde, = {(x, y, z) ; x2 + y 2 + z 2 = 9}.
x2 dydz2xydzdx+z 3 dxdy,
Testul 8.
I. Integrale cu parametri.
II. Sa se calculeze integrala: F (y) =
ln cos2 x + y 2 sin2 x dx, y > 0.
III. Sa se calculeze volumul multimii:

= {(x, y, z) R3 ; (x, y) D, 0 z f (x, y)},
daca D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 2y}, si f (x, y) = x2 + y 2 .
IV. Sa se calculeze masa si coordonatele centrului de greutate ale unei semisfere S de raza R si avand densitatea constant
a c.
V. Fie V = (x2 + y 4)i + 3xyj + (2xz + z 2 )k si fie semisfera
= {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 = 16, z 0}.
Sa se calculeze fluxul campului rot (V ) prin , orientat
a cu normala exterioara (la sfera).
VI. Sa se determine seria Fourier asociata functiei f (x) = x2 , x (, ],
prelungitaXprin periodicitate
la R.
Sa se calculeze apoi sumele seriilor de
X (1)n1
X
1
1
numere:
,
,
.
n2
n2
n4
n0
n1
n1
298
Testul 9.
I. Masura si integrala Lebesgue.
Z2
II. Sa se calculeze integrala: F (a) =
1+a cos x
1a cos x
dx
cos x ,
|a| < 1.
Z Z
III. Sa se calculeze:
ln
ex
2 +y 2
dxdy, D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 1}.
IV. Sa se calculeze norma si valorile proprii ale operatorului

W : `2 (Z) `2 (Z) , (W x)(n) = x(n 1) , n Z.
V. Fie P, Q, R : = {(x, y, z) ; y > 0, z 0} 7 R,
y
x
2
2
P = x2 yz + x2 +y
2 , Q = y zx x2 +y 2 , R = z xy.
Z
Notand cu = P dx + Qdy + Rdz, sa se calculeze
, unde este un
drum parametrizat arbitrar (inclus n ) ce uneste punctele A(1, 1, 0) si

B(1, 1, 0).
VI. Fie o suprafat
a nchis
a si fie K compactul marginit de . Sa se
Z
demonstreze ca:
1
3
r n d = vol (K) , n fiind normala exterioara la .
Testul 10.
I. Functiile lui Euler.
II. Fie f : [0, 1] (0, ) 7 R, f (x, y) =
F (y) =
Z 1
0
x
y2
f (x, y) dx. Sa se calculeze: lim
x 2
Z 1
y0 0
si fie integrala parametru
f (x, y) si
Z 1
lim f (x, y) dx.
0 y0
III. Sa se calculeze volumul multimii marginite de suprafetele de ecuatii

x2 + y 2 = 1, z 2 = x2 + y 2 , z 0.
IV. Sa se calculeze aria submultimii de pe paraboloidul z = x2 + y 2 situat
n interiorul cilindrului x2 + y 2 = 2y.
Z
V. Sa se calculeze, aplicand formula Green-Riemann,
xydx +
x2
2
dy,
= {(x, y) | x2 + y 2 = 1, x 0 y} {(x, y) | x + y = 1, x 0, y 0}.

VI.
Sa se calculeze integrala de suprafat
a:
Z
x2 (y z)dy dz + y 2 (z x)dz dx + z 2 (x y)dx dy,
unde = {(x, y, z); z 2 = x2 + y 2 , 0 < z 1}.
Bibliografie
Lucr
ari teoretice
1. I. Colojoar
a
Analiz
a matematic
a, Ed. Didactic
a si pedagogic
a, Bucuresti, 1983.
2. R. Courant
Differential and Integral Calculus, vol.1,2, Nordeman Publishing Co, 1945.
3. G.M. Fihtengolt
Curs de calcul diferential si integral, vol.1,2,3, Ed. Tehnic
a, 1965.
4. P. Flondor, O. St
an
asil
a
Lectii de analiz
a matematic
a, Ed. ALL, 1993.
5. L.V. Kantorovici, G.P. Akilov
Analiz
a functional
a, Ed. S
tiintific
a si enciclopedic
a, 1986
6. M. Olteanu
Curs de analiz
a functional
a, Ed. Printech 2000.
7. C. P. Niculescu
Fundamentele analizei matematice, Ed. Academiei Rom
ane, 1996.
8. W. Rudin
Principles of mathematical analysis, Mc Graw Hill, N.Y. 1964.
9. O. St
an
asil
a
Analiz
a liniar
a si geometrie, Ed. ALL, 2000
10. O. St
an
asil
a
Matematici speciale, Ed. ALL, 2001.
Culegeri de probleme
11. C.M. Bucur, M. Olteanu, Roxana Vidican
Calcul diferential - caiet de seminar, Ed. Printech, 2000.
12. N. Donciu, D. Flondor
Algebr
a si analiz
a matematic
a, Ed. Did. Ped., Bucuresti, 1979.
13. Ioana Luca, Gh. Oprisan
Matematici avansate, Ed. Printech, 2001.
14. Ana Nit
a, Tatiana St
an
asil
a
1000 de probleme rezolvate si exercitii fundamentale, Ed. ALL, 1997.
299
300

ANM

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

ANM

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

@

2 Spatii metrice. Continuitate

7 Integrale duble si triple

10 Exemple de teste pentru examen

CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE

Analog se defineste marginea inferioara a unei multimi minorate.

Modulul numarului complex z = a + ib este, prin definitie, |z| = a2 + b2 ;

nde exemplu, sirul

CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE

Sirurile de numere complexe convergente (Cauchy) se pot caracteriza cu

xk sirul sumelor partiale

n caz contrar seria se numeste divergent

xn se numeste absolut convergent

|xn | este serie

convergenta. Orice serie absolut convergent

vn sunt ambele convergente.

Dam n continuare doua exemple remarcabile de serii.

Evident, daca z = 1 seria este divergent

De aici rezulta ca sn este convergent daca si numai daca |z| < 1.

CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE

daca si numai daca > 0, N () N cu proprietatea

3. Criteriul de comparatie la limit

i. Daca > 1 si ` R, ( ` poate fi si 0), atunci seria

ii. Daca 1 si ` > 0,(` poate fi si ) atunci seria

O varianta (mai generala) a acestui criteriu este:

atunci seria n un este convergent

Fie un > 0; presupunem ca exista lim n un = `.

O varianta (mai generala) a acestui criteriu este:

atunci seria n un este convergent

b. Daca ` < 1, atunci seria

f (n) este convergent

si are limita zero, atunci seria este convergent

CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE

astfel ncat sirul sumelor partiale

uk este marginit. Atunci seria

tru orice permutare (functie bijectiva) : N 7 N , seria

un este suma primilor

(1)k uk este suma primilor n + 1 termeni, atunci

1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI

Serii cu termeni pozitivi

CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE

deci seria converge.

Daca a < e, atunci seria este convergent

Ultima limita se calculeaza aplicand regula lui LHopital:

1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI

rezulta ca seria este divergenta.

CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE

deci seria converge.

1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI

deci seria converge.

Din inegalitatea n > 1 + n1 , n 3 rezulta n n 1 > n1 , deci seria este

deci seria diverge.

CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE

deci seria diverge.

1.3. SERII CU TERMENI OARECARI

Serii cu termeni oarecari

deci seria este divergenta (conform criteriului necesar).

Pe de alta parte, sirul an =

CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE

xn = (1)n sin n2 + 1 n = (1)n sin

Seria este convergent

Deci, presupunand prin absurd ca seria data ar fi absolut convergent

ar trebui sa fie convergent

1.3. SERII CU TERMENI OARECARI