Professional Documents
Culture Documents
1
culese de Grig de pe net
Intotdeauna cautam misterele in afara granitelor acestei tari. De ce? Pentru ca
ceilalti si le-au promovat din plin, prin filme, carti, emisiuni. Noi, romanii, nu stim
nici macar in ce tara minunata traim. Nu avem habar ca aici, unde ne taram zilele de
la un an la altul, in vremurile de demult traia un popor ales care carmuia destinele
Europei. Altii au avut grija ca, in ani, sa ne determine sa ne privim cu reticenta pe
noi, ca oameni, tara noastra si poporul nostru. Asa ca la ora actuala avem impresia
ca ne tragem din niste ciobani care au ajuns intamplator cu turmele lor de mioare
prin zona.
Nimeni nu are habar ca apelativul de "cioban" se folosea in vremurile de demult sub
alta forma, semnificand nu meseria de paznic la oi ci reprezentand menirea
poporului din care ne tragem, aceea de carmuitori de popoare. Am fost aici inainte
de scrierea sumeriana si vom ramane tot aici oricat de mult si-ar dori unii si altii sa
ne asimileze. Va intrebati ce puteti face impotriva marilor puteri asimilatoare? A
celor care vor sa ne distruga credinta, istoria si neamul?
Nimic mai simplu: nu uitati. Si aveti grija ca cei care vor veni dupa voi sa nu uite. Nu
uitati nimic din ceea ce, odata, demult, a facut din noi un popor ales.
Cuprins
Vol. 1
Imparaii traco-iliri si Strromni
Conspiraia anti-dacic: Ascunderea originii dacice a unor mparai romani
Testamentul Lupului Alb
O enigm nedezlegat: tezaurul dacic
inutul uriailor sau loc de trecere ntre dou lumi ?!
Argedava tainuita
Am dezgropat uriai cu mna mea, n 1950
Uriaii de ieri
Blestemul uriailor din creierii munilor
Oameni din neamul zmeilor
Piramidele de la Sona
Bozioru-Scieni
Peterile rupestre din Munii Buzului
Clugrii carpatini Iconari - sculptori de suflete
Tbliele cerate de la Roia Montan
Tbliele de la Sinaia
Misterul tblielor de la Trtria
Dacii liberi (A. Punescu)
Misterul balaurilor, cltorii norilor
Localizarea Kogaionului
3
9
16
18
20
24
29
33
35
37
41
49
53
56
59
65
93
96
97
102
1
112
114
119
122
130
131
136
138
141
143
147
166
167
169
171
180
183
185
190
198
209
227
234
235
237
239
242
243
245
246
248
250
252
Imparatii traco
tracoaco-iliri si Straromani
Constantius Chlorus
Primul imparat de certa origine tracica este Maximin Tracul (235-238).
Acesta fusese pastor in regiunea sa natala, Moesia, si fusese ridicat tot mai
sus de Sever Alexandru (222-235) datorita capacitatii sale militare si
aspectului sau impunator: avea 2,40m inaltime si era uimitor de voinic.
Vorbea latina cu accent tracic. Atins de bolile sufletesti ce caracterizeaza de
obicei pe detinatorii puterii ajunsese, de exemplu, sa isi colecteze sudoarea,
consuma 18 kg carne si 27 de litri de vin pe zi etc1. Mai mult, ridicarea sa pe
tron a facut-o prin asasinarea binefacatorului sau !!2
Tot prin crima urca pe tron si Decie (C. Messius Decius), in 249, fiind si el de
origine traco-ilira(3). Domneste pana in 251. Urmeaza: Marcus Acilius
Aureolus (267-268) si el de origine umila, ca majoritatea imensa a
imparatilor traco-iliri, Marcus Aurelius Valerius Claudius (268-270), Aurelian
- Lucius Domitianus Aurelianus - (270-275), Probus - M. Aurelius Probus (272-282) din Sirmium(i), Marcus Aurelius Carus (282-283), Aurelius
Valerius Diocletianus (284-305) vestit dusman al Crestinismului, Valerius
Maximianus Herculis (286-305), persecutor inversunat al ucenicilor lui
Hristos, Constantius Chlorus (293-306), tatal Sfantului Constantin cel Mare
si unul dintre imparatii pagani cei mai toleranti (poate si din pricina religiei
sotiei sale Elena care era crestina), Caius Galerius Valerius Maximianus
(305-311) mare persecutor al crestinilor, Galerius Valerius Maximinus Daia
(305-313), si el un mare dusman al Bisericii, Flavius Valerius Severus (305307), aflat cam pe aceeasi linie si, tot asa, Valerius Licinianus Licinius (308324), Domitius Alexander (308-328), Flavius Iulius Crispus (317-328).
Urmeaza apoi primul imparat straroman, Sfantul Imparat Constantin Cel
Mare (Flavius Valerius Constantinus Magnus; 305-337), fiul lui Constantius
Chlorus si al sfintei Elena - daca de origine -, primul si cel mai mare imparat
al Neamului Romanesc. Vin apoi urmasii sai. Primul este Constantinus II
(317-340), imparat arian, prigonitor al Bisericii, Dalmatius, nepotul Sfantului
Constantin cel Mare, proclamat august intre 335-337, Hannibalius, de
asemenea nepot al Sfantului Constantin cel Mare, august 335-337 (ambii au
fost respinsi de armata dupa moartea Sfantului Imparat Constantin cel Mare);
Constans, imparat cu adevarat ortodox (333-350), Vetranius (350),
Constantius II, imparat arian (337-361), Constantinus Galus (351-354),
Nepotianus (350), Flavius Claudius Iulianus, pagan si mare persecutor al
3
parasita de trupele romane. Singura explicatie pe care o pot gasi tinand cont
de toate aceste elemente este aceea a Transilvaniei centru al crestinismului
nord-dunarean.
Dupa cum spune un celebru cunoscator al istoriei bisericesti: sub imparatii
Diocletian (284-305), Galeriu (293-305), Maximian Hercule (286-305) si
Constantiu Chlor (293-306), Biserica a suferit cea mai grea persecutie. Acesti
imparati, in frunte cu Diocletian, au dat contra crestinilor patru edicte de
persecutie, trei in 303 si al patrulea in ianuarie-februarie 304, prin care
decretau daramarea locasurilor de cult crestine, interzicerea adunarilor
crestine, arderea cartilor sfinte si a arhivelor crestine, pedepsirea aspra a
clericilor si crestinilor care nu apostaziau de la credinta in Hristos. In 298,
Galeriu a procedat la o curatire a soldatilor crestini din armata(9). Mai
departe autorul citat ofera o larga lista de martiri(10), atat din acel an cat si
din urmatorii ani ai persecutiilor. Este de asemenea cunoscuta atitudinea lui
Licinius, care dupa un inceput promitator in 313 decade la statutul de
persecutor al crestinilor, mai ales din cauza unor ambitii personale, pierzand
in final totul.
Nu incercam aici realizarea unei relatari amanuntite a situatiei din Imperiul
Roman in timpul dinastiei pagane traco-ilire (daca poate fi numita dinastie).
Acesta este scopul altor lucrari, cu caracter mai general. Dorim sa aratam aici
doar interactiunea dintre gesturile acestor zeloti iliro-traci si dublul fenomen
al formarii Romanilor si aparitiei Imperiului Roman de Rasarit. Si, intr-adevar,
efectul pe care ei l-au avut asupra istoriei este considerabil, atat luand in
considerare pozitia lor de imparati cat si laturile specifice pe care ei le-au
dat acesteia.
Un prim element al puterii acestor imparati il constituie trupele tracice. Fiind
in numar de peste 200.000 de soldati, militarii traci formau o forta
extraordinara... insa doar la nivel teoretic, ori doar pentru dusmanii externi.
Aflati in diferite parti ale Imperiului, impartiti intre ei prin religii si pareri
politice, confirmand prin toata atitudinea lor apartenenta la neamul lor cel
dezbinat, tracii de sub arme erau o putere mult mai mica decat ar fi putut fi,
cel putin din punct de vedere politic. Totusi imparatii traco-romani s-au
folosit de aceste trupe in mare masura, iar rezultatele n-au fost deloc
neglijabile, fie si considerand doar succesele lui Galerius.
A doua latura a fortei specifice pe care o posedau e importanta elementului
iliro-tracic in Imperiu. Acesta se intindea din zona Venetiei si din Noricum
pana departe in Rasarit. In afara importantei militare ei erau si o insemnata
6
cultural, nici religios, nici administrativ. Poate ca originea lor umila, socul
inerent unei ascensiuni sociale atat de rapide si stralucitoare, lipsa de
clarviziune, sa fi fost unele din elementele ce au dus la comportarea lor atat
de irationala. Ceea ce ramane de necontestat este insa rezultatul purtarii lor.
Loviturile pe care le-a suferit armata din partea unor astfel de conducatori sau adaugat loviturilor primite de aceasta din partea inamicilor adusi de
Dumnezeu ca pedeapsa pentru prigonirea ucenicilor Sai. Alte lovituri le-a
suferit administratia, precum si alte domenii ale vietii publice ale Imperiului
sfasiat de o permanenta si absurda lupta interna. Daca adaugam aici si
hedonismul promovat de familiile aristocrate care, tot mai putin implicate in
conducere de acesti imparati autoritari, aveau prea mult timp liber, prea
multi bani si prea putina morala si responsabilitate, hedonism atat de
atragator pentru majoritatea paganilor si atat de greu de controlat in situatia
conflictuala interna a Imperiului, avem o imagine despre haosul care tindea
sa cuprinda cel mai mare stat al vremii.
Valerian la tron), a fost trimis de imparat in anul 265 sa lupte impotriva unui
uzurpator din Galia, Postumus, dar Aureolus s-a aliat cu acesta impotriva
imparatului de la Roma. A fost proclamat suveran la Mediolanum de catre
armatele sale, in anul 268. Totul se petrecea in plina criza politica a
imperiului, celebra criza a secolului al III-lea, cand s-au succedat la tronul
Romei o multime de imparati, mai toti provinciali, mai adesea sprijiniti de
armata.
Gallienus a pornit impotriva celui de-al doilea dac autoproclamat imparat,
Aureolus, care i-a cerut ajutor lui Postumus. Acesta insa l-a refuzat, tradand
prietenia care ii lega. Totusi, cel care a murit in asediul de la Mediolanum a
fost Gallienus, iar Aureolus a reusit sa-si pastreze titlul, pana in vremea lui
Aurelian, dar a fost tradat si ucis, ca si Regalian, de propriii lui soldati.
Imparatul Galeriu, olteanul care ii-a razbunat pe daci
Galerius Maximianus (292-311) i-a urmat la domnie lui Diocletian, al carui
protejat a fost. S-a nascut intr-un sat din apropiere de Serdica (Sofia), dintro mama daca, venita din nordul Dunarii, din Dacia Traiana. Se crede ca, dupa
numele sau romanizat, Romula, mama sa ar fi venit de undeva din Oltenia,
din Dacia Malvensis, poate chiar din orasul Romula (astazi Resca, jud. Olt).
Lactantiu, scriitorul crestin care ne confirma originea dacica a imparatului
Galeriu, ne mai da cateva informatii uluitoare despre acest dac ajuns
imparat. In primul rand, a vrut sa supuna la obligatia platii impozitelor Roma
si intreaga Italie, drept razbunare pentru umilirea dacilor de catre Traian,
care le-a impus tribut dacilor. In al doilea rand, a vrut sa schimbe numele
Imperiului roman in Imperiul dacic. Inainte de a muri, imparatul s-a retras in
satul sau natal, care a fost numit Romulianum, dupa numele mamei sale.
Galeriu a ramas in istorie pentru persecutiile sale impotriva crestinilor, atat
in vremea lui Diocletian, cat si dupa urcarea sa pe tron. Totusi, inainte de a
muri, a dat primul edict de toleranta din istoria crestinilor, reeditat apoi de
Constantin cel Mare. Pe arcul sau de triumf de la Salonic apar figuri de daci
cu steagul lor national in forma de sarpe cu cap de lup. Specialistii inca nu sau dumirit ce cauta acesti daci pe arcul lui Galeriu, dar unii dintre ei au
presupus ca este vorba de soldati daci din regiunea natala a imparatului.
Dacismul lui Galerius este incontestabil, la fel si adversitatea sa fata de
romani si de numele de roman, declarata deschis de imparat. Nu ar fi
exclus ca seria lunga de documente ce relatau cucerirea Daciei, toate
11
disparute astazi, sa fi fost cenzurate sau distruse in vremea lui Galeriu sau a
altor imparati de mai tarziu, care au incercat sa apere astfel memoria dacilor.
Maximinus Daia
Daia si Licinius
Maximinus Daia (sau Daza) era nepotul imparatului Galeriu. S-a nascut in
Dacia Aureliana, la sud de Dunare, avand-o ca mama pe sora imparatului. A
ajuns sa fie adoptat de unchiul sau, dar chiar si dupa adoptie, a tinut sa-si
pastreze numele dacic. In schimb, despre Licinius, izvoarele spun ca se
tragea dintr-o familie de tarani daci din Moesia Superior. S-a nascut in anul
265 si a ajuns prieten foarte bun cu Galeriu. Imparatul Galeriu i-a conferit lui
Licinius titlul de Augustus in vestul imperiului, in anul 308, in timp ce Daia,
nepotul imparatului, si Constantin (si acesta de origine moeso-dacica) au
fost numiti fiii augustilor. In felul acesta, toti cei patru suverani care formau
tetrarhia (forma de conducere cu patru imparati, doi de rang superior si doi
de rang mai mic), erau de origine dacica.
Dupa moartea lui Galeriu, in 311, Licinius si-a impartit imperiul frateste cu
Daia, dar in 313, s-a aliat cu Constantin, casatorindu-se cu sora lui vitrega,
la Mediolanum (Milano). Constantin si Licinius se reunisera la Milano pentru
un eveniment extrem de important: promulgarea edictului prin care religia
crestina devenea egala in drepturi cu celelalte religii ale imperiului. De
cealalta parte, Daia s-a aliat cu uzurpatorul Maxentiu. Conflictul dintre
Licinius si Daia era previzibil. Daia a fost infrant si, spun unele surse, a
preferat sa se sinucida. Locul sau a fost luat de Constantin, cumnatul lui
Licinius. Dar tradarea a fost platita. Licinius si Constantin au intrat intr-un
conflict, in urma caruia cel din urma a iesit invingator si a devenit unic
imparat al imperiului. Cu acesti patru imparati de origine dacica, ce au
condus imperiul simultan, a inceput o noua epoca in istoria Imperiului
roman.
Imparatul Constantin
Constantin si Elena. Enigma dacilor de pe Arcul lui Constantin
Dar cel mai mare imparat roman de origine dacica este Constantin, primul
imparat crestin din istorie. S-a nascut la sud de Dunare, la Naissus, in Serbia
de astazi, pe atunci provincia Moesia Superior. Tatal sau, imparatul
Constantius Chlorus, era tot din Naissus. In anul 325, in vremea conciliului
12
15
17
19
22
23
Argedava tinuit
Situat n linie dreapt la 10 Km Sud-Vest de Casa Poporului, Capitala de nceput a
Statului Dac Centralizat furit de Burebista, Argedava, reprezint astzi un promontoriu,
cruia i se spune Nucet; o movil ce nainteaz ca o sgeat spre albia Argeului, pe malul
drept al acestuia, la care ajungi prin traversarea Comunei Popeti-Novaci, denumit Popeti,
i notat pe hart n Judeul Giurgiu.
Platoul Nucetului msoar 160 m lungime de la Nord la Sud, 120 m lime de la Est la Vest i
are o nlime de 20 m. Fortificaiile sunt amplasate n partea de Sud-Sud-Est i Vest-SudVest de Nucet. Promontoriul Nucetului are 6 niveluri de civilizaie, fiind locuit nentrerupt
pna n zilele noastre. Nucetul este numai cretetul unui complex de ceti getice ntinse pe o
raz de cel puin 17 Km, de la Grdinari - Ogrezeni i pn la Adunaii Copceni, puternice
fortificaii construite pe structurile strvechi ale unor aezri, ale cror datare depete
10.000 de ani, socotii de la anul de graie n care scriem aceste rnduri, adic 2002 conform
calendarului cretin.
Studiate n teren, movilele de astzi se dovedesc a fi Rovinele din cmpii la care
face referire Mihai Eminescu, fortificaii pe linia Argeului, folosite mii i mii de ani ca linie
de aprare a rii Zeilor, n spatele Okeanului Potamos, pe direcia Centrului Spiritual al
rii.
Aici identificm, i noi, desfurarea btliei de la Rovine a lui Basarab Mircea zis
Cel Btrn, tot n aceste locuri i Mihai Voevod Ptracu fiul Teodorei Basarab, zis Cel
Viteaz Reunificatorul, i-a concentrat forele armate mportiva invadatorilor strini la
Ogrezeni, unde i-a format ogreziile, adic batalioanele, iar la Gorneni, n apropiere, a fost
dat semnalul de lupt.
24
Spturi recente au efectuat, din anul 1990, Nona Plinca i Calista Fischer.
Rezultatul cercetrilor arheologice s-au concretizat ntr-o comunicare de specialitate,
Evaluare arheologic a probelor C14 din cetatea de la Popeti (Romnia) fondat n perioada
trzie de bronz 2000.
Lucrarea i Referatele au meritul de a demonstra, fr putin de tgad, c Popeti
este cercul de foc al arheologiei noastre.
Vizionrile din teren ne-au demonstrat stadiul avansat de ruin n care se afl cetatea,
total neprotejat mpotriva intemperiilor, lsat la voia ntmplrii i hazardului.
Mai mult cunoatem de la localnici, care amabili ne-au destinuit interesante lucruri,
(spre tiina Domniilor Voastre, v ndemnm de a merge n teren i de a v convinge
personal ), urmtoarele :
- Nucetul i toate Rovinele de pe aliniamentul Grdinari Ogrezeni Adunaii
Copceni au fost ridicate de uriai care au crat pmntul cu poala.
- Nucetul este numai cretetul Argedavei, cetatea de scaun a lui Burebista, decapitat n
satul Buda din apropriere n anul 44 i.e.n., 5464 ani socotii de noi, lund drept referin
inscripia de la Biserica Curtea de Arge, de pe mormntul lui Neagoe Basarab, unde marele
domnitor crturar ne arat c a svrit aceast mnstire la anul 7025, informaie care
actualizat, dovedete c astzi suntem n anul 7510.
- nainte de cel de al doilea rzboi mondial, n Nucet au fost adui mai muli deinui,
pzii de militari care i-au pus pe acetia s sape n cetate.
Spturile arheologice au renceput n anul 1946, dar cu mare intensitate din 1950
pn n 1954 i cu o larg asisten internaional. La aceste spturi au fost folosii localnici
sub paz, ca muncitori cu ziua la spat, pltii cu 8 lei pe zi. Copiii sraci erau folosii la
strngerea i curarea diverselor obiecte dezgropate, precum i a unor oseminte umane de
oameni uriai, apreciai de localnici ca avnd o nlime de peste 5 m. Astfel au fost
deshumai din Nucet, Necropola Zeilor, vestul cetii, scheletele a peste 80 de uriai.
Aceast din urm informaie am gsit-o i la Mriua,
alt cetate geto-dac, n urma discuiilor purtate cu un
localnic ce a spat n cetate. Localitatea Mriua este
situat n Judeul Calrai, unde au fost deshumate trei
schelete de uriai, dintre care unul fra cap. Spturile
au fost coordonate n acest punct arheologic de ctre
profesorul Simon Mihai, disprut n anul 1990, n
condiii neclare.
Din partea de Nord-Est a cetii, a fost ridicat cu macaraua o plac foarte mare de
andezit avnd desenat pe ea Soarele. n ce muzeu a fost oare expus ?
Din partea de Est a cetii au fost ridicate cca. 6 vetre de cult i stlpii unui Calendar
Geto-Dac. Se nate ntrebarea: unde sunt aceste vetre de cult i Stlpii Calendarului ?
- Desenul unei vetre de cult este prezentat sumar de Mioara Turcu n Ceti getodacice n Cmpia Munteniei.
O cantitate nsemnat de monezi de toate tipurile au fost descoperite cu ocazia
spturilor, ponderea deinnd-o cele de argint. Ulcelele pline de argintrie gsite de localnici
erau recompensate cu un ban pentru uic.
Aa dup cum ne-o dovedete urna de incinerare, precum i cecua gsit n interior,
cultul nmormntrii practicat la un moment dat n cetate a fost acela al incinerrii, i totui,
osemintele de care am fcut vorbire, ne demonstreaz c, mult timp mai nainte de practicarea
acestui cult, nhumarea constituia un ritual specific acelor oameni deosebit de nali. (Zeii !?)
De o parte i de alta a Argedavei se ntind mai mult de 7 ceti getice care comunic
ntre ele printr-un tunel subteran, ndelung cutat. Izvoarele locale ne relateaz c n partea de
Est a cetii, s-a descoperit un tunel care pornete din Nucet ctre pintenul pe care este
aezat biserica i cimitirul, tunel aflat la cca. 17 m adncime, i c tunelul cu pricina a fost
declarat fntn i acoperit urgent cu pmnt luat din alt loc. (!?)
n faa Nucetului, ctre rul Arge, dou balastiere scot la iveal trunchiuri de copaci
i pomi de dimensiuni impresionante carbonizate, semn al existenei n trecut a unei mari
grdini. Eden ?
Toate Rovinele adpostesc palate subterane legate ntre ele, ce ntrec n grandoare
orice cetate sau complex de ceti descoperite pna acum n Dacia. Recentele excavri ale
celor dou balastiere vor conduce la completa distrugere a Nucetului. Acest deznodmnt
planificat din netiin trebuie evitat cu orice pre.
- Constatrile din teren ne-au ntrit convingerea c n lipsa oricrei protecii
artificiale, Nucetul se surp zi de zi n valea Argeului, mai ales c binevoitorii dau foc
lstriului ce apr cetatea, lstri care renate primvar de primvar, spre disperarea
unora, aprnd cu ndrjire Argedava.
Noi tim multe, dar cine s ne asculte ? ne-a declarat un nonagenar din comuna
Popeti.
Afirmaiile unor istorici, precum c toate cetile din Muntenia, inclusiv Argedava, iau ncetat brusc activitatea n anii 11-12 e.n. ca urmare a expediiei militare a unui oarecare
general roman, Sextus Aelius Catus, ce ar fi deportat o populaie de 50.000 de locuitori din
Dacia la sud de Dunre, combinat cu o presupus alt aciune de acelai gen, n anii 62-66
e.n., ce ar fi fost svrit de Tiberius Platius Silvanus Aelianus, guvernator al Moesiei, care
i el ar fi deportat o populaie de 100.000 de gei la sud de Dunre, noi le considerm vorbe n
vnt scrise de antici i preluate fr discernmnt de unii contemporani, fr prea mult cugetare, deci lipsite de temei istoric real care, ca i multe alte neadevruri, au fcut mult ru
neamului nostru geto-dac.
innd cont de cele prezentate mai sus, noi considerm c se impune alctuirea unui
colectiv de specialiti patrioi, care s aprofundeze cercetrile cu privire la cetatea getic de la
27
28
Pomenii de toate mitologiile lumii, uriaii au fost una dintre cele patru rase de umanoizi
de pe Pmnt. Exist multe zvonuri c ar fi fost gsite morminte ale unor asemenea fiine,
dar nu a existat nici un om care s fi spus c le-a vzut cu ochii lui. Libertatea a mers pe
urmele uriailor i a gsit un om care a participat la spturile arheologice de la Argedava,
judeul Giurgiu. Ioni Florea (80 de ani) a vzut scheletele giganilor. Iar arheologii neau explicat, de fapt, despre ce e vorba.
"Aici era Nucetul. Prinii mei spuneau c n aceste
locuri stteau uriaii. Ei le spuneau jidovi, c aa i numeau aici pe uriai. Credeam c sunt poveti, dar am
avut ocazia s vd un schelet", spune Ioni Florea, n
vrst de 80 de ani, din comuna Popeti, judeul Giurgiu. Despre ce e vorba?
n nordul acestei localiti a fost descoperit, n anul 1926, o cetate dacic, ieit
din comun prin mrime. Cel care a fcut spturi aici a fost arheologul Vasile
Prvan, care era convins c a gsit prima capital a lui Burebista. S-au efectuat
spturi n mai multe rnduri, pn aproape de anul 2000. S-a dovedit n timp c
a fost, ntr-adevr, prima cetate de scaun a lui Burebista, care a unificat apoi
toate triburile dacilor i a devenit un rege ce stpnea aproape jumtate din Europa.
Cnd gseam oasele, ne trimiteau acas
Ceea ce a frapat la Argedava sunt informaiile conform crora n timpul spturilor arheologice s-ar fi descoperit scheletele a 80 de uriai, adic umanoizi nali
de aproximativ 4 metri. Acest lucru s-ar fi ntmplat prin 1946 -1954. Informaii
despre schelete de uriai descoperite pe teritoriul Romniei au mai existat. Dar
pn acum nu s-a gsit nici o persoan care s declare c le-a vzut. "Eu am
nceput s sap aici n 1947 cu echipa de arheologi. Ei au angajat vreo 30 de
oameni din sat. Aveam atunci vreo 18 ani, eram cel mai tnr, i m-am dus
pentru c ne ddeau 400.000 de lei pe zi. Puteam s cumpr cu ei doar un
kilogram de mlai. Era srcie la acea vreme. Odat, dup ce am spat la o
adncime de patru metri, am gsit o glav (craniu - n.r.) foarte mare, cam de vreo
dou sau trei ori ct al unui om. Le-am spus arheologilor. eful era atunci Rosetti
(Dinu V. Rosetti - n.r.). Ne-a trimis imediat acas pe noi, stenii, i au spat doar
ei. Oasele le-au pus ntr-un camion cu prelat. Unde le-au dus, nu tiu. Am spat
aa timp de trei ani i am mai gsit uriai. S zic aa, aveau vreo patru metri
lungime. Cnd gseam oasele, arheologii ne trimiteau acas, s nu vedem noi ce
e acolo. Dar noi vedeam, c nu eram orbi. i uite aa am dezgropat uriai cu mna mea n 1950", a spus Ioni Florea.
29
oamenilor". Sau: "... nite neamuri mai mari i mai puternice dect tine, ... un
popor mare i nalt la statur, copiii lui Anac, ... despre care ai auzit zicndu-se:
Cine va putea s stea mpotriva copiilor lui Anac?" (capitolul Deuteronomul).
- Celii considerau c primele fiine care au
locuit Pmntul au fost giganii, abia dup ei
venind oamenii. Pietrele de la Stonehenge au
i ele poveti ce se refer la un gigant care a
cumprat pietre uriae, magice, de la o
vrjitoare. Apoi le-a transportat prin aer pn
n Cmpia Salisbury.
- Mitologia greac pomenete de titani, frai ai
zeilor, care s-au rsculat mpotriva acestora,
dar au pierdut lupta i au fost nchii n ntunericul venic.
- Mitologia romn spune c existena
umanoid a cunoscut mai multe "rase" i a
nceput cu cpcunii, forme nereuite de
umanizare, care au disprut. Dup ei au venit
uriaii, care s-au ridicat mpotriva lui
Dumnezeu. Divinitatea a trimis Potopul i i-a
omort pe toi. Dup uriai au venit oamenii,
care vor fi nlocuii cu blajinii, o ras de fiine
mici de statur, cu suflet bun, care sunt pe
placul lui Dumnezeu.
n general, toate legendele consider c rasa uriailor a disprut, iar locul ei a
fost luat de oameni.
Probe tangibile
Antropologistul german Larson Kohl a descoperit in 1936, pe malul lacului
Elyasi, in Africa de Sud, oseminte unane gigantice. Paleontologii si
antropologiigermani Gustav von Konigswald si Frank Wedenreich(1873-1948) au
gasit intre 1937 si 1941, in farmacii chinezesti sau in Hong-Kong, mai multe
oseminte umane de talie uimitoare.
Profesorul Weidenreich a facut, in 1944, o expunere privind aceste resturi de
giganti, in prezenta American Ethnological Society. Doctorul Rex Gilroy, un
arheolog australian, director al Mount Tork Natural History Museum, a gasit la
Mount Victoria amprente fosile de picioare de giganti a caror autenticitate nu a
putut fi pusa la indoiala. In plus, au fost gasite trei resturi de maxilare umane
gigantice: unul in Africa de Sud, unul in Java si unul in China de sud. Aceste
fragmente de schelete gigantice pun numeroase intrebari. Doctorul Burkhalter,
de la Societatea Franceza de Preistorie, a scris in 1950 intr-o revista a muzeului
din Beytouth ca existenta giganticilor in Paleoliticul vechi este un fapt stiintific
stabilit.
31
In timpul sapaturilor efectuate in Caucaz, in 1964, s-au gasit intr-o grota din
Alguetca, in apropiere de Mangliss, schelete de oameni masurand 2,8-3m. Prin
urmare, cercetatori recunoscuti si competenti au descoperit elemente importante
care vin sa confirme existenta giganticilor pe Terra intr-o epoca foarte veche.
32
Uriasii de ieri
Argedava si Valea Mortii, doua situri arheologice descoperite in Romania si dincolo de
Ocean, in Desertul Colorado, sunt invaluite intr-un mister ce dureaza de cel putin 60 de ani.
Schelete de uriasi, artefacte ciudate, apartinand unei civilizatii necunoscute, simboluri
mistice, confiscate de lumea stiintifica si invaluite in tacere.
GIGANTII DE LA NUCET
Cea mai uimitoare descoperire din Romania, necropola de uriasi de la Argedava PopestiNovaci, este si cea mai tainuita. Este vorba de scheletele roz (ca in urma unei iradieri) a 80 de
uriasi, apreciati de localnici ca avand o inaltime de peste 5 metri, deshumate la Nucet, de la
Necropola Zeilor, din vestul cetatii. Necropola a fost pomenita pentru prima oara in 2003, la
Congresul III de Dacologie, de catre profesorul de istorie si filosofie Gheorghe Bardan Raine
si cercetatorul Gheorghe Serbana. O proba accesibila a acestor descoperiri este doar caseta
video inregistrata la congres.
COMPLEXUL DIN VALEA MORTII
ORASUL SUBTERAN
Legendele indienilor Paiute vorbesc de un adevarat oras subteran locuit de uriasi, legende
confirmate de un miner. In urma surparii unui tunel, a cazut intr-o sala enorma, avand in
mijloc o masa rotunda de piatra, cu tronuri de piatra si cu un sistem de conducte de piatra ce
pareau a fi fost pentru iluminare cu gaz. Pe pereti, a vazut sulite de aur inscriptionate. A reusit
sa iasa la suprafata prin niste tunele, iar locul de iesire parea a fi un doc, cam la jumatatea
muntelui. Cercetatorii au confirmat ca, in antichitate, Valea Mortii a fost sub ape.
CIMITIRE
Profesorul Vine Deloria, de la Universitatea din Arizona, a acuzat autoritatile ca au asternut
tacerea si asupra altor situri, cum ar fi tumulele din Arizona continand schelete de uriasi si de
mastodonti. Sau, de asemenea, necropola din Cincinnati, unde au fost descoperite tablite cu
inscriptii, spade, stofe, tumulele din Kentucky, Tennesse si Mississippi, toate continand
33
34
incolo, o alta parte din ceata a taiat un bou, a indesat in el otrava, dupa care l-a
intins in fata lui. Infometat, micul urias n-a stat pe ginduri si s-a infruptat din
mincarea otravita de oameni.
Mezinul familiei de uriasi a murit la scurt timp. Pradatorii au apucat sa
sparga o parte din zidul care acoperea intrarea in pestera, dar dupa ce au intrat,
tavanul s-a prabusit peste ei. Toti au murit. Carutele cu boi au ramas afara. Cind
s-a intors flacaul urias, a ramas mut de durere. A alergat insa pina acasa si i-a
spus mamei sale ce s-a intimplat cu mezinul. Uriasa n-a crezut pina cind nu a
ajuns la locul cu pricina. A vazut ca cei care i-au omorit copilul au fost inghititi
de pamint, insa, inebunita de durere, a inceput sa rascoleasca pamintul. Batrinii
din Ardeu povestesc ca asa au aparut dealurile sfirtecate din zona si asa a fost
scos la lumina calcarul de calitate pe care, de veacuri, l-au folosit apoi pentru a
face var, indeletnicirea lor de baza, pina in urma cu 20 de ani. Tot asa a aparut
si blesemul pe care l-ar fi rostit atunci strigind mama uriasilor, blestem de care
s-a temut si Aurel Florea cind a gasit si a ingropat la loc craniul copilului de
urias.
Ultima data cind oamenii asezati in apropiere s-au intilnit cu uriasii ar fi fost
cu aproape 200 de ani in urma, povesteste Aurel Florea. Bunica sotiei mele
spunea ca mama ei, cind era copil, a mers cu parintii la arat sus, pe o culme
(aproape de locul in care se spune c-ar fi murit copilul de urias). Deodata a venit
un urias, i-a luat pe toti in brate, cu tot cu plug si cu boi, si i-a dus inapoi pe
vale fara sa le faca insa nimic rau. Le-o zis numa' atit: Voi sinteti viermii
pamintului. Rascoliti pamintul in alta parte, nu aici!.
Alaturi de vilve, alte fiinte supranaturale in care inca mai cred batrinii din
comunitatile miniere ale Apusenilor, uriasii sint personaje cu puteri
supranaturale raspindite in credinta populara a zonei. Etnologul Marcel Laptes
explica aparitia si conservarea mitului uriasilor: Acesti uriasi nu erau personaje
malefice. Ei ii pedepseau pe oameni daca acestia nu respectau un anumit regim
de viata si erau proprietari ai comorilor naturii, pe care, desigur si le pazeau
singuri. La comunitatile izolate, cum sint cele din Apuseni, oamenii traiesc intrun mediu al misterului si al supranaturalului. Apropierea fata de natura a
oamenilor de aici ii face mai usor sa creada in astfel de forte. Oamenii din aceste
sate au un cu totul alt mod de a percepe mediul inconjurator. Pentru ei, absolut
orice are viata si fiecare element are rolul sau bine stabilit in Univers, de la
ultimul fir de iarba, pina la stelele de pe cer.
36
37
navalit lupii peste mine si mi-au omorat aproape o suta cincizeci de mioare.
Toate cu miei in burta. Domn`e, dar una nu au mancat. Si atunci de ce le-or
omorit, va intreb eu, decat daca erau trimisi. Va spun eu ca zalmostenii i-au
trimis, altfel nu se poate.
Alt cioban, dupa ce lupii i-au distrus mai bine de jumatate de turma, a vrut
sa se urce cu neamurile si sa se razbune.
Au plecat cu ciomege si cu niscai pusti si aveau peste 30 de caini din cei
mari, ciobanesti. Numa ca, la jumatatea drumului, au fost atacati de sute de
lupi. De unde or fi venit, nimeni nu stie, dupa cum nimeni nu stie incotro
s-au dusara dupa aia. Nici unul din caini nu a supravietuit atacului, da` de
oameni nu s-au atins. Unul care a apucat sa traga cu pusca spre lupi, fara sa
raneasca pe cineva, s-a trezit pus la pamind de doi lupi fiorosi, ne spune
tanti Marioara.
Si-au dat seama oamenii ca nu-i lucru curat si s-au intors. Si dupa aia nu
le-a mai atacat lupii turmele.
Oare ce se ascunde in spatele acestei povestiri? Cine erau zmeii si de unde
veneau ei? Probabil ca asta nu vom afla niciodata. Cu toate astea, catunul e
plin de amintirea lor: Via Zmeilor, Grota Zmeilor, Izvorul Zmeilor. Oamenii ni
le arata pe toate si pentru fiecare din ele au cate o poveste. Si cum sa nu
aiba, cand ei insisi sunt convansi ca se trag din zmei? Cine nu s-ar mindri cu
astfel de stramosi ?!
40
PIRAMIDELE DE LA ONA
Romnia e plin de legende. Una dintre ele vorbete despre un misterios
popor al uriailor, care ar fi ridicat cele apte movile de la poalele
Fgrailor.
A fi sau a nu fi. ntrebarea asta se aplic i la romni. Dar nu oriunde, ci
ntr-un sat de la poalele Fgrailor. Am auzit c acolo ar fi ceva ciudat.
Ne-am dus s vedem. Unii vorbesc de piramide. Localnicii din ona le zic
guruiei. Sunt apte movile aliniate pe dou rnduri, trei pe o parte i
patru pe cealalt. Asta e ciudenia, c sunt dispuse astfel. De aici au
rsrit, cu mult timp n urm, tot felul de legende. Unii zic c ar fi opera
unui vechi popor al uriailor. Alii cred c e doar rodul unui "moft" al
naturii. Dar pe oneri i intereseaz mai puin adevrul. Ei ar vrea s
exploateze turistic "minunea".
fcut movilele", aud de la mai tnrul Ioan Buzeche. Dar cnd au trit
uriaii tia? Vreau s "sap" n tradiia local. "Demult, naintea dacilor",
vin preri din mai multe direcii. Guruie nseamn ridictur de pmnt.
"A fost un uria care i-a curat opincile i n urma lui au rmas uguieii
tia", sun alt poveste. "Au avut form de piramid, dar le-a splat
ploaia", sare altul cu prerea.
Cercetri euate
Btrnii spun c, de-a lungul timpului, au venit tot felul de specialiti n
satul lor, cu diverse aparate, n cutarea adevrului despre "ridicturi",
dar "n-a aflat nimeni nimic". Sunt din pmnt ori din piatr? "Din
pmnt". i au rezistat atta amar de vreme? Mi se arat pmntul
galben, cleios. "Cu pmntul sta s-au fcut case, clisa asta face priz i
ntre crmizi". Se ncinge atmosfera, mai ales cnd zic localnicii de
strinii care le calc bttura, ntrebndu-i aceleai lucruri pe care vrem i
noi acum s le tim. "Vin americani, olandezi. Turiti. Ce s le spunem
noi? Doar legenda", sare altcineva. i de aici se pornesc sudlmile pentru
autoriti, care nu fac nimic n folosul turismului. "tiu eu cum e n alte
ri, c am fost pe acolo, ia au cine tie ce ciudenie, un castel, o
peter, imediat tiu s atrag turitii, fac drumuri bune, publicitate. La
noi nu se face nimic", e suprat un trector ntre dou vrste, artndune calea de lut pn la guruiei, care devine impracticabil dac plou,
acesta fiind vechiul drum de la ona spre Hlmeag.
Somnul uriailor
Indiferent dac ciudeniile astea au fost fcute de mna uriailor ori de
capriciile naturii, cert e c mcar pentru peisajul extraordinar merit s
fii oaspeii onerilor. Probabil c nu ntmpltor localitatea se numete
ona, care n german nseamn frumoas. i mai ales s v crai pe
"opera" uriailor. "De aici se vede toat ara Oltului", trage aer n piept
nea Boeriu, apoi ofteaz prelung. Zice c a fost constructor la viaa lui i
nu-i explic dac guruieii sunt rezultai doar din micrile pmntului,
cum de exist aceeai distan ntre ei. i mai ales cum de sunt aliniai pe
dou rnduri, trei pe o parte, mai nali, plus patru de cealalt parte, mai
cocoai. "Ceva e ciudat aici". Dup care vine vecinul i-mi arat noul
baraj de pe Olt, n construcie, care ar putea s scoat i "piramidele" din
anonimat. "Se va face un drum nou, care va trece peste coama barajului
i va ajunge n vecintatea guruieilor. Poate atunci o s-i aduc cineva
aminte i de satul nostru". Se zice c uriaii ar sta i acum n movile i
poate c s-ar supra dac cineva le-ar strica somnul. Eu zic c merit
riscul
Guruieii nimnui
Trecem pe lng ruinele fostei gospodrii agricole comuniste. Ne nsoesc
doi dintre localnici. Ajungem n locul cu pricina. Iarba a urcat naintea
noastr pe movile. Muuroaiele de crti sunt la tot pasul, aa c ne
folosim de ele ca de nite "scri", pentru ascensiune. Panta e destul de
42
Acum vorba aia, cine s-a fript sufla si-n iaurt, opream langa fiecare
trecator sa intrebam daca e bun drumul. Chiar unul dintre ei era extrem de
dezamagit ca are treaba si nu poate sa mearga sa ne arate chiar el
guruietii de pamant, probabil nu prea era obisnuit cu vizitele in zona aia,
oricum ne-a indicat unde le gasim pe cele cunoscute de toata lumea, dar si
inca vreo 2 aflate in alta parte L-am intrebat si ne-a confirmat legenda cu
noroiul cazut de pe opincile unor uriasi din care sunt formate piramidele (ei
nu le numesc piramide, ci movile sau guruiei, deci aveti grija cum
intrebati).
ona e un satuc izolat in nordul
Fagarasului, e o imagine cam dezolanta, sunt
putini locuitori si majoritatea caselor parasite.
Nu cautati pe acolo magazine sau asa ceva, noi
cel putin n-am vazut, poate ca era sarbatoare
si din cauza asta? Ca sa ajungeti la piramide
va trebui sa il strabateti pana la capat, unde
exista o bifurcatie a drumului in dreptul unui
gard din pietre de rau, de unde mergeti in
partea stanga. Drumul se strica destul de rau
(alta incercare pt masina), incepe sa urce pe
deal, acolo la un moment dat e o cruce mare
de lemn de langa care va trebui sa faceti
dreapta pe creasta dealului, e drum de care pe
acolo. Cam dupa 100 de metri se vad si piramidele deci va fi mult mai usor
sa va orientati.
Deci cand am ajuns pe dealul de langa ele (curios deal, ca un zid de aparare
ni s-a parut noua), de unde se pot vedea cel mai bine, am fost definitiv
convinsi ca asa ceva nu poate fi creat de Mama Natura! Movilele nu-s chiar
9 cum se zice, noi am numarat 7 dintre care 2 sunt unite intre ele Cred ca
44
au cam 15-20 de metri inaltime (nu bag mana in foc pt. asta) si cum mi s-au
parut f. usor de escaladat m-am avantat cu incredere pe cea mai inalta.
Norocul meu cu iarba care creste pe ele! Nu se urca deloc usor chestiile
astea, inclinatia e destul de mare. Eu, mai neobisnuita cu urcatul, am ajuns
sus obosita rau. Dar a meritat, senzatia e unica. Din pacate ceea ce privit de
acolo in lumina amiezii ni s-a parut a fi o piatra orizontala pe varful
piramidei din fata, de care ne bucuram foarte ca am descoperit-o, s-a
dovedit a fi cand am urcat si acolo o gaura de lopata facuta recent
(pamantul nu se uscase inca) in forma patrata, adanca de cam jumatate
de metru.
45
localnicii au incercat sa sape in movile, dar n-au fost lasati de autoritati. Nici
arheologii chemati de ei n-au reusit inca sa dezlege misterele guruetilor,
nefacand altceva decat sa alimenteze imaginatia iubitorilor de mituri.
Legenda Uriasilor
Cele opt movile de pamant sunt asezate pe un deal din apropierea satului.
Candva au avut o forma piramidala, dar vantul si ploile le-au erodat. Sunt
asezate pe doua linii paralele, la marginea unei terase lungi de aproximativ
un kilometru. De departe nu-ti poti da seama de marimea lor, dar, ajuns la
baza, te coplesesc. Obisnuiti cu prezenta movilelor, localnicii au incercat totusi
de-a lungul anilor sa-si explice ce e cu acei munti de pamint, inalti de 20-30 de
metri, ridicati chiar in mijlocul unei terase. Una dintre cele mai populare
legende spune ca, pe vremuri, niste uriasi au venit dinspre muntii Fagaras si
au trecut Oltul. Pentru ca s-au umplut de noroi, cind au ajuns pe locul unde se
afla piramidele, si-au scuturat incaltarile. Bucatile de pamant au format
damburile. Alta legenda spune ca piramidele au fost ridicate de turci. Cand
mergeau spre apus, otomanii isi lasau din turbane pamantul adus din Turcia.
Chiar daca legendele care circula n-au facut decit sa le stirneasca si mai mult
curiozitatea, localnicii n-au indraznit niciodata sa sape si sa vada ce ascund
piramidele de la marginea satului.
Cercetatori din Basarabia
De-a lungul anilor, din vorba in vorba, povestea guruietilor de la Sona a
ajuns si la urechile unor arheologi. La prima vedere, fiind acoperite de
vegetatie, piramidele de la Sona pot fi asemuite cu tumulii sub care celtii si
scitii isi ingropau capeteniile, impreuna cu un intreg tezaur de arme si
podoabe. Cum aceste popoare au trecut si pe teritoriul tarii noastre, prima
tendinta a arheologilor a fost sa le identifice cu tumulii. Mai mult, in jurul
guruetilor de la Sona, arheologii au gasit ceramica din epoca tirzie a bronzului
si din perioada Hallstat, de acum 1.200 de ani.
Printre cei mai pasionati arheologi atrasi de misterul guruietilor de la Sona
s-a numarat si profesorul universitar Gavril Budau. Arheologul a adus aici doi
cercetatori basarabeni, care au scris mai multe carti despre daci. Gavril
Budau isi aminteste prima impresie cind a urcat pe una dintre movile: Am
vazut gauri de vulpi si pamintul nu era scos in afara, cum stiu eu, ca vinator,
ci era cazut inauntru, deci poate exista un gol. Unul dintre basarabenii veniti
sa cerceteze movilele de la Sona este Andrei Vartic. Fizician de formatie,
acesta a cercetat aproape toate cetatile dacice din Muntii Orastiei. El crede ca
piramidele au fost ridicate sau folosite de daci. Arheologii brasoveni sustin
insa ca in zona nu au gasit decat putine bucati de ceramica dacica.
Mormantul lui Decebal?
Alte patru piramide asemanatoare exista la marginea unui sat apropiat de
Sona, la Halmeag. Acestea, insa, nu sint asa de bine conturate, fiind erodate
de vint. Si langa satul Bunesti exista, de asemenea, guruieti. In apropierea lor
s-au gasit urme de locuire dacica si o terasa asemanatoare celei de la Sona.
Cercetatorul Andrei Vartic spune ca, pe harta, piramidele constituie virful unui
triunghi dreptunghic ale carui laturi unesc varful Omu, dupa unii istorici
47
48
Bozioru - Scieni
Bozioru - Scaieni este o asezare straveche situata in muntii Buzaului, atestata ca
obste mosnaneasca pe la 1600. Satenii spun ca, in vremuri de demult, pe cand
zmeii se bateau prin fundaturile padurilor, acolo fusese o asezare tatarasca,
adica locuita de uriasi. Necropola acelui sat pierdut in negura timpului este plina
de schelete umane ce masoara in jur de 2,40 m.
In Romania, exista nenumarate marturii despre o civilizatie a uriasilor. Practic,
fiecare zona a tarii are povesti despre eroi de staturi formidabile, novaci, cum li
se spune in unele locuri. Dar nu numai legendele noastre vorbesc despre acestia.
NECROPOLA DE URIASI
Satul Scaieni este cel mai vechi din intreaga zona a Boziorului. Cateva case
rasfirate pe o culme si coborand pe ulite atat de abrupte, incat greu te pastrezi
drept, o imagine dezolanta a ceea ce a fost odata. Echipa de la Ziarul este
insotita de cercetatorul Vasile Rudan, care a semnalat faptul ca povestile
oamenilor din comuna Bozioru despre uriasii care au locuit pe acele meleaguri au
si dovada concreta: o necropola cu schelete de uriasi. Aceasta a fost descoperita
intamplator, in urma cu peste 20 de ani, cand s-a hotarat ca in Scaieni sa se
planteze o livada de meri. Sapand pe o colina, satenii au descoperit schelete
uriase, masurand in jur de 2,40 metri, chiar mai mult. Dragoi Ilie, unul dintre cei
care au lucrat atunci la livada de meri, ne duce la fata locului. Pana la culmea
unde fusesera plantati pomii, coboram in panta abrupta, pe o ulita inecata de
noroi. O data ajunsi, nea Ilie ne arata intreaga livada, care acum nu mai
rodeste: Peste tot sunt mormintele uriasilor. Faceam gropi, sa plantam puietii,
cand dau de o capatana de om mare cat un dovleac de prasila. Nici ca mai
vazusem asa ceva. Ne uitam toti cruciti. Sap mai departe si dau si de niste oase
de la picioare, cat aracii de vie. O namila de om fusese raposatu. Noi stiam ca
aici, demult, fusese un sat tatarasc, batranii vorbeau si de oameni inalti ca
brazii, dar credeam ca e doar o vorba. Uite ca nu a fost doar vorba.
MERELE CAT PEPENASII
Au gasit multe morminte. Unde sapau, dadeau de ele. Au scos doar cateva,
restul le-au lasat sa se odihneasca in pamant, sapand randurile in asa fel incat
sa le ocoleasca. Erau numai schelete? Si cioburi, ne lamureste nea Ilie. Adica
fragmente de olarie. Nu a suscitat interes autoritatilor sau arheologilor? Pai, in
plan era sa se planteze livada. Am strans scheletele si cioburile si le-am predat,
au fost duse la muzeu, am auzit ca au ajuns la Bucuresti. Au fost si masurate.
Aveau in jur de 2,40 metri. De atunci, nimeni n-a mai dat importanta necropolei
de uriasi, de parca ar fi fost ceva obisnuit, la ordinea zilei. Pentru satenii din
Scaieni, chiar nu mai reprezinta o curiozitate. S-au mai mirat ei la prima recolta
de mere. Desi erau un soi obisnuit, fructele s-au facut mari cat niste pepenasi.
Ne-am gandit ca din cauza uriasilor ingropati aici. Ilie Dragoi se ofera sa sape,
sa ne arate si noua un schelet, dar trebuie sa urce iar ulita aceea abrupta, sa ia
de acasa o lopata, un harlet. Cand sa plece, se intuneca din senin si incepe un
49
vant aprig ce ne da fiori. Locul devine parca o imagine din filmele cu strigoi. Mai
teama ne e de drumul desfundat care coboara in Bozioru. Daca incepea ploaia,
aveam sanse sa ramanem pe acolo. Renuntam si, cum ajungem la drumul
principal, vremea se indreapta la fel de brusc. Vantul se opreste si apare soarele.
Ce sa fi fost asta? Nimic, ne linisteste nea Ilie. Asa e pe aici.
MOSNENII DIN SCAIENI
Mosnenii constituie o populatie foarte veche, organizata mai intai pe familii, apoi
in obsti, care, in timp, a dat cele mai vechi familii de nobili autohtoni. De
mosnenii stabiliti in partea superioara a raului Buzau pomenesc si cronicarii
antici. Pliniu ii numea mossyni, Strabo le zicea mossynoeci si-i localiza langa
tinutul colchilor (astazi Colti, in vecinatatea tinutului vechilor mosneni).
Locuintele lor de lemn aveau o particularitate anume. Erau foarte inalte si aveau
forma de turn, denumite astazi cule. Ele erau construite din trunchiuri intregi
de copaci, taiati la o margine de padure. Talpa turnului sau fundatia era
formata din primii patru copaci doborati - carora din taiere li se dadea directia de
cadere - sub care se asezau pietre mari. Si astazi
satenii din Scaieni pastreaza acelasi mod de
constructie a temeliei, fara sa se respecte canoanele
stravechi, pentru care era nevoie de o forta deosebita,
pe care numai uriasii o aveau. Familiile de mosneni au
dat cei mai buni capitani lui Negru Voda, enigmaticul
erou despre care exista o multime de legende, dar
care nu a fost identificat. Se spune ca acest Negru
Voda avea si el o inaltime impresionanta, judecand
dupa scaunele sale sapate in stanci, pe culmile
muntilor din zona. Mosnenii ( sau muntenii cum li se
spune astazi) erau pastratorii multor tainite.
STALPII TAINITEI
Fiind o zona des calcata de triburi cotropitoare, mosnenii organizasera un sistem
foarte eficient de aparare, bazat pe puncte de supraveghere asezate pe cele mai
inalte culmi, tuneluri subterane care ieseau in pesteri cu galerii mari, unde se
puteau adaposti satenii cu vite cu tot si palcuri de calareti care stiau cum sa
rasara ca din pamant asupra navalitorilor si sa dispara apoi ca inghititi de ceata.
Reteaua de tainite folosite de mosneni si de capitanii lui Negru Voda era foarte
veche, dupa cum reiese din Legendele plaiului, povestiri din batrani culese de
Ilie Mandricel, profesor de romana in comuna Bozioru. Doua subterane
construite sub niste stanci enorme dateaza de pe vremea tatarilor. Vom vedea
despre care tatari este vorba. Pentru vechii locuitori, ascunzatorile ideale erau
asezarile rupestre si padurile seculare, dintre care padurea Tainita, de pe
muntele cu acelasi nume, era cea mai sigura, fiind si astazi foarte greu de
strabatut. Aici se afla Stalpii Tainitei, stalpi colosali de piatra care se ridica in
forma de coloane in mijlocul padurii inaccesibile si care nu au putut fi cercetati,
deoarece nu se poate ajunge pana la ei. Cine a sapat tunelurile prin piatra dura,
50
cine a ridicat acei stalpi in inima padurii, cine a sculptat pe stanci, la mari
inaltimi, scaunele domnesti? Toti oamenii spun ca tatarii. Dar nu poporul de
navalitori, ci ceilalti, care au trait mult inaintea mosnenilor si de la care acestia
au preluat multe obiceiuri. Locurile unde se descopera vestigii ale acestei
civilizatii preistorice sunt numite in popor salisti tatarasti. Cum este si Silistea
Scaienilor.
SAT FARA CAINI
Nu putem sa nu ne intrebam de ce o asemenea descoperire a ramas tot in
negura uitarii. Sa fi fost in alta tara, auzea tot mapamondul. Vedem in
documentarele de pe Discovery arheologi straini care curata cate un ciob mititel
si-l prezinta cu veneratie. La noi, oamenii dau intamplator peste o necropola de
uriasi, si cei in drept sa cerceteze locul nici nu sughita. Sa nu mai vorbim despre
saci intregi de cioburi gasite pe meleagurile Boziorului, apartinand unei
civilizatii necunoscute, ce nu a putut fi incadrata intr-o anume epoca, dupa cum
sustine Vasile Rudan si Alexandru Mironov, doi cercetatori care au lucrat mult in
zona. Nu numai ca nu s-a luat nici o masura la nivelul Ministerului Culturii, dar
cele mai importante fragmente ceramice, trimise spre datare in tari care detin
tehnologia necesara, au uitat drumul de intoarcere. Din acest punct de vedere,
Romania este ca un sat fara caini. Nu este prima data cand din vestigii cu totul
iesite din comun raman in tara doar pozele.
51
52
53
compartimentarea initiala in doua incaperi sau prin saparea in doua etape. Pentru
protejarea intrarii si a ferestrei impotriva scurgerilor de pe stanca s-au sapat santuri
in arc frant (bolta gotica). Deasupra intrarii este incizat un peste, simbol paleocrestin. Bisericutei i s-a adaugat un pridvor de lemn. Urmele grinzilor acoperisului
ingropat in stanca au lasat in peretele inclinat un desen simetric.
Pesterile si grotele naturale de la Ruginoasa au fost amenajate ca locuinte primitive
sau folosite ca locuri de refugiu in Evul Mediu. Nu pot fi datate decat aproximativ,
lipsind reperele sigure. Aici sunt: Pestera de la Culmea Pietrei, intre Oala si Vf.
Vulturilor, Pitara Ingaurita in marginea N-NE a satului si Usa Pietrei. Ultima este un
altar primitiv de rugaciune, fiind cioplita intr-un perete.
Cele 2 ruine ale Agatonului: Agatonul Vechi sau
Daramatura si Agatonul Nou sau Bisericuta.
Arheologii sustin ca Bisericuta a fost sapata in sec XIII,
pastrandu-se podeaua, peretele sudic, o parte din
acoperis, altarul si chilia alaturata. Sub biserica se vede
un beci-ascunzatoare, in care incape o persoana,
legenda spunand ca aici s-a gasit o comoara, probabil
odoarele asezamantului.
Vestigiile de pe Piatra Soimului
Aici se gasesc trepte sapate in stanca care duc la o mica
incapere ce seamana cu un observator catre Valea
Ruginoasa. Aceasta incapere contine firide, scobituri si
lacasuri de grinzi. A fost initial (sec IV d. H) un altar
audian de ruga spre soare, apoi o chilie de sihastru. Mai
jos se afla "bucataria", care are in fata o piatra de
mormant cu inscriptii si ani. Tavanul si intrarea fiind
prabusite, au dat nastere unor supozitii diferite cu
privire la rolul incaperii.
Pentru mai multe detalii se pot consulta lucrarile
profesorului Ilie Mindricel, cea mai noua aparand in anul
2008, fiind intitulata "Vestigii rupestre si alte locuri
magice din Muntii Buzaului".
GEOGRAFIA SACRA
Muntii Buzaului au fost inclusi, din cele mai vechi
timpuri, in geografia sacra a lumii. Este vorba de o
geografie ale carei coordonate ezoterice au fost stabilite
in vremurile de dinainte de Marele Potop, cand pe Pamant domneau zeii, dupa cum
ne transmit toate mitologiile lumii, incepand cu cea sumeriana, considerata cea mai
veche. Coordonatele respective includeau zone unde se manifestau anomalii
magnetice, zone cu potential energetic care se manifesta in plan fizic si spiritual,
numite de catre expertii in parapsihologie "perimetre energo-informationale". In
astfel de perimetre se petrec fenomene ciudate, corpul se dematerializeaza,
calatorind in spatii atemporale sau primeste informatii telepatice de la entitati
necunoscute, iar subsolurile sunt intotdeauna bogate in zacaminte de mare interes.
Oamenii cu perceptii extrasenzoriale se simt foarte "apasati" de incarcatura energoinformationala existenta in asemenea zone geografice sacre, de care Romania este
plina. Este suficient sa citesti "Dacia preistorica" a lui Nicolae Densusianu ca sa ai
54
45.426694 26.439858
45.37647 26.391299
55
druit de duhovnicul lui iar cel care trece de perioada de prob i este
considerat matur i statornic n rugciune i post i face propria sa
icoan, pe care o va purta la piept toat viaa. Se spune c iconarul i
poate da jos de la gt icoana Preasfintei Nsctoare doar atunci cnd
aceasta triete vie n inima lui i i poate lumina i pe cei din jur cu
harul lui Dumnezeu. Puini iconari dau jos Icoana din smerenia foarte
necesar unui bun monah.
Ceea ce i deosebete n credinele lor pe Iconarii carpatini de marea
parte din clugrii ortodoci este modul n care ei neleg i primesc
Taina Icoanei Maicii cu Pruncul: Fiul cel din Tatl Nscut a cobort din
Ceruri i a fost primit n trup de lut prin mijlocirea Maicii Sfinte, ca
protectoare a Pmntului; cretinul trebuie s creasc n el aceast Tain
i s poat ridica Pmntul la Cer, prin cunoaterea Mntuitorului, ca
mulumire pentru sacrificiul fcut de Domnul nostru Iisus Hristos. Aa
s-ar putea sintetiza credina lor fundamental, care este nsoit de
certitudinea c strmoii romnilor erau cretini pentru c preoii lui
Zalmoxe se nchinau Tatlui Ceresc iar la venirea Fiului, au trecut la
cretinism nelegnd prin aceasta mplinirea unei profeii strbune, care
le spunea c Tatl va trimite pe Fiul Su pe Pmnt ca s mntuiasc
lumea.
n concordan cu tradiiile ritualice arhaice ale
poporului romn, clugrii carpatini Iconari urc pe
muni sa srbtori religioase i solare i se roag pe
pietre mari, ntinse naintea cerului, pentru cei care i-au
slujit Tatlui ceresc n trecut i pentru cei care i vor
sluji n viitor, pentru ca Hristos s poat cluzi toi
oamenii spre a nduhovnici lutul prin harul Su.
Am ntlnit o singur dat un alt Iconar, un pustnic
btrn, care i aranja icoana pe sub ras. Cnd a vzut c m-am apropiat
de el i mi-a cunoscut inteniile, fiind un vztor n duh, s-a uitat n ochii
mei i mi-a spus c nu mai sunt Iconari pentru c nu mai avem pustnici
care i iubesc Pmntul i care iubesc asceza ca pe o miere care unge
sufletul dreptului cretinului. Apoi a plecat i m-a rugat s nu-l deranjez.
Pentru c Avva Ghelasie a plecat dintre cei vii i eu nu am mai gsit
Iconari care s ne spun mai mult despre viaa lor de acum i de demult,
57
58
zice ca e a sa, lui Socratio Socrationes, de asemenea nestiutor de carte". Este cel
putin ciudat ca Ulpius nu este trecut ca proprietar categoric, ci doar ca unul care
pretinde ca aurofodina era a sa! Atunci care era proprietarul adevarat? Nu cumva un
localnic dac?
In anul 1873, cele 25 de tablite au fost publicate integral, cu comentarii si ilustratie
grafica, de catre eruditul german Theodor Mommsen. Ceea ce sustin toti cei care leau studiat este faptul ca tripticele sunt documente extrem de rare si de o foarte mare
importanta, ele constituind o dovada despre raspandirea limbii latine vulgare in
secolul II d.Hr., despre scrierea in aceasta limba, pana la descoperirea tablitelor de
la Rosia Montana, cu totul necunoscuta in lume. Iar faptul ca aceste triptice au fost
descoperite accidental, existand posibilitatea sa existe multe altele, ascunse in
galeriile dacice, ar trebui sa constituie un argument fundamental pentru oprirea
proiectelor de exploatare care ar distruge orice vestigiu de o asemenea importanta
culturala. Scrisul pe tablite cerate este socotit o inventie greceasca. Aristofan
pomenea ca atenienii isi scriau contractele pe ceara, la fel ca in tablitele cerate de la
Rosia Montana.
Ascunse in subterane
Tripticele au fost semnalate prima oara in anul 1835, la Munchen, ca fiind gasite in
minele de aur de la Rosia.
Ele au fost descoperite accidental, prin surparea
unor galerii, in minele numite Larnic, unde, pe
langa tablite, s-a gasit si un stil, pe care oamenii
din zona il numesc condeiu si pe care astazi il
folosesc ca instrument pentru a incondeia ouale
de Pasti; in minele din Letea, unde langa triptice
a fost gasit si cadavrul unui barbat cu barba
lunga, cu varsta apreciata la 40 de ani; intr-o
mina din Carnicul Mare, intr-o odaie subterana,
care era mobilata cu o masa si mai multe scaune,
avand si o vatra (11 triptice); langa Rosia
Abrudului, in mina numita Sf. Ecaterina, la o adancime de 277 metri, unde au fost
gasite cele mai multe, impreuna cu obiecte casnice.
Povestea tablitelor descoperite in minele Letea s-a pastrat in detaliu. In anul 1788,
un baies caruia nu i s-a pastrat numele a gasit trei triptice intr-una din minele de aur
restaurate de catre Societatea Sf. Iosif, al carei conducator (magister) era Paul
Laurentiu Kovacs din Abrud. Unul din triptice a ajuns la Kovacs, iar despre celelalte
doua nu se mai stie nimic. Kovacs a daruit tripticul cumnatului sau, Stefan Lazar,
superintendentul Unitarienilor din Cluj, scriindu-i ca s-a gasit impreuna cu o multiume
de alte obiecte casnice. Stefan Lazar, cunoscand valoarea tripticului, l-a daruit la
randul sau Colegiului Unitarienilor din Cluj, unde s-a pastrat ca o curiozitate pana la
1811, cand Stefan Lazar a murit. Fiul sau, Samuel, colectionar de antichitati, l-a
cerut inapoi si i-a fost returnat, apoi fiul lui l-a vandut, in anul 1834, librarului anticar
Samuel Nemes. Se pare ca la acest anticar au ajuns si unele tablite in limba greaca,
pe care a incercat sa le falsifice. Una dintre acestea a ajuns la Muzeul National din
60
organizarii exploatarilor de catre procuratorii romani, iar cei care le scriau cursiv in
latina vulgara nu erau functionari romani, pentru ca acestia foloseau latina oficiala,
culta. Si de ce au fost "ingropate" tablitele in galeriile miniere greu accesibile? S-a
spus ca din cauza atacurilor triburilor germanice ale marcomanilor, aliate cu triburile
sarmate, fratii dacilor, si ale dacilor liberi. Cu atat mai mult acestea ar fi trebuit sa fie
puse la adapost la centru, pentru ca erau niste acte pe care proprietarii n-ar fi vrut sa
le piarda! Se poate presupune fie ca erau "furtisaguri", facute pe la spatele
comenduirii romane, nefiind vorba de minele mari, ci doar de "gropi" aurifere, fie ca
"scribii" erau in bune relatii cu dacii si nu au vrut ca romanii sa fuga cu astfel de acte
de proprietate.
Monumente unice
Din cele 25 de tablite cerate, noua dintre documente au fost
redactate la Alburnus Maior, doua in cazarmile Legiunii a XIII-a
Gemina de la Apulum, iar restul in localitatile neidentificate pe
teren deocamdata: vicus Deusara, Immenosum Maius,
Anssium, Resculum, Baridustarum, toate, in afara de
Immenosum, purtand denumiri autohtone. Incepand cu 1999,
la Rosia Montana cerceteaza o echipa de arheologi si
specialisti francezi de la "Centre National de la Recherche
Scientifique", de la "Unite Toulousaine d'Archeologie et d'
Histoire (UTAH)" si de la Universitatea "Le Mirail", plus geologi
de la Universitatea Tehnica Babes Bolyai din Cluj si de la
Universitatea Tehnica din Mnchen. La UTAH exista un
departament de arheologie miniera, foarte avansat ca metode
de cercetare. La inceput, misiunea stiintifica a fost
sponsorizata de statul francez, apoi 40% din cheltuieli au fost
preluate de S. C. "Rosia Montana Gold Corporation".
Rezultatele cercetarilor laborioase au fost publicate in
volumele "Alburnus Maior" I si II. Conform acestor specialisti,
Alburnus Maior era o "structura de sine statatoare, cu un statut
juridic incert, deocamdata, in cadrul municipalitatii romane, iar
Stela inchinata zeului Ianus
toponimele amintite ori reprezinta cartiere, ori asezari pe criterii
etnice, de tip vicus si castella". Aceste asezari, locuite de liberti romani si de mineri peregrini
iliro-dalmati, au fost parasite simultan, undeva in sec. III. "Stilul monumentelor epigrafice
este unic, specific pentru Rosia Montana: banda superioara decorata la colturi cu doua
spirale si un fronton triunghiular la mijloc". Este vorba de simboluri stravechi, folosite de
populatia autohtona din cele mai vechi timpuri, pe ceramica, si inca pastrate ca motiv
decorativ pe costumele populare. Un opait catalogat ca "ceramica romana atipica" este
decorat central cu un frumos simbol solar, la fel de vechi pe aceste meleaguri ca si spirala si
triunghiul.
Dacii, initiatorii exploatarii in subteran
Citam in continuare din concluziile francezilor,
pentru ca suna altfel cand o spun ei: "In opinia
noastra, este foarte posibil ca Rosia Montana sa fi
cunoscut o activitate miniera chiar din epoca
bronzului. Filoanele bogate au fost cu siguranta
exploatate initial la suprafata, apoi in subteran. In
Inscriptie pe un topor
63
campania din 2000, a fost descoperita o sustinere miniera din lemn in situ in reteaua de
galerii Tarina, datata cu C14 la mijlocul sec.I i.Hr. sfarsitul sec. I d.Hr. Nimic nu ne impiedica
sa credem ca exploatarea miniera a fost initiata de daci. Campania din 2002 a furnizat noi
datari dacice".
In capitolul "Retelele miniere antice" din volumul I "Alburnus Maior" se propune in repetate
randuri deschiderea unor galerii foarte vechi, zidite nu se stie de catre cine, pe care
cercetatorii francezi le banuiau "si mai interesante" decat cele cercetate. "Sectorul Habad
este renumit ca gazduieste lucrari foarte vechi. Mai multe intrari apar relativ usor de
redeschis manual sau cu excavatorul. Daca sectorul este amenintat de extinderea
exploatarii de suprafata, s-ar impune demararea acestor investigatii". Aveau si de ce sa
recomande acest lucru. "Pe santierul Carnic I datarea dacica obtinuta cu C14 are o
cronologie intre 265 si 90 i.Hr. De fapt, dupa diferitele faze de sapare observate in plan si
topografia lucrarilor acestei retele, nu este posibil sa se distinga importante schimbari in
tehnica miniera. Singura noutate pe care o aduce romanizarea se pare ca rezida in
introducerea opaitului, pentru care sunt sapate nise in pereti. Inainte se foloseau bete de
lemn pentru iluminat. Toate acestea ne duc la ideea ca activitatea miniera dacica era bine
dezvoltata in subteran la Rosia Montana, atat la Tarina, cat si la Carnic, in cursul celor trei
secole care preced cucerirea romana. Apoi, dupa cucerirea si relansarea activitatii miniere,
s-au reluat lucrarile deja sapate in epoca preromana si vor fi fost date in utilizarea probabila
a acelorasi familii de mineri indigeni. Acesti ultimi pastratori ai unui mestesug ancestral vor
continua sa-si deschida santierele lor, in aceeasi maniera de abataj, atat de caracteristica,
cu proportii regulate, calibrate si foarte geometrice, probabil o tehnica miniera dacica".
Recomandam aceste volume si "academicienilor" care sustin ca dacii nu extrageau aurul din
subteran si nu il prelucrau!
64
Tbliele de la Sinaia
Tbliele de la Sinaia reprezint un set de artefacte arheologice controversate.
Conform tradiiei locale, sau a unor informaii care au circulat n zon la vremea
respectiv, Tbliele de la Sinaia se refer la un numr impresionant de tblie de aur
descoperite, cu prilejul lucrrilor de captare a praielor Sfnta Ana i Pele, pentru
aprovizionarea cu ap a Mnstirii Sinaia, i de asanare a mlatinilor din Poiana
Vcria, inscripionate ntr-o limb si o scriere misterioas. Pe lng plcile de aur,
lucrtorii ar fi descoperit i monede de tip Maia i Sarmis, ambele tezaure
considerndu-se c ar fi intrat, n mod tacit, n posesia regelui Carol I. Astzi,
Tbliele de la Sinaia, sau Tezaurul de la Sinaia se refer la un set de tblie de plumb
neinventariate care se afl depozitate n subsolul Institutului de Arheologie Vasile
Prvan din Bucureti, de mai bine de un secol. Tradiia local explic existena
prezentelor plcue de plumb prin ideea conform creia regele ar fi topit piesele
originale, valorificnd aurul n vederea finalizrii proiectului Pele, dup ce plcile ar
fi fost copiate n plumb.
Context istoric
Monede de aur clandestine la temelia Peleului
S fie acest castel leagnul de veci al dinastiei mele. Acestea au fost cuvintele rostite
de Carol I la 10 august 1875, n timpul ritualului de ncepere a construciei Castelului
Pele. Conform scrierilor vremii, ntr-un cilindru de plumb au fost puse circa 100 de
monede de aur de 20 de lei, emise n anul 1868, mpreun cu un pergament pe care era
scris actul de ctitorie. Cilindrul a fost ngropat sub piatra de temelie a castelului, pus
n prezena domnitorului. ngroparea monedelor de aur imita un strvechi obicei
ntlnit n toate zonele rii (ranii mai nstrii puneau sub talpa casei sau sub prag o
moned din argint sau din aur, pentru protecia locuinei i belugul familiei care urma
s locuiasc n ea), prin gestul su, Carol conformndu-se ancestralei tradiii
romneti. Emisiunea monetar nsuma n total 200 de piese, care nu au fost puse n
circulaie niciodat i nici nu au fost fcute mai multe pentru c turcii, sub
suzeranitatea crora se afla Romnia la acea vreme, nu i-au permis domnitorului Carol
al Romniei s bat moned cu chipul su.
n 1867, a fost promulgat legea noului sistem monetar. Guvernul Romniei ajusese la
un acord cu Poarta, care prevedea ca divizionara leului, banul de aram, s poarte
stema rii, n timp ce monedele de argint i cele de aur s fie btute cu semiluna
otoman, n semn al dependenei politice. S-a trecut imediat la baterea monedelor de
aram, de valoare mic, evitndu-se baterea unor monede de aur i de argint. Printr-un
artificiu legislativ, au fost rezolvate temporar cele dou condiii de batere a monedelor
de baz (a fost declarat legal circulaia monedelor Uniunii Latine, pn la emisiunea
naional). Acest fapt a permis amnarea baterii leului cu semilun i totodat au fost
asigurate lichiditile necesare unei activiti economice normale. Totui, Carol I a
btut moneda de aur, n valoare de 20 de lei, menionat mai sus, purtnd efigia sa pe
avers, iar pe revers fiind inscripionat valoarea nominal, anul baterii (1868) i
legenda "Carol I Domnulu Romaniloru". Aflnd despre manevra lui Carol I, Imperiul
arist i cel Austro-Ungar au protestat din cauza legendei inscripionate. Aa se face
c moneda nu a fost pus n circulaie, iar jumtate din tirajul btut (circa 50-100 de
65
monede) a fost ngropat la temelia Castelului Pele. Monedele rmase au fost fcute
cadou apropiailor i curtenilor, unele dintre ele ajungnd n colecii numismatice.
Astzi, o asemenea moned este cotat la peste 10.000 de euro.
Construcia castelului
Principele Carol, ales Domn al Romniei n 1866, a vizitat pentru prima oar
Mnstirea Sinaia n 5-6 august acelai an, rmnnd fascinat de frumuseea locurilor
(la vremea respectiv aezarea purta numele de Podul lui Neag). Impresionat de
eforturile pe care le fceau clugrii pentru aprovizionarea cu ap a sfntului lca,
Carol se va ngriji de realizarea unor lucrri de captare a praielor Sfnta Ana i Pele,
care s asigure necesarul de ap al mnstirii. n 1873, nainte de demararea lucrrii la
castel, a fost fcut un schimb de terenuri ntre Casa Creulescu i Eforia Spitalelor din
Bucureti, de 1000 de pogoane, aparinnd mnstirii, care vor fi cumprate de Carol.
n toamna aceluiai an ncep lucrrile la castel sub conducerea arhitectului Wilhem
von Doderer.
Ridicarea construciei propriu-zise a fost precedat de ample lucrri de asanare a
cursurilor subterane de ap din Poiana Vcriei, cum era numit locul pe care urma s
se ridice Peleul, i de stvilire a alunecrilor de teren. Amplul front de lucru a
necesitat efortul a circa 300 de muncitori, crora le-au trebuit doi ani pentru pentru
terminarea amenajrilor. n tot acest timp, Domnitorul a supravegheat personal
lucrrile celui mai mare i mai important antier de pe cuprinsul vechiului regat, n
veacul trecut. Regina Elisabeta nota la acea vreme: Erau italieni zidari, romni pentru
terasamente, igani salahori. Albanezii i grecii lucrau n cariere, nemii i ungurii, ca
dulgheri. Turcii ardeau crmida. Au fost maetri polonezi i cioplitori cehi.
Francezii desenau, englezii msurau, astfel c pe antier se ntlneau sute de costume
i se vorbeau patrusprezece limbi; se cnta, se njura i se certa n toate dialectele i
n toate tonurile.
Tradiia local. Referiri scrise
n lucrarea sa, jurnalistul Dumitru Manolache afirm despre "afacerea" tblielor c:
La aproape un secol i jumtate de la punerea pietrei fundamentale a Castelului
Pele, este aproape imposibil s mai refacem, cu date certe, verificabile, istoria
acelor zile. Cu att mai puin momentul descoperirii celor dou tezaure de aur despre
care am vorbit. Eforturile noastre susinute de a gsi documente care s ateste
incontestabil existena tezaurelor au fost zadarnice. Arhivele tac. Martorii direci au
murit demult, iar rudele lor, cei care mai cunosc cte ceva despre aceast poveste,
refuz orice discuii. Bntuie nc teama c, vorbind despre plcile de aur descoperite
pe pmnturile regale, ar putea fi trai la rspundere, pedepsii sau, de ce nu, chiar
eliminai. Subiectul a devenit tabu. Iar cine ndrznete s-l abordeze n profunzimea
lui, se va lovi de o tenebroas tcere, de o susinut i eficient campanie de
discreditare. De aceea, n rndurile care urmeaz vom ncerca s redm ceea ce am
putut descoperi [...] recurgnd la puinele mrturii scrise i declaraii ncredinate
nou. Astfel, informaiile scrise nu pot fi considerate izvoare istorice, ci reprezint,
mai degrab, culegerea unor "zvonuri ale vremii" care s-ar fi transformat mai apoi n
"tradiii locale", i transpunerea lor pe hrtie.
66
preot, ar fi avut caracter sacru, magic, ar fi fost nchinate zeilor i, ca atare, ar fi fost
foarte bine pzite. n ceea ce privete o posibil locuire dacic n zona Sinaiei, n afar
de depozitul de bronzuri datat 1800-1700 . Hr. i descoperit n urma multiplelor
spturi arheologice n zon (printre care se numr i sondajul efectuat de Tocilescu
n 1890), nu exist informaii referitoare la epocile ulterioare. Totui, Aurora Pean
observ c acest lucru nu este n dezacord cu depozitarea pieselor de aur n zona
respectiv, ci, din contr, reprezint un argument serios:
Este mult mai logic ca un asemenea tezaur s fi fost ascuns ntr-o zon ferit,
posibil ntr-un loc considerat sacru, accesibil preoilor sau celor iniiai. Plcile
inscripionate la Sinaia nu constituiau un tezaur obinuit, ele nu erau valoroase doar
prin aurul din care erau confecionate. Valoarea excepional consta n faptul c ele
reprezentau identitatea neamului dac. Cderea lor n minile dumanilor i
distrugerea lor ar fi echivalat cu anularea ntregii istorii consemnate n aceste plci,
cu tergerea din memorie a acestui neam i a faptelor i tradiiilor sale. De aceea,
dac tezaurele de aur i argint comercial au putut fi ascunse n cele mai diverse
locuri - n albii de ruri sau chiar n aezri locuite -, un astfel de tezaur trebuia s fie
extrem de bine protejat. Cel mai bun loc l-ar fi reprezentat cu siguran unul care s
nu fi atras prin nimic atenia romanilor i a neamurilor viitoare care ar fi trecut pe
acolo, deci o zon fr locuire i resurse care s strneasc interesul. Sinaia putea fi
un astfel de loc.
Cu privire la construcia Mnstirii Sinaia, ieromonahul Nectarie Mgureanu noteaz
n monografia sa c "n pustietatea locului triau, n linite, clugrii solitari, care
nlau rugi pe acest vrf de munte, ca odinioar preoii strmoilor notri daci".
Ieromonahul precizeaz c "nc din secolul al XV-lea, aceti clugri s-au adpostit
n crpturile stncilor i n peterile acestor muni, mai trziu n bordeie de piatr i
n schituri de lemn, pentru ca departe de lume i de zgomotul ei s triasc n
abnegaie total pentru Iisus Hristos. Astfel, au fost construite i cele dou schituri:
schitul Sfnta Ana, la 5 km de mnstire, i schitul Sfntul Nicolae, la 1 km.
Interesant este i urmtoarea mrturisire, cuprins n volum:
Multe din documentele mnstirii s-au pierdut n timp, ori intenionat au fost
distruse. O alt parte din documentele mnstirii au fost ridicate cu "ordin" de ctre
Eforia Spitalelor Civile, n anul 1887. n 1961, un incendiu a distrus o mare parte din
colecia muzeului, astfel nct, la inventarierea arhivei din 1964, au mai fost gsite
doar 955 de uniti de pstrare, de la 1387 la 1963, cuprinznd diferite acte, cteva
originale i copii n rus, greac, german sau romn, cu caractere chirilice, de la
anii 1702 pn la 1895, alte cteva dosare sau documente de pe la 1862 pn la
1963. La 17 aprilie 1975, Arhivele Statului au ridicat 137 de documente dintre cele
mai importante existente la acea dat n arhiva mnstirii.
ntr-un interviu acordat de ctre lingvista Aurora Pean unui ziar publicat n Toronto,
aceasta vorbete despre acelai personaj misterios ("al crui nume nu vi-l pot face
cunoscut") care spunea c vine cu o delegaie din partea Academiei Ruse i care
69
valoarea 'i', la fel ca n neogreac, deoarece apare n variaie liber cu I (iota), dar,
susine d-sa, acest lucru nu este un anacronism, cci nc din sec. IV a.Chr. aceste
dou semne se confundau n inscripiile din Athena, iar confuzia a devenit frecvent n
epoca roman, deci nu este specific doar epocii recente. Dl. Olteanu contest ns
aceast argumentare, afirmnd c dei unele ezitri ntre [] i [] apar i nainte de
Hristos, generalizarea pronuniei /i/ pentru [] s-a produs dup sec. V-VI p.Chr., iar
confuzia complet ntre = = (toate pronunate /i/), aa cum se ntmpl pe tblie,
este de abia de dat bizantin. n plus, spune d-sa, pe tblie nu este vorba de ezitri
accidentale ntre utilizarea lui [], [] i [] pentru /i/; aceste litere sunt folosite cu
bun tiin n mod absolut aleator pentru a reda vocala /i/, lucru care, observ dl.
Olteanu, nu se ntmpl n nici un singur alfabet antic sau modern. Nicieri literele
care se pronun la fel nu se afl n "variaie liber". Acolo unde ele exist, folosirea
lor este normat de reguli ortografice sau de tradiie.
Cercetri. ncercri de descifrare a inscripiilor
Din pcate, astzi nu exist la nivel oficial nici un program de studiere sau cel puin de
protejare a pieselor care se mai afl n depozitul institutului. Plcile au rmas tot
neinventariate, fiind, astfel, susceptibil chiar i dispariia lor complet. Conform
opiniei jurnalistului Dumitru Manolache, ideea c artefactele de la Sinaia sunt falsuri
a nmormntat pentru un secol orice iniiativ de cercetare, legenda aceasta
funcionnd ca o capcan n care, din nefericire, au czut generaii ntregi de istorici,
arheologi, lingviti etc. Tot acesta observ c subiectul a fost ocolit ca un ciumat, din
motivul c, dac te atingeai de el, riscai descalificarea profesional, oprobriul
breslei. Pentru Aurora Pean este un mare mister de ce, timp de mai bine de un secol,
nimeni nu s-a ocupat de aceste piese, dei toat lumea tia de existena lor, mister pe
care aceasta i-l explic doar prin ipoteza conform creia Grigore Tocilescu, Vasile
Prvan, Radu Vulpe, Alexandru Vulpe tiau c a existat un tezaur din piese de aur
care a fost distrus i c, astfel, scoaterea la lumin a copiilor ar fi dus la un scandal.
Dup decenii de tcere, plcile de la Sinaia au revenit n actualitate la nceputul
acestui mileniu. Istoricul Augustin Deac, cel care, n calitatea sa de cercettor la
Institutul de Studii Istorice i Social-Politice de pe lng CC al PCR, vzuse,
mpreun cu profesorul Nicolae Copoiu, o scrisoare n care se vorbea despre plcue i
despre inginerul silvic Ionescu, fcea o comunicare n iunie 2003, sub titlul Enigma
plcuelor cu scris dacic de la Sinaia, la Congresul Internaional de Dacologie, cernd
autoritilor s se implice n rezolvarea cazului dispariiei tezaurului original. Cu
acelai prilej, Deac a prezentat mai multe imagini cu tblie, dei la vremea aceea se
vorbea doar de cele dou piese de la Mnstirea Sinaia, iar cartea lui Dan Romalo nc
nu apruse. n toamna aceluiai an a aprut cartea inginerului Dan Romalo, Cronic
apocrif pe plci de plumb?, care valorifica, ntr-un studiu pertinent i inedit, o parte
din fotografiile executate de autor dup rzboi. Cartea este reeditat n 2005, sub titlul
Cronic get apocrif pe plci de plumb?.
Aurora Pean a nceput cercetrile imediat dup apariia primei ediii a crii lui
Romalo. n noiembrie 2003, a prezentat o prim comunicare pe aceast tem la
institutul unde lucra, intitulat "Observaii lingvistice asupra Cronicii apocrife pe
plci de plumb". Apoi, n iunie 2004, a susinut o conferin la Academia Romn,
intitulat O posibil surs de cunoatere a limbii dace, iar n ianuarie 2005, conferina
73
Tbliele de plumb dacice - fals monumental sau izvor istoric ignorat?, la Seminarul
Arheologic Vasile Prvan al Facultii de Istorie de la Universitatea Bucureti.
Se fura ca in codru la Institutul de Arheologie din Bucuresti ?
Daca din casa noastra observam disparitia unor obiecte, cum numim acest lucru altfel
dect FURT. Si cum ii numim pe cei platiti sa ne protejeze casa si care aparent nu-i
fac datoria... partasi prin neglijenta sau complici, daca nu sunt chiar ei hotii.
Si care sunt prevederile codului legal pentru acesti vinovati?
In ziarul Formula AS anul XV , nr. 649 din 10-17 ianuarie 2005, pe prima pagina
ne intmpina un titlu care poate strni oricui curiozitatea : Din tainele istoriei.
Misterul placutelor de plumb semnat de Horia Turcan, si caruia ii dam tot creditul
pentru felul inteligent in care a prezentat subiectul sus amintit.
Incepem sa citim cu interes o poveste despre existenta unei istorii a poporului nostru
dac, scrisa pe placute de plumb, istorie care zace de peste 100 de ani in subsolurile
Institutului de Arheologie din Bucuresti, fara a strrni curiozitatea nici unui stiintific
de origine romna.
Oare de ce cei care ar trebui sa apere interesele adevarului istoric al poporului nostru,
cei carora le platim salarii, noi cei ce i-am ales sa ne apere si sa ne protejeze interesele
natiunii noastre, noi tarani, muncitori si intelectuali, oameni de afaceri si politicieni,
noi care din munca noastra, prin taxele care le platim ii tinem pe ei, pe stiintificii
nostri sa stea la caldura, pe scaune tapisate si moi, nu isi fac datoria? Care altul ar fi
serviciul, pentru care primesc salarile lunare?
Si ce fac acesti stiintifici rau, va veti intreba?
Totul a inceput in anul 2002, cnd la cel de al III-lea Congres International de
Dacologie, tinut la hotelul Intercontinental din Bucuresti, profesorul Augustin Deac
vorbea despre niste tablite de aur de la Sinaia, care ar fi continut o istorie veche a
popoporului nostru dac, tablite de aur care au fost topite din ordinul regelui Carol I,
pentru a ajuta astfel, material, la ridicarea castelului Peles, nu inainte de a fi copiate pe
niste placi de plumb. Copiile, pe placi de plumb, au fost facute in anul 1875, la o
fabrica de cuie din Sinaia si au fost depozitate la inceput la mnastirea Sinaia de unde
au fost transportete mai trziu la Bucuresti.
Istoria ar fi putut fi uitata, ori considerata o simpla poveste, daca la sfrsitul anului
2003 nu ar fi aparut, intr-un tiraj foarte mic, cartea domnului inginer Dan Romalo
Cronica apocrifa pe placi de plumb, o carte stranie si tulburatoare, care incita la o
re-scriere a istoriei noastre vechi, o originii limbii vorbite azi de noi. In aceasta carte
domnul Dan Romalo nu numai ca prezinta o parte din aceste misterioase placute de
plumb, pe care dnsul le fotografiase prin anii 40 in subsolurile Muzeului de
Antichitati din Bucuresti, dar a incercat si o traducere, o descifrare a lor, deosebit de
74
Arheologul Ale. VULPE are totus curajul sa recunoasca in fata ziaristului H. Turcan
ca le-a vazut pentru cteva ore, timp suficient pentru domnia sa, datorita
cunostintelor care le poseda, se le declare falsuri. Trebuie sa recunoastem ca este
mare lucru sa fii om de stiinta, si vezi doamne, numai in cteva ore sa-ti dai un
verdict, care de altfel se astepta de mai mult de o suta de ani.
Si totusi nu toti oamenii de stiinta sunt de acord cu VULPEA. D-l Alexandru
Suceveanu, director adjunct al Institutului de Arheologie, semnatarul prefatei cartii lui
Dan Romalo Cronica apocrifa pe placi de plumb considera ca placutele merita sa fie
studiate.....
Atunci hai sa le studiem, a fost si mesajul celui de al V-lea Congres de Dacologie din
anul 2004. Adrian Bucurescu, filolog si ziarist, in plen congres, a descifrat cu usurinta
doua dintre placute, aratnd si cheia descifrarii lor, si se pare ca isi continua munca
asa cum putem vedea din paginile publicatiei Dacia Magazin.
Uneori ma intreb, si daca sunt falsuri asa cum declara Vulpe, de ce sunt tinute,
pastrate, intr-un institut stiintific? Am putea crede ca mai sunt si alte falsuri pastrate
prin acest forum de stiinta, am putea considera chiar ca institutul este un adapost de
falsuri....?
De ce nu le arunca la gunoi daca sunt falsuri? De ce nu ni le da noua in pastrare, am
avea o mai buna grije de ele!
Dar daca sunt falsuri de ce le ascundenti? Si mai delirant... de ce furati din ele?
De ce nu sunt inregistrate? Mai aveti si alte lucruri neinregistrate din care puteti fura
confortabil? Cui ii trebuie un fals, daca este un fals?!
Si daca sunt falsuri atunci de ce gasim placute asemanatoare de plumb si la sudul
Dunarii? Or fi intrat spionii bulgari in institutul de Arheologie din Bucuresti, prin
subsolurile acestuia , si au furat din placutele de plumb, oricum neinregistrate de
d-voastra, iar acum le comercializeaza pe internet? Ori face mai mult sens ca placute
asemanatoare au fost folosite, pentru imprimarea momentelor istorice importante, att
de dacii nord dunareni ct si de cei sud dunareni, Dunarea nefiind in acele timpuri
granita natiunii noastre ci axa ei.
Acelasi inteligent si spiritual ziarist, Horia Turcanu, nu scapa sa nu-l intrebe pe amicul
Vulpe: Cum se face ca planurile cetatii Sarmisegetusa se gasesc pe aceste tablite (ca
de altfel si numele cetatii N.A.), cetate care a fost descoperita mult dupa ce tablitele
zaceau in subsolurile Institutului? Raspunsul lui Vulpe a fost unul roscovan. Uneori
si numele le este predestinat unor persoane.
Sigur ca reprezentarea cetatii Sarmisegetusei pe unele din placute, cu mult timp
inainte ca arheologii sa descopere aceast centru religios ar fi trebuit sa le dea de gndit
celor care le considera falsuri. Dar si mai amuzant este faptul ca un templu al lui
77
Origine
Pn la mijlocul anilor 1990 s-a presupus c semnele secuieti ar proveni din
pseudorunele turcice de pe valea Orhonului (Mongolia), folosite de popoare turcofone
(de ex. n sec. VII-VIII n hanatul turcilor albatri (kk sau gk trk), cu variante
ulterioare, ca de exemplu n hanatul uigur; inscripiile krgze din sec. IX i cele din
valea Talas din Turkestan (teritoriul dintre Caspica i Mongolia). Aa zisele rune
orhonice sunt considerate a fi fost inspirate din alfabetele canaanite (fenician,
arameic), siriac (sirian), sogdian.
Compararea cu asemenea alfabete arat urmtoarele potriviri de semne:
- cu alfabetul fenician: 50%
- cu alfabetul etrusc: 43,4%
- cu alfabetul turcic: 28,6%,
ceea ce reprezint un indiciu c i pseudorunele secuieti ar avea la baz alfabetele
canaanite sau un alfabet derivat din cel fenician, trecnd apoi printr-o dezvoltare
diferit.
Etimologie
Din cuvntul maghiar r(v) (din fondul lexical uralic), a scrijeli, cresta + sufixul
substantival -s (scrijelire, cresttur). Din rovs se trage cuvntul romnesc rva,
79
nume de zei, regi, ceti, ape etc., ce fac parte din istoria cunoscut a Daciei;
80
82
Astfel, aflm c Diegio i Vezino erau copiii regelui, i c pe sora acestuia o chema
Geopyr, Giuvaier; sora lui Decebal lupta n fruntea femeilor dace, alturi de brbai,
mpotriva romanilor lui Traian.
nc o informaie foarte important: Decebal a fost mpresurat i s-a sinucis n Valea
Jiului.
n textele de la Sinaia apare i cel mai important conductor dac de dup
Decebal, necunoscut de istoria noastr oficial, dar sugerat de celebrul poem germanic
medieval Cntecul Nibelungilor sub numele de Ramunc i Sigeher, ca duce al
Valahilor. Acesta este eliberatorul Daciei, cel ce a iniiat ntoarcerea la vechile tradiii
ale rii precum i culegerea de legende divine i mirene, fixate n tbliele de la
Sinaia. Variante pentru numele su sunt: Romanh, Romansie, Lomanh i, una foarte
important, SO LOMONIUS Cel LUMINOS.
Acest atribut este chiar dezlegarea enigmei textelor de la Sinaia, ce pot fi atribuite
cu certitudine Solomonarilor, care, n mitofolclorul romnesc fac parte dintr-un
misterios i mistic ordin, cu sediul n cetatea Babariului, care se afl n Munii Galareu
sau Garaleu. Este limpede c numele romnesc de Solomonari vine de la mpratul
dac So Lomonius, care nu are nici o legtur cu regele biblic Solomon. n ara
Moilor, Solomonarilor li se spune Zgrimintei.
Strania cetate a Babariului poate fi lesne pus n legtur cu la fel de straniile stnci
din Munii Bucegi, numite Babele, mai ales c este atestat i o cetate tracic numit
Babule. Dac, ntr-adevr, cetatea mitic a Babariului era n Munii Bucegi, atunci nu
mai e de mirare c tbliele dacice de plumb provin de la Sinaia, ora aflat la poalele
acestor muni. Nu numai att: tot acolo se afla i KOG-A-ION, Capul lui Ion; Capul
Magnificului, cunoscut sub numele de Sfinxul Romnesc.
Aadar, tbliele de la Sinaia par a fi fost furite de Solomonari, ucenici ai
mpratului dac So Lomonius. n mitofolclorul nostru, Solomonarii nva dup o
Carte de Magie, ale crei pagini ar fi putut fi chiar tbliele de plumb. Ei trec i nite
probe fizice extrem de dure, iar dintre ei se aleg numai zece.
Conductorul Solomonarilor se numete Omul Alb sau Uniila. Ei au puteri
miraculoase, ndeosebi n chemarea sau alungarea ploilor cu grindin, slujii de
balauri.
Din cercetri rezult c Romanh sau So Lomonius este acelai cu Zenovius din
celebra inscripie de pe relicvariul de la Biertan, EGO ZENOVIUS VOTUM POSUI,
care poate fi tradus astfel: Eu Dunrea pe dumani i-am trecut. Pentru Zenovius cf.
DANUBIUS, numele Dunrii Superioare; pentru VOTUM dumani cf. a vtma;
patim; pentru POSUI a trece cf. a psui; pas; a pi.
Tbliele de la Sinaia sunt de o importan covritoare pentru istoria i cultura
noastr, fiind prima oar cnd aflm ce spun Dacii despre ei nii i despre dumanii
83
lor cei mai cruni, Romanii. Importana lor const nu numai n informaiile istorice
deosebit de valoroase ci i n frumuseea artistic, de multe ori la treapta de
capodopere, literare i plastice. De fapt, tbliele de la Sinaia alctuiesc epopeea
poporului daco-roman, Mioria fiind doar un rezumat al acesteia.
Toat lumea stia de existenta lor, ns nimeni nu a vrut s se ocupe de ele. Nu vd nici
o explicatie de ce. Poate doar dac ei stiau c a existat un tezaur din piese de aur care a
fost distrus si scoaterea la lumin a copiilor ar fi dus la un scandal. Asta ar fi o
explicatie. Cred c a fost dosit povestea pieselor de plumb, pentru a nu se afla
povestea celor de aur, care au disprut. Pentru c erau acolo tone de aur. Dac au fost
cel putin 200 de piese, imaginati-v.
R: Credeti c istoricii au evitat, cu bun stiint, s le cerceteze ?
A.P: Probabil. Istoricii si arheologii consacrati nu s-ar fi bucurat s renunte la tot ce
scriseser pn atunci, acceptnd att de multe informatii noi care ar fi dus, ntradevr, la rescrierea istoriei noastre vechi, si nu numai a noastr, pentru c sunt lucruri
care privesc istoria ntregii Europe. Faptul c un Prvan, un Tocilescu sau un Radu
Vulpe au spus c sunt falsuri, a constituit o etichet definitiv. Nimeni nu a ncercat s
vad dac nu cumva este altfel.
R: Ce ne mai puteti spune, n legtur cu aceste plci de plumb ?
A.P: Istoria acestor plcute este foarte zbuciumat. Pn de curnd, nu se stia c exist
o legtur ntre Sinaia si aceste piese. Inginerul Dan Romano, care a investigat 20 de
ani aceast poveste, publicndu-si rezultatele cercetrii n volumul Cronic apocrif
pe plci de plumb?, nu stia nimic despre Sinaia. El cunostea doar cele dou piese
care exist n depozitul muzeului de la mnstire. Eu am dat peste o carte a lui
Iordache Moldoveanu Dacii vorbesc , care cunostea cele dou piese de la Sinaia.
Domnul Moldoveanu a vorbit cu un inginer din Sinaia, pe nume Ionescu, care astzi
nu mai trieste. Acesta a fost foarte pasionat de istoria acestor plcute. El i-a spus c
ar fi existat zeci de piese si c provin de la Regele Carol I.
n acelasi timp, istoricul Augustin Deac a tinut o comunicare n 2003, la Congresul
International de Dacologie, despre plcile de aur de la Sinaia. ns nu a avut ecou. Stiu
doar c detine fotografii inedite dup plci, pe care noi nu le cunoastem, le-am vzut
numai proiectate. Din pcate, Deac a murit si nu am ajuns la documente si la arhiva pe
care o detinea. Vorbind cu cei de la Institutul de Arheologie, am aflat c ei stiu, cu
sigurant, c toate aceste plci provin de la Mnstirea Sinaia.
n anii 40, cnd Romalo le-a fotografiat, mai erau o sut si ceva, iar n anii 70, au
disprut toate. Romalo a cutat si n inventare, dar ele nu au fost niciodat
inventariate.
Nu exist absolut nici o informatie c ele ar fi existat vreodat. n 2002, 2003, au
reaprut 35 de piese, nu se stie de unde. Ce s-a ntmplat cu restul, nu stim. Cele 35 de
piese, aflate astzi n Muzeul Institutului de Arheologie nu sunt nici acum
inventariate.
R:Am aflat c, totusi, aceste piese din plumb au fost analizate.
A.P: Da. Am extras mostre din cele 35 de piese, le-am dus la Institutul de Fizic
Nuclear si rezultatele sunt, fr nici un dubiu: plumb de secolul al XIX-lea. S-au
fcut comparatii cu medalii de plumb din vremea lui Cuza si compozitia este identic.
Este sigur plumb modern, care confirm teoria copiilor.
n anul 2002 a fost trimis la Oxford una dintre piese, mpreun cu o scoab de plumb
86
din zidul de la Sarmizegetuza, oferit de profesorul Ion Glodariu, care este datat,
sigur, secolul I d.Hr. Analizele au artat c piesa contine cam aceleasi impuritti ca si
scoaba de plumb dacic si c autenticitatea acestei piese depinde de siguranta
contextului n care a fost gsit scoaba. Dac scoaba este autentic, este posibil ca si
piesa s fie autentic. Pornind de la aceste rezultate, considernd c plumbul este
dacic, s-a ridicat urmtoarea ntrebare: cum e posibil s arate att de bine niste piese
de plumb peste care au trecut 2.000 de ani, ntr-un sol cu umiditate ridicat, ca al trii
noastre?
Domnul Romalo a presupus c s-au fcut matrite din folie de aur, n care s-au
imprimat scrisul si imaginile cu poansonul, apoi s-a turnat plumb, iar cnd piesele au
fost descoperite, s-a extras folia de aur si abia atunci plumbul ar fi intrat n contact cu
aerul. Cei de la Monetrie spun ns c aceast ipotez este neplauzibil, pentru c
multe piese au dimensiuni mari si, o folie de aur, ca s poat fi imprimat, trebuie s
fie foarte subtire. Astfel de matrite nu ar mai fi suportat o greutate att de mare de
plumb.
Analizele repetate de trei ori la Institutul de Fizic Nuclear pe piesa analizat la
Oxford au demonstrat c exist, ntr-adevr, impuritti, dar numai la suprafata
pieselor: cupru, argint si alte metale, n cantitti foarte mici, care pot proveni fie din
contaminarea cu matritele, fie din contaminarea cu obiectele mpreun cu care au fost
depozitate. ns, n interiorul pieselor este plumb pur. Este, deci, posibil, ca cei de la
Oxford s fi msurat numai exteriorul piesei, nu si interiorul. Nu exist nici un dubiu
c plumbul din interior este 98% pur, cu adaos de staniu. Asta este formula tipic
pentru plumbul de tipografie.
R: Care este opinia Dumneavoastr, n legtur cu autenticitatea acestor plci ?
A.P: Dup opinia mea, plcile sunt autentice, n ceea ce priveste continutul lor, ns,
n ceea ce priveste suportul este vorba, n mod sigur despre niste copii din secolul al
XIX-lea.
Cu sigurant, Regele Carol a vrut, cnd si-a dat seama de importanta istoric a acestor
piese, s lase spre cercetare, chiar dac cele de aur nu au fost distruse, chiar dac ele
exist, copii dup ele. Pentru c ar fi fost dificil s se fi dat la studiat tone de aur. Mi
se pare logic s fi fcut niste dubluri dup aceste piese.
R: Dac sunt falsuri, cine ar fi putut s le fac ?
A.P: Se presupune c Hasdeu. Unii spun c el ar mai fi fcut niste falsuri, e vorba
despre niste documente medievale.
Nu de aici pleac ns ipoteza falsului. Alexandru Vulpe sustine c un nepot de-al lui
Hasdeu ar fi lsat o scrisoare n care ar fi spus ceva n legtur cu aceste piese. Nu se
stie nimic despre scrisoare, dac exist sau nu. ntre timp, Alexandru Vulpe a renuntat
la ideea scrisorii, nu si la ideea falsului atribuit lui Hasdeu. De ce? Pentru c, aceste
plci, pe lng foarte multe ilustratii, contin o limb. Ori, la vremea respectiv, n
afar de Hasdeu, nimeni nu avea cunostinte att de temeinice nct s inventeze o
limb atribuit dacilor.
Hasdeu a fost un personaj absolut genial. Este sigur c cel care a creat plcile, dac
87
admitem c a existat un falsificator, trebuie s fi fost chiar mai genial dect Hasdeu.
Se stie c doar Hasdeu detinea la vremea aceea cunostintele necesare crerii unei
limbi si a unei arhive atribuite dacilor, mai ales c el era foarte pasionat de substrat. El
este cel care, scotnd n evident exagerrile scolii latiniste, a studiat temeinic ce s-a
putut studia, pe vremea respectiv, din substratul dacic. ns, Hasdeu atribuie dacilor
un alfabet folosit de secui, descoperit ntr-un document de secol XIII. Hasdeu
presupunea c dac secuii aveau un alfabet n secolul al XIII-lea, trebuie s-l fi gsit
acolo, n Ardeal, si c el trebuie s fie continuarea alfabetului dacilor.
R: Si nu este asa ?
A.P: Alfabetul secuilor nu are nici o legtur cu alfabetele de pe plci. Acestea sunt,
predominant, grecesti. Alfabetul secuiesc este foarte straniu. Dac Hasdeu ar fi fcut
plcile astea, nu ar fi folosit alfabetul grec, el fiind convins c acel alfabet al secuilor
este dacic.
nainte de a descoperi alfabetul secuilor, Hasdeu presupunea c Deceneu, care,
conform lui Iordanes, ar fi stat o vreme n Egipt, ar fi adus de acolo o scriere. Deci, a
avut o ipotez anterioar alfabetului secuiesc. Asta ar fi prima neconcordant. A doua
ar fi legat de limb. Si este mult mai grav.
Limba din plci nu seamn cu substratul limbii romne. Nu exist cuvinte din
substratul limbii romne, nu exist fenomene atribuite substratului limbii romne. Ori,
Hasdeu, care studiase substratul (este primul nostru lingvist care studiase substratul)
n-ar fi ratat ocazia s introduc niste elemente, clar de substrat, n aceste plci.
R: Atunci, n ce limb au fost scrise plcile ?
A.P: Dup mine, limba din plci nu este o limb indo-european. Acesta este lucrul
senzational pe care l pot spune. Este o limb care nu are desinente, care nu face
distinctie de gen, de persoan, de numr, de caz. Nu stim cnd avem plural, cnd avem
singular, cnd avem feminin. Aproape toate cuvintele se termin n o, nu n a , asa
cum le stim noi din izvoarele grecesti si latinesti (de exemplu Boerobiseto, Vezino),
chiar si femininele se termin n o: Napoco, Genuclo. Exist elemente care se
regsesc si n limba romn, dar care, paradoxal, n romn nu sunt atribuite
substratului, ci limbii latine. Este limba dac, fr ndoial, ns, fie este o limb
preindo-european, deci mult mai veche ceva de genul limbii basce care a
supravietuit asimilrii indo-europene, fie, a doua variant (la care m-am gndit, dar la
care nu tin foarte mult) este o limb sacr, folosit numai de preoti, n vreme ce
poporul folosea o limb comun, diferit.
Plcutele ar putea fi, deci, scrise ntr-o limb sacr, care s se fi conservat n casta
preotilor.
R: De unde ar putea s provin aceste plci scrise, si ce povestesc ele ?
A.P: n mod sigur, plcutele provin din mai multe zone si din mai multe epoci. Ele au
fost strnse laolalt, ntr-un anumit moment. ns, exist o unitate de stil si de
redactare, ceea ce nseamn c exista o traditie puternic. Plcile consemneaz, cu
sigurant, evenimente importante de la curtea regilor daci, precum aliante, rzboaie
cstigate, diferite evenimente. Lipsesc multe piese din aceast arhiv. Noi avem foarte
88
putine. Se vede usor c exist o unitate de stil pentru plcile din vremea lui Burebista,
pentru cele din vremea lui Decebal, pentru cele din Dobrogea si asa mai departe.
Mai mult, tipurile de scriere se grupeaz pe epoci si pe zone. Lucru foarte important,
pentru c e greu de crezut c cineva n secolul al XIX-lea cunostea scrierile grecesti
locale.
Mai exact, plcile din Dobrogea sunt scrise n alfabet grecesc ionian, care folosea
omega si eta. Este vorba de plcile care par s provin de la cetatea Genucla, spre
exemplu.
n functie de informatiile de pe plci, le-am putut grupa: asdar sunt plci de la
Sarmizegetuza, de la cettile din Dobrogea, plcile lui Cotizo, care sunt din zona
Banatului.
Cele care par s provin din Dobrogea folosesc un alfabet de influent clar ionian,
lucru firesc, pentru c acolo erau cettile grecesti milesiene. n schimb, plcile din
vremea lui Decebal folosesc un alfabet grecesc occidental, care trebuie s fi provenit
de undeva din sudul Italiei, acelasi care st la baza alfabetului latin, prin intermediar
etrusc. Ori asa ceva nu stiu dac se putea cunoaste la vremea respectiv (secolul XIX
n.n.) pentru c alfabetele locale si dialectologia greac s-au constituit ca stiinte doar la
mijlocul secolului al XX-lea.
Multe sunt plci de la Cetatea Helis. Ele vorbesc nu numai despre Dromichete, el fiind
unul dintre nenumratii regi de la Helis. Avem chiar o genealogie de la Helis (mai
exist nc una de la Sarmizegetuza), care se ncheie cu Oroles, care trebuie s fie
acelasi cu Rholes, din Dio Cassius, si care, cum pare s rezulte din texte, este autorul
complotului care l-a detronat pe Burebista.
R: Prof. dr. Vasile Boroneant mi-a artat niste semne asemntoare, descoperite de
dnsul pe niste mandibule de cal, la Chitila...
A.P: Am vzut si eu semnele de pe oasele de la Chitila. Textele din plci sunt scrise
90% n alfabet grecesc, cu diferite variante. Este adevrat c exist si cteva scrieri
total necunoscute n aceste plci. Cea mai stranie apare pe frontonul templelor
reprezentate pe plci. Aceast scriere seamn, ntr-adevr, cu scrierea de pe oasele de
la Chitila.
R: Asemenea semne se afl si n Biblia lui Wulfila...
A.P: Biblia lui Wulfila se stie c a fost scris n nordul Dunrii n sec. IV d.Hr.
Wulfila a trit ctiva ani aici. El a fost cel care i-a crestinat pe goti si primul care a
tradus n gotic Biblia. Alfabetul gotic a fost inventat de el, si se spune c are la baz
alfabetul grecesc. ns alfabetul gotic primitiv, publicat de Vulcanius Bonaventura,
contine cel putin un semn, care a fost folosit si de daci n aceste tblite. Pentru c,
chiar dac spunem c dacii au folosit n tblite alfabetul grecesc, nu este totusi
alfabetul grecesc pur, ci unul care contine niste semne speciale, pentru sunete speciale,
care nu exist n limba greac. Acel semn din alfabetul gotic, care n alfabetul dacic
noteaz sunetul ce, nu are valoare n alfabetul gotic, pentru c nu exist sunetul. De
aceea nu se explic existenta lui, dect printr-o preluare de la daci.
R: Au mai fost descoperite piese asemntoare undeva ?
89
A.P: n afar de plcile de plumb, mai exist o serie de piese de alt provenient, din
colectii particulare, din muzee, descoperite de arheologi n spturi, care contin semne
si imagini asemntoare celor de pe plci, necunoscute n perioada lui Hasdeu. De
pild, medalionul care se afl n posesia domnului Dan Romalo, care provine de la
familia Murnu, are pe avers portretul lui Burebista, care se regseste de mai multe ori
pe plcile de plumb, probabil fcut cu aceeasi stant, pentru c are aceleasi
dimensiuni. Pe revers are imprimat emblema cap de bovideu si sarpe, care reprezint
probabil emblema statului unitar al lui Burebista, si un text n aceeasi limb cu aceea
de pe plcute.
Medalionul a fost analizat de ctre Bogdan Constantinescu, doctor n fizic, de la
Institutul de Fizic Nuclear, care garanteaz c este autentic, pentru c are o
combinatie de metale care se regseste numai undeva din zona din sudul Uralilor, un
aliaj tipic metalurgiei scitice. Domnia sa sustine c este imposibil ca cineva s fi
falsificat acest medalion.
Mai exist cteva piese n colectia unui anume domn Pulopol. Domnul Romalo l-a
cunoscut acum vreo 10 ani si a reusit s le fotografieze. Ele contin imagini
asemntoare cu cele de pe plcute.
Mai stiu de existenta altor trei piese, descoperite de arheologul Victor Bobi, aflate la
Muzeul din Focsani. Este vorba despre un medalion, cu portretul si numele regelui
Duras, care pe revers are un templu identic cu cele de pe plcute, si niste monede de
argint, dintre care una contine o scriere rombic, identic cu scrierile lui Dromichete
de pe plci. Este chiar monograma acestui rege. O asemenea moned a fost
inventariat si de marele numismat Octavian Iliescu.
Aceste piese se pot constitui n dovezi ale autenticittii plcilor, pentru c sunt
descoperite recent.
R: Despre reprezentrile arhitectonice de plci ce ne puteti spune ?
A.P: n ceea ce priveste reprezentrile arhitectonice din plci temple, cetti (avem
chiar un plan al cettii Sarmizegetuza) se pare c sunt conforme cu ce stim noi
despre arhitectura din antichitate. Multe structuri par s fie structuri de lemn, care nu
s-au pstrat pn astzi, ns, dac ar fi existat un falsificator, acesta ar fi trebuit s
cunoasc foarte bine arhitectura antic. Pe de alt parte, cele cteva mii de
reprezentri, de portrete, de trofee, de divinitti, de armate etc., grupate pe epoci si pe
zone de provenient sunt reprezentate foarte coerent.
Arheologul Silviu Teodor de la Muzeul National a fcut un studiu de imagine, timp de
cteva luni. A grupat toate aceste imagini si le-a introdus ntr-o baz de date.
Rezultatul a fost de-a dreptul surprinztor: nu exist nici o inconsecvent. Dac ar fi
existat un falsificator, acesta si-ar fi coordonat extraordinar de bine munca, pentru c
nici o imagine nu se bate cap n cap, pe nici una dintre plci.
R: Ca specialist, cum apreciati limba n care au fost scrise textele de pe misterioasele
plcute ?
A.P: n ceea ce priveste limba din tblite, aceasta are toate caracteristicile unei limbi
naturale. Nu pare deloc s fie o limb creat. Are extrem de mult varietate. Numele
90
lui Burebista spre exemplu, e scris n vreo 15 feluri, ceea ce este greu de imaginat
pentru un falsificator. Exist foarte mult variatie fonetic. Toate cuvintele au
variante. Exist chiar indicii de variatie dialectale. Tblitele dacilor si cele ale getilor
prezint diferente clare dialectale. Exist cuvinte care apar n anumite contexte. Exist
structuri fonetice conditionate. Ori, aceste lucruri nu puteau fi imaginate de cineva
care nu avea la ndemn instrumentele actuale. S generezi o limb care s aib
cuvinte, care s apar numai n anumite contexte, e imposibil. E vorba de mii de
cuvinte. Limba din tblite nu are nici un atribut al unei limbi artificiale.
R: Doamn Aurora Petan, v multmim foarte mult pentru informatii.
CRONICA RII ROMNETI
Una dintre cele mai spectaculoase tblie de la Sinaia este aceea pe care e scris
cronica secret a rii Romneti., n vechiul grai al geilor. Se tia de o cronic n
limba romn, comandat de Mihai Viteazul, care ns s-a pierdut. Toi regii i
voievozii pomenii n cronica secret au domnit n ara Romneasc.
Registrul din stnga-sus i dreapta-sus este dedicat lui Zalmoxis, respectiv lui
Pythagoras, regele Scyilor, care, vrnd-nevrnd, a rmas n istorie ca marele
persecutor al zeului get.
n registrul din stnga, sub chipul lui Zalmoxis, apare un text privindu-l pe
Boerovisto, care, dei a avut ca mari reedine cetile de la Miercurea Ciuc i Ortie,
a plecat totui de la Helis, actualmente Piscul Crsanilor, judeul Ialomia. Inscripia
91
este aceasta:
BOEROVYSETO // UTY TARIO DALMATOY SYRAONI MEGAS COREY.
Traducerea: Boerovisto // La Apa Divin (Naparis), cpeteniile dalmate l-au slvit pe
rege.
n stnga jos, la dreapta unui templu, zis n graiul getic SAB-A-DIOS Casa
Zeilor, apare nobilul VRA-ZAR , Cel de pe (cu) Ap (cf.rom. prea; zer; iezer; vr),
variant pentru AIS-EPOS (cf.rom. ap; isop), alt supranume al tatlui adoptiv al lui
Apollon-Zalmoxis, zis n romnete Sfntul Iosif.
Cam n centrul cronicii, n dreapta-oblic deasupra lui VRA-ZAR, apare i regele
OROLIO - Oroles, adic Vulturul (cf. slav. orilu vultur; rom. raru uliu; erete), care,
dac mergem n spiritul cronicii, a domnit n viitoarea ar Romneasc. Dar, naintea
lui, sus, n centru, se afl regele DROMYO, abreviere din DROMICHAITES, care i
el a domnit la Helis, pe Ialomia.
n dreapta lui VRA-ZAR este chipul lui REMO sau REMIO, conductorul;
crmuitorul (cf.lat. remus vsl), tatl lui Boerovisto, care apare aici cu numele
VASOLO (cf.gr. vasileos judector; rege; mprat; rom. vsl).
Jos, al doilea de la dreapta la stnga, se afl voievodul SE-NES-LAV Cel de la
Apa (Curat) Sfnt (cf.rom. na; neao; a lia; Neajlov), aici cu numele de SANIAPO Cel de la Apa Vrjit (cf.rom. de seam; seme; ap). El era socrul lui
DEMAROE, abreviere pentru TOCHOMERIU Cel cu Comoara, supranumit de popor
Negru Vod, al crui chip se afl sub cel al lui NATYHO Blestematul, porecl a
regelui scyth Pythagoras.
Sub un alt chip al lui Apollon-Zalmoxis, care e n dreapta-sus, se afl, sub
numele getic de MYRYSIEO Strlucitorul, Mircea cel Btrn. Din faa lui Mircea,
scrie vertical-orizontal-vertical: NATYS OR BISORAPO DOMBYO, adic Urmai ai
lui Basarab cel Mare. Basarab se afl sub chipul lui Mircea.
Fa n fa cu Mircea se afl nepotul su, Vlad epe, care, la stnga, are
urmtoarea legend: NATO DE MAROEON SONTO ANTEI O NEO
MAHEDONOIJIOON. Traducerea: Cel nscut de (ca) moroi (strigoi) a fost ntiul
care a nlturat sfetnicii murdari (ptai; compromii).
Chipul lui Vlad este nconjurat, n stnga vertical i jos orizontal, de inscripia:
NATYH COMANYSEOY, Dumanul Cumanilor (Turcilor!).
Fa n fa cu Orolio e Mihai Viteazul, cu legenda MAIHAI I MAY Mihai cel
Mare, ce era iniiat n tainele Daciei i cruia i era dedicat cronica .
n dreapta lui Mihai se afl mama sa, Theodora, cu legenda MAT YHDO OYHA
Maica de la Apa Minunat.
Se tie c Theodora se nscuse la Trgul de Floci, la vrsarea rului Naparis
(Ialomia) n Dunre. Este singura femeie care apare n aceast cronic ilustrat.
92
considerat ca era vorba despre o preoteasa sau poate chiar o femeie-saman. In jurul
resturilor de oase umane au mai fost gasite 26 de figurine de teracota, 3 figurine de
alabastru, impreuna cu cele trei placute de lut ars. In opinia lui Marco Mellini,
director al Prehistory Knowledge Project si membru al World Rock Art Academy,
Roma, femeia botezata Milady Tartarianu era un mare preot sau un saman, iar
analiza oaselor indica faptul ca nu au fost arse, prin umare varianta incinerarii,
propusa initial, a fost exclusa, precum si cea a unui posibil act de canibalism.
Arheologul roman Vlassa a fost primul care a emis aceasta teorie pe baza
documentatiilor anterioare asupra unor ceremonii canibalistice danubiene efectuate
cu scopul de a comunica cu zeii si cu spiritele. Varianta unui act antropofag a fost
respinsa dupa analizarea oaselor, intrucat acestea au fost rupte in mod natural, fara
a fi zdrobite sau arse. Teoria lui Mellini este sustinuta si de faptul ca oasele au fost
ingropate in cadrul unui ritual, in vreme ce la banchetele canibalistice resturile
umane erau aruncate animalelor.
O datare controversata
In privinta datarii celor trei tablite, documentarea arheologica inca nu este 100%
sigura.Tablitele de la Tartaria par sa apartina migratiilor civilizatiei Vinca, una
dintre cele mai vechi culturi europene, cu o vechime recunoscuta de circa opt milenii,
cand un asemenea sistem de scriere era folosit nu numai in sud-estul Europei, dar si
in aria civilizatiilor proto-sumeriene. In acelasi timp, alti oameni de stiinta au datat
artefactele in mileniul V i.H. sau a doua jumatate a mileniului VI i.H. Conform
acestora, tablitele sunt primele atestari ale unei scrieri vechi europene. In zilele
prezente, controversa continua. Dar ce s-a intamplat cu adevarat la Tartaria? O
analiza ulterioara asupra descoperirilor, efectuata ulterior, a facut mai multa lumina
in acest caz.
In fapt, tablitele nu au fost niciodata analizate cu ajutorul radiocarbonului, insa acest
lucru nu a impiedicat legendele sa se nasca in jurul subiectului. Conform unor
arheologi romani, tablitele nu pot fi datate cu C14 din cauza tratamentelor la care au
fost supuse in necunostinta de cauza. Se pare ca arheologul Nicolae Vlassa nu se
afla in situl arheologic la momentul descoperirii care a avut loc cu cateva ore inainte
de incheierea lucrarilor de excavare. Tablitele erau moi si acoperite de calcar din
cauza umiditatii. Pentru a le intari, unul dintre restauratori a decis sa le usuce in
cuptorul aflat in laboratorul muzeului, insa temperatura si perioada coacerii au ramas
necunoscute. Dupa acest tratament, tablitele nu ar mai putea fi supuse unei datari cu
C14, deoarece stresul termic a compromis calitatea de baza a lutului, indispensabila
in cazul unei analize cu carbon. O mare parte dintre arheologii romani si straini se
plang de faptul ca Vlassa nu a fotografiat artefactele in momentul dezgroparii si a
refuzat sa colaboreze cu colegii lui, evitand in acelasi timp sa dea prea multe detalii
despre descoperirile sale in cadrul raporatelor pe care le redacta periodic,
multumindu-se sa repete aceleasi informatii sub denumirea de noutati.
Lipsa fotografiilor de la locul sit-ului si mai ales, dificultatea de a-l localiza chiar si in
prezent, cumulate cu alti factori, cum ar fi imposibilitatea de a data cu exactitate
placutele, dificultatea de a identifica o civilizatie puternica in bazinul Dunarii care ar
putea sa fabrice scrisul cu 1 000 de ani inaintea Sumerului, toti acesti factori au
indreptatit generatii intregi de arheologi si istorici sa se indoiasca de rolul pe care
tablitele le-ar putea juca in stablirea unei cronologii precise si sa isi puna intrebari
referitoare la adevaratul loc de nastere al civilizatiei.
45.946706 23.408844
95
Dacii Liberi
Din nou, Dacii Liberi
Noi n-am avut nevoie
Sa luam adeverinte
Cu numele ei dacic
Ca vietuim acasa,
n patrie la noi,
Si iubitori de pace,
Si vrednici de razboi.
Si altfel de romani.
La Sarmisegetuza,
La focuri, cu Zamolxe,
Si devenim padure,
Si devenim recolte,
Sa va hranim pe voi,
Si temelia tarii
Strignd la ei cu steagul
Si iubitori de pace,
Si vrednici de razboi.
Cu tot ce nazareste
Urmasilor n care
Reinviem acum.
Femeile iubindu-si
Ca numai oboseala
Adrian Paunescu
96
Toti cunosc sau cel putin asa cred faptul ca steagul dacic este reprezentat
de capul de lup cu trup de sarpe. Spre uimirea lor, precizam ca acela nu e
trup de sarpe ci trup de dragon, animal fantastic pe care dacii il cunosteau
dinaintea chinezilor. Zgomotul produs in lupta de steag era deosebit si baga
groaza in dusmani. Dar dincolo de simpla existenta fizica a steagului, acesta
simboliza descendenta divina a dacilor. Lupul era reprezentarea totemica a
poporului lui Zamolxis. In conditiile in care dragonul era privit ca stapan al
norilor, steagul dacic simboliza nivelul spiritual al posesorilor, faptul ca
acestia erau, asemeni dragonilor zburatori printre nori, stapani pe o lume
aflata dincolo de nori, depasind granitele umanului, depasind conditiile
existentiale cunoscute si acceptate in acele vremuri. Asadar, balaurul dacic
era mai mult un demon atmosferic. Nu trebuie confundata notiunea de
97
are capul unui taur. Balaurul care are multiple forme ale capului nu este un
balaur nascut. Credinta generala este ca ei provin din serpi care nu vad
oameni timp de un numar mare de ani. Serpii care se transforma in balauri
produc o piatra pretioasa, mare cat un ou, pe care o tin in stomac. Piatra le
tine de foame si de sete pana cand se transforma in balauri. Daca un om ar fi
inghitit piatra se va transforma la randul sau in balaur. Acesti balauri sunt
produsul autohton al credintelor noastre populare, iar locuintele lor sunt
mereu fie fundul unui lac sau iaz, fie lacurile de munte, insulele mici sau
padurile unde nu patrunde suflet de muritor.
Solomonarii, stapani ai balaurilor
Legendele noastre nu spun cand, dar amintesc un fapt ciudat. Si anume, o
data, balaurii nostri au cazut sub puterea catorva vrajitori, pe care istoria ii
numeste solomonari. In realitate, acei solomonari sunt, asa cum am afirmat
anterior, ramasitele unui popor mistic, pastratorul unor taine de nepatruns si
ale unor forte de neexplicat. Cand solomonarii voiau sa ridice balaurii in aer,
se duceau cu cartea lor, ce cuprandea cuvinte vrajite, pe malul unui lac de
munte, tinand in mana un carlig si un fru.
Cand termina de catit, lovesc apa cu carligul si balaurul iese din lac. Atunci
ii arunca fraul pe cap si se ridica cu el in vazduh.
In functie de zone, acesti stapani ai balaurilor sunt descrisi in anumite feluri.
In general insa, ei sunt priviti ca oameni inzestrati cu puteri supranaturale...
ei sunt stapanii vantului, ei stapanesc norii, ei calatoresc balaurii dusi de
nori, ei au puterea, dupa bunul lor plac, de a aduna sau a raspandii norii, ei
provoaca furtunile mari, ei fac timpul urat sa se instaleze intr-o regiune si
nimicesc cu grandina intreg tinutul. Intotdeauna sunt cei care au puterea de
a provoca sau de a o face sa stea. .
Uneori solomonarii erau considerati drept oameni sfinti, care stiau sa
citeasca in stele. Coborand din nou in vremea dacilor, constatam cu
surprandere ca aici gasim o categorie speciala de preoti-magicieni, numiti
skistai (uneori ktistai), care inseamna calatori ai norilor.
Solomonarii isi alegeau locuri muntoase pentru a-si construi casele. de
acolo ei coboara in sate ca cersetori pentru a pune la incercare inima
oamenilor. Sau stau la panda in timpul noptii, in marginea satelor, pentru asi da seama ce fel de oameni locuiesc acolo. Daca oamenii unui sat oarecare
ii primesc bine, dandu-le de pomana mai ales alimente, atunci ei devin
100
protectorii lor. Dar daca, sosind intr-un sat, sunt rau primiti, atunci necaz va
fi pentru acel sat. Solomonarul se duce la un loc unde sunt balauri... face pe
unul sa iasa, il incaleca, se ridica la cer, dezlantuie furtuna, tunetele,
fulgerele, dar mai ales grandina... Cum se aparau unele sate impotriva
balaurilor care aduceau ploaia? ...pentru timp urat se infige in pamant un
obiect de fier ascutit, mai ales un topor sau o secure, dar si un cutit, un fus
sau un harlet (toate cu taisul in sus), pentru ca balaurului ii este frica de
topor...
Se mai spune ca balaurii se mai tem de ustensilele folosite pentru coacerea
painii vatrai, lopata... La ora actuala nu se stie inca daca sagetile pe care le
foloseau dacii ca sa alunge norii erau facute dintr-un anumit tip de lemn sau
daca, inainte de a fi trase inspre cer, ele erau supuse vreunui ritual magic
pentru a avea efect asupra animalului fantastic.
Daca Herodot in povestirile sale descria in povestirile sale un demon al
furtunilor, pe Columna construita din porunca lui Traian apare viziunea unui
balaur invins, un trofeu al luptatorilor daci. Aceasta reprezentare este foarte
importanta, Traian dorand sa arate ca el si armatele sale nu au invins un
popor oarecare ci un popor ales, niste luptatori care triumfasera deja asupra
dragonilor ce zburau printre nori, acele animale legendare a caror existenta
se pierdea in negura timpului, undeva intre realitate si supranatural.
101
Localizarea Kogaionului
102
Prin unicitate si maretie Umbra Piramida a constituit, fara indoiala, din cele
mai vechi timpuri o autentica hierofanie si, dupa opinia noastra, constituie
principalul motiv pentru desfasurarea, in timpul aparitiei sale, in prima
decada a lunii august, a Sarbatorii Muntelui, o sarbatoare uraniana, cu
ovechime posibila de 5.000 de ani (N. si E. Ticleanu, 2000) peste care s-a
suprapus o sarbatoare crestina.
Un alt fenomen optic, cu care debuteaza formarea hologramei naturale a
Umbrei Piramida, desi de mai scurta durata, este probabil chiar mai
important decit acesta si consta in aparitia spre vest, pentru cateva minute, a
mirificei Cai a Cerului. Datorita jocului de lumini si umbre din primele minute
ale rasaritului, umbra virfului se pierde in adancimile cerului, astfel incat
pare ca inre cer si pamant s-a deschis un imens si nesfarsit drum intunecat
marginit in stinga de un parapet luminos. Or este sigur ca aceasta sublima
cale celesta a fost observata de oamenii muntelui, in special de sacerdoti, din
cele mai vechi timpuri.
Interesant este faptul ca spre est de Ceahlau pornea asa-numita Calea Sacra
(vezi N. Miulescu, 1978), care ajungea la Cheile Bicului, in sud-estul orasului
Chisinau, de unde continua spre est si era marcata printr-o linie de megaliti
amintita si de D. Cantemir in Descrierea Moldovei, linie ce corespunde cu
Exampeos-ul mentionat de Herodot.
Calea Cerului si piramida de pe stema Daciei
Calea Cerului este un fenomen optic de-a dreptul fascinant si absolut unic.
Asa cum am vazut-o, ca un drum intunecat marginit de un parapet luminos,
drum al carui virf se pierdea in infinite inaltimi celeste, Calea Cerului
corespunde intru totul piramidei mult prea ascutite de pe stema Daciei,
publicata in anul 1791 de Ritter Vitezovic si considerata de M.Dogaru
(1994:80, fig.28k) ca una din stemele Moldovei.
Dupa opinia noastra, prin unicitatea si maretia lor, cele doua fenomene
sucesive, Calea Cerului si Umbra Piramida, au constituit hierofanii de prim
ordin din cele mai vechi timpuri si pot justifica nu numai Sarbatoarea
Muntelui si caracterul de Munte Sfint al Ceahlaului, dar si Calea Sacra ce
pornea de la poalele estice ale muntelui, precum si Exampeos-ul anticilor.
107
111
(Cezar Bolliac)
113
(de fapt teritoriul dintre Nistru si Bug) reprezentand trei capete negre legate
fiecare cu o esarfa (cu semnificatia ca acel teritoriu este locuit de tatari).
P.R. Vitezovic a cuprins in lucrarea sa si stema Daciei, infatisand un scut rosu
mobilat cu o piramida de argint, figura ce porneste de la baza scutului si se
inalta pana in partea superioara a acestuia; de o parte si de alta a piramidei
sunt doi lei de aur rampati si afrontati. Aceasta piramida semnifica, dupa
istoricul croat, "o perfectiune deosebita si culmea gloriei". Autorul conchide
ca stema atesta "virtutile care au stapanit Dacia pana la domnia lui Decebal",
s-ar putea spune potrivit acestei afirmatii ca stema a fost dinaintea lui
Decebal, chiar inainte de Christos. Aceasta stema, potrivit fotocopiilor si
descrierilor, este aproape identica cu cea din Novella a XI-a a lui Iustinian.
Tematica lui P.R. Vitezovic a fost preluata si de alti istorici. Sarbul Hristofor
Jefarovic traduce lucrarea in limba sarba in 1741, confirmand cele scrise de
Vitezovic. El precizeaza asupra blazonului Daciei: "Dacia este tara divizata
astazi in Tara Romaneasca, Transilvania si Moldova, vechiul sau blazon
infatisa doi lei afrontati pe un camp rosu, intre ei se ridica un triunghi ...
jumatate alb, jumatate rosu." Ceea ce concorda cu descrierea stemei din
Novella a XI-a a lui Iustinian.
In lucrare subliniez ca strabunii nostri au avut insemnele heraldice specifice
timpului si ca acei care au stabilit stemele Romaniei si simbolul national
tricolorul, in secolele XIX si XX, au mentinut si consfintit ceea ce am
mostenit, stabilind stemele cu insemne milenare si mentinand culorile
traditionale: rosu, galben si albastru in steagul Romaniei.
Totodata, se mai confirma ca pe langa lup-balaur, sarpe etc. strabunii au
avut si alte simboluri demne de luat in seama.
http://www.dacia.org/densusianu2002/Comunicarile_Congresului/Olimpiu_
Luca/olimpiu_luca.html
Geto-dacii, se stie, aveau steaguri, in jurul carora se aduna armata in caz de razboi. Aceste
steaguri erau de doua feluri: sub forma de drapel (prapuri) si sub forma de stindard
(dracones).
Stindardul era un balaur cu cap de lup, cu gura deschisa, fixat cu gitul intr-o prajina, facut din
bronz sau argint iar coada din stofa. Printr-un ingenios sistem interior, stindardul dac facea sa
se auda, sub actiunea curentilor de aer, un suierat puternic ce avea ca efect imbarbatarea
ostenilor proprii si panicarea celor inamici si in plus inducea o stare de nervozitate cailor care
nu il mai auzisera. Intreaga simbolistica daca orbiteaza in jurul simbolului LUP, ce a
115
Acesta i-a cunoscut desigur pe militarii daci si a ramas impresionat de modul in care se
instruiau, de dirzenia cu care minuiau armele si de disciplina de care dadeau dovada.In acest
sens Arian afirma ca: "ostasii invata strigatele de lupta stramosesti ale fiecarui neam,
strigatele celtice pentru celti, strigatele getice pentru geti si cele retice pentru reti" (Arian,
Arta tacticii in Fontes ad Historiam Daco-Romaniae Pertinentes). Un alt exemplu al pastrarii
armamentului traditional este si cazul comandantului CLAUDIUS MENANDER care a pus
sa fie sculpatata pe piatra pusa de el un cutit incovoiat, o sica. Prezenta dragonului in Britania
e logica din moment ce Roma admitea oficial in panteonul sau vexicologic ideile totemice ale
trupelor straine ce serveau in armate romana. Este neindoielnic ca urmasii acestor daci au
luptat alaturi de celtii locali (britoni, gaeli, belgi) impotriva triburilor germanice ale saxonilor,
anglilor si iutilor.
Din aceste timpuri s-a pastrat in sud-estul Angliei balaurul zburator al dacilor, ca semn de
razboi al populatiei din Tara Galilor, semn considerat de cercetatori ca o "relicva a dominatiei
romane".Este deci neindoielnic ca dragonul a fost folosit in Britania si dupa retragerea
romana.Acest lucru este perfect explicabil intru-cit populatia locala, atit bastinasii cit si cei ce
nu au urmat administratia si armata in retragerea sa, au adoptat armele si tehnicile, defensive
si ofensive de la romani. Folosind infanteria disciplinata, armura si armele de aruncat la
distanta si cavaleria din epoca tirzie a tehnicii romane de lupta combinate cu tactici celtice,
britanicii au reusit sa-i respinga o vreme pe anglo-saxoni. Legendarul rege celt ARTHUR a
reusit astfel sa obtina dupa mai multe lupte cu saxonii, o victorie asupra acestora in
apropierea muntelui BADON. Celtii prezenti la locul bataliei au folosit ca stindard balaurul
zburator. Regele Arthur a fost imortalizat ridicind un astfel de dragon in onoarea tatalui sau,
UTHER PENDRAGON. Numele de DRAGON (DRACO) a fost intilnit si in trupele de daci
stationate in imperiu (Aurel Iulio Draco cohors I Ulpia Dacorum)! Dragonul purtat de celti
era confectionat din tesatura usoara, cu gura deschisa si pe care cea mai mica adiere de vint il
determina sa i-a forma de balaur zburator si sa scoata un suierat ascutit. Redat pe un
document de epoca (Withney Smith) dragonul devenit acum celtic era structurat cromatic in
culorile rosu, galben si albastru! Celebra tapiserie de la Bayeux, care infatiseaza cucerirea
Angliei de catre normanzi (1066) ne arata ca trupele engleze, comandate de HARALD, aveau
ca stindard dragonul considerat un "antic semn de razboi al saxonilor"!
O alta argumentatie este ca legiunile a XIII GEMINA si a V-a MACEDONICA au pe
insigne o succesiune coloristica neobisnuita: rosu, galben si albastru! (Mihail Zahariade,
Insemnul tricolor in Dacia Romana). Este stiut ca aceste doua legiuni au participat la
razboaiele dacice si dupa 118 e.n. sint singurele ramase in Dacia.
In anul 535 imparatul Iustinian a infiintat provincia Iustiniana Prima, in cuprinsul careia a
intrat si Dacia Ripensis si dacia Mediteranea.este important de mentionat ca stema acestor
provincii, locuita tot de neamul dacilor, avea in cromatica sa tot cele trei culori dispuse de la
dreapta la stinga: rosu, galben si albastru.urcarea celor trei culori in stema celor doua
provincii, reprezinta o continuitate de simboluri, preluate de la daci si semnifica refacerea
tuturor tinuturilor locuite de catre acestia si apoi de catre dacoromini.
Steagul cu balaur a revenit pe pamintul Daciei simbolizind unitatea neamului dac.Dacii
mari, dacii liberi, carpodacii si costobocii s-au intors adesea, uneori patrunzind adinc in
imperiu, mereu sub semnul lupului si mereu avindu-l ca stidard.Ei au jucat un rol insemnat in
117
marea rascoala din 117 si apoi frecvent au atacat imperiul ajungind ca 238, impreuna cu gotii
sa deschida seria atacurilor care au culminat cu retragerea armatei din Dacia si ulterior cu
dezintegrarea imperiului roman. Este de subliniat ca dacii liberi au regindit refacerea Daciei
sub protectia lui ZAMOLXE, arcuita in curcubeu deasupra Tarii. Privind acest curcubeu, din
care se evidentiaza culorile rosu, galben si albastru, dacii si-au intarit credinta in nemurire si
credinta in aceasta nemurire le-a dat dacilor curajul, sa infrunte cerul aruncind cu sageti in
nori spre ai determina sa se retraga din fata marelui zeu. Aparitia lui ZAMOLXE sub forma
unor sageti de lumina si apoi a curcubeului dupa ploaie, marea increderea dacilor in vremea
buna ce urma sa vina si ne demonstreaza ca dacii se considerau fii luminii, prin respingerea
intunecimilor de peste zi, zi ale carei culori le-au dat stindardelor lor. Astfel cele trei culori
semnificau ziua in intregul ei ROSU era DIMINEATA; GALBENUL era culoarea
AMIEZII si ALBASTRUL semnifica AMURGUL.
Prin dracones, pe care dacii l-au purtat in lupta impotriva scitilor, persanilor, macedonenilor,
romanilor si a valurilor de neamuri ce s-au abatut asupra Daciei, mitul poporului dac a ajuns
in tot spatiul ocupat de imperiul roman, din Siria pina in Spania si din Britania pina in insasi
inima Romei si si-a extins spectrul asupra statelor ce i-au urmat acestui imperiu.
118
Despre stindardul dacic s-au scris foarte multe studii. Astazi va prezentam
insa o ipoteza originala, extrem de indrazneata care apartine unui impatimit
de cercetarea istorica. Este vorba de George Liviu Teleoaca, un chimist de
profesie care, dintr-o mare pasiune pentru esenta sacra a civilizatiei
inaintasilor nostri incearca sa demonstreze un fapt tulburator: dragonul
dacic, stindardul pe care il vedem reprodus in mai multe locuri pe Columna
lui Traian, il reprezinta pe insusi Dumnezeu. O teorie care, cu siguranta, va
trezi pasiuni, va fi contestata de unii, dar, de ce nu, ar putea deschide noi
orizonturi de cercetare pentru specialisti. (Dumitru Manolache)
Moto: De-a lungul secolelor, procesul de alterare al simbolurilor s-a
manifestat prin acoperirea lor cu pseudosemnificatii, prin Inecarea lor In
false simboluri sau atribuirea de semnificatii aberante; de aceea, simbolurile
se cer curatate de sedimentele depuse In timp". (Florin Biciusca, Centrul
lumii locuite) George Liviu Teleoaca este un chimist pasionat de istorie, cu o
activitatea pluridisciplinara, un cercetator de talent, plin de neastampar si
orientat spre motivele intrinseci ale interesului epistemic, al voluptatii
explorarii si atractiei misterelor, cum il caracteriza profesorul dr. Ion
Manzat. Autor al mai multor eseuri despre inceputurile civilizatiei pe aceste
pamanturi, ajutat de ratiunile chimistului axate pe ideea de structura, a
descoperit ca si acest domeniu poate fi sistematizat.Operand astfel, ne-a
marturisit George Liviu Teleoaca, am constatat ca stravechiul cuvant
romanesc valc sau vlac a fost atestat cu peste 3 700 de ani in urma in
Rig-Veda si ca singur poate explica formarea a patru grupe mari de cuvinte
ale lumii referitoare la toponime, hidro-toponime, etnonime, precum si la
cuvinte fundamentale de uz comun, de unde si concluzia ca originea
civilizatiei cuprinsa intre Oceanul Indian si Oceanul Atlantic este
esentialmente valahica.
Cu toate ca Whitney Smith, fostul director al Institutului american pentru
drapele, plaseaza dragonul dacic Impreuna cu variantele sale Intre drapelele
care au facut istoria lumii, nimeni n-a Incercat sa dezlege taina imensei sale
puteri care i-a asigurat venerarea timp de peste 2500 de ani din Persia si
pana In Anglia, englezii mai purtandu-l Inca In cruciade, dar si In batalia de
la Bosworth din anul 1485. Iata, Insa, ca nu aduce anul ce aduce ceasul cel
bun, cand ajuns din Intamplare In foarte bine organizata biblioteca din
119
120
121
Blestemul focului
Cei care, fara sa tina cont de sfaturile oamenilor, indraznesc sa-si ridice case
inalte, focul ii atinge in cativa ani. Asa s-a intamplat cu cei din familia Rusu,
care au avut de infruntat cel mai mare foc din ultimii 10 ani. Si oamenii nu
spun nimic, se multumesc ca au scapat cu viata. Daca Dumnezeu ne da
sanatate, le facem noi la loc, ca asa am invatat de la bunii nostri, sa muncim
si sa ne inchinam puterii Domnului., spune domnul Dragos, capul acestei
familii. La fel ca ceilalti si ei cred in blestemul ce a cazut pe satul lor. Cu
toate astea niciodata nu s-au gindit sa plece din sat. E ca si cum ceva peste
puterea lor i-ar lega de miini si de picioare. Mai mult, sunt convinsi ca
blestemul ii va urmari peste tot, indiferent unde se vor duce.
Au mai fost cite unii care au plecat din sat, crezind ca or sa scape, da` se
spune ca focul i-a urmarit peste tot. E ceva necurat. Bunul meu spunea ca
satul si toti cei care se nasc aici sunt ai Satanei, ca atunci, de mult, pamantul
a fost inchinat domnului Intunericului si ca orice am face suntem
condamnati.
De la el aflam ca in sat problemele cu focul nu sunt de citeva zile, ci din
primii ani ai secolului trecut, din 1911. Atunci satul avea biserica frumoasa,
din lemn, cu picturi interioare. Preot era un anume Teofil. Lumea spunea ca
n-ar fi lucru tocmai curat cu parintele, ca s-ar fi indeletnicit cu lucruri
necurate. Ba unii erau gata sa jure ca l-au vazut pe preot noaptea umblind
prin cimitir cu tot felul de odajdii, tinind slujbe in cinstea Diavolului. Vara lui
`911 nu se diferentiase aproape cu nimic de verile dinaintea ei. Ba, din
contra, urmase dupa o primavara timpurie, in care ploile ajutasera culturile
de tot felul. Dintre toti, doar parintele nu avea parte de nimic. Nu era noapte
in care griul lui sa nu fie calcat in picioare. Dimineata oamenii nu vedeau
decit spicele culcate si nici o urma la fata locului. Doar in noptile intunecoase
se auzea un urlet lugubru, ca de ciine turbat. Parintele era suparat din cauza
asta si credea ca oamenii din sat sunt de vina pentru asta. Ii afurisea de cite
ori se intilnea cu ei si ii ameninta cu tot felul de blesteme. Dar oamenii se
jurau ca nu au nici o vina si se dadeau la o parte din calea preotului. Intr-una
din zile, chiar de Adormirea Maicii Domnului, dupa ce a tinut slujba la
biserica, Teofil s-a incruntat dintr-o data si a inceput sa tune si sa fulgere
impotriva enoriasilor. Ramasesera oamenii stana de piatra cum de un om al
lui Dumnezeu putea rosti astfel de vorbe. ...
Arza-v-ar focul sa va arza... sa putreziti in cel mai intunecat colt al Iadului
si focul cel vesnic sa va mistuie... sa nu va bucurati de bucate, asa cum nu
ma bucur eu si piatra de piatra sa nu ramana din satul asta ci numai foc si
124
Prima cladire care a ars dupa cea a bisericii a fost casa fruntasului satului,
Burcea Gheorghe. Mos Pintea este fiul acestuia. Acum are virsta de 91 de ani
si inca se mai tine drept ca bradul si merge la munca cimpului.
Aveam pe atunci vreo 8 9 ani si ma intorsesem cu vitele de la pasune. Nu
am apucat sa le bag in grajd ca numai ce simt pamantul ca se cutremura
dintr-o data cu un huruit mare de tot. Noi aveam batatura mare, cu dale de
granit. Numa` ce s-au despicat pietrele cele si au inceput a iesi limbi de
flacari printre ele de ziceai ca arde piatra. O cuprins toate acareturile, mai
putin grajdul. Si toate or ars de n-a mai ramas nimica din ele. Pe noi, copiii,
ne-o luat bunicul si ne-o dus la un frate de-al lui, din vale. Acolo am stat
citeva saptamini pina au ridicat casa noua.
A fost marcat mos Pintea de ceea ce a vazut. Ani intregi se trezit noaptea din
somn, urlind ca a luat casa foc. Abia dupa 25 de ani, cand m-am dus la o
baba din Petrosani sa-mi citeasca din carte si sa-mi descinte, abia atunci am
scapat de imaginile de cosmar. Mi-a dat baba ceea sa tin la git un talisman
facut din pamant sfintit, luat de la mormintul Mintuitorului si din lemn de
cedru ce creste pe Golgota. Dupa ce mi-am pus talismanul, au incetat
farmecele cu totul. Uite, si acuma il mai tin la git... Si scoate din sin o raclita
mica, facuta dintr-un lemn maroniu, unde avea inchis pamantul sfintit.
Plecam de la mos Pintea, care ramane in curte cu amintirile lui care parca vin
dintr-o alta lume, o lume uitata de oameni, o lume in care timpul pare ca a
ramas in loc. Pe drum mai privim inca o data spre dalele inegrite de fum pe
care stapinii locului au vrut sa le pastreze. Cine stie, poate ca marturie
pentru generatiile viitoare, sa vada prin ce au trecut inaintasii lor sau poate
ca marturie pentru acea forta nevazuta, acea forta satanica, ca pe la
gospodaria lor a trecut. Intr-un colt al curtii, parca spre a nu fi vazuta de
nimeni si a nu eranja spiritele rele, tatal lui nea Pintea a ridicat o cruce. Si
totusi, cei care privesc spre acel simbol al crestinatatii, simt parca puterea lui
Dumnezeu, cea in fata careia se pleaca si cel mai crunt dusman al oamenilor,
Diavolul. Numai cu ajutorul acestui simbol au putut oamenii din Silistea
Buciumeni sa treaca peste necazuri.
Urmatorul popas il facem la familia Udroiu, familie mare, 2 bunici, 4 oameni
de virsta medie si 13 nepoti. Ba, de vreo 3 luni, li s-a mai adaugat si un
stranepot, fiul mezinei. I-au pus numele de Gheorghe, asa cum s-au numit
mereu primii barbati din familia asta. Fiecare locuieste in casa proprie, dar
au ograda si acareturile comune. Nu s-au mutat in speranta ca dupa ce ii
126
relief, imagini cu stele, soare si luna, ca simboluri universale ale vietii. Dar
peste toate, troneaza imaginea unei cruci, o cruce dreapta, cu toate laturile
egale, sculptata pe cele doua porti. La deschiderea portii, crucea se da in
laturi, facand loc oaspetilor, ca in vremurile de demult, cand inaintasii lui
Dragos ii primeau cu piine si sare pe drumetii care le cereau gazduire in
numele Domnului. Apoi poarta se inchide, ca si cum ar vrea sa-i pazeasca pe
cei proaspat intrati in ograda de cine stie ce aratari ale Infernului. Aici, in
aceasta ograda, se ridica o casa cu doua etaje. Linistea curtii este strajuita de
2 dulai imensi, flocosi, inchisi pe durata zilei intr-o cusca de sirma lunga de
6 metri si lata de alti 4. Unul este alb cu o pata neagra in frunte, celalalt este
negru, cu niste cizmulite albe la picioarele din spate. Cain si Abel sunt
numele lor, in amintirea primilor stramosi ai oamenilor in care au existat
deopotriva si bune si rele. Stapinul tuturor este Zaharia Stefan, primarul
buciumenilor.
Este printre putinii care nu au avut mare lucru de suferit de pe urma focului.
Oamenii spun ca asta a fost si din cauza faptului ca se trage din familie de
preoti. Fratele tatalui sau a fost staret la o manastire din sudul Moldovei, iar
fratele sau mai mic este preot intr-un sat din apropiere de Cluj. Spun
oamenii ca s-a temut Satana sa se lege de oamenii lui Dumnezeu si de aceea
focul i-a ars doar o parte din bucatarie. L-am gasit pe nea Zahu, cum ii spun
vecinii, la masa. Ne-a omenit cu o palinca buna si cu un jambon facut de
tanti Rodica, sotia lui. Asta numai pina s-au inclzit bucatele. Iar intre doua
sarmale, un curcan umplut cu castane si cu mere si perpelit prin unt si
smintina, toate stropite cu palinca veche de 10 ani, tinuta in butoi de dud,
gazda noastra ne povesteste o intamplare ce poate fi trecuta in categoria
miracolelor. In urma cu aproape 15 ani, unchiul sau i-a daruit o icoana cu
Fecioara Maria, pe care spunea ca a primit-o de la un calugar pelerin la
Ierusalim. Intr-o zi a remarcat ca pe obrazul sting al icoanei este o pata. A
incercat sa o stearga, dar pata aparea din nou.
Am intrebat preotul din satul vecin si mi-o spus ca icoana plange a nacaz si
ca in curand ceva se va intampla in familie. Iar in noaptea urmatoare, am
visat cum a venit Fecioara la mine si mi-a spus: <Scoala, Stefane, ca ti s-a
aprins casa>. Eu asa am sarit din somn de parca totul fusese real. I-am
sculat pe toti si tocmai atunci numai ce s-a pornit uruitul si au inceput a se
despica pietrele si a iesi focul din pamant. Dar nici noi nu ne-am lasat. Am
luat galetile si am aruncat la apa pina ce s-a potolit. Si la fiecare galeata
strigat <Piei, satano!>.
128
Asa s-a ales domnul Zaharia doar cu o parte din bucatarie arsa. Cand s-a
uitat a doua zi la icoana, pata de pe obraz disparuse.
Atunci mi-am dat seama ca e facatoare de minuni. De atunci de 2 ori a mai
lacrimat icoana, o data cand a murit tata si a doua oara cand a avut accident
fiul meu cel mare, de a stat in spital citeva luni si era sa moara, iar medicii
nu stiau ce are. De atunci ne rugam mereu la icoana asta. Si mai are
dumnealui un secret pe care ni-l spune. Cand a ridicat casa, a ingropat in
fundatie o bucata de lemn sfint adusa tocmai de la Ierusalim.Asa faceau
stramosii nostrii cand isi ridicau case si tot asa i-am invatat si eu pe copiii
mei, ca sa le fie casa ferita de duhurile rele
Ne luam la revedere de la familia Udroiu si ne intoarcem, pe acelasi loc pe
unde am venit. Este o superstitie a satenilor pentru ca blestemul focului sa
nu-i atinga si pe cei care trec prin sat. Cand ajungem la marginea satului,
linga cruce, ingenunchem si spunem <Tatal nostru> si ne rugam pentru
linistea taranilor din Silistea Buciumeni. Fie ca pacea eterna sa-si intinda
aripa protectoare peste acea mina de crestini, care se roaga aceluiasi
Dumnezeu ca si noi. AMIN.
129
130
135
exista cateva locatii ale acesteia, una dintre ele fiind muntele Ararat din
Turcia.
Trecand peste cronici, trebuie sa acceptam faptul ca nu tot Pamantul a fost
scufundat sub ape si ca au existat oameni si tinuturi ramase deasupra
apelor. Asta pentru ca, sa nu uitam, dupa ce apele potopului s-au retras, fii
si norele lui Noe au plecat fiecare in cate o parte a Pamantului, pentru a-l
repopula. Ori, daca admitem ca singulara existenta familiei lui Noe, ar
rezulta ca noi, cei de acum, suntem produsul hilar al incestului si ar trebui sa
fim condamnati la disparitie. Asa ca stam si ne intrebam, oare ce a fost, pana
la urma Potopul? Gresim noi cautand urmele Arcei in munti sau sub ape?
Oare mesajul biblic se refera la o inundatie catastrofala sau continutul sau
este inca ecriptat pentru noi pana in ziua in care vom fi pregatati sa-l citim?
Intrebari sunt multe si vor fi si mai multe. Raspunsuri, mai putin. Iar noi vom
continua sa cautaam tot felul de epave, uneori sa le gasim si sa dam nastere
unor povesti adevarate asa cum credem noi ca au fost candva.
137
140
Podul uriasilor
Multe sunt enigmene neelucidate ale Romaniei. Despre unele dintre ele s-au
scris carti intregi si nenumarate articole. Despre altele abia s-a vorbit, iar
unele nici macar nu au fost prezentate cititorilor. Departe de noi gandul de a
ne transforma in traducatori de enigme, dar putem fi o parte din cei ce
prezinta aceste enigme ale romanilor. Probabil ca intr-un viitor, fiecare
mister isi va afla dezlegarea.
In dreptul orasului Braila, chiar in mijlocul Dunarii, la o adancime de circa 2
m, exista urmele inca necercetate ale unei constructii stranii. Ani de zile,
barcagiii se fereau se locul respectiv, pentru ca, spuneau ei, o forta malefica
tragea in adancuri oamenii, cu tot cu barci. Ciudata constructie este
cunoscuta de localnici ca Podul Uriasilor. Nimeni nu stie nici cine si pentru ce
anume a fost construit podul. Unii istorici presupun ca a fost facut de romani
pentru a putea trece cu usurinta Dunarea, catre cetatea Troesmis (Iglita, n.
a.). Dar doua argumente spulbera ipoteza asta. In primul rand, costurile nu
justificau o astfel de constructie, cetatea neavand o importanta strategica
deosebita. In al doilea rand in urma cu 2.000 de ani, adancimea si furia
fluviului nu permiteau o astfel de lucrare, cu toata tehnica arhitectilor antici.
Abaterea Dunarii nu e posibila nici astazi in acel loc, darmite in urma cu 2
milenii?! Cit despre o constructie facuta direct sub apa, nici nu incape vorba.
Si atunci, cine a construit, totusi, Podul Uriasilor?
Urmasii uriasului Enac
O legenda crestina spune ca pe vremea cand Apostolul Andrei a stat in
Dobrogea, in zona respectiva inca mai traiau cei din urma urmasi ai lui Enac,
singurii supravietuitori ai uriasilor invinsi de Moise in Canaan. inalti de 8 10
picioare (2, 5 3 m, n.a.), acestia jurasera sa razbune alungarea stramosilor
lor de catre armatele evreilor si faceau imposibila viata oamenilor din zona.
Talharii uriasi traiau intr-un castel inconjurat de apele Dunarii unde
stransesera bogatii nenumarate din jafuri si silnicii. Mult a fost sangele
varsat de urmasii lui Enac pentru a strange acele comori blestemate. La
rugamintile sarmanilor asupriti de uriasi, apostolul s-ar fi rugat
Mantuitorului si intr-o noapte, apele Danubiului s-au umflat brusc si au
spulberat castelul si pe aparatorii sai de pe fata pamantului, nelasand nici un
supravietuitor.
141
142
Dar astazi nu vom vorbi despre nimic din toate astea. In numarul acesta vom
discuta despre tunelele de sub munti In anul 105 armatele romane
conduse chiar de imparat, patrundeau in teritoriul dacilor, ocupind cetate
dupa cetate. Era al doilea razboi si Traian era decis ca de data asta sa supuna
definitiv Dacia. Din aceste considerente nu se grabea, preferind sa
construiasca de fiecare data pe unde trecea cetati si castre care sa asigure
spatele armatei sale.
La un moment dat, intre romani si Sarmizegetusa nu mai era nici o cetate.
Cu toate astea, in munti, pe loc deschis, la intilnirea a doua pruri, s-a dat
o lupta pe viata si pe moarte intre cele doua osti. Era sfarsitul toamnei. Dacii
erau condusi personal de Decebal, iar romanii de unul dintre generalii lui
Traian, cel care, dupa cucerirea Daciei, urma sa devina primul guvernator al
noii provincii romane. Lupta a fost ingrozitoare si a durat toata ziua. Spre
seara, balanta incepuse sa incline spre romani, din cauza numarului mare de
luptatori de profesie pe care ii aveau.
La un moment dat, marele preot dac, Vezina, a fost vazut cazind in lupta.
Atunci dacii au inceput sa sovaie, vazind in asta un semn din partea marelui
lor zeu, Zamolxis. Ca sa nu piarda de tot lupta, Decebal a dat ordin de
retragere si
trecere. Neasteptindu-se la asa ceva, mare parte din trupele repliate au fost
nimicite, putini fiind dacii care au ajuns din nou la Sarmizegetusa. Dupa
acest atac, Traian a ordonat astuparea tunelelor pe care le descoperise. Cu
toate astea, multe au ramas necunoscute de cotropitorul roman, fiind
folosite mai tirziu de domnitorii romni. Asa au fost trecerile subterane din
zona Bucegilor.
Cei mai populari munti ai Romaniei sunt strabatuti de la un capat la altul de
treceri subterane, putini fiind cei care cunosc existenta acestora. Despre
existenta tunelurilor aveau cunostinta numai sacerdotii daci si unii nobili,
acestia din urma cunoscand doar anumite treceri strategige si nu pe toate.
Ducand mai departe mostenirea spirituala a inaintasilor lor, preotii daci au
transmis novicilor secretele trecerilor de sub pamant, secrete preluate de
preotii crestini, paznici ai comorilor spirituale si nu numai, ale acestui popor
si retransmise mai departe doar calugarilor virtuosi. Pentru ca aici, in
interiorul Bucegilor, exista o parte din secretul existential al nostru, al
romnilor, ca popor.
Pe vremea domnitorilor din dinastia Basarabilor si a celor de dupa ei, platoul
Bucegilor era interzis oamenilor de rand. Acolo se antrenau ostile de elita ale
domnitorului. Oare de ce, din toate locurile posibile din tara asta, domnitorii
au ales ca loc de antrenament tocmai platoul Bucegilor? De ce nu un loc la
cimpie, unde antrenamentul calare se putea desfasura in conditii mai bune?
Simplu. Pentru ca, in vremuri de restriste, tezaurul romn era adapostit in
tunelele din zona, iar rosii aveau ca sarcina prioritara, paza comorilor.
Mai mult, legendele locale vorbesc si despre existenta unui tezaur deosebit.
Un tezaur acumulat si pastrat in zona de-a lungul a zeci de generatii de
conducatori. Se spune ca fiecare din acestia trebuia sa sporeasca tezaurul pe
durata domniei lui si nu avea voie sa foloseasca niciodata odoarele de pret
din tezaurul sfant. Cei care nu au tinut cont de asta au fost loviti de un
blestem cumplit, ei si familiile lor fiind risipite in vint. Se spune ca acest
blestem a lovit cele doua ramuri conducatoare din familia Basarabilor,
respectiv ramura Draculestilor si cea a Danestilor, multi domnitori din aceste
familii murind asasinati, ei si familiile lor, pentru incercarea de a folosi
tezaurul tarii in scop personal.
In ultimii ani, in zona Bucegilor s-au efectuat masurari energetice care au
constatat existenta unor campuri de forta extraordinara si a unor treceri
subterane care traverseaza muntii dintr-o parte in cealalta. Mai mult,
145
146
capul unui minz destul de dezvoltat. Cum ajunsese minzul in locul acela, unde
oamenii trebuiau sa foloseasca pitoane si fringhii, ramane o enigma.
Cei care coboara din Babele in Pestera si merg in amontele raului, pot vedea, dupa
ce trec de o bucata de padure, o mica stana solitara unde 9 caini imensi isi fac
datoria de paznici ai turmei. Stana a fost atacata pana acum de doua ori de ciudata
creatura care, ciudat, in loc de oi, a preferat de fiecare data sa plece cu cate un porc
din cei crescuti de ciobani pe langa turma. Nici prima data si nici a doua oara nu au
avut ciobanii cu ce se apara.
Au trimis instiintare la vanatori sa impuste fiara, dar nimeni nu a venit. De fiecare
data a venit numai in noptile cu luna plina, de unde si credinta oamenilor ca nu ar fi
lup ci varcolac, despre care, in credinta populara, se spuna ca iese la vinatoare doar
in noptile in care luna este plina sau este acoperita cu un halou rosiatic. Se zice ca
acel halou trezeste instinctele criminale in legendarele creaturi si le fac sa atace
chiar si oamenii, fara a se teme de ceva.
Prima data eram numai eu cu un baietan, nepot de-al meu, de vreo 16 ani. Am auzit
cainii ca dadeau glas si am iesit cu bitele, c-am crezut ca a venit ursul la stana. Dar
ce-am vazut atunci n-am mai vazut in viata mea. Cainii dadeau roata unui lup mare
de tot care tira o scroafa de vreo 70 de kile ca si cum ar fi tinut in dinti o piine. Era
atat de mare ca nici unul din caini nu a avut curajul sa-l atace. Parca le transmitea
ceva ca sa-i tina departe, ca noi avem caini faini care ataca ursul. Dar pe asta nu
l-au atacat...
Mihai Dumitrache, fost profesor de biologie care actualmente locuieste in Busteni,
crede ca animalul este un hibrid intre lup cenusiu si un caine de casa de rasa mare,
poate chiar un ciobanesc.
Sa nu uitam ca acelasi lucru s-a intmplat si in Australia, acum cateva sute de ani,
cand colonistii au adus niste caini mari care sa vineze lupii ce atacau turmele de oi.
Din incrucisarea lupilor salbatici cu animalele de casa a rezultat rasa dingo, una din
cele mai feroce. Ca inaltime, cainii dingo erau mai mari decat ambele rase din care
se trageau. E posibil ca si creatura asta sa fie un astfel de hibrid...
Treptat, de cateva luni, intre specialisti mai circula o varianta stranie care incearca
sa descifreze enigma. Varianta care, la prima vedere pare de-a dreptul absurda. Se
afirma, nici mai mult, nici mai putin, ca uriasul lup ar fi, in fapt, o reminiscenta a
vechilor ursi de pestera care au trait in pesterile din Bucegi in urma cu cateva
milioane bune de ani.
Cum in ultimii ani intr-o serie de tari localnicii au descris aparitia unor animale despre
care se stia ca disparusera de mult de pe Terra, este foarte posibil ca si in pesterile
din Bucegi sa mai existe un urmas al acelor creaturi fioroase. Este mai curand o
poveste dar turistii sunt incantati si vin in numar mare la Pestera Ialomicioarei, acolo
unde speologii au descoperit oseminte apartinind ursilor disparuti...
Deocamdata nimeni nu a putut aduce o marturie palpabila despre existenta
monstrului din Bucegi, singurele relatari apartinind celor care s-au intilnit cu el s-au
148
l-au zarit. Poate ca, cineva, o data, va fi mai norocos si il va fotografia. Pana atunci
insa, sigur vor trece ani buni. Si cine stie, poate ca autoritatile vor da o lege de
protectie a animalului. La fel ca unele tari in care a fost zarit Yeti si care au dat legi si
decrete pentru protectia misteriosului om al zapezilor...
ca zona sa fie nchisa, iar accesul la rezultatele analizelor strict limitat. Dupa
Revolutie, analizele au fost reluate n Bucegi. Si de aceasta data, studiile de la
Institutul Fresenius din Germania si cele ale Laboratoarelor Larex au stabilit
ca apa din Muntii Bucegi are parametrii necesari pentru a sta alaturi de
celebrele produse din Occident: Evian sau Perrier.
Munte al misterelor dacice
Sapte Izvoare nu este singurul obiectiv de acest gen din respectivul masiv
muntos. Pe platoul Muntilor Bucegi, la peste doua mii de metri altitudine, se
afla mai multe vestigii transformate n adevarate enigme. Unul dintre ele este
plasat chiar pe vrful cel mai nalt al masivului, la peste 2.500 de metri.
Alaturi de izvoare, Sfinxul si Babele sunt teatrul supozitiilor ca pe platoul din
Muntii Bucegi era plasat enigmaticul Kogaion, locul sacru al geto-dacilor.
Legenda si dovezile stiintifice despre apa de la Sapte Izvoare nu au ramas
neexploatate. Dupa 1990, un grup de oameni de afaceri din judetul
Dmbovita a lansat pe piata apa din Bucegi. S-au investit atunci aproape
zece milioane de dolari n lucrari de captare si de aducere a apei la o statie
de mbuteliere. Obiectivul ntregii investitii era ca apa sa fie adusa din munte
direct prin conducte la statia de Imbuteliere din localitatea Moroeni, astfel
ncIt lichidul sa intre n contact cu aerul de la suprafata numai cInd
consumatorul deschide dopul sticlei de apa plata. La vremea lansarii, s-a
stabilit chiar si un pret pentru apa minune: 12.000 de lei pe litru. In scurt
timp, produsul a fost inclus n programul national Fabricat In Romania.
1.
Nici unei fiinte dotate cu inteligenta nu ii plac atat de mult enigmele, ca omului. Daca
nu are parte de ele, omul le cauta. Si in orice fenomen mai putin normal, el vede o
enigma. Ce se intampla, totusi, daca enigma chiar exista?
Nori vinetii deasupra Clabucetului
Turistii aflati in saptamana de dinaintea Pastelui la Predeal au putut remarca un
fenomen cel putin ciudat. Astfel, in ziua de 14 aprilie, intr-o dupa amiaza de luni,
zona Clabucetului a fost acoperita pentru mai bine de 10 de minute de niste nori
vinetii. Matei Coman din Constanta, aflat in vacanta la Predeal cu familia,
povesteste: Totul s-a petrecut asa, dintr-o data. De unde era un soare orbitor de
pusesem patura sa fac plaja cu ai mei, s-a pornit dintr-o data vintul. In cateva minute
nori grei au acoperit virful muntelui de spuneai ca este noapte, numai ca norii erau
vinetii, nu negri, ca cei de ploaie. Lumea s-a inspaimintat, crezind ca va porni o
tornada ca cea de la Facaeni. Toti erau ingroziti si asteptau sa inceapa furtuna. Mai
153
ales ca evenimentul parea anuntat de o serie de fulgere care brazdau cerul, fara a
lovi, insa, pamantul.
Apoi, dintr-o data, s-a lasat o liniste inspaimintatoare. Nu se mai auzea nimic. Nici
macar scirtiitul facut de telescaun. Si asta era doar acolo, deasupra Clabucetului,
pentru ca dincolo de marginile norului se vedea soarele, care era peste toti ceilalti
munti. In scurt timp a inceput sa ploua, cu picaturi mici si dese.
Nu mai vazusem niciodata asa ceva, parca ploua cu apa calda. Si nu doar mie mi
s-a parut, ci la toata lumea, ca multi au inceput sa strige ca e ploaie acida.
La cateva minute dupa ce se pornise, ploaia a incetat brusc, iar cei cativa turisti
prezenti pe munte au putut sa constate cu uimire ca apa nu baltise. Mai mult, se
scursese aproape instantaneu in pamant, de parca ar fi fost absorbita de ceva
ascuns. Nici macar iarba nu pastra urmele ploii. Dar cei mai multi au socotit ca asta
se intampla din cauza temperaturii pamantului care, spuneau ei, vaporizasera
instantaneu picaturile calde de ploaie.
Ursii au atacat Cabana Clabucet
Dupa ce norul s-a retras, toti au pus fenomenul pe seama purei intamplari si pe
faptul ca la munte deseori vremea e capricioasa. La cateva zile dupa ciudata ploaie,
animalele din imprejurimi au inceput sa se comporte anormal. Astfel, cainii
devenisera foarte furiosi la trecerea oamenilor pe strada, cei care reuseau sa iasa de
dupa gard atacand turistii, fara sa le pese de loviturile de picior si pietrele care ii
loveau. In zona garii, mai multi martori oculari au povestit ca se stringeau stoluri de
ciori care se asezau, efectiv, pe sirmele de inalta tensiune si pe stilpii de semnalizare
electrica.
Lucratorilor de la caile ferate le era teama de un accident.
Ciorile astea sunt niste pasari nenorocate si periculoase, domne. Ciugulesc tot ce
nimeresc. Ca nu o data am gasit ciori prajite de curentul de inalta tensiune, lucru
care arata ca au incercat sa rupa sirmele. Erau atat de multe ca imi era teama sa nu
rupa vreun fir de la vreun semnal. Toata ziua eram afara si dadeam cu pietre dupa
ele, dar degeaba, ca tot se intorceau.
Pana si ursii, iesiti de ceva vreme de la hibernare, aveau un comportament agresiv.
M. C., prietena cu administratorii Cabanei Clabucet plecare (cea de sus, de la
telescaun, n. a.), spune ca prietenii sai sunt aproape in pragul falimentului din cauza
vizitelor tot mai dese ale usilor la cabana din virful muntelui. Acestia vin aproape
seara de seara, distrug mobilierul, sparg geamurile si nimeni nu le poate face nimica.
Oamenilor le e teama, ca sunt ditamai namilele, iar oficialitatile nu iau nici o masura
impotriva animalelor, intrucat acestea sunt protejate prin lege.
Dar pe noi, ca oameni, cine ne protejeaza? Ca in viata mea nu am auzit ca ursul sa
atace oamenii in casele lor. Nici macar angajatii nu mai pot locui acolo de teama
animalelor.
154
155
Acesta considera ca aratarea mai poate fi si unul din oamenii preistorici pe care
publicatiile din intreaga lume i-au semnalat in ultimii ani in preajma muntilor, in
special din Europa si Asia. In ce ii priveste pe turisti, localnicii i-au avertizat degeaba,
pentru ca o posibila intalnire cu strania creatura pare sa-i atraga mai mult decat ii
sperie pericolul de a fi atacati. Acestia urca in fiecare zi cu aparatele de filmat in
mina sau avand camerele de luat vederi atirnate de gat, doar cu speranta ca vor
putea inregistra pe pelicula ce nu a mai vazut lumea de cateva mii bune de ani.
a asemanat Carpatii priviti din spatiu cu o mama care isi tine in brate
pruncul. Comparatie care duce cu gindul la afirmatiile religioase care
spun ca Romania este un tinut ocrotit de Maica Domnului.
Misterul Sfinxului din Bucegi
Cea mai misterioasa formatiune
din Carpati ramine stinca din
Bucegi care are o asemanare
tulburatoare cu Sfinxul egiptean.
Dintotdeauna oamenii si-au pus
intrebarea daca aspectul ei
particular a fost efectul eroziunii
sau avem de-a face cu o lucrare
realizata de mina omului. Din orice unghi e privit se poate constata ca
este o reprezentare antropomorfa. Sfinxul romanesc din Bucegi nu are
doar aspectul sfinxului, ci si atributele misterioase ale acestuia.
Vizionarii spun ca in preajma lui au trait revelatii si experiente aparte.
45.408371 25.470354
163
164
165
166
R.C.: Se pare ca in Romania exista mai multe locuri, ca de altfel in mai multe locuri din lume,
zone stranii, care nu sunt controlate de oameni. Exemple: Bucegi (se presupune ca exista
un templu ascuns in stanca al dacilor), s-au vazut OZN-uri langa Caraiman (Crucea, vf-ul
Omul), padurea Hoia Baciu (Cluj), castelul din Campina (Hasdeu), vulcanii noroiosi de la
intorsura Buzaului.
E.H. este un om ca oricare altul, cu nimic mai misterios sau paranormal. Fost inginer,
lecturile sale nu aveau nimic cu paranormalul, era si a ramas intr-un fel o fire pragmatica. In
1990, in masivul Piatra Mare. Plecasem in Piatra Mare pe 22 sept. 1990 pe la ora 11, pe la
Sapte Scari. Ziua era frumoasa, calduroasa, chiar in umbra padurii, incepusem un fel de
ratacire intentionata, drumeagul meu urca catre o culme impadurita, si la un moment dat am
vazut o sclipire in dreapta, soarele a oglindit in ceva. M-am gandit la cineva care a lasat un
borcan sau o conserva, o curiozitate stupida m-a impins catre acel loc. Cand am zarit-o
prima data, lucirea era undeva cam la 20-30 de metri catre culme. Am inceput sa urc dar nu
am mai vazut nimic. Eram in alt unghi fata de soare. Dup cteva minute de urcat, am
inceput s m intreb, eram intr-un mic luminis, totul era vizibil, dar nu era nici un obiect care
sa reflecte lumina soarelui. Eram pe cale sa plec mi departe, cand am vazut. Era o forma
eliptica, verticala, pe care nu o sesizam decat prin modificare luminii. Fenomenul optic fata
Morgana. Peisajul era deformat, unduit ca si cum ar fi privit printr-un geam curb. Acelasi
lucru cu o deformare de unghiuri drepte il aveam eu in fata ochilor, era un brad in spatele
formei, iar portiunea de trunchi din spate era deformata, voalata. Am constatat ca nici un
obiect nu genera un asemenea efect. In locul acel era un nimic, nimic, care arata ca o
diafragma, o eliptica intinsa in aer aparent concava. Mai uimitor era faptul ca vazuta din
spate, forma nu mai exista. M-am interpus intre ea si brad si nu am mai vazut-o. Elipsa avea
cam 1 metru si 20, a trebuit sa revin in pozitia initial pentru a o vedea. Baza era cam la 2530 de cm de sol, plutea. Era perfect transparenta, in afara de fenomenul de unduire.
Marginile erau foarte netede fenomenul de alterare optica se termina brusc. M-am gandit ca
e vre-o panza de paianjen, dar nu era. Din fericire, din instinct am luat o creanga de brad ,
iar prima data cand am atins marginile, intampina o rezistenta elastica, la fel ca un balon.
Elipsa se deforma putin dar rezistenta era de netrecut, dupa doar cativa centrimetri
castigati. Cand am apropiat creanga de centrul elipsei, nu am intampinat rezistenta, dar
creanga nu mai era vizibila. Era un fel de gaur in care disparuse varful crengii, in timp ce
continuam sa vad peisajul unduit din spate. Creanga avea vreo 50 de centrimetri, dar cand
am retras-o, am vazut cu groaza ca nu mai erau decat vreo 20cm. Capatul era perfect
sectionat ca si cum un fierastrau ar fi fost pe partea cealalta. Atunci m-am gandit ce s-ar fi
intamplat daca ar fi fost mana mea in locul crengii. Am repetat operatia cu alte crengi, apoi
am luat o piatra am legat-o si si am aruncat-o in elipsa: rezultatul era acelasi, orice
patrundea in acea forma, nu se mai intorcea. M-am hotarat sa plec spre cabana, era tarziu.
Mai intai, pentru a recunoaste locul, am scrijelit toti brazii din luminis. Am ajuns la cabana
putin dupa pranz, i-am povestit cabanierului intmplarea. Omul ma stia asa ca nu a ras de
mine, dar a spus ca totul e posibil si sa nu fie vreo noua dracovenie de-a armatei. Vremea
s-a stricat in jurul orei 15, s-a racorit si era limpede ca urmeaza o furtuna. Am ramas peste
noapte, discutand cu baiatul cabnierului, Stefan, un pusti de 12 ani. Ne cunosteam destul de
bine, si mi-a spus ca stie ce am vorbit cu taica-su. Stiti, eu am vazut stafia din padure!
Stefan era cu 2 ciobani cand a vazut prima data elipsa. Curios din fire, a revenit de mai
multe ori in acel loc: de la el am aflat c forma trece prin cel putin 2 faze distincte: cand are
aspect transparaent, ea permite intrarea a orice in ea. Dar cand o vazuse Stefan mare,
167
albicioasa, functioneaza invers, lasa obiecte de dincolo sa vina aici. Din caza vremii proaste
a 2-a zi nu m-am intors in acel loc, insa am revenit in Piatra Mare dupa 2 saptamani, cand lam luat pe Stefan, si am mers in locul cu pricina. Cu noi a venit si un baiat de la o stana din
apropiere, unul din cei 2 cu care mai mergea Stefan. Pe drum, mi-au povestit ca in urma cu
2 luni, din ea ar fi iesit (tasnit) ceva ca o minge mare, alba. Aceasta s-a rostogolit prin
padure si orice incercare a ciobanului de a o prinde a esuat. ( Nota Robert: e posibil sa fi
fost o entitate energetica venita din o lume paralela, sau o forma de vibratie). Nu prea stiam
daca sa-l cred, insa nu avea nici un motiv sa minta si era speriat. Ajunsi in luminis am ramas
dezamagiti; nu mai era elipsa. Numai brazii marcati erau dovada ca nu visasem. Treptat, in
cursul iernii, stand in Bucuresti, am uitat de intamplare, pana cand, un prieten foarte agitat
care stia de asta, mi-a arat o revista germana in care era un articol despre fenomene
similare.Era mentionata o organizatie care studia portile temporale deschise, (Open Doors
Research Group - O.D.R.G.). Le-am scris o scrisoare in care povesteam ce vazusem si am
primit un colet. Imi scrisesera o scrisoare, asigurandu-ma ca poarta pe care o vazusem a
intrat pe listele lor. Am primit de la ei mai multe materiale despre porti. Forme ca acestea ar
fi aparut din timpuri imemoriale, ele fiind prezente sub diverse descrieri in tot felul de scrieri
vechi. In 1992, Barry R. Oscott a vazut o poarta in timpul plimbarilor sale langa orasul
Manchester. Poarta a ramas deschisa timp de 2 luni, dar Roscott a apucat sa fac mai multe
experimante si observatii. In urma cestora a infiintat O.D.R.G. care e prezent in tota lumea.
Din 1963 pana azi (relatarea e din 1995) ODRG a inregistrat 283 de porti deschise. Cele mai
multe par a fi in USA, dar cele mai recente sunt in Rusia (18 porti intre 1988-1995), Polonia
(3 porti) si Romania. In medie, o poarta ramane deschisa intre 2 luni si 1 an. Cu cat este mai
mare, cu atat ramane mai mult timp. Cele de 1 an au cel putin 1 metru inaltime(h).
Majoritatea sunt verticale - ca cea vazuta de mine- dar sunt si orizontale sau circulare. O
poarta are 4 stari: deschidere, acces, sursa si inchidere. Fazele 2 si 3 pot aparea in ambele
sensuri, nu numai in ordinea asta.Tot ce stim, e ca la deschidere este o radiatie foarte
intensa, care poate fi daunatoare organismelor vii. Nimeni nu vazut o poarta cum se inchide
sau deschide. Accesul este starea in care am vazut-o eu, orice intra de aici, ramane acolo.
In starea de sursa, functioneaza ca o usa deschisa pentru partea cealalta, din ea au iesit
forme identice descrise intotdeauna ca cea pe care am vazut-o; o minge albicioasa care
pluteste si merge cu mare viteza, rostogolindu-se (poate fi un fel de invazie a unor formne
de energie pe care nu le stim? Robert). Portile nu sunt opera umana. Daca ar fi fost un
proiect militar secret, nu ar fi aparut intamplator. ODRG sustine ca ele ar fi altercari
intentionate ale continuumului spatio-temporal, permitand comunicarea intre universuri
paralele.(!!?) O civilizatie extraterestr foarte dezvoltat ar poseda aceste sonde expediate
pentru a strnge date despre universul nostru. In acces, sunt absorbante, extrem de multe
persoane au disparut ca din senin in timpul plimbarilor in natura. Toate cercetarile incluzand
politia nu au condus la nimic. S-au inregistrat 27 de cazuri de disparitii.
168
Cumnata mea, saraca, a fost cuprinsa de temperatura mare si avea cosmaruri si ziua si
noaptea. Timp de aproape o saptamana a fost intr-o stare de semi-constienta. Iar cand visa
urla.
Dupa ce boala a trecut la fel de brusc precum s-a si instalat, femeia a povestit ca, in
cosmarurile ei era fugarita de un dinozaur carnivor care o ajungea din urma si incepea sa-i
sfirtece carnea de pe pulpa. Un alt prieten al domnului Dobrescu, dupa ce a pus mina pe oul
de dinozaur, a inceput sa auda tot felul de glasuri si strigate. Uneori erau atit de reale, incit
omul se ridica din pat si se ducea dupa ele. Asa era sa fie lovit de un camion si numai
vigilenta soferului si frinele masinii l-au evitat in ultima clipa.
Ciudat era ca el, care in viata lui nu avusese nici o problema, devenise somnambul. Atunci
cand era sa aiba accidentul, el nu vazuse strada si oamenii de pe strada, ci credea ca este pe o
cimpie verde, imensa si plina de flori.
Abia dupa ce i s-a imbolnavit nepotul a decis domnul Dobrescu ca trebuie sa scape de ou. Si
l-a vindut la o licitatie pe Internet, cu o suma de aproape 20 de ori mai mare decit pretul
initial. Deontologia profesionala l-a oprit sa urmareasca evolutia celor care au cumparat oul,
dar e convins ca au probleme. Cat il priveste pe dumnealui si familia sa, totul a reintrat in
normal dupa ce a scapat de ou. Nici la ora actuala nu intelege exact ce s-a intamplat dar,
totodata, nu vrea sa dea nici o explicatie mistica evenimentelor. Chiar daca acestea nu pot fi
explicate pe calea logicii. Dar fiecare om are logica lui. Si propriul destin.
170
vremea respectiva ca insemnele solare sunt cele mai vechi din lume, dar
descoperirea nu a avut ecou, parte din cauza birocratiei comuniste, parte din
dorinta puterilor oculte de a face cit mai putin zgomot in preajma centrelor
de putere energetica si spirituala. Mai mult, au fost voci care au sustinut ca
zona ar fi una tamaduitoare, dar nu a fost demonstrat nimic din punct de
vedere stiintific.
46.965 25.9489
Trecand apoi in Ceahlau, intr-un luminis la care se ajunge dupa un urcus nu
chiar la indemina oricui, se gaseste o stinca
ciudata, de cremene, inconjurata de mai multe
formatiuni antropomorfe. Este vorba de ceea ce
localnicii au numit Dochia si care are o inaltime
impresionanta de nu mai putin decat 20 de metri.
La baza stincii este un mic izvor, despre care
oamenii spun ca ar avea proprietati curative. Aici vin, de la departari mari,
pentru a umple bidoanele si sticlele de plastic cu apa curata, apa sfinta ce
175
izvoraste direct din stinca. Legendele care inconjoara stinca sunt numeroase
si nici una nu e mai tinara de 2.000 de ani. Unii spun ca Dochia ar fi fost, in
fapt, fiica lui Decebal preschimbata de zei in stinca pentru a nu fi prinsa de
romani. Se spune ca Traian insusi o urmarea pe fata si cand a vazut puterea
vechilor zei ai dacilor si-a oprit armatele si nu a mai inaintat. Oricum,
pasionatii de OZN sustin ca in preajma Dochiei s-ar fi vazut cele mai multe
obiecte zburatoare stranii din 1980 incoace. Florea Mihai, unul dintre
acestia, afirma ca Dochia este, nici mai mult, nici mai putin, decat primul
punct din cadrul calatoriilor spatiale care folosesc gaurile de vierme pentru a
scurta durata calatoriilor. Chiar si asa, consumul de energie este mare si
aici, la Dochia, ei fac prima reincarcare a navelor. Poate parea de domeniul
fictiunii, dar orice aparat electric pe baterii functioneaza mult mai mult acolo
sus, decat este prevazut a se intampla. Asta din cauza curentilor energetici
din apropiere. Dochia a fost folosita de mii de ani ca punct de reper pentru
calatoriile spatiale.... Daca este sau nu adevarat, ramine ca timpul sa ne
arate.
Nu sunt copil, da` mi se facuse parul maciuca in cap
In apropiere de Orasul Herculane, de-a lungul Cernei, pe soseaua catre
Orsova, se gaseste un alt Sfincs, cel de la Toplet, ascuns privirilor turistilor,
dar de a carui existenta stiu iubitorii muntelui. Se ajunge ceva mai greu la el,
din cauza drumului anevoios. Si el este inconjurat de legende si povestiri
fantastice. Si daca stim ca
Nicolae Densusianu a localizat
Muntele Sfint Kogaionon putin
mai jos, la Dunare, in apropiere
de Portile de Fier, nu ne mai
miram de nimic. Sub Sfinxul de
acolo se spune ca ar fi ingropate
ciomagul lui Hercule si pielea
leului prin care nu trecea nici o
arma. Multi au cautat, de-a
lungul anilor, cele doua obiecte
mistice dar nimeni nu le-a gasit. Spun oamenii ca numai un viteaz cu inima
curata le va gasi si ca acela va deveni aparatorul romanilor. Ba mai mult,
oamenii spun ca o data la 100 de ani, cele doua arme pot fi vazute
stralucand, timp de cateva minute.
44.807153 22.389028
176
177
178
179
industriei din acea perioada. A lasat insa in urma, dupa ce a fost inchisa in
1997, un adevarat dezastru ecologic. Un munte complet distrus, un alt munte,
la fel de inalt si falnic de steril de mina, izvoare si praie otravite
Directorul adjunct al Agentiei pentru Protectia Mediului Suceava, inginerul
Iluta Cocris, a declarat, pentru Gardianul, ca in prezent se deruleaza un
proiect de reconstructie ecologica a fostei exploatari miniere de sulf
Calimani, finantat de Guvernul Romniei. 200 ha de teren arata si acum,
dupa unsprezece ani de la inchiderea minei, ca un straniu peisaj selenar, lipsit
complet de viata. Ranile naturii se vor vindeca doar in cteva zeci de ani.
182
Unii spun ca avem o singura viata, altii spun ca avem mai multe vieti,
pentru ca Dumnezeu ne da posibilitatea sa ne indreptam. Dar, indiferent
de adevar, noi o traim si o simtim pe cea prezenta. O privim prin ochi de
copil nevinovat, apoi prin dorintele de adolescenti si tineri, prin lupta pe
care o dam la maturitate sa-i smulgem cat mai mult, in special din visele
pe care inca nu ni le-am vazut implinite si pe care unii dintre noi nici nu
le vom vedea implinite, pentru ca, la final, sa privim viata doar prin
ochii mortii, asteptindu-ne plecarea si sperand ca vom mai trai iar si iar.
Cu toate astea, exista oameni care nu vor reusi niciodata sa se bucure de
viata. Fie pentru ca s-au nascut cu probleme fie pentru ca au avut
probleme dupa ce s-au nascut sau in timpul vietii.
Copiii Diavolului
Bogdan inseamna, in slavona veche, darul lui Dumnezeu. Te-ai astepta, in
primul moment, ca purtatorul unui asemenea nume sa aiba o viata linistita,
sa fie fericit. Mai mult, numele insusi denota o persoana puternica, care stie
ce vrea si cum anume sa-si croiasca un drum in viata. Si totusi, soarta ne
joaca uneori feste urite. Poate tocmai ca sa ne arate ca nu poate fi anticipata.
Sau poate doar ca sa ne faca sa ne simtim mici. De ce oare? Greu de spus.
Pentru ca de nepatruns sunt caile Domnului.
Barbatul venit prin vis
In localitatea Muntenii Buzau din judetul Ialomita traiesc doi frati care sufera
de o boala misterioasa, Bogdan si Emilia, de 17 si respectiv 14 ani. Timp de
12 ani, mica familie a fost daca nu fericita, cel putin linistita, ca majoritatea
celor care traiesc la tara, intr-o zona nu chiar foarte bogata dar unde cei
harnici pot sa aiba de toate. Mai mult, copiii nu suferisera de nimic in afara
bolilor copilariei pe care le fac toti. Si totusi, in ziua in care Bogdan implinea
12 ani, ceva a intervenit in viata lor, imprimindu-i un alt curs, definitoriu.
Eram cu totii la masa de prinz si luasem un tort si niste suc de la Slobozia,
ca de, era ziua baiatului. Deodata Bogdan s-a ridicat urland de la masa. Isi
agita bratele si tropaia ca un cal naravas.
S-a repezit la pereti si a inceput sa dea cu pumnii in ei si sa spuna vorbe
care mai de care mai ciudate. Dupa cateva minute a cazut jos de epuizare si
a privit in gol aproape o jumatate de ora. Apoi totul a reintrat in normal.
Baiatul nu-si aducea aminte nimic, iar singurele marturii erau doar degetele
lui insangerate de la loviturile in zid. Initial toti au crezut ca este vorba de o
criza de pubertate si nu au luat-o in seama. Numai ca din clipa aia Bogdan a
inceput sa aiba visuri ciudate, in care un barbat in negru il striga din virful
unui turn ce parea parasit. Il ruga sa ii aduca cheia si sa-l scoata de acolo, ca
nu mai poate sta si daca nu il scoate vor muri amindoi in curind. Aproape doi
ani au durat cosmarurile baiatului. Se trezea si de cateva ori pe noapte
urland si agitindu-si miinile.
Uneori aveam impresia ca nici pe noi nu ne mai recunoaste. Se uita la noi ca
si cand se intreba ce cautam noi acolo si cine suntem noi. Si-a pierdut toti
prietenii, pentru ca stiti cum circula vorba prin sate si nimeni nu isi mai lasa
copiii sa se joace cu baiatul nostru.
185
Timp de doi ani cit au durat cosmarurile, viata baiatului a fost foarte agitata.
Indiferent unde era, pe strada, la scoala, intorcea capul si spunea ca il
urmareste un barbat imbracat in negru, acelasi barbat din visul lui, care-i
spunea ca nu va scapa de el decit dupa ce-l va scoate din turn. Parintii
ajunsesera sa se obisnuiasca cu ideea ca fiul lor nu e tocmai sanatos la cap si
s-au concentrat mai mult asupra educatiei Emiliei. Numai ca, in ziua in care
Emilia a implinit 11 ani, blestemul a lovit iarasi casa din Munteni. La trei zile
dupa aniversare, Emilia a fost cuprinsa de convulsii. Facea spume la gura si
tot repeta niste cuvinte pe care nu le-am mai auzit niciodata, la nimeni,
parca erau descintece, dar nu intelegeam nimic din ele. spune tatal celor
doi, trist. Dar, totodata, de la prima criza a Emiliei, cosmarurile lui Bogdan au
incetat brusc. Se parea ca baiatul gasise cheia catre turn: sora lui.
Fetita blestemata in ulita
Desi copiii nu au facut rau nimanui, locuitorii nu vad cu ochi buni vecinatatea
celor doi copii. Treptat, mila lor s-a transformat in ingrijorare, ingrijorarea in
indiferenta iar indiferenta se transforma, pe zi ce trece, in ura. Este acea ura
pe care oamenii au simtit-o dintotdeauna fata de cei pe care nu i-au inteles.
S.G., localnica, se plinge:
Domne, nu se mai poate asa. Trebuie ca cineva sa faca ceva. Pai ne este
frica sa ne mai lasam copiii pe strada."
Nepotica doamnei S.G. a avut probleme dupa ce a fost blestemata intr-o zi,
pe strada, de Emilia. Cum, de regula, tot satul a cam inceput sa-si bata joc
de cei doi posedati, fetita in virsta de numai sapte ani a facut si ea ce i-a
vazut facand pe cei mari: a inceput sa strige dupa Emilia cand a intalnit-o. O
facea in toate felurile, urita, nebuna, proasta satului etc. Cum raspunsul la
injurii a fost tacerea, fetita s-a suparat ca nu e bagata in seama, a luat o
piatra si a aruncat cu ea. Piatra a lovit-o pe Emilia la cap, iar sangele a
inceput sa curga din rana. Cei care au fost prezenti la eveniment isi amintesc
si acum cu groaza ce s-a intamplat. Emilia a pus mana pe fetita si a inceput
sa spuna tot felul de vorbe din care ceilalti nu intelegeau nimic. Apoi si-a
dus o mana la rana si cu degetul i-a facut trei semne fetitei: unul pe frunte si
doua pe obraji, dupa care a scuipat-o pe micuta.
Trei luni de zile nepotica mea nu a fost in stare de nimic. Avea ameteli si i
se inchideau ochii, nu mai recunostea pe nimeni. Se trezea noaptea urland si
186
Parintii celor doi copii au incercat din rasputeri toate solutiile. Au apelat la
tot felul de persoane cunoscute ca specializate in ritualuri si descintece, au
sfintit casa de o gramada de ori, au chemat din capitala un specialist in
exorcizari de case. Nu e solutie de care sa fii auzit si la care sa nu fii apelat.
Noi suntem oameni sarmani si cu dragoste de Dumnezeu, n-am facut rau la
nimenea. De ce suntem blestemati?
Au fost cu copiii la spitalele din Bucuresti sa le faca analize: Am fi preferat
sa ne spuna ca au epilepsie sau o alta boala, numai sa stim ce se intampla.
Am facut toate analizele posibile... Dar intotdeauna analizele ieseau bine.
Medicii le-au spus ca boala e pe sistem nervos, fara sa dea vreun diagnostic
si ca mai bine se adreseaza unui psiholog, specialist in regresie hipnotica.
Din pacate, tratamentul acesta nu a dat roade, pentru ca nici unul din copii
nu reusea sa intre in transa, oricit s-au straduit specialistii.
Fata care vorbeste lim
limba vechilor druizi
In urma cu vreo doi ani si jumatate, in urma unor recomandari, a sosit din
Marea Britanie un specialist in masurarea cimpurilor energetice si
determanarea cauzelor ce produc perturbari in functionarea normala a
acestora. Contactat prin intermediul mesageriei electronice, Richard Doodley
a avut amabilitatea sa ne raspunda la cateva intrebari.
R.: Ce ati gasit acolo?
R.D.: Harta liniilor energetice ale tarii dumneavoastra m-a fascinat
intotdeauna. Si asta pentru ca am constatat ca, in afara meridianelor
principale, care fac parte din reteaua terestra, multe din liniile de forta isi
schimba valoarea si locatia in decursul anilor. E ca si cum s-ar incerca
acoperirea intregului teritoriu, nu doar a unei anumite zone. Din cauza asta
pentru tara dumneavoastra nu se pot face niciodata pronosticuri fixe. E mai
mult decit fascinant, ca si cum ati avea mereu alte sanse.
Cand a fost contactat si rugat sa vina in Romania, nu a stat pe ganduri. Nu
era prima data. Doar cazul i s-a parut lipsit de importanta, mai ales ca pe
harta energetica, zona era departe de orice punct sau linie de forta. A venit
impreuna cu un coleg, medium. Pe masura ce se apropiau de sat se opreau
din loc in loc pentru a face masuratori. Rezultatele erau haotice. Intr-un loc
nu gaseam nimic sau mai exact, totul era normal, pentru ca in locul urmator
sa ne trezim in fata unui adevarat punct de forta. In cele din urma, punand
cap la cap rezultatele obtinute si intocmind graficul de forta, am ramas
188
uimiti noi insine. Era vorba despre o sinusoida, lucru foarte rar intalnit si
care se petrece doar in zonele perturbate extern. Stii, ca si cand ai lovi
succesiv o bucata de tabla cu un baros, din loc in loc, cautind punctul cel mai
slab in care sa obtii o bresa. Asta se intampla si acolo. Ceva sau cineva,
incercase sa gaseasca o poarta de trecere catre lumea noastra.
Colegul domnului Doodley a fost si mai transant. Pe masura ce se apropiau
de sat simtea o prezenta stranie. Cand am intrat in casa, pe Roger l-au
apucat frigurile si a inceput sa tremure. Simtea atit de puternic prezenta
straina, incit dintii au inceput sa-i clantane. Copiii nu se trezisera inca. Au
inceput sa masoare energiile din jurul casei, pana au ajuns in dreptul
ferestrei camerei copiilor. Acolo nu se putea inregistra nimic. Totul era
haotic. Era, cum spunem noi, un punct de fisura. Acesta se obtine in cazul
unei rupturi intr-un punct de tangenta energetica. Atunci ne-am dat seama
ca in locul respectiv se intamplase ceva ingrozitor.
Cand cei doi copii s-au trezit englezii au mers la ei sa ii masoare.
Cand ne-a vazut, fata a inceput sa rada cu un ris gros, aproape barbatesc si
sa-si agite bratele. Apoi a inceput sa ne vorbeasca. In primul moment eu nu
am inteles nimic, dar apoi l-am vazut pe colegul meu uimit. Vocea i se
adresa in limba vechilor celti. Prietenul domnului Richard ii traducea si lui ce
spunea fata si anume ca de data asta au sosit prea tirziu, ca el a apucat sa
vina si ca o sa rada de neputinta lor. Din scurtul dialog cu fata, cei doi au
tras concluzia ca au de-a face cu o entitate care mai incercase sa vina pe
pamant dar fusese oprita, in urma cu mai bine de 2000 de ani, de preotii
druizi. Dupa mai bine de o jumatate de ora, entitatea a intrerupt legatura iar
fata a cazut la pamant, epuizata. Pana la plecarea oaspetilor, nu s-a mai
intamplat nimic.
Din masuratorile pe care le-am facut copiilor, am constatat ca baiatul are
sanse mari sa-si revina. Aura lui e foarte puternica si e protejat, dar despre
fata nu pot spune acelasi lucru. Are caracteristicile persoanelor sacrificate.
Poate doar o minune sa o mai salveze.
Din pacate, verdictul celor doi specialisti in energetica nu a fost pe placul
parintilor care tot mai sperau ca cei doi copii ai lor isi vor reveni.
Deocamdata nimic din tot ce au facut nu a dat rezultatul scontat, astfel incit
toti se gandesc sa plece in pelerinaj la Ierusalim.
Sunt convins ca acolo, la mormantul Mintuitorului, imi voi regasi cei doi
copii si vom fi iar o familie fericita.
189
192
stramosii nostri, numind acest oras Orasul Bucuriei, orasul care traieste
intens fiecare ceas din viata sa, orasul care se bucura de fiecare secunda ce
i-a fost daruita sau harazita... Poate de zeii din adancuri, poate de titani sau
poate de entitati a caror existenta mintea noastra rationala si logica se teme
sa o recunoasca sau sa o accepte.
197
catacombelor si spusele unuia dintre cei care au lucrat la cladire, potrivit caruia ar exista
inca multe alte niveluri dedesubt, ridica inca intrebari. Raspunsurile intra, cum era de
asteptat, in sfera informatiilor clasificate. Inginerul-sef al Trustului Carpati a declarat ca
exista, sub Casa Poporului, doua buncare antiatomice si opt tuneluri de fuga.
Celalalt, ramas nefinisat, iese dupa 500 de metri in tunelul de metrou, la statia Izvor. Despre
celelalte, nimic. Cei care au lucrat inainte de '89 isi aduc totusi aminte de militari pierduti zile
intregi in subteran, considerati dezertori si care au reusit sa iasa la lumina tocmai prin
Baneasa. Dar, accesul la sistemul de galerii care exista sub Bucuresti, si despre care se
vorbeste din perioada interbelica, s-ar putea face de undeva de mai jos de 19 metri, sub
cota 0, unde au acces cei care lucreaza acum la Palatul Parlamentului. "Mai jos de att, noi
nu avem voie", au spus cei care au fost delegati sa conduca "expeditia".
Se pare ca nici macar un cutremur mai mare, readus cu obedienta in actualitate prin
discutiile din ultima vreme, nu ar afecta Casa Poporului. Dupa dezastrul din '77, ce a afectat
capitala in proportii neasteptate, familia Ceausescu (aflata la Neptun) a dat comanda de
ridicare a Centrului Civic al Bucurestiului si a Casei Poporului. Concepute in asa fel inct sa
nu fie urnite de un alt seism, chiar de 9 grade pe scara Richter, cladirile sunt depasite insa in
multe privinte de Casa Poporului.
Formata din 18 corpuri, pe fundatii separate, Casa Poporului a mutat nu muntii, ci un deal
din loc. La propriu!Inainte, in locul unde se afla acum Palatul Parlamentului, se afla un deal,
iar sub el nu existau pnzele freatice de suprafata, ca dedesubtul intregii Capitale. De
aceea, puturile de sub cladire merg pna la 270 de metri, deasupra acestei cote solul fiind
strncos. Surpriza constructorilor a fost descoperirea unei gropi comune de pe la 1600, in
care erau inhumati mortii unei epidemii de ciuma. Groapa a fost acoperita, iar constructia a
trebuit s-o ocoleasca.
Mostenirea dictatorului Ceausescu l-ar umili pe faraonul Keops. Cele 20000 de militari care
au lucrat din '83 pna in '90 la Casa Poporului au lasat un volum construit mai mare dect
egiptenii. Casa Poporului este pe locul trei din lume ca volum. Primii sunt americanii, cu o
baza de rachete, pe locul doi sunt stramosii mexicanilor, cu o piramida, iar romnii sub
Ceausescu ocupa locul trei, una dintre cele sapte minuni ale lumii, Piramida lui Keops, fiind
depasita. Ca suprafata, tot dupa americani suntem, singura constructie mai mare dect
Casa Poporului fiind Pentagonul. Ceausescu - ca si faraonii egipteni, a lasat in monumentul
sau un papirus. Dictatorul a lasat, ingropat sub scara principala, un mesaj adresat eternitatii.
Asadar, subsolul tehnic al Casei Poporului ajunge pna la 19 metri sub pamnt. Pna acum
s-au scos si transportat de aici la groapa Glina peste 2000 de tone de deseuri, si inca au
ramas moloz si resturi. Fierul recuperat din deseuri se vinde, banii urmnd a intra in bugetul
de stat. Cteva sute de muncitori, organizati in cinci echipe, lucreaza inca in aceste
catacombe imense, care sunt curatate pas cu pas si urmeaza sa se transforme, la rndul lor,
in garaje sau depozite pentru arhive. O parte a subsolului este in custodia unor servicii
secrete, care-si adapostesc aici masinile.
Pe teritoriul militarizat al unui astfel de serviciu se afla si cele doua coloane in care sunt ziditi
cilindrii cu hrtiile semnate de Nicolae Ceausescu, pentru a fi puse la temelia cladirii. Nici un
parlamentar nu a vizitat insa locul. O explicatie a faptului ca nici un parlamentar nu a coborat
in beciurile cladirii ar putea sta in legenda descoperirii acelei gropi comune si in faptul ca
bacilul care produce ciuma poate rezista sute de ani.
Ceausescu
Text: Andrei Pandele
Prin 1986, timp de 18 luni, am proiectat detalii de finisaj pentru Casa Poporului.
Eram cam 300 de arhitecti detasati in sediul Electrolux, pe Calea Victoriei. Conditiile
erau grele. Iarna am avut si 2C in birou, proiectam cu manusi si caciula. La pranz
se putea lua masa la cantina, cu pret modest, iar o supa calda era chiar o
binefacere. Stateam la masa cu George Marculet, sotul Ancai Petrescu.
201
Au fost demolate cu frenezie bisericile Spirea Veche, Sf. Apostoli, Sf. Spiridon Vechi,
Sfanta Vineri, dar si alte constructii reprezentative. Cladiri splendide din secolul al
XIX-lea au fost daramate peste noapte. Demolarile pentru axa majora au avut efecte
neasteptate asupra echipei de proiectare. A fost demolata, aproape intamplator,
casa sefului de proiect, rectorul arh. Cezar Lazarescu.
Acesta nu a suportat pierderea. A facut un accident vascular, lasand cale libera
afirmarii d-nei Anca Petrescu. Era o executie publica, un razboi impotriva orasului,
cu distrugerea suportului memoriei. Iar locuitorii priveau inmarmuriti isi aminteste
Horia Roman Patapievici. Cei care au participat au amintiri ambigue si raspunsuri
simpliste: Nu aveai incotro, orasul trebuia oricum innoit...
Unii dintre ei forteaza, in chip de scuza, comparatia cu modernizarea Parisului din
timpul lui Napoleon III. Dar paralela nu sta in picioare. Din ordinul imparatului,
baronul G. E. Haussmann a propus principii, aprobate de edilii orasului. A infiintat
servicii specializate, utilizate apoi cu succes. Haussmann a dispus relevarea si
fotografierea cladirilor care urmau sa cada. I-a ales pe cei mai buni profesionisti pe
domenii pentru a propune solutii cat mai pragmatice.
Circulatia, aspectul, parcurile si utilitatile Parisului sunt exceptionale si dupa 150 de
ani. Haussmann era si el autoritar, inflexibil si a cheltuit enorm cam doua miliarde
de franci aur. Dar a condus actiunea spre binele orasului, in favoarea parizienilor.
Ceausescu a impus transformarile pentru gloria lui, impotriva orasului si a
locuitorilor. O cicatrice de 7 km, de la Piata Puisor la Piata Vergului, a brazdat orasul
de la vest la est.
A aparut fractura intre sudul sarac, cenusiu si nordul mai prosper si mai verde al
orasului. Circulatia nordsud a fost compromisa. Cine nu-i din Bucuresti nu poate
traversa nord-sud orasul decat prin Piata Unirii. Intre ecranul de opereta al marelui
bulevard si restul orasului au ramas zone necontrolate, un fel de curti de gunoi, pe
kilometri. Nici acum nu au disparut. De obicei, distrugerile se faceau noaptea, pe
ascuns.
De la multe nu s-au pastrat imagini. Fotografierea era considerata un delict.
Demolarile s-au efectuat inainte sa existe un proiect, uneori dupa semne facute cu
mana de Ceausescu din goana masinii. 57.000 de familii au fost dezradacinate.
Orasul s-a umplut de cainii fugariti din curtile caselor demolate in graba. Ramasi ai
nimanui, tolerati si hraniti de oraseni, au devenit o plaga, Bucurestiul fiind si astazi o
capitala a cainilor vagabonzi. Buncarele si canalele subterane ale Casei au desfiint
at multe trasee de transport in comun.
De aceea, importantul cartier Drumul Taberei a ramas pana azi fara metrou.
Ceausescu nu era pregatit sa inteleaga planuri sau machete la scara. Cerea sa i se
materializeze propunerile direct in marime naturala, asa cum facuse deja la
modificarea Teatrului National. Prieteni arhitecti mi-au relatat, de pilda, reactia lui in
fata machetei cu biroul prezidential.
A protestat fata de dimensiunea meschina cum i se parea lui a mobilei din
birou. De fapt, mobila propusa era ciclopica, dar se pierdea in spatiul urias de 19x26
m (cat doua terenuri de tenis!) al cabinetului. Nenumarate spatii construite in Casa
nu au functiuni precise.
204
Sunt rezultatul lucrarilor facute conform toanelor lui Ceausescu, dimensiunilor mari si
simetriei fortate. Coridoarele erau prea largi, excesiv decorate. Distantele intre
grupurile sanitare erau de sute de metri. Ceausescu nu a permis WC-uri in zona
centrala, sa nu se sparga cumva conductele de canalizare in spatiul lui. Arh. Stefan
Burcea a fost dirigintele de santier din partea Trustului Carpati, peste zecile de
trusturi de constructii.
El imi povestea ca pe santier munceau 25 de mii de oameni constructori, muncitori
si soldati. In momente de varf, s-ar fi ajuns spre o suta de mii in 3 schimburi. Erau
folosite 47 de macarale uriase cu brat de 80 de metri. 29 dintre ele au ramas captive
in curtea interioara, de unde au putut fi scoase numai dupa ce au fost demontate
bucata cu bucata. Vizitele de lucru ale cuplului prezidential si au fost in total 428
erau de obicei sambata.
Ce nu le placea trebuia demolat rapid, in primele trei zile ale saptamanii ce urma,
pentru ca in celelalte trei zile sa se refaca potrivit noilor indicatii. Pe santier au fost
numeroase accidente, dintre care 27 mortale. Nimic nu era suficient de incarcat pe
gustul perechii Ceausescu.
A fost taiat dealul. S-au executat lucrari de infrastructura, inclusiv un buncar, initial
conceput pentru a rezista unui atac atomic, dar care nu a devenit operat ional. S-a
estimat ca o racheta nucleara lansata de la o baza europeana NATO ar lovi in mai
putin de patru minute, timp prea scurt pentru ca perechea prezidentiala sa coboare
in buncar mi-a spus ing. Burcea.
Mai ales in alternativa blocarii liftului. Siguranta ceruta pentru lifturile Casei putea fi
asigurata numai dupa testarea acestora intr-un turn de incercare special. A fost
construit un astfel de turn in zona Crangasi, la Intreprinderea de Fabricatie si Montaj
Ascensoare. Ulterior, dimensiunea cabinelor lifturilor s-a modificat, dar turnul multi
ani cea mai inalta cladire din Bucuresti nu avea un gabarit suficient.
A ramas ca un monument al inutilitatii si suport pentru balizaj de aviatie. Dupa
executarea etajului mai inalt, dealul a fost completat in jurul Casei, pe laturile est si
vest. Un gard greoi a inconjurat terenul. Casa Poporului are 236,1 m pe 190,8 m,
ocupand o suprafata de 44.000 mp.
Cu aceste dimensiuni, se afla intre primele 20 de edificii ale lumii si e a doua cladire
administrativa, dupa Pentagon. Turnurile de colt, amplasate in modelul zis broasca
testoasa, ii confera gabaritele maxime de 276,2 m lungime si 227,3 m latime. Nu
vorbim de coordonare sau de seriozitatea urmaririi lucrarilor la aceasta cladire.
Calitatea unor finisaje este in zona rebutului.
Au fost sedinte ale Senatului, sub cupola Salii Romania, cand senatorii au fost
nevoiti sa deschida umbrelele. Cand au demarat, lucrarile trebuiau terminate in doi
ani, un termen aberant. Apoi, inaugurarea s-a mutat pentru august 1990, deci 6 ani.
Din cate stim, in 2008 nu sunt nici pe departe gata. La intrebarea, fireasca de altfel,
Cat a costat Casa Poporului? nu se poate da un raspuns precis.
Nu se tineau socotelile exacte ale cheltuielilor facute. In fond, Casa Poporului era un
cadou de la poporul roman pentru Ceausescu si de pe dar se sterge eticheta cu
pretul. Numai costul materialelor folosite a fost evaluat la circa 18 miliarde de lei,
adica 1 miliard de dolari. Trusturile de constructii din tara, obligate sa trimita mii de
oameni aici, jonglau cu bani negri, materiale, manopera si utilaje.
205
pe scaune, dar pana la urma au participat 50 de mii de spectatori. A fost dorinta lui
Pavarotti de a fi ascultat si de cei care nu au bani.
La Casa Poporului, multe birouri erau iluminate iar functionarii stateau ciorchine la
ferestre. De departe, in lumina discreta, cu zecile de mii de oameni pe scaune sau
stand direct pe taluzul inierbat, uriasa cladire nu mai parea atat de mare.
208
Model belgian
Istoria centurii fortificate ncepe odat cu venirea pe tronul
Romniei, n 1866, a Regelui Carol I. Lucrrile au nceput n 1882,
proiectele fiind realizate de generalul belgian Henri Brialmont, unul
dintre cei mai apreciai ingineri militari ai vremii, care proiectase
fortificaii n Lige, Namur, Anvers. Un Bucureti fortificat ar crete
importana militar a Romniei, astfel nct ea va fi n stare sau de
a refuza participarea la un rsboi care nu i-ar conveni, sau de a
cere avantagii, la care nu ar putea altfel pretinde, susinea atunci
generalul.
Arhitectul de 27 de ani tefan Cristescu s-a interesat, timp de cinci
ani, de istoria acestor construcii, pentru a-i realiza lucrarea de
diplom. Bateriile i forturile sunt dispuse din doi n doi kilometri
pe oseaua de centur. Primele construite au fost forturile - Chitila,
Mogooaia, Otopeni, Jilava - apoi restul, dup care a venit rndul
bateriilor, a explicat arhitectul.
600 de milioane de euro
Regele Carol I a pltit sume fabuloase pentru acest proiect declarat
de utilitate public: echivalentul n lei/aur a aproape 620 de
milioane de euro.
Primul Rzboi Mondial a jucat o fest viitorului glorios al fortifica
iilor. Cu o lun nainte de nceperea conflagraiei, ministrul Ion I.C.
Brtianu a hotrt, printr-un ordin secret, dezarmarea unitilor.
Exist voci care susin c decizia a fost luat dup ce trupele
209
210
un fronton impuntor. Era Bateria intermediar 4-5. Mute bziau nervoase n jurul unei
me moarte i duhnea ngrozitor.
Cnd am msurat cu o creang adncimea anului de aprare din faa intrrii, broatele din
el au nceput s sar panicate de colo-colo. Era ml, nu aveam cum s trecem prin el, pentru
c ne-am fi putut afunda. Am srit nuntru pe o fereastr i m-a izbit mirosul de umezeal i
putred. Cunoteam, n principiu, construcia, pentru c era la fel ca i celelalte dou baterii
pe care le vzusem deja cu tefan Cristescu, un tnr arhitect de 26 de ani ce vizitase, cu srg
i pasiune, multe astfel de fortificaii n ultimii ani.
Aici era ns mai ntuneric, mai nfricotor. Aceasta a fost una dintre opririle noastre din
turul pe care l-am fcut prin camuflata centur de fortificaii a capitalei, format din 36 de
construcii: forturi i baterii, ridicate n urm cu peste 110 ani pentru a proteja oraul. Am
neles atunci emoiile pe care le-a avut Cristescu de fiecare dat cnd descoperea cte un loc
nou, i l-am invidiat. Timp de 5 ani, el a cutat prin arhivele militare i prin cri vechi. "Am
aflat de existena lor de la nite prieteni romni stabilii n Belgia, care vizitaser fortificaii
din alte ri, construite n aceeai perioad" - povestete Cristescu.
"Centura are o importan deosebit, pentru c e unul dintre ultimele sisteme de fortificaii
omogene n jurul unei capitale dup planul celebrului general Brialmont i reprezint stadiile
finale ale fortificaiilor detaabile. Proiectul lui tefan Cristescu reprezint primul pas n
cercetarea necesar pentru valorificarea acestora, dup care e nevoie de un proiect pentru
restaurarea i punerea lor n valoare" - spune Sergiu Isopescu, cercettor la Institutul pentru
Studii Militare. Istoria centurii fortificate a Bucuretiului ncepe odat cu venirea pe tronul
Romniei, n 1866, a lui Carol I.
Prinul de 27 de ani, discipol al celebrului feldmareal Moltke, punea pentru prima dat
problema construirii unor forturi care s apere capitala n cazul unui pericol extern. Aceasta
era una dintre aciunile sale prin care ncerca s ridice standardul unei Romnii rmase n
urm n mai toate domeniile. Lucrarea urma s fie una de mare amploare.
S-au nfiinat mai multe comisii, care au fcut studii pentru a gsi modalitatea cea mai
eficient de a construi fortificaiile. Artileria se dezvolta repede, n contextul revoluiei
industriale, i centura de aprare trebuia s fie adaptat la acest progres. n anul 1882, dup
obinerea independenei rii, o nou comisie rencepea studiile ntrerupte din cauza
rzboiului, terminat n 1877.
n paralel cu comisia din Romnia, ce i se prea, probabil, ineficient, Carol I l-a invitat la
Bucureti pe generalul belgian Henri Alexis Brialmont, cel mai cunoscut i apreciat inginer
militar al secolului al XIX-lea, care proiectase fortificaii pentru oraele Liege, Namur,
Anvers. Un Bucureti fortificat "ar crete importana militar a Romniei astfel, nct ea va fi
n stare sau de a refuza participarea la un rsboi care nu i-ar conveni, sau de a cere avantagii,
la care nu ar putea altfel pretinde" - spunea generalul.
Doi ani mai trziu, belgianul a alctuit un proiect pentru fortificarea capitalei, ce prevedea
construirea unei centuri de 70 de kilometri, care s aib 18 forturi i 18 baterii intermediare,
cu o distan de aproximativ 2 kilometri ntre ele. Artileria avea s fie plasat sub cupole
cuirasate, iar 33.000 de soldai urmau s populeze fortificaiile. Planul fcut de Brialmont
mprea centura n 3 sectoare, dintre care cel mai puin aprat era cel sudic, direcie din
care el considera c ar fi cel mai improbabil un atac asupra oraului.
Ironia a fcut ca exact aceasta s fie partea din care a venit armata german n anul 1916
(centura de fortificaii fusese oricum dezafectat), cnd a ocupat Romnia. Costul total al
212
lucrrilor, preconizat de Brialmont, era de 88.275.080 lei aur, adic echivalentul a circa 500
de milioane de euro.
Lucrrile au nceput n 1884. Fiecare fort lua numele localitii n apropierea creia era
construit, iar dup doi ani fortificarea capitalei era declarat, prin lege, lucrare de utilitate
public. n anul 1887, Brialmont modifica planurile, pentru ca forturile s fac fa obuzuluimin aprut n 1884, ducnd astfel la o cretere considerabil a costurilor, aa c romnii au
cerut noi schimbri pentru a scdea din cheltuieli. Generalul nu le-a redus suficient ns i
ultimele modific ri au fost fcute de ctre generalul Berindei, directorul lucrrilor, costurile
scznd de data aceasta substanial.
ns acum structura centurii arta diferit de cea proiectat de belgian. Unuia dintre forturi,
cel de la Afumai, i-a fost modificat structura chiar n timpul construciei. Acesta, la fel ca
multe altele, e azi prsit i degradat.
"Terenul pe care se afl e al lui Gigi Becali. Ateapt ca fortul s cad singur" - povestete
paznicul antierului prin care trebuie s treci ca s ajungi la fort, referindu-se la terenul care
aparine, n realitate, unui investitor strin. n 1888, Carol I a vizitat pentru prima oar
centura de fortificaii. Anul urmtor a fost dominat de intense discuii i polemici, att n
parlament, ct i n pres, cu privire la utilitatea fortificaiilor. Inteniile regelui s-au lovit, la
fel ca n alte cazuri, de opoziia romnilor. Lucrrile aveau ns i susintori, printre care
ziarul "Romnia liber".
Dup construirea unei ci ferate, ritmul lucrrilor a crescut considerabil. n plus, la Brila
era nfiinat prima fabric de ciment din Romnia, care a furnizat ntreaga sa producie de
ciment Portland construciei centurii, pn la finalizarea lucrrilor, n condiiile n care pn
atunci cimentul folosit fusese de import. Lucrrile la fortificaii se ncheiau n 1894, dup 10
ani de la nceperea lor, costurile totale fiind de 111.500.000 de lei aur, adic echivalentul a
613 milioane de euro, egale cu bugetul armatei romne pe trei ani.
Proiectul a fost unul grandios, suprafaa total a construciilor depind 120 de hectare.
Unele forturi ajung la 11,60 de hectare. oseaua i calea ferat construite special pentru a
uura accesul la fortificaii au fost camuflate, iar forturile au fost acoperite cu un strat de
pmnt cu o grosime ntre 2 i 8 metri, pe care a crescut mai trziu vegetaie.
Carol I i trimitea o scrisoare fratelui su, Fritz von Hohenzollern, n care se arta mulumit
de felul n care au fost finalizate lucrrile: "... toate instalaiile corespund ntru totul
standardelor impuse unor astfel de fortificaii moderne.
Bucuretiul poate fi socotit n aceast privin ca un model ce merit vzut" - spunea el. n
anul 1914, Carol I murea, la numai trei luni de la nceputul Primului Rzboi Mondial, parte
din marea sa motenire fiind i un Bucureti fortificat.
"Tunurile vor bubui din toate forturile din Bucureti, Focani, Galai ridicate de Mine, ca un
scut puternic al vetrei strmoeti, n timpuri de grele ncercri, de cari cerul s pzeasc
ara" - spunea regele. "Fortificaiile Bucuretiului sunt deosebite: ele au fost ridicate n
ultima perioad n care se manifesta interes pentru estetica acestui tip de construcie, avnd
elementele compoziionale i stilistice specifice arhitecturii militare din secolul al XIX-lea" povestea tefan Cristescu la prima noastr ntlnire.
La 17 august 1916, Romnia intr n rzboi de partea Antantei. Cu o lun nainte, ministrul
de rzboi, Ion I. C. Brtianu, hotrse subit prsirea i dezarmarea fortificaiilor, printr-un
ordin secret ctre Comandamentul Cetii Bucureti, n vederea narmrii trupelor de cmp.
213
Strategia de aprare a Romniei, confirmat prin studii ncepnd din 1872, era acum
abandonat, locul ei fiind luat de una ofensiv, pe care armata romn nu avea capacitatea so susin.
E posibil ca aceast schimbare radical s fi fost fcut datorit influenei pe care au avut-o
doi teoreticieni ai strategiei militare ofensive din armata francez, dar i propagandei
germane din 1914, ce a urmat cuceririi oraelor Lige i Namur, din Belgia, ambele avnd
centuri de fortificaie proiectate tot de generalul Brialmont.
"Tata ne mai spunea c vor fi lupte i n jurul Bucuretiului, c forturile vor rezista, n cel mai
ru caz, cteva zile" - scria n Memorii Mircea Eliade despre forturile abandonate n secret.
Nemii, pregtii pentru a ataca fortificaiile, au intrat nestnjenii n capital i au ocupat,
apoi, la sfritul anului 1916, dou treimi din teritoriul rii.
Nu s-a putut da niciodat rspuns polemicilor cu privire la utilitatea fortificaiilor. Azi au mai
rmas 17 forturi i 13 baterii intermediare, din cele 36 de construcii, restul fiind distruse din
cauza unor explozii accidentale ale depozitelor de muniii.
Multe dintre ele sunt degradate, prsite i inundate. Majoritatea se afl pe teritoriul unor
uniti militare, dar nu au mai fost folosite. Unele au gzduit sau mai gzduiesc ciupercrii
ori depozite de murturi sau sunt abandonate, ascunse sub vegetaie. Doar una dintre baterii
a fost transformat n hotel.
Arhitectul tefan Cristescu, cel care a studiat i ne-a fcut cunoscut povestea centurii de
fortificaii a Bucuretiului, propune valorificarea bateriilor i a forturilor, o oportunitate care
se contureaz odat cu extinderea oraului. Acelai tip de construcii din Frana, Belgia sau
Olanda au fost transformate n centre culturale, restaurante, crame, parcuri de distracii sau
chiar cluburi de noapte.
Arhitectul crede c este posibil valorificarea i n cazul forturilor i al bateriilor din jurul
Bucuretiului, unde s-ar putea face parcuri de distracii, centre culturale, cluburi sau
hoteluri. Conform lui Sergiu Isopescu, n alte ri exist ONG-uri care se ocup de punerea
lor n valoare i Proiectul european Luxemburg pentru prezervarea acestora. "Pentru aceasta
ns este nevoie de demilitarizarea lor i de nscrierea acestor construcii pe Lista
monumentelor istorice, pentru a le proteja.
Centura de fortificaii din jurul Amsterdamului este pe Lista Patrimoniului Mondial. Cred c
oraul ar avea mult de ctigat, din punct de vedere turistic, economic i cultural, dac
centura ar fi valorificat" - spune el.
La forturi, la tefneti
Duminic, la ora 22, am fost cu Tanzyy, Horia, Abonatuconnex, Slim i ali patru prieteni
la fortul de lng tefneti (judeul Ilfov).
Drumul pn n localitate l-am parcurs cu mainile, apoi, de la oseaua de centur pe jos,
printr-un antier. Ne-au ieit n ntmpinare cinii i vreo patru paznici. Nu au fost prea mari
probleme, localnicii fiind totui binevoitori. Am mai strbtut pe cmp o poriune, am
escaladat muni de moloz i am ajuns la buza unei rpe nu foarte abrupte. A fost singura
poriune poate mai dificil. Jos, la intrarea n fort, linite deplin i deasupra, cer senin
deasupra brzdat de avioane zburnd la mic altitudine.
214
Apoi, a nceput exploarea galeriilor. Trei dintre prieteni au renunat s mai intre n tuneluri,
iar cei care am rmas am strbtut pn spre ora 1 zeci de galerii nsumnd sute i sute de
metri.
Fiecare dintre noi a fcute zeci de fotografii, iar eu am apucat s filmez n nfrarou peste 45
minute din traseul parcurs.
N-am apucat pn azi s descarc imaginile din aparatul foto i nici filmele din camera video.
Noroc cu Tanzyy i Abonatuconnex care mi-au trimis peste 200 de fotografii.
Partea a doua este mai degraba un mit. Galeriile, tunelurile, canalele de sub Bucuresti care
fac legatura intre diverse puncte strategice sau de interes. Unul leaga Palatul Ghica-Tei de
Biserica Plumbuita, altele se zvoneste ca au fost construite de comunisti pentru evadarea
sau siguranta lui Ceausescu. Nu stiu nimic concret insa.
Am cautat pe net si am vazut ca mai sunt si altii interesati de aceste enigme ale
Bucurestiului.
Cine stie cati domnitori si boieri s-au furisat in taina prin aceste galerii
secrete ca sa primeasca raportul iscoadelor sau peschesul zarafilor.
decembrie 1989, tunelul care era liber, accesat cu un lift personal, si care
ar fi trebuit sa-i asigure iesirea lui Ceausescu trecea pe sub CC, CC-UTC,
Bdul Magheru, Intercontinental si facea legatura cu tunelurile tehnice de
langa statia de metrou Universitate.
Catacombele Bucurestiuui nu pot fi deschise publicului - unele sunt
blocate, altele sunt incluse in planurile MApN, MAI si SRI. Din pacate,
nu am putut publica in articol toate informatiile (au existat restrictii
indreptatite din partea aurtoritatilor; in alte cazuri au fost retineri de alta
natura - teama unor pelerinaje in acele locuri). Insa ce va pot spune: un
ochi ager le vede prin Bucuresti. Exista aceste guri de intrare care sunt
vizibile in mai multe locuri din Bucuresti: Zona Cotroceni, Parcul
Cismigiu (mascate in spatele unor monumente), zona Lipscani, casa
Poporului, Politehnica...zeci de locuri. Personal am vizitat cateva din ele,
inclusiv pe cele din Piata Revolutiei! Din pacate, au existat restrictii la
publicare...
Revolutiei, o cale care pleaca de la Palatul Regal catre Piata si inca una,
tot din Palatul Regal, catre Biserica Cretzulescu.
Intrarile in aceste cai de acces le-am vazut, dar unde se opresc, nu stiu,
nu este treaba noastra sa cotrobaim pe acolo", ne-a declarat inginer
Constantin Bratu, directorul tehnic al administratiei cladirii Senatului
Romaniei.
Andrei Silvaseanu:
Am crescut la marginea Bucurestiului in Voluntari si cind eram copil am explorat
si eu fortul de pe centura, linga Dorali,vizavi de cimitir, este un singur bloc, in
spatele lui in padure sint forturile. Cu un bun prieten plecam cu lanterne si bite si
orbecaiam pe acolo. Pe vremea aceea, acum vreo 23 de ani cred se putea intra
foarte usor. Are cel putin trei nivele sub pamint. Al treilea era inundat si scarile
care coborau zidite. Erau niste puturi patrate care coborau de sus pina jos la
ultimul nivel, de vreo 50/50 cm cu niste sine fixate pe laturi care banuiesc ca
serveau unui mic lift pentru munitie. Oricum nivelul 3, cel mai de jos era inundat
si inacesibil, posibil sa fi fost si un al 4-lea dar nu stiu decit ce am vazut. Batrinii
vorbeau ca toate forturile din jurul capitalei erau unite de cel putin un tunel care
pleca de la nivelul cel mai de jos si care a fost inundat si zidit de armata la
capete, astfel incit sa fie impracticabil pentru civili dar in acelasi timp la nevoie
sparte zidurile, trasa apa si repus in functiune.
Inauntru asa cum ati vazut in poze sint colidoare intortocheate si tot felul de
camarute din beton sau caramida. La inceput e palpitant cind intram, hirtii,
gunoaie, peretii afumati, semn ca multi intrau cu torte improvizate, urme ale
civilizatiei... insa pe masura ce inaintam, atenti sa nu ne ratacim, disparea si
gunoiul si fumul si scrisurile de pe pereti. Ramineam doar eu si prietenul meu
intre betoane acelea cu miros statut intr-o liniste de mormint... Mereu aveam
mai multe lanterne la noi, daca am fi ramas fara lumina cred ca muream de
inima acolo. Era ceva acolo in hrubele acelea care-ti ingheta singele in vine.
N-am dat de capatul tunelurilor niciodata pentru ca ne era frica sa nu ne ratacim
sau sa raminem fara lumina. Aveam mereu hirtie si creion la noi si faceam un soi
de harta sa stim pe unde am trecut.
Vorbeam cu un tataie odata, copil fiind cum am mers noi "la forturi" si tin minte
ca mi-a spus, ca data viitoare cind mai merg acolo sa ma opresc undeva departe
de intrare sa intru intr-o camaruta, sa ma asez jos rezemat de perete, sa sting
lanterna si sa ascult linistea.
V-am spus ca era ceva acolo care iti ingheta singele in vine, noi rideam si ne
faceam curaj dar... amindoi stiam ca sintem cu sufletul la gura sa iesim afara
mai repede. Jurasem ca nu mai calc pe acolo dar batrinul imi stirnise
curiozitatea. N-am rezistat si m-am dus, singur de data aceasta... cu lanterna,
baterii si bec de rezerva, am intrat, m-am oprit departe pe un colidor la nivelul
2, am facut stinga intr-o camaruta, m-am rezemat de perete cu spatele, am
stins lanterna si am ascultat linistea. Parca eram intr-un mormint, ingropat. O
liniste atit de adinca n-am ascultat in viata mea. Ai fi jurat ca se aude timpul
223
cum trece... Apoi dupa o vreme mirosul de inchis si igrasie parca se schimbase,
simteam un miros metalic si vag auzeam parca fosnete, am zis ca mi se pare
mie, apoi vaiete... atit de incet incit nu puteam fi nici sigur ca le aud, dar nici
convins ca nu e decit frica din interiorul meu...
Nu mai stiu cum am ajuns afara dar am fugit cit de repede am putut si cind am
zarit prima geana de lumina, apoi am vazut soarele, doamne parca ma
nascusem din nou! N-am mai intrat de atunci acolo niciodata in acel loc... Am
mai fost cu prieteni curiosi si amici dar pina la intrare si atit!
De povestit nu am povestit nimanui ce am trait acolo jos, de teama sa nu fiu luat
de mincinos sau nebun. M-am intilnit si cu tataia care mi-a spus sa intru... dupa
ceva timp: ai mai fost pe acolo? da, zic eu ai facut cum ti-am spus? numai
amintirea m-a ingrozit si mi-a facut pielea de gaina, dar am raspuns cit am putut
de calm, am fost si am ascultat linistea! s-a uitat in ochii mei si a schimbat
vorba. Ardeam sa-l intreb mai multe dar...
Apoi la 18 ani, ce vremuri dom'le, aveam prima Mobra, luasem prmisul si am
iesit cu prietena la plimare. 4 ani mersesem numai prin paduri si pe cimpuri. Ma
bucuram de asfalt ca de rai. Am iesit pe centura, am trecut de Pipera si pe
dreapta, pe unde e fabrica de tigari acum ce-mi vine mie sa-i arat fortul. Ma
gindeam sa-i arat asa exteriorul, i-am povestit ca inauntru e asa si pe dincolo
dar ca nu putem intra. Ne plimbam noi pe acolo si numai ce iese un baiat de
vreo 14 ani cu o lanterna. Vreti sa intrati zice el binevoitor? Eu zic nu! Ea
curioasa zice da! hai ca va arat eu ca am joc pe aici zice el. Intram! Ala in fata
cu lanterna si noi dupa el. Parea sa fie familiarizat cu locul pentru ca se misca
destul de repede. Eu in cap aveam doar prima dreapta, a doua stinga apoi iar
dreapta... si bine am facut pentru ca dupa ce a facut dreapta din nou a stins
lanterna... Am retrait cosmarul din copilarie... Intunericul si linistea aceia...
intr-o fractiune de secunda am tras-o pe fata in spatele meu, m-am aplecat si
am gasit o bucata de caramida sau beton pe jos pe care am strins-o in mina
hotarit sa crap capul cui se apropie de noi. Prietena a dat sa tipe si am strins-o
de mina sa taca. Asteptam in liniste si ascultam. As putea sa jur ca tipul acela
mai era cu cineva acolo... am stat asa poate 10 secunde incordat si hotarit sa-l
omor pe cel care se apropie de noi... apoi am dat inapoi pas cu pas in bezna
pipaind peretii cu mainile si numarind indiciile pe care le memorasem pe drum.
Am iesit destul de usor si repede galbeni ca ceara amindoi. Apoi am fost furios si
l-am asteptat p-ala sa iasa! Zadarnic...
Atunci a fost ultima oara cind am calcat pe acolo, acum am tot auzit ca sint
inundate de nu se mai poate intra nici pina la primul nivel. Mai bine zic eu...
Pericole nu erau, nu cadea tavanul, nu erau gropi, exceptind puturile de munitie
cum le zic eu, sau ce dreak erau, dar din cite imi aduc aminte erau prea mici sa
cazi prin ele. Doar sa te ratacesti pe acolo sau sa mori de frica... La virsta aceia
era palpitant dar oricum sint doar niste hrube igrasioase si nimic palpitant.
In ziua in care a fugit nea Nicu am plecat si noi in oras, eu si prietenul meu.
Eram pusti si nu pricepeam noi prea multe, dar ne saturasem de mizeria
comunista... Pe drum tot felul de indivizi care cred eu ca erau securisti, agitau
lumea. Se trage la universitate haideti mai! La televiziune fratilor, mor ai nostri!
si tot asa ghidau masele spre locuri din Bucuresti. De fapt se tragea pe dracu ca
au tras dupa ce i-au strins acolo. I-au minat ca pe vite la abator.
224
ntr-un final, poliitii s-au plictisit i au plecat spre bucuria celor care ateptau n tunelurile
de la Oper.
Din grupul celor care au participat la expediie, Luca ne-a pus la dispoziie o scurt filmare
fcut cu un aparat foto digital, n acea zi, cnd ateptau cu sufletul la gur, plecarea
poliitilor din zon, pentru a putea iei la suprafa.
Luca i colegii si de expediie sunt pasionai de ciclism i particip periodic, ori de cte ori
se ivete vreo ocazie, la astfel de incursiuni n tunelurile Capitalei sau forturile de lng
Bucureti.
n zona Operei Romne exist o reea de tuneluri i cldiri tehnice subterane,
interconectate, care fac parte dintr-un sistem complex de adposturi de tip ALA, un adpost
de protecie civil antiaerian, de mari dimensiuni, proiectat i construit n perioada
comunist, pentru a putea fi utilizat n caz de rzboi. Construcia subteran i instalaiile au
fost trecute dup anii '90 n conservare, n principal datorit lipsei de fonduri pentru
ntreinere. Pn n anul 2000, a mai existat din partea autoritilor locale, o tentativ de
modernizare i pstrare n funciune a adpostului, ns datorit costurilor foarte mari s-a
renunat la iniiativ. n prezent, starea de conservare a obiectivului este relativ bun.
226
In lipsa oricarui izvor documentar, citnd doar o asa-zisa traditie, si aceasta datnd din
secolul XIX, istoricii romni au plasat, fara exceptie, mormntul lui Vlad Tepes la manastirea
Snagov. De ce aici?
De obicei se porneste de la mentiunea din Letopisetul Cantacuzinesc, care nregistreaza o
alta "traditie", dupa care Vlad Tepes "au facut sfnta manastire ot Snagov". Numai ca,
dincolo de inexactitatea informatiei, de la cea mai veche redactie a acestei cronici, datnd
din prima jumatate a secolului XVII, si pna la variantele de la sfrsitul aceluiasi veac, nu se
pomeneste n ea nimic despre mormntul lui Vlad Tepes.
Si atunci de ce ar fi acesta la Snagov, de vreme ce nca dupa 1864 eruditul scriitor
Alexandru Odobescu observase ca Vlad Tepes nu era ctitorul manastirii, citnd marturii ale
existentei lacasului cu mult naintea acestuia, ntre care si o iconita a Maicii Domnului donata
la 7 iunie 1438 (corect 1431) de Draghici mare stolnic.
Azvrlit cu o balista n iaz
Intr-adevar, pe cale arheologica s-a constatat nca din 1933 existenta unei prime biserici a
manastirii de pe insula de la Snagov datnd din vremea lui Vladislav I (Vlaicu; (1364-1376)
sau ndata dupa acesta. Temeliile primei biserici arata ca era chiar ceva mai mare dect cea
construita ulterior n acelasi loc de Neagoe Basarab. Biserica veche a fost refacuta (sau n
jurul ei s-au construit chilii si zid de incinta) de catre Mircea cel Batrn (1386-1418), bunicul
lui Vlad Tepes, care ntr-un hrisov original, nsa nedatat, vorbeste de "manastirea domniei
mele de la Snagov" (ceea ce nu nseamna ca el a fost ntiul ctitor), careia i ntareste un sat
daruit de fratele sau jupan Staico. De altfel, n preajma actualei biserici s-a gasit un mormnt
cu un ducat emis de Mircea cel Batrn. Ulterior, la 1428-1429, manastirea a primit danii si
ntariri de danii de la Dan II, varul lui Vlad Dracul, tatal lui Tepes, din acesti doi veri
descinznd cele doua familii rivale: a Danestilor, respectiv a Draculestilor, apoi, n 1441,
chiar de la Vlad Dracul si, n sfrsit, la 1464, de la cel de-al treilea fiu al acestuia, Radu cel
Frumos. In schimb, tocmai de la Vlad Tepes nu exista nici un fel de documente referitoare la
manastirea Snagov. Iar afirmatia ca Tepes ar fi completat manastirea cu cladiri nu se
justifica prin citarea asa-zisului "asezamnt" din 28 octombrie 1464, care este de fapt o
ntarire de proprietate facuta de Radu cel Frumos pentru manastirea Snagov.
Aceasta prima biserica a fost darmata si rezidita "din temelii" de Neagoe Basarab (15121521) pe locul primei constructii, foarte probabil, ntr-o prima faza, nca din primele patru luni
de domnie, dupa care n aceasta a doua biserica l nmormnteaza pe cel care trece drept
tatal sau, mai bine zis sotul mamei sale, marele vornic Prvu Craiovescu, decedat la 3 iunie
1512. Ca prima biserica, n care, chipurile, ar fi trebuit sa se afle mormntul lui Tepes, a fost
darmata si nlocuita de constructia lui Neagoe Basarab, este fapt dovedit de cele doua
morminte din primul lacas (din timpul lui Vlaicu si Mircea cel Batrn) si temeliile dezafectate
ale acestuia, dar si de un vas de lut ngropat ntr-o caseta de caramida, "folosit drept
candela cu prilejul punerii pietrei fundamentale a actualei biserici", vas descoperit n
exteriorul partii de nord, n dreptul altarului celei de-a doua biserici. El slujise drept ornament
n zidul primei biserici.
227
Ulterior, la biserica lui Neagoe s-a mai lucrat din porunca lui Mircea Ciobanul (1545-1552;
1553-1554; 1558-1559), pictura interioara, care prezinta pe acesti ultimi ctitori si familiile lor,
datnd din 1563. Este biserica ce se vede si astazi n mijlocul lacului Snagov.
Vlad Tepes, fireste, nu apare nici aici ca vechi ctitor, dar ntre 1855 si 1864 un oarcare
egumen, arhimandritul Ghermano Bratianu, "mpins l mustra Al. Odobescu de un exces de
zel si, lundu-se dupa unii archeologi de fantezie [fantezisti] a caror nemenie [lipsa de
menire] a nceput a se nmulti si la noi, sub ocrotirea nepasarii publice, bietul egumen,
ziceam, a si nscris, la capul unui portret mural al lui Neagoe Basarab Voevod, ce se afla n
biserica, urmatoarea legenda de o bizarerie anacronica, cu totul comica: Io Mihail Voevod
Tepes Basarab al IV-lea Voevod". Din nefericire, unii nu accepta nici astazi faptul ca
"traditia" despre ctitorirea manastirii Snagov de catre Vlad Tepes si nmormntarea lui acolo
nu are nici un temei. Nici bisericuta cu hramul Adormirii Maicii Domnului, ridicata la 1453 de
Vladislav II, lnga cea mare, fiind paraclis, nu putea adaposti mormntul rivalului acestuia,
Vlad Tepes. Ct despre bisericuta cu hramul Buna Vestire, darmata ca si cea a lui
Vladislav II nainte de 1844, ea nici nu intra n discutie, fiind naltata, dupa inscriptia pastrata,
de mitropolitul Serafim la 1588.
Asadar, asa-zisa traditie despre ctitorirea si mormntul lui Vlad Tepes din biserica manastirii
Snagov a fost consemnata doar dupa 1864 de Al. Odobescu si se refera la secolul XIX,
cnd era nsa bine nradacinata n cugetul calugarilor. Cel care l condusese prin manastire
nu voia sa renunte n ruptul capului "la credinta nvederata ca Voda Tepes a cladit Snagovul
si ca de la dnsul sunt toate obiectele ramase din vechime n manastire". Tot calugarii de
aici, creatorii amintitei "traditii", l-au informat pe Odobescu ca Tepes ar fi naltat, "n cladirile
despre miazazi, un fel de camera de tortura din care osnditul, dupa ce suferise caznele
impuse cu fier si cu foc, era asvrlit, prin mijlocul unui scripete sau balista, n adncul iazului.
Cu darmarea vechilor case, camera de tortura si scripetele au disparut".
Aceiasi calugari i-au atribuit mitropolitului Filaret (1792-1793), al carui nume, n secolul XIX,
era foarte popular prin manastirile din Tara Romneasca, initiativa de a "fi pus sa [se]
stearga literile dupa mormntul urgisitului domnitor [...] si i-ar fi asezat piatra, pentru vesnica
pedeapsa, ori pentru izbavirea nenorocitului sau suflet, sub picioarele preotului, cnd iese cu
sfintele daruri".
228
229
Si aceasta "traditie" s-a dovedit nentemeiata. In naos, "sub lespedea zisa a lui Tepes, nu sa aflat nici un mormnt. In schimb numeroase oseminte si falci de cal". Arheologul precizia
ca "cercetnd n mod amanuntit terenul am aflat aici o groapa preistorica n care, pe lnga
obisnuitul material ceramic [...] se aflau si numeroase oseminte de animal".
In 1935, arheologul nu a facut concesii "traditiei", acceptata, n lipsa oricaror informatii certe,
de aproape toti istoricii romni. Atunci, printre mormintele sapate de el s-a aflat unul
"aproape n fata intrarii", n care s-au gasit fragmente dintr-un giulgiu purpuriu de matase, iar
din mbracamintea persoanei decedate resturi de catifea galben-bruna, nasturi de argint si
de fir de aur. "La cheutoarea unui fragment de stofa era prins un inel de aur", la care fusese
"o piatra ce s-a descompus, ori o bucata de fier ruginit". Un fragment de fir de aur pe care se
aflau nsirati trei nasturi de faianta mpodobiti cu petale din foi de granat, pe o placa de aur,
dnd impresia unor floricele, alternnd pe fir cu doua sau trei mici peruzele prinse cu
croseturi de metal, a trecut pe atunci aproape neobservat. El mpodobea costumul, dupa
afirmatia clara a arheologului, publicata n 1935, si nimeni nu ar fi banuit ca, peste decenii,
dupa ce de fapt disparuse, va fi declarat pompos... cununa de nvingator la turnir!
In sfrsit, deasupra sicriului putred, cu "oseminte macinate de vreme", se afla un vas de lut.
Att si nimic mai mult. Nici o inscriptie, nici o indicatie ca mormntul ar fi apartinut lui Vlad
Tepes. Arheologul nu face nici cea mai mica aluzie la o astfel de identificare.
De-abia n 1973, dupa patru decenii, Dinu V. Rosetti revine, atribuind mormntul respectiv
lui Vlad Tepes. Justificarea subiectiva, de fapt o simpla ipoteza, o nfatiseaza ziaristului
Simion Saveanu, care o expune cu o tenta de senzatie n presa, apoi ntr-o culegere de
articole, n 1977, anul cnd s-au comemorat 500 de ani de la moartea lui Vlad Tepes.
In esenta, pe ce se bazeaza ipoteza? Pe faptul ca "legenda [dar care legenda?] afirma ca
temutul Dracula a fost ngropat la intrarea n lacas, pentru ca toata lumea sa calce pe
mormntul sau". Asta pentru a se potrivi cu mormntul descris mai sus, care se afla n
pronaos, de fapt n stnga usii, dar pe care ziaristul amintit l plaseaza "chiar n fata intrarii".
El reia apoi descrierea inventarului, si modestul fragment de fir de aur cu nasturasi florali si
cu peruzele devine "cel mai valoros obiect: o cununa de aur si pietre pretioase". Descriind-o
pe larg, el se extaziaza: "Intreaga piesa era de o rara frumusete!" Micul inel de aur fara
inscriptie a devenit de asemenea o piesa foarte importanta!
Ingropat ntr-o biserica inexistenta
Ziaristul consemneaza apoi al doilea argument al lui Dinu V. Rosetti n atribuirea anonimului
mormnt pe care, dupa inventar, l socotea domnesc lui Vlad Tepes: dimensiunile lespezii
din fata altarului corespundeau cu "urmele pietrei disparute de pe cripta boltita identificata
chiar lnga usa lacasului". Dar multe lespezi funerare au dimensiuni apropiate si de nicaieri,
n afara asa-zisei "traditii" calugaresti din secolul XIX, nu rezulta ca lespedea din fata
altarului provine de la un mormnt al lui Vlad Tepes.
"Cununa de aur" si inelul, apreciaza acum arheologul, sunt "piesele de baza ale enigmei.
Numai ele puteau sa duca la descoperirea adevaratei identitati a celui nhumat n fata usii
monumentului de la Snagov." Dincolo de multe amanunte fara legatura cu subiectul,
urmeaza, n esenta, urmatorul silogism: cele doua piese ar fi reprezentat trofeele unui turnir
la care a participat cel decedat. Iar Vlad Tepes, care a trait n afara Tarii Romnesti, ar fi
putut participa la un turnir. Deci el era cel nmormntat lnga usa bisericii de la Snagov...
230
Intr-adevar, nca din vremea lui Mircea cel Batrn, unii romni, inclusiv pretendenti domnesti,
au participat la turnire de tip apusean n Europa, ncadrndu-se n viata ei feudala, dar
despre Vlad Tepes nu exista nici cea mai mica informatie ca ar fi participat la un turnir.
Dincolo de faptul ca identificarea celor doua piese drept trofee de turnir este extrem de
riscanta, n toata aceasta argumentare este o vadita contradictie: un mort ngropat n asa fel
ca lumea sa calce pe el (ceea ce este o absurditate, tot pamntul din biserica fiind sfintit, iar
mormntul respectiv nici nu e n dreptul usii), dar cu podoabe alese si tot felul de accesorii
care vadesc o nmormntare cu fast! In aceasta constructie nimic nu apartine realitatii
istorice, iar cel nmormntat lnga usa de intrare a celei de-a doua biserici de la Snagov si
pastreaza anonimatul.
Aceasta a doua biserica, pe care o vedem astazi, si care este opera lui Neagoe Basarab si
Mircea Ciobanul nu este cea existenta n vremea lui Vlad Tepes (de lucrul acesta nu se tine
niciodata seama), aceea a fost darmata cu prilejul ridicarii constructiei ce se vede astazi. In
astfel de cazuri, dupa constatari arheologice, mormintele din prima biserica fie ca erau
dezafectate sau distruse, fie ca ramneau la mai mare adncime sub pardoseala noii
constructii, n orice caz ele se delimitau net de cele apartinnd noii biserici, cum de altfel s-a
vazut si la Snagov cu cele doua morminte, amintite mai sus, apartinnd primei biserici, unul
fiind chiar suprapus de temeliile celei de-a doua. Or, mormntul cu pricina, propus de Dinu
V. Rosetti drept cel al lui Tepes, apartine celei de-a doua biserici si, chiar daca poate fi al
unui personaj domnesc sau din familie domneasca, este... din veacul XVI!
Dupa publicarea fotocopiilor fragmentului de fir de aur cu nasturasi florali si a inelului atribuit
ulterior de Dinu V. Rosetti lui Vlad Tepes, aceste piese de mici dimensiuni depuse la Muzeul
Municipiului Bucuresti s-au pierdut n mprejurari necunoscute. Prin anii 70 George D.
Florescu, fost director al acestui muzeu, vorbea despre "podoabele din mormntul lui Vlad
Tepes de la Snagov, pe care l descoperise mpreuna cu Dinu V. Rosetti n sapaturile din
anii 1933-1934. Imi vorbea, marturiseste interlocutorul sau Matei Cazacu, de inelul feminin
legat de degetul mic al defunctului [sic!], de coroana de turnir si de brul format din placi
romboidale, descrise de Rosetti n brosura lui din 1933 [1935 n.n.], dar pierdute dupa o
mutare".
Ipoteza devenise acum, doar prin trecerea timpului, o certitudine si G.D. Florescu si amintea
ca "mortul, pe care l vazuse ntreg, descompunndu-se n cteva secunde sub ochii lui, n
lumina oblica a soarelui care intra pe usa bisericii de la Snagov", avea capul acoperit cu o
batista. Deci nu putea fi Vlad Tepes, al carui cap nu a fost ngropat alaturi de trup, ci trimis la
Constantinopol! Totusi, ulterior, Matei Cazacu crede ca la Poarta a putut fi trimisa "doar
pielea fetei si a capului, craniul ramnnd pe loc", ceea ce de fapt este o alta ipoteza, astfel
ca mormntul, "aflat n mijlocul pronaosului [sic!] la o mare adncime [sic!]", ar putea fi al lui
Vlad Tepes.
Ca atare, biserica ce se vede astazi a manastirii Snagov continua pna n prezent sa fie
socotita, fara nici o dovada documentara, locul care adaposteste mormntul temutului
voievod, uitndu-se ca, de fapt, e vorba de lacasul din veacul XVI, care nu exista n vremea
lui Tepes!
Care Balteni, care Vlad?
De obicei, se porneste necritic de la relatarile de dupa 1864 ale lui Al. Odobescu, pigmentate
cu afirmatiile arheologului Dinu V. Rosetti si ale ziaristului Simion Saveanu, la care se
adauga tot felul de amanunte nesemnificative, culese din istoriografia referitoare la Vlad
Tepes si chiar din cea generala a manastirii Snagov. Autorii nu se ndoiesc nici macar o
231
clipa ca mormntul lui Tepes nu s-ar afla n biserica actuala de la Snagov. De altfel, si
istoricii adopta aceeasi atitudine, chiar daca uneori relatarea despre amintitul mormnt de la
Snagov este precedata de dubitativul "se zice". Doar autorii mai bine documentati (Mircea
Deac, Constantin C. Giurescu si Dinu C. Giurescu) arata ca, n afara unor pareri subiective
locale, nu exista indicii pentru a sustine ngroparea aici a lui Vlad Tepes, combatnd
argumentat "traditia" care l plaseaza la Snagov.
In fond, de unde ar putea proveni legatura dintre mormntul lui Vlad Tepes si manastirea
Snagov, de vreme ce nici vorba nu poate fi despre o traditie istorica reala n acest sens?
Dincolo de afirmatia cronicii interne din veacul XVII, care facea din Tepes ctitorul
Snagovului, si de aici parerea ca mormntul i s-ar fi aflat firesc n ctitoria sa, este posibil ca
nca n secolele XVI-XVII biserica de la Snagov ce se vede astazi, ca si restul manastirii
disparut ntre timp, sa fi capatat o reputatie sngeroasa, careia i se putea atribui mai firesc
dect altor lacasuri mormntul unui personaj de felul lui Vlad Tepes.
A existat nsa si un izvor scris care a permis stabilirea unei mici legaturi ntre mormntul lui
Tepes si manastirea Snagov. Este vorba de actul domnesc din 3 aprilie 1534, acordat
acestei manastiri de Vlad Vintila de la Slatina, care afirma ca "am aflat domnia mea n sfnta
manastire care este mai sus scrisa, cartea marelui voievod Vlad cel Batrn, pe care l-a ajuns
moartea n satul Balteni si iarasi de asemeni si cartea lui Basarab voievod cel Batrn pe
care le-au adus naintea domniei mele".
Informatia despre Vlad voievod cel Batrn, care a murit la Balteni, a ajuns n cancelaria
domneasca probabil prin calugarii de la Snagov, care au nfatisat la judecata domneasca
hrisovul acestuia, n care, evident nu putea fi pomenita moartea emitentului. Ulterior, acel
Vlad voievod cel Batrn nu a mai fost niciodata identificat de logofetii domnesti, prin
pomenirea mortii sale la Balteni.
Dar daca Basarab cel Batrn din actul de la 1534 este Basarab Laiota, rivalul lui Vlad Tepes,
cine este Vlad voievod cel Batrn? Cel poreclit Dracul sau fiul acestuia, Tepes? Si mai cu
seama la care localitate Balteni se refera actul?
Daca e vorba de satul Balteni din judetul Ilfov, situat la apus de Snagov, asa cum cred fara
exceptie istoricii pna n ziua de azi, atunci e de nteles rationamentul celor care au plasat
mormntul lui Tepes la Snagov: de vreme ce un voievod Vlad dinainte de 1534 a murit la
Balteni, n apropierea manastirii Snagov, atunci desigur a fost nmormntat n aceasta. Si
cum voievozii se nmormntau de obicei n ctitoriile lor, el este si ctitorul Snagovului. Asa sar fi putut ajunge la informatia din cea mai veche varianta a Letopisetului Cantacuzinesc, din
prima jumatate a secolului XVII, care arata ca Vlad Tepes este cel care a facut manastirea
Snagov. Numai ca n acest caz Tepes ar trebui sa fie voievodul Vlad, cel pe care l-a ajuns
moartea la Balteni. Asa sa fie oare?
Decapitatii de la Snagov
Biserica manastirii Snagov a adapostit de-a lungul anilor trupurile unor boieri executati din
porunca domneasca, "fiind socotita ca un loc de ngropaciune al decapitatilor politici" (N.
Iorga).
Intre cei "taiati", dupa inscriptiile lespezilor care s-au pastrat pna la nceputul secolului XX,
se numara patru fii ai lui Dragomir postelnic: Udrea, din porunca lui Mircea Ciobanul, n
1552, si Barbusa, Cracea si Radu stolnic, din cea a lui Alexandru II Mircea, n 1569.
Mormintele lor au fost vegheate de mama lor ndurerata, jupnita Marga, devenita astfel
232
44.729388 26.175298
233
234
Nu stim exact ce este, posibil un beci, desi este prea mare pentru un beci
de locuinta. Oricum, este construit din acelasi tip de caramida ca si
Muzeul Judetean si seamana cu beciurile muzeului, ceea ce ne face sa
credem ca dateaza de la 1880, anul construirii muzeului fiind 1887.
Oricum, este foarte bine zidit si foarte bine pastrat, pentru ca nu este
macar o fisura. Nu cred sa mai comunice cu alte tunele, pentru ca este
infundat, ca un zid. Am batut in ziduri si nu suna a gol. Inca nu stim ce ar
putea fi. Poate un adapost, poate o magazie pentru Prefectura, pentru ca
muzeul a fost multi ani Prefectura judetului, a declarat directorul
Muzeului Judetean, prof. Laurentiu Gutica, unul dintre primii care au vazut
descoperirea. Intre timp, in parc au mai ajuns si alte persoane, la fel de
surprinse de ceea ce vad.
235
236
238
239
240
n jurul anului 1784, Dinicu Golescu a nceput construcia pentru ridicarea unei
reedine de var pe malul rului Dmboviei. n 1830 Dinicu Golescu i Heliade
Rdulescu hotrsc ca destinaia acestei case cu turn s devin pension pentru
fetele boierilor scptai. Palatul Belvedere ridicat chiar pe malul rului era
inconjurat de un parc imens, cu arbori seculari, din care au mai rmas cteva
exemplare de castani.
ntruct Dinicu Golescu a decedat nainte de punerea n practic a proiectului, n
1859, palatul a fost dat ca zestre nepoatei Zoe Racovita, cstorit cu Ephigram
Grant, consulul Angliei la Bucureti. Astfel palatul a fost reamenajat i a luat
numele de Palatul Grant.
241
242
Un link al celor dou fotografii conducea ctre contul lui petflorin de la un portal
american de fotografii, denumit Photobucket. La prima vedere, e greu de crezut
n autenticitatea acestor hri, n primul rnd calitatea hrtiei de un alb imaculat
nu pare alterat de trecerea a 160 de ani dup cum pretinde vnztorul, iar cele
dou schie prezentate pe site au adnotri cu mai multe tipuri de caractere i
cerneluri.
Biserica Arbore este o biseric pictat pe exterior din comuna Arbore, judeul
Suceava, cu hramul Tierea capului Sfntului Ioan Boteztorul, ctitorit n anul
1503 de Hatmanul Luca Arbore, pe malul rului Solca din Bucovina. Luca Arbore
a fost nmormntat n ctitoria sa. Chivotul de mormnt al ctitoruliui (n pronaos)
este apreciat ca cel mai valoros nsemn funerar de stil gotic din Bucovina.
Biserica pictat a mnstirii este nscris pe
lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Mnstirea Arbore a fost construit din
crmid i piatr extras de la carierele din
zon., potrivit informaiilor de pe site-ul
Mnstiri din Bucovina. Cu plan
dreptunghiular la exterior (fr turl) i falstrilobat n interior (absidele sunt dou nie
243
47.733283 25.929068
244
245
Lacuri subterane
Pe harta Planetei Albastre se afla ascunse sub pamant ape enigmatice.
Text: Cristian Lascu
Dupa cum cu siguranta ati citit in Calatorie spre centrul Pamantului, eroii ajung la o
mare intindere de apa subterana, pe care navigheaza, infruntand furtuni si monstri.
O poveste fantastica, imposibila veti spune pe drept cuvant. Pentru ca in realitate,
sub greutatea formatiunilor geologice, rocile tind sa se compacteze in adancime, iar
probabilitatea existentei unor goluri capabile sa gazduiasca lacuri este redusa.
Ce-i drept, volume imense de apa se afla sub pamant. In tara noastra, de pilda,
rezervele exploatabile de apa subterana sunt de peste noua miliarde de metri cubi
pe an. Dar ele sunt gazduite in porii si fisurile rocilor.
Si totusi, asa cum s-a intamplat de multe ori, fictiunile lui Jules Verne s-au dovedit
reale. Prin 1960, Serghei, fiul marelui fizician atomist Kapita (care era basarabean si
vorbitor de limba romana), laureat al Premiului Nobel pentru fizica, a ajuns la
concluzia incredibila ca langa statiunea sovietica Vostok, din Antarctica, la 4
kilometri sub gheata, se afla un lac urias.
Cu o suprafata de 15.000 de kilometri patrati si o adancime maxima de 800 de metri,
Lacul Vostok e al cincilea ca marime de pe glob! Investigatii radar facute recent din
satelit si un foraj prin cei 4.000 de metri de calota glaciara arata ca in imensul lac se
formeaza curenti si maree si ca apa de fund e usor termalizata.
Nici monstrii nu lipsesc, dar e vorba de o comunitate biologica de bacterii,
nestudiate. Savantii actioneaza cu prudenta maxima, pentru a nu contamina cea mai
pura apa de pe Terra, sigilata sub gheata de sute de mii de ani. Dar o mare surpriza
au avut si vecinii nostri bulgari: in timpul unor prospectiuni in Muntii Rila, prajina de
foraj a plonjat in gol.
Investigatiile ulterioare au evidentiat o cavitate gigantica umpluta cu apa termala, cu
un volum de 237 de milioane de metri cubi, deci o data si jumatate cat Lacul Snagov.
Un foraj s-a oprit la adancimea de 1.300 de metri, fara a atinge fundul cavitatii.
Exista si lacuri subterane pe care va puteti plimba cu gondola. De obicei, ele sunt
gazduite in mari pesteri modelate prin dizolvare in masivele calcaroase. Asa este
Marea Pierduta (The Lost Sea), din Tennessee, de 2,3 hectare.
De un albastru de ametist este Gruta do Lago Azul, din Brazilia. Fundul sau se
pierde dincolo de adancimea de 280 de metri. Paradoxal, dar unele dintre cele mai
mari lacuri carstice se afla sub tinuturi extrem de aride. Cel mai mare lac subteran
din lume accesibil omului este Rasuflarea Dragonului, in Desertul Namib.
Coborand 70 de metri pe o coarda in imensa cavitate naturala, se atinge oglinda
lacului.
El are o suprafata de 2,5 hectare si a fost explorat de scafandri pana la 130 de metri.
Alte mari lacuri subterane se afla in Desertul Nullarbor si in alte zone uscate din
sudul Australiei. Explorarea unui astfel de abis este o experienta incitanta. Am
coborat impreuna cu scafandrii cehi in abisul Hranice, un lac carstic din podisul
morav. Covorul plutitor de frunze galbene nu te lasa sa banuiesti ce prapastie lichida
este dedesubt.
246
Am plonjat drept in jos, alunecand printre peretii colturosi, pana cand acestia au
disparut din fata mastii, caci pe la 50 de metri adancime cavitatea se largeste, luand
forma unui gigantic clopot. Senzatia de pierdere a oricarui reper vizual era
coplesitoare. Abisul negru de dedesubt a fost sondat pana la 267 de metri, dar nu e
sigur ca se opreste acolo. Cel mai mare lac subteran din Romania se afla in
Zgurasti, o pestera protejata din Muntii Apuseni, aflata nu departe de catunul
Mununa, in drumul spre Ghetarul Scarisoara.
A pluti pe suprafata lui este o incantare. Din pacate, drumul pana acolo cu barca si
echipament de scufundare este o adevarata performanta de hamalac, iar explorarea
lui subacvatica e echivalenta cu congelarea, caci apa are cel mult 4 grade. Dar
merita: cel putin la inceputul scufundarii apa este foarte limpede. Din surplombele
peretilor atarna candelabrele stalactitelor submerse, cateva foarte mari, ce dau
cavernei aspectul de catedrala scufundata.
La 12-15 metri adancime, intalnim fundul lacului, acoperit de un strat gros de
sediment rosu. Misterioase gauri si canale sapate in sediment arata ca in acel mediu
auster traiesc vietuitoare necercetate inca. Lacul Mununa cum l-a botezat prietenul
meu Florin Baciu in timpul primei explorari are un volum de circa 10.000 de metri
cubi.
Si alte pesteri din Romania adapostesc lacuri subterane de o frumusete
exceptionala, chiar daca sunt relativ mici. Unele dintre ele sunt efemere, se
formeaza numai in perioadele cu bogate infiltratii subterane, alimentate de ploi sau
topiri de zapezi.
Coloane si stalagmite inundate in
Lacul Cadanelor, dintr-o pestera
protejata, Geoparcul Mehedinti.
Scufundare intr-una dintre geodele
submerse din Pestera Piatra
Altarului, aflata in Muntii Bihor.
Carbonatul de calciu dizolvat se
depune in cateva mii de ani pe
peretii cavitatilor subacvatice sub
forma de cristale de calcit cu
geometrie regulata.
Remarcabile in felul lor sunt si lacurile ce nu depasesc 3-4 metri adancime din
Pestera Piatra Altarului, din Bihor. Aici, din calcitul dizolvat in apele transparente, au
precipitat cristale albe, care le-au transformat in adevarate geode subacvatice. Sunt
printre cele mai remarcabile formatiuni de acest fel din Europa.
247
Intre timp, localnicii, care, din cauza vecinatatii cu Lacul Tasaul, aveau in fantani apa
salcie, au descoperit ca in cele doua gavane era una rece si placuta ca un izvor de
248
249
Cum a putut cineva sa distruga, pentru un motiv atat de pamantesc, niste creatii atat
de extraterestre, de unice, este de neinteles. Dar cu timpul au iesit la iveala in frontul
carierei si alti bolovani sferoidali. Unii dintre ei au avut tot o soarta triviala, caci au
fost luati si expusi in fata unor moteluri sau vile, uneori varuiti gospodareste.
Cei ramasi pe loc formeaza acum Muzeul Trovantilor, amenajat de studentii
geologi de la Universitatea Bucures ti si de Asociatia Kogayon, din Costesti. Pe un
panou explicativ din muzeul in aer liber puteti afla ca denumirea de trovanti a fost
introdusa in terminologia de specialitate de geologul Gheorghe Munteanu Murgoci,
de la termenul italienesc trovati , copii gasiti.
250
Dar gaselnitele lui Murgoci erau numite deja in popor, in functie de zona, bibiloi sau
balatruci. Trovantii se gasesc in depozitele nisipoase din Subcarpati, in nordul
Olteniei, pe afluentii Prahovei, in Podisul Transilvaniei pe Dealul Feleacului, de
langa Cluj (bombe de Feleac), in imprejurimile Sibiului si in Podisul Moldovei.
45.137556 24.068498
251
252
ferite de actiunile spiritelor rele si de vrajile rele. Din faina se coace paine pe
vatra care e mancata in familie.
Femeile sterpe care vor manca paine facuta din faina de la biserica vor
ramane gravide iar femeile gravide care mananca din acea paine vor naste
copii frumosi si sanatosi. Cu apa sfintita de preot taranii merg si stropesc
ogoarele si gradinile ca sa aiba recolte bogate. Mai mult, in anumite zone,
gospodinele duc la biserica ramuri de tei care vor proteja casa de duhuri
rele. In Halmeu ielele sunt alungate cu... capsuni In zona Halmeului,
cunoscuta si sub numele de Tara Capsunilor, Rusaliile au o semnificatie
aparte. Aici legenda spune ca a doua zi dupa Rusalii, taranii trebuie sa
alunge ielele cu... capsuni. Asta ca ielele sa nu strice culturile oamenilor,
stiut fiind faptul ca aceste entitati ale vazduhului se prand in hora si
danseaza stricand culturile si gradinile oamenilor. Capsunile nu trebuie sa fie
stricate altfel ielele se intorc si ii iau graiul nesabuitului. Iar cel care arunca
cel mai departe capsuna va fi ajutat de Dumnezeu si va avea recolta cea mai
bogata.
Udatul nevestelor
Tot a doua zi dupa Rusalii, pe Valea Gurghiului are loc un obicei pastrat din
vechime si anume udatul nevestelor. Traditia spune ca femeile udate vor fi
mai frumoase si mai sanatoase. Mai intai are loc o petrecere sateasca, unde
barbatii, tineri si batrani, imbracati in straie de sarbatoare se incing la joc. Se
joaca batuta si invartita, dansuri pline de magie, pe care altadata preotii
pagani le oficiau cu oamenii lor in fata enoriasilor veniti sa se inchine zeilor.
La asfintit se canta melodia De-a lungul. Atunci barbatii se aduna si invita
la dans femeile. Intai pe cele casatorite in ultimul an, apoi pe fetele
nemaritate si la urma nevestele cu vechime. Stransi laolalta cu totii,
pornesc spre rau unde un flacau asteapta femeile ca sa le arunce in apa.
Barbatii care vor sa-si scape nevestele de la udat trebuie sa se tocmeasca
pentru ele.
Nici o femeie nu lipseste de la sarbatoare. Radacina sarbatorii se regaseste in
ritualurile magice pre-crestine. In acele vremuri, pentru a imbuna zeii locali,
cei datatori de viata (stapani ai apei si ai Soarelui), acestora le era oferita in
fiecare an o fata neprihanita. fata era legata pe o pluta si pluta lasata sa
pluteasca in deriva. Daca zeii se indurau de fata, o scoteau la liman si ii
salvau viata, dar fata nu avea voie sa se mai intoarca niciodata in satul sau
natal. daca insa zeii aveau nevoie de fecioara ca sa ii slujeasca, atunci o
253
apostolilor sub forma de limbi de foc. Nimic nu se face fara voia Domnului in
imparatia cerurilor, cu atat mai mult pe Pamant. Pentru ca Isus, cand s-a
inaltat la Ceruri, a zabovit cate o zi la fiecare dintre cele noua cete ingeresti
ce apara hotarele celor noua ceruri de pana la Dumnezeu. Abia in cea de a
10 zi, Isus s-a asezat la locul ce i se cuvine in Univers, la dreapta Tatalui. Si
abia atunci, devenind una cu Tatal, El a trimis pe Pamant Sfantul Duh,
puterea ce leaga de-a pururi dreptatea si bunatatea. La evrei Cincizecimea se
mai numea si Sarbatoarea Saptamanilor a celor 7 saptamani de seceris pentru aducerea aminte de ziua in care Dumnezeu i-a inmanat lui Moise
Tablele Legii.
Crestinii insa o sarbatoresc ca Ziua Pogorarii Duhului Sfant. Caci coborand
asupra apostolilor Sfantul Duh si minunandu-se cei care erau in jurul
acestora de darul ce li-l facuse Dumnezeu, numai in acea prima zi s-au
botezat peste 3000 de persoane, cifra foarte mare pentru acele vremuri.
255