6 {4 de Lunie, Domnigoara Polly, inéra gra- Ucateric. De obiceiu, ea nu era nici odata grabita > ida si era mandré de firea ei linistita... Astazi ins} ‘a spiila. vasele si-@ privi mirata... Antrase la Domnisoara Polly in serivicin numai de dow’ totusi observase, c4 stapina sa nu se grabea niclodata, — ,Nina 2" Yee -Lortiti conita“, — raspunse voicask Nina, siergand ‘vasurpe care il tinea in manz, Nina 1" —- zise Domunigoara aspru, cind iti varbesc orice fuera $1 asculta | Fata se rosi, fi cdzu vasul st gervetui din mAini, cerace @ & si mai mult. — ,Da ité, am ingainaé <3 ridicind vasul ds malaft eas i ae dimineatA = ,.O tetits va trii cu Domnisoara*. — jDu-te de spune glume de asten altora... bodogiint Tom neincrezitor™. _— ,De ce nit-ini spu! ci scarele, o si apund maine Ia ré- sarit = eS Sys eee— ,E nepofica D-nei si are unsprezece anisar. Batranul grédinar, rimase cu gura cascata.., a — 1a stai... n’o fi... si de odaté o lumina uloasé, Invior& Ochii s&i turburi*, — ,Nu-mi pare cu putinta, dar €sa trebue sf fie... fet Domnisoarei Ionics ca numai dansa s’a maritat 3 : — »Desigur Nina, e fara indoiala, fetija Domnisoare —,Dumneveule, Doamne 1" — Nu-mi vine a crede ch ae ‘ranli met ochi vor vedea si aceasta’ minune | = ,,Cine a fost Iontea ? -— ,Era un inger, coborit de-a dreptul din cer, mispunse omul cu evlavie ; dar pentru batranul meu stapén si sotia sa, era fiica cea mai mare. Avea douiizeci de ani, cng se marita si plecd de aci. — Sunt muiti ani de atunci, Am auzit peve. tindu-se, cA toti copilf ef muriserA afara de ultima, accea, de Sigur, ¢ fetita care vine acum + ,—Ea are unsprezece ani", — ,E de sigur asa, zise batranul dind din cap”. — Va locui in mansardi, mititica | — Rusine s4-1 fic Conitei ! dondani Nina furioasa. uitandu-se indirat spre casé. = Batranul ‘Tom se posomori... Dar dupd un timp zAmbi udat. — »M& intreb ce are sii faci Domnisoara Polly eu un co- pil in casa. spuse el", — ,Hmm! Bu ma intreb ce va face copila cu Domni- geara in casa? adfogs Nina. Batranul rase. -- »M& tem cd nu prea fi-e draga, stiipana noastra ? mors mai el. — Dar cine poate s’o tubeascS, zise Nina cu dispret ?! Batranul Tom avu iar un zimbet cludat. Se aplecé pe Straturi si incepu a plivi. — ,.Cred ca n’ai suzit niciodath vorbindu-se de romanul Domniscarei Polly ? spuse ei incet. — ,,Un roman! dansa 2. Nu! sunt sigur c& nimeni n'a euzit esa ceva. — ».Ba da! muitd lume a auzit, rispunse mosneagul : to. godnieul ei de odinioar’ tracste incl, chiar in acest oras. =, e? \ — ,Nu pot eu sf tit spun". ¢ Batranul se ridic&, ochil tut albastri priveau spre casd, eu cinstita mandrie de credincios servitor al familici De care 9 slujea si o Iubea de atatia amari de ani. _ ;»Dar nu-mi pare cu putintd si {1 fost dans jubita vre-o221)"se -— ,Dumneata nu cunosti pe Domnisoara noastra cum o unosc eu; a fost foarte frumoasa si ar mai fi si acum daca ar viea — »,#Tumoasa! Domnisoara Polly? — »Da... Daca ar vrea sé-si lase putin parul mai in voie, fa alt& data si daca s’ar imbraca cu rochii frumoase albe, Zarnisite cu broderii, cu dantele, ai vedea d-ta- atunci cat ar &i de furmoas4 ; caci Domnisoara Polly nu e batrana, Nina“, — _,,Oare asa sa fie?“ — Ori cum, a isbutit de minune, #4 para batrana, raspunse Nina strambAndu_se. — ..Da stiu — asta a inceput de cand a avut neintelegeri eu logodnicul ei side atunci ai crede, ch un vierme ii roade finima si c4 se hran: cu scai, astfel e de acra si de intepata”. — 0! da, chiar aga declara Nina“. — ,,Oricum te-ai lua cu d&nsa, nu ajungi niciodaté sa-i antri'in voe ; pentru nimica in lume n’as Iai sta aici, de n’ar fi nevoile celor de acasé. Dar inty’o bund zi o sa-mi iau dru- mul, sé-mi spun in gura mare naduful sin ziua aceea va fi bineinicies adio pentru mine“. Batranul Tom clatina iar din cap... — »Stiu, — am simfit si eu odat& ca d-ta, e adevarat, dar nu-i bine asa, crede_ma, nu-i bine si n’ai rabdare“ si ie Tasi-se aplecd gi-si relud lucrul. — Nina !* striga o voce ascutita si poruncitoare. -— ,Indata conifa, balbai Nina Tepezindu-se spre casa, a SOSIREA ,,POLLYANNEI“ In fine veni telegrama, vesti sosirea Pollyannei pentru _ giva urmatoare, 25 Tunie, la ora patru. Domnisoara Polly ceti telegrama, incruntd sprancenele si se ured Ja mansarda, — Se uita de jur imprejur cu fata posomorata. — Camaruta avea un pat mic, bine facut de Nina, doud scaune cu speteze te- Dene, un spalator. nici o oglinda si o masuté mica, Nu erau ele la ferestre. nici tablouri pe pereti. Toata ziua soarele i trimesese razele fierbinti pe tinicheaua acoperisului, astfel 4 odaita era pared o bae turceasci. — Ferestrele erau inchise si nu aveau transparente. — O musci mare bazdia turbat& de sus pana jos pe geamuri, incercdnd sé Scape si Si-si reia libertatea, in grading. — Domnisoara, Polly strivi musca si o arunca pe fereastra deschizand-o. Mai indrept& un scaun, se inerunté iar si pardsi camera, — Treeu prin fata buca&tariei, Se Opri pe pragul ej si zise Ninei : — ..Am gasit o musca in camera de sus‘. De sigur ci fe- testrele au fost deschise. — Am poruncit cercevele eu sith, insa pana vor veni, te rog, ferestrele sf ramAna inchise. — Ne- ‘Poata mea soseste maine ja patru, deci si te duci s’o primesthprea oe ‘a gard. Timotei va lua trasura deschisi si va va conduce. — Pelegrama zice : par blond, rochie subtire cu patratele rosii §i palarie de pae“. — Atata stiu, dar ajunge ca s’o Tecunosti. —_».Bine, conifa“, dar... Dum... voastra ?... Domnisoara Polly raspunse aspru ; — »Nu, eu nu voi merge, nu e nevoie. Asta-i tot ce aveam Sa-ti spun", si pleca fiind incredin{jata c&4 total era bine pre- gatit pentru sosirea nepoatei sale. Nina, arunea cu ciudad masina de cilcat, peste servetul intins pe masa... — .,Par blond, rochie Subtire cu patratele rosii palarie de pac“ — ¢ tot ce s Zou! mie mi-ar fi rusine si primese astfel pe nepoata mea orfand, care vine din asa departari. In zita urmatoare, la ora patru fara douazeci minute precis, Timotei si Nina se duser& cu trasura Ja gard. Timotei era fiul batranului Tom. Se spunea c& dacd Tom era mana dreapta a Domnisoarei Polly, Timotei era m&na ei stanza. — £l era un baiat frumos, inzestrat, cu minte si intelepciune. Desi numai de putin timp in casi, Nina, se si imprietenise en el. — Astzi era prea patruns& de misiunca ei, pentru a fi gu- taliva ca de obicei, asa cé ajunsesera in tAcere 1a garda. Isi re- peta mereu in sine: ,,Par blond, rochie subtire cu patratele Tosii, palrie de paie“... si se tot intreba: — Ce fel de copila, Va fi oare aceasta Pollyanna ? — Daca ar fi o copila mai linistita, mai cuminte si nu ‘tranteasca usile si cutitele“. zise ea lui Timotei, care o urmase pe peronul garii. —.-Daca nu va fi astfel, cine stie ce ne yom face cu totii? bodogani Timotei. — inchipueste-{i pe Domnisoara Polly cu © fetitA neastamparata si scomotoasi | — ,Vai! Auzi!... fluera trenul ! — ,Of! Timotei, nu gisesti c& e foarte uricios din parte-t 88 mi trimeata pe mine. in loc s& vind dénsa 2 mai zise Nina, grabindu-se spre a putea mai bine vedea toti c&létorii ce vor cobori in aceea mica statie, Nu trecu mult si iata zAri o fetits slabita, imbracata in- tr’o rochitA subtire cu patratele rosii, doudi ceade frumoase de par blond, ce-i cideau pe spate. Se intorcea in dreapta si in Stanga, cautand de sigur pe cineva, Nina recunoseu_numaidec&t copila, dar genuchii ii tre- murau si nu se hot3ra si inainteze; isd s& treacd cAteva clipe, pana o intampina. Fetita era singurica cand se apropie Nina de ea. — ,D-ta esti Domnisoara Po‘lyanna 7, Deodat& se simti aproape indbusita de dova brate. care se inlantuira in jurul gatului et, — Abt sunt atét de multumité,.. mulpumita... mulfu-we Wee Piita,... de a te vedea, li gopti o voce indulosata a ureche. — Fara indoiala sunt Pollyanna si ma simt atat de fericita off @i venit s4 ma primesti. — ,Adevarat 2 balbai Nina, mirandu-se cum putuse Pollyanna s’o recunoasca, -— ,Adevarat 2° repet& ea Incercand s4-si indre; te pale : tia, czuta pe rochie, . — Ah! da, si m’am intrebat tot drumut cu cine vei fi simainind, striga fetita topaind usor si examinand pe Ning din cap pana’n picioare. — Si acum stiu gl sunt multumita, e& esti asa cum te vad", Nina fu foarte bucuroas&, cand se apropie Timotei, cic? vorbele Poliyannei 6 uluiau cu totul. — plata pe Timotei. — Aveti, de sigur. bagaje, vee jada“, spuse ea incurcata. = .Da, am o lada, zise Pollyana apasat. — Am primite noua de tot. Doamnele dela ,,Asistenta sociala" au cumparat-a anume pentru mine, —- Nu-i asa ca e foarte dragut din pare tea d-lor... dar ce réu imi pare c4 pentru aceasta nu mai pob SA cumpere covorul de care are nevoe biserica. Aci In sacul meu amo hrtie care dupa spusele d-luj care m’a adus “Biel trebue s& fie un eek, am sd ti-l dau d-tale inainte de a-mi: deschide lada. —- Stii ea domnii care m’au insotit sunt verif femeii diaconului Carr. — Am cdldtorit cu dAnsli; sung atat de placufi amandoi™. — ,JatG4 zise ea, aritand cekul dupa se scormoni ih Nina rasuflé din greu. Simtea ci 2 ceva, es trebula s& fie lAmurit. Apoi arunca o privire spre Timotei, dar el se ulte in alta parte, = Toti trei pleearad, in fine, cu Jada legat& dinapoia trasu= tei. — Poliyanna sta bine asezaté intre Nina si Timotei. _ Tot drumul fetita nu inceta cu intrebarile ei si eu tot felut = de observatii, incit Nina abia putea si-i raspunda. F -> ,lata-ne porniti”, = « — ,E departe de aici ?‘ — Cat e de frumos ! — Imi piace atat de mult s4 merg in trésura! striga Pollyanna, cind a- = ceasta se puse in miscare. — Nu face nimic. dacd e aproape, = atat mai bine. voi fi si mai multumita sa ajung mat intelegeti. — Stiam eu ci e foarte frumos aici, mi-a doar titicu. Se opri cu vocea schimbata intr’un suspin. Nina @ privi cu sfiald si vazu ca barbia ii tremura si ca ochii i erate Sac. A | i gl fi trebult mai inthi ah vi emnlic. ce mia= f= spus G-ia care m’a insofit, despre rockin aceasta cu patrayere fosii, adiea pentru ce nu sunt imbracata in haine de doliv. ka miva spus ca de sigur va vefi mira, de aceasta. Dar nu era aici o hain& neagra, in ultimul transport de ajutoare efara de o bluza de catifea, pe care femeia diaconului n’a gasit-c ;Potrivita peniru mine, de altfel era gaurita la amandous coa~ Wele si intr'alte parti. Unele din ,,Doamnele Asistentei* vroiaa ‘sa-mi cumpere o rochie si o palarie neagra, iar eelelalte so. toteau eA banii acestia, trebuiau mai bine intrebuintati Ia cumpararea unui covor rosu pe eare doresc s4-! cumpere pens 4ru biserica*, — ,D-na Whitte a spus ci e bine si asa, cici nu-i plac copiil imbracati fn negru, — adica vreau si zic, c&-i sunt dragi copii, dar nu cu haine negre“. — Pollyanna se opri, rasufla, jar Nina profitand de aceasta ticere zise = { — »Sunt siguré cA totul va merge bine. —_Si eu sunt multumita ci vorbesti astfel, sunt de p&- weren d-tale, zise Fi aynna, cu glasul iar schimbat. Eu ast i fost multumité sd fiu In doliu..." ‘ — »Multumita ?“ exclami Nina mirata, é — ,Da! Tata s’a dus in cer lg mama gi ceilalfi copii. — El mi-a spus ca trebue si fiu multumita de aceasta, —Totusé tota fost destul de greu si ma mulfumese pentruc& imi ere atat de greu fara el. si ma gandeam c& tot mai bine era de riménea el Jngs mine, deosrece, mama si cu ceilalti au po Dumnezeu si ingerli din cer, pe cind eu am numai pe Doam- nele dela ,Asisten{i!! — Dar acum sunt sigurad ci-mi va fF mai usor, pentru cd te am pe d-ta tanti Polly! Sunt atat de ee Dragul ce simtea Nina pentru biaia fetith orfand, se schimba deodata tn groazi, — 0! dar... te inseli grozav, scumpA copilitd, spuse ea - Eu nu sunt decat Nina, eu nu sunt de loc tania Polly a d-tale*, — »,Dumneata... Dumneata, nu esti mAtusa mea ?* in gana eopila cu totul turburata. — Nu. — Nu sunt decdt fata din cast. — Nictodat® basi fl crezut cd m4 vel lua drept dansa. Nu seaman de loc, Har absolut de loc!... Timotei flueri incetisor, dar Nina era prea turburaté cu Doamnele dela Asistenta*, De data aceasta, Timote! bufni de ras... - : FgPunt Nina, servitoatea.Eu fac ta castel toatt treatya,\ fari de spAtatul s{ cAicatul rufelor urea grele : d-na Dureint See 7s—14— * — .,Dar acolo este tanti Polly 2“ intreba Copila cu grija» — ,,Da este, acolo“, declara Timotei_ Fetita paru usurata, — Ah! atunci e bine“, — Urma o scurta tacere, in urma ea zise cu veselic ; -— »8i stifi ceva 2... Sunt multumita la urma urmei ca n’a venit ea sii ma intampine la gard, pentru ca astfel voi avea © noua mulfumire de a-i face si dansei cunostinta, dupa ee am avut una, la sosire, cunoscandu_va pe dy,“ Nina se rosi. Timotei o Privi cu zambet vesel, — lata ce drigalasenie ne Spune draguta, de ce nu-i Mnultumesti pentru vorbele ei atat de magulitoare“. — ,Eu ma gandeam, la Domnisoara Polly”, sopti Nina. Pollyanna oft& de multumire, — »§1 eu doresc foarte mult s’o vad ; e singura mea ma- tusa si n’o cunose ined |... Tata mi-a vorbit de ea — Mi-a spus Ca tr&este intr’o casi mare si frumoasa in varful unui deal. — Asa e, zise Nina, poti s’o si vezi; e casa ceea mare alba, cu obloane verzi, acolo sus". — »Ab! ce frumoasa e! ce copaci inalti si ce splendida Pajiste o inconjoara ! Niciodata n’am yazut asa ceva. — Tanti Polly este bogata, Nina *. — »Da, Domnisoara Pollyanna", — Ah! Ce multumita sunt. Trebue sa fie minunat, sa ai bani multi 1 »Nu cunose dec&t pe d-na si d-l W. care au destui bani— Hi au covoare in toate camerile si mananca inghetata in toate Duminicele*. — .Are si tanti Polly inghetata Duminica 2° Nina daédu din cap, muscandu-si buzele si intAlni ochii fazatori ai lui Timotei. — ,,Nu. Domnisoara Pollyanna. Nu cred Sai placa ma- tusei matale inghejata ; cel putin niciodaté n’am vazut in- ghetat&é pe masa Dumisale". Fata Pollyannei se intuneca. — .,Ce spui? asta ma cam supéra. Nu inteleg, sa nui Placa cuiiva inghetata? Totusi pot fi multumits si asa, de_ oarece, inghetata pe care n’o mandnci, nu poate sa-ti dea du- reri de stomac, ca aceea dela d-na W. ; adic& vreau sa spun, ea iva facut rau ei, dar eu am maneat féra si am nimic". — ,.Dar covoare frumoase, are tanti Polly — ,Da, are multe“ : — »In fiecare camera 2" 3 — ,,Aproape, in fiecare“, raspunse Nina, cu géndul la Mansarda, unde nu se afla. nici un covoras cat de mic. _— .Sunt at&t de mulfumité", siriga Pollyanna cu bu-=-15— curie, ,,Imi plac atat de mult covoarele, — La noi acasi nw erau dec&t doua mici, in fata paturilor pe jos, venite intrun pachet cu ajutoare, unul ins& avea Pete de cerneala*. »D-na W, avea covoare si tablouri frumoase' cu tranda~ firi si fetite ingenunchiate, si 0 pisici, si niste mielusei, un Jeu mare... dar leul nu sta impreund cu mielusei. — Stiti... Biblia spune ca o sA se indtmple odata si asta, c& vor paste impreuna, miei cu lei, dar... mai e mult pana atunci. Va plac tablourile ? ‘ — .Nu stiu“, raspunse Nina cu glas cam stins... — Mie tare-mi plac. — Noi nu aveam nici unul acas& pentru ca nu sosese multe in pachetele cu ajutcare. — Totusi au venit odata dowd, din care unul era atat de frumos, incatt tata Ya vandut, pentru s-mi cumpéra pantofi, iar celilalt, ere im asa de proasta stare, ci s’a facut tandéri, cind a vrut ‘tata s&-1 agate de perete, adic&d intelegi sticla care-] aco= Perea. — Si eu am plans... Dar acum sunt multumita, cl aam avut asemenea lucruri frumoase, pentru cX mi vail bucura cu atat mai mult de ale lui tanti Polly, cu cat n’am fost obicinuita cu ele. — Tot astiel a Sosit intr’un pachet, © provizie de panglici foarte urate... eafenii, vechi...“ — »Ah! Ce splendid’ casi !“ strigh ea insufletita, cand intra in aleea principald a castelului. * In timp ce Timotei descdrca bagajul, Nina ti Spuse la ‘ureche. — »Sd nu-mi mai spue nimenea de acum, sa parsese casa asta, caci nimeni nu m’ar hotari si plec“. — 88 pleci?!... dar nici eu n’asi voi a8a ceva; O sa na fie copilita asta o buna distractie si va fi mult mai bine”. — »Distractie?... Plicere?... zise Nina indignata, cam stiu eu de pe acum, ce fel de plicere va fi, pentru fetita aceasta draguta, traiul cu st&pana noastré, Sa-mi inchiput ca_ea sirdcuta va avea nevoe de mine cAte odati. — Voi ra. ménea aci pentru ea, da, Timotei, pentru ea“, — zise Ning deschizand usa Pollyannei, Caos MICA ,,CAMARUTA“ Domnisoara Polly, nici nu se scula pentru a-si prim, ne« potica. — Ridicd numai ochii dupe carte, cand se ivirs 12 usa Salonului Nina cu fetita. Ti intinse o mana pe a cdror degete parcé sta scris: cu litere mari — »DATORIE”. 4 — .Buna ziua Pollyanna”, — Ce mai faci? ae Eu... N’apucd sa spuni mal multe, c&ci Pollyanna. se repe- aise, uruncéndu-se yijelioasi. in bratele ei!... - — »Ah! tanti-Polly, tanti Polly, nu stiu sd-ti spun cat— ,Multumesc, Nina; poti sa pleci*. ~~ »Pollyanna, te rog, sezi cum se envine, N'am putut faca vedea cu cine semeni”. i Pollyanna se retrase indirat, razind uluita, ? —.E adevarat, dar vezi mata, nu sunt tocmai frumoas4, in cauza pistruilor! Ah!... si trebue s&-t1 vorbese, de rochia ‘mea cu patratele rosii si de biuza ceea de catifea rupta in oate. — Ami povestit Ninel. tata spunea..." . — Da, ins eu te poftese, si nu te mai gandesti la ce spunea tata] dumitale i...‘ ii tiie vorba Domnisoara Polly wAstita. Ai de sigur o jada? — »Da, tanta Polly. — Doamnele dela gat un cufir frumos. Nu este mare lucra in el, c&ei mi- siumea n’a primit multe haime de copii, in ultimul timp; totust sunt in el toate chrtile tatel. si d-na W. a zis 4 trebue af le isu cu mine. 5tii mata tata... on ; — .Pollyanna!” o intrerupse din nou cu asprime matusa, este un lucru pe care dorese si-] intelegi, odati. — Eu me : & mtu, fasia piécut. — In urma ei printr’o use deschic® vazu ae ae st dulel colorate, searme aeoperite cu d= (asus, — Sub piciogiele ei se intindea un minunat covet.ea moaie si placut ca muschiu din padure. In toate parpie att. titul ramelor dela tablouri, luminate de razele soarelui ce 36 Strecorau prin perdelele de dantel, i luau ochil. = — ,Ah! tanti Polly, tanti Polly, strigi fetifa extaziaté, Ss Ce bucuroasé trebue si fii ci ai atatea — ,Pollyarnma!” raspunse matusa, cand ajunsera sus, ~somnt foarte mirata de vorbele tale!...”. — ,De ce tanti Polly? — Nu esti oare bogaté’’? intreba Pollyanna. - — ,,De sigur, dar nu sunt in stare sa fiu mandra, pentru darurile ce a gasit Dummezeu-de ouviinfa, sa. mi le hares zeasea”, deciara Domnisoara Polly; apoi se intoarse, stral westibulul si ajunse la scara ce dlcea la pod. Era acum foarte \multumita cB alesese mansarda aceia pentru copa, Primul e} gand fusese #0 izoleze, cat mai departe de ea. wa sburdalnicia ei sé nu atinga mobilele de pret wil se ardtase vanitoasa. atat de timpuriu, era foarte nemerity ea mansarda ce i-p destinase, sd fie cit se poate de simpli s& iipsita de orice ornament.se gandi ea. 4 Pollyanna, cu pasi marunti, merzea grabiti in urma mitusei. Ochii el mari, atbastri, priveat fn toate pirtile, entra a nu sc&pa nimic din vedere. — Mintea ei se trudea,) cautand a ghici, dupa care din usile acestea fermecate, 52; wisea oare odaia ei. scumpa si frumoasa ei odaiia impodo« ‘Hits cu perdele, eu covoare si cu tablouri?? Domnlsoara Polly; Weschise o ue si mai urca o staré. — Aci nu mai era ninis! We admirat ; peretii goi peste tot, spatiuri mari intunecoase, —— Pollyanna cind iti pen o intrebare, dorese si-mi ®ispunzi tare, si nu faci semn cu cay Fe : = ,Da, tant{ Bolly”. : — “Bine. — Cred c& vei gasl aci tot ce-ti trebue”. adéogl @fnsa sruncénd o privire spre cane, ot _Sp4, spre prosoavele bine intinse deasupra sp&ldtorulv!. — Vol trimite pe Ning wé-t1 ajute s& descul eufarul, — 54 sti ch luim masa ks zise c@ mansarda. Dupa plecarea ef, fetita slimase un moment nemigeats, apol $8 purta privitile pe 5ris delete goale, pe pereti, pe ferestrele fara perdele, le opri in fine la cufarasul ei, care mai deunizi se aila inca in mica camera din satul indepartat; se duse impleticindu-se pana ja el si cazu in genunchi, acoperindu-si fata cu amandoua manutele, Asa 0 gasi Nina cateva minute mai tarziu. — »Lasa, las, biata fetita scumpa, saricuja de tine’, © mangaie ea, asezindu-se jos pe podea langa Pollyanna st duand-o in brate. — ,S’a intamplat intocmai cum spuneam, n’am scapat de ce mi-era frica”. Pollyanna didu din cap... — »Sunt atat de rea si nerecunoscatoare, Nino, grozay de rea. Nu pot injelege dece Dumnezeu si ingerasii Lui au avyut mai mare nevoie de tata dec&t mine”!.., — ,Se'intelege c4 nu‘, declara Nina rastit, f —,,Ce spui Nino?!...“ Mirata Pollyanna inceta de a plange. — Nina rusinata Se frecK la ochi. — »Lasa, lasa fetito, am yorbit si eu numai asa... Haide G&-mi cheia matale si intr’o clipa, o sa fie cufarul golit”. Pollyanna intinse cheia, trista si pe ginduri, — »Nu sunt prea multe haine intr’insul”, zice ea ins — ,,Cu atat mai iute vor fi asezate”, zise Nina. « Un zimbet satisfacdtor lumina fata Pollyannei, — »Asa e, pot dar fi multumita nu-i asa”? Nina case ochii mari la ea. : — ,,Da, cum nu“, raspunse ea cam incurcata. Manele nesterse ale Ninei, scoaseri iute eartile, rufaria eArpité si cele cdteva rochite vechi si urate, — Pollyanna zambi imbérbatata acum, o ajuta sa spanzure hainele in’ - dulap, s& aseze cartile pe masa si sa stranga albiturile in ser-: tarele scrinului. — .,De, acum odaita mea v’a fi chiar trumoasa, ce zied Nino? Nina nu raspunse, pirea foarte ocupata, eu capul varié in cufar. 4 Pollyanna, in fata scrinulul, privea acum ganditoare, la peretii goi. — ,,Sunt chiar multumita c& nu am oglind’ alei, cel putin nu-mi voi vedea pistrui-pe obraz”. 2 Nina plesni din buze. dar c&énd se intoarse Pollyanna Spre ea ii era capul tot in cufar... De odata Pollyanna striga veselé si batu din palme, uitAndu-se pe fereastra. z — yAh! Nino. eu nu vazusem inea aceasta minune. — Uite ce vedere incintitoare! Ce copaci frumosi! Casutele cele albe, acolo clopotnita bisericii, apa cea in vaie, care stra.—9— Tuceste la razele soarelui, ca argintul. Drept sa-t spun, aci- nu e nevoie de tablouri, eand te buewi de o asa mareata Prveliste. — Ce multumita sunt c&4 mi s’a dat mansarda aceasta”, Cu mirare Pollyanna, vazu pe Nina isbucnind in plans, —- Pollyanna se apropie indata de ea intreband-o : — Ce e Nino... ce ai? — De ce plangi? — Nu cumyva mansarda asta era a d-tale”? — ,Mansarda mee”?! striga Nina, stapanindu-si plansul si stergandu-si lacramile cu pumni Esti un ingeras co- borit din cer si stiu pe cineva, care odata va trebui si inge- - nunche in noroi, fnaintea’, — ,Dar vai! auzi, suna!” Zicand aceste cuvinte, Nina siri in picieare gt fugi seo- borand sgomotos treptele. is Pollyanna ramasa singura, se intoarse lar spre ,,tabloul? el, cum numise ea in gind privelistea thcdntatoare dela fe- reastra. — Crapa putin fereastra, i se paru c& numai poate Tabda zadutul din mansarda, — Incetul eu. incetul o deschise de tot si aplecata afara, respira pana’n fundul plamAnilor, aervl curat si racoros din gradind. — Deschise si a doua fe- reastra. O musca mare trecu pe langa fata ei, bAzdind prin easa, Inca una, apoi multe... Pollyanna nu Ye baga fn seama ; descoperise chiar langa fereastra ei un copac urias care-si intindea cracile spre dansa, ca niste brate lungi, ce voiau s’o strangé cu drag. De odata bufni de ras... — ,Cred ca n’o pot face, zise ea, gi indata se sui pe mar- ginea ferestrei, de unde apuca eraca eea mai apropiata, pe urma caitarandu-se isi dete vant. — Ca © maimuta se cobor? din creanga in creanga, pana la-cea din urma. Saritura de acolo, pana jos era cea mai grea. chiar pentru Pollyanna. care era obicinuita a se urea prin eopaci; se hotari. tindndu-si res- piratia, se agita cu bretele de ultima creanga. apof sari.. si cagu cat era de lunga. Se ridicA indata si privi in jurul ei, Se afla in dosul casei. Inaintea ei se intindea o gradina mare, unde lucra un mosneag. — Dincolo de gradina. o mica cArare ducea peste carrpii pana in deal sus, in varful cdruia stra- Jucea un brad singuratec, in tovarasia unei stanci. — Acum Pollyanna mai avea un singur dor. s& ajunga in varful acelei stanei !.. Alergaé inconjurand cu dibacie, gradina, facdndu-si drum printre straturi; abia mai rasufla cand ajunse cdrarea care serpuia peste cAmpie. — Acum incepu urcusul; distanta fns& pana la stinca se facea parcd tot mai mare. — Peste un ‘sfert de ori, ceasul eel mare din holul castelului, bitu ora sase, — La ultima lovituré Nina, sund clopotelul pentru _ masa. — Unul, doug, tres minute... trecurd. Domnisoara Polly, —Se s incrunt si btu din picior, — Se scula, se duse in hol gi @e uita pe scari in sus nera’ » — Asculta cu atentie, — eatevya minute, dar nu auzi nimic gi se duse in sufragerie, — “Hotarita zise Ninei! 2 ~~ »Nepoata mea a intarziat, — Nu vreau s'o chemi”, adaoga ea.cu severitate, cand vazu pe Nina ca porneste spre usd, — ,l-am spus la ce ord mancam, n’are decat si vie fa timp si sa se poarte cuviincios. — Dela inceput trebue si Se inyete cu randuiala. Cand va veni, si-i dai numai paine cu lapte la bucatarie”’. = . — ,,Da ¢onita” — (noroc c&é Domnisoara Polly nu se uita la fata Ninei tocmai atunci)- Imediat dupa masa Nina se sui la mansarda. —..,Paine cu lapte, ziul... Poate biata fetita o fi plans atat pana o fi adormit”... bombani ea furioasa, deschizand fncebisor usa. — Dar de odata, trase un tipat de — ,Unde esti ?—Unde esti ?“—Unde te ascunzi * striga €a uitandu-se in dulap, sub pat si chiar in cufar, dupa cana eu apa... pe wma cobori fugind scirile si se duse la batranul Tom in graédina_ = < — ,Domnule Tom, Domnule Tom, a plecat copilita noa- stra”, gemu ea. i 5 So fi indltat la cer de unde a venit biata oita’ = —,.n loc de .,paine cu lapte” ce-mi spusese s3-i dau— fin bucatarie, acum de sigur sta cu ingerii la masa“. Batraénul isi las lucrul. i : plecat? — In cer?” — rosti el ca prostit, cercetand cu privirea-bolta cerului, inrosita de razele asfintitului. — Se opri atintindu-si privirea c&tre un punct.al orizontului, pe urma zise strambandu-se caraghios: Z — ,Stai Nina, mi se pare, chiar asa, s’a dus cat mat aptoape de cer. asta e cum fio spui”, zise el aratand cu de- getul, cum se desprindea limpede pe cer o forma subtirical $i sprintena a fetitei, pe varful stAncei. : — ,Slavi Domnului c% nu s’a dus in cer”, oft4 Nina... — »Dac& cucoana m4 chiami, spune-i cd nu-mi uit vasele, dar ¢& m’am dus sé ma plimb”, striga ea peste um4r, apoi lua -fararea ce ducea peste cAmpit. seis FoOocuL = Pentru numele lui Dumnezeu, pentru ce ma sperii astfel, Domnisoara Pollyanna ?” spuse Nina gafaind si_grabindu-se Spre stancd. Pollyanna se lisa in jos de acolo cu pirere de rau. _ — ..Te-am speriat?... Imi pare atat.de rau! Dar nu trebue &a-ti fie frica. nici oda| Tata $i Doamnele 4ela Asistentae - Se speriau gi ei de lipsa mea, pana au bagat de seam3, cd mi intorceam cu bine acasa”, — ,,Dar nici nu stiam ¢4 Plecase-si’, spuse Nina, apu. cand mana fetitei si punand-o sud bratul ei; cobort repeda dealul, — ,,Nimeni nu te-a yazut plecand“. — »,Pe unde ai fugit?... sunt sigura ca pe acoperis“, f Pollyanna topai veseli, — »Tocmai asa am si facut; inchipueste-ti in loc si m& ure, m’am coborit pe copac’”’. Nina se opri incremenita. s ‘ — ,Ce ai facut?... @ ‘ — »Am esit pe fereastra si m’am coborit pe copac”. + -— ,,Doamne sfintel!” striga Nina, grabind iarasi pasuk — Daca ar sti matusa matale despre una ca asta! Ce-an Bice?! 3 »Adevarat? — Ei bine am si-i povestese eu aceasti nasbatie si vei sti ce o sA spund, fagddui feti — ,Doamne iarta-ma!- ti fereste, sa nu-i spui nim — »Pentru ce? — Crezi ci dinsa e ingrijata? zise Pals lyanna turburata. t — Nu... da... bine... Iasi... nu te mai gandi la toate astea”. — »Eu nu tin atat de mult si stiu ce va zice Domnisoarg Polly, ingina Nina, hotarata sa scape pe biata Pollyanna, dela o pedeapsa siguré. — Hai! trebue si ne grabim, mai am itoate vasele de spalat. -} —,1fi voi ajuta si eu, fagadui Pollyanna cu bunatate’, 5 — ,,0! Domnisoara Pollyanna”!.. zise Nina indulosata Mersera un timp in tacere. Cerul se intuneca repede, Pollyana se sprijinea tot mai tare pe bratul prietenei sale. — ,Acum, sunt multumita, ci te-ai speriat, eaci de nu ‘te speriai, nu veniai si ma cauti”, zise ea infiorandu-se. — »Biata ofta! si ti-o fi si foame, Dar sti, ca n’am si-e dau altceva decit ,,pdine cu lapte”, in bucatarie. angi mine, — fiindcaé métusa matale s’a suprat ci n’ai fost la timp la) masa, in sufragerie, intelegi’”?. { — ,.Dar cum puteam fi daca eram pe stanca sus?”, ‘¢= — »Da, Dumneaiei nu stie", zise Nina tinandu-se de ris. *}° _— .Imi pare foarte rau c& nu-ti pot da altceva decatl jmpane cu lapte” crede-ma.. é — ,.Mie imi pare foarte bine". — ,,1fi pare bine?” — Pentru ce?”. ‘ = ¢_ >~_»Pentru ca-mi place piinea gi laptele si sunt multe miti si m&n4nc langi D-ta. — Nu e greu si te multumestf ‘cu Aucruri bune!. = aoe — nV ad c& te multumesti repede ci: orice!” raspuuse Ning6 i +h ee oftand... amintandu-si, silinja oe cae Pollyanna pentru & gasi frumoasa. mansarda mizerabil Copila rise incet. — ,,Asta e din cauza jocului meu, sti 2...“ — ,Jocul d-tale?” « — »Da, ,,jocul tauljumirei”, — ,,Wlu inteleg, ce vrei sé spui?* _ »Bine, asta e un joc pe care mi l’a ardtat tata sie minunat, raspunse Pollyanna. L’am jucat intotdeauna cu el, de cand eram mica de tot. — Lam aratat in urma si Doam- nelor de la Asistenta, acum il joaca gi ele, cel putin citeva. din ele”, »,Ce joc e acesta ? — Eu nu cunose multe jocuri”. Pollyanna rase iar, dar de odata ofta. In umbra inserarii fata ei parea slabita si ingrijorata. — ,Am inceput a-l jJuca la sosirea unui mare pachet cu daruri, care continea o pereche de carie”. — »Ce carje? — Da. — de mult doream eu o pa&puse si tata scrisese pentru aceasta; dar cand sosj coletul, d-na care-l trimesese & Scris ca nu avea nici o papuse ci. numai o pereche de c&rje, — Ea le trimisese crezand ca va putea vre.odata servi vreunui copil bolnav. — De atunci am inceput noi jocul’. — ,Dar nu vad de loc. cum ar putea fi vorba de un joc aei”? intrebé Nina cam supirata. — ,Ba da, tocmai acesta e jocul; SA gasesti ceva de-care 8a te bucuri in orice imprejurare, raéspunse Pollyanna foarte serioasa, Si jocul incepu, chiar la primirea carjelor”. — .Ei! cum poti fi mualtumita cand primesti o pereche de carje. in locul papusei mult dorita?...”. Pollyanna batu din paime. — »Tot ai de ce te bucura, zise ea! — Dar, nu tagd- duesc, marturisi ea cinstit. cd nici eu nu intelegeam asta la inceput, Nino, tata m’a invatat”. — ,Atunci, ered ci o sa m4 inveti si pe mine”, zise tanara servitoare, — ata, poti fi multumit&, c4 n’ai nevoe de carje, zise Pollyanna yesela. — Vezi e foarte usor, numai trebue sa in= — , Asta e ceva siudat 1" zise Nina, uitandu-se la Pol- jlyanna cu teama. = —Nue ciudat de ee eminunat, i-o spun eu, zise Pollyanna insufletita, Si de etunci l-am jucat intotdeauna arséndoi, tata cu mine, cu cat era mai greu. cu atat ne placea mai mult. — Dar caéteodata e aproape din eale afara de greu,| “Asa fu, cind ma parési tata si se duse in cer la et a amie; Buti mai réménea dec&t Doamnele dela Asistenta !\ee" ub.—_3 — .. — »lar cand te arunca cineva intr’o mansard% pustie, sub acoperis”, bombani, Nina intre dinti. Pollyanna ofta, indurerata, —_»A fost cumplit de greu, cand am ramas singura pe Jume! Incercam mereu a juca jocul si nu mai puteam. — Aci mi-ar fi placut atat de mult sA fiu inconjurata de lucrurt fru- ™moase, Dar m’am gandit ca n’ar fi fost placut sa-mi vad pi- struile in oglindd; apoi am gasit frumoasa priveliste prin fe- Teastra si vezi tot am gasit de ce sA m& bucur. Cand cauti lucruri bune si frumoase uiti pe cele rele si urate. — Nu este asa? Acum ma intelegi?”, — ,Hmm!! raspunse Nina tot nedumerita. —_»De obicei jocul nu-mi ia mult timp, ofta Pollyanna, c&ct adesea gasese lucruri pldcute chiar fara si ma gan- dese, avand atat de mult obiceiul acestui joc minunat!... Ti era atat de drag tatei si mie!... adiogi ea cu glasul tremurat. — Sa zicem ca-mi va fi ceva mai greu acum, pan voi avea cu ce.sa-] joc. Poate cine stie il va juca si tanti Polly cu mine”, rma ea dusa pe ganduri. — ,,Doamne sfinte!” isi zise Nina in sine, apoi urma tare: — ,Asculta, Pollyanno. eu nu am fost nici odat& price- puta la jocuri, dar dacd vrei, eu am si incere acest joc mi- nunat cu Dumneata. ti-o fagiduesc’”’. = — ,,Ce buna esti Nino! zise Pollyanna imbratisind-o, O 88 fie minunat, ai si vezi ce haz are!“ — ,Se prea poate, aproba Nina cam indoindu-se”. — Dar sti eu nu prea sunt tocmai mestera la jocuri, cel putin vei avea pe cineva, cu cine si te joci. Intraré in buedtirie. Pollyanna isi mancd pAinea cu pofta si bau laptele cu placere, apoi sfStuita de Nina, se duse in salon, unde gasi pe matusa ei citind. — Domnisoara Polly © privi foarte rece. — ,,Ai m&ncat Pollyanna?” — ,,Da, multumese tanti Polly”. — Sunt foarte supirata Polivanna, ci m’ai silit chiar din prima zi si te trimet la buc&tdrie, si mAnanci acolo numai paine cu lapte”. z ~ _— ,,Eu sunt mulfumitaé, tanti Polly, imi place painea si me si mi-e dragé Nina. Nu te supara pentru asta. tanti ly”. Aceasta se indreapté in jetul ei: — ,.Pollyanna e tarziu, e vremea s§ te culci. Ai avut o zi obositoare; maine va trebui sA 1.2 ocupam de hainele tale Si si facem program. Servitoarea iti-va da acum o lumanare, da seama s’o tii bine. Dim‘ntata lukm cafeaua la 7 ‘si jum. ‘Pe poftesc si fi gata nu ca astizi. Noapte buna”. ~ «ee i _“ Ca st cum ar fi fost un lucru obieinuit Pollyanna se a2 Propie de matusa €i si o saruta dulce. } — ,Am fost afat de jnulfumita p&éna acum, spuse ea yeselé. Sunt sigura c’o sé-mi placa s& trSesc eu Mata, dar 0 §tiam chiar inainte de a veni”. — »Noapte buna, tanti Polly, adaogi ea aragalas, pasind. © — ,Ce copild extraordinarg!” nu se putu ea abtine de a gandi, apoi se incrunta. E mulfumita ca am pedepsit-o. In Toc sa se supere de asta, e bucuroasa sA traiasea cu mine! !...” Cat se poate de nedumerita Domnisoara Polly isi urma& lec. tura.. €and fu singura in mansarda, fetita suspina dureros in @sternutul ei, t — ..Taté!”... tu care esti acum cu ingerii in cer, vezi, ©& nu pot juca jocul tau, in acest moment!.. Dar cred ca nici tu n‘ai gisi de'ce si te bucuri, daca ai fi nevoit sa dormé singur aici, prin intuneric, ca mine acum. Dack asi fi cel putin cu Nina, sau cu tanti Polly sau chiar cu o Doamna dela ‘Asistenta, tot mi-ar veni mai usor!” Jos in bucatarie, servitoarea, se grabea cu vasele, frecand eu toata puterea oala de lapte cu servetul ei gi berborosind intre dinti: S — ,Doammne fereste!” Ce joe stupid! Auzi, si te bucuri cAnd primesti carje in loc de papuse?”. Si jocul asta ¢ pentru liman de bucurie, {i e scut $i acoperamant in necazuri; ‘vou si eu jocul cu ea, da, il vei juca, de sigur, numai sai fac voia”. : © DATORIE = . Era aproape de ora sapte cand se trezi Pollyana, a doua zi; fereastra mansardei dadea spre miazizi, incat nu putea wedlea incé soarele; dar vedea cerul senin si albastru al dimi_ nejei, care ii fagaduia o zi frumoasa. Odaita ei parca era alta, mai draguta, plina de aer curat. Afara pasarile ciripeau Yoioase si Pollyanna alearga la fereastra pentru a le vorbh, Zari atunci in gradin& pe matusa ei langa trandafiri. Se pres gatia merge la dansa. Cobori iute ae lasand Sole usile deschise; trecu prin vestibul alergand, esi prin poarta curtii, trantind-o sgomotos apoi fugi in gradin&. _Domnisoara Polly Se Ocupa tocmai de trandafiri, cu bétranul Tomi gr: cand Pollyanna voioasi o ajunse. = i — 0! tanti Poly!... tanti Polly!... Sunt atat de mul- 4, azi de diminesta’ ee E sor vPollyanal dir aga esti fu obicinuité 1 zice ,,bund25 Ss dimineata", spuse cu asprime Matusa ei, ridicindu-se In sus multa greutate si tinandu-se drept, Fetita incepu a sari sprintend si voioasd pe varful pix cioarelor... — ,Nu, dar cu persoanele pe care le iubesc, nu pot face altfel. Te-am vazut dela fereastra mea, tanti Polly si m’am bucurat gandindu-ma ci mata nu esti o Doamn§ dela Asi- Stenta, ci esti chiar ma&tusa mea si ci esti buna, de aceea am alergat aci ca sa te sarut...”. * Batranul gradinar se intoarse ‘spre ea. } Denne Polly incerea s4 Se incrunte, dar nu reusi. »Pollyanna |"... stai putin... eu... Tom ajunge pe azi. c e4 ai inteles in ce priveste acesti trandafiri, zise ea tea- pana si rece, apoi pleca grabita, — ,,Lucrezi totdeauna in gradin& Domnu! meu?“ intreba Pollyanna cu mare interes. Mosneagul se intoarse iar catre ea. Buzele ti tremurau si ochii fi erau plini de lacrimi, — »Da, duduita eu sunt batranul Tom, gridinarul"; ras- Punse el sfios, dar-ca impins de o forta irezistibila intinse mana _ce-i tremura si 0 puse o clipa pe capul blond al copilel. .Semeni asa de mult cu mama d-tale... duduita mica !— ‘Am cunoscut-o. cAnd era si mai mic& ca mata. — Lucram dé pe atunci aci in gradina. _— »Adevarat ? 2“ ai cunoseut chiar pe mama mea, Cand era doar un ingeras pe pamant, nu ca acum un inger in cer ?.. _— Te rog mult vorbeste-mi de dansa“ ! Zicénd astfel inflacdraté, Pollyanna sari pe carare, nox Toloasa, langa batran. — Dar de odata se auzi clopotul st* nnd la castel. Peste un minut Nina esi strignad + »Domnisoara Pollyanna elopotul te cheamd la masa“, st apucind mana fetitei o trase dupa ea spre casi; cand va suna iarasi, te va chema la celelalte mese*. — Dar te rog tine minte, s4 vii fuga, orice ai face si ort pe unde te-al afla. cand il auzi sumand.—Daca nu ma asculti, ered ca nu vei mai gasi de ce si te bucuri®’, zise ea impineand fetita in sufragerie, cum ar fi impins un Pulsor in poiata. Domnisoara sta tacuta, apoi urmiari dow’ muste, care = deasupra mesei. »Nina de unde vin aceste muste > = oN stiu conita, n’am de ioe muste in-bucdtarie, cici a nu observase ferestrele deschise din mansarda Pollyannei. — Sunt poate mustel: mele, tanti Polly, zise fetita iss teata. Erau o multime si sburau vesele pe scari in sus azi di- mineata“. — Nina esi din oo cu -farfuria cu prajiturd jpe care o aducea tocmai la — ,.Mustele tale 2“ Teen Do Domnisoara Polly m&nioasa. = Ge vrei £8 spai? — De unde su venit ele ?i \ om 6 me 17 c= x€red, tanti Folly, cd au venit de afari, pe fereastra.’ — Chiar am vazut cAteva intrand. te — ,Le-ai vazut ? — ai deschis ferestrele, care nu au incé Obloane de sarma‘ ? = 5,Da, tanti Polly, n’au inci obloane de sarma“. Nina se intoarse cu prajiturile, era serioas& dar foarte Tosie. —_»Nino, zise stapana amenintitor, pune pe masa cli. tite’e si du-te imediat in camera Pollyannei si inchide feres- trele si usile de acolo‘. — »Mai tarziu c&nd vei termina lucrul si dai mustele afara cu apdratoarea de pene. auzi si alungi teate mustele“, apo! adresAndu-se nepoatei sale : — .,.Pollyanna, am comandat obloane de sfrm& pentru ferestrele tale. Era de datoria mea s’o fac, dar mi se pare c& tu ai. uitat-o cu totul pe a tal... — ,.Dateria mea ?!“... Pollyanna se mira, céscdnd ochii... — ,,De sigur! Stiu ca e cald, dar e datoria ta, a lisa fe- restrele inchise pana vor veni obloancle. — Mustele nu sunt numai murdare si suparatoare, dar si periculoase pentru sa- natate. Dupe dejun iti voi da o carticicé unde scrie despre ceea ce iti vorbesc'. — ,,O carticica? — O! multumese tanti Polly, imi place at&t de mult sa citesc !1..". Domnisoara Polly rasufla greu apoi isi ascuti buzele, iar Pollyanna vazand figura ei aspra. zise serioasi : — ,Sunt foarte mahnita, cA mi-am uitat datoria. Nu vot ™mai deschide ferestrele*, Matusa ei nu raéspunse nimic, nu mat vorbi nimic pana la sfarsitul mesei. Atunci se scula, se duse spre polita cu cAr{i din salon, ud o mic& brosur si se intoarse spre nepoata ei: S — ,Jata articolul despre care ti-am vorbit Pollyanna, sa te duci sa-] citesti in camera ta ; voi veni si eu peste o juma~ tate de ord, s&-{i vad hainele*. Cu ochii atintiti la ilustratia care arata capul unei muste, foarte mult marita, Pollyanna striga vesela : ; — ,,Multumese, tanti Polly, apoi parési voioasé camera, trantind sgomotos usa dupa ea. ss Domnisoara Polly se posomori, st&tu putin la indoiala, strabatu majestos camera si deschse usa; dar Pollyana era departe, sbura pe scari in sus spre pod. Peste o jumatate de ceas, Domnisoara Polly, purtand cu- vantul .,datorie“ pe fiecare trasitura a fefei, sui sedrile si intr& in mansarda Polliannei. Aci fu primit& cu o vijelioasd insu- re, — wAh} tant Polly niciodaté n'am cetit ceva mai intexeae resant. Sunt atat de multumita,-cd mi-ai dat aceastii carte, N’asi fi crezut niciodata ca mustele duc atétea lucruri pe Id- butele lor, si... — ,,Ajunge, zise Domnisoara solemn, du-te acum si-ti adu hhainele, vreau sd le vad; acelea ce nu vor fi potrivite Je voa da saracilor, bineinteles™. Cu parere de rau, Pollyana puse brogura pe masé si se in+ drepta spre dulap, — ..Cred ca le vei gasi mata si mai urate dec&t le gaseau Doamnele dela Asistenta. Ele au spus cf erau chiar rusinoase, dar vezi nu erau dec&t haine baetesti si pentru cucoane b&- trane in cele doud, trei ultime transporturi si... Ai primit mata: vre-o data vre un pachet cu daruri tanti Polly 2“ = ‘Vazand privirea indignata, pe care i-o arunca métusa ei, Pollyanna urma : si — De sigur, c4 nu, tanti Polly, strigi ea rosindu-se, am ‘uitat cé oamenii bogati n’au nevoe de nimic. — Dar vezi, din cand in cand uit c& mata esti bogata, mai ales aici in man- sarda“, Buzele Domnisoarei Polly tremurau, dar nu putura scoate nici un cuvant. Iar Pollyanna nebanuind micar, c& spusese . ceva nepotrivit, urm& inainte, — ,Hi bine, voiam s4 spun. c& nu poti niciodata prevedea ce vei gasi intr’un pachet cu daruri, chiar c&nd esti sigur ca vei gsi ce doresti. Intotdeauna acele daruri ne ingreuia mult focul nostru, mie si tatei si..." Pollyanna isi aminti, cA nu avea voe si vorbeasca de tatil ei matusei sale. Se baga toata in dulap, din care scoase, pe am&ndoué bratele intinse, hai- nele sarace. : - + Nu sunt de loc frumoase, zise ‘ea rusinata, poate ar fi fost negre, cum se cuvenea, dac& n’ar fi fost covorul bise- ricei de cumparat ; asta e tot ce am primit...*, Domnisoara Polly intoarse hainele cu varful degetelor, pe “Soate partile... numai pentru Pollyanna nu erau facute-! Apoi examina rufaria. — ..Mi s’a dat-ce a fost mai bun, zise Pollyanna, cu sfialé, Doamnele dela Asistenta mi le-au cumparat. D-na presedinta, @spus ca trebue s& am de toate, chiar daca s’ar linsi toath viata de covor la biserici. Dar nu se poate asta fiindea d-lui W. nu-i place sgomotul, .e nervos cum zice d-na, sotia.sa, dar el are si bani, astfel ca cucoanele cred c& va da el banii pentru covor, din cauza nervilor, intelegi mata. Eu cred cit d-l W. e multumit ca are nervi si ci are si bani, Mata ce crezi 2... - Domnisoara Polly se facea ci n’aude. Inspect’ fnainte hainele si cAnd ispravi, se intoarse sore Pollyanna ? — ,,Ai fost de sigur la scoali, Pollyanna 2“, ~Soe ae — 361 da tanti Polly. $1 cu tw... ‘vreau s& spun, am Inab leetii si acasa“, Domnisoara Polly se incrunt’, — ,Foarte bine. Mai tarziu vei merge la scoala de aici, t de sigur. D-| director va vedea, pentru ce clasd esti pregatita, 5 Pana atunci ered ca ar fi bine sa-mi cétesti tare, in fiecare 2 a cate o jumatate de ora“. & = ,Imi place sa ceiesc dar dac& nu doresti mata sa ma = auzi cetind, mai bine asi-ceti numai pentru mine, crede-ma = anti Polly, imi place mult mai bine sa cetesc incet, din cauza ‘eavintelor prea grele, m4 intelegi?..“. »NU ma indoiese, raspunse Polly suparata, — Ai in- x lat si muzica 9“ 5 Se — Nu prea. Nu-mi place muzica facuté de mine, dar ‘tm place mult, sa ascult muzica altora. Am invatat putin Piano. O domnisoara care canta la bisericd mi-a dat cateva in Dar mai bine n’asi mai reincepe. tanti Polly‘. — ,,Te cred, dar e datoria mea, si-ti iau o profesoara, ca Sa-ti dea cel putin o idee, despre muzica. Cred c& stii sé cosi 2 — Da, m’au invatat doamnele dela Asistenta. Dar a fost un timp greu pentru mine. D-nei presedinte nu-i placea cum dineam acul, cand faceam chiotori, iar d-na W. spunea ca tre- bue sé invat a face tighel inaintea tivului. Si d-nei H. nu-i Placea de loc carpiturile™. — .,Ei bine, Pollyana aici nu vei mai avea asemenea greu~ 4ati. Am sa te invat eu singura toate cusaturile. Cat despre gospodarie cred c& nu stii nimic 7! L Pollyanna incepu a rade. ;Doamnele de acolo voiau tocmai si ma deprinda a face “bueate, asta vara dar asta nu tinu mult. Aveau pareri $i mai deosebite ca la cusut. Hot&raser4 ca 1g inceput s& in- vat, cum se face painea;: dar nici una n’o facea la fel, asa c& se hotariré si ma invete pe rand fiecare, cite o dup’ amiazi pe saptamana, in bucataria lor. Tocmai invatasem a face un tort ct en cioeolata sio prajiturs- eu smochine cand... cand tre~_ ‘buia sa incetez... spuse ea cu elas sdrobit'*. — ,.Un tort eu ciocolaté si o prajitura cu smochine, ade- yarat'. zise Domnisoara Polly cu dispret. ,,Voi indrepta ew toate acestea“. T&cu citeva ‘clipe, apoi urma incet, rar si apasat: — ,In fiecare dimineat& Ja ora noua, imi vei ceti tare o jumatate de ceas, Dar mai inainte vei face randuiala aici. Ir toate Miercurile si SAmbetele dimineata dupa 9 si jumitate vei merge la bucatéirie, pentru ca Nina si te invete si gatest® ~~ ‘mancari. Se Astfel ca vei= ee avea dup mesele libere pentru muzica. Tti vot lua imediat un profesor", spuse ea hotarit, seulandu-_se dupe scaun. — Ah! dar tanti Polly, nu mi-ai lasat nici un moment liber pentru a trai !? — Pentru a trai?! Ce spui copila? Ca si cum n’ai trad tot timpul ?!“ — ,,V0i respira, de sigur tot timpul, chiar f&cand toate e zici d-ta, tanti Polly, dar asta nu se chiama a trai, Respiri si cand dormi, dar nu traesti, Eu numese =a trai cand faci Jneruri care-ti plac, cand alergi prin campii, cand citesti (nu- anai pentru tine) cand urci un deal, cand vorbesti cu da Tom in gradina si cu Nina: inveti a cunoaste casele si oamenii si tot ce poti vedea pe frumoasele stzi pe care le-am strabatut weri. Tata ce numesc eu ,a trai tanti Polly, a respira nu € a trai, Miss Polly se supara, — »Pollyanna esti o copila extraordinara. Fi sigura ¢& vei ayea destul timp de joacd. Eu imi fac datoria, ingrijind va SA eapeti o cultura si o crestere ingrijita, ar trebui ca si ta s’o doresti, lund seama ca ingrijirile mele, sA nu fie daruite anei ner~_.noscatoare“. Pollyanna paru jignita. — 0! tanti Polly, cum asi putea eu yre-o dat& si fia nerecunoscatoare, fata de mata !... Eu te iubesc, doar nu esti din Doamnele Asistentei, ci esti matusa mea !* — .Foarte bine, ia seama si nu fi ingrata“, zise ea in« Greptandu-se spre usa. Bra acum pe ig milocul scl, end aul un glisolor care o striga : = — ,,Daead vrei mata tanti Polly si-mi Spui care din hai nele mele vrei sa le dai 2‘ Dommisoara Polly ofta obosita, Pollyanna auzi si taeu, —.,Ah! am uitat si-{i spun Pollyanna, ca Timotei va yeni azi la unu si jumiatate s4 te ia cu trasura. Nici una din Yechiile si rufaria ta nu se potrivese la o nepoata a mea. Nu ami-asi face de sigur datoria, dac& te-asi lisa imbracata astfel', Pollyanna ofta lung, pared Ind in groaz& cuvantul ,.da- torie” 1 < — ,,Panti Polly. spuse ea cu sfialj oare nu s‘ar gasi ceva care te-ar face fericita si muljumita c-ti implinesti toate aceste datorii 22... — ,,Ce spui 2 £ Polly rémase apreape incremenita si ca obrazi invapaiati cobort sedrile, strigand: Nu fii obraznica, Pollyanna’ = Jn mica mansard%, gufceanta, Pollyanna se aruncé ve=— 7 unul din-scaunele cu speteaza dreapt&. Ii se parea viata atat de grea, ca un cere de datorii fara sfarsit.., — ,,Nu vad de ce am fost obrasnica, suspina ea. — Vroiam numai s’o intreb daca n’ar putea si-mi dea un sfat, cum sa fac sa fiu fericita, implinindu-mi toate aceste datorii*. Pollyanna stdtu catva timp tacuta, cu ochii pierduti in ‘waful de haine aruncate pe pat. Se scul incet si incepu la o parte. — ,Nu pricep cum asi putea fi multumita, zise cu glas tare, afara numai daca ar trebui sé fiu multumita ci mi-am indeplinit datoria. ,Si la gindul acesta incepu a rade cu pofta POLLYANNA SI PEDEPSELE Pe la unu si jumatate Timotei duse cu trasura pe Domni- soara Polly cu nepoata sa la cele patru sau cinci magazine ale orasului la o jumatate de kilometru departe de castel. — Nu era tocmai usor sAé cumperi asa in graba tot ce-i trebuia Pollyannei. — Domnisoara Polly, parc& se usura si i se paru © scapa dintr’o mare primejdie, cand totul fu gata. — Tar negustorilor si baetilor de pravalie, care servisera pe Domni- soara Polly si pe nepotica ei, le ramasera o intreaga provizie de istorii hazlii de ale Pollyannei, despre care raseraé cu prie- tenii lot 0 saptamand intreaga. — Chiar Pollyanna se intoarse din aceasta expeditie, zambind fericit&é si cu inima plina de multumire, cici precum spusese unui vanzator: Cand n’ai avut cu ce s& te imbraci, de cat cu ce gaseai in pachetele cu ajutoare si cu ce iti ofereau Doamnele dela Asistenta feme- nina, e minunat lucru sa poti intra prin magazine, s4-ti cum- peri haine, care nu mai au nevoie sé fie prefacute. sau date deoparte pentru ca prea vin rau. Toat&{ dupa amiaza colindara magazinele; pe 17ma luara cina. — Dupa aceea venird pldcutele povestiri ale ba- tranului Tom si cdteva clipe de vorba cu Nina la poarta, dupa spdlatul vaselor, pe cand tanti Polly facea o vizita la un vecin. Batranul Tom povesti Pollyannei, despre mama ei, lucruri minunate, care-i umplura inima de fericire; iar Nina ii vorbt de casa ci, situata la sase kilometrii de castel unde traiau dra- gii ei: mama, frati si surioare. — Ii fagadui e’o ya duce acola sa- vada si dansa, daci Je va permite Stapana. — ,,Nicinu stii ce nume frumoase au toti... spuse Nina of- tAnd... Pe fratele meu {1 chiam4 Alexandru, oe eae ace si Elena. ‘Numai numele meu e urat, Nina nu pot sé- —,01 Nino, de co. i aga 2", — »Pentru. cf 1 le meu-nu e frumos ca al lor, de ‘Reeea, — Eu am fost cea mai mare si pe atunci, mama incd—al nu citise povestile In care aflase despre numele acelea fre >moase”. »Dar mie imi place Nina pentru ca e numele d- declaré ‘Gulce Pollyanna‘. = Hae — ,Hmm ! Sunt sigura c& tar place si mai mult numele de Clara Maria sau altele, cari ar fi mult mai bune pentru amine! Gasesc aceste nume atat de elegante si distinse. Pollyanna bufni de ras. — ,Vezi bine, poti fi multumita ca nu te chiama ee ! »Stanca ?! — Ce e aia? — ‘Da, acesta e numele d-nei W. Sotul ei fi spunea: St. sta...; ei Ims& nu-i placea de loc, auzindu-] strigand-o asa si nu poate suferi acest nume. ‘Nina rAse vesel. — ,,Foarte bine vad cA te poti luda eu jocul cuvintelor 3 stii ceva? De acum inainte n’am si mai pot auzi niciodata strigand Nina fara si nu ma gandesc la: St. Sta si fara sa ma tavalesc de ras‘. — ,Ah! ce multumita sunt‘. — Se opri scurt si intor- candu-se spre fetita zise: Spune-mi drept, Pollyanna, d-ta, aveai intentiunea de a juca jocul »multumirei*, cand mi-ai spus ca trebue s4 fiu multumita cA nu ma chiama Stanca, Pollyanna statu putin pe ganduri, apoi bufni de ras. — ,Asa Nino. ai dreptate, jucam jocul, {ara voia mea. — Mi se int&mpla asta adeseori, pentru c4 sunt multumita, sau caut multumirea in toate. — Gdsese intotdeauna ceva cand imi dan osteneala sA caut cu tot dinadinsul™. — ,,O fi", zise Nina pe ganduri. Pollyana ‘se duse ta culcare la 8 si jumatate. Obloanele de sarmg nu erau gata si mansarda era un adevarat cuptor. Cu jind se uita biata fetitala amandona fe- restrele inchise dar nu indrasni s4 le deschidi.—Se desbraca, isi paturi cu grija hainele. se inchina si isi facu ruedciunea cu muita caldura. stinse lumanarea si se vari in pat. — Nu-st dadu seama c&t timp petrecu intr’o agitatie complecta. in- torcandu-se pe toate partile in patul ei fierbinte ca foeul: dar ise paru ca trecuse multe ceasuri. In fine nemaioutand rabda, Se hotdri s& se scoale si deschise usa mansardei. In pod era In- duneric bezna, doar intr’un colt, luna trasese o caérare de ar- gint.—Hotarita s& nu se infricoseze de intunericul ce domnea pretutindeni. Pollyanna, fsi lud inima in dinti si pasi pe cira- tea luminoasdé, pind aiunse la ochiul geamului. Ea avea spe- tanta si gaseascd aer, dar se inselA, geamul era inchis fara o- dloane de sarma, ca cele din camera ei. — Afara era un tablow maret; luna tesea vedenii ca’n povesti... si acolo stia ea cde si- ler curat, rdcoros care jar face atéta bine t.. Obrajii sl mal... +mile fi ardeau.. Apropiindu-se, cercetd cu insisten|a si pil. ‘trunse cu privirea tot ce o inconjura afara. Vazu ci putin mai 4a vale, sub ochiul poduiui, se intindea acoperisul neted, ari- zontal al salonului de vara al matusei sale. Vazindu-i no se mai putu stapani de bucurie. — ,,Daca ar putea-sa se coboare pe acest acoperis*. : Se uita cu teama inapoi. Acolo era odaita si patul ei fier- binte, pana acolo trebuia sa treaca, prin nesfarsitul pustiu de fintunecime: grozava, Cautandu-si drumul cu bratele intinse, Pe dibuite ; pe cand inaintea ei, afara pe acoperisu! salonului era lumina argintie a lunei si racoarea placuta din 2: — ,Ce bine ar fi daca-asi muta patul acolo. Multi camer Gorm afara, la aer. Chiar Ionei H. facea asa; el era silits’o faca pentru ca era tuberculos. Deodata ii trecu Pollyannei prin minte, ca vazuse ldngd geam un sir de saci atamati de niste cule. Nina ii spusese ca in ele sunt hainele de iarna. Cari cu dried, Pollyanna se indrepta spre saci; alese unul care i se paru mai gros si mai moale (cel cu paltonul de bland al Domnisoarei Polly) pentru saltea, altul mai subtire pentru perna si un al treilea si mai subtire 1 gasi minunat pentru plapuma. Astfel impovarata, Pollyanna, voioas& se reintoarse Ja ierestruica luminata de luna o deschise, arunca sacii pa peris si isi dadu si ei drumu! fncet, in jos, dupa ei. Avu - grija sa inchida ferestruica, cici nu uitase de muste si de mi- nunatele lor labute care cara atatea lucruri rele. 1 s-ysCe Ber curat !... Ce racoare I... Ce minuge !" Pollyanna incepu joace de bucurie sorbind aerul cu« rat. Acoperisul subtire de zine rasund sub picioarele ei si sgo- motul acela, ii placea Pollyannei. Se preumbla de cAteva ori de colo pana colo pe acoperis. Era atat de fericita, ca gasise racoare, dupa fierbinjeala mansardei ferecate !... Acoperisul era larg si neted, incat nu-i era de loc teama, 8 nu cadi. La urma ofta mulfumita. se ghemui pe salteaua de bland scumpa, puse un sac cSp&tai, cu celdlalt se inveli, pregatindu-se de dormit. — Ce multumitd sunt acum ec n’a venit obloanele de sarma, ae a privind la stele: daca venecau eu nu eram sa fiu aci! La etajul de jos, in camera sa, situata alaturi de salonul de yara. Domnisoara Polly, palida si speriata se imbraca: Tre- murand telefonase lui Timotei ; — ,Vino repede, cu Tom Aduceti si lanterna“. Un om este pe acoperisul salonului de vara. Trebue si se fi catarat pe z&brelele trandafirilor ori pe aiurea siacum ar putea intra direct in casa prin ferestruica podului. Am incuiat usa podu- lui, dar grabiti-va, veniti cAt puteti de iute ! 2 Abia adormise Pollyanna, cing fu trezita de lumina uneisee " Aanverne 31 de un trio de exclaméri, Deschise ochi si vazupe ‘Timotei in varful unei seari, langa ea pe Tom cAlare pe fe- reastra; iar matusa ei o privea inmarmurita, ascunsa la Spa. tele lui Tom. 2 _—_,,Pollyanna, ce Insearmna asta 2“ striga Dommisoara Polly, Pollyanna deschise ochii plini de somn si se aseza in capul oaselor. — ,Dar ce, tanti Polly, dle Tom, Timotei de ce sunteti asa de speriati?! N’am nici o boald de piept ca Ionel H. Dar fi era atat de cald in mansarda!... Ferestrele le-am inchis acolo, tanti Polly, astfel mustele nu vor mai putea transporta germenii pericuiosi*, ‘Timotei disparu in jos pe scara, Cu aceiasi grab’ batranul ‘Tom dadu lanterna Domnisoarei Polly si urma fiului sau. Polly {si musca buzele si zise cu asprime : —_,,Pollyanna, intinde-mi indata aceste lucruri si int fn casi". E oare pe lume o copila mai extraordinaré ? stright ea cand fu Pollyanna langa ea,.cu lanterna in mana, Pollyan- nei, care yenea dela aer curat si racoros, aerul din pod ti paru si mai inabusitor, dar nu se planse, suspind numai lung, si sue Sus pe sciri, matusa e} spuse cu un ton intepat st ‘dios : —_,,Pollyanna restul noptei, vei dormi in patul meu, cu mine. Obloanele de sarma vor fi gata mAine, dar pAn& atunei cred de datoria_mea sa te tin intr’un loc, unde voi putea sti ce faci‘. Pollyanna incremeni; nu-i venea a crede ce auzia si deo- data isbueni: ,,Cu mata ? In patul matale ? strigd ea incan- tata. O! tanti Polly, cat esti de buna! Doream atat de mui, 8a dorm odata cu cineva... cineva care ar fi al meu, intelegt mata ?... nu c’o D-na dela Asistenta.. Ce multumita sunt ca n’au venit Inca obloanele ! Mata nu esti bucuroasa ?* BS Nu primi niei un raspuns. Matusa ei mergea cu capul in sus, pentrucd si fim drepti se simtea cu totul dezarmata, Pentru a treia oara dela sosire, pedepsea pe Pollyanna si pen- ‘ru a treia oard, trebuia s4 recunoasci c& pedepsele erau pri- Tite de fetita cu o resemnare si o dragalasenie speciala. Nu era deci mirare daci se simtea fara putere fati de fetita. aig POLLYANNA FACE O VIZITA iy Dupa scurt timp, viata la castel lud cursul normal, cu — toate ch nu erau toate asa cum hotarise Domnisoara Polly la ~fnceput. — Pollyanna cosea, exersa Ja piano, citea tare si se deprindea cu gospodaria, pe lang’ Nina ; totusi ea nu sacrifiea acestor ocupatiuni atata tmp cat fusese stal Sese timp si , pentru a trai cum zicea ea; ci$s ae et RE re 2 — 4 “ eare zi dupa amiaza, dela doua la sase, timpul era al ei, pen- - tru a-l intrebuinta dupa voie cu conditiunea de a nu face lu- eruri oprite de tanti Polly. Nu stim daca toate aceste ore de recreatie erau daruite copilei pentru repauzul ei, sau pentru ca métusa sa si scape de ea. In timpul acestor zile de Iulie Domnisoara Polly avu de multe ori ocaziune de a zice: — ,,Ce copila extraordinara e Pollyanna‘. Lectiile de lec- tura si de cusut fi dedea in fiecare zi prilej de mirare. La bu- eatarie eu Nina mergea mult mai bine. Aceasta nu se obosea cu dansa. Miercurile si Sambetele, erau chiar pentru ea zile de sarbatoare. In vecinadtatea castelului, nu se gasea ici un copil cu care Pollyanna ar fi putut sa se joace. Proprictatea era in a~ fara de sat si cu toate cé erau c&teva case prin aproviere, pe acolo nu era nici o fetita. nici un bdetel de varsta Pollyannei. ‘Aceasta insa n’o supara de loc... Nu-mi lipsesc cAtusi de putin, explica ea Ninei. Sunt foarte multumit’ dacd ma pot plimba pe strazi uitandu-ma la trecatori, la case. Mi sunt dragi tre- eatorii, d-tale nu, Nino? —',Nu pot zice cd-mi sunt toti dragi", zicea fata, In toate dup4 amiazile cind era timpul frumos, Pol- Jyanna cerea sa i se dea ceva de facut. pentru a se putea duce Ja plimbare, cand intr’o parte, cand intr’alta a satulut. astfel 4cand aceste exveditiuni intflnea adeseori ..omul“. Asa nu- mea ea ,,omul“ chiar dacd ar fi intanit o duzind de alti oa- meni in aceasi zi, numai el era ,,omul". Omul purta adeseaori haine negre si o palarie de matase, dow’ lucruri pe care celalti oameni nu le aveau nici oda*4, Fata fi era bine rast, palid& si parul ce se vedea sub nalarie era cdrunt. Mersea renede tindndu-se drept si totdeauna era singur, ceeace cam intrista pe Pollyanna. Poate chiar pentru asta fi vorbi ea intr’o zi: — ,Buné ziua domnule. — Ce mai faci? Ce timo frumos nu-i asa ™ fi zise ea drigut, cind se avronie de dAnsul. se uith sfios in jurul Ini. avoi se oori nedumerit. fi-ai vorbit mie ?" intreb& el cam rastit. — ,,Da domnule, rasounse Pollvanna. vesel um timp svlendid azi. nu gdsesti si d-ta asa ?. — ,Ce? Da! Hmm!“ dond&ni el, apoi isi urm& drumul, Pollvanna incevu a rade. : — ..Ce om curios‘t — se gandi ea. A doua zi i] intalni-din nou. — ,Azi nu e tot atat de placut ca ieri, dar tot e plaeut", wise ea vesela. — .E! Da! Hmm!“ bodogéni iar omul si Pollyanna Tése iavasi, . Zie che— 35 = ve 4 Lana o futampind Pollyanna pentu.a treia ours, tow - astfel ,,omul" se opri intreband-o : ae — ,,Cine esti copili ? — si pentru ce imi vorbesti in fies gare zi?” — »Sunt Pollyanna W, si-mi pare c& esti asa de singur !... ; Sunt multumiia ca te-ai oprit azi. Acum cd ne cunoas. tem... insA eu tot nu-ti stiu numele 7", -— »Ei Doamne ! multe vrei sa sti... ,Omul* nu-si tere Taina fraza si pleca si mai repede ca alta data, ; Pollyanna se uita dup& el, descurajata. —— »,Poate nu m’a inteles. A fost numai o jumatate de Drezentare, de oarece eu nu-i cunose Inck numele, murmura. ®a urmandu-si drumul, Astazi, Pollyanna ducea niste racituri de picioare de vitel nei Snow; Domnisoara Polly trimetea {intotdeauna, eAte ceva d-nei Snow odata pe saptamana. Se credea datoare s’o ~ facéi, pentru ca d-na Snow era saraci, bolnava si enoriasa bi- sericei sale. Era datoria tuturor enoriasilor cu stare de a se ocupa de ea. Domnisoara Polly isi indeplinea datoria eatre _. ‘tna Snow. Joia dupa amiaz, nu ea in persoand, ci prin Nina. : Azi Pollyanna reclamase acest serviciu si Nina ced& cu _ plcere bineinteles eu voia Matusei sale. — »Sunt chiar multumita de a fi scutité de aceasta cor- wad& se destainui Nina intre patru ochi, Pollyannei, dar mi-e vusine s& ti-o las d-tale, sirmana oitd, da, ziu mi-e rusine!” — ,,Dar imi pare bine si ma duc acolo, Nino“. — »,Te asigur ca n’are sé-ti mai pari asa de bine, dupa ce ai fost odata*, zise Nina rece. — ,Pentru ce 2 — Pentru ci nimanui nu-i- place s& se duc la d-na Snow. Daca n’ar inspira mila nimeni nu s’ar mai- duce s’o vada, atat e de nesuferita. O plang din suflet: ne fiica ei care trebue s’o ingrijeasea". — ,,Dar de ce, Nino 2" Nina dadu din umeri. — »Hi bine, am si-ti spun, dupa d-na Snow, nimie pe turse nu merge asa ‘cum ar trebui, nici cu zilele siptamanet nu se impaca uneori. Daci e Luni, zice ci ar fi mai bine si fie Dumineca ; si dac& fi aduci ricituri, esti mai de Inainte sigura ¢4 i-ar fi placut mai bine un pui fript, far daci fi dat ‘ pui ea se astepta la bulion I‘ — »Ce persoand neinteleasi! zise Pollyanna raz4nd. : Imi pare bine s’o vid. Ce originala si minunata trebue si fie, ‘Tmt plac persoanele orginale", ES — Hmm! bine c% e numai d-na Snow ,originala” gt | ‘Rus multi, niddjduesc, pentru binele omenirei“, raspunse z | ~-Nina sareastie seco c2 > See a zSe Pjuyanta se gandes la toate astea, | trecind pr: vile. Ochii ii straluceau curiosi, si vada pes aceasta an G-na Snow. O fata tanara, cu fata palid’ $i obosita: ‘vent Sa deschi- da usa. — ,,Ce faci aci mata ?* zise Pollyanna eu politete. ,Eu viu din partea Domnisoarei Polly si asi dori sa vad pe d-na Show si daca m4 poate primi = »Bine daca vrei. Cred ca esti singura fintd care ar s’o vada", zise fata plictisita. Pollyanna n’o auzi sio urma prin sala, spre usa din fund. Dupa ce fata o introduse in camera bolnavei si inchise usa dupa ea, Pollyanna clipi din ochi pana se obicinui cu in- tumercul. Atunci abia vazu o femee pe jumatate culeata in- trun pat asezat in mijlocul oddi. Pollyanna pasi spre dansa. — ,,Cum te simti azi dna Snow? Tanti Polly spera ca # eet mai bine, si-Hi trimete racituri_ de pi ‘ioare de vitel*. 2 = . e bodogani un glay > merabanor li sunt bine inteles foarte recunoscitoare, Gat nadajduim c4 azi imi va trimete un Boi 1 Pollyauna increti sprancenele. — ,Si eu care credeam ca vei dori pui, cand ti se aduee Ticituri“. zise ea zambind prietenos. — .,Ce vrei sa spui ?“ raspunse bolnava intorcandu-se_ spre ea. — ,Nimica ca sa te supere“, zise iute Pollyanna, pentrir a $@ sctiza, ,.De altfel nue o mare deosebire, numai ca Nina Spunea asa cA mata doresti pul, cand ti se aduce racituri, bu- lien cAnd primesti pui, dar poate cA e cum zisesi si- vezi Nina. uitase*. Femei se ridic& incet, se indrepta in pat, Jucru ce nu mai facea = mult. Pollyanna insa nu stia de asta. Dar bine domnisoara obrasnicd, cine esti d-ta ?* Pollyana incepu a rade, vesela. —,,O! dar nu ma chiama asa, D-n& Snow si totusi sunt multumita, ca ma numesti astfel. Ar fi si mai urat .Rada‘, nu € asa ?. Eu-sunt Pollyanna W., nepoata D-rei Polly si am venit de departe, ca sé traesc langa dansa. De aceea ith aduc Taciturile azi dimineata". La inceput. volnava statu in sus pe patul ei, foarte aten- + la vorbele fetitel, dar c4nd auzi de riciturl,—eazu iar pe’ perna si numai ascult&.. iar dupa-un timp: —.,Foarte bine, mulfumesc, Matusa D-tale e foarte milostiva, dar pofta mea de mancare.a disparut pe ziua de azi... vezi as fi dorit bulio... S€ opti apoi schimba subiectul... Nam fnchis ochii asta noapte nici un moment! ened wO! catumi-ar fi plicut gi-mie sf fac la —. dori"Le er - fyanna, punana raciturile pe masubd, asezaaau-se in wom, foarte comod pe scaunul cel mai apropiat. Se pierde atak timp cu dormitul, D-ta nu crezi tot astfel 2“. — ,A pierde timp cu dormitult” exclama bolnava. ‘ — ,,Da, cand ai putea ,,trai*, intelegi? Ce pacat ck nu putem trai si noaptea™. — Ei bine, dar esti minunata, fetito. Du-te la fereastr gi deschide perdelele ca si pot vedea cu cine semeni”, Pollyanna se seula cam fara yoie. ad — .Ai sa vezi pistrufle dupd fata mea, spuse ea oftand, toemai cand eram atat de multumita ca intunericul te im- Piedica de a Je vedea! Tacd acum s& vezi...‘ apoi foarte vioaie, revenind langa pat, ii spuse ; — Sunt multumitd, ci ai dorit sii mH vezi, pentru cd Roum pot si et si te vad. Mi se spusese ca esti foarte fru. meas 1" — ,#u frumoasa?!” spuse bolnava cu un ton ironic. * — + >= ,Sigur. Dar D-ta n’o stiai = * — ,Nu, n’o stiam* raspunse D-na Snow scurt, oe Ea eta de patruzeci de-ani si de cincisprezece ani tn- coace, dorise mereu viata altfel de cum o avea si nu gasise ¥remea niciodata de a se bucura de ceva. Be — ,Ochii iti sunt atat de mari si negri, parul négru st buclat, zise bland Pollyanna! Tare imi plac buclele negre; jata ceva ce dorese sé-mi dea Dumnezeu cAnd voi fi la el in cer. Si cé frumos rosie esti pe amAndoi obrazii. Vezi! D-n& Snow esti intr’adevar frumoasi! Poate o vezi si D-ta cand te uiti in oglinda 9 — Im oglind& !“ zise cu asprime bolnava, cizand din wiou pe pernele ci. ,,De mult timp, nu-am avut a face cu @ glinda, Nici D-tale nu ti-ar veni pofti de a te uita in ea, dace stateai ca mine, de ani de zile intins4 in pat !**. —_»De sigur“, aproba Pollyanna cu mila. Dar stai putin Jasi_ma sa-ti arat... zise ea indreptandu-se spre scrin si luand © oglinjoara de pe el Revenind ldng4 pat, se opri si privi cu atentie biata bolnava : — ,,Asi dori, dae nu fe supeti.. mi-ar pldcea si-tt piep- tan putin varul, inainte de a-ti da oglinda. — Imi dai voie?. — ,Bine, poate ca da, daci ti asa de mult, darnu are 84 tind, cAci imi free capul necontenit de pernc..." zise ‘bol+ mava caledndu-si pe inimi. _ = ..O! multumese, grozay imi place si pieptin“, strig& Pollyanna vesela, punand de o parte oglinda si clutdnd piep- itenele. ,,Azi nu voi avea timnul si fac mare lucru, ma gra- ‘bese, doar iti voi arata cat esti de frumoasi. Tn-alt4 zi voi vent 84 te pieptan frumos de tot”, ise ea netezind fneetisor ou tina pérul endulat pe fruntea bolnavei, Timp de cine} gni- Be = nute lucra iute si cu Indemanare, scopanw ni-.ehet o bacld, Tidicand guierul de dantelé al cdmasii.de noapte, umfland pernele pentru a da o pozijie mai comoda capului. In acest timp D-na Snow, care se incrunta si bodoganea mereu, se Simtea fara yoia ei, cuprins{ de un sentiment foarte plicut. — »lata !", striga la urma Pollyanna g&fdind, apoi lua © garoafa rosie, dintr’un vas, o infipse in parul negru de unde facea un frumos efect. — »Acum poti sé te privesti‘. li. intinse triumfatoare ‘glinda. — »Hmm! dondaéni D-na Snow prvindu-se: Imi plac, mai mult garoafele roz, dect acestea rosii, dar cum ele se vor Yesteji inainte de a insera, tot una face“. —.,Nu esti multumita, c& se vestejese florile ?... - Vezi astfel vei putea primi altele, zise Pollyanna razand. Tare imi place cum ti-am asezat parul, ad’oga ea privind-o cu o va- dita multumire; spune drept, nu-ti place si D-tale‘. — ,Hmm! Poate! Insé iti mai spun nu va tinea, caici imi voi freca eapul de perne“. — ,Eu m4 bucur si de acest lueru, raspunse Pollyanna voioasd, pentru cA voi putea altadata sA te pieptan frumos, “‘Trebue sa fi multumité c4 ai parul negru; e mult mai fru: mos pe perna alba, decat parul galben ca al meu". - .— ,Se poate, dar-nu prea mi-a placut nici odata parul negru, albeste prea de timpuriu‘. Vorbea suparata. totusi-tinea mereu oglinda in mani + = ,,0! ce mult imi place parul negru sice fericité asi fi daca a! meu ar fi asa“, spuse iar Pollyanna oftand. } D-na Snow dadu oglinda la o parte si se intoarse su- parata : »N’ai fi de sigur de loc bucuroasa, daca ai fi in locu? meu. Nici parul negru, nici- alteeva. nu te-ar face fericita_ dacé ar trebui ca mine sa stai in pat’. Pollyanna statu un moment pe ganduri... — ,,Ce greu e sa fii multumita’* murmura ea. 4 — Cum s4 fiu . \ = 84 fii multumita de orice“. — ,88 fii multumita de toate cénd esti bolnava, incuras bilé. osAndita a sta vecinic in pat ? Asta e cu putinta 21°. . Spre marea mirare a D-nei Snow, Pollyanna sari in pl- eioare, batand din palme. 2 3 — ,De sigur, € greu lucru; da. e foarte greu:.. Dar trebue 8% plee de acum, m4 voi gandt ins& la toate acestea, tot drus mul, intorcAndu-m4 acasi si poate ca-ti voi ontea vorbi des- pre multe cand voi veni. La revedere, am peirecut foarte bine Ja D-ta, Ja revedere“. reveta ea trecAnd pragul usei. : “++. == ,,E de necrezut | Ce, vroia ea oare si spuie ? exclama-= 39 < bomava privind dupé mica vizitatoare, care se departa. “Apo dua iarasi oglinda si se privi intr’Ansa : »Fetita asta stie nt tr’adevar sa aseze bine parul, murmuré.ea, n’asi fi crezut 25 a. meu sd poata fi atat de frumos. Dar la ce toate astea-? It ofta ea cu ne. 3 2 Ceva maj tarziu c&ndi Mimi, fiiea D-nei Snow intra in a el, oglinda era ined sub plapuma, ascunsi cu mare ri . == »Ce mama, stal cu perdelele ridicate 2* strigd Mimt limbandu-si mirata privirea de la fereastra Ja garoafa rosie din parul mamei saie, — »$i ce % raspunse bolnava ristit, .E nevoe-ca s° stan toata viata pe intuneric, pentru eA stint bolnava 2!) — De sigur ci nu", aise Mim! tmpciuitoare, aduchty sticluta cu doctorii, »Dar stii ca de multe ori am incercat si eu a-ti face pu {na lumina si nici odata n’ai vrut*. D-na Snow nu raspunse nimic. Era ocupatd si indreo teze dantela dela cimasa ‘de noapte. Apoi zise suparatis »Cineva ar face mai bine si-mi dea o c&masd noua decat ra cituri si bulion“, + Pentru ce mama 2. Avea de ce si rimfie Mimi incremenit, cici in sertaral scrinului se aflau dowd cimasi de noapte si ea incerease de ‘ani de zile, in zadar si hotdrasci pe mama ei si le poarte. uNDE SE VORBESTE DESPRE ,,OM“ ‘Ploua c4nd Pollyanna intalni din nou pe Om *, totus ft saluta cu un zAmbet dulce. »Timpul nu e tocmai frumos azi, nue aga? ,,spuse ea ve. seld. Eu insi sunt multumita ¢& ploua*. 4 De data asta .omul numai bodogni si nici macar nv {ntoarse capul. Pollyanna crezu ci n’o auzise. A doua zi yorbi mai tare, pentru cd ,omul mergea cu pasi mari, cu mainik Ja spate si cu ochii atintiti in p*mant. ceeaee | se piru el o- fensé adusi gloriosului soare si aerului curat al diminetei. Pollyanna in ziua aceea facea comisioane. : — »Ce mai faceti 9 — ciripi ea cum {1 vizu. Sunt atat de multumité ca ziua de azi nu seam&n& cu cea de ieri, Dum+ neata, nu ?*, ,Omu!* se opri de odaté, parea suparat : — ,Vino aci fetito si regulim aceastd afacere, odata pentrit totdeauna, incenu el posomorAt. Eu am altceva de fa. ont decAt a m4 ocuna dark timpol e frumos sau wit, Nici nw stint dack e soare seu pu4 Pollyanna inc&ntaté, zise eu bucurie? ‘Tocmai asta mi g&ndeam si eu, de aceea ti-am spus. Fale Rete — »Da,... bine... cum? !*‘... spuse el bruse ca si cum abia ar fi inceput a intelege ce-i tot spuneg ea. af. — ,Vezi tocmai pentru asta, ti-o tot spuneam, ca Sao poti d-ta da seama ci e soare. Stiam ca vei fi multumit cand vei sta sé te gandesti ci e soare. Parcdé nud vedeai catug de putin, si era pacat! 1". — »Ei Doamne ! din toate.. ori si cum... raspunse 0+ mul" cu un ciudat gest autoritar, merg&nd mai departe. Dar dupa ce fiicu c&tiva pasi se Intoarse tot incruntat : — »De ce nu caufi copii de varsta D-tale si vorbesti cu ei}, — » Asi rea sa gasesc vre-un copil, dar nu sunt copk prin vecinatate, asa mia spus Nina. Dar asta nu face nimic. Umi plac tot atét de mult si persoanele mari, chiar si mai mult, cate odata, pentru ed-eream obicinuita cu Doamnele de Ja Asistenta sociala. — ,Hmm! Doamnele dela Asistenta sociala ? Ce, poate mA iei una din ele !“. Omului fi venea a rade acum, se vedea. bine, dar se st&panea. Pollyanna insa rase cu toatd inima. —— {0 nu Domnule, nu semenide loc cu nici una din ele, mu pentru cé n’ai fi tot atat de bun ca ele, poate chiar mat bun zise ea politicoasi. Sunt sigurd, esti mult mai dragut de eat arati? Se auzi un morméit ciudat, apoi omul" se departa fara & mai zice nimic. Cand Pollyanna il intalni iar peste cAteva wile, el_o privi drept in fata eu o expresiune ironica, care acu : Z P Buna ziua, li zise €] cam rastit. Poate ca asi face bine s&-ti spun dela inceput, e& azi ,stiu cd soarele Jumineaza‘s — ..Nu era nevoie sé mi-o spui, raspunse Pollyanna, cach © stiam-indata ce team vazut". ‘ — ,,Ce spui 2. — ,.Da Domnule, am vazut-o in ochii si zambetul D-taleJ > * —. Hmm! dondani iar ,,omul“ departandu-se. x Din ziua aceea .,omul“ vorbi intotdeauna cu Pollyanna @f adeseori fi vorbea chiar el intai, cu toate ca de obicei el se multumea a-i spune ,,buna ziua‘. Totusi, chiar aceasta pri< inui mare mirare Ninel care se afla din intamplare cu Pok lyanna, in ziua cand el o saluta astfel. — .Doamne sfinte, Pollyanno. Ce, omul acesta iti vor, beste 21°. = 2 — .De sigur, m&.salutaé acum intotdeauma, raspunse Pok tyanna", razand, © '~ + 4—-a-— —4Doamne fereste ! dar stii cine este el”. Pollyanva @adudin cap: _— »,Recunose, ci a witat sau n’a voit si-mi_ vorbeasca, Gin ziua intai". a Nina deschise ochi mari. _ s — ,,Dar el nu vorbeste niciodata nimanui, copila draga !, de ani de zile, numai la mare nevoie pentru afaceri... si inca ! El se numeste: Jon P. Traeste singur in casa ceea mare si- tuata pe colina din deal. Nu da voie nim&nui sA-i gateasc bucatele sise coboara de trei ori pe zi la Restaurant pentru a-si lua mesele, Cunosc pe fata care-i scutura prin casa. Spu- ne ca abia deschide gura sé comande cumpirdaturile ce tre- ‘uesc si ca aproape ghiceste ce doreste Dumnealui. Un Juera gtie doar: Totul trebue sa fie ieftin fara ca el s’o mai spuiet, Pollyanna aproba cu simpatie : — ,Stiu! omul e silit a cumpara lucruri ieftine end e sarac. Tata si cu mine asa ficeam. Mai tot timpul manesmn fasole si crochete de peste si spuneam amandoi cé avem ro- Toe sa ne placa fasolele ; aceasta mai cu seam c4nd treceam pela magazinele unde se vindeau curcani fripti cu 100 lei Pportie. Oare Domnului P. fi plac fasolele 2, — Daca fi plac. sau nu, putin imi-pas&. el nu e sarec, Pollyanno. A mostenit o avere mare dela tata meni in ces asa bogat ca el. Ar putea si se h Ge banca, daca ar vrea, si nici n’ar biaga de seama. Pollyanna bufni in ras. ¢ _— ,,Par’cd cineva ar putea manca bilete de banc’, fara SA bage de seamé macar cand ar incerca si le inghita 2 — Bi! dar vreau numat sa spun cAt eel de bogat pentru a face asa ceva, zise Nina, ridieand din umeri Niursi cheltueste banii, ‘i economiseste, atat tot“. —= 0! pentru altii fi economiseste, Ce frumos din partea Tui, asta se numeste, a se vita pe sine, pentru a purta erucea qui ,,Cristos“ ! O stiu, tata mi-a spus’o“. Nina deschise gura, ca pentru a da drumul yorbelor as- Pre si rele ce erau gata s&-i scape ; dar vazind fata radioasA @ Pollyannei. ceva parca o impiedica, de a mai vorbi. — »€@ ciudat Iucru !.. si-ti vorbeste el politicos, Dumitale, * Pollyanno c&ci nu vorbeste niciodata nimanui si traeste sin- ur cuc, intr’o casé mare si frumoasi. plind de Iucturi splen- ide, dupa cum se spune. Unii il cred nebun, altii zie c& are un earacter nestferit, iar unele persoane sustin ci are un échelet inchis intr’un dulap’. : ee — ,,9! Nino zise Pollyanna it 21 tine fn casa, o astfel de grozivie 2,= 24 "Wina incepu a rade: edi infelese c& Pollyanna iuase vestea cu scheietul drept adevar, pe cand era vorba, Hint os © glum, dar n’o desi , ci o lds& sd cread asa, Toati lumea zice cA € un om ascuns ; cate odata calatoreste ani intregi in {Sri pagane, in Egipt, in Asia si chiar in desertul Sahara. —,O! atunci e un misionar, cu suflet ales, exclama Poliyanna*, Nina iar rAse, »Nu am spns asta, Pollyanno. Cand se intoarce din cala- forii serie carti, — car{i ciudate, asupra nisdr4vaniilor pe care le-g descoperit in acele {ari pagane; asa se povesteste ‘despre acest om curios, Aici nu cheltueste decAt exact ce-i tre bue ca sa traiascé“, — »Asta se intelege, cacj isi economiseste bani pentru talsiuni. declard Pollyanna. Dar e intr’adevar un om curio: €a si D-na Snow, ins& eu totul deosebit de dansa", — Da asa este. aprobi Nina razand. — ~Eu_ sunt cu atat mai multumits c& imi vorbeste, adiogé Pollyanna, incantat’ eg ® SURPRIZA PENTRU D-NA SNOW Cénd Pollyanna se duse Pentru a doua cara la D-na Snow.’ © gasi ca si mai inainte pe intuneric, x — »E nepotica Domnigoarei Polly, anunta Mimi plictisita, @poi Pollyanna se indrepti Singuré spre bolnava, — 0! Dumneata esti? ‘intreba o voce nerébdatoare- care yenea din pat. Imi amintesc de D-ta, Nimenea nu ar pur tea £1 te ulte cand te-a vazut odata. Eri asi fi dorit s& Vil, @veam nevoe sa te vad“. — ,,Adevarat ? Ce bine!.. Sunt mulfumité c& n’ai ag- teptat prea mult, numai de ieri pana azi*, zise Pollyanna ris 2nd si inaintand voioasa Spre dansa. Puse cu grijd Paneragut pe un scaun : : — ,.Doamne fereste, ce intuneric e aici, abia te pot zari*, * ise ea ducdindu-se la fereastré, pentru a ridica perdelele. »Vreau sé te vad daca te-ai pieptanat asa cum ti-am arde ) tat eu deunazi", = »O! n’ai féeut asa ! . Dar ce are aface, totusi sunt mul+ fumita, la urma urmel, pentru ci_mi vei da poate voe sé te Pieptan iar, ceva mai tarziu?! Pentru moment vreau sit Bolnava se intoarse in pat cu oaregi care griji. ~ \er nParch dard ob vedea op my-p! adve. ar nptea sid.48 schimbe gustul !‘ bodogani ea, edutand totusi cu ocnr spre ‘panera. — Ei! — ,Ghicesti! De ce ai pofta azi? o intreba Pollyanna, fopaind usor in jurul panerului, cu fafa vesela, — z Bolnava se incrunta : — ,la, nu dorese nimic, dupa cat stiu, totul are acelay gust", ofta ea. Pollyanna bufni in ras, — ,,Dar daca ai dori ceva, cam ce ar fi? D-na Snow statu la indoiala, Nu stia ce sa raspunda, cici fiind de atata timp obicinuita a dori ceeace nu putea avea, s& spund asa la iuteala, i se parea ceva imposibil. Totusi trebuia ~ 84 raspunda, fiindea copila astepta. — ,,De sigur ca ai bulion ?“ — , Chiat am adus, ai ghicit! — ,,Dar tocmai nu doream de loc bulion". seanci bolnava, sigur acum de ce i-ar fi dorit stomacul. »Asi fi vrut, un pui fript. — .Ei!... Am adus si pui‘, zise Pollyanna voioasé D-na Snow se intoarse mirata, — ,,Ai adus pe amndoua ? intreba ea. — Da. Si racituri de picioare de vitel, raspunse Pollyanna triumfatoare. Am voit s& ai odata exact ceeace doresti si anc aranjat afacerea cu Nina. De sigur, n’ai decat putin, din fie- eare fel, dar, ai acum din toate ! Sunt atét de multumita ca af avut pofta de pui, adaoga ea scotand din paner cele trei cas- ‘tronase. Intelegi mata, venind pe drum. m& intrebam ce s’ar fntampla, daci mi-ai spune ca doresti cérnati (cartabosi) sau ceapa, sau altceva ce nu aveam ! Ce plictisitor ar fi fost pen- tru mine, care voiam cu orice pret, sa-ti fac pe plac !..“ Nici un raspuns. Bolnava parea a cauta in gand, ceva ce ar fi pierdut. — ,,lata iti las totul, anunt& Pollyanna insirand cele treé eastronase pe masa. E probabil ci maine vei cere bulion.-Cum te mai simti mata azi 2 ad&og4 ea politicoasa. — ,,De loc bine, sopti bolnava, cézind iar pe perna, in starea ei obicinuita. Mi-am pierdut somnul de dimineata, Weeina, care locueste alituri, a inceput a cinta la piano, ctt moaptea in cap si muzica ei aproape m’a inebunit, Nu a ince- tat toatd dimineata. Daci aceasta va merge tot asa. nu stitt vdu ce sa ma fac‘! Pollyanna aprobé compatimitoare. — ,,Stiu. E grozav lucru !... D-na W. una din Doamneleé lela Asistenta a trecut si ca prin neafunsul acesta. Avea fri-' uri reumatice si nu se putea misea. Fa spunea ci daci-ar th putut si se miste citust de putin, ar fi snferit mai outin da te scea mnzicd, Mata poti sa te misti putin 2". >—,Daei pot ce 24 — ,Sa te mist put in patul D-tale, sa senimu! puzizia, cand muzica te oboseste prea mult". —D-na Snow se uita mirata la Pollyanna. i — Fara indoiala ma pot misca“, réspunse.ea initata, — ,€e bine, de asta poti fi multumita cel putin; Dna W. skraca,nu putea nici sa se miste, avand friguri reumatice, tai-a spus chiar dinsa, cat era de grozav. Mai intai mi-a des- tainuit ca ar fi si turbat, de -nu s’ar fi gandit la cumnata sh 8a spui 2“... Pollyanna rase. — | Adevarul e ci nu m’am exprimat bine; am uitat ca Mata nu cunosti pe D-na W. Intelegi, Domnisoara D. ¢ surda de tot si ea venise si ingrijeasca de gospodarie si de D-1 W. ip timpul boalei D-nei W. Ei bine! era atat de greu so fact sé fnteleaga. orice ar fi fost, Inc&at de cate ori incepea pianul 2 canta aldturi, D-na W_-era fericité de a-1 putea auzi, gandin- du-se ce cumplit ar fi, daca n’ar fi auzit de loc ca biata cura nata sa. Vezi juca si ea jocul de care fi yorbisem'. — .Jocul 21". Pollyanna baiu din palme. — lati! aproape vitasem“. Eu am cautat ceva da care ai putea fi multumita ¢} — ,.Eu muitumita ? — Ce vrei sa spui 2". — "Nu-ti mai adnei aminte ?.. — Ci-ti fagadutsem 2...— Mmi-cerusesi siti arat un hicru de care ai putea fi multumita, chiar fiind silita sa stai in pat teata ziua”. : — O1 résounse bolnava amarata; da... imi adue aminte, @ar n’am crezut c& vorbeai serios“ - ___ Ba da. eram foarte serioasa, zise Pollyanna, si lata ca Am pasit: Mi-a fost cam greu. insi ecu atat mai placut, cu rat e mai anevoios de gasit. Si pentru a fi constiincioasi si spune adevarul, trebue siti marturisesc, cli la inceput nu prea gaseam nimic“. — ,Dar spune-mi te rog ce Iucru este 2" intreba Dna Snow politicos, insa ironic. = Pollyanna rasufla adane... t Si — {Mam gandit cA poti fi multumitd, e& mu e toat® Is) mea ca D-ta tinutd in pat, intelegi 2. D-na Snow o privi cv mirare, mordcAnoasd — ..O nimerisi‘ 2!‘ zise ea supdrata. “> — ,Si acum vreau s& te invat, jocul meu, propuse Pots ‘yanna, plind de ineredere. Vei avea plicerea de a-l juca tocey “mai pentricé_ti ve B grep“.a — Taté.l. Si incepu a: povesti despre pacnetele cu darurl; despre carje si despre papusa care nu venise. Ea sfarsise abia povestirea ej cand aparu Mimi in pragul — »Matusa.D-tale te cauté Domnisoara Pollyanna, spuse ea incet. A telefonat peste drum. A Spus ca trebue sa te gra- besti, ca mai ai de studiat muaiea, inainte de a inopta™. x Pollyanna se sculd cu parere de rau. ae »Bine, zise ea oftand, m4 voi grabi.. Deodata incepu a ; — Cred ca trebue s& fiu Taultumita ci am picioare. eu care voi fugi, nu-i asa 2, Nu primi nici un raspuns, Bolnava ~ inchise ochii, dar Mimi, ai carei ochi erau sgaiti de mirare, vazu lacrimi eurgand pe obrazul mamei sale. — ,,La revedere !“, strigd Pollyanna cand fu aproape de usa, Sunt foarte suparatA ci nu putui sa-i asez azi parul fru- mos, ramAne pentru data viitoare'’, ‘Una dupa alta trecura zilele lui Tulie, Pentru Pollyanna, dura intr’adevar fericite. Ea spunea adeseori mitusei sale. cat eva de multumita de a trai cu ea. Domnisoara Polly de obicet ¢aspundea pe un ton obosit. — ,,Foarte bine, Pollyanna. Sunt multumita s& te vad fericita aici, ins asi dori ca timpul petrecut Manga mine si-ti fie de folos, in toate privintele. altfel mi s‘ar parea c& nv mi-am facut datoria fata de tine’. 3: In general Pollyanna fi raspundea, imbrétisand-o, sfru- tand-o. procedeu care uimea intotdeauna pe matusa ei. Intr’o zi iil vorbi astfel... Era in timpul lectiei de cusut. — »Vrei sa sui, tanti Polly, ca nu-i destul si ai zile fee Ticite 2 intreba fetita glumind. = — ,Chiar asta vreau si spun, Trebue acele zile si fie Cs folositoare negresit**, = — Ce inseamni asta, zile folositoare ?..** « — Ei bine. inseammnA tocmai folositoate, ailele care adue un folos. Pollvanna, ce copilé extraordinara esti 2!". — Asa dar, ceeace ne pare fericit nue totdeatina de fo- Yes 2" intrebi Pollyanna cam ingrifora — 2 — ,,De sigur, cA nu I, Bas = — ,.0! ce nenorocire |... Atunci nu-ti'va ff drag... fara ino dolala. M& tem ci n’ai si poti nici odata juca focul meu tant Polly". — ,Jocul tau, care joe ™*. — .,Acela care tata... Pollyanna isi astuna eura cu mans, * WL. Nimica”. bAlbai er Matusa Polly se foerunta, ~ := 16 = — ,aAjunge pentru acum, Pollyanna, spuse ea rastita%> Bi lectia de cusut se sfarsi. ‘s - .Dupa amiaza acelei zile, Pollyanna -egind din Mansarda, fntalni pe matusa sa pe scari. ce — ,O!, tanti Polly ! cAt esti de dragut# si buna, strigi ea, te-ai urcat pana aci ca si ma vezi ? Intra te rog, imi plac mu~ safirii, zise ea deschizind usa mare. = Domnisoara Polly nu avea.de loc de gand sa intre la ne-. poata sa, Venise ca sd caute intr’un dulap de cedru, asezat Yanga fereastra dinspre rasdrit un oarecare sul de lana alba, dar spre marea ei mirare, in loc de a se gasi in fata dulapului, Se vazu sezind pe unul din scatinele cu speteazd inalta din ca- mera Pollyannei. Nu era aceasta prima oara, cand Domni* soara Polly se trezea facind un lucru Ja care nu se gandise. — .Imi plac musafirii, repeti Pollyanna, invartindu-se cu multa gratie, ca si cand ar fi primit oaspeti intr’un palat, mai ales de cand am aceasti camerd a mea. O! de sigur, am avut intotdeauna o odaie a mea dar era cu chirie. Ins& 0 ca- mera inchiriatS, nu e tot at&t de placuta, cu aceea care-fi a- partine. Si aceasta-este chiar a mea, nu e asa ?". — ,Da Pollyanna‘, — sopti matuse-sa mirandu-se, in gandul ei, de ce sta ac’ nu se dlcea sa-si caute sulul. — ,,Vezi, acum mi-e dragi mansarda aceasta desi n’are covor. perdele si tablouriie pe care le dorisem“... Rosinduse toata, Pollyanna se opri scurt. € Era s& inceapa sa zica altceva cand matusa fi taie vorba. — ,Ce vrei si spui, Pollyanna ?*. — Tanti Polly. crede-ma mi-a scdvat fra vote" — .,Probabil, raspunse Polly rece, dar cum ai inceput poti @estul de bine si urmezi, tot ce ai de spus". é — ,,Volam numai si soun ca Visasem, 0 od&ité cu covoare si perdele de dantela, dar de sigur... — .,Ai visat covoare si perdele de dantela 2“ se rasti la ea Domnisoara Polly, Pollyanna se inrosi si mai tare. — .N’ar fi trebuit, de sigur tanti Polly, zise ea pentru a se scuza, Imi inchipui ca am visat asa pentru ci le-am dorié fintotdeauna, fari a putea vre-o data si le am, Au sosit intr’o zi dowd covorase intr’un pachet cu daruri, dar erau atat de imici!... Unul avea pete de cerneal& si celilalt era gaurit: iar. gablouri nu se primiri acolo dec4t dou%, din care unul, tat... \wreau s& zic... cA cel mai bun fu vandut, iar cel mai rau ss snarse. Soun drevt... de nu se intAmola asa, n’as fi dorit att ‘de mult lucruri frumoase si n’as fi visat de ele in ziua mele aci, ve cand strabiteam vestibutul sf. si... dar... crede-mi ftanti Polly. c& aceasta n’a fost decAt o clind. vreau si sown ‘gAteva minute... apoi ful mnitnmith. c& serinu n’are oelinda, 'pentruck n’aveam sd-mi vid pisteuile ei nu. puteam aves we Sat establou lai trumos dec&t acesta, de care ma Lucu. ulfanuo-me pe fereastra. Ai fost atat de buna pentru mine ca‘... Domnisoara Polly se sculg deodata, fata ii ardea - — ,Ajunge Pollyanna, destul mi-ai povestit™... Apoi dis paru pe seari. Cand ajunse jos, isi aduse aminte ca se suise la pod pen: itu a-si cduta sulul de lana ‘alba, in dulapul de ecdru, langé fereastra dinspre rasarit, A doua zi Domnisoara Polly porunei Ninei: — ..Vei cobori azi dimineata toate lucrurile Domnisoarei Pollyannei in camera de sub a mea: m’am hotarit sé-mi am nepoata aproape de mine deocamdata‘. — Da, conita !“ raspunse Nina cu voce tare. -_ — ,0! minune !* isi zise eq in gand. Putin mai tarziu, strig& cu bucurie Pollyannei : — »li! Auzi una, Pollyanna — vei dormi in asté seara, 4m camera de sub mansarda“. E foarte adevirat erede-ma", Pollyanna se facu palida. — ,Ce spui Nina. Nu ¢ cu putinta!!... Numi vine sé !... Spune drept, e adevarat 2", »Ba_e tot ce poate fi mai adevdrat‘, raspunse Nina, cu bucurie, ar&tand Pollyannei vraful de haiie ce tinea pe brate $i pe care le scosese din dulapul ei. = — .-Mi s’a ordonat s4 mut toate lucrurile matale la etajul de jos si ma grabesc, ca nu cumva sa se riseAndease! a Pollyanna n’astept& sfarsitul vorbei... Se repezi pe scari, coborand cate doua trepte de odat&: era cit pe-aci s@ sé dea peste cap. Doua usi turd isbite Sgomotos si un scaun se ras_ turné pnd ce Pollyanna ist atinse tinta, adick ajunse la ma- tusa ei, — ,,Da, tant’ Polly. iarta-ma, zise ea vesela. Intelegi mata, abia aflasem vestea band c& mi dai aceasta camera: sunt si- gura cd si mata ai fi facut ca mine dac&”.... Pollyanna ticu dé” odata si privi pe matusa ei cu interes. Z — Tanti Polly. dumneata n’ai trantit nici odat% vreo ns” : Sper c& nu. Pollyanna‘ ii raspunse Polly cam jignita, _ —»,Vezi. tanti Polly, asta e foarte trist”, — .,Trist!”” Repeta Polly, prea mirata pentru e zice mai muit, — ,,Apoi da. Dacd ai fi avut de ce si trantesti usile, le-ai 1 trantit, desigur; daca ins nu tira venit niciodata s’o faci; aceasta inseamné cA nu ai avut niciodatS in viata’, o bucurie tare... o fericire, altfel nu ai fi putut s& nu faci fsa ceva.” Stii, sunt foarte mAhnits ef n’ai avut niciodati de ce te bu=; cura, pang a-ti pierde cumpitul si a tranti usile si sesuncle, - += ,Pollyanng!”, exclama Polly, aeBe oe Pollyanna ins& plecase si sgomolul produs de usa podubal ~ din nou isbita, raspunse pentru ea. Se dusese ca si ajule Ninei care-i muta toate lucrurile jos, “¢ fusese si ea acum multumita de cevall.. In salonul ei, Polly se simtea oarecum: turburata... Totuji JIMMY .__ Veni luna hui August, care aduse multe surprinderi si cateva schimbari, care numai cauzari nici o mirare Ninei. Dela sosirea Pollyannei se obicinuise cu surprizele sicu schim. barile. Mai intdi cu pisica cea mica. Pollyanna 0 gési mior- Jaind jalnic pe sosea la oarecare departare- de castel. Dupa ve cerceta pe la toti vecinii, fiind sigura cau apartinea nici- “ unuia, o aduse la matusa ci. Sunt mulfumita ca nu apartine nimanui, zise ea Domnisoarei Polly, cu o voioasa incredere, pentruca doream atat.de mult's’o-aduc la noi, Imi sunt foacte dragi pisicile si eram convins& c& gi mata vei fi multumita si-i vei da-voe sa traiasca aci? i. Polly se uita la biata niinge cenusie, prapadita, care tre- mura-in bratele Pollyannei. Nu. putea suferi-pisicile, chiar cele mai curate, frumoase si bine ingrijte, — »Fii! Pollyana, — ce dikanie murdara! E de sigur boinava si plind de pureci”, e5 — 0 stiu, saraeuta de ea, zisefetita cy drag, uitandu-se la pisicuja speriata. Tremuyra biata mititiea de groaza. Fa nu gtie inca c’o s’o pastram”. sess ORS — Nu, si chiar nimenea nu $tie aceasta”, replici Polly eu un ton hotarit. — »O, ba da, vecinii o stin®, zise-Pollyanna, interpre= t&nd cu totul gresit sensu) cuvintelor métusii sale. Eu am Spus la toti vecinii ci avem s’o tinem,dacd nu-i voi gisi sti panul. Stiam dinainte ca ai si fii multumita cind vei vedea © biata fiinja mititick, bomava si -pargsital” ‘ Polly deschise gura si incerea in zadar sa yorbeasca. Un ciudat sentiment de neputinta pe care] avusese, dela sosirea Pollyannei, adeseori, 0 coplesea siacuma. ~ —_.De sigur, urma copila, n’ai vrea si lasi aceasta scumpa pisicuta, parasita, singura pe lume, mata care m’ai primit pe mine tocmai asta sSpuneam d-nei F, cand m’a in. &rebat dac& vei permite si o pastrez, Vezi eu tot mai aveam pe Doamnele dela Asistenti, dar-biata »Pisicuta” nu are pe nimenea. Eram sigura ca vei gandi ca mine”... si fugi voioasa fin salon. — »Pollyanna!!... Pollyannal... strig& Polly, nu vreau’ Sar fetita era acum la bucitarie, zicand cu voiciune : “.—= ,Nino, Nino, ia priveste la aceasta pisica mititica gi— BAe Scumpa pe cure avem s'o cregtem, impreund cu «dtuse-raew, In salon Polly, care ura pisicile cu foe, se tranti furioasa. im jetul ei, ins& nu fu in stare sa mai; e se A doug zi veni randul.unui c&itelus sj mai murdar si mai prapadit ca pisicuta. Polly deveni un inger protecter, spre ma_ fea ei mirare; un rol pe care ii atribuia Pollyanna fara cea mai miei prefacatcrie ca si cum i-ar fi fost foarte natural: fncat ea care avea groaza sj ur& pentru cdini mai mult inc’ decat pentru pisici, iarasi nu avu taria de a se impotrivi. Cand insa, dup& yreo Saptamana,Pollyanna ii aduse un béetel sdrenteros si reclama pentru el, cu ineredere, aceiag. protectie, Polly de data asta se impotrivi eu toata ia, Jata. intamplarea: > . niste racituri de picioare de vitel d-nei-Snow, care acum ea cea mai buna prietena a ei. Aceasta prietenie incepuse ta a treia vizité a Pollyannei, cand yorbise ea de ,,jocul ei”, D-na Snow il juca acum cu dansa, desi nu tot atat de bine ca e2, caci fusese deprinsd a-si face suparari pentru toate, de atatia ani de c&nd era paralizata sarata, incat nu-i era tocmai usor de ® fi muliumita de:ceva. Dar, sub buna directie a Pollyannei gt gtatie voloaselor sale rasete cand fiicea bolmava greseli, d-na. Snow progresa simtitor. Chiar azi spre marea bucurie a fetitei declarase ci era multumita a manca racituri, pentru:ca toc- mai asta dorea, fara a sti insi ci Mimi prevenise pe Pollyanna, ca sotia preotului trimesese bution si pui. ~ Pollyanna se gandea la toate acestea, cind vagu un bae. fel, care sta jos, pe o movila de iarba, langa drum taindu-si un bat. — .Pe D-ta cred cé mu tear putea multumi nici racks turile de vitel”’, — zise ea oprindu-se in fata Jur Copilul se nelinisti, 9 privi mirat si incepu iar a-si ascuth © 3 b&tul cu un briceag stricat. Pollyanna se gandi putin apoi se aseza de-a binelea, pe larba lAnga el. Contrar curajoasei afitmari a Pollyannei ci €a era obicinuita cu socletatea persoanelor mari, gratie D-lor dela Asistenta, ca cra dornicd cAdteodati dupa un tovaras de varsta ei. De aci hotirirea ei de 9 ‘trage folos, dela acela pe tare 1-1 oferea azi norocul. — .Numele meu e Pollyanna, incepu ea prietenoasa. Spune-mi pe al d-tale?..."” \ far jan tl S© turbura dim mou."Se ridiol, ‘apol se- ageas oe Intr’o Joi dimineata, pé un timp frumos, Pollyanna ducea ’— 50 — — ,,Junn.y”, Spuse el morocanos, — ,Bine acum ne-am prezentat unul altuix, Suat iaul- fumita ca ti-ai facut datoria, altii nu si.o fac, stii? Eu locuese ja matuse-mea Polly, dar d-ta unde stai?”... ‘< — ,,Nicdereal” — ,,Nicderea, asta — nuvi cu putinta, oricine locuesta andeva”, — afirma Pollyanna. — ,Eu, caut tocmai un nou domiciliu”, — ,,Si unde vrei sa fie?” . Baiatul se uita la ea cu dispret. — Proasto! Oare asi cduta eu daci asi sti unde 2* Pollyanna scutura capul. Baiatul acesta nu era deloc drigut si ei nu-i placea sd-i spue cineva proasta” iar el nu era deloc om in toata firea. — ,Unde ai locuit pand acum?” — intreba ea. £ — ,Ei bine! Dumneata esti intr’adevar ispititoare, faci mereu intrebari!” — dondani baiatul cu nerabdare. — ,Sunt silité si le pun, raspunse linistita Pollyanna, wtfel n’asi putea afla nimic despre d-ta. Daca ai yorbi ceva mai mult eu asi vorbi mai putin”. Baiatul nu se putu opri de a rade, si parca se mai inse-. nina cand vorbi iar. — ,Jata!... Sunt Jimmy B. si am zece ani, in curand unsprezece. Am intrat anul trecut la orfelinat. Sunt ins& acolo. atat de multi orfani, incat nu mai au loc pentru mine. De. esta am parasit orfelinatul. Trebue sé traesc aiurea, dar nu: stiu ined unde?... Mi-ar plicea sa gasesc o casuta mica de tot, sti... dar unde ar fi o mama, nu directoare. Dacd ai un camin, ai si parinti. Dar eu n’am mai avut nici unul de cind a murit tata. Vezi si acum caut un camin. Am incercat la patru ease, dar nimeni nu m’a primit, cu toate ci le-am spus c& agi munci. Iata!... acum sti tot.ce voiai sa afli dela mine!!” * Vocea baiatului se muiase putin la sfarsitul — povestirei soartei sale. — ,,Ce rusine! zise Pollyanna cu mila. Asa dar nimeni nu te vrea?... ,O! ce bine pricep, ce trebue s& simti, pentru c& dupa moartea tatalui meu, nici eu n’aveam pe nimeni ca sa ma ingrijeascd dec&t pe Doamnele dela Asistenta sociala, pana se hotari tanti Polly si ma primeasca’’... Pollyanna se pri. O idee ii strabatu creerul si aceasta i se citea pe fata \uminoasa. — ,O! am gasit un loe pentru d-ta, sunt sigura ca o s& wrea. Nn m’a luat pe mine? si n’a primit pe Floffi si pe Buffi, cand n’aveau pe nimeni ca sa-i iubeascd si nici un adapost?... ® ei nu sunt dec&t o pisicd si un catel.,. 0! vino, stin ca tanti Polty. o.si te primeasca. Nici nu-ti inchipui cat e de buna I... Fata mica si-slaba a lui Jimmy. se inyiora Z za ee — ,,Ce noroc! Oare crezi c’ar vrea? Sti c& cu pot lucra si sunt tare’, — spuse el suflecAndu-si maneca cAmasii si ara- wand un mic brat osos si slabut. — ,,Desigur te va primi! Matusa mea e cea mai bund femee din lume, de cand s’a dus mama mea la cer pentru a se face inger acolo... Apoi are at@tea camere, adaoga sarind ir sus si tragand pe Jimmy de brat. Are 0 casa mare... mare... Poate citi va da mansarda cea mica, urma ea cam’ ingri- jorata. Am avut-o eu la inceput. Ferestrele au acum obloane de sérma, in c&t vei putea sa tli fereastra deschisi ca s& nu-fi fie prea cald, iar mustele numai pot intra si aduce pe labutele lor, toti germenii periculesi. Stiai aceasta?... E foarte interesant. Poate tanti Polly iti va imprumuta si d-tale car- ticiea in care se vorbeste despre ele, daca esti cuminte,.., sau poate daca esti rau. Uite, ca si d-ta ai piestrui, ca mine pe o- braz, urma ea privindu-l cu atentie, vei fi multumit ca n’ai o- glinda. Tar tabloul care se vede pe ferestre e mult mai frumos decat toate cele ce atarna pe pereti, deci vei fi foarte multu_ Mit sa dormi in acea camaruta, sunt sigura de aceasta‘. Pol- lyanna se opri fara rdsuflare, dandu-si seama ca trebue si _ pastreze discursul pentru altcineva... decat pentru Jimmy. =e. nerod" 6 exclama adane impresionat el fara a in- felege bine spusele ei. Niciodata n’asi fi crezut ca cineva, care poate vorbi asa neincetat, mai are nevole s4-si caute tovaras, pentru a-si trece timpull” ~ Pollyanna incepu a rade. — Ei, trebue sa fii multumit de asta, pentru c& dacd vor- bese eu, nu ai d-ta nevoe a mai vorbi”. Cand ajunsera acasa, Pollyanna, dupa ce fi facu baiatului un pic toaleta duse fara a sovdi pe protejatul ei la Domnisoara Poly. — ,,Vezi! tanti Polly, zise ea in culmea fericirei, ia pri. veste?! Am gasit pe cineva, mult mai frumos deca! Floffi si Buffi, pentru mata. E un baiat adevarat. viu. Nu va fi de loc suparat sa doarma in mansarda la inceput si el spune ca va pe dar et: voi avea mai multa nevoe de el pentru a ma juca”’. Polly ingalbeni, in urma se rosi.. Nu intelegea tot din cele auzite, dar intelegea destul.,. — »Pollyanna ce inseamna asta? Cine e bilatul acesta murdar? Unde kai gasit?” intreba ea suparata, z Baiatul murdar facu eativa pasi spre usa. > Pollyanna radea de se prapidea: — .Am uitat sd-ti spun numele lui. Sunt tot atAt de proasta ca si ,omul”, E murdar ca si Floffi si Buffi, cand i-at primit aci. Dar el o s& fie mult mai frumos dec&t ei, cfind va fi spalat si... O! iar uitam”, — strigd ea razind, sie a een i ers tat ae tt a Doll” ee »E Jimmy B., tanti Poily”. — ,,Bine. dar ce cauba aici?” - - — ,,Tiam spus chiar acum, tanti Polly, raspunse Pol- - lyanna, deschizand ochii mari plini de mirate, Ei e aci pentru mata. L-am adus ea sa traiasca si el cu noi. Vrea sarmanui s& gaseascd un camin si patinti. l-am povestit cat de buna at fest cu mine, pentru Floffi si Buffi si eu stiam ca vei fi buna si pentru el. mai buna decat ai fost pentru cdini si pisici*. Polly se cufund& in jetul ei si-si duse mAna la gat, cict Simtea ca vointa o patasea iarasi. Totusi lupta si se indrepta de odaté hotarita. — ,E de ajuns Pollyanna. E cel mai nesocotit lucru din eate ai facut pand acum. Pared nu-mi ajung pisicile si edinié, parasiti ce mi-ai adus, nu-mi mai trebue si acest cersctor, cules in Strada, care...”. Baetasul sari ca ars, Ochii ii straluceau si barbia ii tre- mura. Facu doi pasi si stand inaintea tui Polly zise fara irieas — ,Eu nu sunt cersetor, Doamna, nu vreau nimic dela D-na. Asi fi muncit doar pentru bucatica de paine si culcusub ce mi-ai fi dat. Nici n’asi fi venit la D-ta daca nu m’ar fi adus aci aceasta fata povestindu-mi 4 esti buna si cA ma vei primi de sigur, Asta-i totul”. Facu dreapta imprejur cu o demnitate care-ar fi fest de ras de nu era atat de trista situatia lui si vrednica de mila. ; — ,,0! tant: Polly! sirig4 Pollyanna pierzand suflarea. Eu credeam ca vei fi multumita”: Polly ridica mana porunciter, pentru a impune tacere. €uvantul baiatului ,erai atat de buna” fi rasuna inca in urechi si cumplitul sentiment de slabiciune era pe cale s'o stapa- neasead, Tctusi se Intepeni cu toata puterea vointei sale: _ —,Pollyanna! strig& ea eu glas hot&ritor. N’ai sa incetezi odata de a tot intrebuinta cuvantul ,multumita” pe care-t aud de dimineata pina seara si cu care vei ajunge si ma inebunesti”. Inmarmurita Pollyanna zise: — »Bime tanti Polly, cu eredeam ca vei fi multumita sa uaa vezi multu... O| — feu ea oprindu-se de odata si pu- nandu-si mana pe gura, apoi dintr’o sariutra fu in curte. Inainte ca baiatu! sa fi ajuns la drum, Pollyanna era Janga el: ‘Baete! Bacte! Jimmy vreau sa-fi spun eAf sunt de mahnita!”’ — zise ea apucandul de mana, — Nu e nevoe sa te mahnesti, raspunse baiatul. Nu e vina d-tale, nici-nu sunt de loc suparat pe d-ta, dar eu nu sunt cersetor!” striga el cu mandrie. _ — De sigur ci nu esti cersetor! Dar te rog sd nu fit su- Parat nici pe matusa mea, il ruea ea. Poate n’am stiut cum sarorbese; te-am adus asa de odata direct la dansa: chiar reeu- agsc ca nu i-am deslusit bine cine esti”. Ha e intr’adevar buna si a fost intotdeauna, dar de sigur au m’am priceput eu sa-i vorbese lamurit, cum stau lucrurile im realitate. Asi dori atat de mult sA-ti gasesc un camin”.,, Baiatul ridica din umeri voind sa plece. , Nu te mai gandi ls asta, Gasesc eu, doar nu sunt un rersetor, so sti!” Pollyanna se gandea mereu cum ar putea sal ajute si te odata i-se lumina toata fata. — ,Asculta. Vreau sa-ti spun ce am de gand sa fac. Deamnele dela Asistenta se intrunesc asi dupa amiazi; vo: expune cazul D-tale inaintea lor. Tatal meu facea asa in- totdeauna cand avea nevoie de ceva, de pilda: Cand era vorb> de educatia paganilor sau de vreo cumparatura, covor nou ae biserica, intelegi?”” »Bu nu sunt pagan, nici un ed nou. Si ce sunt acele Doamne dela Asistenta?” al peane paru jignita. bine, Jimmy, unde ai fost creseut, ca si nu stil ce sunt, Doamnele dela Asistenta ~ — ,,Ce si fac, daca nu vrei sA-mi spui si mie cine sunt!” bodogani el, — plecind cu un ser nepasdtor. ees alerga dupa dansul, lata am sa-ti spun; e o-societate de Doamne, care se intranese; fiecare cu cite un lueru de cusut in mana in jurt: tei mese; ele string bani si stau de vorba. Sunt foarte bune adie4 cele mai multe din ele erau acolo Ja noi. Nu cunose inc= pe cele de aici, dar trebue sa fie bune si ele... sunt toate bun Voi merge azi dupi amiazi ea sa le ‘yorbese despre D-ia*. Jimmy isi lua iar infatisarea mandra indarjita, — ,,Nu tin de loc sa faci asa ceva, poate crezi ca voi metg= Si acolo si aud o adunare intreaga de femei numindu-ma cer- setor ; mi-a ajuns sa aud dela una“ !... —+4,Dar nu vei fi acolo d-ta, raspunse Pollyanna. Ma vo: duce singurd sA le vorbesc”. — ,.Vrei si faci asta pentru mine’. — ,.De sigur si cred ca voi sti acum mai bine s4 ma iau eu ele, zise Pollyanna, cautand sa mai inblanzeasca amara- ciunea lui Jimmy. Sunt sigura cd se va gasi una din ele caro va fi fericita sé-ti dea un camin”. — ,,Nu uita s& le spui ci vreau sa muncesc’”. — ,,N’avea grija, ii fagSdui ea bucuroasa si siguraé de is- banda ei. Te voi instiinta maine de hotadrirea lor”. —=,,Unde?”, — ,,Pe drumul unde fe-anvgasit ieri, aproape de gone Snow si pe acceasi vrema* =- 54 = -— ,Bine voi-fi acolo”. Jimmy statu o clipa tacut apol continua — ,,Poate asi face bine si m& intore pe asta noapte la orfelinat, caci nu stiu zau unde sa ma duc si... si nu l-am pa- rasit niciodata, pana azi dimineata. C4nd am plecat n’am spus nimanui ca nu ma mai intorc, cici nu m’ar fi ldsat sa plec, cu toate ca n’ar fi prea supdérati daca nu m’asi mai in- toarce, doar nu sunt parintii mei, ca sa le fie mila de mine, fatelegi”?. — ,,Da stiu, aproba. Pollyanna, dar cand te voi vedea maine sper ci vei avea un adapost si parinti. La revedere“ zise ea vesela, plecand spre casa. Dela fereastra ei, Polly urmari cu privirea pe cei doi copii, continua a se uita dupa baiat pana ce disparu, la o cotitura. Apoi ofta ureand scarile, ceeace nu era in obiceiurile ei. ti rasunau mereu in urechi cuvintele dispretuitoare a lui Jimmy ea imi spusese cai fi buna‘. Si un curios sentiment de tris- feta fi turbura inima, ca si cum ar fi pierdut ceva, LA ,.DOAMNELE ASISTENTEI SOCIALE* La castel masa fu luat& in tacere-in .ziua intrunirei So- eletatei Asistentei Sociale. Pollyanna incerca sa spund cate ceva, dar nimeni nu facu haz; de patru ori fu silita sa-si curme vorba, din cauza cuvantului ,.multumita”; care-i revenea me- reu. Se.rosi si tacu. A cincea oara Polly intoarse capul plictisita.- — ,Ci spune-l odata, ietito, acest cuvant! prefer mai bine 8a te aud spunéndu-l. decAt sa te vad facand at&tea mofturi“. Fata Pollyannei se lumina: — [ti multumese tanti Polly. Cred ca mi-ar fi prea greu SA nu-] Mai spun nici odata. Intelegi mata, am jucat acest joc, timp indelungat”. — ,Ce ai jucat’.. intrebA matusa el. — ,,Am jucat jocul pe care tata”... Pollyanna se opri. cu. fata imbujorata, simtindu-se stingherita (matusa o oprise de ei vorbi wreodata de tata! ei si de a pronunta cuvantul ei favorit .multumita”) Polly se incrunta iar si nu mai spuse nimic. Pranzul se termina in tacere. Pollvanna fu incantata cand auzi pe ma- fusa ci telefonand sotiei preotului ci nu va putea merge la intrunirea de azi 2 ..Doammelor dela Asistenta” pentru cA o durea capul, Cand Polly se tetrase in camera sa, inchizind usa, Pollyanna incerca sa se intristeze pentru cA pe matusa ei o durea capul. dar in acelas timp nu se putea impiedica de a fi multumita cA matuse-sa nu va fi acolo, cand se va vorbi de ‘immy, la intrunire. Nu putea uita, ca bietul Jimmy fusese—55 — numit cersetor de matugsa ci si acum se temea si nu se Tepece acest lucru nedrept in fata Doamnelor, Pollyanna stia cd Doamnele se intrunesce’la ora dova in capela bisericii, la un km: de castel. Fa planui sé mearga accio ceva mai inainte. — ,Asi dori sa fie toate Doamnele adunate”, isi zicea ca, de team& ca daca ar lipsi una sa nu fie tocmai aceea care ar fi primit pe Jimmy. = - De obicei ins ora doud, insemna trei pentru Doamnele comitetului. Linistita si plind de incredere, Pollyanna urea treptele eapelei, deschise usa si intra in vestibul. Un dulce murmur de vorbire femenind si de rasete venea dinspre sala principal. Pollyanna sovai o clipa apoi intra. Murmurul se opri indata, Ea inainta sfioasd. Pentru prima oara, Pollyanna nu avea in- drasneala ei obicinuita. Toate aceste chipuri, unele cunoscute, altele cu totul straine ii aminteau intrunirile Doamnelor din sSatul ei indepartat, cu care era deprinsa. — ,,Bung ziua, Doamnelor, incepu en foarte cuviincionss. Eu sunt Pollyanna W.. poate ca unele dintre D-v. m4 cunose. Eu stiu cine sunteti, dar nu vi eunose pe toate”. Se facu o adanca tacere. Cateva Doamne cunosteau pe vestita nepoataé a colegei lor $i mai toate auzisera vorbindu-se de ea; dar nimeni nu stia ce sa-i spuie acum. ,Eu... eu am venit pentru a expune un caz inaintea — ingana Pollyanna dupa un timp, intrebuintand in mod inconstient frazeologia obicinuita a tatalui sau. Se facu o usoara miscare. — ,,Matusa D-tale tea trimes, scumpa mea” o intreba dna, sotia pr Pollyanna se rosi putin. — Nu, am venit asa de capul meu. Eu sunt obicinuita 8% am deaface cu Doamnele dela Asistent&, cici D-lor tm_ Ppreuna cu tata m’au crescut”. Una din ele bufni de ras, iar sotia preotului se inerunta. — ,,.Da drag&, dar ce vrei dela noi?!” — ..Dorese sa vorbesc de Jimmy, zise Pollyanna oftand, el nu are alt addpost decat orfelinatul, care e plin si unde nu mai e loc el cauta un alt cAmin, cat de simplu, dar unde ar fi o mama in loc de directoare, cred cA ma intelegeti? Are zece ani. in curand unsprezece. M’am gAndit: poate una din ‘D-y, ar binevoi sd-1 primeasca la dansa’”’... . —,,Adevarat?! ai crezut aceasta? murmura cineva, ru. pand tacerea, care urmase cuvintelor Pollyannei. Ea privea cu ochi ingrijorati, cercul Doammelor care o ura, == ,O! am uital sa spun ca Jimmy vrea sa mucceasea', ndaog&é ea pentru a-si siarsi pledearia. Tne o tacere, apoi cateva Deamne o intrebara cu ra- ceald despre baiat, Cand fura lamurite, incepura a discuta catre ele cu insufletire. Pollyanna ascuitd cu neliniste. Ba ou prea intelege totul, dar afla in curand ca nici una din aceste itoamne nu-si deschidea casa mieului parasit, cu toate cH ‘eeare din ele aveau aerul de a presupune, ca altele ar fi sutut sil primeasca., de oarece mai aveau la ele cativa baeti poi auzi pe sotia preotului dandu-si cu sfiala parerea. — ,,Nu si-ar putea oare insusi societatea cheltuelile de intretinere si de educatie a lui Jimmy, trimitand, anul acesta mai putini bani copiilor din India”. Multe din Doamnele prezente incepura a vorbi laolalta, ‘ai tare sicu un ton mai neplacut ca pana acum. Pollyanna atelese ca societatea era renumita, pentru darnicia ei catre misiunea din sirainatate si ele considerau ca o rusine sa se “2a mai putin anul acesta. Mai spusera ceva de neinteles pen- ‘cu Pollyanna, anume ca acestor Doamne nu le prea pasa de ‘atrebuinterea banilor trimesi acolo, totul era ca suma pe + we o strangeau sa figureze in capul listei. De s’ar stirbi ceva © aceasta suma n’ar mai putea fi tot asa. Toate cate le auzt Yollyana erau atat de neplacute si o turburau stat de mult, ine&t fu chiar multumita, cand se vazu, in fine, plecata- de olo la aer curat. Era foarte trista... Ce greu ii va fi maine 52 spuna lui Jimmy cd Doamnele dela Asistenta socoteau mat cemerit s& trimeata toti banii lor pentru cresterea unor micd sadieni, ca nu puteau da nici o particica din ei pentru cre- terea unui copil nenorocit orfan, in propria ler patrie, fiindea. “immy nu era Indian si numele lui nu putea fi mentionab 2 lista lor, asa spusese 0 doamna mare cu osheiari pe nas. Intorcandu-se asa abatuta, Pollyanna se gandea; de sigur, nu e rau s4 se trimeata bani si paganilor, dar oare orfanii de aci nu inseamna nimic acestor Doamne, ele nu se ecupa decab Se copii straini?!... Asi fi crezut ca era mult mai bine de pri-, tueau pe Jimmy dec&t sa fie Dumnealor insorise in capul unei liste de donatiuni. IN PADUREA PENDLETON P&rasind capela, Pollyanna nu se duse indat& acasi, ci pe drumul care mergea spre padure. Simtea nevoia de a se, nisti si cum avea vacanta (asa numea ea zilele in care nw ‘€a lectie de cusut sau de gospodarie), se gandi cé nimicar! putea sa-i faci mai mult bine ¢a o plingbare prin padi Urea deci cu hotarire colina, cu toat& arsita soarelui. : — »N’am nevoe si ma intorc acasa inainte de 5 si #4‘ igiTe sitea e8, Va fi atat de placuta saita prin padurea . umbriti dupa caidura aceasta grozava". Padurea Pendleton era splendida, Pollyanna o stia de manit., Azi i se parea si mai frumoasa !!_. Dar vai!... Ce ama- gire va aduce ea maine, bietului Jimmy. Se gandea la Doan:- nele acelea ingamfate. galagioase si pline de sfaturi, privind seninul albastru, printre varfurile copacilor scaldati in soare. are nu si-ar schimba ele gandul si poate s'ar indura de bie- ‘tal Jimmy, daca ar fi si ele aci cu dfnsa ?! O simtea aceasta, fn adancul inimei, fara a si-o putea bine deslusi. De odata dica capul si asculta. Un caine latra in apropieze. Dupa « clipa veni chiar langa dansa latrand. . — Cutule, cutule bun.., Pollyanna pocni din degete si astepté uitandu-se sp-e tBrarea pe care venise el. Era sigura ci mai vazuse acest ca undeva, altadata; da!.. da! fl int*nise cu ,,omul™, adiea. Di John P. si acum se astepta s&-1 vada si pe el yenind. Desa un timp, insa, nezdrind pe nimené isi intoarse toata atentia spre caine, a carui infatisare era ciudata. Latra intr’una. der atratul lui era scurt, ascutit, ca un tipat de alarma. Se ducea $2 lar venea pe carare. Pollyanna fl urma. Ajunsera curand-im drum laturalnic, pe care catelul o ld la fuga: intoreandu-se jar, inapoi, plangand si latrand. — ,,Acesta nu e drumul care duce spre casa". zise ea 71. zand, totusi urma céinele. Acesta parea din ce in ce mai ner- vos. Dela carare la Pollyanna, dela ea la carare, alerga la- ‘trand si chelalaind mereu. Fiecare tresdrire a micului trup, ‘fiecare privire rugiatoare a ochilor lui cafenii parea vorbitoare ‘© chemau, atat de limpede, incat fetita intelese in fine sit furma hotarita. Inaintea ei cAtelul sdrea nebunaste. Nu trecu mult si Pollyanna descoperi cauza acestei neliniste. Un om ‘@acea, culcat. nemiscat lang o enorma stanca, la cativa past ‘de carare. O craca uscata, trosni sub picicarele Pollyannei si omul intoarse capul. Cu un tipat de mirare, Pollyanna alerga spre el. ; \— = »Domnule P. Unde esti ranit 21“ ¢ == ,,.Ranit ?... Ba nu, de loc eu ma odihnese la soare, ras spunse el cam rastit : Vino aci, Ce te pricepi sa faci ? Esti in wstare s& faci ceva de folos ?., { Pollyanna respira din greu, apoi cum fi era ebiceiul, ras_ "punse Ja fiecare intrebare : \ — plata D-le P., eu... eu.. nu stiu si nu pot face multe Mucruri, dar D-nele de Ja Asistenta, in afar de D-na Rowson, \spuneanr c& aveam mujt bun simt. Eu le-am auzit spunand aceasta fara ca ele s’o stie 2‘, + Omul ambi in. sid. — ,,Bine, bi ‘sear iertare. Dar val !,,. n&tanguk Ceat — po sta de picior... Acum ascultd : Se opri si cu oarecare greutate duse mana la buzunarul pantalonului, scoase um teanc de: chei din care desprinse una, tinand-o intre doua degete. ,.La inci minute distanta de aci zise el, urmand drept aceasta ca- rare, vei gasi casa mea, Cu aceasta cheie vei intra acolo, prin poarta’ din fata, stii ce este o poarta?”... — ,,De sigur Domnule si matusa mea are 0 poarta, are ‘un salonas de vara, alaturi de ea, pe al carui acoperis am dor- mit odata, adic eram si dorm dar n’am putut cA m’au des- “*"__ Bi, Vail... Bine... Cand vel ajunge in casa, strabati vestibulul, in capatul lui vei vedea o us&. O deschizi si in miji- Jocul camerei vei gasi un telefon asezat pe un pipitru mare gi plat. Sti si te servesti de telefon?”. — ,Da Domnule. Odata pe cAnd tanti Polly“... — ,Nu e acum vorba de matusa ta, o intrerupse, omul certand-o. Faicu o sfortare dar nu se putu, misea. Vei cauta numarul Doctorului Chilton in cartea telefonului, care tre~ ue sa fic atarnata alaturi de mas& sau undeya pe acolo. Cred C& stii ce inseamna o carte de telefon“. — ..Desigur Domnule, Imi place foarte mult sd ma uit fm aceea a matusei mele. Sunt in ea atatea nume cara- ghioase si“... — ,Spune Doctorului Chilton ca Ion P, se afla lang stAnca micului vultur, in padurea din Pendleton, cu un picior rupt si ca il roaga sA vie imediat cu o targa si cu doi oameni. Va sti el ce si facd in urmS. Spume-i s& vie pe cararea care pleacd de 1anga casa". — ,Un picior rupt! O! Die Pendleton, ce grozavie? exclama Pollyanna infiorandu-se. Sunt atat de multumita ¢& am venit. Nu pot eu s& fact... — ,,Da, poti, dar evident ci nu vrei!... Ai de gand sau nai de gand sa ispravesti, odat& cu vorba! Fa odata ce {iam spus !? striga omul furios ! Pollyanna speriaté tipa usor si fugi. Nu se mai opri de data asta, pentru a se uita la cerul albastru, printre crangile copacilor, Pleca capul in jos pentru a se feri de cracile uscate si de pietrele ce ar fi putut s’o impiedece. Ajunse repede langa casi. O mai vazuse ea mai inainte dar nici odata, de aproave™ ca acum. O impresiond adanc coprinsul ei impunadtor; avea pridvoare cu stalpi de piatra si cu intrarea monumentala. Fara a se opri mult timp, se avantaé spre poarta. Degetele ef intepenite de tare ce stransese eheia cu greu puturé deschide broasca; dar la urma, masiva poarta sculptata, se intoarse in tatant deschizindu-se. Pollyanna respira cu greu. Cu toata graba ei se opri un moment pentru a privi, putin inspaiman-> tata, vastul si intunecosui vestibul, Gandurile i se sbatequ impam Sei cap. Ea era acum in casa lui Jon P., casa misterului, casa, fn care nu intra nimeni afara de stapAn. Aci se afla undeva un Schelet. Totusi Pollyanna trebuia sa intre in aceste camere neocupate si sa telefoneze D-rului, cd stapénul casei, zicea euleat, cu piciorul fracturat in padure!! Cu un strigat ima. busit, fara a se uita nici In dreapta, nici in stanga, Pollyanna Strabatu vestibulul, fugind si ajunse la usa camerei care-i fu- sese indicata. Aceasta camera era intunecoasi ca o padure deasa, dar prin ferestra din dreapta, soarele trimetea pe po- deala o lunga raza aurita, care facea si straluceaseaé alAmurile caminului si atingea in freacdt nichelul telefonului agezat in mijlocul unui mare pupitru. Pollyanna se duse intr’acolo gra. bita. Cartea telefonului nu atarna in cui, ci zicea la pamant. Ea 0 gasi imediat si cu degetul ei, tremurand, urmari coloana literii C. pana ajunse la numele Chilton. Chiar D-rul in per= soand ii raspunse. Dupace fi povesti ea intamplarea fi trans- mise dorinta D-lui P. Raspunse la toate intrebarile lui, anind Teceptorul si ofta usurata. Abia acum Pollyanna aruncd o privire in jurul ei, Avea © viziune confuza de draperii rosii, de ziduri acoperiti cu carti, Ge dusumele murdare... Pe birou stau toate fara randuiala, Vazu usile inchise (dup una din ele se afla sigur scheletul)’ si praf peste tot... praf si iar praf. Fugi prin vestibul la poarta Cea mate pe care o.lasase deschisd cand intrase. Dupa un timp care paru scurt chiar si omului ranit, Pollyanna fu iar in pa- dure langa ranit. — ,-Ei ce s’a intamplet 2! N’ai putut intra 2“ intreba el. Pollyanna deschise ochii mari. — »Ba am intrat, asi fi eu oare aci daca nasi fi reusit ? D-rul va veni cat de tepede va fi posibil, cu oameni si cu tot ee trebue. El a spus c&i cunoaste perfect locul unde te afli, st aceea n’am mai stat s&-1 astey t, Doream si ma intore langa D-ta cAt de inte“. =o — ,Intr’adevar ! Ce spui, iti admir gestul, Cred c& ai fi putut gas! tovaraisie mai placuta in alti parte’. — »De ce, pentru ca esti atat de mordciinos 2". — ,,Mulfumese pentru sinceritatea D-tale“. Pollyanna, “zambi, — ,Dar nu esti mordcanos decAt pe dinafard, si nici da cum pe dinauntru“. — »Adevarat, de unde o sti?” intreb& omu! silindu-se a-Si Schimba pozitia capului, fark a misca restul corpului, — ,Am observat eu in diferite imprejurari. Mai intat -Gupaé modul cum iti tratezi cAinele, adéoga ea araétand mana Be care o finea el pe capul fin si lungaret al animalului. Te muri, cum c@inii si pisicile cunose mai bine siflatd sameni,Veo it — 66 = wo, cect persoaneie mari nu este asa? Asculta Domnule ev am s3-ti tin capul, spuse ea brnse“. Omul stramba din nas si gemu_ de cateva ori, in timp ee se efectua schimbarea, dar Ja urma gasi c& genunchii Pol- Byannei inlocuiau cu folos capatéiul de stanea pe care-si odih. nise ope pana acum. — ..E mai bine asa, murmura el incet™. Numai spuse nimic cAteva clipe. Pollyanna se intreba daca nu doarme, dar nu se putea, fl vedea ea bine, cum ist strangea buzele pentru a-si stapani gemetele de durere. Pol- * dyannei ii dadura lacramile, vazand trupul acestui om robust, zacand neputincios. Una din mainele lui, cu degetele incies_ ‘tate, era jos, nemiscata ; cealalta deschisa se lisase pe capul ‘ edinelui. Animalul cu ochii lui ingrijorati si inteligenti, ati- -nuti pe fata stapanului sau, sta si-el neclintit. Era liniste complecta. Minut dupaé minut, timpul trecea. Soarele cobora tot spre apus si umbra crestea sub copaci. Pollyanna statea atat de (Tnistita, inc&t pared nici nu respira. O pasarica salta chian “pe langa mana ei si o veverita isi scutura codita pe o creanga, ésub nasul ei aproape, cu ochisorii ei stralucitori, atintiti tob ‘timpul asupra cainelui nemiscat. De odata cdineie ciuli ure= ‘chile si gemu incet, apoi latra scurt si ascutit. In clipa urmas ‘ftoare, Pollyanna auzi voci si yazu venind*trei oameni care jpurtau o targa si alte obiecte. Cel mai mare (an om cu o fata “pinevoitoare si bine rasa, pe care Pollyanna i! cunostea din wedere) Doctorul Chilton inainta vesel. : — Ce faci cuconita, te joci de-a infirmeira ?". — ,Nici de cum, D-le, raspunse ea zambind. Lam sus~ finut numai capul, nu i-am dat nici o doctorie ; sunt foarte ‘multumita ci m’am aflat azi aci“. — ,Si eu", zise Doctorul, dandu-si toata atentia raix nitului. UNDE ESTE VORBA DE GELATINA. Pollyanna se intoarse térziu acasa, in ziua accidentulu? Hntémplat Dui Ion P., dar scipa usor fara de mustrari, nict pedeapsd, iata pentru ce: Nina o astepta la paarta, — ,Bine, ca te vad iar cu ochii mei, strig& ea, oftandi ‘Sunt 6 ore gi jumatate 11". — ,O stiu, zise Pollyanna ‘{ngrijorati, dar nu merit Eee Si cred ca nici tant#Polly nu va avea nimio, zis — »Nici n’o sf alba jul zise Ni = Prilejul a cArti, fina, multumitay = »A plecat 2!" — strigd Pollyanna, doar n’a plecat din ‘auza mea?! Isi aduse aminte de toate intamolarile areled=a = zile si se simtea vinovata. Suparase pe matusa ei din pricina tui Jimmy, a cdinelui, a pisicii, a euvantului ei obicinut .mul- fumita”, cu care o scosese din rabdari, Mai pomenise si de tatal ei, aceasta ii scdpase fara voe; stia doar ci nu trebue Sa pomeneasca de el fata de matusa ei", — ,Spune-mi, te rog n’a plecat din cauza mea? 11", —. Nu de loc... raspunse Nina glumet. A murit subit yarul D-sale dela Boston si a trebuit si piece. Indata ce aj ie- _ sit pe poarta D-ta, a primit o telegrama ; si va sta acolo trei zile... Ce multumite vom fi: amandoud yom ingriji de casi si totul va merge de minune“. e 4 Pollyanna dadu din cap jignita, — ,Multumita ?!- O! Nino! c&nd e vorba de inmom mantare“. —— ,Dar nu sunt multumita de inmormantare, duduita, eb de...” Fata tacu brusc. Un zambet siret ii jumina fata. Doar E D-ta m’ai invatat a juca acel joc!”. Pollyanna se incrunta. iE ——_,,Nino, sunt lucruri pentru eare, nu e permis a juca - | jocul si o inmorméntare este tocmai unul din acele lucruri, Nu € nimic aici care te poate bucura”, S Nina incepu a rade... apoi : — »,Putem totusi fi multumite. cd nu e inmormantarea Moastra, observa ea foarte serioass, Dar Pollyanna n’auzi. In. eepuse a povesti accidentul intamplat D-lui Jon P. si Nina o asculta cu gura cascata. In dupa amiaza zilei urm&toare Pollyanna imtaini pe Jimmy, la locul hotdrit. Cum era de prevazut, Jimmy arta © mare intristare, cand aflé ca Doamnele dela AsistentA ar fh adoptat mai usor un copil indian decat pe dansul, — Ei bine ! E natural poate sa fie aga, se tangui el. Fara §ndoala, lucrurile indepartate par totdeauna mai frumoase, dec&t cele apropiate. tot astfel ne pare mai bun ce este in: cealalta parte a blidului, decdt ce se gaseste de partea noas. ara. Doamne cum asi dori ca cineva de departe, din India, sy S¢ iIndure side mine!... N’ar fi drept asa 2! Pollyanna batu din palme, f= Dar sti, ca ai dreptate ?! Ai gasit, 9 solutie banal Jimmy" »Voi scrie D-lor mele dela Asistenta sociali, in privint , Dale. Ele nu locuese in India, totusi sunt foarte | Bici, prin urmare e tot cam asa. Ti-ai da seama, dack ai fi cut cu mine aceast& lunga calatorie. 4 — »Crezi oare intr’adevar ci m’ar primi 2!“ intreba e1.. —_»Ba bine ¢& nu, doar si ele se ocup’ de copii Poate foarte bine si-si Inchipuie, de data asta, ci esti i s departe pi t=— 62 — s& figureze in capul listei lor de donafiuni. Asteapta inci, am sa le scriu, D-nei W., ba nu, D-nei J, D-na W. are mai multi bani, dar Dna J. di mai multi, nu e curios asa ceva ?! Sunt fnsa sigura ca te va lua una din ele“, — ,,Bine, nu uita ins& te rog, si le spui cé voi munci pen- tru intretinerea mea. Eu nu sunt un cersetor si afacerile sunt afaceri, chiar si cu D-nele dela Asistenta cred !“. Sovai putin, apoi adaoga > — Va fi poate mai bine s& stau unde sunt, pana ce vei primi un raéspuns ?* — ,,Fard indoiald, zise Pollyanna, voi sti eu unde si te gasesc. Ele te vor lua, sunt sigura; esti destul de departe de ele. Pe mine nu m’a iuat tanti Polly 2“ Se opri putin, apoi urma: — ,,Nu erezi d-ta c& eu sunt, mica Indiana, a matusei mele 2”... — ,,Ba, cred c& esti cea mai dulce si hazlie fetita din lu. me! “... zise Jimmy departandu-se. La vre-o saptamana dupa intamplarea din padurea Pend~ leton, Pollyanna zise matusei sale: — ,Tanti Polly, te-ar supara mult, daca asi duce azi ri~ citurile de vitel altcuiva decat D-nei Snow ?... numai acum de data asta“. — ,,Doamne fereste ! ce-ai mai scornit iara Pollyanna ?! Esti copila cea mai extraordinara, ce am vazut vre-o data“, Pollyanna se ingrijora. — ,,Daca vrei mata, spune-mi te rog tanti Polly, ce in- Seamna ,,extraordinara* ?... »Dacd esti extraordinaraé, poti fi si ordinaré, nu este asa‘?! — »Wu, ta aq pop @ in nicer un caz, ordinara~ — Ah! ce bine imi pare! Atunci sunt multumita ci sunt extraordinaré, strigi Polyanna cu bucurie. Intelegt mata, D-na W. avea obiceiul sé spund ci D-na Rawson, era 0 femee foarte ordinara si nu o putea suferi. Erau intotdeauna neintelegeri, vreau Si spun c& tata avea.,. adicd noud ne era mult mai greu sa mentinem pacea inire ele, decAt intre toate celelalte -Doamne“, o indreptd Pollyanna, fara a se opri 0 elipa, | incercAnd a naviga intre Scylla recomandatiilor treeute a tatalui séu de a nu vorbi de certurile bisericesti si Charybda Tecomandatiilor actuale ale matusei sale de a nu vorbi de fatal sdu. c — Da, da, ajunge, o intrery; aceasta cu nerabdare. _Vorbesti din belsug Pollyanna si eat otdeauna mijlocui ‘de a aduce vorba despre Doamnele tale dela Asistenta* = «Da, tanti Polly, zise fetita vese'S, 0 recunosc, dar tre Due s& ma infelegi ; ele m’au crescut si.