Bunul si micutul ‘Henric aduva, care traia departe de lume, mpreund cu biietelul ei Henric, pe e il iubea nespus de mult. Henric sta un copil foarte bun, Avea doar sapte ani si ficea toate treburile ca- mitura, spala podelele, gatea, in- jea gradina. Cind termina treaba, citpea hainele, repara ghetele namei si, dupa puterile si pricepe- a lui, mai facea un scaun, o masuta, banca si alte lucruri necesare gos- rie. In acest timp mama lui cosea lucruri pe care le vindea si din banii agonisiti traiau amindoi. C&suta lor era departe de alte ase- vari si prin fereastri se vedea un munte, atit de inalt incit nimeni n-a izbutit vreodati s-ajunga pina in virf. Muntele era inconjurat de o apa, de niste stinci inalte si de pra- pistii de netrecut. Asa sdraci cum erau, se simteau multumiti si fericiti. Iata inst a intr-o zi maicuta se imbolnavi. Nu cunosteau nici un medic si chiar daca ar fi cunoscut, n-ar fi avut cu ce si-l pliteasc’. Bietul Henric nu stia ce si fac’, cum s-o lecuiasca. Statea zi si noapte la cipitiiul ei, ii dadea cite putina api cind ii era sete, cA altceva nu avea. El abia daci minca un colt de ptine uscati si o 39prtivea plingind cind ea dormea. Boah se inrautatea pe zi ce trecea si biata femeie ajunsese in pragul mor- tii, Nu mai vorbea, nu mai inghitea nimic si nu-l mai cunostea pe mi- cutul ei Henric care, ingenuncheat ling’ patul ei, hohotea de plins. In culmea deznidejdii el striga: — Zini Binefacitoare, ajuti-mi s-o salvez pe mama mea! De cum rosti aceste cuvinte, fe- reastra se deschise si in odaie intri © doamna frumos imbricati care, cu 0 voce blinda, il intreba: — Ce doresti din parte-mi, micul meu prieten? M-ai chemat, iati-mi! — Doamni, strigi Henric cizind in genunchi cu miinile impreunate 40 a ruga, daci sinteti Zina Binefica- toare, salvati-o pe scumpa mea ma- mA care e pe moarte si mi va lisa singur pe lume. Zina il privi induiosata, se apro- pie de femeia bolnava, se apleci asupra ei, © cerceti cu atentie, sufli peste fata ei si spuse: — Nu sta in puterea mea s-o vin- dec pe miicuta ta, dragul meu copil. Numai tu o poti insanitosi, daci vei avea curajul si faci cilatoria despre care iti voi vorbi. — Spuneti, doamna, spuneti! Fac orice ca s-o salvez pe mamica mea! —Trebuie, spuse zina, si cauti Planta Vietii, care creste in virful muntelui pe care il vezi prin aceastifereastra. Cind o vei avea, vei stoatce sucul ei pe buzele mamei tale si ca va reveni de indata la viata. — Plec imediat, doamna, dar cine o va ingriji in lipsa mea? Ma tem ci va muti inainte de a mi fi inapoiat. — Fil linistit, sirman copil. Dack te duci dupa Planta Vietii, mamei tale nu-i va trebui nimic pind la {ntoarcerea ta. Ea va ramine in sta- rea in care se afld acum. Sa stii ins ca vei trece prin multe primejdii si vei indura mari greut&ti inainte de a gisi aceasti plant’. Vei avea nevoie de mult curaj, de o mare stiruinta si rabdare pentru a o aduce. —Nu mi tem, doamna, c4-mi vor lipsi curajul, stiruinta si ribda- rea, Spuneti-mi numai cum voi recu- noaste aceast4 planta printre toate celelalte ce cresc in virful muntelui? —Daci vei ajunge sus pe munte, il vei chema pe doctorul care pazeste Planta Vietii. Ti vei spune c& eu te-am trimis si el iti va da o tulpini. Henric multumi zinei, fi saruta mina, isi lua ramas bun de la mama sa acoperind-o cu sarut&ri, puse 0 piine in buzunar si pleci, dupa ce o salut’ respectuos pe zina. ‘Zina surise privind acest copil de sapte ani, care pleca singur pe un munte atit de periculos, incit toti cei ce-au incercat si-i ating’ virful au pierit. “i Corbul, Cocosu! gi Broasca Micul Henric porni cu hotirire spre muntele ce se afla mult mai de- parte decit pirea. In loc si ajungi intr-o jumatate de ori, cum cre- zuse, merse o zi intreaga. Cam la © treime din drum, vizu un corb cu piciorul prins intr-o capcana, pus anume de un baiat rau. Corbul incer- ca zadarnic sa scape din capcana care il ficea si sufere ingrozitor, Hentic alerga catre el, tdie sfoara care tinea piciorul corbului gi il elibera. Corbul 2 zbura ca vintul, dupa ce ii spuse lui Henric: —iti mulrumesc mult, dragul meu Henric. Am sa te risplatesc. Auzind un corb vorbind, Henric fu tare mirat. Isi continua drumul. Mai tirziu, pe cind se odihnea in- tr-un tufis si minca o bucata de piine, vazu un cocog urmirit de o vulpe care era cit pe-aci s4-I prinda, cu toate sfortarile nemaipomenite ale cocogului de a scipa. Cocogul trecu pe ling Henrie care il prinse cu indeminare, il trase spre el gi il ascunse sub haina sa, fari ca vulpea sil vada. Vulpea continua si fuga crezind ci cocosul a zburat mai de- parte. Henric statu nemiscat si cind vulpea nu se mai zari, didu drumul cocogului care ii sopti: —Iti mulrumesc mult. dragul meu Henric. Am sa te risplatesc. Dupa ce se odihni, Henric porni mai departe. Merse citva timp si zari o broscut&i care era mai-mai s4 fie inghitita de un garpe. Broscuta tremura si nu se mai misca, parali- zati de fricd. Cu gura cAscati,sarpele se apropia cu repeziciune de ea. Henric apuca o piatra si o arunca cu indeminare drept in gura sarpelui, tocmai in clipa cind acesta se pre- gatea si inghit’ broscuta. Sarpele inghiti piatra si se indbusi. —Tti mulrumese mult, dragulmeu Henric. Am si te risplatesc. Dupa ce auzise vorbind un corb si un cocos, Henric nu se mai mira cA si broscuta vorbeste. Merse mai departe. Dupa putin timp ajunse la poalele muntelui unde curgea un riu mare, adine si atit de larg incit abia puteai ziri cela- lalt mal. Henric se opri tare incurcat. Poate va gisi un pod, un vad sau o barca, gindi el. Merse de-a lungul riului care inconjura muntele, dar nici urma de pod sau de barca. Bietul Henrie se asez plingind pe malul riului — Zina Binefacatoare, striga el, la ce-mi foloseste sa stiu ci in virful muntelui este planta care o poate salva pe mama mea, daci nu pot ajunge la ea? In aceeasi clip& aparu pe mal co- cogul pe care il salvase din gura vulpii si-i spuse: — Zina Binefacatoare nu te poate ajuta. Acest munte nu este supus puterilor sale. Dar tu mi-ai salvat viata si vreau sa-mi dovedesc re- cunostinta. Urca-te in spinarea mea, Henric, si pe cinstea mea de cocos cA te voi trece riul. Henric nu statu la indoiala; se sui in spinarea cocogului, asteptin- du-se si cada in apa, dar nici un strop nu-l atinse. Sedea asa de bine. de parci ar fi fost clare pe un cal Se tinea cu putere de creasta coco- sului, care porni in zbor spre malulcelalalt. Riul era atit de larg, incit ajunsera la celdlalt mal abia dupa douazeci si una de zile. In acest timp lui Henric nu-i fu nici foame, nici sete, nici somn. Henric multumi frumos cocogului, care isi umflA cu grtatie penele si disparu. Cind Hen- ric intoarse capul, vazu ci gi riul disparuse. «Cu sigurantaé ci duhul rau al muntelui a incercat sa m4 impiedice sa ajung pina aici, dar iat, cu aju- torul Zinei Binefacdtoare, sint aproa- pe de capatul drumului.» 44 IIT Recolta Merse baiatul mult timp, dar parca nu se misca din loc. Alt copil s-ar fi descurajat si s-ar fi intors din drum. Bravul Henric insd, cu toate cA era mort de oboseala, nu pierdu nadejdea gi mai merse inca douazeci si una de zile, tot fard sA inainteze. La fel de hotirit ca si in prima zi, spuse: — De-as merge o suti de ani si tot voi ajunge acolo pind in virful muntelui. Numai ce rosti aceste cuvinte ci Azu in fata sa un batrinel care-] privea cu siretenie. — Vad ci vrei si ajungi cu tot dinadinsul, micutule, ii spuse acesta. Ce cauti in virful acestui munte? — Planta Vietii, bunul meu domn, ca s-o salvez pe miicuta mea care € pe moarte. Batrinelul dadu din cap, isi propti barbia in minerul de aur al basto- nului sau si spuse dupa ce-I privi in- delung pe Henric: —AImi place chipul tau blind si deschis, baiatul meu. Sint unul din duhurile muntelui. Te-as lisa samergi mai departe, cu conditia sa-mi seceri tot griul, s4-] macini si din fain’ sa-mi faci piine. Cind vei fi gata, si mA chemi. in groapa de ling’ tine vei gasi toate uneltele de care vei avea nevoie. Lanurile de griu se aflA in fata ta. Ele aco- pera muntele. Batrinelul disparu, iar Henric se uith ingrijorat la uriaga intindere ce se desfisura in fata sa. Nu statu mult pe ginduri. Invinse simtamin- tul de descurajare, isi scoase haina, lu& din groap’ o coasi si se puse hotarit pe treabé. Mundi el astfel o suti optzeci si cinci de zile gi tot atitea nopti. Dupa ce cosi, batu snopii cu o prajini, alte saptezeci de zile. Apoi macina boabele intr-o moara care aparu in apropiere. Ter- mini de micinat si se apuct si pla- mideasca si si coact piinea. Macina- tul si coptul durara inca o suti douazeci de zile. Pe masura ce se coceau, el aseza frumos piinile calde in rafturi, asa cum se asazi crtile intr-o biblioteca. Cind totul fu gata, Henric, plin de bucutie, il chem& pe duhul mun- telui care aparu pe loc. Numiara el patru sute saizeci si opt de mii trei sute douazeci si noua de piini. Gusta cite o bucatica din prima si din ulti- ma, se apropie de Henric, il mingiie pe obraz si-i spuse: —Esti un baiat de isprava si vreau sa te rasplitesc pentru munca ta, Scoase din buzunar o tabachera de lemn gi io dadu lui Henric, zimbind pe sub mustaté: Cind vei ajunge acasi, deschide tabachera si vei gasi in ea un tutun cum n-ai mai avut. Henric nu fuma niciodata, dar, binecrescut cum era, nu-i spuse ca darul i se pare cu totul nefolositor. El multumi duhului, care izbucni in ris si disparu. 48IV Culesul viilor Henric porni din nou la drum, bucuros cA fiecare pas il apropia de virful muntelui. In doua ore strabatu trei sferturi din distantaé. Dar ce sa vezi? Deodati ii aparu in fata un zid foarte inalt. Merse trei zile dea lungul zidului si, ingrozit, vizu cA acesta inconjoara muntele, si nu gasi nici o deschizAtura cit de mica prin care sf poati trece. Henric se asezi pe pamint gi se gindi ce sa faci. Se hotari sa astepte. 46 Trecura astfel patruzeci si cinci de zile. —De-ar trebui si mai astept o suta de ani si tot nu m-as misca de aici. Cum rosti aceste cuvinte, o bucata din zid se prabusi cu un zgomot asur- zitor si vazu iesind prin spartura un urias care invirtea amenintator deasupra capului o biti mare si groasa. — Vad cA tii tare mult sa treci, baiatule. Ce cauti dincolo de zid? —Caut Planta Vietii, domnule Urias, ca s-o vindec pe mama mea care e pe moarte. Daca sta in pute-rea dumneavoastra si ma ajutati si trec zidul, v-as face orice serviciu mi-ati cere. —Adevarat? Ei bine, asculta, atunci. Imi place cum arfti. Sint unul din duhurile muntelui si te voi ajuta si treci zidul, dact vrei sé-mi umpli pivnitele. IatA viile mele. Culege strugurii, tescuieste-i, pune mustul in butoaie si asaza-le in pivnita. Linga zid vei gasi tot ce-ti trebuie Cind vei fi gata, si ma chemi. Uriasul disparu inchizind zidul in urma sa. Henric privi in jur: cit cuprinzi cu ochii se intindeau nu- mai vii. «Asa cum am fost in stare culeg griul batrinului, isi spuse Hen- tic, voi reusi si culeg gi struguri uriagului, Mai repede si mai usor voi face vin din struguri decit piine din griu.» Henric igi scoase haina, ridicd un cosorag ce se afla la picioarele sale si incepu sa taie ciorchinii si sai arunce in teasc. Culese el douazeci de zile. Dupi ce termina culesul, tescui strugurii, deserta mustul in butoaie, pe care le asezd in pivnita pe masura ce le umplea. Termini de facut vinul in nouazeci de zile. Dupa ce aranja totul, il striga pe urias. Acesta aparu imediat. cercetd butoaicle, gusti vinul din primul si din ultimul butoi, apoi ii spuse lui Henric — Esti un omulet de treaba. Vreau s-ti platesc pentru osteneala, sA nu se spuna ca ai muncit degeaba pentru duhul muntelui. Scoase din buzunar un ciulin sil dadu lui Henric spu- nindu-i: Cind vei fi din nou acas& la tine, ori de cite ori vei dori ceva, sa mirosi acest ciulin.Hentic gindi c4 darul nu era prea mérinimos, dar il primi surizind cu amabilitate. in aceeasi clip’, uriasul fluiera atit de tare, incit muntele se cutremuri. Zidul si uriagul disp’- rura, iar Henric isi continua drumul. uv Vinatoarea Mai avea de mers doar o jumitate de ori pin’ in virful muntelui. Deo- data se pomeni la marginea unei prapastii, atit de largi incit era cu 48 neputinta de sarit peste ea si adinca de nu i se z&rea fundul, Fart si piarda curajul, Hentic merse pe mat- ginea pripastiei pind reveni la locul de unde plecase. — Ce si fac? isi spuse el. Abia scap de o piedicd si dau peste alta. Cum sk trec aceasti pripastic? Pentru prima oat’ i se umplura ochii de lacrimi. Negisind nici un mijloc si treaci prapastia, se asezi pe marginea ei. Deodat& auzi un urlet ingrozitor. Intoarse capul si vizu ke citiva pasi el un lup uriag care il priveacu ochi scinteietori. — Ce cauti pe paminturile mele? ii striga lupul cu o voce tunatoare. — Domnule Lup, caut Planta Vie- tii pentru méaicuta mea care trage sa moara. Dacd mA ajutati si trec prapastia, fac cu supunere orice imi cereti. — Ei bine, baiatule, daci imi prinzi tot vinatul din padure, pasari si animale, si-mi faci fripturi si pa- teuri, pe legea mea de duh al mun- telui ci te voi ajuta sf treci pt pastia. Linga acest copac vei gasi tot ce-ti trebuie pentru vinatoare gi pentru pregatit vinatul. Cind vei fi gata, si mA chemi. Spunind acestea, disparu. Lui Henric ii reveni curajul. R: dict de pe pamint un arc cu sageti si incepu s4 trag4 in potirnichi, si- tari, gainuse, cocosi salbatici, dar, cum nu stia s4 traga, nu nimerea nimic. De opt zile tot tragea cu arcul, cind iata ca apare linga el corbul ciruia ii salvase viata la inceputul calatoriei. —Tu mi-ai salvat viata, cron- cani corbul, gi ti-am fagiduit cA te voi rasplati. Acum am venit si mi tin de cuvint. Daci nu indeplinesti poruncile lupului, te va minca pe tine in locul vinatului. Hai cu mine; eu am sa vinez, iar tu vei aduna vinatul sil vei giti. Spunind acestea, corbul zburi deasupra copacilor si, cu lovituri de cioc si‘de gheare, se puse si doboare toate pasarile ce populau padurea. fn o suti cincizeci de zile vini un milion opt sute saizeci de mii sapte sute douazeci si sase de buciti. Pe miasura ce corbul le vina, Henric le jumulea si le gitea, fie fripturi, fie pateuri. Cind toate furi gata ase- zate frumos de-a lungul padurii, corbul ii spuse: — Ramii cu bine, Henric! Mai ai de trecut un obstacol, dar eu nu te mai pot ajuta. Sa nu-ti pierzi cura- jul! Zinele ti ocrotesc pe copii cate-si iubese pirintii. Pind si apuce Henric sii multu- measci, corbul disparu. Baiatul che- m4 lupul si-i spuse:— Tata, domnule, tot vinatul din padurea dumneavoastra. L-am gatit asa cum mi-ati poruncit. VA rog sa ma ajutati sa trec prapastia. Lupul se uit la vinat, rontai un c4prior fript si inghiti un pateu, isi linse botul si spuse: — Esti un biiat viteaz si destoinic. Am sa-ti plitesc pentru munca ta. Sa nu se spuna ci ai muncit degeaba pentru un duh al muntelui, Zicind acestea, fi didu lui Henric un bit. pe care il lud din padure, spunindu- — Cind vei fi cules Planta Vietii si vei voi s-o duci repede undeva, sa incaleci acest bat. Henric era gata si arunce batul, socotindu-l nefolositor, dar se gindi 4 n-ar fi frumos sa-] refuze. il lua, multumind lupului. — Suie-te in spinarea mea, spuse lupul. Henric se azvirli in spinarca lu pului, iar acesta, dintr-o saritura uri- asa, fu dincolo de prapastie. Baiatul ii multumi si isi continua drumul. VI Pescuitul In sfirsit ziti gardul gradinii unde crestea Planta Vietii. Henric pasea 50. atit de repede cit il tineau picioarele. privind tot timpul in sus. Deodati fu cit pe ce s4 cada intr-o groapa. Cind privi in jur, vizu un iaz plin cu apa si atit de lung cA nui se vedea cap&tul. «E de buna seama acea ultima piedic&d despre care mi-a vorbit cor- bul, gindi Henric. De vreme ce le-am trecut pe toate celelalte cu ajutorul Zinei Binefacatoare, ea ma va ajuta s-o trec si pe aceasta. Zina mia trimis cocosul si corbul, pre- cum $i pe batrin, pe urias si pe lup. Am s& astept si binevoiascd si mi ajute pentru ultima oara.» Merse de-a lungul iazului, n& dajduind si-i dea de capit. Dupa doua zile se trezi in acelasi loc de unde plecase. Nu se necaji, nu se descuraji, ci se agezi pe marginea iazului si spuse: —Nu mi voi migca de aici pina cind duhul muntelui nu mia va trece peste iaz. Si in aceeasi clip’ aparu in fata lui un motan uriag care mieuna atit de infioritor, incit bietul Henric amuti. — Ce cauti aici? ii spuse mota- nul. $tii ci te-ag putea face bucati cu © lovitur’ de gheari? — Nu mi indoiesc, domnule Mo- tan, dar nadajduiesc cd mi veti cruta cind veti afla ci umblu dupaPlanta Vietii, pentru a o salva pe biata mea maicutd care trage si moa- ra. Daci binevoiti a-mi permite sa trec iazul, sint gata si fac tot ce-mi porunciti. ~ Adevirat? spuse motanul. As- cult&, imi place chipul tau, Daca imi vei pescui toti pestii din iaz si apoi ii vei frige sau fi vei pune in sara- muri, pe legea mea de motan ci te voi trece iazul. Vei gasi aici tot ce-ti trebuie pentru pescuit si pentru gatit pestele. Cind vei fi gata, si ma chemi. Henric vazu la citiva pasi plase, undite, cirlige si tot cei trebuia. Arunci mai inti o plasa, cu gindul scoata dintr-o dati mult peste, o trase incetisor, dar nu era nici un peste in ea. Crezind ci n-a aruncat-o bine, o arunca din nou gi o trase cu bagare de seama, dar tot nimic. Rabdator cum era, Henric incerca zece zile, apoi lisa plasa deoparte si apucd undita. Trecu o ori, dou’, nici un peste nu se prindea in cirlig Se tot mut& dintr-un loc in altul pina facu inconjurul iazului, dar in vadar. Nemaistiind ce si fac, se gindi la Zina Binef& i risea ea oare tocmai la sfirsitul caz- nelor sale? Se aseza pe malul iazu- lui privind cu tristete apa. Deodati iazul incepu si freamate si din apa se ivi capul unei broscute. —Hentric, spuse broscuta, mi-ai stsalvat viata, vreau sa ti-o salvez la tindul meu pe a ta. Dac& nu inde- plinesti poruncile motanului, te va rontai pe tine la dejunul lui. Nu poti prinde pestii pentru ci ei se ascund tocmai la fundul iazului, care e foarte adinc. Lasi-mA4 pe mine. Tu aprinde focul ca si-i- frigi si pregateste butoaiele ca sdi pui la saramura. Am sf ti-i aduc pe toti. Broscuta se afunda in iaz si Hen- tic vizu apa agitindu-se atit de pu- ternic, de parc s-ar fi dat o lupti pe fundul ei. Dupa un moment bros- cuta aparu la suprafati si asezi pe mal un somon de toati frumusetea. Nici nu apuci Henric si ridice so- monul, ci broscuta aparu cu un crap. Continua ea astfel, timp de saizeci de zile. Henric frigea pestii cei mari, iar pe cei midi fi arunca in butoaie si ti sara. Dup& doua luni, broscuta sari pe mal si-i spuse lui Henric: —Na mai ramas nici un peste in iaz, fl poti chema pe motanul muntelui. Henric multumi din inima bros- cutei sii strinse cu cildura ldbuta umedi pe care aceasta i-o intinse in semn de prietenie. Mai trecura cincisprezece zile pina cind toti pestii fripti si toate butoa- icle cu peste sirat furt frumos aran- 52. jate, apoi Henric il chema pe mota- nul muntelui, care apiru imediat. — lati, domnule Motan, toti pestii dumneavoastra, fripti si sirati. Va tog sa va tineti ae cuvint si si mi treceti de partea celalti a iazului. Motanul cerceti totul, gusti un peste fript si unul sirat, isi linse botul, surise sii spuse lui Henric multumit: — Esti un biiat de treaba. Vreau sA te rasplatesc pentru ribdarea si truda ta. SA nu se spuni cA ai muncit degeaba pentru duhul muntelui. Mo- tanul isi smulse 0 gheari si i-o didu lui Henric zicind: Cind vei fi obosit sau bolnav sau cind vei simti c& imbéatrinesti, s4-ti atingi fruntea cu gheara aceasta si boala, oboseah sau batrinetea vor dispirea. Gheara va avea aceeasi putere pentru toti cei pe cate ii vei iubi sau care te vor iubi.Henric multumi din suflet mota- nului si, cum era istovit de oboseala, vru si incerce pe loc puterea pre- fioasei gheare. Abia isi atinse frun- tea cu ea gi se simti indat& inviorat si voios, de parci abia s-ar fi sculat din patul sau. Motanul zimbi si-i spuse: — Hai, suie-te pe coada mea! De cum se sui, coada motanului se lungi intr-atit, incit ajunse din- colo de iaz. Vil Planta viefii Dupi ce il saluti respectuos pe motan, Henric alerga citre gradina in cate se gasea Planta Vietii, Mai erau doar vreo suti de pagi. Se temea s4 nu se iveascd o noua pie- dick. Dar iati c4 ajunse la grilajul gardului. Cum si gaseasci el Planta Vietii in acea sumedenie de plante gi ierburi pe care nu le cunostea? Isi aminti ci Zina Bineficitoare ti spusese sa-l cheme pe doctorul care ingrijea gradina zinelor. fl strigi cu glas tare si auzi un zgomot printre plantele din apropiere. fn fata lui se ivi un omulet cu o carte sub brat, cu ochelari pe nasucul sau coroiat si cu o manta neagra de doctor pe umeri. — Ce cauti aici, micutule? ii spuse doctorul inaltindu-se in virful pi- cioarelor, Cum ai p&truns pind aici? —M-a trimis Zina Binefacitoare s4 va cer Planta Vietii pentru miai- cuta mea care trage s4 moara. —Cei ce vin din partea Zinei Binefacatoare sint bineveniti! Hai, micutule, s&-ti dau planta pe care © cauti. Doctorul se afundi in gradina. Henric abia il putea urma, pentru c4, marunt cum era, dispairea cu totul printre ierburi. In sfirsit ajun- sera ling o planti despartita de celelalte. Doctorul tiie o tulpina si i-o dadu lui Henric spunindu-i hot- rit: —TIata Planta Vietii. Foloseste-o aga cum te-a invdtat zina. Dar ai 53grija sf nu cumva s-o lasi din mina. Oriunde ai pune-o, ti-ar scipa si n-ai mai regasi-o niciodata Nici n-apuca Henric sa-i multu- measc& pentru leac, cd omuletul si disparuse in mijlocul sumedeniei de plante medicinale. Ramas singur, baiatul se gindea cum si faci si ajungi mai repede acasA. «Daci ag intilni la coborire aceleasi piedici, as putea si pierd planta pretioas’ care trebuie si re- dea viata mamei mele.» Deodata isi aminti de bitul lu- pului. «Sa vedem daci are intr-adevar puterea de a mi duce repede aca: Incilecd batul si-si dori indati si fie acasi. In aceeasi clipa se simti ridicat in vazduh, pe cate il stri- batu cu iuteala fulgerului, si se po- meni ling’ patul mamei sale. Se re pezi la ea, 0 saruta cu dragoste, dar ea nu-l vedea, nu-l auzea. Fara a pierde timpul, Henric stoarse sucul plantei pe buzele mamei sale care deschise imediat ochii, il imbratisi si-i spuse: Copilul meu, dragul meu Hen- tic, am fost tare greu bolnava, dar acum ma simt bine, mi-e foame. Apoi il privi mirata: —Ce mare te-ai facut! Cum aiputut creste aga de mult in citeva zile? Henric crescuse intr-adevar, cu un cap, in cei doi ani, sapte luni si sase zile de cind plecase de acasa. Avea acum aproape zece ani, N-a- puct sii raspund4 mamei sale cind aparu Zina Bineficitoare. Il imbra tisi. pe Henric, apoi se apropie de patul mamei lui, cAreia ii povesti tot ce facuse Henric pentru a o salva, toate pericolele prin care trecuse, oboseala, cutajul, bunitatea si rib- darea de care a dat dovada. Henric rosea auzind laudele zinei, iar mama sa il stringea la pieptul ei si nu se mai satura imbritisindu Dupi clipele fericite ale revederii, zina ti spuse lui Hentric: —Acum foloseste darurile ba- trinului si ale uriagului. Henric deschise tabachera, Deo- dati camera se umplu de o multime de lucratori, mici cit albinele, care se puseri pe lucru cu 0 asemenea indeminare si repeziciune, incit, du- pi un sfert de ora, cldira si mobilara © casi frumoasi in mijlocul unei gridini mari, in spatele citeia se afla o pidure si o cimpie. — Toate acestea iti apartin, vi- teazul meu Henric, spuse zina. Ciu- linul uriagului iti va aduce tot ce-ti lipseste, bastonul lupului te va duce fncotro vei voi, iar gheara mo: tanului va pastra tineretea si sana- tatea ta sia mamei tale. Ramii cu bine, Henric, fii fericit si nu uita cA cinstea si dragostea de parinti sint totdeauna risplatite. Henric se arunc’ in bratele zinei, fi strut’ mina, iar zina surise si disparu. Mama lui Henric dorea sa se scoale din pat, si admire si ea casa cea nou’, gridina, pidurea si cim- pia, dar nu avea cu ce si se imbrace. Cind s-a imbolnavit, a vindut tot ce avea pentru a-l putea hrini pe Henric. —Vai, copilul meu, nu ma pot scula, n-am nici haine, nici incalea- minte! —Vei avea tot, mami draga, Baiatul scoase din buzunar ciu- linul, il mirosi si-si dori sa aiba cele trebuincioase pentru mama sa, pentru sine si pentru casa. Imediatdulapurile se umplura cu haine si tufe. Mama se pomeni imbricata cu o rochie frumoasi de lind, iar el cu un costum din postav albastru; amindoi aveau incaltiminte buna si frumoasa. Mare le fu bucuria! Mana sari din pat si merse cu Henric prin toata casa. Nu lipsea nimic. Peste tot erau mobile simple si placute. In bucdtirie, frumos rinduite, se aflau oale si cratite, dar toate erau goale. Henric mirosi din nou ciu- linul, dorindu-si o mincare buna, gata pregatita. Pe loc aparu pe masa © ciorba gustoas4, o fripturi din pulpa de miel, un pui fript si o salata buna. Se asezara la masi si mincari totul, cu pofta unor oameni care au flaminzit aproape trei ani. Dupi ce se saturara, mama, ajutata de Henric, facu curitenie in bucatarie. Obositi dupa atitea emotii, se culcara, multumind Zinei Binefa- catoare. Mama mai addugi o mul- tumire pentru jubitul sau fiu. Traint astfel, ard si duck lipsi de nimic datoriti ciulinului, fara su- ferinte si mereu tineri datorité ghea- rei, Batul nu 1-au folosit, pentru can-au simtit nevoia s4 plece in alti parte, atit de fericiti erau in casa lor. Henric mai ceru ciulinului doua vaci frumoase, doi cai buni si ce mai aveau nevoie pentru casa. Niciodata nu cerea decit atit cit avea nevoie, fie hrana, fie imbricdminte. Pastra ciulinul toata viata. Nu se stie cit de mult au trait. Se pare ci Regina Zinelor i-a ficut ne- muritori si ia dus in palatul ei, unde se afli si astazi.