PIERRE CHAU 1 eituction de vero dee Eire ‘OB. Arthaug, Pars 19t: “repturte ounce prernte eat sn iinoe romane Hee aise peasrvate walweN Morgane Pierre Chaunu civilizatia europei in secolul luminilor Volumul 1 Traducere si cuvint taainle de IRINA MAVRODIN 315.082 EDITURA MERIDIANE BUCURESTI, 1986es Pe coperti : cabinetar do fisted" at domnutut sionnier de ta. Bosson Goischa sir alfred. Belt mane CUVINT INAINTE Cred in libertate, in respectul faté de viata din insisi clipa cind este data in pintecele ma- mei, purtind in sine ceea ce va fi in timp gi dincolo de timp, cred c& civilizatia din care ne tragem mai are inc& de adus lumii ceva. [..] Cobor din {arahi ce au trudit veacuri in gir spre a face s4 rodeascd ovaaul si castanii, griul si vita de vie. [..] Imi iubese familia si iubese aceasta tari si, prin mijlocirea patriel_mele, toate celelalte patrii ale oamenilor. Universa~ lismul meu este tirdnese, prects si concret.& * Regisim in aceasta profesiune de credinta principalele ,teme ale cercetarii si meditatiel din monumentala opera de referinta La Civili sation de Europe des Lumiéres de Pierre Chaunu : afirmarea valotii vielii umane in sini ca prima sursi de progres, inerederea in desti nul civilizatiei europene si tn dialogul el per- manent cu celelalte civilizatii, memoria tre- cutului integraté unui prezent trait mereu ca Viitor al acelui trecut, dar si ca trecut al unui vitor previzibil si controlabil de ratiunea uma~ na, patriotismul ardent ca deschidere c&tre alte patriotisme. Si, de asemenea, un mod profund si sustinut, devenit instisi metoda de investi- 4 Pierre Chaunt, Ce que je crois, Paris, Grasset, 1982, p. 15, 5gare, de a se solidariza cu munca multimilor ntacute%, @ celor care abia acum ineep sd vor- beasca, datorita istoriei cantitative, sau seriale. Pierre Chatmu este unul din intemeietorii acesteia, poate cel mai important. Lucrul cel mai remareabil si probabil si cel mai caracte- ristic fn cazul lui este tocmai cea ce el numeste wuniversalismul* sdu_,fArdinesc, precis si con- cret, Situindu-se la ‘confiuenfa mai_ multor discipline, cunoseind si mantpulind din. pers- pectiva istoricului datele cele mai recente ale stiintelor exacte, mai cu seama ale biologici, fizicii si astronomiei, in care aproape am putes spune c& sa specializat, numarind, inventari- , mésurind, folosind' toate armele statist cii, Pierre Chaunu stie totodata si-si depaseascd rezultatele ,,precise", concrete, prin interpre- tari de mare anvergura, ce le deschid c&tre un suniversalism* spatial si temporal, care este si unul al cunoasteri Sprijinindu-se pe fapte pozitive, tisnese ipo- tezele cele mai pasionante si mai incredibile pentru o istorie traditionala, lipsit’ de noile mijloace ale istoriei cantitative. Una dintre ele, dovedita a fi exact prin indelungi cercetari ale actelor civile (nasteri, casatorii, decese, tes: tamente etc) si prin metodele statistici baza intregii car{i, constituind) sistematic, cartezian sustinuta structura ‘care duce la configu al Luminiilor se produce ca urmare a unei mu- tatif ce‘are loc in citeva {ari din vestul Euro: el — in Anglia, in primul rind — la nivel demografic, Dupa cum spune Pierre Chaunu, in chip cum nu se poate mai expresiv, secolul al_ XVItI-lea ,,inventeazd oament" fnainte de a inventa orice altceva. Sporul de populatie — demonstrat de 0 istorie demograficd pe cale de a se constitui — Inseamna o speranja de viatA. mai lungd, prin cultivarea unor noi de- prinderi de igiend, meticulos dovedite, pe ba: de documente, de cdtre istoric, dar si mai mulfi copii, o' mortalitate infantilé mai mica, ‘ incitfnd societatea si investeasca: mai mult in educatie. ,,Copilul educat', alfabetizat, in pri mil rind, ‘ne apare in comentariul, nu o data, poetic, al Ini Chaunu, drept o adevaraté efigie a Secolului Luminilor. Poetic si totodata s intific (,universalist® si: totodata _concret*), textul lui Chaunu ne obliga s& construim gi sa intelegem istoria pornita si de la maruntul fapt de viata cotidian, care, insumat, poate ajunge s& joace rolul unui ,multiplicator* de progres: de la programul vilei unui copil, de exemplu, O alta efigie, nu mai putin anonima mestesugarul care isi cunoaste in chip dest- virgit meseria tocmai pentru c& tie s& citeasc’, fapt ce fi conferé sansa unui plus He compe- tent. Copilul, mestesugarul, amindoi ,,educati* ~ iat noii eroi ai Secolutul Luminilor: pe care ni-i propune Chaunu aldturi de Voltaire si de Newion, sau de Bach, reprezentant sublim al _unei arte atit de profund asimilata, in anu- mite regiuni geografice, de comunitati nespecia- lizate, incepind cu familiile cele mai modeste, incit devine un mijloc si o dovad’ de progres. Viziunea universalista a Iwi Chaunu in tegreaz& conceptului de civilizatie si pe cel de cultura. Literatura, muzica, pictura, arhitec- tura, sculptura isi glsese astfel, ca elemente de civilizatie, 0 functie utilitar sociala. Ele sint totodata moduri de a exprima structurile pro- funde ale secolului prin configuratii izomorfe, adic& prin stil(uri). Evantaiul domenillor explo~ rate — incepind cu cel al climatului pe lung durat si cu cel al numarului de nou-niscuti si de. morfi si terminind cu cel al muzicii — cunoaste astfel o uirtitoare si magnifica des- chidere. Imi dau seama ca ‘utilizez din nou acest cuvint: da, cartea ui Chaunu este im- portanta si printr-o stiinté a deschiderii care face din ea mult mai mult decit un tratat de civilizatie: un manual de eticd — 0 eticd a muneii — bun spre a fi ul noastra, 7Prezentul se deschide spre trecut, asumtin- du-l, trecutul spre prezent, modelindu-l, dar si lésindu-se modificat de ‘el. Pe misura ce ne incita prin originalele sale idei, Civilizatia Europei tn Secolul Luminilor ne apare tot mai mult ca o carte scrisi despre prezent, un prezent pregitit, doterminat de mutatiile de- mografice, sociale, politice, economice dintr-un Secol al Luminilor vazut, ca inseparabil, pe de alta parte, de secolul al XVI-lea si al XIX-lea. Om al’ memoriel, ca toti istoricif, sint toto- dala pasionat de prezent. Inci foarte de tinar, ‘am pornit in céutarea trecutului din care sin~ tem facufi, tocmai pentru a tncerca s&-1 infe- leg si pentru a incerea si ghicese adevarul. ‘AS vrea si fi seris eu aceasti frazi. A scris-o Bergson, dar mi-o insusesc : «Durata este pro- gresiunea continua a trecutulul care se hré- neste din viitor si care se umfla pe masura ce inainteazd. Dat find A trecutul sporeste nein cetat, el se si pastreazd la nesfirsit». Memoria ma fascineazi, ea este pentru mine un bun tios, 0 pavaizd fragila impotriva mortii. Sint istoric ‘tocmai pentru c& am aceast’ conceptie bergsoniand asupra duratel, !* Detinem, prin aceasta mécturisire, o chele de aur. Chaunu incearca s& stramute istoria din timpul abstract al orologiilor, in durata concret trait, alimen- tind-o totodata cu masa enorma a faptelor sta- tistice. Aceast tentativa se vede confruntata cu o serie de tensiuni si de contraste ce fac din cartea lui Chaunu si un mare poem didactic. Este unul din acele cazuri ce ne obliga sé ne intrebim daca, in timp ce citeste Civilizatia Europei in Secolul Luminilor, ,,profanul* nu cumva igi oferd, pe alte wai, 0 placere si foloase cu nimic mai prejos de cele gustate de ,spe- clalist# IRINA MAVRODIN, * Tbidem, pp. 14—18. AVERTISMENTUL EDITORULUI FRANCEZ Aceastdi lucrare reprezinta al unsprezecelea vo- lum din colectia ,,Les grandes civilisations, co- lectie care raspunde unei noi nevoi : dorinfei de o lecturtt agreabilt, necesitatit unei sinteze si a unor largi vederi de ansamblu li se aldi- turd, de acum inainte, in cazul tuturor citito~ rilor, gustul preciziei, exigenfa unui contact direct cu documentele si monumentele, nevoia, de asemenea, unui ghid care si-i obisnuiascd cu analiza $i sa-i orienteze caitre cercetiiri mai specializate, Ne-am stréiduit deci st rezolviim aceasté problemi adresindu-ne unor specialisti care, dat fiind talentul lor scriitoricese, ampla lor culturd, 0 practici profesionald indelungata, puteaw si duct la bun sfirsit 0 treabii atit de complexd. Ne-an gindit si reunim in volumele acestei colectii ceea ce de obicei se afl di persat in felurite lueriri: eseuri, biografié, atlase istorice, albume de jotografit, repertorit sidictionare ete. Nu putea fi vorba, bineinteles, de o sumd, de o simpla adunare, ci de o alegere Care sa-i ingdduie cititorului, ciléuzit de profe- sorul care este directorul colecfiei, sti ia con- tact cu documentele de tot jelul de la care au- torul a pornit cind si-a elaborat sinteza, adied sii ia contact cu esentialul, cu viata si sufletul clinfli $i al civilizatiei studiate, 9Ilustrafitle, aledtuite din 239 fotografii in alb si negru si 8 planse in culori, ‘sint grupate pe seturi corespunzind temelor principale ale ter- tului, fiecare set (ca, de altminteri, fiecare harta, plan sau grafic) fiind intovariisit de scurte comentaréi care pun in lumina interesul lor documentar', Inserate in text, 53 de héirfi, planuri si grafice ii ingiiduie cititorulué sti si- tueze evenimentele sau locurile in contextul lor geografic. Civilizatia Europel Clasice ajungea deja Ia ceed ce istoricii numesc ,,prestatistica*. Europa in Secolul Luminilor, a fortiori, trece de ta sprestatisticé 1a ,,protostatistica*, Am recurs deci si mai mult Ia grafice, Autorul a utilizat, ca si in volumul precedent, mai ales canavalele semi-logaritmice care ocupa loc putin si per- mit 0 viziune sinoptict mai comprehensivd, sco- find in relief esenfialul (ritmurile de crestere) si tgurind comparatiile, Ia toate nivelurile, in- tre japtele cele mai diferite. Pe de alté parte, dup 0 lungit introducere : Pentru a infelege Secolul Luminilor*, propu- hind un model explicativ care ofert’ un util fir al Ariadnei, ansamblul textului este distri- uit in trei pir Trei capitole alcituiese prima parte, consa- cratii unui cadru de viata care uneste prezentul cu frecutul si cu viitorul, in ceea ce priveste continuitatea si inovafia : spatiul marii Europe basculind ciitre est si dilatat intr-o Europa fara de limite, dimensiunea omului, adict rezutta- tele noii demografti istorice, iar in virful pira- midei sociale, Statul modificator al lucrurilor sial fiingelor. 4 tn editia romancased, tipdritd in doui volume. material) ilustrativ, reprodus In intregime In alo- hegru (247), este dispus. in colife in cadrul fiecirut yolum, (er hinrtile, planurile si graficele sint plasate fn text, ca in edifia original’, Scurtele comentarii sint reunite In Lista de iustrayit din finalul volumelor Wr) 10 Doud capitole sint consacrate punerit in mis- care a gindirti, reprezentind evolufia ,endoge- ni a unei ,metastructuri care apare la ca- patul ,aventurii spirituale* a secolului al KVIL-lea : Uirgirea domeniului cunoasterii, a- prehendati prin multiplicarea cunostinfelor, relafia cu Dumnezeu. | Trei capitole urmirese intoarcerea gindirii pragmatice a Secolitui Luminilor asupra eco- nomici, ,,Economie, viaft materialit, inceputul cresterli®, asupra unui cadru de viati si de fru- musefe, Estetica Secolului Luminilor, sfirgitul barocului, dominatia muzicié", Estetica Seco- hulu; Luminilor, culoarea, formele, decorul vietii*. ‘Un index documentar asezat la sfirsitul vo- lumulut fi ingdiduie cititorului s& consulte tex ful cu privire Ia cutare sau cutare chestiune amume, dar gi, inovatie ‘importantii, oferd pre- ciztri $i explicagiz complementare cu privire la mumeroase personaje, nofiuni, institufii, Locuri evocate in text si in cronologie sau figurind tm ilustratii (trimiterea la articolele complemen- tare ale dicfionarului este semnalata in text printr-un asterisc). El este completat de un tabel cronologic, ale carui coloane pun. in luminii concordanfele dintre diferitele evenimente si faptele de civi- lizatic din Europa si cele din restul lumii. A- ceasti cronologie se referi la o perioada si- tuatii intre 1675 (ca data rotunda) sé 1783. In sfirsit, 0 bibliografie orientativa le ingii- duie cititorilor — studenti sau apartinind altor categorii — si aprofundeze studiul cutlire’ sau cuttirei chestiuniPREFATA EDITIEL FRANCEZE Noua carte a lui Pierre Chaunu se insereazt, in colectia noastri, intre cea pe care el a scris-o despre Europa Clasic& si prima dintre cele dout lucritri pe care Albert Soboul le consacri Re- volufiet franceze. Astfel, celor dow mari ver- sante culturale care incadreazti izbucnirea re~ volufionard din 1789 le este rezervat un tra- tament egal. Europa Clasica réimtisese centratti asupra secolulut al XVII-tea, iar primul tom aplirut din Revolutia francezi studiazti cauzele profunde ale crizei Vechiului Regim francez. S-a viidit inst ct civilizatiei Europei Secolului Luminilor trebuia stt i se acorde locul pe care il merita si pe care succesiunea dirfilor prece- dente plirea a i-l contesta pe nedrept. Pierre Chaunu a acceptat si umple aceastt lacuni, cu entuziasmut si talentul de istoric ce- paginile striilucite, si cuprins-fiind de un fel de miscare Iduntrictl, incepi si meditezi asupra unei civilizatii, a unei epoci pe care le simtim in fond atit de aproape de noi, nu nu- mai in timp — mai putin de dowd secole ne despart de moartea ui Voltaire —, ci si in ceea ce priveste spiritul si tendinfele sale cele mai adinct. 1 Ultimele aporturi la cercetarea istorict Wir- gese $i innoiesc viziunea noastrt despre aceastii Europa a Secolului Lurninilor care a incercat, in chip generos, sii intiture, cel pufin in parte, obscuritatea in care ignoranfa si prejudecifile continua sti mentiné biata umanitate. Datorité datelor in cifre, adunate i confruntate cu rib- dare, spafiul sé oamenii acestui uimitor secol al XVIII-lea ne apar cu triistturile lor fundamen- tale, fie cdi e vorba de marile intinderé marti ‘me si terestre ale imperitlor sau de opozifia dintre densa populare a Europet ,,creterelor“ si vastele zone periferice, inet infepenite in ati- tudinea lor arhaict de odinioarti. Dimensiunile omului se modifict rapid, intr-un secol si ceva populatia europeanii este de dowi ori mat mare, iar recentele aporturi ale demografiei istorice, care stie acum. si utilizeze anchetele, recensi- mintele si inventarierile parfiale si nationale, Sint aici situate la locul cuvenit, Odati cu vie- toria asupra morfit, pe care incep sti o repur- teze firile cele mai evoluate $i cele mai bogate, odatt cu prelungirea vietit omenesti si cu re- ducerea mortalitifii infantile, psthologiile si perspectivele se modified, indivizii si familiile acordi 0 important tot mai mare educatiei, iar tratatele ce-i sint consacrate se inmulfesc, ajlindu-si incununarea in Emile de JJ. Rous- seau. Aceasti ,sctidere treptatt a curbei mor- filor® nu trebuie totusi st mascheze inegali- tatea in fata morfii care continuit st subziste din plin intre {ari si intre clase sociale. Striilucirea Secolului Luminilor se datoreazi, neindoielnic, drumului nou pe care-l stribate acum gindirea, Ea nu mai cautil, ea alttidata, si stabileasct principiile generale, formele gi astructurile din care, prin deducfie, s-ar putea desprinde succesiunea fenomenelor. Ea isi pro- pune drept regula si porneascit de la fapte, ob- servate si catalogate cu griji, pentru a ajunge a principli si la legi. Astfel este larg deschis drurmul stiinfei, iar spiritul sistemic trebuie sti batt in retragere pretutindeni, in Anglia, in Franta si aiurea, De aceea, in ceea ce mit pri- veste, sint mai pufin sever decit P. Chaunu cu privire la erorile si naivitafile ce pot fi des- coperite in scrierile entuziaste ale filozofitor Secolului Luminilor. Oare existt zori fara de patti? Pare a fi venit atunci momentul de ai smulge naturii taina ei. Evitind orice dogma- tism, orice sistem, cercetarea stiinpifict isi ta avint. Astfel incit regulile de metodai proprii stiingelor umane sfirsese prin a se afirma. Is- toria, asa cum o concepe si 0 serie Voltaire, are 0 infaisare moderna, preocupindu-se de detaliul sociologic, de observatia tehnici si concreti. Istoria. batiliilor. si a tratatelor nu mai este suverand, Reflectia politict se impune fiectiruia, devine preocuparea major’. Credinja tn ratiune subzistti. Dar aceasta de- clarti sus si tare ei trebuie ea tnsiigi si se in- cline in fata faptelor. Enciclopedia s-a nascut din aceastii nowi aviditate pentru toate cunos- tinfele. Si, desigur, stiinfele fizice si mai ales biologice sint incd abia la inceput. Impulsul este totusi dat si-miscarea nu se va mai opri, Nici 0 indoialé ci Diderot si enciclopedistii ar fi subseris, dacti situafia stiinfelor ar fi fost in vremea lor mai avansati, la reflecfiile pro- funde din cele douti noi ctirfi pe care dot ce- lebri biologi le-au publicat uma dupii alta, cea @ lui Frangois Jacob, Logica a ceea ce este viu, 1 O istorie a ereditatii, si cea a lui Jacques Monod, Hazardul si necesitatea, Eseu asupra filozofiei naturale a biologiei moderne. Diderot si prietenii sti gindeau deja cd venise momen-. tul si descopere secretul ascuns al naturii ; in realitate, 0 indelungata si rabdiitoure munca mai era inci necesaré pentru ca acest secret. sit inceapdi a fi pitruns, Totusi, ei au fost primié care au declarat sus si tare ct refuzdi st inalfe Ia rangul de dogmi primut concept ce se im- punea judecitti lor, si, cu mijloacele stiintifice de care dispuneau, s-au sprijinit numai pe fe- nomene, Idsind conceptele sti se formeze in.con- tact cu ele. Nu deci intimplitor cartea lut Frangois Jacob reproduce, pe pagina de garda, celebra cugetare a lui Diderot: ,,Vedefi acest ow? Cu el riistorni toate scolile de teologie si toate templele pamintului* Pozitia filozofilor din Secolul Luminilor mu este cea a savantului de astiizi care, evocind ,sentimentul de team, dacti nu chiar de urd, si, in orice caz, de alienare, pe care il incearcit atitia oameni de astiizi cu privire la cultura stiingifiea“, exclamaé: ,,Refuzul se adreseazit mesajului esential al stiintei. Este teama de sa- crilegiu, de atentatul 1a vatori. Teama pe de- plin justificaté. Caci este foarte adevitrat ett stiinfa atenteaztt Ia valori. Nu direct, de vreme ce ea nu le judecti si trebuie si le ignore, ci ruinind toate ontogenitle mitice sau filozofice Pe care tradifia animistd, de la aborigenii aus- tralieni $i pind la dialecticienii materialisti, igi intemeia valorile, morala, indatoririle, dreptu- rile, interdicfiile* (Jacques. Monod, p. 187). Astjel, etica cunoasterit, ce pare a fi, odati infeleasti si acceptatd, singura susceptibila dea 15cdiliuzi evolutia lumii, s-a nascut, in ultimi instanjii, din aceste indelungi stridanii depuse in secolul al XVIII-lea de ciitre pionierti stiin- fei moderne care, infruntind tot jelul de pri- mejdii si de suferinge, au stiut st distrugei fal- sele esafodaje ce inchideau calea ciitre cu- noastere. Trebuie si recitim uimitoarele pagini ale Visului lui d'Alembert pentru a infelege cum oamenii Secolutué Luminilor, in zorii unei mig clini stiinfifice ce urma st tas atoatevictoricasi, presimfeau deja, printr-un fel_de grandioasi intuitie, teoriile evolutiei. ,,Cine stie, scrie Diderot, in ce moment al succesiunti acestor generafit animate ne afliim noi? Cine stie daca acest biped deformat, care nu atinge nici ma- car patru picioare in indiltime, numit inct in vecinditatea polului «om» si care si-ar pierde curind acest nume daci s-ar_ deforma ceva mai mult, nu este imaginea unei specti tranzitorii? Cine stie dact nu astfel staw Iw. crurile cu toate specitle animale ? |...) Liisafi st treacti rasa prezenti a animalelor ce subzistt astiizi ; Wisapi st actioneze marele sediment inert al citorva milioane de secole. Poate ci trebuie, spre a innoi speciile, de doui ori mai mult timp decit ti este acordat duratei lor. Asteptati, si nu vai grabift st va pronuntati asupra uria- sei lueriiri a naturii. Dar mai este si un alt domeniu, capital, de asemenea, care ne apropie, atit prin inteligens, cit si prin inima, de filozofii din secolul al XVIII-lea, E vorba de apiirarea drepturilor in- dividulus, de condamnarea oriciérui fanatism, de obligatia unei adevirate tolerante, si aceste revendiciri, pe care le-au proclamat sus si tare, 16 rimin spre meritul si intru cinstea lor supre- mda, Azi incepi sii te indoiesti ci guvernantii marilor péri moderne au citit si, dact le-au citit, ott au infeles si simfit in sufletul lor ape lurile patetice la simpla echitate si la respectul dreptului si libertifié pe care, mai mult de opt generafii de oameni, de ginditori, mai obisnuifi cu studiul, decit cu 0 viati nesigurdi si plintt de riscuri, au indritznit sti le lanseze public, disprefuind primejdiile si infruntindu-le cu- rajos. In timpul groaznicet afaceri Callas, Vol- taire scria, in admirabilul stu Tratat despre to- leranta : ,,Nu putem tmpiedica, intr-adevir, ca Jean Callas sii fie tras pe roatd, dar putem st facem astfel incit judectitorii si fie urifi de toatd Iumea, si asta le si doresc*. $i asta s-a intimplat intr-adeviir, Atunci cind are loc re- vizuirea procesului celui condamnat pe nedrept si eecutat prin tortura, dar care va fi reabi- Titat, scriitorul, desi pesimist, eaclamit: ,,Asa~ dar, oamenii mai sint capabili de omenie si de dreptate! [...] Bu seméin o stiminfai care va da poate, intr-o bund zi, 0 recoltd bogati*. Dar, vai! recolta nu este inet pe deplin coapta si daci, din cele patru colfuri ale lumii, se inalta apeluri ce, din fericire, fac ecou revendictirilor voltairiene cu privire la o justifie adevirata, procese ce aduc cu cele medievale au loc ne- incetat, amintindu-ne cit filozofti Secolulut Lu- minilor si lupta lor dreaptt nu trebuie uitafi de indepiirtatii lor mogtenitori, Acestia, in multe cazuri, au nevoie de tot atita cura} pen- tru a apdira in mod eficace, in fafa unor guver- nanfi ce nu merité numele de om, si in fata caldilor lor, impreseriptibilele drepturi ale in- dividului de a-si exprima gindirea, credintele, side a se bucura de 0 deplina libertate. ”Este uimitoare actualitatea acestui secol al XVUll-lea, ce ne obligi astfel si meditim Ia cele dowd teme esenfiale ale prezentului nos- iru, Ia gindirea stiintified, pe de o parte, la respectarea drepturilor cetiijeanului, pe de alta parte. In ceea ce priveste primul punct, vo- inja pe care o exprima pare realizati, mersul stiinjei, dupa Enciclopedie, a depasit obstaco- lele ce-i stitteau in cale, iar adevitrul obiectiy este in momentul de fafti la mare cinste, Dar, cit priveste cel de-al doilea punct, mai aver multe de facut. E oare un motiv sti deonidas duim? Ar fi 0 insults adusti curajositor nostri predecesori si ar fi o insult pe care ne-am aduce-o nouti ingine.. Si incercim a obfine ca toft copiti din diferitele fri ale lumii si ci- teascti cu atenfie povestea adevitratt a tui Callas, a lui Sirven st a cavalerului ‘de La Barre. Istoria a fost adumbrita, de atunci, de nenumiirate nedreptaiti de acelasi fel. Dar gin- direa limpede si proza luminoasti a unui Vol. faire, luptind impotriva hidrei injustitiei si a intolerantei, rimin de neimitat si, dupa cite stiu, nu au fost egalate pinit acum. RAYMOND BLOCH MULTUMIRILE AUTORULUI Prefetele — am spus-o — sint scrise pentru @ exprima regrete. Cei ce nu regrett nimic sint mai curind nefericiti, Aceasti Europa in Secolul Luminilor s-a néiseut dintr-un regret. Intre Revolutia francezd de Albert Soboul si Europa Clasicd, cea care, dincolo de 1680, se multumeste cu explorart, trebuia st sacrifictim secolul al XVIII-lea? ,,Prima parte a secolu- lui al XVIII-lea valora si merita mai mult, am spus noi, exprimindu-ne regretul, si nu.nu- mai prima, ¢ o intreagi: perioada ce se sprifintt re timpul forte al anilor 1680, precume mogte- nirea ce-si afl temeiul in timpul tare al mi- racolului european al gindirii dintre 1620 si 1640. Aceastit inserfie delicatii aducea dupa sine tot felul de constringert. Trebuia sti excludem, intre altele, ceea ce fusese deja abordat. Eu- ropa in Secolul Luminilor asa cum se inte- greazti ea in aceasta colectie nu are un timp propriu, Trebuie sa se insereze, sii'se insinueze, pe un toren dificil, in parte ocupat. In mo- mentul cind ciiinfa nu mai este posibild, re- mugearea subzisti. ‘Acum, sacrificiile. Din reduceri in. contrac- tir, din abandonuri in tradari, saw aproape, tentativa noastrii nu mai pistreazii decit o parte din ceea ce voisem si punem in ea la inceput. ”Dar, vai ! aceasta Europa in Secolul Luminilor, dupit atitea ciirfi excelente din care ne-am adépat, nu este nici mai rea, nici mai bunit decit oricare alta, Ea esie rodul unet experien- fe. S-a niiseut dintr-o reflectie asupra unei cri ze de civilizatie. Aceast ,,lume pe care am pierdut-o, si afirmatia trebuie infeleasi la pre- zent, ca accelerare a misctirii, impune o reflec fie asupra a cea ce am mostenit, In epoca ma- ginilor care executi repede si mai bine opera fille elementare ale gindirit, intreaga mostenire ne vine prin canalele si filtrele Secolului Lu- minilor. Printre prejudecifile, reculurile, par- cimoniile Secotului Luminilor, tn etuda aparen- felor, esentialul fusese prezervat, continuitatea, conditia progresului. Istoria se scrie totdeauna la_prezent, cu fata ciitre viitor, secolul at XVIIL-lea pe care l-am propus este deci unul partizan, un secol al XVII-lea util. Sarcinit di- ficilé. Cliuttirile cele mai recente, cele mai nu- meroase, cele mai indriiznefe din ultimii cinct ani, se refert ta secolut al XVIH-lea, cu pri vire Ia care prestatistica denst permite expe- rienjele istoriei cantitative, numitti de noi se- riala, in momentul cind informatica devine pri- ma dintre stiintele auritiare ale istoriet. Ajun- gem aici prea devreme. A trebuit sit antictpéim. Vom fi curind depiisiti. Aceasti certitudine este si recompensa noastrd, jumerosi sint cei ce ne-au ajutat, prieteni cu chipuri cunoscute, si inet si mai ‘numerosi cei pe care miracolul Timbii serise ni ia dééruit in spafiu si timp. Dialoguri cu cei prezenti si cu cei absenti. Sint maestrii nostri in materie de secolul al XVIMI-lea, de la Cassirer ta Paul Hazard, trecind prin Alexandre Koyré. Sint toti cei al ctiror num, si pe bund dreptate, revine adeseori: Fernand Braudel, ca intot- deauna primul printre primii, caruia i se dato- reazi totul, Ernest Labrousse, Victor-Lucien Tapié, Emmanuel Le Roy Ladurie, marele no- vator, Alphonse Dupront, Roland Mousnier, 2 Pierre Léon, Pierre Goubert, Francois Crouzet, Peter Laslett, E.A, Wrigley... Este Centrul de corcetiri de istorie cantitativa, acest loc al prie- teniei, avindu-l pe Pierre Gouhier in frunte, care, dimpreund cu mine, este adevdratul siiu intemeietor, sint Anne si Jean-Marie Vallez, Jean-Marie’ Gouesse, Jean-Pierre Bardet, Hu- ques Neveux, Gabriel Désert... precum si stu- denjii mai avansafi impreunt cu care am intre- prins cercetiiri, am ezitat, ne-am poticnit, si, din cind in cind, am gasit. Tin, de asemenea, sii-mi arit gratitudinea fat de cei ce mi-cu Ingiduit si mé exprim: Raymond Bloch, care a facut apel la mine si mea sustinut, Guy Beaujouan, Sylvain Contou, @ elirui prietenie imi este cu deosebire pretioa- Sa, si cu care este pldcut si nespus de intere- sant sa dialoghezi. El mi-a dat un ajutor eficace la realizarea indexului, Stie si anime o echipa sis 0 facti si lucreze cu pliicere. li mulfumese in chip cu totul deosebit si lui Claire Hallouin : ea a condus, a insufletit, « coordonat neostenit totul inet de la inceput, fari si se descurajeze vreodata. Tin sii le mulfumese si celor care au ajutat-o ; doamnei Muriel Jeancard, domnisoa- rei Odile Desenjant, care au adunat ilustra- fille, au réspuns la ‘intrebéiri, au citutat si au gisit. Domnului Jacques Roblin, care ne-a ghi- dat in alegerea pe care am faicut-o si a alctituit ‘macheta, cu ajiitorul doamnei Yvette Maamar, ii datortim cu tofii foarte mult, Tuturor, tui Claire Hallouin, in primul rind, trebuie sa le spun, si o jac cu pliicere : mulfumesc. Sint merite sigure. Cit priveste restul Iucrii- rit si defectele ei, raspunztitor sint, bineinfeles, numai eu. Aceasié Europa in Secolul Lumini- lor, ca si Europa Clasicd a cdirei fiicd este, nu pretinde a fi obiectiva, In misura in care a fi obiectiv inseamna a enumera si mu a alege, a iingi sia se minfi pe sine. Ba este, am mai spus, rodul unei experinfe si rodul timpului anostru. De vreme c pus i nostra, De vreme ce am pus in ea mult din spine, fe mulpumese mat inti tutwror a tor met. ai Huguette, cdireia ti datorez totul, si care Imi-a fost alaturi ta suferinta, ta ductirie si in munca mea, tuhuror celor ee Tocuiese ct mine ac0easi Casti, soacrei mele care imi desci- freaza manuscrisele ilizibile, copiilor mei, celo prezenti $i celor absen um $4 in-etornitate prezenfi si celor absenfi, acum si in.eternitate Introducere PENTRU A INTELEGE SECOLUL LUMINILOR Exista un timp propriu al Secolului Luminilor ? Intre 1680 si 1770, ba chiar 1780, pentru a. ne referi Ya cifre rotunde, o realitate se impune, densa, cu greu delimitabila, desigur, si totusi de necontestat : Europa Secolului Luminilor Mai intii, ea trebuie bine situat, in timp si in spatit, Cu incepere de la frontiera ce separ secolele al XIi-lea si al -XllI-lea, 0 mutatic Se produce, la nivelul vechiului spatiu medit ranean, ce’ basculeazé cAtre nord,-in crestina- tatea latin’. Curind, se va.numi Europa, In- cepind din secolul al XVI-lea, mutatille, in-ca- drul spafiului-timp Mediterana-Buropa, att ¢ patat o dimensiune plenetar’. Orice efort de Gecupare, orice periodizare deci devine tot mai havardati, mai dificil, pe masurd ce coborim pe firul timpului. Mai putin justificaté ? De- sigur, nu! Timpul apropiat este si timpul re- alitatilor omenesti mai dense, mai complexe, deci mai inegale. Este, ajadar, timpul supra- punerilor partiale. Europa Secalului Luminilor inceteaz& s& se dezvolte cind abia dispirea Europa clasicd, iar gindirea Luminilor este pe cale si se sting’, san sé se transforme, la sfirgitul secolujui al 2°XVili-lea, Ea subzisté in cadrul revolutis dustriale, de care este in mare mist sabilé. $i nu sintem noi oare toti, mai mult sau maj pufin, si astiizi inca, nigte Aufklirer ? Cel putin jeri eram incd. Din punctul de vedere Voltairian al lu Sirius, structurile cele mai ¥i zibile, cele ce rimin la epiderma Iucrurilor, 1 care dau numele avatarurilor uneia gi aceloiact clvilizatii, numiti, dupa doringa, Renastere, Eu Topa barocd, Europa clasiei, Europa Secolulut Luminilor, abia au timp sd so facd si s& se desfacd. Ele se ingriimédese pared una inte-alta in chip necesar. Ble se suprapun, Barocul, dupa cum ne amintim prea bine, coincide cu Renag- ferea si cu clastcismul, revirsindu-se din plin asupra secolului al XVII-tea. La limit&, si fntrebarea este legitim’, Seco- lul Luminilor posed oare in exclusivitate o trans& cronologica dintr-un timp care, in Eu. Topa, si nu fie impartit intre un Secol al XVil-lea ce continua si se dizolve inainte de 1750 si pregatirea marilor revolutii, cea a san culotilor si cea a masinilor ? Istoria se organi. zeaza in functie de timpii tari. Civilizatia stiin= tified a secolului al XX-lea, de exemplu, se sprijina ine pe aventura a cinci sute de spi. rite care au stiut, intre 1620 si 1650, si to. Peascd intro structura originalA cfutéri de doua ori milenare si si pun in miscare, dups cum spun fizicienii nostri, o mas critica de revolufie« in ordinea gindirii” De la 1620 la 1650, se opereazd in mod ireversibil, in jurul formulelor lui Galileu gi Descartes,’ primatul matematic in domeniul cunoasterii, intr-un cu- vint, matematizarea structurii inteligibile a universului, Am spus tn alté parte cum si de ce. Evolutia gindirii matematice care permite trecerea de la algebri la analiz&, intuitifle lui Descartes, geniale, inexacte, surse de dificul- {2 vlitoare, dar cistiguri imediate, si anume, reducera materiel la intindere, separarea con. ‘tlinfel ce cunoaste de obiectul care este cur- in- urd respon- a i ‘i 4 ni vor permite, in cadrul unei_structur nea or gre fn cde re sat Tu europesn al gindiritstiinttice set daeie tecieec de ani, timpul necesar 1620—1650, citeva site de bur i, jlomi, ofiteri apropiati de discipli- Bee ete le ‘marti elibera prin rent sf de edtre stat, de grija de asi clptiga plinea de flecate zi. Miracolul european al revoliiel me caniciste, si anume, cel din al dotlea sfert. al secolulul al XVIT-lea, este de-acum incinte fac torul comun al oricirel periodizit. Te mpul tare pe care isk oxganianeak gindirea cvilzaia lasice. Tata digul te: | pe care se intemsleaA, ldrgindu-al aria de eciune, Be Yopa Secolului Laiminilor, fn situate secunda, { ciilzatia.gtintificd a ‘seeolula a x ai indirect, dar Ja fel de sigur 20Cles, cova mel indirect Soe Si or i, confirma o filiatle evi- den anata fehnied se naste din acest nou raport &u Yumeat, ,Categoriile moderne, ale expanstunit gi dezvolttrit se ineriu tn pretun girea Indepartatd a acestor transfigu n ginil Tumi si a imaginii omulul, oper decisiva a secolului mecanicist.« Evidenta nu pos nogetd, Secolul al XVHTi-lea se stueaza fn po fan al extinderii revotutiel galileene. ati putea refuza 0 filiatle pe care a re. jendicat-o tntreaga sa gindire, de la Voliain Ja dAlembert, de la Leibnitz la Kant? In aceastd perspectiva, Buropa Secolulul Lumini; lor nu risci care 38 se dizolve intr-o Europe clasied bis? Civilizaia secolului al XVTHT-tea este indeajuns de originala Nu avern nimie de plerdut dac& o inserém la Tocul ef fn durate isforied. Europa Secolului Luminilor isi are timpii s8i tari, In ordinea gindirii, ca si in linea lucrurilor. ¢ 1680-1715, mai inti. Paul Hazard a gist, cindva, 0 formuli feriita = criza constlintet europene. In ordinea gindirii, eriza de cons 2-6 344 corespunde, in mare, examinarii unei . , re cautii esentiale, negarii a ceea ce am props sé numim sectorul rezervat Discursului. Des- ae ae amintim prea bine, lasase in mod leliberat in fara oii metodologit domeniul politicit si al religiei, relatia cu Dumnezeu si telatia cu omul in cetate. Dovada de prudenta, dupa unii, dovadi a unei constiinte coreete, cred eu, a etapelor, a limitelor, a complexitant, Descartes ldsa deci si subzisie doud sectoare earvate cel al Revolutiei, cel al tra smiterii raditionale a ierarhiei sociale si a puterii. Daca mul die Auf. Krung, “the Enlightenment, la ilustracioy, Pilluminazione, Lumina sau mei curind lomk. pile... laté un cuivint magie pe care epoca ea spun si s8-1 tot spuna“ j Odata cu ratiunea, nave ‘capitane @ unui intreg vocabular. In eiuda efortulut de, pus pind acum, istoria a doudzeci-treizect ‘de Guvinte-chele, in zece limbi, abia urmeacd ah Ficuta. Limbajul scris isi ave nivelurile sale, care se Suprapun pe straturile greu accesibile ‘ale lim. bajului oral. Nivel! 1, va fi, daca vreti, cel al marilor tratate, stiintifice $i filozofice, do- meniu apartinind multi vreme in mod exclusiv limbii Jatine, Cu incepere din 1680—1690, to. tusi, Occidentul serie cel mai adeseort in limba nationala, franceza precedind engleza, dar Ee. ul, german, scandinav, danubian, recurge Ia lating pina spre anii 1770 (a se vedea Kant). La nivelul 2 se situeazd literatura, de la teaira la povestire, de la epistol la roman; la nive. lul 3, limba curenta a corespontienjelor, limba Scrisd automaté, cea care vine pretutindeni sub condei in chip spontan. Nivelul 4 se situeazd Ia limita extrema a cresterilor istorice. La sfix- situl secolulut al XVIII-lea, in Franta, prin 20 ijlocirea cererilor de dispens’ de cAsitorie st 2 baetaion de Soleante, ajungem s8 aver, 9 vagi cunostinté cu privire lai v feel co ae afl a limita infericard 9 Jimba- julul seris. Datorita dispensei, gratie Bisericii, Gator doleantel, gratie statdiu, st prin mif- locirea seribulv rar aflat aproape de medial franese, ol s-a naseut din elta agri Given al damental direct al tole, Pentru extrem al domeniului dir storiel. Prana caistelor de dcleante, nivelul 4, inglo- beazi miliane, de la 40 Te 40%, poate, din masa fotald a fal, Ese chlor posibil ca lune le seri de dispense ecleziastice si colul al XVitl-tea, st mengem tne 1 mal de; parte, foarte aproape de un nivel 6 sare ar fi cel al expresici vorbite de cet ce nu stit nici se semneze, nici si clteascd literele Si, examinim dec. incireitura semantick @ uminilor si a ratiunii : ,filozofie, prejudecat ra li se_ all weuvinte cer fe ora tert toe oe forma, constitutie, liber ti, ined impovarate de 0, gindire arhaicd, sublect’ si cetatean in. ten stunea loz complementaré, libertate, egalitate, fionak Binteaiontal ol ceist tn cole seve zi.” Eehivalentu n fea Eh ae va permite, in timp si in spall ofl desentim in mod aproape sigur geografia Buropei Seco- lului Luminilor. Seria alunecd de Ta vest c est sf de Ta nord etre sud: a coboar pro- gresiv de Ia nivelul I la nivelurile 2, 3 si 4, apoi la nivelal 5, unde se olerde, BvoTutia des- cendentdl « vocabularlal Laminilor ‘are toe aproape in acelgiritm in Anglia sl fn Fran, Nivel 1 este atins, fn Fran, tn Angle 9 Glenda, ines gin 1000. Nivelul 2 este atins tn uneleTocuri cam tn jurul iu 1700, tn altel, in jurul lui 1710, dispirind in jurul lui 172 3Intre 1720—1730 in Anglia, 1730—1740 in Fran- fa, vocabularul Luminilor’ colonizeaza la nive- lul 3. Nivelul 4 este ocupat, dupa cum a vazut prea bine Alphonse Dupront, in 1789: ,Prin simpla lor prezent&, caietele din 89 atest’ [...] © pregatire mental colectiva in vederea a ceca ce am numi astici o «analiza de situatie» [..] Educat de citre monerhia administrativa, in- tregul regat este capabil, si in proportii impre- sionante, s4 se auto-analizeze in citeva sipti- mini, uncori in efteva zile din primavara lui 1789. La nivelul cel mai comun, o face in ma- nie notariala, chiar daci cel ce scrie este preotul, utilizind un vocabular cucernic sau la sindu-se prada unei sensibi janseniste [ Doleantele sau reformele sint articulate in co pus de cétre intermediari avind un nivel cultu- ral solid, si despre care putem spune c& apai fine clitei Luminilor — de un nivel superior —, reprezentind baza sa inferioaré. Cit pr veste nivelul 5, el va fi_atins in secolul al XTX-lea, cind, aflati la virf de mult& vreme, seria sementica a Luminilor, dislocata, va fi facut, in parte, loc altor asociatii, Vehiculata atunci de citre almanahuri si de catre litera- tura de colportaj citit’ in orele de sear&, ea Va intovarasi, in jurul anilor 1830, eroziunea traditiilor crestine la far, in perioada Iui Jac- quou le Croquant, Procesul este identic pretutindeni, dar mai tardiv. Vocabularul Secolului Luminilor se afli Ja nivelul 1 in| Germania in jur de 1700 nivelul 4 este poate depasit in Germania Oc- cidentald cam spre 1800, desigur nu inainte de a doua jumatate a secolului al XIX-lea, in par- tea sa oriental. Spania se afla la nivelul 1 cam in 1730, si abia la nivelul 2 cétre 1750. Italia o preceda cu cffiva ani. Nivelul 4 este depasit in perloada asa-numitului Risorgimento; in Spa- nia, nivelul 4 nu este niciodaté atins inainte de inceputul secolului al XX-lea, 2 Aceasta rapida anticipare asupra rezultatelor unei cercetiri in curs de a se face ne ofera o prima aproximare, in timp si in spafiu, a rea {atii Secolului Luminilor. Cele 120 de milicane de cameni ce pot fi numarati la un moment dat, mai mult inc, cele 500 de milioane care seal: succedat timp de 90 de ani pe un teritoriu ce poate fi deja numit Europa, in secolul al XVili-lea, nu au locuit nicidecum impreuna § fn acelasi’ timp. Taranii din Auvergne (analfa befi incd in proportie de 90% in jur de 1770), izolati in dialectul lor d’oc, nu sint contempo- rani tiranilor cresedtori de vite din tinutul ‘Auge din Normandia, alfabetizati in proportie de 80"/, care injeleg franceza si se aflA sub ac- {iunea unui catolicism de influent& jansenista, destul de apropiat, pind si in refuzurile sale, de spiritul Luminilor. Dac& distanta este deja mare la acest nivel, ce raport exist intre cei cincisprezece atei care cineazé, intr-o seara, la masa baronului d’Holbach, spre uimirea oare- cum seandalizati a lui David Hume, si atmos- Tera misticd a comunitatilor evreiegti hasidice din Lituania? In secolul al XVil-lea, Europa vede desfagurindu-se la infinit evantaiul so- cial al culturilor sale. In Norfolk, ea anunté Europa agricola din secolul al XIX-tea; la Manchester, este contemporana cu revolutia in- dustrial ; Ta Londra si la Paris, intrsun mediu inchis, ea anun{i transformismul. Si totusi, Europa secolului al XVIII-lea amine, § adincuri, Jocul uimitor unde se conserva socie~ titile traditionale, de cinei sau de gase ori secu- lare la vest, mult mai arhaice 1a est si la sud. Istoria totala a secolului al XVill-lea ne duce cu gindul Ja un fluviu ce rostogoleste ape ine- gal incdreate de aluviuni prea diferite pentru ase putea amesteca. Pe mésuré ce coborim pe firul timpului, sar- cing istoricului se complica. Cea ce s-a cistigat, pe de o parte, printr-o informatie mai ac- cesibila, se pierde, pe de alté parte, dat find 3‘masa tot mai complexa a faptelor pe care tr buie si Ie injeleaga i si le integrese tate sfirsitul secolului al XVil-lea gi sfirsitul seco lului al XVI1I-lea, volumul informatiei suscep- tibile de a fi prelucrata poate fi multiplicat de douazeci de ori, Este deci imposibil sa evitim, la Inceput, o problema teoreticl de metoda. Is- ria, desigur, are obligatia s& cuprinda totul. Dar atunci cum sa inchidem intr-un sistem de explicatie global4, in ceea ce ne udm riscul de a numi o wmetastructuras, destinul a £00 de milioane We oameni, impaiyiji_in_nenumarate i universuri culitirale diferite, cam in vreo suti de spatii-timpuri ireductibile, 500 de mi- Woane de oameni ale caror elite, trebuie sf recunoastem, au singure o istorle cu adevarat comuna ? La urma urmei, Europa Secolului Lu- minilor nu exist decit la virf, un virf tot mai Ingust pe mésura ce alunecdmm, in spatin, de la vest la est si ne intoarcem in timp de la 1770 la 1680. Totusi, nu trebuie, in nici un caz, sf separdm elitele de indelungata istorie a’ s cietafilor mai fruste ce le poartd, fara a aves © parte egala din mostenirea lor.” Cu incopere de la un anume nivel de complexitate, nu pu tem spera sa integrém totul dintr-o data. To. talitatea explicativa constituie, desigur, scopul nostru. Dar integrarea se face in etape. Ea Presupune organi realabila a unor struc- Presupune orgenizarea predlabilé a unor sirue- Istoricul secolului al XVitI-Iea este amenin{a de dowd primejdit : de 0 suprapunere de istorit dezarticulate, istorie intelectuala descarata, de © istorie economica si social decapitata, istorie Politic, joc steril in afara oric&rui mediu fizie si uman } de intoarcerea prea rapida a socialu- Tui gi a economicului cdtre universal autonom al gindirii. Civilizatia Europet Secolului Lumi- nilor se afla deci la punctul Ue intilnire si de organizare a unor structuri inteligibile constru- ite pe baza unel realitati umane vii si concrete, a Poate va trebui, inci o data, s& pornim de la ani 1620—1630, amintind de epoca clasica, de jumAtatea de secol ce preceda orizontul. rotitor al anilor 80. In cadrul unei economii terne, intr-un climat social sever, are loc miracolul gindirii. In cincizeci de ani, bizuindu-se pe i strumentul matematic, un now sistem al lumit inlocuieste, in mod ireversibil, ordinea, sco- Jasticd, reinterpretind 0 sintezi de doud ori milenaré. Cu incepere din epoca clasic’, se afirma mai mult ca niciodata larga autonomie a istoriei gindirii, Un exemplu : matematicile ‘Ase vedea algebra, care joaci un rol capital, in punctul de pornire a filozofiei mecaniciste, deci a reusitelor intelectuale ale secolului al XVill-lea si a filozofiei solidare din secolele al XVil-lea si al XVIl-tea. In secolele al XV-lea si al XVI-lea, din. tatonari in tatonarl, se des- prinde 0 simbolicd, abstractiunea progreseazi, este intemeiat un ‘calcul pe care geniul Jui ‘Viste (15401603) {1 duce catre un moment de cristalizare. De aici se naste evolutia indepen- dent& a algebrei, constituitd in ,disciplina for- mata*, deci autonom’, cu regulile sale, cu le~ gile sale, cu logica sa proprie. Hirtia, piinea, Cerneala si momentele de odihnd odaté asigu- rate, o istorie aproape. pura, independenté de orice mediu material, uneste in timp, vreme de doua secole, gindirea a cftorva sute de cameni. Unealta matematic’, dezvoltata, odinioara, din necesititile agrimensorului, iar, mei recent, din cele ale hidraulicii italiene, si, poate, de ‘asemenea, din necesitatile sporite ale mineritu- Tui si ale comerfului, s-a eliberat, incd dina- intea miracolului stiintific al anilor 1620—1650, de constringerile externe, urmind exigentele unei dialectici propri Matematizarea tumii ar fi fost imposibila fara existenta independent a instrumentului, in cazil de fafa a instrumentului matematie, Dar instrumentul capita, la rindu-i, un prodigios impuls pe temeiul necesitatilor noii arhitecturi cosmice, Totusi, pornind de aici, gi proiectata %parcel inainte, mai cu seama in secolele al XVili-lea si al XIX-lea, gindirea matematic’, ascultind de logica unei dezvoltari interne, de- vanseazii cu mult nevoile constructiei stiinfifice, Geometriile pluridimensionale (Lobacevskd, Rie- mann) se nase aproape simultan in anii 1840, la capatul unei lungi meditafii_ inceputd de Wallis in 1685, continuataé de d'Alembert si Legrange, J. F. Herbart si Grasmann ; in acelagi moment, George Boole (1815—i864) creeazi algebra binara. Curind, incepe unificarea pro~ gresiva a matematicii si a logicii formale, inte grate intr-unul si acelasi simbolism. Afi’ ciuta zadarnic in mediul inconjurator 0 cauzalitate : nu exist nici o alti logicd in afara de cea interna ; Lobacevski, Riemann, Boole si logici- enii formali ai matematicilor sint, cu. toate acestea, si cu_un secol inainte, profetii timpu- lui nostru, Para instrumentul conceptual pe care ei l-au faurit, stiintele fizice din anii 1910, cibernetica din anii 1940 erau imposibile. Aceste considerafil ne obligé si ne intoarcem la secolul al XVIIl-lea. Exemplul matemati lor nu pledeaz& oare in favoarea unei largi autonomii a gindirii? La un anume grad de maturitate, disciplinele formale, mai cu seam cele mai abstracte, dobindese privilegiul unei dezvoltari autonome, Constructorii lumii _mo- derne au realizat, in anil 1620—1650, un_pro- gres decisiv in ‘ordinea abstractiunii. Fi au creat deci sisteme de gindire mai independente de mediile materiale si de conexiunile logice interdisciplinare, susceptibile de o desfagurare autonoma. Cea ce este adevarat in privinta dis- ciplinelor formale este tot atit de adevarat cit priveste noua sistematica ce le leagi. Intr-un cavint, orizontul mental al Jui Galileu gi al ui Dascartes se comport, la limita, incepind din momentul victoriei sale la virf, c&tre 1650, asupra orizontului_artistotelo-scolastic darimat si epuizat, ca 0 ,diseiplin& abstract& formala, susceptibil deci a avea o istorie proprie foarte 36 autonoma, In afar de presiunile mediului, la care este supus, gi de inegalitatile datorate pro- gresului inegal al disciplinelor integrate, el este tirit in migoarea propriei sale desfasurari logice. Vom vedea aceasta in partea a doua a cértii Corpus-ul gindirii clasice mostenit de la Galileu, de la Descartes, din avintul luat de analiza si din progresul algebrei, implic& unele optiuni fundamentale. Asimilarea materiel cu intin- derea, domeniu al geometrici euclidiene, gustul pentru schemele mecaniciste elementare ale unui univers-orologiu — si trebuie si intelegem prin aceasta afirmarea a priori a unei structuri matematice a creatiei, garantd a legalitatii sti- infifice. Corpus-ul acesta, sau, dac& vreti, acest sistem de gindire, implicé, de’ asemenea, opozi- tia fundamental’ dintre ' natura si intelegere. Filozofia carteziana si postearteziana cere deci © teologie a transcendentei absolute. Creatorul universului ,nedefinit', garant al ordinii gi res- ponsabil de un primum mobile, se indeparteazh progresiv. El este Dumnezeul ‘ascuns, aproape imperceptibil in creatie, dar accesibil totusi con- stiintel. Un Dumnezeu ascuns si indepartat. Maretia Jui transcendent’ impinge, intr-o pri- ‘ma etapa, pietatea clasic& spre un respect para~ lizant. Acest Durnezeu, indepartat la modul infinit, transcendent pina la incomunicabilitate, este totusi mediatorul, fundamentul teoriei cu- noasterii. Paradoxal, ‘acest Dumnezeu izgonit din natura poate fi regasit in centrul oricarei activitati intelectuale. Intre cel ce cunoaste, aga cum il defineste cogito-ul cartezian. si conceptul de intindere din filozofia naturalé, Dumnezeu devine intemeietor si chezag, intr-o prima etapa, a oricdrei teorii a cunoagterii Elementele corpus-ului clasic aleatuiese un ansamblu logic de o mare plasticitate. Filozofia mecanicisté @ epocii clasice, refuzind, aga cum este ispititA s& facd inspre anli 1680, paranteza cartezian’, care situa, dup& cum ne amintim, ligia, politica si arhitectura soctala in benefi- ciul Revolutiei si al traditiel, era chemata, achiar. fara constringeri exterioare, s& se mo- difice.profund. .Astfel, corpus-ul clasic poate, Ja rigoare, si dea nastere, conform jocului in- tern al forfelor ce-1 alcatuiese, corpus-ului gin- Giri Secolului Luminilor. Putem chiar constrai un model ,endogen* de destructurare a Lumi- nilor. Sa amintim, pentru a usura _infelegerea, va dintre articulérile alunecdrii ce are loc fin ultimele decenii ale secolului al XVil-lea Totul are loc, mai intfi, in cadrul trecerii, 1a limita, a transcendentei divine. Devenit doar un primum mobile al creatiei mecaniciste, Dum- nezeut se.indeparteaza, Invalult in méretia sa Newton il aminteste pentru o clip. El redevine omniprezent in ipoteza primului stil al gravi- tatiei. Apoi se intoarce din nou in indeparta~ ‘ele-i tinuturl, eind, misterul gravitatiel fiind acceptat ca proprietate a materiei, mecanica cosmic, cu astronomia Tui Laplace, se imbogi- teste in chip hotarit cu o a patra dimensiune, dimensiunea . temporal. Perfectionarea — i eursulsecolului al XVIlI-lea — universului, orologiu construit de Divinul Arhitect, con- firma, din deceniu in deceniu, ipotezcle lui Leibnitz: Fora motrice a universului, a sa vis viva, nu diminua ; orologiul Tumi nu cerea si fie nici intors, nici reparat“. Asemenea cro- nometrelor marindresti realizate de Harrison cai tn jur de 1770 Divinul Arhitect era treptat constrins la 50- majul tehnologic. ,,Astfel, cum spune atit de frumos Alexandre Koyré, Dumnezeul puter- nic si actiy al lu! newton, care guverna in mod efectiv universu} dupa libera sa vointé si hoti- rire, devine succesiv, in cursul unei evolutii ra~ pide, 0 fort conservatoare, 0 intelligentia extra mamédana, un Dumnezeu trindav, Intrebat de c&tre Napoleon cu privire la rolul ce-i revenea lui Durnnezeu fn al su Sistem al lumii, La- place, care, 0 suta de ani dup Newton, perfec tionase in’ mod definitiv noua —cosmologie#, putea rispunde, dup& cum ne amintim prea 38 bine: ,,Sire, nu am nevoie de aceasta ipotezait Dar 58° nu ‘ne grabim. Automatismul nu este absolut, Butada iui Laplace n-a insuile{it nici- odaté multimile. Pe de alta parte, mu exista © contradictie de nedepasit intre filozofia me- canicista in universul infinit si o teologie a unui Dumnezeu transcendent. Pe vremea tumul- tuoaselor desfasurari. religioase din secolul al XVil-lea, cosmologia mecanicista si. teologia Intruparii se completau fara a-si dauna una alteia. SA recunoastem totusi c& aceasta forma de gindire mentine cu_greu’o teologie. naturala coerenta. Intr-adevar, ce alté comunicare’ se poate spera din partea zcestui Dumnezeu cre: tor al universului mecanicist conceput aga cum il vad secolele al XVil-lea si al XVII[-iea, in afaré de propria-i Revelatie ? ,,Tacerea eterna spatillor infinite elibereaza terenul pentru Cuvintul lui Dumnezev. Intruparea nu mai cA s& se dizolve in cotidianul familiar gi li- nistitor. Dar de indata ce tensiunea ascultar anxioase se relaxeazi, totul se prabuseste. Ma rele Arhitect nu mai are ce. face, $i inca si mai putin ce spune. ,Mecanicismul* ofera 0 alternativa : religia Transcendentei sia Cu vintului, lume-orologiu goliti de zeii concili anti.si imblinzifi, La nivelul unei parti a eli tel, Dumnezeul ,prost si inutil al deistilor se situeaz’, in cosmologia mecanicista, in alter- nativa posibild 2 lui Deus absconditus al lui Pascal. Nici 0 piedicd nu se mai ridicd in ca~ lea acestei conceptii Nici o piedic& nu se mai ridicd nici in ceea ce priveste filozofia naturii, Mai raminea pro- blema infelegerii. Construirea unei teorii a cu- noasterii va fi fost marea opera si, poate, ma- rele egec al secolului al XVII-lea, Sa ne amin- tim de optiunile carteziene' de la mijlocul secolului al XVII-lea: in centru, distanfa ra- dical care opune natura si intelegerea, obiec- tul cunoasterii si cel ce cunoaste. Pentru Des- cartes si primi cartezieni, mediatorul ideilor 2»clare este Dumnezeu. Dar cum sa rezisti is Pitei totalei simplita{i, a unei reduetii a spir tului la legile filozofiei mecaniciste ? Locke si, pe urmele sale, Condillac, senzualismul, aceasta mare tentatie a secolului al XVIII-lea, sint, daca vreti, seductia totalei reductibilitati’ de la complex la simplu, mecanica inlduntrul spiri- tului. Constiina celui care cunoaste nu mai este decit oglinda ce primeste imaginea pasiv: a lumii, Immanuel Kant va reda intelegerii legitima-i complexitate si va elabora, in sfir- sit, 0 teorie a cunoasterli demna de progresul stilntelor. Kant este de acord cu Locke, Ber- keley si Hume in ceea ce priveste limitele ra~ (luni. Metafizica nu va mai fi de acum inainte decit stiinta limitelor ratiunii umane. Sufletul, sau cel putin constiinta celui care cunoaste, nu va mai fi puerila camera neagré care’ se marginise o clip&, 1a unii discipolt abuzivi ai lui Locke, si inregistreze lumina venit’ din afar’ Un lucru e sigur: la un anume grad de complexitate, 0 disciplina formala (am retinut exemplul matematicilor), un corpus mai com- plex de gindire (filozofia naturii si cea a in- felegerii, ‘pentru a folosi expresiile preferate de secolul al XVIII-lea), adic’, in fapt, totali- tatea cunoasterii abstracte, de’ la Descartes 1a Kant, trecind prin Locke, $1 senzualismul abe~ rant, evolueazi aproape’ fara nici o interfe- renf& exterioara, doar sub presiunea elemen- telor care intra in compozitia sistemului, ince de la pornire, a unei dinamici interne, a ne cesitatilor unei logici proprii, Autonomia isto- riei_ inteleetuale nu dateazi din secolul al XVil-lea. Este de ajuns sé ne amintim cum, in doua secole, scolastica tomisti, prin repe- tate alunecdri ‘interne, a lisat locul nomina~ lismului de la sfirgitul secolului al XV-lea. Au- tonomia istoriei intelectuale iese totusi intérita din marea revolutie ce are loc in cel de al doilea sfert al secolului al XVII-lea. Obser- vam aceasta plasticitate sporitA si intr-o apt ine de a evolua mai rapid. Corpus-ul cla~ a (iso 1680) last local, intr-o jumatate de secol, sistemului Luminilor, care, ineepe sas dizolve, in esenta Ivi, supus rigorilor logice ale critclsmului kantian. in seurta se eronologie, filozofia Luminilor sa facut is estas nami i fn cadral unui fea proprie a : ul unu Hite de ginaive, tle che vorba de filozofia mecanicista sau de filozofia Luminilor, trebul ‘acum acceptate de istorie, integrate de dis- cursul istoric. Este ceca ce ne straduim si nivelul jocului subtil al_gindirii, al. istoriei literare, al istoriei filozofice, al istoriei stiin~ telor,civilizatia Europet Secolului Lurminilor 2 nisea, dack nu sintem foarte atenti, sé se di zolve intr-un sistem clasic bis. Daca am rie mine aici ar insemna sé tradim generoasa complexitate a adevaratului secol al XVITI-lea, cel al tuturor oamenilor. Un sistem explicativ yendogen, care nu ar tine seama de, oamenil Ge muncese si de lucruri, chiar perfectionat, ea acela al lui Paul Hazard, al lul Koyré sau al lui Cassirer, nu e de ajuns. Europa Secolu- lui Luminilor este ceva mai mult si ceva mai bun decit o Europa clasicd bis. Locke $i Con- dillae au exprimat o parte din adevarul timpus tui lor. Da, mediul a avut de spus un cuvint decisiv in’ infelegerea Secolului Luminilor. Gindirea acestui secol a avut de spus, la rindul ci, tun cuvint decisiv in ceea ce priveste Iu- crurile. De la cresterea orizontala Ia demaraj secolul uneltei i ile. Jn Europa Secolului Luminilor, lucrurile, mediul s-au pus pe nesimtite in migcare Apli- carea la istotie, de vreo doudzeci sau treizeci ”de ani, si din ce in ce mai sistematic, a meto- delor sia tehnicilor statistice — vorbim de o ‘storie cantitativa sau, mai modest spus: ce. tial — a permis realicarea unor importante progtese, Predecesorii nostri inarmati, sau prea exclusiv pern ructutilor sia mo- Gurilor de producere, solidaritatea genurilor de a din secolul al XVifi-lea cu un indelungat Wecut ce ia nastere in ev chiar mult inainte, Desigur, intr-o perspéctiv: cu bitaie foarte lunga, analiza traditionsla tae nine adevarata, iar, foarte recent, Plerre Gos bert, in a-sa Istorie economicti' si social a Prantei, ti reda intreaga vigoare si eredibilitate Pecrlarea, sat demarajul (take off) economis: tilor — care presupune dublarea rapida o rae portului dintre investitiile nete si venitul nas fional —~ ‘se situeaza la sfirsitul secolului al RUiillea simu inainte (Anglia, 1783—-1802 + Franta, 1830—1860). Dac& trecom din dome: niul spiritului m cel al cadrului material de Vata, trebuie si acceptim acest adevar evi. dent: nimic fundamental nu se produce ca incepere de Je mijlocul secolului al XVIT-loe §! ping la mijlocul secolului al XVIT-lea, Asis. lam Ja escilatiile — de o parte si de cvalalta Ttinel linii cvasiorizontale. A se vedea nive lurile de populare. Europa Occidentala numaca abia cu putin mai multi oameni (intre 19 a 20%) Ia miflocul secolului al XVIII-lea, decit 1a sfirsitul secolului al XtfI-lea. Speranta de Ula Ta nastere, in fevicita Anglic, la Colyton (Devon), atinge virsta de 43 de ani in secolul al XVE-lea (1538—1624), 42 de ani in secolul al XVIlI-lea (1700—1770), 37 de-ani in secolul al XVTi-lea (1625—1699). Oscilajie ? Nu, pro- Sres, Anglia a repurtat, in secolul al XVi-lea, cu doua secole si jumatate mai inainte, o mare Victorie asupra morfil. Speranta de via}i pe continent se situeaza, la inceputul secoluii al XVUl-lea inca, intre 25~30 ani a De fapt totul este in functie de termenul de referinta, Intre adevaratul demaraj, care a- junge la cresterea continua a socielatilor in- dustrial, si rigiditatea structurilor din seco lele al XI-lea — al XVII-lea, secolul »al XVilI-lea totalizeazi o suma impresionanté de mici modific&ri. Economistii, incepind cu W.W. Rostow, vorbese despre: conditiile prealabile demarajului, Progresul va fi fost astfel, in viata a milioane de fiinte din Europa, mai mult decit o idee : 0 experienti. Intre lungi secole imobile, cu structuri materiale blocate, si explozia unei cresteri nebunesti, cind echi” Pamentele sint perimate inainte chiar de a fi manifestat fie si numai o fractiune din po bilitatile lor, cind mutatia face parte din struc turd, secolul al XVIIl-lea va fi fost, intr-o anumiti misura, secolul migcarii, al miscdrit resimtite, traite, constiente. Secolul migcdrii, deci al progresului Progrese agricole, mai intii ; totul decurge de aici. Recoltele sint mai bine pistrate, siminta mai putin irosit&, randamentul creste fntru- citva: pe cap de locuitor el sporeste cu 10% sau cu 20%, in alte locuri stagneazi. Acest cistig modest si decisiv se repercuteazA pe fn. treaga scar a productiel, c&ci in sectorul agri col lucrau, Ja sfirsitul secolului al XVII-lea ined, aproape nou zecimi dintre muncitori SA presupunem, la vest, cam o zecime de oa~ meni suplimentari, eliberati prin progresul pro~ ductiei agricole, dows zecimi in loc de tna, si care pot s& se consacre industriel, comertu- lui, administratiei, guvernarii, sau, ined, si m mult, cugetarii. Cistigurile mai substantiale din eelelalte sectoare prelungesc acest efect. In viata secolului al XVIII-lea cel mai mult nu conteazi masinile englezesti — ele sint viito- rul —, ci unealta. Unealta ajunsi la capatul unei indelungi evolufii, pentru ci materialul utilizat este ‘mai bun, pentru ci mina care fl IucreazA si fl foloseste este- mai iscusita, in- 43trun cuvint, pentru ci ucenicia a dat roade mai bune intr-o generatie de artizani care tes. Gindifi-vi 1 Rousseau gi la mediul din Geneva, gindifi-va la Anglia care citeste, la nucleelé instruite din Franja, Pentru ca ‘oa~ menii sint mai atenti si primese mai bine mo: tenirea, Planul esential al transmiterii tehnic lor este, desigut, dominat in continuare de o practici’ insusita din vazute si din auzite. La baz, cel putin, c&ci secolul al XVilI-lea este secolul marilor’tratate, al cérfilor, apoi_al §co- lilor unde se invafi arta ingineriei. Plangele din Enciclopedie marcheaz& punctul de plecare timid al unei noi demnititi. Acesti artizani, re gindese mai indraznet cu mfinile lor, acu citese, intrind in comunicare cu tehnicien gindirii, SA reludm, insusindu-ne-o, aceasta distinctie fundamentala pe care Fernand Braudel o im- prumuta din antropologia cultural. S& rezer- folosirea cuvintului ,civilizatie* culturilor care au atins nivelul scrisului, civilizatia con- fundindu-se astfel cu sectorul culturii solidare cu imensa mostenire a transmiterii scrise. La nivelul artizanatului urban, secolul al XVII- lea schifeazd 0 intilnire, ‘niciodata realizata pina atunci, dintre cultura si civilizatie, in be- neficiul civilizatiei, desigur, dar si mai_mult inca in beneficiul ‘culturii ‘traditionale. Bene- ficiu prin mijlocirea oamenilor. Dobindirea foarte timpurie a mecanismelor psihomotoare ale lecturii si scriiturii, dobindirea, prin seri- ere, a unor structuri intelectuale complexe, d parte de a ingreuna transmiterea tradifionala a stiintei si a comportamentului meseriei, prin practica din vazute si din auzite, usureazé ope- Actizanul care citeste, aflindu-se la inter~ seefia dintre cultura tradifionala si civilizatia scrisului, el dobindeste mai repede, refine mai bine un mod de a face pe care, de acum fna- inte, il va modela cu mai mult usurint’. Do- bindirea masiva a deprinderii scrierii si a unui grad de lectura utilé de citre o fractiune, pe a” alocuri majoritara, a lucratorilor din manufac- turi — lucra ce se petrece in Anglia —, con- tribuie a dezvoltarea rapid a unor procedee artizanale de fabricatie, a unor gesturi si teh- nici manuale care imprim& lucrurilor pecetea gindirii. Secolul al XVIII-lea perfectioneazd unealta tradifionala. $i, mei ales, in citeva laboratoare de mare virtuozitate, fabricarea orologiului, a ceasului, a cronometrului, construirea unor in- strumente stiintifice, multiplicatoare senzoriale lasate mostenire, de catre secolul al XVII-lea, Secolului Luminilor, care le inalté la un nivel incomparabil superior de eficacitate si de per- fectiune, executarea de orgi, clavecine si viori In victoria tardivS a telescopului trebuie s& ghicim stravechea art4 de a turna o materie adecvata si de ao glefui ca pe o oglinda, in progresul ‘microscopului, descoperirea lentile- lor. A se vedea sticla, placa de cristal de pe masé, oglinzile. Secolul al XVill-lea se situeazd la capatul evolutiei unor unelte tradifionale, minuite ade- seori de meseriasi care tit s& citeasca si care se slujesc mai bine de ele, utilizind totalitatea posibilitatilor lor nebanuite. Secolul al XVIII- Tea poate fi oare definit ca secol al uneltei perfecte minuite la perfectiune, si care va da curind 0 mare batalie impotriva masinii ? Unealta tnaintea masinii, desigur. Masina im- potriva uneltei insé, nu. Contradictia dintre unealta din secolul al XVIll-lea si magina in- ventata in Anglia se intilneste rar. Una, $i nu cea mai putin importanté, dintre conditiile re- Yolutiei industriale rezida’ in indeminarea unor artizani capabili s& domine materia cu mtinile lor, s& lucreze fierul, si realizeze roti dintate, pinioane, axe, si rezolve o infinitate de mici probleme practice, cum ar fi curelele de trans- misie sau articularile ermetice, ce presupun adevarate comori de iscusinfa si de indemi- nare. “6Nu-i usor si descrii_aceste mici_ progrese. Nimic din istoria serial a remuneratiilor sia preturilor nu ne lasé si percepem o ameliorare sensibila a nivelului de viafa al claselor popu- lare. Abia incepem s& abordim dificultatea aceasta, si descoperim cutare sau cutare do- cument, s& gasim un mijloc adecvat de a+ utiliza. Cadrul vietii materiale se imbogateste, se diversificd, se amelioreazd. Casa construita acum este ceva mai mare, ceva mai aerisité, mai putin frusté decit cea pe care o inlocu- ieste. $i nu numai in cazul celor bogafi, Apare patul in locul unui asternut intins aproape pe Jos, apare dulapul in locul unui cufar, apare Jenjeria, apare 1 vesela. Intre timp, populatia @ sporit, Cine este cel ingelat? Economia, cu salariul sdu, gi pretul ptinii? Istoria sociala si ancheta cu privire la locuinfa, care a cer- cetat cu. de-amanuntul casele unor starifi_aga cum mai existd cle si astazi? Sa acceptaim si si depagim aceasté aparenta co: traditie. Serlile de prefuri nu au izbutit inca s& mésoare piné acum obiectul nou, obiectul disponibil, calitatea mai bund, rodul, indirect surprins, al unei augmentéri sensibile a pro- uetiei in toate domeniile ; s& acceptim, sub rezerva de inventar, inevitabila propunere. Ar- tizanatul a realizat, in secolul al XVIII-lea, gi fara investifii directe, o sporire apreciabila a randamentelor. Investitia sa, indirect’, este cea a -unei mai bune transmiteri a cundstintelor, care ajung ia oameni mai numerosi si mai bine instruiti Aproape far nici o investitie imediata : in aceasta consti intreaga diferenta fafa de se- colul al XIX-lea. Printr-o atentie reinnoita, printr-o valorizare a deprinderii in detrimen- tul rutinei. In epoca ordinatoarelor, am fi is- pit riscim urmitoares afitmatie: un hardware cu 50% mai mare, amortizat prin ameliorarea fira nici o cheltuialé a unui soft- ware. Modestul cistig realizat se afl nemij- locit la dispozitia omului. La sfirsitul secoli- 46 Jai, de dowd ori mai multi oameni, ceva mai bine educati, triesc pind la o virsté ceva mai inaintaté, La sfirgitul secolului al XVIII-lea, Europa numéra de cinci sau de sase ori mai mult oamenj care stiu si citeasca decit la sfir- situl secolului al XVII-lea, de zece ori mai mult, poate, care au trecttt pragul lecturi eficace, si care citesc mai mult si altceva, Ca- pacitatea de absorbtie prin lecturd s-a inzecit in curs de doua generatii. Muttiplicatorul de crestere a timpul din Secolul Luminilor Jata-ne din nou in prezenta unei_contradictii, Solidar cu. trecutul, secolul al XVIII-lea este totugi, secolul migcarii, al progresului. practic, Ja nivelul Iucrurilor. A depasi contradictia in~ seamni a descoperi ceea ce ne-a aparut ca find explicatia central, cheia de bolt, poate, a epocii Luminilor. Stabilitatea modurilor de productie ale societatii tradifionale nu exchi- dea nici modificarea, nici ‘schimbarea, care crau, cel mai adeseori, un progres. Originali- tatea secolului al XVIII-lea nu rezid& in mo- dificéri individuate, ci in propensiunea pe care © capita acum schimbarea de a aduce dup’ sine alte schimbari, Pentru a exprima aceasta realitate, este comod sa recurgem la limbajul economistilor. El vorbeste de antrenare, de multiplicator. Vom vorbi deci si noi despre multiplicatoral de crestere in epoca Luminilor. Aparenta stabilitate tchnic& din. secolul al XVill-lea este conditia insési_ a multiplicato- rului de crestere. Progresele tehnice decisive se situeazd la nivelul know how-ului econo- migtilor anglo-saxoni, La limit, deci, ele sint pur cistig; ele preceda si permit adevarata mutatie, cea a maginilor, care cere, la inceput, redutabilul ascetism al unei imoiri complete a * _)a materialului de productie. Secolul al XVIII- lea, aflat la sfirsitul ,civilizatiei traditionale, a Véaut realizindu-se un ansamblu de micro- ameliorari greu decelabile, dar care au adus dupa ele importante ameliorari ale productivi- titi. Decurge de aici o apreciabilé ameliorare a condifiilor materiale de viata. Ea se produce in beneficiul unor pituri intermediare. Reusita lui Rousseau si cea a lui Diderot exprima po- sibilitatea pe care 0 au acum anumite paturi sociale, ce totalizeaza citeva milioane in toata Europa, de a beneficia de mult timp liber. Situatia materiala a paturilor celor mai umile mu se agraveazé. In mod obiectiv, secolul al XVITl-lea este totusi o perioad’ in care cei Siraci o duc mai greu. Diferentierea, mergind pind la ruptura, a genului de viaté a asa-nu- mitei lower middie class va fi transformat ma- rea, tragica, dar generoasa societate a celor siraci, intr-o serie de ghetouri, Sardcia isi pierde continutul traditional. Ascetismul laici- zat al cresterii isi imprumuta valorile de la puritanism, Saracia este un egec, de vreme ce Teusita pare oferiti celor mai buni. Malthus, in 1798, trage de aici o concluzie radicala, re- fuzindu-le celor umili pind si bucuria simpla a dragostei carnale si a zAmisliril generoase. Putem simti, prin mijlocirea traditionalelor forme de justitie, cum sporeste mizeria in Franfa in jurul anilor 1770, dar, la fel de bine, putem fi sensibili Ia bunastarea modesta a paturilor de jos. Se sap& acum un adevarat gant care desparte nafiunile fn stare latent& de marea treime sacrificat’ a viitorilor cet&- feni pasivi. Dar cit. priv majoritate, Europa de Vest a Secolului Lumi nilor ne arata un chip surizitor. Acest suris este capital. El asigura succesul unei gindiri noi. Voltaire din Le Mondain a exprimat felul cum © oarecare familie Arouet a izbutit s& ia parte la supeurile Regentei, Enciclopedia este expre- sia unui suris la nivelul unor paturi mai nu- meroase. ” © Visti la fel de severa si totusi, pentru multi, considerabil mai putin espra, mai ome- ndascd. O viati mai lung. Media de vial din secolul al XVil-lea, in ciuda nuantelor si a excepfillor, este foarte mic&. Speranta de vial este de doutizect si cinci de ani, abia unul din dot oameni are sansa de a ajunge la virsta de doudzeci de ani, perspectiva a una sau dowd mari hecatombe’planeazi perpetuu. Suprevie~ tuitoril, platese traversarea colectiva a acestel ‘vai umbrite de moarte prin mari pierderi afec~ tive Or, iat c& in secolul al XVITI-lea — dovada de netgéduit a unei bundstari profunde — se schiteaz ceea ce am putea numi revolutia vitala. Intre 1700 si 1800, au fost ctstigati in medie zece ani. A se vedea recordurile de sa- n&tate ale gentry-ci britanice. Zece ani in plus : viafa adult (singura care conteaz din punct dé vedere social) e de doua ori mai lunga Cum si apreciem o astfel de modificare? Ea este fird nici un echivalent, guvernindu-le pe toate celelalte. Mai intii, pe cea privitoare la perioada copilariei. Aici’ nu mai intra in joc doar recile probabilitati. Poti, luptind, cu pre- jul unor eforturi si al unei atentii, deosebite, s&-1 faci pe copil si ajunga adult. Aristocratia britanici d& si de aceasta data tonul. Nobili si nobile se consacré educatiel. Copilul mai iubit, mai bine educat, nu este, la inceput, cel mai rar fntlinit. Marea mutatie ce are loc fn cadrul educatici si al cresterii copilului este, fn primul rind, consecinfa unor mai bune ganse pe care le capité omul in fata morfii. Cu fn- cepere din 1730, in citeva sectoare privilegi- ate, italia pentru cregterea copilului merit osteneala de a fi data. Aceast batélie trans- forma succesul initial in victoric. Intre 1700 si 1800, intervine o modificare profunda fn atitudinea fati de moarte, iar im- portanta pe care o cunoaste viata cuplului, dobindits de mult& vreme in Anglia, se afirma o 3-6. 92‘si pe continent, Familia conjugal sfiryeste prin a desfiinfa marea familie a ,tubedeniilor*. Si totugi, in 10—15%> dintre cazuri, este men- yinutd legitura dintre trei generatii, Avantaj deloc neglijabil pentre educatie. Bunica $l métuga celibatara (si nu uitim ca celibatul definitiv sporeste) colaboreazi la marea oper a secolului. Alfabetizarea masivi este corolarul_ mari victorii asupra mort, S4 alfabetizezi niste co- pli sortiti unei morti apropiate este un lux si o himera. Sa alfabetizezi inseamné, dintr-un punct de vedere colectiv, s4 intemeiezi un mi nimum de speranté pe sansele de supraviefu- ire ale copilului. até cum functioneaz& mul- tiplicatorul. Populatia find dublé, . proportia celor care citesc este dubla (gi e vorba de un minimum). Proportia celor ce ating un nivel eficace de lectura sporeste inci si mai mult, materialul pus la dispozitia celor care citesc se inzeceste. Citeva sectoare privilegiate din Nowa Anglic, din batrina Anglie, din Germa- nia pietisté, de pe axul renan, din nord-estul Franjei au’ cunoscut niveluri de impregnare prin carte pe care secolul al XIX-lea nu le-a depasit. Intre 1680 si 1780, difuzarea conti- nutulu! tot mai vast al civilizatiei scrise, prin scriere, este multiplicati de douazeci de ori, In secolul al XVIl-lea, curopenii au experi- mentat progtesul si in acest domeniu ;. progr sul, nu rasturnarea. In cadrul societatilor r mase, in cea mai mare misura, traditionale, viafa’ continua si curg’ in structuri multisecu- lare, familiere deci, si perfect recognoscibile. Niciodat un text din Secolul Luminilor nu comunicd un sentiment dominant de instrai nare. Depeizarea ce are loc odata cu schim- birile presupune constiinta unui inainte sia unui dupa. Cind se produc transformarile le- gate de societates industriala, depeizarea, do- mina, Nimic de felul acesta nu se intimpla in secolul al XVIlI-lea. O stare de mulfumire, de 30 siguranti, de certitudine decurge din percepe- rea unei noutati in cadrul unui sistem de re~ ferin{a stabil. In secolul al XVIlJ-lea, stabi. litatea structurilor traditionale este prima condifie a perceperii schimbarii, deci a perce- perii experientel traite a progresului. ‘Totul contribuie la aceasta, In plan intelec- tual, de exemplu pentru clita, prodigioasa mu- tajie 2 cunoasterii istorice, ce are loc a sft situl secolului al XVI-lea. Ea imbogateste gama referintelor. ,Revolutiei stiintifice“ “din anil 1620—1050 fi corespunde, mutatis mutan- dis, ,revolutia istorica* din 1680—1700. Di tro tehnicd bine pus la punct a stabilirii or tice a textului si a faptului, decurge o mutatie a datului precis, intr-o cunoastere a trecutului multiplicata de’ zece sau de douazeci de ori. Progresul decurge deci din intilnirea a doua structuri, o noua structura intelectualé si 0 noua structuré a mediului inconjurator. Pro- gresul nu este numai afirmat, ei este trait in Viata cotidiand. Progresul se opune indelungii intemnifari constituita de o stagnare seculara, triumful aparent él paremetrilor trecutului. EL se opune, de asemenea, rastumarii si punerii in discutie simultana a tuturor termenilor de referinfa. In secolul al XIX-lea, progresul nu mai este trait, el e doar proclamat. Progresul, ca percepere a unei schimbari trite ca ame- Yorare, presupune deci un minimum de ste- bilitate. Secolul al XVilI-lea va fi fost, pentru © fractiune tot mai mare, aledtuita din oameni care citesc, secolul perceperii generalizate a uel ameliorari Difuzarea constiintei tot mai cuprinzitoare a unui progres posibil la nivelul paturilor mij- locii si superioare ale societtii este neindoiel- nid Consecinjele ei in Franta sint bine cu- noscute, Schimbarea apare posibila. De vreme ce schimbarea este posibila, ea este in mod necesar insuficient’. Progresul duce la forma~ tea unei constiinte revolutionare. Modalitatea afrancez a crizei de crestere de la sfirgitul se~ Progresul inseamna si speranta. Or, speran- fa care se situeazd in timp se opune, in Fran- fa cel putin, adeseori, sperantei care face apel Ja eternitate. Progresul este o dimensiune neag- teptat de nou’, o dimensiune nebanuita a ceté- fii terestre. Nu este nici mai greu si nici mai ugor s& crezi in imparajia cereascd in secolul al XVIlI-lea, sau in secolul al XVil-lea, sau. in secolul al’ XX-lea. Dar e mai ispititor s& te gindesti la altceva. Progresul deschide, in prac ticd, mai mult aici (in Franta), mult mai putin in alte parti (In Germania, in'Noua Anglie), 0 aparentA alternativa terestré la escatologia crestina. Un timp de viaja adulta statistic du- blai, un timp mai bine umplut cu preocupari practice, cu solutii posibile, cu sperante modes. te, este un timp répit, in multe cazuri, medi- tafiei_asupra esentialului, S& nu ne ‘grabim deci s& facem din racursiul escatologic conditia sine qua non a progresului material. Exemplul Noli Anglii ne pune in garda asupra acestei abordairi simpliste. La sfirsitul secolului al XVIIlL-lea, oarecaum pretutindeni, si chiar si in Franta, ‘esentialul {gi recapaté, in parte, drepturile. ' $i aceasta pentru ci progresul nu mai este trait dimpreu- nA cu accelerarea cresterii. Tar prelungirea vie~ {ii impune in_ chip si mai dureros scandalul sfirgitului ei La cincizeci de ani, ca si la trei- zeci de ani, moartea e la fel de greu de infrun- tat. Muribunzii ,eminafi din Secolul Lumi- nilor vor putea experimenta pe indelete acest adevar, in atmosfera tulbure a unui sfirsit de epoca, ‘chinuit si mistic. Odat& cu corpus-ul gindirii Luminilor, se dizolva si structurile me diului inconjurator din secolul al XVIU-lea, La sfirgitul secolului al XVIlI-lea, multipli- carea sporeste considerabil. Nu mai pute vor- bi de migcare, ci de explozic. Secoltul Lumini- lor se deschide citre cresterea continua din secolul al XIX-lea si cdtre mutafia exploziva din secolul al XX-lea. Dar s& ne oprim o clipa pentru a face un bilant provizoriu. La sfirsitul secolului al XVIIi-lea este atins un punet care nu mai ingéduie nici o intoarcere. Trebuie s& mai amintim c& numérul cititorilor sporeste de patru ori, iar cel al materialului disponibil pentru o lecturi atent4 de douazect de ori? Dar cultura stiintificd ? Intre sfirsitul secolu- lui al XVil-lea si sfirsitul secolului_ al XVEIT- Tea putem presupune c& are loc, dup& cum vom vedea, sporirea de o sut& de ori a informatiei. In acest caz, cum sé integrém totul intr tem global de cunoastere ? Intr-o anumit& mé sur, Kent marcheazi in mod limpede sfirsitul unei’ anumite ambitii_totalizante. Intre siste- mele din secolul al XVIi-lea (Descartes, Spi- noza, Malebranche) si cele din secolul al’ XTX- Tea (Hegel si posthegelienfi) este 0 distanta imens&. Critica rafiunii pure apare in 1781 Putine date sint atit de importante ca aceasta fn istoria gindirii. Criticismul Kantian cuprin- de 0 marturisire asupra neputintei rafiunii. Ea nui poate explica totul, in m&sura in care spi tl uman nu va mai’ putea, de-acum inainte, si adune 1a un loc toate roadele pe care le-a recoltat. Prometeu este pedepsit. El nu va mai putea s& se bucure de tot cea ce a dobindit cu preful a prea multe stridani ferinte, Gindirea Luminilor se difuzeazé, straluceste si seinteiaz’ pe intinderea sfarimata a unei cu- hoasteri. frimitate. Stlintele devin indepen- dente, literele se constituie intr-un sector au- tonom, istoria, de asemenea, isi afirma dreptul la o desfasurare autonoma. Simplul este inlo- cuit de. multiplu. Faptul religios ramine, in mijlocul tuturor acestor schimbéri, Secolul al XVUi-lea propune solutiile secolului al XIX- lea, Refugiul in forul interior. O religie a re- latiei verticale, Pietismul si laicitatea coabitea- Ee2% far prea mult& greutate. Dupa crestinatate, Biserica se retrage, la rindu-j, in planul_ dot Luminile secolului 'al XVIUI-lea sint multiple, ca si cele ale spectrului solar. In aceasta consta mostenirea Secolului Luminilor : in acceptarea unei bogatii risipite. Sufletul trebuie si-si afle exprimarea? Sufletul si trupul, sufletul mai mult decit trupul si, adeseori, desigur, trupal mai mult decit sufletul. Caci secolul al’ XVITI- lea a mostenit tensiunea fundamental din co- gito-ul cartezian. Gindirea majoritara din seco- lul al XVIIF-lea se situeazd din acest punct de vedere, la acelasi nivel, ba chiar il depaseste in ceea ce priveste duelismul transmis de sco- lastica crestina, Intre suflet ca forma a trupu- Jui, conform vechii concepfii aristotelice re- luate de scolastici, si carne, are loc o trecere treptat, pe etape. Secolull ‘al XVIII-lea, mai mult decit secolil al XVI-lea, a tras clteva concluzii practice din latura idealist’ @ filozo- fiei carteziene, In traditia medievala nu e scan- dalos faptul c& destinul sufletului si cel al tru- pului_menit trancmutirii glorfoase din ziua ju- decatii de apoi merg mina in mina. Nici o ten tatie de a concepe sufletul ca fiind material si muritor nu se insinueaza in descendenta direct& a idealismului posteartezian. Opozitia ontolo- gicd dintre eul ginditor si materia ca intindere caracterizeazi spiritualismul latent al filozofiel aufkidrung-ului sia marilor constructii_ idea liste din prima parte a secolului al XTX-lea Nici o tentatie, desigur. Primejdia trebuie c&u- tata fn alti parte, Ea rezid& intr-o opozitie fundamentala si parelizant. Sufletul, i forul sdu interior, apartine despartirilor operate de gindirea Secolulut Luminilor. Avantajul parcimoniei salvatoare prealabile a forului interior este evident. Secolul_ al XVIII-lea a salvat astfel un esential pe care l-a secolului al XIX-lea : forul interior si relatia laick individuala pietista a sufletulut ce se roaga cu. Adevairatul Dumnezeu, Dumne- zeul transcendent, finut la distanj&, prin chiar 5A propria legalitate, de 0 creatic’indepartat’: Este un esenfial in care Biserica se dizolv’. Crestinétatea reformat’ strébate cu pas aproa~ pe Voios acest mare desert al bisericii, in care Europa cctolicd da lupte dramatice, primeste lovituri grele, fara a le raspunde vreodata. Pi- etatea co decurge de aici se indeparteaza de intruparea cotidian’. Ea inclina catre asceza telectualé a unei negari nerealiste a trupului sta sexului, Mintuire in forul interior, eu prejul unei to- tale autonomii a cunoasterli, cu pretul unei totale libertati a trupului. In practica foralui interior, tot ce are un raport cu trupul este lipsit de important. Idealismul latent al Lu- minilor spirituale se intilneste, la limita, cu materialismul vulgar al greoiului La Mettrie, ba chiar cu intreaga gamé a filozofiilor senzua- liste. Masind de produs senzafii sau obiect de- rizoriu. lati trupul-obiect, trupul privit din afar’, trupul ca jucdrie a’ sufletului, Erotica Secolui Luminilor decurge poate din aceasta atitudine. Oamenii nu mai intré fn comuniune prin trup. Nu mai poate fi vorba de un erotism. falic. Erotismul din secolul al XVIII-lea este un erotism al senzatiel, el atinge, pipaie. Tar fn arhitectura trupului ‘feminin, sinii inconju- rati de dantele inlocuiese soldurile pline ale Tui venus genitrix. Corpul-obiect poate fi doar un simpla pretext pentru senzatii rafinate. Boucher si Fragonard, produse, la limita, ale cogito-ulut sintem ispititi s& propunem aceasti ipotez’ surizind oarecum 8 de asemenea, in favoarea t Te ale unei civilizasii prea bogate, care renun- 44 pentru totdeauna la totalitate. Aceste consideratii necesita un anume demers. Secolul Luminilor explodeazd cantitativ prin spatiu, prin numar si prin Stat. El inseamna mai intii_oameni mai numerosi decit in seco- lul al XVII-lea, intr-un spajiu mai vast, in 55 llstructuri demografice modificate, oameni care Sse clistitorese, se nase si mor conform unor mo- dalitéti strévechi, desigur, dar in curs de evolua. Sint oameni, mai mult, chiar, societati ce infrunta statul. Anglia si Franfa, pe de o parte, si modalitatile lor politice invecinate de {ari stravechi, iar, de cealaltA parte, la perife- rie, despotismele ‘luminate, care sint state de recuperare, Mai mult, Secolul Luminilor este punerea in miscare a fhtregii gindiri. Structurile mentale ale epocii clasice se modifica incet, dind nastere unel noi civilizatii, bogata, diversi si multipla El inseamna punerea sub’ semnul fntrebarii a politicii si a religiei, p&trunderea istoriei in pri- mul plan al cunoasterii, autonomia si primatul devorator al stiintelor, mersul inainte al acul- turatici in societéifile ‘traditionale. Si apoi, de asemenea, in adincul sufletelor, 0 now’ sensi- bilitate religioasa Dar gindirea Secolului Luminilor este o gin- dire practica, avind prizA directa asupra realu- lui. fi urmérim impactul asupra economiei si fntr-o esteticd indisociabila de o nou’ arta de a trai. Secretele unei civilizatii pot fi desci- frate in cadrul vietii cotidiene. Secolul al XVIT-lea cunoaste, in toate domeniile, dezvol- tarea familiei. SA patrundem in aceste cimine, s& pornim in cdutarea frumusetii, si regisim, pe drumul Citerel, o foarte subtila arta a jubirii, Partea intii SPATIUL sl DIMENSIUNILE OMULUIMotivele care-l fac po istorie 84 reyind, cu in- cepere din 1680, pe durata a trei generatii, i- deea existengei unui secol, sint, evident, dicta- te de istoria intelectuzld a’ Angliei si a Frantei, ale céror reugite Tes in rolief si se afirma din momentul cind totul a inceput s& evolueze re- pede in ordinea gindivii, Periodizarea e intot- Geauna interesaté s& se suprapund istori intelectuale, faré indoiala pentru ca intelec- tul este cel ce guverncazd. 1680-1710 sau 1720 : intrare in paranteza carteziand, consecin- te politice, teologice, ontologice nebunese dez~ voltate de optiunea mecanicista si dualist de la inceputui secolului. Intreg secolul al XVIUII- fea este aici, il regisim deja in 1670, in Trac tatus thealogico-politicus. Nu de mult istoricti ezitau si-I urmeze pe Paul Hazard in demersul sdu, Astizi o astfel de ezitare nu mai este po- Sfirsitul secolului al XVII-lea marchea- 24, in aceengi misura ca si inceputul secolulul, © mare data in istovia globald, Putem situa explozia din Secolul Luminilor cu incepere din 1730—1750 ; de fapt, migcarea incepe cam in jurul anitor 1680. Ce lucruri importante se petree in cursul ultimelor doua decenii ale secoluiui al XVII- Jea? Dar, atentie | Indicatorii tradifionali ris~ c& si ne indued In eroare. Sa privim, intr-ade- 28 vir, Europa in partea ei cea Franta, TArile le Jos, Anglia, & lia de Nord, 90 000—1 000 000 ch cuitori pe km’, Europa densa, Eut, Aceastd Europa e pe cale de a-gh, timp ce numérul populatiet contit na acelasi in Anglia, el are o tendit, dea in Franta si in Belgia. De la 16 1730, Franta pierde, in medie, 10% arpopu- latia’ sa. Acest rau mu este superficial. El afec- teazA natalitatea, care scade, mortalitatea, care creste, virsta, tat mai ridicat’, a cisatoriei, transmiterea vietii, prin introducerea unui co- itus interruptus in relafiile conjugale, la nive- Jul lorzilor englezi, al burghezilor din Geneva i al ducilor gi paivilor din Franfa; in acelasi timp, speranta de viaté scade in microzonele cole mai privilegiate din fericita Anglie. Co s-a petrecut, agadar? S& cuprindem cu privirea totalitatea vechii crestinata{i. Gindirea Luminilor pune in evidenta intrarea In scen’ a unei Europe-frontier’, ivit la est si la nord. Populatia Europei, totalitatea celor dow’ cres- tinatati, cea latind si cea ortodoxa, depasise din plin cifra de 100 de milioane in’ jurul anilor 1620, dupa o lung faz de recuperare inceputa fn secolul al XV-lea. O rupturé si un reflux avusesera loc la inceputul secolului al XVIT- Jea, dar acest cataclism afectase aproape exclu: siv Europa periferied. In raportul si oameni/ spatiu, Europa clasic’ era o Europa bine sus- finuta'la centru, blocata ins& pe margini, Pre- ponderenta francezi iesea intarit’ de un now echilibru, C&tre 1660, raportul dintre populatia franceza si cea curopeana este aproape identic cu raportul dintre populatia Franfei si cea a intregii crestinataji 12 inceputul secolului al X1V-lea. Europa, admirabil prezervat& la centru, in vederea merii mutatii a gindirii, este mercath de-a lungul ef, cincizeci de ani mai tirziu, de inevitabila crestere a populatici sale timp de dou secole. 1600-1630 este punctul de plecare » ;al unei miscdri in zigzag. In timp ce in Euro- pa mediana cresterea populatiei continua in- tr-un ritm mai Ient, in Europa perifericé avea loc o adevarata catastrofi demograficd. O par- te din noul echilibru al Renasterii incepea s& cedeze, cu atit mai mult cu cit, la inceputul secolului al XV-lea, populatia din Anglia in- ceta, pentru un timp, s& mai creascd. Europa de la Inceputul secolului al XVII-lea, stinjenita pared de prea mult spatiu, se retrasese intr-o lume inchis’, incomparabil’ mai vasté decit cea din secolul al XHI-lea. In masura in care ine ventarea de spatiu, in interiorul societatii si al economiei traditionale, a definut rolul pul- siunilor progresului tehnic din epoca noastr’, blocajul spatial din secolul al XVLI-lea are o funetie capital. Teritoriile de dincolo de mare Dlocate, ,,frontierele* popularii barate la est, un spatiu controlat imens, dar inchis, un timp Propice meditatiilor posace si cautarilor in Profunzime : ial& cum arat scurtul si densul secol al XVII-lea, de la 1630 la 1680. Prosperi- tatea vechiului nucleu dens si central ne-a fa cut si interpretim ca pe o Tanga linie orizon tala ceea ce nu era decit tragicul reflux al Eu Topelor periferice. Un echilibru important este din nou modificat in jurul anilor 1680. S& fie doar o cludaté coincidenté ? O mare mutatie a gindirii intilneste timpul tare al unei vaste nelinisti colective. Afirmarea secolului Lumi- nilor résund, la inceput, ca o sfidare. Primal su optimism exprima un demers colectiv pro- fund. Era nevoie, desigur, de multa credinta side mult orgoliu pentru a prefera certitudini- lor cerului, escatologia pe termen scurt a unei rtitud Copitolul | SPATIUL IN SECOLUL LUMINILOR Dela mica Ja marea Europa Spatiul in Secolul Luminilor se organizeaza cu incepere din deceniul 80 al secolului al XVI- lea. Europa clasic’ era o Europa mica, blocata Ia sud-est de Imperiul turcese, izolaté’ de Ma- tea Neagra prin hanatul Crimeii. Regiunea Moscovei din perioada care precede domnia lui Petru cel Mare este oare Europa? Voltaire se indoieste de asta. S& rdspundem, un moment, in mod afirmativ. Dominatia moscovita asupra teritoriilor recent cucerite raminea precara. Ea ajungea pind la Marea Caspici, atingea mijlo- cul Munfilor Urali. Puterea ei’ asupra calmu- cilor si baschirilor raminea teoretica. Fortifi- catiile Inconjuratoare, Harkov, Bielgorod, Voro- ne}, Tambov, Saransk, Simbirsk, Menzelinks, mareheaz’, incepind din mijlocul’ secolului al XVIl-lea, adevarata line despirtitoare dintre ceca ce este sigur (nord-vestul impadurit) si ceea ce este nesigur (stepa din sud-est). Rusia ranit’ din vremea Marilor Tulburdri se retr sese in padure. ,Frontiera" ruseascé s-a inchis fn secolul al XVII-lea, Padurea _scandinava continua, fmpreund cu tundra, sa fie un pare- van catre nord, malurile Mari Albe si ale O- ceanului Inghetat constituie un alt no man’s o —_,land. Pretutindeni pe continent, la est si la nord, pretutindeni in America — unde Pert stagneaz in fafa populatiilor nesupuse din An- zii Cordilieri —, in Africa, in Asia, imperifle hat, pasul pe loc. Europa’a sfirimat doar o parte din constringerile care-i limitau_cimpul de actiune. Europa clasicd a pastrat doar po: tille secolului al XVI-lea. Intre civilizatia eu- ropeanii si celelalte lumi s-a ridieat 0 now’ bariera, Cam in jurul anilor 1680, Europele periferice relanseazi cresterea prin inventarea de noi spatii. Anii 80 marcheaz& trecerea decisiva de la 0 Buropa mica la una mare. Niciodata, fat& cu restul lumii, Europa Secolului Luminilor, ex-centrata in raport cu Europa clasicé si cu Europa mediteraneana din timpul Renasterii, nu va fi fost, obiectiv vorbind, mai vast. Con- stiinja acestei dilatari.a spatiului european se exprimé, in mod paradoxal, prin cosmopolitis- mul Secolului Luminilor, | um_ cosmopolitism restrins, care n-a depasit hiciodat& cadrul Eu- ropei si se intemeiazd pe o uitare implicit a restului lumii, Este oarecum o anticipare a cu- ceririi, in profunzime, a continentelor catre ci- vilizatia-lume cu component’ europeana. El este deci totodata constiinta aceastei mutatii, uitarea celorialte culturi sia celorlalte civil zatii aflate dincolo de frontierele largite. ale spaiului european, . perceperea generoasd a unei cetafi a oamenilor ce se confunda cu ma rea Europa. Imaginea literard : minores, Montesquieu si calatoria filozoficé: S& pornim de Ja textele literare. Incepind ou cele ale vulgarizatorilor tirzii, martori ai unet gi difuziuni, si pind la textele fundamentale, @ cate marcheaz4 limpede noua relatie a omulul cu spatiul european largit. Dowd minores au avut momentul lor de succes: Ange Goudar a publicat, in 1765-1774, la Kéln o carte inti- tulata Iscoada chinezeasca, sau Trimisul tainic al Curfii din Beijing intr: cercetarea stirii pre- zente 4 Ewopei. Procedeul fusese folosit inca de pe vremea Scrisorilor persane. Marchizul de Caraccioli publica Ia Venetia si la Paris, in 177, Parisul, model al nafiunilor straine, ‘saw Europe francezit. Toate acestea reprezinta mal ntii o aficmare a unitatii europene. Chinezul lui Ange Goudar isi arat& uimirea blajind wNu inleleg de ce europenii s-au impértit in miei populatii, ‘ale ciror forte inegale pot fi subjugate de Ia o zi la alta. Cit priveste mar- ehizul de Caraccioli, el exclama cu inflacarare nltalieni, englezi, germani, spanioli, polonezi, tusi, suedezi, portughezi...'sinteti cu tofii fra. 4ii mei, prietenii mot, sinteti cu tofii la fel de bravi si de virtuosi (dup R, Pomeau). Carac- cioli fixeazd astfel si limitele cetatii, mai mari acum, a Secolului “Luminilor : lumea, adicd Europa. © singuré Europa, Europa ca unitate cultu- tala superioara. Jaucourt, cel mai prolific din- tre colaboratorii Enciclopediei, afirma c& Eu- ropa este superioara restului lumii prin cres- finism, a cdrui moralé binefécdtoare nu tinde declt catre fericirea societatii". ,,Popoarele Eu- ropei au principii pe care nu le mai intilnim fn alte parti ale lumii [..] Europenii crestini sint ceca ce erau grecii.” Europa, ca spatiu cultural, reintroduce o apreciere favorabilé a crestinismului. ca fapt european de civilizatie. Tat Enciclopedia conchide textual : ,,Faptul c& Europa este cea mai mic& dintre ‘cele patru parti ale Tumi prin intinderea teritoriulut siu tu are nici o importanta, de vreme ce ea este cea mai insemnata dintre toate prin comertul, navigatia, bogatia sa, prin gindirea si hdrnicia sa, prin cumoasterea artelor, a stiinjelor, a me- seriilor"Europa, ca spafiu cultural, este, de asemenea, migcarea, progresul. In afara ei, totul este imo- bil, impietrit, barbar. ,,Toate popoarele care au facut negot in Indii au dus acolo, intotdeauna, metale, si au adus de acolo marfuri [...] Vechit autori care ne-au vorbit despre Indii ni le zu- gravese asa cum le vedem si ast&zi, in ceea ce priveste ocirmuirea, purtarile si 'moravurile. Tndiile au fost, Indiile vor fi ceea ce sint si acum [...] Cele mai multe dintre popoarele care traiesc pe coastele Africii sint sélbatice sau barbare [...]* (Montesquieu, Spiritul legilor, XX, 21). Induntrul spatiului cultural european, vi guros afirmat, Montesquieu introduce 0 bipo- Jeritate fundamentala: Exist’ in Europa un fel de echilibra intre natiunile din Sud si cele din Nord. Primele au tot felul de comoditati ale viefii si putine nevoi; celelalte au multe nevoi si pufine comodititi ale vietii*, Europa dilatati de cresterea viguroasi a. teritoriilor sale de frontier& se confund’ nu numai cu universul locuit, ci se construfeste fn jurul nei polaritati nord-sud, care nu fine seama, si pe buna dreptate, de natiuni si de state. Aceast4 dualitate nord-sud — ea inchide o realitate obiectivé din ce in ce mai presanté — aparjine cu adevarat reprezentarii spatiale a Secolului Luminilor. Buropa este, la inceput, © Mediterana basculata cdtre nord. Europa — nascuti in cuvinte in secolul al XVI-lea — imprumuta aceasta structuré de la crestin&- tatea lating. Migcarea de rasturnare care pa- trunde in constiinta literari a secolului al XVIll-lea se inrddacineaza intr-o duraté foar- te indelungata. Intre secolul al VIl-lea si se- colul al XIV-lea, nordul crescuse intruna, fn detrimentul spafiului mediteranean, taiat in doud prin insertiunea Islamului. Marea inova- tie medieval are loc intre Loara si Rin. Ciu- ma neagra, care bintuie mai la nord, descope- rirea, cucerirea si exploatarea unor lumi nol contribuie la progresul Mediteranei. Aceasta | ereare de drumuri, de mijloace de comunica- fie, de not spatii este intovarasiti de o puter- nic& inovatie artistica si intelectual. Medite- rana {si recapata prestigiul. In ansamblul su, simergind pe urmele secolelor al XV-lea — al XVielea, secolul al XVii-lea continua si su- praestimeze prestigiul marii Launtrice. In 1680, oamenii au constiinfa unut now echi- libru, Cu privire la teritoriul ce se intinde din sud si pind in nord, la nivelul reprezentarilor, luertl a fost spus, fn mod definitiv. Si anume, in capitolul publicat de Paul Hazard la ince- putul cartii sale Criza constiinfei europene : pribusirea Spaniel, eclipsa prin care trece Tta- lia, plenitudinea de manifestare a Frantel, as- pra concurenté a Angliel, a Olandei, a juma- lati occidentale a Germaniei. Jn 1697, la Tbingen, A. Hochstetter lauda, intr-un dis- curs in limba latina flatina, ca limba a nordu- lui], utilitatea de a célatori in Anglia : Oratio de wtilitate peregrinationis anglicanae. Nu voi aduce Iaude, spune oratorul, fertilitatii An- Bliei, ci vol vorbi mai curind ‘despre stiinta sa, Si, inc& mai mult, despre religia sa. Cine nu stie cu. cit curaj ‘si barbatie, sub’ domnia iui Jack al Tl-tea, cameni de 'seama s-au opus trimisilor sinagogii romane si au aparat 0 cau- 2 pe care o au in comun cu noi ?* Inceputul Secolului Luminilor este totodata si marea re- vans a Europei protestante. O istorie literara a calatoriilor nu a fost Inc& facut; ea ne-ar invata multe lucruri. CAlAto- ra, cu incepere din secolul al XVI-lea si ph la sfixsitul secolului al XVIU-lea, duce, aproape fotdeauna, cétre Sud. Roma este un loc de pe- lerinaj obligatoriu pentru orice artist, si nici Montaigne nu incalci aceastA regula.’ Nordul se instruieste in Sud, isi largeste orizontul in Sud, isi capat& bucitarii si artistii din Sud. In Sud el fla prestigiu, consacrare, bunuri cultu- tale, Sudul isi trimite caitre nord misionarii, ar~ tisti, tehnicienii : in Sud, Nordul vine si se instruiase&, in Nord, Sudul vine sa dea lectii. a 6 |Calatoria isi schimba sensu] in jurul anilor 1680-1700. CAlatoria filozoficd, literara, dacé nu chiar artistic’, nu mai duce c&tre Sud, cf catre Nord. Calétoria cultural a Secolului Lu- minilor se indreapté, in mod paradoxal, catre nordul Europel. Pentru a pleda cauza Nordului, a se vedea, a contrario, célatoria in Spania. Incepind din perioada doamnei ’Aulnoy, la sfirsitul secolului al XVIT-lea, ea se imobili- zeazi intr-un stereotip: Spania, subiect de uimire, de batjocura si de scandal pentru Eu- ropa de dincolo de Pirinei, nu mai este Euro- a; propilee ale vechilor si noilor lumi, ea de- vine anexa indepartata a’ spatiilor exterioare. Translafia acelei peregrinatio iberice din do- meniul célétoriei culturale cétre genul exotic arata ex-centrarea spatiului european. Europa pierde o provincie mediteraneana chiar in mo- mentul cind cistiga provincii spre nord. Dar s& trecem de la imaginar la realitate, la calatoria reala, la cAlatoria cultural a elitei Secolului Luminilor. De obicei, ne inchipuim o cereetare usor de realizat, aplicati unel serii, in mod necesar limitatd, de nume cunoscute din lite- ratura, stiin{a $i arte, care ar duce la constitu- irea unor harti speciale ale secolelor al XVI-lea — al XVIII-lea. Hartile din secolul al XVI-lea ar consemna convergenta italiana, cele aflate la articularea dintre secolele al XVI-lea — al XVII-lea, 0 Spanie in prelungirea Italiei. Ince- pind din’ 1680, vom vedea aparind Anglia, din 1750, Germania de Est, iar din 170, Rusia europeana, adic’ Petersburg. Europa calitoriilor este 0 Europ& urbana. Parisul se situeaz4 in frunte, desigur, vin apoi, cu mult in urma, Venetia, Roma, Florenta, prin traditie si gust al placerii, Viena, Londra, sint locuri unde oamenii cilatorese pentru sti- inf. Berlin si Petersburg intereseaz& prin mij. Ioacele puse in serviciul celebritatilor de tot felul de cétre despotii luminati, Frederic sau Eeaterina, de fapt, de citre principe spre a | lor. ,Cind debereé la Bordeaux, westfalianul Candide si olandezul Martin ti aud pe tofi ealitorii_ spunind : «Mergem la Paris»; fac si ei-ca tofi ceilalti, spunindu-si cd nu se vor in~ departa astfel prea mult de drumul catre Ve- netia, unde trebuie si-i astepte Kunigunda.* La Marsilia, ca si la Bordeaux, la Lyon, la Calais sau la Strasbourg, c&latorii ce intreprind aceasta célitorie filozoficé stau doar foarte pu- tin, ,Toti se grabese c&tre capitala galilor sau cltre nou! Babilon : caci, conform Iscoadet chinezesti de Ange. Goudar, .intreg regatul este in Paris“, aceast capital a lumii euro- pene“, Marivaux pune chiar fn gura unuia Gintre personajele, sale urmatoarele cuvint »Parisul este lumea, iar restul pimintului e mahalaua ei* (dupa R. Pomeau). Marivaux ca~ ricaturizeazd {ard voia lui dimensiunea spat al restrinsé a Europei luminate de cilatoria filozofic’. CAlatoria pe continent face parte din educa- fia fillor aristocratiei_engleze din secolul al XVIL-lea. Europa calatoriei intreprinse de en- glezi este mai intli francez ; ea ajunge pind Ja Venetia, ba chiar, eventual,’ pind la Tarile de Jos, in tinutul Rinului si intr-o parte din Ger- mania, ignorind de acum inainte Spania. Anglia si Franta marturisese astfel, prin mijlocirea ele- mentelor unei c8latorii pedagogice, dominatia Jor cultural asupra Europei luminate. Cala- toria englezilor pe continent 2 contribuit la francizarea — destul de profund’, in. secolul al XVilI-lea — limbii engleze insesi, Engleza reginel, acrentul caracteristic Oxfordului, cu silabele sale bine marcate si cu intonatille sale continentale, s-au nascut, fn mare masurd, din sederea pe ‘continent a vidstarelor gentry-ci britanice, in timp ce engleza _americanizata, din Virginia si din Nowa Anglie a ,,Capetelor rotunde", protejatd la distanta si de asprul ei Invelis provincial, pastreaz’ intonatiile ante- rioare cosmopolitismului european si franco- folosi limbajul filozofilor din Secolul Lumini- fon din secolul al XVIII-lca. “ aDar s& ne intoarcem la spatful cultural fran cez. Intreaga lectie a reprezentarilor partiale ale secolului_al XVITI-lea e cuprins4 in peregri- nirile celor mai ilustri dintre fiii sai. Privifi-l pe Rousseau, pendulind intre Elvetia, Torino, Alpi, Paris $i Anglia ui Hume. Privifi-l pe Diderot, célatorind’ im Rusia european a im- pardtesel Ecaterina a Il-a, Priviti-l pe Voltaire: wNaseut la Paris, el n-a cercetat decit ti- nuturile din Nord, netnaintind niciodaté spre Sud dincolo de o'linie jalonaté de Turena, Lyon, Geneva, Drumurile sale se indreapti citre Anglia, Tarile de Jos, Germania, Elvetia'* (B. Pomeau). Lorena, in acest itinerariu, este mai mult decit un loc de trecere : ea este unul din focarele elipsei. Aceasta geografie este veche. Lungul periplu al lui Montesquieu, intre 1728 si 1782, ne ingé- duje s& schitém un fel de geografie psthologi- c& a Europei Secolului Luminilor. Ea incepe cu © Austrie frontiers: cu Viena, capital a unui imperiu danubian de data foarte recent, unde fl Intilneste pe principele Eugen, care era atunci capetenia consiliului de rizboi al Imperiului, ero al_,frontierei“ orientale a Europel, invingtitor al turctlor, recuceritor al Dunirii europene, pe care fl va clogia in tra= tatul stu Despre respect. Notele cu privire la Cilitoria m Austria sint aride. Locuitorii a- cestei preacatolice tari sint priviti in chip ne- crutator, Intilnim doar dowd manifestari de entuziasm : fn fata minelor de arama din Un- garia, Kremnitz, Schemnitz, Neusohl (Intre 1731 si 1751, Montesquieu serie, pornind de aici, cinei memorii cu privire la mine si drumuri), in faja str&daniilor ocirmutrii imperiale de a pune in circulatie bunurile gi ideile acestui tinut de munte, impadurit si silbatic, ,Drumul acesta frumos n-a costat decit 430000 de flo- rini, Partea de dedesubt este pavata cu pietre, iar partea de deasupra este acoperita cu pie- tris [..] Imparatul a mai facut si alte drumuri foarte frumoase, care comunicd cu _porturile sale de la Adriatica, Se afla in lueru si un drum care uneste Karistadt si Bucharitz [..]!* ‘Un lung ocol se insereazi intre Gratz si Haga : traditiondila calatorie in Italia, situata intr-o parantezd. Deceptie, ferocitate sistema- tick. Montesquieu nu vede la Venetia decit de- cadenta, lene, desfriu: De douazeci de ani, numarul tirfelor a sc&aut la Veneti mil; si asta nu pentru ca moravurile s-ar fi schimbat in bine, ci fiinded vin aici mult mai putini straini, Odinioara veneau, cu prilejul camavalului, intre treizeci si treizeci si cinel de mil de siréini, Acum nu vin mai mult de vreo sutd cincizeci“. Un rest de tandrete per- sist totusi, fad de o indelungata tradifie de impietate. Venetia face parte din Italia de Nord, pe care Europa Secolului Luminilor 0 re- fine in structurile spatiale ale reprezentarilor sale, ,Numai nebunii sint dati pe mina In- chizitici la Venetia." ,Milanezul este destul de cultivat, dacd ne gindim c& acest tinut a apartinut Spanici.“ Eo virtute a Nordului. Prin contrast : Nu tot astfel sta lucrurile in Regatul Neapolelui : oamenii din Calabria n-au decit o mantie, in care stau invaluifi zacind In vreo plata cit e ziua de mare si tréind doar din doi banuti pe zi. Am auzit c& de cind Mi- norea este stapinité de englezi, ea aduce un venit de patru ori mai mare decit inainte“, Cu privire la Sardinia : Nu gisesti aici nici apa, nici vin. Apa este aproape pretutindeni sdlcie". Am plecat din Torino, adica dintr-un orag destul de plictisitor.« Cu privire la Genova : wRepublica aceasta este foarte siraca [..] Ge novezii sint cu totul nesox 3 aceasté tr situra nu le vine atit dintr-un caracter silba- tic, eft din neobignuita lor zgircenie [..] Tot timpul vreun nobii genover cilatoreste spre a cere iertare, cutdrui sau cutdri suveran, pentru prostille pe care le face republica Jor“. ,,Fami lille italiene cheltuiese mult pentru canonizar 6 So aFamilia Corsini, din Florenta, a cheltuit mai bine de 180 600’ de scuzi romani pentru_cano- nizarea unui sfint Corsini, Marchizul Corsini spunea : «copii mei, mai bine fifi oameni de treaba decit sfinti!+ Au o capelé unde se o- Gihneste sfintul. Putini ticdlosi si-au jecmanit familia ca acest sfint [..] Oriearui italian fi place si fie. migulit® .Cind intr in Statul Papal, vezi o {ara mai bine organizaté, dar mai mizerabilé. Impozitele nu sint aici atit de mari ca in {inutul Plorentei; ba chiar sint foarte mici, dar cum nu exist nici comert, nici in- ‘dustrie, oamenii isi plates impozitele la fel de grew ca si floventinii [..J* In statul roman, ignoranta duce la paludism, isr superstitiile Sneurajeazi banditismul : ‘,Inchipuiti-vi-l pe Cartotiche la Roma! (..] In momentul de fata, Ja Roma domneste 0 simonie public’. Nicicind crima nu a dominat atit de fétis sub ocirmui rea bisericii. ,Unul din lucrurile care contri- buie cel mai mult Ja inmulfirea populatiel din Neapole este mizeria si lenea napolitanilor.« Cind se intoarce din Ttalia, Montesquieu tra- verseazi Germania ca‘olicd’ de Sud. Privirea lui se aralé necru(dloare pentru Bavaria si Germania luterana. Prusia lui Montesquieu este ined un loc ce te respinge prin barbaria lui; treizect de ani mai tiriu totul se va fi schimbat, Valea Rinului, cel mult, constituie un fel de refugit fericit! In aceast’ geografie severd, doar un singur punct de atractie : a- ristocratia englezi care apare pretutindeni In cea mai buni lumina. O surpriz4'o constituie Olanda‘: in 1729, ca a decazut in geografia afectivé 2 Secolului Luminflor, in avantajul Angliei. Aceasté deceptie corespunde unei rea- lit&ti economice. Olanda nu s-a mai ridicat dupa victoria sa din 1714; indatoririle ce-i cre- eaz& responsabilitéti nemisurate 0 apasa peste masura, A trecut vremea cind Daniel Huet propunea intruna modelul neerlandez. Chiar si in Franta, cu greu poate fi infeleasé o acti- vitate intemeiata’ aproape numai pe negot. 7 \ ,Sufletul unor oameni care triiese din negot este cu. desavirsire corupt.« Dar acest regres al Olandei purcede din dezvoltarea unui Nord mai indepartat: Este sigur cA negoful din Olanda scade vizind cu ochii. O dovada este c& Amesterdam creste, construind — fntruna, Bani, sint scosi din circuitul comercial gi in- trebuinfati intra cumpararea de pietre, si vad fnci.de pe acum ca se va Intimpla si aici ca si la Venetia unde, in loc de flote si de regate, au ramas.doar palate frumoase, Nordul incepe si fac negof pe cont propriu in Sud. Hamburg, Attona, Gdansk ajung mai mult ca niciodata in Mediterana". Observatiile rapide ale lui Montesquieu sint confirmate de lucrarile re- cente ale istoricilor cantitativisti. Olanda, ca si Anglia, este subminata de drogurile extrase lin lantele venite din Orient gi, in chip gi mai primejdios inca, de alcool. Un barbat mica spus c& ceaiul ducea la pieire burghezia din Olanda [:..] se consuma prea mult zahér, sotul sté in fata cestii-cu ceai cel putin dow ore, pierzindu-si timpul. Si tot astfel fac si. serVitorii. Acest ceai slabeste fibrele stomacale tle femeilor ; drept care multe dintre ele beau rachitt, spre a contracara raul. Deceptia lui Montesquieu este intretinuta de o sutrprinzatoare descoperire : intensitatea sen- timentulisireligios, pe care fl intflneste pretu- Xindeni. La. Utrecht, Montesquieu se aflé in plin Ierusalim jansenist: ,Jansenistii din Franfa au gresit comunicind cu cei din Olanda [.}8, Montesquieu face si aceasti cugetare dez- amagita : ,,Cit de prosti sint oamenii ! Ma simt mai ibgat de religia mea de cind am vazut Roma si capodoperele de arta ce se afla. in bi- seri“. La 31 octombrie 1729, Montesquieu se imbarea ; ajunge la Londra*’ la 3 noiembrie. In sfirgit ! Anglia anilor 20 va fi fost pentru el parecisul regasit al Luminilor continentale Trelzeci de ani mai tirziu, va gasi ceea ce pare afi contribuit s’-1 facd si deteste Olanda, si anume intensitatea renascutA a viefii religi- noase. Dar pentru moment nu intilneste dectt 0 fericité existenta cit se poate de terestra. ,,Po- porul Londrei ménincé mult carne.“ Inegali- tatea nivelurilor de viaté... ,In general, engle- aii sint modesti [...] La Londra exista libertate si egalitate. Libertatea de la Londra este liber tatea oamenilor de calitate, care se deosebeste de cea a oamenilor din Venetia, care este li- bertatea de a trai obscur si cu tirfe si de a te csétori cu ele [.J* Este un popor civilizat, discret, curtenitor, ale cérui femei au o purtare foarte rezervata si, desigur, ,sentimentul re- igios este absent in Anglia", ceea ce explica moralitatea publicd. Astfel se deformeaza rea- Uitatea in respectuoasa si iubitoarea oglindé a Europei filozofice. ,.In Anglia, sentimentul re- ligios este absent; doar patru sau cinci mem- bri ai Camerei Comunelor merg Ja slujba sau la predica ce are loc la Camera, cul exceptia marilor prilejuri, cind sosese foarte devreme Dac cineva vorbeste despre religie, toaté Tu- mea incepe si ridi. Un om a spus in fata mea: cred in asta «ca in sfinta Evanghelie», si toaté lumea a inceput s& rida. Un comitet ce are drept rol si observe cit e lumea de re-~ ligioasd este socotit ridicol* Anglia este in clipa de fat& fara cea mai libera din lume, gi cind spun asta ma gindesc la toate republicile existente [..]", si, in sfirgit: ,Dacd un barbat din Anglia ar ‘avea tot atifia dusmani cite fire de par are in cap, nu i s-ar fntimpla nimic raul, asta thseamn& mult, c&ci sdnatatea sufletulul este tot atft de necesara ca si aceea a trupului*. Cum s-a constituit marea Europti Dar s& inceredim si descoperim realitatea, din- colo de imaginea literara si de notatiile impre~ sioniste ale ilustrei noastre caléuze. Literatura de c&latorie si calatoria filozoficd propun dowd n } Europe, Odatd cu trecerea timpului, vom deo sebi trel. O Europa mediteraneand, o foarte batrina Europa la sud; Europa densa a reusi- felor, Europa inaintata a secolului ai XiJI-lea, care ramine in centrul unui spatiu privilegiat ; Bnropa ,frontierelor si a zonelo: titoare. ‘Acestei Europe marginale fi apartin Impetiile nascute dincolo de mari in secolul al XVielea, Europa Secolului Luminilor este — trebuie so mai spunem incd ? — 0 Europ’ mare. Inc tre mijlocul secolului al XVIl-lea si mijlocul secolului al XVIII-lea, spatiw) european se du- bleazi, prin reincorporarea vechii crestinatatt otientale, pe care distanta, navala _nomazilor din step si un destin vitreg — asezarea pe timp indelungat a turcilor In Baleani si, mai ales, in cimpia dundreana — 0 despartiserd a- proape cu totul de Mediterana densi a celor saizeci-optzeci de milioane de oameni aparti- hind crestinatatii occidentale, Extraordinara qrestere a tinuturilor curopene de dincolo de mati in secolul al XVI-lea_mascheazi prea adesea realitatea acesiel diminutio de la est, in raport cu secolul ai XlI-lea. Migearea ce in~ cope In jur de 1680 rezulté din suprapunerea a dow clemente : un clement de recuperare, fnaintarea acceloret a unei ,,fronticre" de co- lonizare. Evenimentul capitel consta in reincorporarea Buropei dundrene, dupa ultimele izbueniri, din 1684 §1 1683, ale imperialismului turcesc. Im- peril turcese, constructie arhaicé, ineercase S4 giseasc’, intr-o prima etapa, rezolvarea con tradictiiior sale, intr-o miscare de fuga inainte, sub influenta hui Ahmed Koeprili*, Acesta era incurajat de slabirea frinelor traditionale : Im- peril, redus cu 40%: in cea ce priveste popu- latia, Rusia, pustiit’ in Vremea Marilor Tulbu- Wri, Polonia, extenuata de r&zboaie de cucerire in detrimental rusilor, epuizarea economica $i morala a Venetici. In fafa primejdici turcesti, a seebatrina crestinatate nu oferea, in 1660, decit solutia arhaicd si depisitd a unor state ori prea mari, ori prea miei, Zguduirea care declangeaz& © lung’ perioadé de tulburari porneste din Transilvania si din Ungeria habsburgica. fa 1663, in Imperiu, ca si pe vremea lui Luther, Tiirkenglocke indeamna la rugdciune intra mintuirea crestinatatii. In anul wmitor, aju- forul francez, venit in preajma mindstirii Saint-Gothard, si rezistenta Invergunaté a ve~ netienilor salveazd, la limit8, ceea ce mai ré mine din Europa Centrala Voltaire, in al su Eset aswpra moravurilor, face din aceasta pozitic a Ungariei habsbur Pretextul, dac& nu chiar cauza atacului din 1683. ,.Dintre toate popoarele pe care le-am vézut [...] nici unul nu este mai nenonocit decit cel al ungurilor. Tara lor, depopulata, este tm- Partita inire credinta ctolica si cea protestant’ [.] Tingrul Imre Thokoly, nobil ungur [..] @ ridicat la lupt4 acca parte din Ungaria care asculta de imparatul Leopold [...] Marele vizir Kara Mustafa, succesoru) Ini Ahmed Cuprogli, a fost insircinat de Mahomed al IV-lea sid atace pe impiratul Germaniei, sub pretext cl astfel il va razbuna pe Trokbly. Sultanul Ma- homed sia adunat armata in cimpia din jue rul Advianopolului, Niciodaté n-au avut tutelf © armati mai numeroas& 140000 de soldati, 30000 de t&tari din Crimeca ... 250000 de oa meni in total. Aceasti hoard& pustieste Un- garia. Este 0 mas4 urlas, disproporfionaté in raport cu slaba densitate de populatie a cim= piel ungare, este o cauzi de fragilitate. Totusl, ynimic nu-i stétu in cale lui Kara Mustafa [1 El tnainta, fra si se opun’ vreo rezisten{a, pind la portile Vienei (16 iulie 1683), si se por- ni_pe data s-o asedieze", Rezistenta eroicd a populatiei se prelungeste pind la sosirea aju- toarelor. Cruciada bate la poarta Europei Seco- lulul Luminilor. Ajutorul sosit este de ajuns a i El face s& explodeze aparatul de rizboi otoman, aflat in plind descompunere. Soldati lui Toan Sobietki din Polonia, cei ai lui Carol de Lore- na: armata cruciadei nu depageste 70.000 de oameni. Ea este aleatuitd din oameni veniti din Apioplata Polonie, din estul si sud-estul Ger- maniei : victoria de la Kalilenberg *, spre deo- Sebice de cea de a Saint-Gothard, este o victo- rie a ,frontierei* Europei. Kahlenberg (12 sep- tembrie 1683), cea mai mare data de acest gen din secolele al XVIl-lea si al XVITI-lea, m: cheazd Inceputul dublarii teritoriale a Europei, In cimpia dunareana, tnaintarca austriacd se face cu incetineala inteleapté a unui mars in- dartul unet ,fronticre". Austria se ccups, in eeelasi timp, do imblinzirea avistocrafiel ma- “Bhiare si de izgonirea turcilor. Mohaci (1686), Victoria venetienilor, rizbuna pierderea Crotei (Candia cizuse fn 1669) prin ocuparea, pind in 1715, a Peloponezulvi, cucerirea Azo- Wului de ciitre Petru cel Mare (1696), Zenta (1697), marea victorie a principelui Eugen sint tot atitea ctape militare ce pregittese pe cea de la Karlowitz (1699). Turcii_pierd pentru foideauna controlul Mari Cimpii. Nuclee de coloni germani asiguré paza. Mersul inainte Contina’, cu victorii si infringeri Th 1716, ,fronticra* dunazeand trece prin trun punct inalt, confirmat prin tratatul de la Passarowitz (21 julie 1718), Banatul ‘Timisoa- tei, Oltenia impreund cu Ungaria (turcesti) $1 Principatul Transilvaniei, sint cucerite in de- ursul ultimilor cincisprezece ani ai secolului al XViF-len. ttre 1736 si 1739, cu pretul unor mari sacilicii in est in favoarea Persiel, turcli au Intr-o varecere masuré cistig de cauzi In Nechea ceartd dintre cele doua Islamuri, dato- “UE ehnicionitor francezi. Pentru aproape un seul, frontiera politica se stabilizeasd. Preli. Tinuriile de la Eeigrad (1 septembrie 1739) Neda: Imperiului otoman parfile din Serbia, 15cawemancaS SADA REGATUL PROVINOILE. ANGLIEI ww natetanel wanes rncieat aL an A ert) \ REGAT SPINEL tnsuete eateate wee ° (UT Fronte EERIE] lertort ocupote de Franta Posesiun ole dinastie Habsburgilor ita_imperiului_germanic 1, EUROPA DECENIULUT 1580 Inainte de marea mutafle co va avea toc dupt tra- fail de la Kahlenberg (1683). Este mica Europ? tlasics, ve eare forfele demoorafice, _intelectuate, fonomice 0 pregitesc in profunzime pentru maree Imutnfio legatt de cresterea din Secolul Lumintlor. (Cupt Grosser Historische Weltatlas s¢ dupa Alla Istorie, Ed. Didactled st pedayodied, Bucuresti, 197k pentru zone said-est europeand.)Bosnia, Banat, Oltenia ce-i fuseseri luate prin , tratatul de la Passarowitz. Frontiera sud-o entalé a Europei se va confunda vreme inde lungata cu Dunarea, cu Sava $i cu inalfimile din Banatul Timigoarei. Ea lasi in grija Aus striei organizarea in profunzime a 300 000 km? de spatiu nou. Secolul Luminilor abandoneaza, si f4r& nici_un regret, Balcanii, visului exotic ture. Este si concluzia'pe care o trage Voltaire cdtre sfirsitul Esewlui asupra moravurilor : wl] Mustafa Cuprogli [..] recuceri o parte din Ungaria si restabili reputatia Imperiului tur- cese, dar, de atunci, frontierele acestui imperit nu au trecut niciodati de Belgrad sau de ‘Ti misoara [...] Vestitele batAlii pe care principele Eugen le-a dat impotriva turcilor ne-au ardtat c& acestia puteau fi tnvinsi, dar fri a li se putea smulge prea multe teritorii*. Pentru ca sa fie reluat mersul fnainte, tre= buie, in primul rind, si aibi loc 0 racordare demografick, iar diferentele dintre ritmurile de crestere s& se stearga progresiv intre noua Europ marginal& si nucleul dens unificator. Exist intre Europa de la ,frontiera de est, si cea din vest, o diferenté’ fundamentala, pe care Voltaire o intrevazuse ined in Istoria Tm- periului rusese sub Petru cel Mare: Pentru ca Rusia sé devina la fel de populati” la fel de bogata, la fel de plind de orage ca si tinu= turile noastre meridionale, vor trebui si treacd ined multe secole si si fie ocirmuit’ de tari asemenea lui Petru cel Mare, Marea mutatie spatiali a Europei Secolului Luminilor se situeaz’ la nivelul lumii slave, De fapt, cele doud crestinatati s-au apropiat intre ele un moment, in secolttl al XII-lea; 0 anumiti scoatere din enclav, reciproci, sa produs in secolul al XVI-lea, sub tarul Ivan, in perioada Tui Chancellor, a Companiei en- esti din regiunea Moscovei, a crearii, in 1580, a Arhanghelskului. Secolul al XVIl-lea B @ thiat de Occident pedunculul slav. Slavia la- tind (Polonia, Boemia, Moravia, Croatia) a contribuit si ea, in felul sau, la ‘acest proces, Ei, acesti slavi de traditie latina, incepind si Priveasc spre vest, fi Iasi intr-o izolare to- tala pe slavii din rastrit. Primele doud dece- ni ale secolului al XVIT-lea nimicese secole de strédanii. Demografia istoricd se izbeste, cind cerceteaz& trecutul Rusiei de dinainte de fnceputul secolului al XVII-lea, de dificultati aproape de nedepisit. Istoria Rusiei este cro- nologic decalata. Rusia apartine unui alt spa- fiu-timp cultural. Tinut deschis, spatiul rusese Variaz’ intruna, iar partea unde se dezvoltd 9 forma de ocupatie agricol se intinde in- fruna, Incepind de la nucleul forestier primi tiv, cdtre nord, cdtre sud gi c&tre est, Asa. dar, propunerea de a evalua la 11 sau la 12 milloane populatia rusi de la inceputul seco- hulu al XVU-lea, si la 17—18 milioane pe cea de la sfirsitul acestui secol, nu se inteme- jaz pe dovezi foarte convingstoare.« Zona de ocupatie se dezvoltA intruna, intre Secolul al XVi-lea si secolul al XTX-léa, ine fr-un ritm mai mult sau mai putin rapid, ce Timine a fi stabilit. Rusia* se infatisear’ ca un nucleu dens de populatie inconjurat de o jftontierd. Pind in secolul al XVUI-lea, fron Hera se deschide tn trei direcfii: 1a nord, la est, la sud. Incepind din secolul al XVIIT-lea, sftontiera* din nord se inchide, riminind des- chisi doar cea de la sud si de la est. Cu fn Cepere din secolul al XIX-lea, rémine deschis& numai cea de la est. Nucleul de difuzare creste mult mai lent decit ,frontiera, prin absorb’ rea, la-centru, a unor foste frontiere transfo1 mate in ,{inuturi stravechi* Ar fi interesent si surprindem realitatea tus pe doud planuri: nucleul dens, pe de o Parte, nucleul dens si totodata ,frontieraM, pe de alta. Miscarile de populatie ale acestor doug Aefinifii spatiale nu eoincid nici pe departe. ”eet okass he S 2g ire e ieee 4 Siem spagentossenit conse *XO/ pba some et, ‘REGHIER ° coxTuy Sao Yi ean 2, EUROPA DI KAHLENBE! Fapiul major se si st: dupa tratatele de te Rice. (1097) sf ce ta. Kavioutts 1099) tees SATATUL DE LA ; JUR DE 1700 reincorporarea Europel danubiene. bid) aChiar daca tendintele, la limita, sint inrudite : pe timp indelungat, ele sint orientate spre 0 Grestere. Dar panta este mai lind in centru, fiind marcatA prin alternanja fluxului sia refluxului, O indelungat tasare marcheazé, la nivelul vechii Moscove forestiere, ultima tre~ ime a secolului al XVi-lea. Catastrofa din 1601—1602 loveste un trup bolnav. Rusia nu este crutata de ciuma : 1602, 1654, 1709—1710, fn ritmul unei cronologii europene. O parte din recuperdrile secolului al XVUl-lea va fi fost risipita la sfirsitul secolului al XVII-lea $1 la inceputul secolului al XVIlI-lea, In cea de a doua jumatate a secolului al XVU-lea, frontiera isi reia inaintarea intr-un ritm mai rapid, cétre Urali, de-a lungul trek-ului_ sibe- rian, la sud de Taiga, catre stepele din sud. Ea ‘repard unele dintre bregele de la Po- morje*. Dar Rusia, inainte de Petru cel Mare, isi tepard stricaciunile mat ales la sud, spre step. Alunecind catre sud, Rusia, paradoxal, se separi complet de Europa Occidentala. De- popularea de la Pomorje ducea la sufocarea comerfului din Arhenghelsk. Pentru a inlocui acest port din secolul al XVi-lea, situat prea la nord, solutiile Secolului Luminilor poarta numele de Petersburg si de Odesa. Ele sint portile de iegire ale unui spatiu rus al cérui centru de gravitatie s-a deplasat cétre sud in decursul anomeliei* termice negative din mica er& glaciara a secolelor al XVIl-lea si al XVIIL-lea. Ceca ce stim de pufind vreme des- pre ritmurile de evolutie ale populatiei polo- neze se coroboreazé din plin cu ipotezele noas ire, Crestere mai rapidi a zonelor de ,,fron- ticra, alunecare relativa catre sud Tpoteza pe care 0 propunem, privitoare la doua ritmuri de evolutie a teritoriului cu popu~ latie slava, este ilustrata de exemplul, relativ mai bine cunoscut, al Poloniei, Istoria Rusiei este comandata in profunzime de depopularea 2 din nord si de alunecerea centrelor de activi- tate cdtre sud. Intr-un cuvint, mutafia ce are Joc de la mica la marea Europ& nu mai poate fi inteleasi de acum inainte in afara acestei constatéri capitale, Aceste fapte au sclpat cu desivirgire istoricilor, pind acum cftiva ani, pentru cA lipsea o istorie regresiva a climatu- lui, care ar fi dus la intelegerea lor, Cunoa: tem acum amploarea anomaliei termice nega- tive din secolele al XVIl-lea si al XVHI-lea, datorit’ stradaniilor unui grup de_ istorici, printre care se afl in primele rinduri france- zul Emmanuel Le Roy Ladurie, Aceasté ano- malie termic& a influentat prea putin istoria Europei profunde, dar ea isi spune totugi cu vintul cu privire la migc&rile de mare amplitu- dine ce ati loc la limita extrem& a extinderii culturilor. Rusia de Nord, unde se face agr cultura in secolul al XVi-lea, este pierduta in secolele al XVII-lea si al XVII-lea, cind scé- derea temperaturii Ia 1°C aduce dup sine, neindoielnic, abandonarea mai multor sute de kilometri de teritorii pe care nu mai pot fi cultivate cereale. Vara verde da semnalul unei schimbari catastrofale de lung’ durata, $i totusi, nu trebuie s& cdem prad& unui determinism naiv. Modificarea de climat sur- prinde. Ea contribuie la dificultatile pe care le intimpind Rusia si Scandinavia in momentul trecerli din secolul al XVI-lea in secolul al XVIl-lea, la inceredrile dure din momentul tre- ceril din secolul al XViT-lea in secolul al XVIII- lea, Ea tinde si orienteze expansitmea citre sud si est, in secolul al XVIfI-lea, Secolul al XVII- lea s-a straduit si s-a chinuit, secolul al XVIIT- Tea s-a adaptat, el si-a g&sit raspunsurile in ordinea tehnicilor agrare, probabil. Inaintarea Europel-,frontiers* continua totusi, in ciuda conditiflor neprienice. Apreciem la justa sa valoare marele val 2l mutafiei spatiale din se- eolul al XVIII-lea, daci tinem seama de re- fluxul general al izotermilor catre sud BAR Rere ~= = ae Tee THATS * — — x — : : ‘PRETUL GRIULU! ey | { a 2 ee oe a Pan mic Ct qd ae Ce eo el Dublarea secularé spatiile Pentru_a masura cu edevarat fenomenul, ne vom margini si facem citeva consideratii in ordinea marimii, a calitatii sia preciziei, din nefericire foarte inegale. SA presupunem’ deci ca fiind rezolvate toate problemele critice. Norvegia si-a dublat populatia intre 1665 3 1801, (440 000—883 000 locuitori), Suedia a tre- ait, intre 1720 si 1800, de la 1450000 la 2347 000 de suflete. Finlanda, ,frontiera prin excelent’ a Scandinaviei, isi tripleazd_popu- latia in. mai putin de un secol (1721 : 305 500 1800: 833.000). Statele _mascheaz’ adeseor Yealitati mai profunde. Germania, Austria, Po- Jonia, Rusia se intind catre vest’ sub actiunea distorsionanta a unor rate de crestere inegale. Imperiul, slabit de actiunea crizei, a razboiu- lui, @ bolilor si a socului microbian provocat de amestecul intens de populajii, s-a prabusit, Se pare, de la 20 la 7 milioane de locuitori, fntre 1620 si 1650. Partea de nord-vest este relativ aparata, c&derea cea mai dramatica se situeazd la est. Ceea ce implica, inainte de 1740, intre partea de vest, protejata, si cele lalte trei sferturi dinspre ‘est, lovite, ritmuri de crestere diferite, Tendinta continua si dupa 1740. Geografia imperial a anilor 1730—1740 aminteste, in linii mari, de perioada de dina flea Razboiului de Treizeci de ani; la sfir- situl Aufkldrung-ului, Germania lui’ Kant si @ lui Fichte este mult mai orientala decit cea a Iui Diirer si cea a lui Leibniz. Intre 1700 81 1800, populatia creste in Wiirttenberg cu M7, iat In Silezia, finut greu_incercat de ‘Taboi, cu 100% ; ea creste cli 132,5% in Pru ‘sia Orientald, cu 138% in Pomerania, a cérei “censiune vertiginoas4 continua in secolul al NIX-lea, Inc si mai semnificativa este Europa da- mubiand, Intre 1754 si 1789, cresterea popu-05 1 23 ANGLIA Si 1701-1801 TARA GALILOR |151—tB01 4760-1789 FRANTA viao-1e0 HAE ITALIA 1700-1800 SUEDIA 1769-1800} wuRTTeNsERG-| 10-1800 PRUSIA PE | 1700-1800 ZIRE POMERANIA—| SiLEziA——} 1s0—06 AUSTRIA A ——| 1 4, DUBLA: (Dupa cifrele tut F. A. Wrigley, Sorietate si populatie, 1969.) imperiulul, “Anglia, Tara’ Galilor sf Prusia se afl fn ‘pozifie’ de ‘misioc,, Cuzut cel ‘mai interesant este ect al Angllei. El arati Impede relatia care exist fntre’ Vital Revolution $i evolufta industrial. Jatiei fn statele vechii Austrii (Austria, Stiria, Carintia, Carniol, Tirol, Boemia, Moravia, carora le vorn adduga Silezia, dat fiind trad fia din trecut) este de 42%; intre 1725 si 1789, ansamblul populatiei trece de la 5,5 Ja 8,5 milloane. Ungaria, in acelasi timp, are 0 Populatie de aproape cinci ori mai mare (de la 1,8 Ia 8,5 milioane). Intre 1750 si 1789, ea creste cu 183%. Ungaria, ce reptezenta mai putin de un sfert din Austria in 1725, consti- tie o jumatate din aceasta in 1789. Trecerea relativ’ a vechiului nuclew polonez de la ves- tul Vistulei in nebuloasa polono-lituaniand este identicd ; in Rusia are loc aceeasi miscare foarte acuzaté. Centrul moscovit si Nordul (Pomorje) isi pierd treptat din influenté in fata ansamblului motrice al noit ,,frontiere* Uralii, Siberia, Ucraina Dimensiunile acestei noi Europe de E Europ’ in care populatia creste rapid, greu de fixat. Putem doar pune laolalta, pur si simplu, Scandinavia, Polonia, Rusia, Impe- tiul, Austria, Cam in jurul anilor 1760—1770, sceasti Europ marginal totalizeazd aproxi- mativ 75 de milioane de suflete. Intr-un se- col, intre 1700 si 1800, cresterea totald a fost de'aproape 200%/. Refuzind definitiile teore- tice, ne vom margini la teritoriile efectiv con- trolate. Natura acestei Iucrari_nu sh ne desfiguram toate justificarile. . iat ce propunem. In 1680, aceasta Europa- sfrontiera, lato sensu, grupa, pe o intindere de 7 milioane km?, 38 de milioane de locui- tori. Citre 1760—1770, pe 10 milioane km?, 75 de milioane de oameni. Catre 1790—1800, pe 11 milioane km?, 95 de milioane de suflete, Este 0 primi aproximare. Totusi, acest an- samblu nui decit un fals ansamblu. Tre- imea occidentala a Imperiului, nucleul Au- strla-Boemia, Danemarca si sudul Suedici, Polonia de la vestul Vistulei si nucleul de populare moscovité din jurul Moscovei nu fac u adevarat parte din el. Germania renen& apartine Europei dense axiale, sudul Scandi- naviei, nucleele de populare austro-cehe, po- loneze si cele din Marea Rusie forestier con- stituie niste foarte vechi ,,frontiere*, transfor mate, Ia rindul lor, in nuclee dense de difu- are. CAtre 1760—1770, vom vedea aparind Goud sectoare bine delimitate : nucleele densede populare, pe de o parte (Polonia Occiden- tala, Austria, Boemia, Saxonia, Silezia, Dane- marea, sudul Suediei, centrul ‘moscovit), care oseileazé intre 20 si 25 de locuitori pe, km? si grupeazd, pe aproape 2 milioane km?, de la 35 la 40 milioane de locuitori; zonele de frontier propriu-zise, a caror densitate me- die este de ordinul a 2—4 locuitori pe km? Europa marginala de la est poerta ca sine guré responsabilitatea trecerii de Ja mica la marea Europa. Cresterea sa este asigurata de 2 mutatie a unei_noi_ ,,frontiere: estul polonez, nordul scandinav, “Pomerania, Prusia Orientala, Ungaria, Rusia teritoriilor cu cernoziom, Uralii, Siberia, Aceste teritorli, ca- racterizate printr-o mare natelitate, printr-o mortalitate relativ redusé si prin migratii, po- zitive, tree de la 8 la 48 milioane de locuitori, ‘Acoust cregtere de sase ori nu modified in mod radical densitatea, ce ramine mica. Intre 2 §i 4 locuitori pe km’, cel mei adesea ; nied jeri ea nu atinge cifra de 10 locuitori_pe km’ la sfirsitul secolului ai XVIlI-lea. Cresterea nucleelor dense, care au contribuit la popu- area ,,frontierelor® deschise (trecerea de la 30 la 4550 milioane), nu depageste, in schimb, cresterea medie din Europa Occidental densa. In secolul al XVIfI-tea, originalitatea profunda a Europei Orientale rezida deci in prezenta continua a unui spatiu colonial ,,frontiera® rez lativ pustiu, a unui fel de Americ& la care poti ajunge mergind cu caruta. Europa Secolului Luminilor, cea care observa si care gindeste din sectoaele dens populate, a descoperit a- ceasti realitate noud. Ea_a impodobit-o, ade- seori, cu calitétile unui El Dorado: ale unel Americi @ secolului al XVIi-lea, In general, ca si in America secolelor al XVIlF-lea $i al XIX-lea, doming casa de lemmn: Artificialul Petersburg este, in parte, din_pia- tra, dar Moscova este din lemn, O casd de Jemn dureazd, in medie, intre patruzeci $i eincizeci de eni, o casa de piatr’, intre dou Siite cincizect si trei sute de ani. Lemnul im- plicd un pret al colonizérii mai putin costisi~ for, dar si o fnvadacinare mai superficiala. Europa Orientalé nu are stabilitatea Europei Occidentale. Case precere, drumuri_nu prea bune. Elba marcheazA o prima frontiera, Vis~ ula, o a doua, Neman, 0 a treia. De la una la alta, refeaua de comunicatii scade treptat. Armatele din rasarit pot s& opereze in vest, armatele statelor occidentale sint invinse cind se bat la rasarit. Infringerea lui Carol al XII- lea sia lui Nepoleon ne-o arata limpede. Sta- rea proasti a drumurilor apara Europa Occi- dentala de veleitatile imperialiste ale Occiden- tului, nu de tresaririle stepei. Diferenta de densitate implica, decurgind totodata din ele, moduri de exploatare ce di- fori profund de modurile occidentale. Ele il surprind pe calator. Dod niveluri, deci: un nivel ce se apropie de 20 de locuitori pe km’, un nivel inferior cifrei de 5 locuitori pe km*. Captuseala de pAduri, cind exist&, sau stepa au fost mult mai bine pastrate. In noua fron tiera* rus, padurile si mlastinile stapinese mai bine de 80% din teritoriu. Este cazul Uralilor si al Siberiei, Sa observam aceasta diferen{i — care se impune dintr-o privire — fntr-un loc mai apropiat, adicd in Polonia. Hubert Vautrin este din’ Lorena, s-a_néscut in 1742, a intrat la saptesprezece ani in Com- pania lui Tisus, apartine unei elite de persecu- fafi ai Secolului Luminilor despre care s-a vor~ bit prea putin. El se ocupa de educatia unui tindr nobil dintr-o Polonie mutilata de prima imparfire si aflat{ sub actiunea gindirii Lu- minilor, intre anii 1777 si 1782. Este ,un finut unde pietrele lipsese si unde se afl mult lemn, lun tinut pin de lande, de lacuri si de mlas- fini: jJ..) ploile ce cad din cer, udind din plin pamintul, in loc si se retraga, dupa ce icau ostoit setea, in riuri, asa cum singele se retrage in vine, pentru a improspata si in- ari solul, zac pretutindeni la suprafata lui.5 BrAPe Si DENSITATE ALB IMPLANTART UnbANE INSEUROPA ORIENTALL. Sf HALICA (Dupi Westermanns Atlas zur Weltgeschichte.) Cllzia Burope! din Scott Lumtntor este egal tke oray, Fénomenut urban. se arm ined din anit Chitin jus Sasi "devon; ete gat de traree ratte demonrfien apricot 9 tehea dix evo ct Mees oF Serie core dopsleat ase IMedlona ‘a oooh cresindial Times ene mult mal recent la est, in aceasti Europa pe care o interpre: tim ca {tind 0 ,frontieré*, Refeaua urband medievald (chit eval tite) nat depizeve tn med Semmticato tine Gaer i contura sanonea Dae fe Ce ma in center de’ pa Vie Teg ego sects a XVtiEce, Wie a Bold Ped CU, tafe foote arte orate Er snt apronpe tte Ghetto alon 150" Be"o porte ide" cesta ¢ ‘nav ate de"pemutore poionede dot amt conta Tse Sound, Sa denenay lint. ate sfea de esmufe inne 4 Caderea zApezilor, in cantitati_ intotdeauna urigse, transforma’ primavara Polonia intr-un adevaiat ocean, persistind vreme indelungata si'dind nastere la un nesfirgit sir de mlagtini si Ja nenumirate insecte. In asemenea condi- fii este cu neputin{é s& cAlatoresti. Lituania fiind provincia cea mai plat, ea are si cele mai intinse si mai numeroase mlastini. Ble au fost 0 adevaraté barierd intre acest ducat si principii Rusiel : este inc& aproape inac- cesibil in acea parte [...] Socotind numarul enorm al acestor mlastini, ai crede c& aerul este foarte nesinatos; dar nu-i asa [..] Am locuit timp de patru ani in inima unei_ mlas- tini care era lati de mai bine de 12000 m si_avea 0 lungime cu neputinti de apreciat ; pamintul se usca, in mare parte, in. fiecare vari, faré a raspindi vreun miros; apa ce Famine este nespus de limpede, fiind chiar mai plicuta la but decit cea din pufuri: aceasta limpezime se datoreazi filtrarii ef printr-un nisip foarte curat, iar faptul cd nu e daundtoare, naturii insisi a milului, care nu ingdduie s& putrezeascd decit trestiile, sau alte plante stirace in amoniac, ‘Tinutul ' este oui de oameni putini si sdraci. Omul si animalele [...] spured cu stirvurile lor apele {J In Polonia locuitorii (...] fiind putini la numér, f4r& locuinta si redusi la um minimum, neeesar, gunoaicle sint putine [..] Mlastinile numeroase schimb& cu timpul fata pimintului (..] Cantitatea uriasé de trestii, de stinjenei si de buruieni care le acopera [...] este doar spre folosul fundului mlastinii, care se inalta, i timpul, la nivelul p&minturilor invecinate [.] Acest teritoriu parasit se acoperd cu gra- minee, piscute de vite, pind cind, uscindu-se, descompunindu-se, poate fi cultivat, primind siminfa rispindit’ de mina omului’[..] P&- durile crese adeseori in mlastini [...J¢, de unde si importanta incendiilor din padure. Aspri- mea iernif © necrufatoare, omorindu-i adese- ori pe cel siraci si pe cei imprudenti.Europa Secolului Luminilor tsi datoreazi mutatia spatial acestei lumi, atit de ciudeta din punctul de vedere al calétorulvi occiden- tal. Treptat, urmeazA si 0 mutatic in domeniul gindirii. Kant este cel mai oriental dintre ma- Tii ginditori. Ter Kénigsberg se alld pe 0 fron~ tier&. Abia in prima jumatate a secolului al XIX-lea grupul pioniérilor noilor matematici mod evident adevarata inaintare a noilor frontiere. Spatiul Luminilor este si_malul Mediteranei, Vechea crestinatate, Spania, Portugalia, Italia (900 000 km2). Europa fi datoreazd totul. Ea & beneficiat vreme indelungat&é de numérul mare al locuitorilor, de tehnicile, de civilizatia acestor tinuturi, Ea’a fost mutilat§ la sud, mu- tilatd la est; Spania va fi fost, paradoxal, principala frontier" deschis& a crestinatatil occidentale in secolul al XTll-lea; acest stré- vechi teritoriu agricol nu a cunoscut merea mutatie a ,noii agriculturi* din secolele al XT lea—al XIiI-lea, intemeiat& pe réspindirea plu- gului cu roat’,'a asolamentului trienal, a du~ blarii spatiulut consacrat cerealelor. Cu’ plugul sau. primitiv, cu asolamentul sau bienal, cu un raport fntre teritoriile cultivate si cele ne~ cultivate de 23 la 10, cu casa sa de piatra greoaie, costisitoare si rigid’, Mediterana la- tind, solidar& cu celelalte Mediterane, a p&s- trat in esenta strvechile solutii ; petsajul sia a rinias neschimbat de pe vremea izbinzilor cetajii antice. Revansa sa au fost secolele al XIV-lea, al XV-lea si al XVi-lea. Criza din secolul al XIV-lea 0 loveste mai puttin. I se datoreaz’ deschiderea unei_,,frontiere mati- time, la sfirgitul secolului al XV-lea, contro~ lul, ‘in afara Europei, pe.o intindere de 2.500 000 km?, a 12—13 milioane de oament Dar, odaté cu sfirsitul secolului al XVI-lea, miracolul ia sfirsit. Axul central al comunica- tiilor, spiritul de inventie si de decizie para 2. sese malurile Mediteranei. Treptat. Golileu, desigur, este florentin. Imperiul spaniol lasa ined iluzia c& mai este ceva cea fost, pina in 1859, Italia ramine patria artelor. Pina si con- trolul mai marei Europe de dincolo de mari, pe care ei au creat-o, le scapé mediterance- nilor. America ramine ibericd in_proportie de 98/4 in 1700; cit priveste spatiile controlate economic, ea ‘este, in raport de 3 la 1, ex- ploatata in beneficiul Angliei, al Frantei’si al Olandei, ba chiar si al Ligit hanseatice. Aceasta decddere a batrinii Mediterane este veehe ; dar abia in 1680 oemenii devin con- stienti’ de ea, Cauza sa consti In stagnarea tehnicilor economice. Intr-o Europ aflata in plina crestere, Mediterana bfjbtie, sovaie, bate pasul pe loc. Tata, in mere, citeva cifre pri vind numarul populatiei. Italia evolueaza ast- fel: 1550, 11,6 milioane ; 1600, 13,3 milioane ; 1050, 11,55 milioane ; 1700, 13,4’ milioane ; 1750, 15,5 milioane ; 1800, 18,1 milioane. Peninsula Teerick trece de la 9,5, in jur de 1600, la 7, in jur de 1700, si la ceva mai mult de’ 13, Ia sfirsitul secolului al XVIl-lea. Cele doua pe- ninsule se ridicd impreund la 22,8 milioane in 1600, la 20,8 milioane catre 1700 si la 31 milioane a sfirsitul secolului. al XVIII-lea, adicd la o densitate de 25 locuitori pe km? in 1600, 23 in 1700 si 34,4 in 1800. Dar Italia de Nord nu aparfine cu adevarat Mediteranel, ea este solidara, intr-o oarecare masura, cu preafericita Europ’. Pe 810000 km? asedar, cele dowd peninsule nu mai prezinté decit IA (1600), 14,7 (1700), 23,9 (1800), adica nu- mai in jur de 20 locuitori pe km”. La inceputul secolului al XVI-lea, eind in- cepe epoca clasicé, populatia Europei medite~ raneene echilibreazi in mod sensibil Europa- nfrontiera* de le est. Ca bogétie, ca prestigiu, © zdrobeste, litevalmente. La sfirgitul secolului al XVIl-lea s-a spat o adevavaté prapastie 38 milioane, pe de o parte, 15 milioane, pe 3de alta, Putem incerca si facem 0 comperatie incd si mai exact. Si separdm, la est, nucleul dens ‘de difuzare a ,noii frontiere* (2 mili- cane km? si 30 milioane de oameni, 5 mili- cane km? §i 8 milioane de oameni). ‘SA resti- tuim Mediterenei prelungirile sale de dincolo de mari (800 000 km%, 15 milioane de suflete ; 3,3 milioane km?, 13 milioane de suflete). Vom afla astfel un ‘echilibru mai bun. 7 mili- oane km, 38 milioane de suflete, in nord, 4 milioane km? si 28 milioane, pentru cea mai mare parte a Mediteranei. Comparatia nu este toideauna un argument, Tendinja conteaza. Pe de alta parte, continua s& se adinceasca pri- pastia dintre Mediterana si prelungirile ei de dincolo de mare. Dovada ruptura de la ince- putul secolului al XiX-lea, Forja care se a~ firma la est se exprimé in continuitalca geo- grafic ce sudeazi vechile nuclee dense de populatie de la noile frontiere. Europei dense Hi va reveni rolul de a-si suda teritoriile de dincolo de mari. America de Nord este Sibe- rig Europei Occidentale. Construirea unei co- munitafi atlantice, rival victorioasa in com- petijia, ind razboinica si cind pacifica, cu Buropa de Rasarit, aparjine erei industtiale si nu Secolului Luminilor, Daci Mediterana, in 1680, poate inc sue porta, dat fiind evansul pe care-1 are, compa- Tatia cu Estul, ea este cu desivirsire intrecuta Ja sfirgitul secolului al XVIII-lea. 24 milioane, pe de o parte, 60 si 95 milioane, pe de alté parte. S& adiugim aici si America ibericilor. 42 milioene pe de o parte, 95 milioane, pe de alta, Oricare ar fi baza de calcul adoptata, Europa mediteraneana, ce reprezenta cam trei sferturi din Europa Oriental in jur de 1680, este cam cit o treime in jur de 1790—1800. Aceastd comparatie nu suprim& de la bun inceput vechiul prestigiu mediteranean, cel pe care id confera mai ales o urbanizare mult mai avansati, In medic, in cursul intregului 8 secol al XVIlI-lea, procentajul populatiei ur- bane in raport cu populatia totala este dublu in Mediterana (de la 20 1a 22—23%, in gene~ ral mai putin de 10% in est). In secolul al XVilllea, ‘populatia urband a Mediteranei continua si se dezvolte in proyortie egal cu populatia urbané a Europei de Est. Aceasta structura favorizeezd viata spiritual a Sudu- lui, dar contribuie Ja frinarea cresterii demo- gtafice. Miscarea de basculare a Europei care est, de care am pomenit de atitea ori, nu dato Teazi nimic, agadar, unui centru dens de popu- lare, ci datoreazi totul dinamismului Estului, ca ,frontieré® deschis’, si stagnirii Meditera- nel, Europa mediteranean& se poate defini, in secolul al XVITT-lea, ca un spatiu inchis, f&r& nici o zona de expansiune comoda, exceptind America, filtrata de distant, si far compen- sarea unei ,frontire“ tehnologice. Ginditi-va Ta Anglia, Cu totul altfel stau Iucrurile cu axa de Populare cea mai compact, cu _nucleul dur Si dens al Europei creierelor: Franta, An- glia si Tara Galilor, Lowlands, sudul Sco- tiel, o parte din Peclul irlandez, Tarile de Jos, Renania, o fisie din Germania Occi- dentald si Meridionala, Elvetia, o parte din Austria alpestra si Viena, Italia din jurul Riului Po si_al Venetiei ; ceca ce, insumeazd aproximativ 950 000—1 000 000 km? Pe acest milion de km?, Europa care citeste, adevarata Europk a Luminilor, 33 milioane de oameni intre 1680 si 1700, 55 milioane, in jur de 1800-33 de locuitori pe km? la ‘inceput, 55, Ia sfirsit, 0 rat de crestere rezonabila de 70"/, Intr-un secol, chiar usor superioara celei a Ducleelor dense de populare, dar, este ade- Marat, side difuzare ale Europei de Est (55 Supercard ratei de crestere din Europa medi- feraneana (60%), %Intre 1700 si 1800, Europa si-a dublat popu- Jatia. Catre 1680-1700, 40% Ja est, 40% in zona masei dense centrale, 20'/ in zona _me- diteraneand. Catre 1800, 36% Ia centru, 49,5%/ Ja est, si 14,5% tn zona mediteraneand, Ne frapeaza fapiul ca tinuturile de margine mar- cheazi o mai mare crestere demograficd in raport cu centrul care, in aparenta, a dat i dardt (de la 40 la_36'/). Dar numai in ape- renté: Germania Orientala si vechea Austrie au incetat partial, datorit& actiunii unor des- poti Iuminati, s’mai fie o ,frontiera‘. Am putea si le anextim masei centrale, care ar grupa, pe un milion si jumatate de km?, 80 milioane de oameni, in comparatie cu mai pu- tin de 70 milioane la nord si la est, si 24 mi lioane Ja sud. Aceasté Europi Central densa, fn noua acceptie, totalizeazd aprozpe jumatate din cifra integral (48%). Europa se organi~ zeazi la sfirsitul Secolului Luminilor pe un soclu dur si dens de 80-85 milioane de su flete, cu o densitate de 55 de locuitori pe km’ Fie cA extindem Europa dens’, inglobind si Germania Centrala si Orientala, fie ci men- jinem, pentru intreaga perioadd a Secolulut Luminilor, acceasi definitie a nucleului cen- tral, constanta care face posibila o bund in- felegere a spatiului Luminilor ramine. Le ine ceput, ca si la sfirsit, catre 1680—1690, ca si in jurul anilor 17901800, spatiul Europet Luminilor poate fi impartit in trei niveluri de populare ireductibile: la centru, fn general, mai mult de 40 locuitori pe km’, in Medite~ rana si in vechile nuclee din est, in jur_de 20 locuitori pe km*, in zonele de fronticra, mai putin de 10. Tati de ce literatura de calltorii, are a proape aceeasi infatigare atit la inceputul, cit sila. sfirsitul Secolului Luminilor, Doamna @Aulnoy, dar si Hubert Veutrin, la un secol distanfa unul de altul, gi la cele doud capete ale Europei, frumoasa aventurieré cutreierind Spania, iezuitul auster facind experiente sti- 6 Anfifice in Polonia, spun in esenti aceélasi In- ‘eru. Odata ce ai ajuns in porturile ‘ecetonse ale Jantului cantabric, intre Guiptizcoa, loca- litate economic si uman solidaré cu Franta ‘gi cu adevarata Gastilie, dar si odatd ce ai ‘traversat Oderul, 0 adevaratd frontiera este depasita. Calatoria in Spania este deja, ince- pind din perioada cind scrie doamna d'Aulnoy, 51 am aratat asta mai sus, 0 cilatorie exotica Calatoria Tui Vautrin fn Polonia anunta cala- toria stiintifica a lui Humboldt catre tinuturile echinoctiale. Calatorul aduna plante pentru ier- bar si ia note. Europeanul din Europa dens& Ancearca, dupa ce strabate aceste invizibile frontiere, un puternic sentiment de depeizare. ‘Sa mai rasfoim incd o dat Insemnérile de cd- Tatorie ale lui Montesquieu, si anume cele cu privire la Italia, atit de numeroase ; pentru. autorul Scrisorilor persane, exist o Italie eu- vopeand la nord, in Cimpia Padului: Piemon- jul, Lombardia, Venetia, Florenta si Roma ‘fac parte din ea (ratione urbis), dar Latium, Sardinia si restul intra in zona exoticului.. Europa Secolului Luminilor este imens& gi itotugi puternic sudata. Imensa, dacd tinem ‘seama de mijloacele de transport, care nu s-au sschimbat prea mult. De la vest'la est, de la word la sud, dimensiunile sale continua si se ‘masoare in luni, Europa Secolului Luminilor “se inscrie totdeauna intr-un spatiu-timp cam os trei pina la patru luni — am facut cindva monstratia —, cel putin pind la jumatatea ‘secolului al XVIII-lea. Nimic important nu sur- wine inainte de 1730—1740 in Anglia, cind are loc revolutia canalelor ; in 1760—1770, are ‘oe, in Franta, o mare schimbare, odat& cu pa- ‘varea drumurilor regale. Asistim, intre 1750 3i 1790 — nu e prea riscant si facem aceast& Presupunere —, la o reducere de 10—~20%/ a distanteitimp pe marile axe, in Europa dens a celor 50 de locuitori pe km?, Reducerea cos- turilor veale, datoriti noilor drumuri si apro- Pierii Tor, este mult mai importanta, Aceasta 7 bo. 62revolutie tacut a reducerii de timp si de cost real, apartine mai intfi condifiilor prealabile ale take off-ului. Montesquieu in cursul e&la- toriei sale prin Europa constaté cu satisfactie strddaniile; drumul, destul de precar, acope~ rit ca gi pietris, dintre Viena si Adria- tica, marcheaz in acest peisaj o retragere con- siderabilé a turcilor. Austria, intre. 1720 si 1730, nu inoveazi, ea isi adapteazi cu greu- tate ‘noile cuceriri la, normele mediocre ale statelor patrimonice. In 1780, se simte inc&, Ja nivelul retelei de drumuri,’ trecerea de ve- chea frontieré. Un secol nu a fost de ajuns. In 1680, Europa dens populaté era, prin con- trast cu tinuturile marginase dinspre rasdrit, Europa a drumurilor. Dupa un secol, contras~ tul este si mai puternic. La est nu’ se schi- faz nici o revolutie, Ia vest, In schimb, se pregateste 0 revolutie capitala. 'Rezulti de aici 4 opozifia spatial dintre cele trei Europe, ale céror contururi au ramas neschimbate, este, atit in 1780, cit si in 1680, una dintre cheile explicatiei istorice a fenomenului. Dublarea, saul aproape, a populatiei (33—55) in interiorul axei mediane, adic& a zonei celei mai popu- late, care a favorizat imbunatatirea transpor- turilor in cea de a doua jumatate a secolului al XVillea, isi suprapune efectele peste a- ceasti ameliorare a transporturilor. Cei doi factori vor contribui la o reducere sensibila a spatiului-timp din centru, deci la o crestere sensibilia_comunicabilititii. Opozitia dintre cele dow& Europe, cea centralé si cea margi- i omului si a spatiului. O mica Ja centru pluteste in mijlocul unei imense Europe masurata in distanfé-timp, de treizeci de ori mai vasti prin dificultitile de comunicare, si ireala, oarecum ca 0 revansa planetara a celorlalte lumi impotriva Europei care le neaga. S nu ne incredem deci prea mult in ci frele pe care le-am dat: am propus 40, 48%, tn raport cu. ansamblul. Era de ajuns, oricum, spre a situa acest ax decisiv in pozitie domi- nanta. Dar in cea ce priveste bogatiile create, bogifiile consumate, comunicatiile, axul me- dian inseamn& mult’ mai mult. Venitul pe cap de locuitor in Anglia, in jur de 1780, poate fi socotit in proportie de 130—140% faja de venitul francez. Putem aprecia venitul fran- cez, considerat la minimum, ca fiind dublu fatd de venitul pomeranian sau mazovian de la aceeasi daté. Raportul este, neindofelnic, eam de 4 la 1 intre bazinul Londrei si central moscovit. Proportia celor ce citesc, in Rusia, este mai mic& de 5%, in Scotia, Anglia, O- landa, Normandia, la Paris sau la Geneva, pro- porfia oscileazi, in jur de 1780, intre 60 si 90%, Numarul de c&rti pe cap de locuitor va fi fost de o suté de ori mai mare, in aceasta perioada, in Anglia dectt in Rusia. Jaté un domeniu’ de cercetare cit se poate de ispititor pentru istoria seriald. Dar s& nu cddem intr-o eroare : Europa este vasté, aproape prea vasta, la sfirsitul Seco- lului Luminilor, atit de Vastd incit riscd si se dizolve in cele doud tinuturi extreme ale sale: ,frontiera* cazacilor din Ucraina, ,,pio~ nierii trek-ului siberian, si cei 3500000 de creoli, si milionul si jumatate de ,castas* pe care Alexander von Humboldt ii va aminti Europei, care fi uitase. Cinci milioane de oa- meni care se simt americani fmpotriva Spaniei si a Portugaliel, dar ,europeni* impotriva in- dienilor, pe care nu-i vor protejati de impe- tii, Europa Secolului Luminilor are limitele sale adevarate, pe care nu i le putem refuza. Ea ajunge pind la Fluviul Amur, pe de o parte, pind Ja finutul Munfilor Appalachi, pe de alta, (Statele Unite ale Americii vor ra- mine totdeauna doar cea mai glorioas dintre Europe), iar, pe de alta parte, pind fn inima Anzilor si la ,,frontiera minier& a Mexicului. *Cine ar putea contesta dreptul de a fi cetdfent ai Europei Secolului Luminilor unor corespon- Genti privilegiati ai lui Alexander von Hum- boldt, Ini don Fausto d’Elhuyar, director al unui Colegio de Mineria din Mexic, lui An- drés Manuel del Rio, profesor la acelagi co- Jegiu (care a descoperit vanadiumul), stréluci- tel pleiade de geologi si mineralogi, profesori Ai inginert ai, minelor din Mexie, nfscuil 2° proape cu tofii in Spania si rechemati aici, in eeenea lot majorite, Ini don Jose. Celestino Mutis, unul din marii botanisti_ai secolulut al XVill-lea, lui Caldas sau lui Montifar, mar {ini ai cauzel separatiste, care dovedese atit de bine cf a existat o influen{é a lui Bouguer sia lui La Condamine in Noul Regat al Gre- nadei? Europa este prea vasti, America spa- Mold regreseaza in secolul al XIX-lea. Dua secolul unor oameni ca Elhuyar si ca Mutis, Vine cel al unor caudillos. Nu poti pastra to- tul, uneori e bine sa renunti, pentru un timp, la © provincie indepartata Aceasta explozie a ,frontierelor* geografice nu trebuie si ne indeparteze de la esential. wAdevarata* frontiera a Secolului Luminilor riveste catre interior. Ea este cea a gindirii stiinfifice si tehnice ; ea include lumea nume- roasé a celor ce citese gi comunicd intre ef: 90%/ dintre cititorl, 95-96% dintre practi- cantii stiintei experimentsle traiesc in zona dens populati a axului central. Europa Se- colulti Luminilor nu este 0 Europa mare de~ cit dintr-un anumit punct de vedere ; ea este, in esenta, Europa redusi la mijloacele de co- municafie sporite. In termeni de spatiu, abla mai mult de un milion de km’, 0 densitate de populatie de 50, citeva sute de mii de fine omenesti ce se sprijind pe o rezerva potentiala de 50000000 de oameni, Europa se federalizeazi in jurul acestui nucleu: 80% din ceea ce inseamni cu adevarat ceva, Ac ceasta realitate nu fusese sc&pata din vedere 100 nici de citre Frederic al II-lea, nici de oitre imp&rateasa Ecaterina a Rusiei| Dar unde se opreste fronticra? Dimensiunile Europei Se- colului Luminilor nu pot fi bine percepute de- cit la scaré planetara, prin compar cu universul-timp al celorlalte civilizatii si_,cul~ turi. Un anume echilibru s-a stabilit, tn cea de a doua jumatate a secolului al XVi-lea, la capitul procesului operat de Extremul-Occi- dent crestin de deschidere la nivel planetar a universurilor fractionate care, ping atunci, fa rimitau lumea oamenilor fn’ tot atitea spatii izolate, cu destine autonome. Dar asupra aces tui punct ne-am mai pronuntat, Incepind din 1550, aceasti izolare este de- pasita. Din 1550—1570, masa globala de schim- buri dintre Europa si o parte limitaté apar- finind celorlalte lumi are tendinta si nu mai creascé. Linia este ascendenta fntre 1560 si 1610—1620, descendenta, fntre 1610 si 1640, din now ascendenté, intre 1640 si_1660—1670. Jn ultimii ani ai secolului al XVI[-lea nu are loc nici o modificare semnificativa. O mutatie a schimburilor se situeaz4 la nivelul anilor de mijloc ai secolului al XVIJI-lea. Schimburile dintre Europa, lato sensu, si restul lumii crese de o sutd de ori in perioada 1400—1600. Vor deveni de zece ori mai mari, intr-o apreciere aproximativa, intre 1750 si 1800. De la 1550— 1600 la 1700—1750, sporul realizat, pe de o parte, este practic anulat de regresul altor sectoare. Nivelul din 1680 este, in general, inferior nivelurilor atinse in 1600. Cresterea Tealizata intre 1680 si 1720 este cu atit mai spectaculoasi cu cit ea inglobeaz o parte din tecuperare. Raportul Europa/civilizatie si ,,cul- turf ramine, pind la mijlocul secolului al XVill-lea, cel din a doua jumtate a secolu- lui al XVI-lea. Oamenii comunici indeajuns Pentru a se cunoaste, pentru ca anumite in- fluente si se exercite la nivelul reprezentéri- Jor gi al gindirli, China tulburé Europa anflorws Pegoieny ean 6 TRAPICUL EUROPEAN IN MARILE CHINE! i L. Dermigny, Chiva si Oceidentul. Comertul $e "Biuaigchou tn ocolul ell VIE 11191059, 1908) Acestt indict portuart ne avait efectele de antrenare tpreduse prin iotranderea navigafiet st a comerfulul Guropean’in Oceanul Indian stn Marea. Chinel. Birelte ‘chinesestt ta introrea portulul Nagasaki, in Yaponia (A), totatul intrdriior in Manila (G), totatal intrdrilor barctlor chinezestt im Manila (D) deseneast ortzontale care coboard. sleestor indict Wt se, opume prodigiosul” clan al traficulut european, Ad "prin umar ‘cie si prin tonaj, trafteul european tn direc- fia Chinet ure rapid’ B (vase expediate din Europa fn Aste), E (oase occidentate intrace tn. Guangzhou). Tr mat pujin de un secot, traftcul european fn male Chinel ereste de zece ort, 1680. $i totusi, Europa rimfne tn afard ; Asia este intact, Africa, adusi intr-o stare jalnicd, e nepatruns4 ined. Rémine America, domeniul privilegiat al Europei din afara uropei, domeniul terito- rillor obtinute prin Conquista si al unei ,,fron- tiere, care realizeazi dincolo de Atlantic 0 mutatie @ peisajelor, a raporturilor dintre om si_pamint, comparabil& cu cea pe care polone- zii, rugii si germanii o realizeazA in Cimpia Dunérii si la sud de marea padure nordicd. La 02 inceput nu sint dectt doua imperii, imperiile Europei mediteraneene, Portugelia ‘si Spania Expansiunea olandeza isi ia avintul la sfirsitul secolului al XVI-lea. Eforturile Angliei si Fran- fei nu devin coerente decit in secolul al XVIT-lea In 1630, accasta cronologie continua si se im- puna. Olandezi, francezi si englezi se afl& in centrul unor importante retele comerciale, ci sint prezenti in America, in Oceanul Indian s fn Insulinda prin citeva 'beze permanente Tntre 1670 si 1680, olandezii defin in mod permanent sase intreprinderi comerciale pe Coasta Malabar si Coromandel: Colombo, Jaffra Impresoara coastele occidentale si meridionale ale Sti Lankai; Tnsula Mauritius este ocupata ined din 1638, Malacca controleazd trecerea Gitte mérile Chinei si comertul de mirodenii, Taiwanul, ale carui coaste sint, in parte, con- fwolate, contrabalansind influenta unui Macau Portughez, a zecea parte din Djawa este strict Supravegheata, controlul efectiv al Insulelor Maluku asigura o legatura anuala ; deschiderea partialé a Japoniei la Nagasaki se’ aflé la acti- Mul unei filiale a companiei Vereenigde Oost Indische, a cirei putere sporeste intruna ince- pind din 1602, Portughezii'ramin si la Goa, Macau, in mai multe puncte din Timor, precum, si fn estul indepartat al Insulindei. Aflati Ia Bombay inc din 1660, englezii caut’, din 1626, sf'ja fn posesiune coasta Coromandel. In 1639, Suveranul micului stat din Vijeyanagar le 2¢ordi o concesiune la Madras, unde ei inalta fortul Sfintului Gheorghe. Totusi, in_secolul al XViT-lea, toate inceredrile companiei East India de a pune piciorul in Golful Bengal esu- taza, Haziharpur, Balasore, Hoogly, Patna si Cassimbaza sint rind pe rind ocupate, apoi pa- Ysite, Franja cucereste Insula Réunion (1638— 1639), ajungind, in cele din urma, pe coasta de ‘Sid a Madagascarului, la Fort-Deuphin. Chan- Mermagor este ocupat in 1673, Pondicherry, in ‘M68. Compania olandezA a Indiilor Orientale fontroleaza nu mai putin de 75—80% din co-municafiile maritime directe ale Europel_cu Kula ah Tosulinda, BH greu de. tradus in. cifre ceea ce continua sa filtreze pe calea traditional a micilor corébii cu pinze arabo-indiene prin mijlocirea Scarilor Levantului, dar, oricum, fe- nomentil este in declin : acest comert, infloritor pind in 1620, nu se mai desfasoara decit in Me- diterana Orientala controlata de turci, adic& in zona de influenta a marinei grecesti si a comer- tului armean. i rica, puterile maritime ‘si asigurd in Gofal Caines tn dreptul localitatilor Angola bakongo si Sofala, baze de retragere. Micile Antile earaibe, parasite de Spanta, sint impair: tite intre francezi, englezi si olandezi. Dou: mari brese : englezii la Jamaica, incepind din 1658, francezii pe cale de 2 deveni_ posesorii coastei vestice spaniole, indaratul ,Pratilor de pe Coasti* recunoscuti’ la Rijswijk, in 1697. Scandinavii due o actiune intermitenta, olan- dezii au pus piciorul fn Curacao, Aruba, To- bago. Engiezii, olandeaii si francezit fac tot mai multe tncercdri de 2 cucerl coast silbatied a yanei, Intre Noua Anglie si Carolina, en~ fe fi ocupa efectiv 15 000—20 000 km? de te- u, pe care, cu ajutorul citorva mii de negri, fi defriseaz& cu propriile lor mfini, plan- tind apoi secara, tutun, indigo. Nonconformisti de tot felul, scotieni, citiva olandezi ramasi,in urma infringerii Companiei Indiilor Occiden- tale, in Noul Amsterdam, si germeni. La nord, francezii ocup’ 2000 km? din Valea Saint Laurent, si strbat spafii imense in uimitoarea! Jor fnceieare de a face comert cu Indien Toate acestea, puse cap la cap, nu inseam! mate tuceus America englezt ma represint mult mai mult dectt Irlanda de Nord, acest pustiu apropiat pe care muntenii_presbiterieni din Scotia incep s&-1 defriseze. Noua Europa maritimi vizeazA dincolo de méri mai intti rolul si siguranta drumurilor, far, fn insule, cucerirea a 15000—20 000 km? de teritorli vulcanice, in vederea cultivarii lor, cu ajutorul 104 negrilor adusi de pe coastele Africii. Este astfel abia asigurat un supliment de zahér, acolo unde mierea nu mai este de ajuns, si ‘anume in Europa dens populat (ea este de ajuns in est, In Rusia), un supliment de coloranti, gi p. Yadisul artificial al frunzei de tutun. In’ ceea ce. priveste descoperirile geografice, Europa dens populata se afirma abia tirziu, in Secolul Luminilor si in era industriala. Astfel, cdtre 1680, ibericii ramin tot in frunte, si, in 1780, cine ar fi indraznit si pretinda’ ca’ imperiul spaniol nu rivalizeazd ined prin intindere si bogatie cu Old British Empire ? Aceste imperii sint spatii_ maritime, spafii te- restre, volume de schimburi si de oameni. Spa- 4ii maritime, mai intii. Nofiunea este esentiala. ‘Nilmperiile iberice s-aw structurat in secolul al AO XVirlea in jurul unui Atlantic in forma de Sitrapez, in jurul unui Atlantic ce se intinde dea (Q{lingul meridianelor, in jurul unui ansambiu aleétuit din doua triunghiuri in Oceanul Indian sidintr-un trapez in Pacific. Aga stau lucrurile Spre mijlocul secolului l XVi-lea, aga continu 84 stea Ja sfirsitul secolului al XVII-lea, Nimic Ail se clinteste inainte de mijlocul secoiului al XVIMl-lea. Olandezii au invatat lectia de la por- tughezi, Atlanticul meridian, Oceanul lor In- dian, este doar cu puin mai vast, cu putin mai strabitut de nave decit era spatiul portughes fn secolul al XVI-lea, iar engleaii au inventat, intre Europa si America, un Atlantic trape- voidal, situat mai la nord si mult mai vast Allanticul care uneste Cadix cu America se Intinde pe 20 milicane km, Atlanticul meri- Gian, intre Lisabona, Africa si Brazilia: 15 milioane km*, Atlanticul de Nord al englezilor al al francezilor : 15-20 milioane km?, Atlan foul strabatut Ja sfirgitul secolului al XVi-lea avea © suprafata de 30 milioane km2, marime Fezonabila, si totusi indeajuns de vast. Atlan- Hleul strabatut de nave intre 1680 si 1750, ti-nind seama de suprapuneri, totalizeazi maxt mum 40 milioane kr? (optsprezece Mediterane). La limita dintre secolele al XVI-lea si al XVIi-lea, ibericli strabstuser’ pe mare 35—40 milioane km?. Un secol mai tirziu, actiunea olandezilor si a englezilor_va adauga cel mult 0 milioane km? acestor intinderi lichide cu- noscute, dacd tinem seama si de Oceanul Paci- fic si de cel Indian. Doua secole dupa marile descoperiri ale Renasterii, geografia marilor canoseute nu s-a schimbat aproape deloc. Ne~ vele europene n-au depasit citeva largi culoare maritime, cu 0 suprafati de cel mult 60—70 milioane km? ‘Am calculat ce veprezenta navigaia euro~ eand pe aceste spafii maritime recent anexate, in secolul al XVi-lea si in prima jumétate a secolultii al XVII-lee. Dupé indelungate cautari, jatd cifrele : 40 000—45 000 de unitati-calatorie, © cAlatorie dureaza intre 2 si 4 luni. ‘In total, 3 000 000 de zile de navigatie/nava, intre 1500— 1650. De Ja 1650 la 1750, 80 000 de unitati-cé- Yatorie, 6000000 de zile de navigatie/navi. Timp de un secol : pe 80 milioane km’, 0 medie de 180 nave care navigheaza. Spatiile maritime din secolul al XVF-lea gi de la inceputul seco- lului al XViL-lea, cind dominau ibericii, eraw in esenté eterogene, navigatia se facea In mod discontinuu timp de 6 luni, in convoaie. Lucral este mai pufin adevarat pentru perioada 1650— 1750. Media absurda subzista deci, abia modifi- cat. Intre 1500 si 1650, oceanele imperiale sint mentinute sub stépinire prin’ prezenta, unel nave pe zi, pe o suprafaja de 1200000 Jem? Intre 1650's: 1750: 0 nava pe 450000 kms Obictiv, aceasti diferena nu este semnificae tiva. O’asemenca medie ramine derizorie. De ce ne-am mai mira atunci c& aceste prea frumoase imperii maritime europene au fost mereu silite s& facd tot felul de concesii ? Pie ratii berberi din Mediterana continua s& exer cite 0 necrutatoare concurenfa. Ultimele raid sclavagiste de pe coastele Levantului spaniol din Languedoc si din Proventa, i secolul al XViIi-lea. Dar me ‘vastil cera continua sa navigheze de secole tot felul de co- rabii. Intre 1500—1650, indardtul celor 40 000 de unitéti imperiale, am presupus existenta altor 40 de mii de prezenfe, Dupa 1650, incepe refluxul acestei lumi stravechi, condamnate la Pieire de dinamica Europi,. Indaratul celor 80.000 de unitati imperiale, si presupunem alte 20 de mii de prezenje. Nici un rise de a se stin- Jeni reciproc, putine ganse de a se intilni. Chiar olendezii, procedind ‘mai eficace decit portu- ghezii, nu pot inchide cu totul Marea Rosie fn fata corabiilor maure. Noli stapini ai mar englezii si olandezii, nu tiu s& Iupte mult mai bine decit, odinioara, ibericii, impotriva pira- filor si a celor aflatiin afara legii. Aceasta imensitate de apa salvatoare este in detrimen- tul celor puternici si in slujba celor slabi, adicd in slujba batrinelor constructii imperiale ibe- vice. Stapinirea marii nu devine cu adevarat Proltabilé pentru Anglia dectt tirziu si treptat, intre 1792 si 1814. Pe mare, imperiile carora le-a dat nastere Europa Luminilor, la inceputul Scola XVUIT-lea, rimin entitat precaro, uterea indaxe ig uterea modest Tndiritul unor In jur de 1600, imperiile de dincolo a aooperdo supratata de aproximativ 2 mic ne km? Inlduntrul ei, o intreagd gama de piezente, incepind cu sectorul european creol $i pind 1a zonele amerindiene ce platesc un tri- but intermitent de recunoastere. In afara aces- ‘or 2,9 milioane km? din America, mai existd anumite. zone, strabatute si reperate, ce ag leapid si fie cucerite, fara ca inca Telatille sa fie ostile pe fat. In 1680, lucrurile s-au schim= bat din doua puncte de vedere. America de 3 Eraneesilor gia engleiior anexeazd fect 100.000 kmn®, pe care fi pre ‘Printi-un teritoriu de trecere de 1 U0 008 ae ‘him? ce urmeazi a fi anexat, Zona controlata din Brazilia'se apropie de o jumatate de mi-