‘Mie in gind ‘orbese despre poezié in sine gi esp: jeustiare spre pul a de inriurire a fieciruia din ele; desprev : Sie trebuie cmitd materia pentru ca plismuirea si) fie frumoasd ; din gi ce fel de parti e ‘aleatuita, agijderi ' despre’ Toate cite se leagi de o asemenea cercetare, — oe y cum e firese, ou cu cele de inceput. ia_tragicil, ¢ de fiecare dati altfel. Caci dupi cum, cu culori gi forme, unii izbutese si imite — Jueruri (cu megstesug inviitat, ori numai din deprin- r cum multi imité cu glasul, tot aga gi in artele pome-_ | i_melodie, folo- -le in parte ori imbinate, Cinéul cu flautul, ori cu cithara 1 cu ele, gi altele, cite vor mai fi avind aceeasi inriurire, cintul cu naiul — folosese doar ritmul si melodia ; arte rilor numai ritmul fara melodie : cici si acestia, cu ‘turnate in please imiti caractere, path fapte. 454 ARISTOTEL Cit_priveste arta care imita slujindu-se numai de cuvinte fie prin virtute), pers 7447 bsimple ori versificate, — fie folosind impreund mai multe feluri _ noi, ori mai wai ne ori de misuri, fie unul singur, — pind ast&zi n-are un nume al ei. © doar ch to 10 C&ci n-avem termen care si imbratiseze deopotriva mimii unui E> mai urifi, Dionpsios nee ae iat aceste deosebiri gi va Sofron ori Xenarhos gi dialogii socratici, nici imitafia sivirsita of fiecaxe dint imitatiile eae ; ri se am aratat. in versuri de trei misuri, in versuri epice, in versuri elegiace fi alte up fell ot Sr ehare dar gi in imi- gi altele la fel. Atita doar ¢& oamenii, legind numele metrului Yn dans, in ci tal cu flautul, 7h netntovsnisitd de muzica — se de cuyintul care exprima ideea de creatie (2b nosiv) ti numese tafia vorbita — versuri ort E. Homer bundoar’, inchipuie pe pe unii creatori de versuri elegiace, pe altii creatori de versuri a constati: aceleagi diferente. m. “aint, Hegemon. ‘Thasianul, epice, ch -i_,,creatori” (,,poeti””), nu pentru imitatia pe oameni mai buni, Cleofon agi: 6 faced Deiliadei, care 0 sivirgese cu tofii, ci pentru comuna folosire a versului; niscocitorul par {onde sa bit i nomii, — cineva putind incit, de-ar trata cineva in versuri chiar un subiect ‘medical ori Asgijderi si in ce p ditiram! a a fi fpmothions , ori al lui de stiin}a a naturii, incd i s-ar zice la fel, dupa dating, cu toate ‘ realiza imitatia in felul lui Argas, om se gi desparte de alt- ci Homer si Empedocle n-au nimic comun afari de faptuldea | ——_—~‘Filoxenos, in Ciclopii lor. Prin ac 2 Za a nizuind si inf&fisgeze p fi'seris in versuri, si cu toate ci unuia i se da pe drept numele de minteri tragedia de comedie ; un: = ;: ; ti sint in viata de toa poet, citi vreme celuilalt i s-ar potrivi mai bine cel de natura- oameni mai rai, cealaltii mai buni deci aledtuit din toate felurile de ao — gi acestpia tot poet ar i a treia deosebire, dup’ chipul, cevse euvin ficute. Mai sint insti unele arte.ce se slujese de toate 2. . Mai existd, pe lings gn ty : list. Tot astfel, dick cineva ar sivinsi imitafia amestecind fel gi silele. trebui s% i se spuni. ‘ i_luor intr adevir, cu ace- 20 4 \a Peete ys um si zie ritm, melodie si cum se/siivirgeste _imitatia ; fel de misuri, precum Hairemon ‘in al siu Centaur, — poem fn legitura cu cele de pink aci, acestea ar fi dar deosebirile acs ste si cind ee nate miisurd, — cum fac poezia ditirambied, poezia nomilor, tragedia Teasi mijloace gi ee ei aaitacs| Homan oal o si comedia ; se deosebesc ins& intre ele prin aceea cA unele le tb infipigan ricaaninnbate — gi cind i ae folosese pe toate odata, altele pe rind, propria indiy ind acfiune gf cea Acestea sint, cred eu, deosebirile dintre arte, in ce priveste tati mitafi in » mijloa , loacel® cu care Parse untbafla, de la inceput, trei_deos i cuntpite e asad loace, de obiect, de _procedare. , on Cee Seoriatin 7? entru c amindor ia ae Hares a 5a NA Peete con Vat 4 Sofocle e un imitator de felul Tui Homer, — : a “< iY ching c Ss te MA AO exgednent, viq fl ¢ si unul gi celilal ina, spun uni, pentru care \. am Fassia pentru oii i aap Ta dorienii igi 14a ‘it& vreme cei ce seperti cane in actiune, jar acestia ie sint de felul lor virtuogi ori picdtosi (doar mai toate firile dupa re aceste tipare se impart, deosebindu-se intre ele fie prin rautate,nascocirea comediei se falesc megarienii, — cei din partea Jocului, pretinzind, chipurile, ca s-ar fi ivit pe vremea cind la ei era cirmuire democratic, si cei din Sicilia, sub cuvint ca poetul. ‘Epiharm, care a trait cu mult inainte de Hionides si de Magnes, era de-al lor; iar cu dia, unii dorieni din Pelopggez. Ca dovadi, se folosesc ‘te. Ciici, se pretinde, savelor din preajma cetitilor ei le zie xGya, citi vreme atentenii le spun Siju0.; iar comedienii nugi-ar tragegnumele de la verbul xopdterv (,,@ merge in procesiune’’), ci de la ratacirea lor prin xGuot, goniti, cum se vedeau, de la orag. Mai zic iardgi ci la 14486 ,,a face” ei spun 5, %v, iar atenienii xpérrev. Cam acestea. ar fi de spus despre deosebitele feluri ale imitafiei, cite si cel fel sint In general vorbind, doua sint cquzele ce par_a fi dat nag- tere poeziei, amindoua cauze firesti Una e darul inn: al imitatiei, sidit in om din vremea | ilariei acetone de restul vietuitoarelor, dint el fiind cel mai priceput s& imite gi cele dintii_cu- \ nostinje venindu-i pe calea imitatiei), iar plicerea pe care o dau *“imitatiile e si ea resimfit& de tofi. Cd-i aga, o dovedese faptele. ‘Lucruri pe care in naturi nu le putem privi fara scirb’, — cum ar fi infatisirile fiarelor celor mai dezgustatoare si ale mortilor, — inchipuite eu oricit de mare fidelitate ne urplu de desfatare. Explicatia, si de data aceasta, mi se pare a sta in plicerea deo- sebitd pe ¢ d&\cunoasterea nu numai inteleptilor, | si \ oamenilor de rind ; ‘atib a Ch acestia Se impartagesc din ea \s mai putin. De aceea se gi bucurd cei ce pi pentru cd au prilejul si invefe privind gi si-si dea seama de fiece lucru, bunioara ci cutare infatiseaz’ pe cutare. Altminteri, de se intimpla sa nu fie stint dinainte, plicerea resimfitd nu se\ — _adevarate imi POETICA, III 1448a 31 — IV 1449a 10 desivirsirii_executiei, ori coloritului, ori cine stie cdrei alte pricini, ; Q itatiei fiind prin urmare in , fel si darul armoniei gi al ritmului (se vede doar bine c& magurile . sint simple impartiri ale ritmurilor), ceidintrninceputinzestrati, -Pentry aga ceva, desiiviryindu-si putin cite putin. improvizatiile, “a ici. Aceasta s-a imparti : din capul locului stihuri de dojana, de. De vreo oper’ din acestea muscitoare, a unui poet jnainte de Homer, nu se pomeneste, micar c& poeti trebuie si fi existat multi. De la Homer incoace insi nu lipsesc, cum ar fi Margites al acestuia gi altele la fel, in care isi face aparitia ‘si metrul adecvat, pind astiai numit (:ambic, dupa deprinderea de a-si arunca woul altuia infepituri ‘astfel ccmpuse (i-pBiZetv). fn felul acesta, dintre cei vechi, unii Jungeutt autori de poeme eroice alfii de poeme.satirice, i . ga cum s-& dovedit poet mare in genul serios (in care . : singur el a lisat in urmi-i nu numai compuneri frum oage, ei ii dramatice), Homer a fost i cel dint a ficut si se intrevad’ i mL nu Taport cu comedia, . gi de Odiseea. _— De cum gi-au facut aparitia tr: i fire inclinati.spre una sau cealalté din aceste forme ale poeziei au pornit si serie, unii, comedii in loc’de versuri iambice, alfii, ii in loc de epopei, ca unele ce erau mai ample gi mai pre- fuite decit manifestirile anterioare. Cit priveste faptul de a sti daci pin’ astizi tragedia si-a dobindit ori ba pe de-a-ntregul earacterele-i proprii, — fie judecat& in sine, fie prin prisma _ reprezentarilor in teatru, — aceasta-i alti intrebare. * i ‘Ivita dar din capul locului pe calea improvizirilor (ca si comedia de altminteri: una mulfumita ¢ndrumatorilor corului : 1ee re ae Bee We ARISTOTEL, ‘ t de ditirambi, alta celor de cintece licentioase, din cele ce, pind s in zilele noast: i stiruie pri ag 2, R ele noastre, mai staruie prin multe cetiiti), tragedia, s- unul la doi, a redi soci ‘gfe dab dialog ¥ Ser ye pee epee ‘rei . eae decorul cenic. In ce priveste ee oat Deo ate a oes si de la un stil hazliu, explicabil prin pecialiies a ay intr-un tirziu a cistigat gravitate, iar metrul, Tacun oh es a ajuns trimetru iambic. La inceput me ae 1 al trohaic, pentru ci poezia tragic’ era un plu cor de satiri si pentru c& acest metru ti didea un mai accentuat caracter de dant. Cind dialogu gi-a facut aparitia, natura si 4 pa = nau a gisit metrul potrivit : se gtie doar ci, dintre ‘ ee sn a ss Inai_apropiat de graiul obigsnuit. 0 i € Toa ele spusele noastr = mee, de cele mai multe ori versuri iambice, iar Teed es ’ an numai eind ne departam de tonul convorbirii. Despre ee _ Meat cosa podoabele treptat adiugate feluri. |, dup: jitie, si zicem ci am it : i i, a le cerceta pe fiecare in parte, ar fi treabi ica V Aga cum am mai §) edi a pus-o, comedia e imitatia unor oameni_ ‘ ; i spus- ‘ia unor 0: ecioplifi ; nu inst o imitatie a totalitatii aspectelor of 73 “a6 o natura inferioar, ci a celor ce fac ee nai din ridicol i. Ridicolul se poate dar defini ca un cugur = Ta ih i actorilor comici e urith si fri: a s ; si frimintata, dar nu pind la i aaumalee prin care a trecut alee s gi ee : r p-aul Siivirsit, ne sint cunoseute ; evolutia comediei, dacd n-a : A cat in, pe mis ura, dezvoltirii fiecirui it dezviluit in ea, ee ee ul de . 3 | 1. jn limitele unei singure rotiri a soarelui, mai mare, iar epopeea n-are limité in timp, constituie si eo equ fost luatd in seam’ de la inceput, a cizut in uitare. Abia intr-un 1449? tirziu s-a gindit magistratul s& acorde autorilor de comedii cor de care aveau nevoie ; jnainte, cei ce diideaw asemenea spectacole o ficeau din propriul lor indemn. Dupa ce comedia gi-a dobindit’ oarecum infaitigarea proprie, au inceput sa se pomeneascd gi poetii comici propriu-zisi. Cine & jntrodus folosinja magtilor, ori a prologului, cine a fixat numirul actorilor si toate celelalte amanunte, nu ge stie. Deprinde ie a compune subiecte eomice vine ins’ de la Epiharm gi Formis. Tneeputul La. Lieut dar Sicilia. Pintre atenieni, cel dintii care, parisind invect jambica, @ prins si trateze teme cu -caracter general si si inchege _subiecte a fost Crates. a ‘ Bpopeea se apropie de tragedie intru atit ca este, ca gi ea, % imitatia cu ajutorul cuvintelor a unor oameni alesi ; se deosebesc 10 insi prin aceea c& metrul de care se slujeste epopeea & uniform, iar forma narativi. Tot astfel, in privinta intinderii., 4 e Faptul ca tragedia nizuieste si se petreacd, pe cit se poate, wou sau intr-un interval ceva dt te deosebire, micar ch la inceput o egal’ libertate domnea in 19 una ca gi in cealalti. t a Dintre pirtile lor constitutive, unele sint aceleagi Ja ammin- dou, altele proprii tragediei ; de aceea, cine stie s& spund despre o tragedie daci-i bund ori rea, stie gi despre crore elemen- tele epopeii se intilnese_si in tragedie; ale trag' ins nu se intilnese toate in epopee. x Despre poezia care imitd in Hexametri, ca gi despre eee ya fi vorba mai tirziu ; deocamdata si vorbim de tragedie, facin - s% decurg’ definitia naturil ei din cole spuse pind aci., ia -e, asadar, imitatia unei actiuni alese si intregi, de o oarecar 6, in grai impodobit cu felurite somri de podoabe osebitPOETICA, VI 1449p 25 — 1450D 4 , decurg din fapte, felul fiecirei viejuiri fiind realizarea_unei i| Numesc grat im moet c fapte, ci nu a unei Calitati, Aga 86 fi face ca oamenii sint intr-un a armonie, cint; si inteleg acl = sae aye _gratul cu fel sau altul, dup& caraeterele lor, dar fericifi sau nefericiti pirjile ei? faptul o unele din acestea ¢ ebit dupa fiecare din | aups isprivile fieoiruia. Aga so gi face cd cai oe sivinjose imi-'/ suri, iar altele au nevoie gi de muzici, neat numai din -ver- B tatia n-o fac ca si intruchipeze caractere, ci imbrac’ cutare : Cum imitatia, care e tragedia, a Gi tai 3 =. sau cutare caracter ca‘sd sivirgeasc’ o fapta sau alta.\Faptele | ‘june, un prim element afel va Phos ving te ude oumeni tn . si subiectul se dovedese a fi astfel rostul tragediei, iar rostul urmeaz’ apoi cintul si graiul, prin ah See omen SCENIC j, @ mai insemnat ca toate. De altminteri, tragedie fara acfiune | zeazis imitatia. ay oot) ites corns rae nici n-ar putea fi; fri caractere, ins, s-a mai vazut. Doar tilor ; prin ,,¢int”, ceva eek ee aledituirea_verbala a versu- fragediile celor mai mulfi dintre dramaturgii recenti sint lip- 25 In acelagi timp, imitatia de eae toatl exterioara. : site de caractere, gi acelasi lucru se poate spune, in general, — i unei actiuni, realizati de citiva ail ne ocupim fiind imitatia _ despre foarte mulfi poeti. fn rindurile pictorilor, nu alta e si- in ochii nostri dup’ caracterul si aap acestia deosebindu-se “tmafia Ini Zeuxis fafa de Polygnotos : cel din urm& fiind un » he dupi care, indeobste, se ean : ecata fieckruia (elemente excelent pictor de caractere, iar arta lui Zeuxis lipsit’ de insugiri | -c& pricinile actiunilor sint foe dividuale), urmeaza, morale. Cine s-ar apuca, agadar, si pund Jaolalti, o seam’ de ) la rindnl lor, actiunile h » caracterul si judecata, gi cd, tirade oglindind caractere — fie ele oricit de desivirsite sub | » actiunile hotirdse fericirea ori nefericirea oame- 30 raportul expresiei gi al ideilor — nu va jzbuti nici pe departe - gh dezlintuie emotia tragic’, \de cave se va apropia mai curind * o tragedie stingace in aceste privinte, dar inzestrat&é cu subiect gi eu imbinare de fapte. _§ Mai trebuie apoi adiugat c& principalele mijloace cu care a tragedia inriureste sufletele — peripetiile sau risturnirile de | * situatii si scenele de recunoagtere — sint parti ale subiectului, © dovada in acelagi sens ar mai fi si faptul cd incepitorii in ale poeziei ajung mai curind stipini pe expresie, ori megteri 35 in zugrivirea caracterelor, decit in imbinarea intimplirilor seat cie aproape general’ la vechii autori). Se poate dar : inceputul gi, oarecum, sufletul tragediei ; cterele: (Ceva aseminator se observ’ gi in - picturii, in care, oricite culori ar pune cineva laolalta, 14506 ar izbuti si dea privitorului atita: ‘desfitare cit cel mai simplu desen necolorat.) Caci tragedia e infitarea unei actiuni, si numai in care e imitarea unei actiuni e gi imitarea celor ce nilor. Imitatia actiunii est \ Imitatia é te ceea ce constituie subi i ae at : es ie subiectul oricdrei } ee ee on na pe imbinarea faptelor ce o alcstieso) tere =n . e aS da dreptul s& spunem despre eroi ci aint Ks interi; judecata, ceea ce ingiduie vorbitorilo: _dovedeasc& ceva ori si enuiite vreo pirere.’ peseite! 1 n chip necesar, fiece tragedi é Angee : sar, tragedie va avea dar gase parti, cc ae Si i determine felul, si acestea sint : subiectul, caracter va 20 fst imba, judecata, elementul spectaculos gi D am Ba races ip 8 gi muzica. Doud din ‘ oe prin care se realizeaza imitatia, unul: e chipul cum ul —aceasta are loc, trei sint obiecte ale ci; afard de el ‘te \ acme Lb : le, altele nu i s ss : uly no eerie ae ek pufini poeti s-au slujit in creatiile im jpune — ca de niste forme i es aa eee, in intregul ci, definitia oe ae él lemente seenice aga cum imbritiseazd Warts: ject, vorbire, muzic& si judecaté. Mai insemnati intre el os e totusi imbinarea faptelor, pentru c& tragedia nu-i i vel unor oameni, ci a unei fapte si a vietii, iar fericirea si nefericirea A urmé vin caraARISTOTEL 5 Al treilea element it, 7 pomenit, judecata, e darul de a spun vorbe avind legituri cu o situatie dati -y potrivite ESS tn he euvintirile obignuite, acest dar e rodul unei pregitiri speciale. a eens ee (Cei vechi puneau pe eroii lor si cuvinteze | a unirile obgtesti, cei de azi, ca niste retori.) Caracti in schimb, este ceea co viideste o atitedin sau os se care — ori de cite ori situatia nu-i limpede al if Mein sau. le evita. N-an, prin urmare, caracter, cuvintirile in care nu-i de ajuns de lamurit incotro se indreapta sau de ce se fereste vorbitorul, Dimpotrivi, intilnim judecaté in spusele a care se dovedeste cd un lucru existi-ori nu exista, s i proclama 0 idee general. \ Sea ; Al patralea dintre elementele cercetate e graiul cuvintirilor. Oum am mai spus-o, infeleg prin ,,grai’? exprimarea cu ‘iittorat cuvintelor, aceeagi in esenta ei, fie ci-i vorba de versuri, fit cé-i vorba de. prozi. os Dintre cele rimase, muzica e cea mai de” a Cit priveste elementul spectaculos, mii a eae a on mai putin artistic, si cel mai striin de natura posaiel D puterea de inriurire a tragediei nu atirnd de Soaronentars sii A i actori; gi, iaragi, entra pregitirea efectelor de scend, bie sugul decoratorului e mai potrivit decit al poetului. ri x oC ~ vi Dupd ce am limurit cele de i ) ‘ i pind aci, si cercetiim ee fe ‘ ee fie imbinarea faptelor, de Bren ce subiectul e : aa gi cel mat de seam’ element al tragediei. Aga cum am 25 . a tragedia e dar imitarea unei actiuni complete si intregi, vind o oarecare intindere ; cAici s-ar putea vorbi si 3 lipsit de intindere. : — Lintreg e ceva ce are inceput, mijloe gi sfirsit.)Inceput e a ce, prin natura lui, nu urmeazii in chip necesar dupa nimie, ' ef ' ne . POETICA, VI 1450b 5 — VIT 1451a 15 dar care, mai curind sau mai tirziu, e urmat neapirat de alteeva. Sfirgit, dimpotriva, @ ceea ce urmeazi obignuit dup& altceva, fie in virtutea unei necesititi, fie a unei deprinderi, si dup’ care nu mai urmeazi nimic. Mijloc, ceea ce urmeazi dupa ceva gi e, _ la rindu-i, urmat de altceva. Pentru ca subiectele sii fie bine intoemite, se cade dar ca nici si nu fnceapi, nici si sfirgease’ ] Ja intimplare, ci si find seami, de principiile ardtate. Fiinfi sau lucru de orice fel, aledtuit' din parti, frumosul, ‘ca si-gi merite numele, trebuie nu numai si-gi aib’ pirfile in | rinduiali, dar si fie si inzestrat cu o anumitd mirime. intr- adevir, frumosul std _in miarime gsi ordine, ceea ce §1 explicd 1 pentru ce o fiinfa din cale afari de mic’ n-ar putea fi gisita ~ fromoas’ (realizati intr-un timp imperceptibil, viziunea ar yimine nedeslugit’), — si nici una din cale afar’ de mare (in14514_ camul c&reia viziunea nu s-ar realiza dintr-odata, iar privitorul ar pierde sentimentul ‘unitatii si al integritatii obiectului, ca {naintea unei lighioane mari de zece mii de stadii). Aga cum e nevoie, prin urmare, ca trupuxile gi fiintele insufletite si fie de © oarecare mirime, — iar aceasta si fie lesne pereeptibila, — tot astfel subi i aibii si ele o oarecare inti — o intindere lesne de cuprins cu indul. Cit priveste limitele acestei intinderi, —in raport cu conditiile reprezentafiilor \ _\ dramatice,ori cu capacitatea de simfire a publicului, — fixarea ‘\ or nu tine de regulile artei ; c&ci daci nevoia ar cere si se joace © dat& 0 suta de tragedii, o limpede cd li s-ar mastra durata cu elepsidra, cum se ice c& se ficea pe vremuri. O limita decurgind a lucrurilor ar fi urmitoarea: sub raportul intinderii, tragedie e cu atit mai frumoas’ cu cit e mai lung’, f4rd_si “fiivoteze rimine inteligibil. Sau, ca si intrebuintez o definifie simpli, limits potrivita a intinderii unei tragerii e cea indispen- bili, pentru ca, in desfigurarea, neintrerupt’ a intimplizilor de aseminarea cu realitatea sau de progresiunea lor ra, si se treaci de la o stare de fericire la una de neferi- sau de la una de nefericire la alta de fericire. “ ‘ 35| ARISTOTEL VII Subiectul_nu-i_unul, cum igi inchipuie unii, intrucit pri- veste un singur personaj. Doar multe si nenumirate sint in- timplirile putind si se iveascd in viata euiva, fari ca, din unele din ele, si rezulte o unitate ; si tot astfel faptele uniti om sint multe, firi ca laolalti si alcituiascd o singurad actiune. De aceea gresit mise par a fi procedat poetii cind s-au apucat 8a serie, care o Herakleidd, care 0 Theseidd, ori alte poeme de soiul acesta, cu gindul ei dac& Herakles a fost unul, o oper’ despre el va fi si ea neapdrat unitard. Homer, in schimb, care exceleaza in atitea alte privinte, pare a fi vazut bine gi aci, ajutat fie de o practica artisticd deosebiti, fie de talentul fa firesc. Intr-adevir, compunind Odiseca, nu s-a gindit si cuprinda, 25 | inea toate pAfaniile eroului, — faptul de afi fost ranit pe mun- tele Parnas, buuioard, ori simularea nebuniei la adunarea ogtilor, intimpliri a cairor legiturd nu era de ajuns de strinsd pentru ca una 84 urmeze celeilalte in chip necesar ori numai verosimil, — ci a compus-o in jurul unei singure actiuni, in infelesul dat. de noi cuvintului, si asijderi si Lliada. Asa precum in celelalte arte imitative imitatia e una ori de cite ori obiectul ei ¢ unul, tot asa si subiectul, intrucit e 20 intregi, iar partile aga fel imbinate ca prin mutarea din loc a uneia, ori prin suprimarea ei, intregul tot si rezulte schimbat ori_tulburat. Caci nu poate fi socotit parte @ unui intreg ceea ce — fie ch e, fie ci nu e — n-aduce cu sine o deosebire vizibild. i IX Din cele spuse pind aci reiese Mmurit ch Aeperia poetulyi nue si i povesteasci lucruri intimplate. en adevarat, ci Jucruri on putiid si s© intimple in marginile verosimilului gi ale necesa-_ a _ imitatia unei actiuni, cat si fie imitatia unei actiuni unice si POETICA, VIII 1451a 16 — 1X 1451b 30 rului. Intr-adevir, istoricul nu se deosebeste de poet prin aceea ci unul se exprim’ in prozi si altul in versuri (de-ar pune cineva in stihuri toat& opera lui Herodot, aceasta n-ar fi mai putin istorie, versificata ori ba), ci pentru c& unul infé- tiseazii fapte aievea intimplate, iar celilalt fapte ce s-ar putea intimpla. De aceea si_¢ poezia mai filozofict si mai aleasi decit ae istoria: pentru ci pgezia infitiseaz’, i mult universalul, citi ,vreme istoria mia desrab’ particularul. - : | ff Kintitisa Universalul inseamné @ pune in seama unui _per- sonaj inzestrat cuo | anumitii fire vorbe si fapte ecerute de aceasta, fF dup legile +s yerosimilului gi ale Recesarului: lucru edtre care § ee nazuieste poezia, in ciuda numelor indi iduale adiugate. Parti- cular, in schimb, e ceea ce a ficut ori pitimit Aleibiade, de pilda. Faptul e de ajuns de dovedit in comedie, unde autorii nu. dau personajelor numele alese decit dup’ ce gi-au clidit intriga | -__ eu intimplari verosimile, renuntind si mai compuni, ca poetii 4 _ iampici de pe vremuri, pe seama unui individ sau altul. © 15, fin tragedie, autorii sint finufi s& foloseascd numele trans- mise de traditie, pentru motivul cd §e-L ar patings olesne de xe Peet, Cite nu sau intimplat, nu ni punts eh cite 8- timplat, sd, € evident ¢ tminteri fe se_par nici © | jntimp e 4-8 cu putingi, “ie Las Hs Ci si in tragedit se por tobusi intiini,~ “tunele, cife un e-doui cunoscute, iar celelalte plismuite, fn altele nici atit, ca in Anteul Ini Agathon, in care intriga gi * personajele sint deopotrivi niscocite, fara ca pentru aceasta s% desfete mai putin. Nu in orice imprejurare trebuiese dar edntate subiectele oferite de tradifie, in jurul carora se brodeaz’ _ de obicei tragediile. Ar fi gi ridicul, citi vreme cele cunoscute 2. 26 ~ nics nici ele cundscute decit citorva, si totuyi ti desfata pe toti. j fe. Pin cele ce preced, reiese dar limurit c& plismuitorul care » 4 poetul cata si fie mai curind plismuitor de subiecte decit de ee stihuri, ca unul ce-i poet intrucit siviryeyte o imitatie, iar de mitat imiti actiuni. Chiar-de i s-ar intimpla, ins’, si-gi elii- opera pe Iucruri petrecute, n-ar fi totusi din aceasta’ | % mai putin poet: doar nimic nu opreste ca unele din mesARISTOTEL intimplarile petrecute si fie aga cum era verosimil gi posibil s& se petreaci, gi, din acest punct de vedere, cel ce le imit& se poate numi plismuitoral lor. S Dintre subiectele si intrigile neizbutite, cele mai putin izbutite sint cele episodice. Numesc_,,episodic” subiectul_in care episoadele nu se Jeagi unul de altul dupa criteriul_vero- similului, nici dup’ acel al necesarului. Poetii progti compun asemenea subiecte din propria lor vind, cei buni de hatirul actorilor. fntr-adevar, tot céutind si compuni tirade decla- matorii si intinzind subiectul peste fire, nu o dati sint nevoifi s& rup4 continuitatea faptelor. Tragedia, iarigi, nefiind simpla imitatie a unei actiuni intregi, ci a unor intimpliri in stare s& stirneasc’ frica gi mila, acestea isi vor vidi puterea de inriurire mai mult si mai mult atunci cind se vor desfigura impotriva asteptirii, dar decurgind totugi unele din altele. fn felul acesta, minunarea ascult&torului ~ va fi mai mare decit in fata unor fapte petrecute de capul lor si la intimplare. Se gstie doar ci, din faptele intimplitoare, singure acelea ni se par minunate, cite ne lasi impresia ci s-ar fi petrecut cu socoteali : ca atunci, buntoar’s, cind, in Argos, statuia lui!Mitys a ueis pe omul vinovat de moartea lui Mitys, ¢eizindu-i in cap in timp ce o privea. Asemenea lucruri, intr- adevir, nu par a se petrece la intimplare. Fara greg, agadar, intrigile astfel construite sint cele mai bune.” hi Subiectele sint unele simple, altele complexe, aga cum, de felul lor, sint si actiunile imitate de subiecte. Numese ,,simpli”” actiunea al cirei deznodimint se rea- lizeaz& fari risturniri de situatii si firi recunoasteri, dup’ o desfisurare neintreruptisi_unitari, in condifiile ardtate ; “gi complexi, pe cea al cirei deznod’mint e determinat de o_re-— cunoastere, de o risturnare de situatie, sau de amindouti. $i 35. 15 POETICA, IX 1451b 31 — XI 145% 5 67 recunoasterea gi risturnarea de situatie trebuie si rezulte ins’ in alodtuirea subiectului, aga fel ca gi una gi cealaltd si decurg’, faptele petrecute inainte, fie in chip necesar, fie verosimil. ci e departe de a fi tot una dack un lueru decurge din ally ri numai vine dup& ¢l. Peripetia san risturnarea de situatie e o_schimbare a celor petrecute in contrariul lor, precum 8-a aratat, si aceasta, spunem noi, in marginile yerosimilului gi_ale necesarului. Ca in Ocdip, unde cel ce vine si inveseleascdé pe rege gi sd-1 scape de teama legiturii cu maici-sa, dind pe fafa adevirata-i iden- titate, obtine rezultatul potrivnic; sau in Linceu, unde eroul _e@ dus la moarte insotit de Danaos, care vrea sd-i ia viata, gi unde din desfigurarea evenimentelor se intimpld si moard eel din urm& gi si scape cel dintii. Gum o arat& numele, recunoasterea ¢ 0 trecere de la nesting la sting, in stare sit impingit fie la-dragoste, fie la dusmini } ‘personajele sortite fericirii ori nenorocirii. Cea mai _izbutitd - recuno: e cea insotité de o risturnare de situatie, cum se _intimpli in Ocdip. Mai sint ins’ gi altfel de recunoasteri : ceva ‘in felul aritat se poate petrece si cu lucruri neinsuflefite sau intimplitoare, si tot recunoastere e si de.cite ori cineva face ~ ceva. ori nu-l face. Coa mai adecvati subiectului, ca gi actiunii, 2 e ins& cea pomenitdé : 0 asemenea recunoagtere, insofitd de ris- 1452b turnare de situatie, va_stirni intr-adevir, fie mila, fie frica, 5 .— iar tragedia e tocmai imitarea unor actiuni in stare si inspire ~ aceste sentimente, — ba chiar si nefericirea ori fericirea eroilor atirna de situatii de felul acesta. ‘ “ e Cit& vreme recunoasterea adevarat% e o recunoastere intre “persoane, se poate intimpla ca numai_una si recunoascd pe tt, (cind e bine Jimurit cine e aceasta din urmi), ori ca 5 gi ceari recunoasterea amindorura. Ifigenia, bunioari,ARISTOTEL se face cunoscuti lui Oreste prin trimiterea scrisorii; ca si-1 cunoascad insi gi ea, ¢ nevoie de o alt& recunoagtere. Dintre elementele subiectului, dou’ urmirese agadar acest 10 scop : peripetia gi recunoasterea ; al treilea e elementul patetic. Despre peripetie gi recunoagtere a fost vorba ; elementul patetic eo fapt’ distrugitoare si dureroasa’, de felul mortilor infiti- gate pe seend, al chinurilor, al rinirilor si altora la fel. 15 ce trebuie finute drept elementele ei constitutive; sub raportul ‘ cantitativ, impirtirile de sine stititoare in care se subdivide . sint: prologul, episodul, exodul, cintul_corului, — la rindul Ini impartit in parodos gi stasimon. Aceste imparfiri sint comune + tuturor tragediilor; proprii citorva sint cintecele actorilor in sceni gi_cintecele actorilor laolalté cu corul (kommoi). Prologul e acea parte bine definita a tragediei care preced’ 29 intrarea corului (parodos); episod, partea bine definité a tra- gediei cuprins’ intre dou’ cinturi complete ale corului; exod, partea bine definiti a tragediei dup’ care nu mai urmeazi, e nici un cint al corului. Din interventiile corului, paredos e prima manifestare a corului intreg, stasimon un cint al corului in alt ritm decit anapestic si trohaic, kommos o jelanie a corului _. insofit de actori. 25 Parfile tragediei ce trebuie folosite ca elemente constitu- tive, le-am ingirat inainte; sub raportul cantitativ, impartirile de sine stititoare in care se subdivide sint cele aritate aci. XIll Ce trebuie avut im vedere sizce trebuie evitat in aledtuirea subiectelor, agijderi in ce chip poate fi atins efectul trag Am vorbit mai inainte despre acele pirfi ale tragediei ~ POETICA, XI M5%b 6 — XI 1453a 15 sint chestiuni ce se cuvin limurite ca urmare a celor spuse ind aci. zi “Structura celei mai bune tragedii trebuind si fie nu simpla, _ ci complex’, si ea insdgi imitatia unor intimpliri in stare 8a -stirnease’ frica gi mila, — trezirea lor e doar propriul acestui fel de imitatie, — e evident, in primul rind, c&é nu trebuie si infatiseze oameni de isprava trecind de la o stare de fericire la una de nefericire, cici aga ceva n-are darul si stirneascd frica, nici mila, ci repulsia. De asemenea, nici pe nemernici tre- ~ ind de la o stare de nefericire la una de fericire; din toate eazurile cu putinta, acesta e cel mai potrivnic emotiei tragice,, neavind darul si provoace nici unul din sentimentele cuvenite : / ‘nici pe cel de dmenie, nici mila, nici frica. 14580 mat De alti parte, nu trebuie si infitigeze nici pe vreun pa- _ ciitos nevoie mare cizind din fericire in nenorocire. O asemenea intrigi mulfumeste, e drept, sentimentul omeniei; e strain’ "inst in aceeasi m&surd gi de mila gi de fricd. Intr-adeviir, una 7 0: resimfim pentru cel cizut in nenorocire fari vind, cealalta pentru cel la fel cu noi (mila pentru omul fir yini, frica pentru 5 ‘cel la fel cu noi), aga ‘ci o intimplare de felul ardtat nu va fi nici induiositoare, nici infricogitoare. Ceea ce rimine e o fire , intre acestea. amindouii. Cineva ce nici nu_se deosebeste de ceilalti prin virtute ori dreptate, nici nu ajunge in nenorocire din riutate sau josnicie, ci din vicina Tel BOR pe desu, om cu vazi si bunistare, precum Oecdip si Tieste, ori alfi ‘parbati vestiji din neamuri ca ale lor. ine inchegata treb: Boece a este dublh, oF cum se pretinde. Mai trebuie | jaragi ca schimbarea de situatii s4 nu duct de Ja nenorocire la \_. z fericire, ci dimpotrivi de ici cire, gi nu din _ pricina unei josnicii inniscute ci a unei gregeli mari, sivirgite | e de un om cum a fost vorba, fie de unul mai bun, mai curind fe unul mai riu. Dovadi, ceea ce s-a gi intimplat cu tra- Dintru-ntii, autorii infitigan tot felul de subiecte; in noastri tragediile cele mai izbutite au ca subiect ispra- ‘ .0 ARISTOTEL vile citorva familii, cum sint cele ce se povestesc de 20 Ocdip, Oreste, Meleagru, Tieste, Taichi, gi tofi ns aie le-a fost dat si indure ori s& sdvirgease’ ceva earigittae q Tragedia cea mai desiivirgiti, in teorie, e cea construitad in jurul unei astfel de intrigi. Cei ce invinuiesc pe Euripide ct nu face altfel in tragediile lui, sfirsite, de cele mai multe ori, eu 0 nenorocire, repeta greseala celorlalfi. Cum am mai Brags) ° agsemenea procedare e bund, si dovada cea mai evidenti ° constituie faptul ci pe scent’ gi la intrecerile dramatice tocmai acestea se dovedese cele mai tragice, cind sint jucate cum trebuie. = (‘i priveste pe Euripide, chiar dac& celelalte amanunte nu le’) ticluieste bine, se aratii a fi cel mai tragic dintre poeti 30 A_doua in erdinea calitatii — oes F _ parerea unora —e tragedia inzestrati, ca Odiseea, cu o indoita desfa- gurare de fapte, sfirgind in chip potrivnic pentru cei_buni gi pentra_cei rai. Pare a fi cea dintii din pricina slibiciunii publi- eului, poefii fiind depringi s& se lase tnriurifi gi si Iucreze dup& gustul privitorilor. In realitate, desfitarea pe care o di un 35 asemenea spectacol, departe de a fi desfitarea tragici, e mai curind o desfitare proprie comediei. Numai in canredit ‘perso- najele cele mai dusmane, cum ar fi Oreste gi Egist, pirdisesc Rae scena imprietenite, firs ca vreunul si moar’ de mina es 2 ~ XIV 14586 pri ‘4 stirnite si de simpla inlin- tuire a faptelor, ceea ce-i preferabil si demn de un poet mai falentat. fntr-adevar, intriga trebuie aga fel inchegatad incit, 5 chiar fri si le vada, ascultitorul intimplarilor s& se infioare gi s& se induioyeze de cele petreeute: cum ar fi camul cu cine s-ar mulfumi si asculte povestea lui Oedip. Celalalt fel de a. ajunge Ja acest rezultat — pe calea spectacolului —e gi mai 2 eee — 3 mai pot fi ins: POETICA, XIII 1453a 20 — XIV 1453 90 a putin artistic si conditionat de mijloacele puse Ja dispozitie de choreg. Cit priveste pe cei ce, pe calea spec ni, nu urn esc si provoace spaima, ci umai_senzi nei _grozivi pau nici o legituri cu Tagedia : desfiitarea pe care trebuie 8-0 cerem unei tragedii nu poate fi, intr-adevir, orice fel de 19 desfitare, ci numai cea care-i e proprie. Datoria poetului fiind si provoace desfitarea cu ajutorul unei imitatii in stare Ba . Stirneascd mila gi frica, © jimpede ci, aceasta frebuie objinuta 5 ‘din inlinjuirea faptelor. Din cite intimpliri se pot grupa impreund, si cercetim care anume au darul si pari cumplite gi care induiogitoare. 15 Ketiuni de felul acesta trebuie s& se desfagoare neaparat fie ~ intre prieteni, fie intre dusmani, fie intre oameni ce nu-s intre ei nici prieteni nici dugmani. Cind un dusman intreprinde ori numai se gindeste si intreprindaé ceva impotriva unui dugman, _ situatia n-are nimic induiositor, — afari de faptul insugi al : suferin{ei. La fel si cind e vorba de indiferenti{ bind ins’ lovi- tura cade intre fiinje dragi_una alteia, — cum ar fi un frate care-§i re fratele, ori un fecior pe taicd-siu, ori mama jul, ori fiul “pe mama, sau cine gtie ce 20 a alta fapti de felul acesta, — acestea-s situafiile co trebuie ciu- a tate: Nu @ caaul, prin urmare, s& se schimbe ceva in subiectele legendare, cum ar fi uciderea Clitemestrei de citre Oreste, ori a Erifylei de catre ‘Alemeon. Poetul e dator si niscoceasc’d: singur situafii noi, dar si gtie si si foloseasc’, in chip fericit 25 datele tradifiei. Ce se intelege prin ,,in chip fericit”, o spunem Pmurit in cele ce urmeazit. Un fel de a aduce la indeplinire 0 fapt’ — folosit de seri- cea itorii de pe vremuri — e cind personajele sivirgesc_ce au it cu bund stint gi in cunostinti de cauzi : precum igat-o omorindu-si copiii. Se un ri fara si_gtie cui il face, 30 gi abia pe urm’ si-gi dea seam’ de legtura cu ‘presupusul dug- ‘man, ¢: Oedip al lui Sofocle, Fapta acestuia se petrece in afara shiunii propritt-zise ; ceva aseminitor se poate inst intimpla15 1454a bundoar’, in Antigona, faf& de Creon. Al doilea e cazul cind momente de acestea. Ca urmare, s-au vizut nevoiti si caute ARISTOTEL gi in cadrul tragediei, cum face Alemeon in pi i ori Telegonos in Odiseu rénit, Osebit de Some asl wee a treilea caz : cind, pe punctul de a sivirsi din riba taints 0 fapta, izeparabilf, eroul igi di seama inainte de a o fisivinit. | : Afari de acestea, alti situatie nu-i. Cici un luern 5 ori a se face, cu stiint& ori fara stiinfa. Prost, intre toate, e on bales care in oun si @ Cauza isi pune in minte si jeased ceva, apoi renuntii. O asemenea situatie e penibild, fart 8 fie si tragica, din lipsa elementului dureros. Nu-i vorbis nici nu prea face nimeni aga, decit in rare imprejuriri : Hemon, : eroul s&yirsestia ceva, cu stint ori fird. Intre i bund e situatia celui care fiptuieste tard si gtie ideas a gi-gi da seama dup& ce a fiptuit, pe deo parte pentru ci Tare ea nimic respingdtor, pe de alta pentru cd recunoagterea © un element impresionant:! Cea mai bund e insd ultima : ¢a Pe ee ees unde Merope e pe punetul si-gi ucida fiul|dar n-o ee ee : i sues aan ees unde sora st’ si-si omoare : ? i aggre ca Ai on and igi recunoagte mama tocmai cind Din aceasti pricint — cum am mai 0 — ii 4 se pot scrie decit cu isprivile a foarte ‘Geen aa facia | in cdutarea de situatii tragice, intimplarea mai curind deott mestesugul i-a facut pe poeti si introduck in subiectele tratate anume acele familii in care se petrecuser’ astfel de intimpli Despre inlinfuirea faptelor, ca si despre chipul eum trebuie 8 fie subiectele, s-a spus ins de ajuns. ’ XV In legiturd cu caraict atru sini i : £ it luerurile ce trebuie finute in seami. Unul, — cel mai important, —e ci trebuie* 8% fie alese. Se va putea vorbi de garacter dack, aga cum am & _aritat, vorba ori fapta eroului oglindese o atitudine; de un z J caracter ales, dack atitudinea e si ea aleasi. Aceasta calitate A patra e statornitia. Chiar dac& obiectul imitatiei ar fi si fie 25 © “nevrednic si nepotrivit,“tinguirea lui Odiseu in Scila si tirada | 30 noi, trebuie urmaté pilda bunilor oer care, silindu-se POETICA, XIV 1453b 35 — XV 154d 10 se intilneste la personaje de orice categorie: aleas’ poate fi gi o femeie, si chiar un rob, micar c& femeia e mai eurind 0 fiinti inferioara, iar robul pe de-a-ntregul netrebnic. A doua calitate de avut in vedere e potrivirea, Bxista 0 fire a ‘pirbiteasc’ : nici barbtia insi, nici cruzimea nu se potrivese cu firea femeii. A treia e asemiinatea, care e altceva decit faptul de a atribui unui caracter cele doud trisituri ardtate inainte. nestatornic, gi si infitiseze acest soi de fire, inc’ trebuie infa- & fisat statornic in nestatornicia Ini. Pild’ de caracter josnic, creat astfel fri trebuinti, e Menelau in Oreste; de caracter Melanipei; de nestatornicie, Iyigenia in Aulis, unde eroina rugiitoare din primele scene e altfel decit mai pe urma. Tn_gugrivirea caracterelor, ca gi in inlinfuirea faptelor, ceea ce trebuie si urmireasci poetul_e verosimilul sau necesa- rul: aga fel'ch spusele sau faptele unui personaj dat si fie deter- Tminate de verosimilitate sau de nevoie, si iardgi o fapt& si ur- meze dup alta dup’, critertul_verosimilului sau al necesarului_ Evident c&, la rindul Ini, deznodimintul intrigii trebuie si s is datoreze caracterelor eroilor, si nu unei intervenfii divine, ca ie in Medeea, ori in episodul intoarcerii grecilor din Iliada. Inter- 1454 ventia divin’ trebuie folosité numai pentru intimpliri petrecute “fn afara destisurarii actiunii,)ori inainte de inceperea ei, — ce a nu-ie dat omului s% cunoasc’, — sau pentru intimpliriviitoare, = trebuind a fi proorocite si vestite : chipurile, unde recunoastem 5 2 zeilor darul de a vedea toful. In inlintuirea faptelor, nu trebuie } de altminteri si-gi faci loc nici un element ; irational ; iar dacd da, we numai in afara.actiunii, cum e interventia irafionalului in Oedipul : lui Sofoele. ( 3 De vreme ce tragedia e'imitarea unor oameni mai alegi ca 8% dea modelelor infitisarea particular’ fietiruia, le fac totu:15 20 - 25 30 “ ARISTOTEL mai frumoase, micar cal asemanitoare. La fel si poetul, nevoit 84 imite oameni miniogi, ori usuratici, ori cu cine gtie ce alte cusururi in firea lor, trebuie si-i infafigeze cum sint, si totusi mai de soi, aga cum au facut cu Ahile Agathon si Homer. La toate acestea trebuie luat aminte gi, pe deasupra, la gregelile impotriva simtirilor in chip necesar trezite de poezie ; ciici si impotriva lor se picdtuieste, nu o dati. Despre ele, insi, 8-a vorbit de ajuns in scrierile noastre publicate. XVI Co e recunoasterea, am spus-o inainte ; felurile ei sint cinci. Cea dintti, si cea_mai pufin artisticd, intrebuintat& de cei mai mulfi din lipsi.de inventivitate, ecmnonsteres pe semmne. Dintre aceste: ele sint din nagtere, — precum ,,lancea pur- tat&é de-Reciorii-Gliei”, ori ,,stelele” niscocite de Karkinos in Tieste, S/; altele dobindite, la rindul lor impartite in semne dobindite pe trup, — de felul cicatricelor, — gi din afari, cum ar fi salbile ori recunoagterea din Tyro, inlesniti de 0 covata. Folosirea acestor semne e gi ea citeodati mai izbutita, citeo- data mai putin. fn cazul lui Odiseu, bundoard, micar ci recunos- cut dup& aceeasi cicatrice, altfel e recunoscut de doicd si altfel de porcari : pentru ci semnele anume aritate spre incredintare si recunoasterile de acest tip sint mai putin artistice ; artistice sint numai cele decurgind din insasi desfigurarea actiunii, ca in !scena Baii. : See A doua categorie e constituits de recunoasterile naiscocite de poet, lipsite gi ele de arta, tocmai din aceasta pricind. Exemplu, chipul cum in Ifigenia eroina recunoagte pe Oreste. Intr-adeviir, ea se face cunoscutad cu ajutorul serisorii; in schimb, cuvintele Tostite de el sint mai curind dorite de autor decit impuse de situatie. O asemenea procedare se apropie de gregeala pomenita, caiei Oreste ar fi putut tot atit de bine purta cu el gi ceva semne exterioare. (Asijderi gi ,,glasul suveicii”’, in Tereul lui Sofocle.) POETICA, XV 1454 15 _ XVII 1455a 20 A treia categorie e prilejuita de amintire, pe calea simfimin- telor trezite de vederea unui Iucru sau altul, cum se intimpla in Ciprienii lui Dikaiogenes, unde eroul izbucneste in plins, /45¢ la vederea icoanei, ori in povestea lui Alcinou, unde, la auzul cintiretului, Odiseu licrimeazi gi el, aducindu-si aminte : ceea ce gi face si fie recunoscufi amindoi. $ A patra categorie e datorita unei_judeciti, ca in Hoefore: peineva seminind cu mine a venit; nimeni nu seamini cu mine decit Oreste ; Oreste trebuie si fi venit’’. Recunoagterea pe calea judecitii e si a Lfigeniet lui Polyidos Sofistul ; era doar natural ea Oreste si se gindeasci: ,,sora mea a fost jertfité, acum mi-e dat si fin jertfit si eu”. Asijderi in Tideul Ini Theodectes, unde tat&l se poate plinge ci, venit si-si mintuiascd fiul, e pe “cale si-si’ piard’ viata. Si tot aga in Fineide, unde, la vederea locului, femeile isi inteleg soarta : ,,aici ne-a fost ursit s4 murim, de aceca am fost aduse aci”. Tot un fel de recunoagtere e si cea impletit’ cu o socoteala gresita din partea spectatorilor, ca in Odiseu vestitor mincinos. Intr-adevir, faptul c& Odiseu e singur in stare si incordeze arcul, si nimeni altul, e o plismuire a poetului gi ipoteza pe care se intemeiaz’ drama (mAcar ca eroul se laud’ a putea recunoaste un are pe care nu-l mai viazuse) ; a 0 da insi drept adevirati, pentru simplul motiv ct in felul acesta eroul s-ar fi putut face cunoscut, e un rafionament gregit. 15 ~ Dintre toate, cea mai bun’ e-recunoasterea decurgind din i inlintui: lor, cind surprinderea_e provocata de intimpliri usor de ;, ca in Oedipul lui Sofocle, ori in Ifige-\ — mia; tn care e natural ca eroina sii voiased a trimite 0 scrisoare. Singure recunoasterile de acest fel n-au nevoie de nascociri de-ale poetului, de semne gi de salbi. fn rindul al doilea, vin cele 20 pe calea judecitii. In aledtuirea intrigilor, ca si in elaborarea verbalé a fiecdrui rol, e nevoie ca poetul sii-gi infiitiseze inaintea ochilor, cit mai ——76 ARISTOTEL POETICA, XVII 1455a 25 — XVIII 1956 5 | bine, cele ce incearci si compund. Numai in felul acesta, vazind fiece lucru cu cea mai deplini limpezime, ca gi cum s-ar afla in mijlocul actiunii, va putea gisi cele de cuviinf& si se va feri mai | Jesne de gregeli potrivnice. Dovadi, invinuirea adus® lui Karki- ; | nos, in a cdrui pies’ Amfiaraos iegea (prea curind ?) din templu, | / din nebigarea de seam’ a poetului, care nu cintarise de ajuns | ' efectul asupra privitorilor : la reprezentare acestia s-ausupirat acy | si piesa a cizut. 7 { } , in cazul personajului Oreste, episodul nebuniei din pricina 7 efireia e prins si al mintuirii prin purificare. . BA fn edie episoadele sint_scurte; in epopee, tocmai ele . 15 ii -asigur’s lungimea. Subiectul Odisegi, bunioard, nui de loc i ag lang. Un om Titiceste printre striini ani indelungati, singur $i _ pindit de Poseidon. La el acasi treburile merg aga fel e& petitorii s ii pripidesc avutul, iar feciorul isi vede zilele amenintate. Batut de toate ie ajunge la capit, se lasi recunoseut de citiva ful | Mai trebuie iardigi ca poetul si-si desiivirseascd opera cdiu- tind a-si insusj, in misura posibilului, atitudinile personajelor. 30 / Intr-adevar, darul de a migea in cel mai inalt grad nu-l au decit Z / cei ce, impartdgind dispozitia fireasci a creaturilor lor, se lasi. | eredinciosi,/eade asupra vrijmayilor, se mintuie gi pe ei ii nimi- eeste. Subiectul propriu-zis e acesta; restul sint episoade. : XVIll fn fiece tragedie o parte e constituita de intrigh si oO parte : de deznodamint. Intimplirile petrecute in afara actiunii — de © rnulte ori chiar unele din cadrul ei — alciituiese intriga; restul e degnodimint. Inteleg, prin urmare, prin intrigs, partea de Leste Subjectele, fie ck vor fi fost tratate si de alfii, la inceputul actiunii pint unde soarta pergonajelor_se schimb’ 7 fie niscocite pentru inttia oar, trebuie fixate intii in J stipiniti de patima fiecireia singur cel tu’burat izbuteste si tu'bure cu adevarat si pe altii, si singur cel minios si-i minie, De aceea darul poetic mise pare la locul lui mai curind inindivizii armonios inzestrafi decit in exaltati ; fiindcd cei dintii sint ficuti | 84 se adapteze oricirei situatii, cit’ vreme ceilalti sint iesiti din fire. le lorf | in bine som in ri; iar prin deznodimint, partea de la ineeputul generale si numai in urmi imparfite in_episoade si amplificate. F schimbirii pink la stirsit. Tn Linceul Tui Theodectes, buniioari, Ce insemneaza a privi un subiect in linii generale, o poatearita infriga e alcituit’ din intimplirile petrecute inainte, din prin- pilda Ifigeniei : 0 fata tindrd, pe punctul de a fi jertfits, dispare derea copilului si dovedirea parinfilor ; deznodimintul ineepe cu | tainic dinaintea sacrificatorilor gi, silagluits in alta, tari, unde invinuirea de omor gsi merge pink la sfirgit. ae fea h este te sieRiall 8 fo jertfifi Zeifel, ajunge si Pepeta-anr ‘Tragediile sint de patru feluri, cite sint gi partile de care am '\ cina de sacrificatoare. Dupi o vreme, se intimpla ca fratele ei si, vorbit: tragedia complexi, al cirei miez e aledituit, intreg, \ Vink acolo (faptul edi poranea de a se duce ti era dati de un dintr-o risturnare de situatie si o recunoagstere ; tragedia es tish, de tipul celor brodate pe suferintele unor Aias sau Ixion ; 1456 tragedia de caracter, cum ar fi Ftiotidele gi Peleu; cea de-a a | zeu pentru un motiv special, cum gi in ce seop anume, sint in afar de subiect). Ajuns pe acele meleaguri, si prins, in clipa patra, tragedia-spectacol, gen Fetele lwi Forkis, Prometeu, sau cele a ciror-actiune se petrece in Hades. | eind sa fie jertfit © reeunoscut — fie in felul inchipuit de Euri- 10| | pide, fie in felul inchipuit de Polyidos — dupa aceea c& spune, in : Datoria celui ce scrie e s& incerce sa realizeze toate aceste : elemente, sau, daci nu, micar pe cele mai multe si mai impor- \ mod cu totul firesc: ,nu numai sorei mele i-a fost dat si fie tante, mai cu seami fati de chipul cum sint clevetiti poetii \ : jertfita, ci si mie”, de unde i se trage mintuirea. O data liniilePOETICA, XVIII 1456a 7 — XIX 1456b 15 ARISTOTEL ‘ i: & se cinte asemenea buciti de astizi, cind, pentru c& s-au gisit scriitori excelenfi intr-un pase ae Pte eet in alta fie tirade oe gen sau altul, se cere unuia singur si-i intreac’ in ce avea fie. . 5 oer ado intent. care mai bun. Drept e iarigi ci nici un alt element nu ne ingi- - 7 Bcuee cpisoade oe E duie si spunem despre o tragedie ca ar fi, ori nu, la fel cu alta, 5 Wn cum ne ingiiduie subiectul : si anume, cind intriga si deznodi- 4 XIX $ mintul amindorura sintla fel. Multi poeti se pricep si innoade : intriga, dar o dezleagi prost, citi’ vreme amindoui aceste apti- 10 tudini se cuvin puse de acord. Cum am mai spus-o de multe ori, poetul e dator si fina minte ck nu-i ¢ ingiiduit si dea tragediei o structuri de epopee, S-a vorbit, asadar, despre celelalte elemente constitutive ale tragediei ; rimine s% ne ocup&m de graf si de cugetare. S 4 Ceea ce ar fi de spus despre cugetare iji are locul in cartile 35 B B De ! de retorici, pentru ¢& o qsemenea preocupare se apropie mai — vreau si spun fn care se impletesc mai multe subiecte, — mult de acea disciplin’. Tin de cugetare toate cite se sivirsese cum ar fi cind cineva s-ar apuca si punt in scend intreg subiec- _ \{ obisnuit eu ajutoral graiului, printre care se numir’ : dovedirea . ou Niadei. In poezia epic’, mulfumita intinderii, fiecare parte 3 i respin; dovezii, trezirea émotiilor (mila, frica, minia gi 14560 15 “igi dobindeste dezvoltarea cuvenitd; in cea dramatic’, rezul- . aa altele la fel), — pind si meytegugul de a spori sau micgora } tatul e cu totul potrivnic asteptarilor. Dovad’ faptul cd tofi ‘insemniitatea unuilucru. — ——~———S—C cifi si-au luat ca subiect intreaga Oddere a Troiei (si nu numai Timpede, prin urmare, ci gi in elaborarea actiunii drama- -episoade izolate, ca Euripide) sau povestea Niobei (altfel de cum de cite ori nevoia cere si se stirneasc’ sentimentele de ' @ tratat-o Eshil), ori au avut parte de cadere, ori sint reprezen- ‘ acea i frici, ori si se creeze iluzia insemndtitii sau a verosi, a eeesnears acing i —sintem finufi si ne slujim de aceleasi princip’ “sa vazut respins.° ; ; Cu aceast& singura deosebire ci, in acest din urmi caz, efectele 5 20 In tragediile cu peripetii, ca gi in cele cu actiune simpli, 4 _ trebuie_ si se product fir deslusiri de nici un fel, citi vreme in _-s-poetii pot obtine efectul dorit pe calea minundrii spectatorului : alt datoria de a le obtine incumba vorbitorului, pe calea stare de spirit prielnict deopotriva emotiei tragice si omenici. i Yorbei gi ca o urmare a vorbei. Care ar mai fi, intr-adevir, rolul Aceasti conditie e realizat’ de cite ori un personaj viclean si =. euvintitorului, ucrurile ar pirea plicute fara, interventia BS plin de riutate, ca Sisif, e pacdlit; ori unul viteaz dar nelegiuit a ~ euvintului? ___ e biruit. Astfel de intimplri pot fi, la urma urmei, chiar verosi- : Din cite ar fi de spus in legituri cu graiul, un aspect al 25 mile. Cum zice Agathon : ,,de multe ori ¢ verosimil si se intimple cercetiirii e constituit de modurile vorbirii, a ciror cunoagtere i ees i_neverosimile’’. . ¢ ytrebuie socotit si el, ca oricare din eroi, un element ug ; ei invati ce-i porunca, ce-i ruga, ce-i expunerea, amenin- 08 oricare din eroi u gi_lue: /jal intregului ; trebuie, prin urmare, si ia parte la actiune nu ca farea, intrebarea, rispunsal si ae cite ane mai fi ae Din / lin piesele lui Euripide, ci ca in ‘piesele lui SofodefLa poetii sti pricin’, fie ci va fi cunoscind, ori ba, aceste lucruri, mai noi, bueiitile cintate de el n-au mai multi legitur’ ou a Poate ridica impotriva poetulni nici o invinuire meritind \\ subiectul decit cu oricare alti tragedie; de aceea se gi cintk 3 30 i ca simple interludii, dupa pilda dati intii de Agathon. E, insi, \ *bele: ,,Cint&, Zeifi, minia...”’, eu gindul c& inalf% o rugi, n-a ~ facut decit si porunceasci? (A porunci, zicea el, e a pune in vedere cuiva si facd sau si nu faci ceva.) Tack de ce subiectul acesta se cuvine lisat la o parte, ca unul ce nu fine de poeticd, ci de altceva. propozifii de sine statatoare: de pildd, pév, jr, 5¢. Sau un sunet lipsit de injeles, care din mai multe sunete cu infeles — are darul si faci un singur sunet cu inteles : cum ar fi éyot, mept celelalte, Numele eun sunet compus, inzestrat cu inteles, neimplicind, rin ele XX 5 ‘n cazul celor duble, nu ne slujim de elementele lor com- 5 __ ponente ca si cum ar mai avea inteles propriu. Astfel, in numele Theodoros (,,diruit de dumnezeu’’), partea care insemneazi, »dar’’ nu mai are nici un inteles al ei. Verbul_ e un b_sunet compus, inzestrat, cu inteles, implicind Q indicati cérui_pirti_n-au_prin - Iinteles, la fel cu _ale numelor. fntr-adevar, soe sau ,,alb” nu exprima ideea de ,,cind”, in schimb, ,,merge” sau ,,a mers” ‘ne Iasi si intelegem, unul ci e vorba de timpul prezent, altul Giementele _graiuln? in intregul lui, sint urmitoarele: litera, silaba, particula de legiturd, numele, verbul, flexiunea si propozitiunea. } Litera e un sunet indivizibil, — nu orice fel de sunet ins, / cium intra in alcdtuirea unui _sunet inteligibil, Indivi- + zibile sint doar si sunetele scoase de dobitoace, si totusi nici unul nu merit, dup& mine, numele de liter%. De felul lor, lite- 25 rele sint vocale, semivocale gi mute. Vocala e cea care are sunet perceptibil fara o punere in migcare a » buzelor gi a limbii; semi- ~) vocali, cea care are sunet perceptibil rezultat dintr-o“punere in migcare a buzelor gi a limbii, precum = gi P ; muta, cearcare, chiar cu o punere in miscare a buzelor gi a limbii, singur’ tot nu constituie un sunet, dar care unitd cu o vocal’ sau semivocali 80 devine perceptibila, cum ar fi I gi A. Literele se mai deosebesc ‘ intre ele dupa infatigarile luate de gura, dup% locurile unde sint \ produse, dupa calitatea de aspirate sau tenue, dupa Iungime sau scurtime, dupa cum sint acute, grave sau medii : particularita ti; a céror cercetare aminuntité isi are locul in lucririle de metric’. 35 Silaba _¢ un sunet lipsit de inteles, alostuit dintr-o muta gio liter’ cu sunet. Grupul IP, bundoard, reprezinti o silabi, fie fri A, fie insofit de A, ca in 'PA, Precizarea diferitelor lor deosebiri fine si ea de metrici. Bo Particula de legiturd e un sunet lipsit de infeles, care nici 4457a nu impiedict nici nu inlesneste constituirea unui sunet cu inte- ___ Jes din mai_multe alte sunete;ticuté si fie asezati la sfirgit. Propozitia e un sunet compus, inzestrat_c i le cirei i_unele isi au _intele ele_insel propozitia ,,Cleon merge’’, numele Cleon. (Nu orice propozitie format, intr-adevar, din nume gi verb ; uneori, cum ar fi in. initia omului, eingaduit propozitici si fie gi firi-verb ; chiar itunci insi, micar o parte, tot igi are intelesul ei.) _ Propozitia poate fi una in doud chipuri: fie ei priveste singur lucru, fie mulfumita legiturii ce uneste intre ele mai. e propozifii. Iliada, bunioara’, e una pe calea legiturilor; omului, pentru ci priveste un singur obiect.ARISTOTEL “plul Sefvreptv xx7k uatéey, unde Seirtepdy tine locul formei — obignuite Sez6v. ~~ Privite in ele insele, numele sint unele masculine, altele feminine, altele intermediare. Masculine sint cite sfirgese in v, 10 p, ¢ Sau consoani compus’ cu ¢ (doud in totul: gi &). Feminine, cele terminate fie in vocale intotdeauna lungi, ca 7 io fie — dintre cele alungite —in «. Astfel, cam acelasi numiar de terminatiise intimpla si fie pentru masculine gi pentru feminine, intrucit | si £ trebuie socotite una gi aceeagi (eu ¢). Tn consoand nu sfirsegte nici un nume, nici ue -0 vocala “15 scurta. Tn « sfirgese numai trei: wi, xdppr, néncor In v cinci: xév, vénv, yévv, S6pv, dorv. S Intermediarele sfirgese in aceste terminatii gi inv, gi ¢. Xxil E Darul cel mai de pre} al graiului e si fie limpede, fara si, j , ox dy 7’ Soduevos tov éxetvou eadsPopoy. eadi in comun. Cu adevirat limpede e cel cel ce foloseste numai 3 1 cuvinte suvinte obstosti ; din picate, tocmai acesta e si comun, cum o arati poezia lui Cleofon gi a lui Sthenelos. fn schimb, nobil si depirtat de uzul obstese e presirat cu termeni strdini denumire prin care inteleg Re nae oe tele lungite gi tot ce se depirteaz’ de uzul obstesc. Daca cineva. 8-ar apuca totugi si compun’ ceva numai cu asemenea elemente, rezultatul ar fi o enigma ori un barbarism. Enigma, cind n-ar . folosi decit metafore ;/barbarism, dacd s-ar restringe la provin- y cialisme. Doar caracteristica _metaforei tocmai asta este: ci (| __ exprim lucruri cu noim’ punind laolalté absurditii (procedare {| imposibili in vorbirea obignuitaé, dar ingiduita de metaford), -ea in versul: ,,vazut-am om lipind eu foe bronz pe spetele altuia’’ gi altele la fel. Cind compunerea nu-i aledtuité decit din provincialisme, avem barbarism. ~ So amestec_a al tuturor See elemente. Unele, — ca provincia- |lismele, 1 metaforele, podoabele gi toate celelalte amintite, ti | vor ing&dui si evite banalitatea si vulgaritatea ; folosirea cuvin- |telor obstesti ii va da claritate. La dobindirea claritafii, ca gi la 1458! ‘evitarea banalititii, nu pufin pot contribui si lungirile, scurtarile gi Schimbirile aduse cuvintelor : faptul de a fi altfel decit in _ vorbirea comuni, — depirtate de infatisarea lor normal’ —are intr-adevir darul si inliture banalitatea; in acelasi timp, in misura in care mai pistreazi cite ceva din formele ele obisnuite “de exprimare, nu lipseste nici. claritatea. Aga fiind, nu cu dreptate critica, cei ce critici aceasta’ liber- © 5 tate de exprimare, fiicind haz pe seama poetului. Euclidé cel : ‘Bitrin, intre alii, care spunea ci poezia ar fi lucru usor daca par ingtidui fieciruia s% intind’ vorbele dup& voie gi care, in _ deridere, ficea versuri cam de felul acesta : *Emiydeny elSov Mapaddvade Pad(Covra Folosirea prea vaditi a acestui fel de exprimare e cu atit ee eet cu_cit misura e un element cerut in toate dome-— fui. Doar Ta acelagi reultat ar ajunge si cine s-ar sluji wee le provincialisme, ori de celélalte forme de vorbire, : ee ict rire de potrivire si cu intenfia s% stirneasc’, risul. it deosebire e, in sehimb, intre o asemenea procedare gi folo- sinfa moderna a libertitii criticate de Euclide, se poate vedea in cazul poeziei epice, ficind loc in-versuri-tnor cuvinte obig- 15 ee nuite. La fel si-ar da seama de dreptatea spuselor noastre,cine sar @ apuca si inlocuiasc’ cu cuvinte dé tesc fie provin- cialismele, fie metaforele, fie celelalte forme de exprimare. Ca dau o pildd, inlocuirea unei singure vorbe — un cuvint rar Toc de unul obstese — intr-un vers iambic intilnit deopotriva schil gi Ja Euripide face ca versul unuia si ne apara frumos, 20 eeluilalt banal. fn Filoctet, Eschil zice :ARISTOTEL — ,,..buba ce-mi maninc’ ale piciorului c&rnuri...” ; +— Euripide, in schimb, in loc de ,,m&nincd”’, a pus ,,ospiteaza”’. Asijderi versul : ~ ,,si-acum un pufintel, un om de nimic gi un nevrednic...”, daci cineva ar face din el, inlocuindu-i cuvintele cu altele comune : — ,..§i-acuma unul mic gi ete ae gi bicisnic... Sau versul : ~ ,,..seunag de rind puind gio farimi de masi’”’ devenit, in-acelasi chip : a” ,,sciunag urit punind ling-o misuta mici”’. Tn aceeagi ordine de idei, Arifrades obisnuia s& ia in ris fintrebuinfjate in vorbirea obignuiti, cum ar fi inversiunea Sepétov &ro in loc de émd Swpéray, ori expresii ca of0ev gi ty 86 viv, sam iardgi “AyAACos nepl in loc de mepl "AydAtwc 14590 §i cite altele. In realitate, tocmai faptul c& toate aceste forme ‘Sn nu se intilnese in vorbirea obignuitad constituie caracterul ori- al exprimarii; lucru de“ care el n-avea habar. A sti s& te slujesti dup& cuviinfa de fiecare din mijloacele $ aritate — si de numele duble si de provincialisme — e 0 mare ealitate ; cu mult cel mai de pret e ins’ darul metaforelor. Dintre toate, singtr el nu se poate invita de la altii, si e si dovada unei fericite predispozitii: cdci a face metafore frumoase in- _ - geamnd a gti sd vezi asemanirile dintre lucruri. Dintre nume, in general, cele duble se potrivese mai bine eu ditirambii, cele de circulatie restrinsi cu versul epic, meta- > forele cu cel iambic. fn poezia epicd, pot fi utilizate toate formele aci pomenite; in trimetrii iambici, din pricind cai se apropie cel mai mult de graiul vorbit, potrivite sint singure numele tntrebuintate gi in vorbire : cuvintul obstesc,metafora si podoaba. 15 Despre tragedie, sau despre imitatia savirgit’ pe calea ac- tiunii, cele spuse pind aci pot fi socotite indestulatoare, ¢ Ori ,,farmurile fac giiligie’”’, in loc de ,,fArmurile vuiesc’’- pe autorii de tragedii pentru vina de a folosi forme de nimeni’ |) POETICA, XXII 1458b 21 — XXIII 1459 Trecind acum la imitatia in forma de poveste versificati, _ @ evident, in primul rind, c& subiectele pe care le trateaza tre- _ buie si aib’ aceeasi alcituire dramatici pe ¢are o au subiectele _ tragediilor: si poarte asupra unei singure actiuni, intregi gi complete, ayind un inceput, un mijloc si un sfirsit, pentru ca = una gi intreags, ca orice organism — si poats produce des- fitarea care-i e proprie. Evident, iariisi, ci alcituirea subiec- in care, in mod necesar, expunerea nu e a unei nei actiuni, ci a_unei epoci, mai exact a tuturor evenimentelor petrecute inléuntrul unei i epoci in legaturi ‘cu unul sau mai multe personaje, oricit de intimplitor ar fi raportul in care s-ar gisi unul fata de __ eelelalte. Aya cum biruinta naval& de la Salamina gi infringerea ¢arthaginezilor in Sicilia s-au petrecut cam in’ aceeagi vreme, _ férd si fi ndzuit citugi de putin spre acelagi tel, tot astfel, intr-o serie de ani succesivi, un eveniment se poate citeodaté produce dupi altul, fari ca din ele si rezulte o unic’ urmare. Cei mai mulfi poefi nu fac totugi altfel. Iaci de ce, aga cum am mai Spus-o, comparat cu ceilalfi, Homer se arati mester desivirsit gi in aceasta’ privinta : pentrn ci nu c& nu se apucd si povesteascd razboiul intreg, micar ci va fi avut si el un inceput gi un ‘sfirgit. (Subiectul ar fi fost, de bund seami, prea vast gi anevoie de cuprins dintr-o singura privire.) Chiar de intindere misurata, de altminteri, n-ar fi fost mai putin complicat de varietatea intimplarilor. fn forma la care s-a oprit, poetul gi-a ales ca subiect 0 singuré parte a rdzboiului, iar de multe din celelalte » slujeste ca de simple episoade; in felul acesta, catalogul corabiilor si alte asemenea episoade ii dau prilej si-gi varieze poemul. Ceilalti poefi, in schimb, prefer’ si-gi aleag’ un singur - Personaj, © singuré perioada si o singuri actiune in mai multe parfi, ca autorul Cipriilor si al Micii Iiade. Aga se gi face cd, Iliada gi din Odiseea, abia de se pot scoate o tragedie sau telor poeziei epice nu poate fi aceeagi ca a subiectelor istoriei, F ‘14590 —88 dou din fiecare, citi vreme din Ciprii se pot scoate multe, iar din Iliada cea Mica mai bine de opt : Judecata armelor, Filoctet, Neoptolem, Lurypylos, Odiseu cergetor, Lacedemonienele, Céde- rea Troiei, — in sfirgit Entoarcerea cordbiilor, Sinon gi Troienele. XXIV" Mai departe, trebuie.ca epopeea si infiitiseze aceleasi varie- tati pe care le infitiseaz’ tragedia ; si fie, cu alte cuvinte, sim- pli, sau complexii, sau de caracter, sau patetic’. Cu exceptia muzicii gi a elementului spectaculos, elementele uneia si ale celeilalte sint aceleagi : epopeea are siiea ea nevoie de | rasturnari de situatii, de recunoasteri ri gi ‘gi de suferinje, ‘dup’ eum : are nevoie nevoie de ginduri alese si de de exprimare 1 frumoasi. Toate, insusiri puse in valoare pentru inti oard, ari in chip desivirsit de Homer. fntr- adevar, fiecare din poemele lui e aga fel alcdtuit incit Iliada ni se infatiseaz’i simpld si pateticd, iar Odise.a complex’ (e doar plin& de recunoasteri) si de caracter. Fir’ a mai pomeni cd, in materie de limbi si de cugetare, autorul lor ii intrece pe tofi. Epopeea se deosebeste totusi de tragedie, cind e vorba de intinderea subiectului si de metrul in care e scrisd. in ce x ce priveste intinderea, lim tat: care ingiduie si se imbraitiseze intr-o sin, Te inceputul gi si iunii. Aceast’ misura s-ar atinge dacat poemele ar fi mai putin lungi decit ale poetilor de altidati, apropiindu-se de durata tragediilor jucate intr-o singurd repre- zentatie. Pentru a-si spori intinderea, epopeea dispune de un mijloc al ei important, pe care nu-lare tragedia, lipsita eum e de putinja de a imita cele mai multe din faptele intimplate in acelagi timp gi restrins’ la cele petrecute pe scend gi reprezentate de actori. In epopee, in schimb, unde e vorba de o povestire, e cu puting’ indestulitoare e cea es si se infatiseze multe din intimplirile petrecute in acelagi timp ;" multumitd lor, daci sint intr-adevir legate i anfianow prin, POETICA, XXIII 1459) 3 — XXIV 14602 15 cipal’, amploarea operei creste. Poema dobindeste astfel o calitate care-i ingiduie si ating’ miretia, s& varieze interesul ascultaturului, si se imbogateascd cu episoade deosebite unele de altele, cit’ vreme — din pricind ci satura repede — unifor- mitatea e pricina ciderii tragediilor. 3 Cit priveste metrul, adoptarea celui eroic e rodul expe- rientei. Daci cineva s-ar gindi si intreprind& o imitatie nara- tivd intr-un alt soi de masurd, sau in mai multe, ar pirea nela- locul stu. Intr-adevar, din toate felurile de metri, nu-i altul mai _agezat si mai amplu decit cel eroic, —ceea ce-i gi ingiduie si fact loc cu cea mai mare ugurinfa cuvintelor rare si metaforelor, — aga cum si imitatia de forma narativ’ e mai majestuoasi decit celelalte feluri de poezie. Metrul iambic, in schimb, gi tetra- _ metrul trohaic exprima migcarea, din care pricin’ unul e potrivit 1460a pentru dant, iar altul pentru actiune. Cu atit mai nelalocul lui ar fi cine s-ar apuca si amestece toate soiurile acestea de ver- suri, ca Hairemon. Nu-i vorbi, nimeni nu s-a gindit s& compund un poem de oarecare amploare in alt vers decit cel eroic; aga cum am mai spus-o, natura insigi ne invafi sa alegem motral potrivit fiecdrui gen de compozitie. . : Demn de lauda in atitea. alte privinje, Homer mai trebuie 5 liudat si pentri ci — mai bine decit orice alt poet — gtie care trebuie si-i fie rolul in economia operei. Poetul e dator si vor- eased cit mai putin in numele propriu, pentru ci nu asta face din el un imitator. Alti autori nu fac decit si se scoaté intr-una pe ei la iveali ; de imitat nu imiti decit putin si rar. Homer, \_ in schimb, dupi o introducere de citeva vorbe, pe dati pune in | 10° sceni un birbat, o femeie, ori vreun alt persona}; 3 si nu lipsifi _ de caracter, ci fiecare cu caracterul lui. Ce trebuie uta intr-o die, e elementul miraculos. Trationa, fepinde in cea mai mare magurd miras sul — igi are Jee mai _curind_in_epopee,_ pentru motivul ci oul nu se vede. Aduse pe sceni, aminuntele fugiririi Ini Hec- — grecii stind fird si ia parte la urmirire, Ahile ficindu-le cu capul — ar stirni risul; in epopee, scapd observatiei. x te 1520 14606 ¥0 ARISTOTEL Miraculosul ¢ de altminteri plicut; dovadi faptul c& tofi citi au de povestit ceva o fac addugind gi de la ei, ca s&-gi desfete ascultitorii. Tot Homer i-a invatat pe ceilalti cel mai bine cum si mintd cu socoteali. Vreau si spun judecitile mincinoase. intr-adev adevar, de cite ori un Iueru care existi sau se intimpld aduce dupa sine un alt lucru care exist’ sau se intimpli, oamenii igi inchipuie ~ ca, de vreme ce al doilea existd, primul trebuie s& fi existat sau si se fi intimplat gi el: socoteali evident gregi in aceasta pricind, de cite ori primul fapt e o minciuna, mulfumitis careia existi_sau_se_intimpli in chip necesar altul adevdrat, sintem impingi "Je luim impreuni: pentru ei mintea, gtiind cA cel de-al doilea existi, se last amigit’ s& creadi gi in existenta celui dintii. O pild’ de asemenea, judecata gregita e in scena Baii. Decit_intimpliri posibile anevoie de crezut, trebuie pre- ferate mai curind intimplirile imposibile cu infitisarea de a fi_adevirate. Subiectele, de alti parte, n-ar trebui alcituite din part male. Cel mai bine e cind nu _cuprind nici un ele- |. Dac& Iucrul e cu neputintai, locul irationalului ein afara actiunii propriu-zise (ca, in Oedip, nedumerirea erou- lui asupra morfii lui Laios), iar nu in plin’ desfigurare a fapte- lor, cum e istorisirea jocurilor pitice in Hlectra, ori, in Misienii, personajul mut, venit din Tegea pini in Misia. A pretinde: “ca, altminteri s-ar irosi subiectul e ridicul, de vreme ce asemenea subiecte n-ar trebui tratate din capul locului. Daci, totusi, — cineva incearc’ si izbuteste si dea actiunii un aspect plauzibil, absurdul trebuie gi el luat de bun; e doar evident c& aminun- tele irationale povestite in Odiseea in legituri’ cu debarcarea eroului ar fi pirut inacceptabile, tratate de un poet prost ; mul- fumita atitor alte daruri, Homer izbuteste totusi si le ascunda, ficind plicut pina gi absurdul. Graiul trebuie yplucrat”? in partile unde actiunea lincezeste gi unde nu se dit expresie o nici caracterelor, nici cugetarii. Altmin- teri, un grai prea strilucif intunec’ d deopotriva, relieful carac- oo elor si al cugetarilor. care, se poate lamuri bine cine priveste lucrurile cumurmeaza. -ritele probleme trebuie dezlegate tinind seam’ de aceste consi- - deratii. POETICA, XXIV 1460a 18 — XXV 1460b 29 BE pe Despre probleme gi dezlegirile lor, de cite feluri sint gi De vreme ce poetul e un imitator, ca pictorul sau orice alt artist, imitafia lui trebuie si redea neapirat Iucrurile intr-unul din aceste trei chipuri : fie cum au fost sau sint, fie cum se-spune sau par a fi, fie cum ar trebui sa fie. Lucrurile acestea le expri- ma intr-un grai ce nu exclude nici provincialismele, nici uzul | metaforelor. Mai sint apoi o seam& de anomalii de limbaj, ingi- duite pdetilor. Trebuie adiugat, de asemenea, cd criteriul corecti- ‘tudinii nu e acelasi in politic’ si in poezie, cum nu e acelagi nici intre alt& arta si poezie. Gregelile proprii acesteia din urmé sint || 15 de dou feluri: unele impotriva firii ei, altele intimplitoare. // Daca avem a face cu o neputint& de a imita modelul ales, gre- || geala e impotriva poeziei ; dact insi picatul sta in faptul de a / §i fi ales bine obiectul de imitat, — cum ar fi un cal ce) ar ridica acelagi timp amindoud picioarele din dreapta,) oe _—ori priveste o anumité artd (medicina sau oricare alta), ori | 20 duce la infafigarea cine stie ciror Iucruri imposibile, gregeala, | nu e impotriva poeziei. Aga fiind, dificultatile cuprinse in dife- || Mai intii, cele impotriva artei insisi. _Infitiseaz’ cumva lucruri imposibile? S&virgeste o gre- ali. Greseala nu mai exist’, inst, daci poetul gi-atinge telul urmirit (care, anume s-a spus), sau daci in felul acesta izbu- \ 25 teste si faci’ mai impresionantd partea unde se gisesc imposi- bilitaitile, ori vreo altd parte. Pildi, fugarirea lui Hector. Daca, totusi, felul ar fi putut fi atins mai mult sau mai putin bine si fari_c: lor artei, greyeala nu e indreptatita. Cici, in sure in care @ ingaduit, greseala, trebuie evitaté cu totul. 430 din cele a ciror leg&tura cu ea e numai intimplitoare? Intr-ade- vir, e mai mic picatul cui nu gtie c&é o cdprioar’ n-are coarne, decit al cui ar zugrivi-o potrivnic legilor imitatiei. Tot asa, dac&d se aduce poetului invinuirea cd n-a infatisat fidel ce vroia s& infafiseze, are dreptul si rispunda cd l-a infi-\ _ fisat, poate, cum trebuia si fie. Asa cum Sofocle spunea de eroii Ini c& ,,sint cum ar trebui sa fie, iar ai lui Tui Euripide, cum sint aievea”’. Si cu asta se inlitur’ obiectia. © 35 Bai Daca, mai departe, s-ar obiecta ca lucrul infatisat de poet nu-i in nici unul din aceste doua feluri, s-ar putea rispunde ca i © aga cum gi-l inchipuie oamenii. Cazul povestilor cu zei, despre care nu-i dat si se spunk nici mai bine, nici mai adevirat, ci, poate, cum credea Xenofan. Cricum, rispunsul e: ,,asa crede Tumea”’. : E posibil, iaragi, ca despre unele reprezentari ale poetilor si 4461a Du Se poatd spune c& ar fi mai bune decit sintem deprinsi si ~ le vedem, ci si se potriveascd cu ce era altidati, ca in versul _ despre arme: acu sulitele drepte, infipte in miner...”. Aga era atunci obiceiul, pe care-] mai au gi acum ilirii. Cind e de hotarit dact un lucru spus ori siivirgit de un per- 5 sonaj e frumos ori ba, ba, gindul nu trebuie si ne mearg’ numai la fapta sau vorba din discufie, pentru a vedea in ce misuri e aleasi ori uriti, ci gi la cel ce a sivirsit-o sau a spus-o, la per- Alte lucruri sint spuse metaforic, ca in versurile : j.toti ceilalfi, gi zei gi razboinici, dormeau noaptea-ntreagi...”” eeea ce nu-l impiedic’. pe poet si adauge, cu acelasi prilej : _,,...¢ind se intoarce spre cimpia troiand (... se minuneazd) de sunetul flautelor, al fluierelor si de larmi...”. »Toti’’ e folosit aci metaforic in loc de ,,multi”, pentru c& ‘@ zice ,,totul” e un fel de a zice ,,mult”. La fel ,,singura’” din 20 versul ,,singuri n-are parte’, pentru c& lucrul mai bine cunoscut e, intr-un fel, unic. Altele se explici prin prosodie, cu ajutorul cireia Hip- ; pias din Tasos inlitura dificultitile din versurile : C y+ fi ingiduim si dobindeasc& slavit...” : “s figs parte din el putrezeste de ploaie...”. Altele, mulfumitd unei bune despartiri a cuvintelor, ca in yersurile lui Empedocle : ae +» pe data ficutu-s-au muritoare lucruri deprinse inainte 25 eu nemurirea si s-au amestecat cele inainte curate...”’. - Altele, Iuind seama la infelesul indoielnic al vreunei ex- _presii, ca in versurile : / 4y..-trecur’ mai bine de dou parti ale nopfii...”, unde ,,mai bine” se poate intelege in doud feluri. Altele, in sfirgit, se limurese in lumina anumitor deprinderi : de verbire. Unui amestec de vin gsi apa i se zice vin; in acelasi x chip, poetul pomeneste de ,,pulpare de cositor de curind Incrat’”. jan numim ,,bronzari’”’ pe cei ce lucreazi fierul, uzind deo liber- tate egali cu a celor ce spun'despre Ganimede ci ,,...toarni vin 30 Zeus’’, ca gi cum zeii ar bea vin. Aceast& exprimare ar putea soana cireia se adreseazi, la imprejurare, la conditii, la pricin’, bundoar’ in vederea unui mai mare bine, pentru a gi-l procura, ori a unui ru mai 1 mare, pentru a-l¢ evita. f O alt& s.rie de nedumeriri se pot limuri luind aminte la 10 intelesul_expresiilor. Bunioar’, precizarea : ,,intii catirii”, cu prespunerea c& ar fi vorba de un provincialism : se poate, intr- “ adevar, ca poetul si nu se fi gindit la catiri adevirati, ci la paz- nici. Asijderi, cind zice despre Dolon: ,,slut era la infatisare”, nu vrea si spuni cd era schilod la trup, ci urit la chip ; aga cum ea eretanii spun ,,frumos la infitigare” in loc de ,,frumos la chip”. Si iardgi, in porunca : ,,amesteci-] mai tare”, nu-i vorba de un’ Cind un cuvint oarecare pare a ascunde in el o contradictie, buie viizut cite feluri de inteles poate avea in fraza unde35 4 : : ARISTOTEL se afli. fn exemplul : ,,acolo opritu-s-a lancea de bronz”, buni- oara, in cite chipuri se poate lua ,,a fi oprit acolo”. Punindu-ne intrebarea daca lucrurile stau aga sau aga, avem cele mai multe sanse sa intelegem cum trebuie, spre deose- Z 1461 pire de atitudinea la.care face aluzie Glaucon, cind invinuieste 10) : A 20 pe unii critici c&4 emit intii ipoteze absurde, apoi le decreteaza ei ingigi adevarate, pentru ca in cele din urm4, s% tragi din ele econcluzii : criticind ce li se pare ca ar fi spus poetul, ori de cite ori nu se potriveste cu propria lor inchipuire. Fapt verificat in eazul lui Icarios, pe care au inceput prin a-] crede de neam spartan, gi.ind apoi ciudat c& Telemah nu-l intilneste la venirea in Lacedemona. Poate ci lucrurile stau aga cum spun cei din Kefalonia : cum c& Odiseu gi-ar fi luat nevast&’ din neamul lor si cd numele omului ar fi fost Icadios, iar nu Icarios. S-ar putea dar ca nedumerirea s& se fi ivit dintr-o gregeali. in general vorbind, folosirea imposibilului isi giseyte moti- varea fie in cerintele operei poetice, fie in idealizarea adev: lui, fie in credinta obgteasca. Yn legitur’ cu cerinfele poeziei, nu trebuie uitat ci o imposibilitate lesne de crezut e prefera- bil unui fapt anevoie de crezut, chiar posibil. Oameni cum JS sint cei pictati de Zeuxis se poate s% nu existe: cu attt mai Dine, ins&, ci-s mai frumogi, pentru ci _modelul_trabuie depasit.- Trationalul, la rindul lui, se poate explica prin conformitatea eu ceea cé se spune indeobste ; agijderi, prin ardtarea cd in anu- mite imprejuriri nici nu mai poate fi vorba de irafional, intru- cit e verosimil si ‘se intimple uneori_gi Iucruri_neverosimile. Cind e vorba de spuse ce par contradictorii, | trebuie exa- minate la fel ca in discutiile dialectice, — dac’ e vorba de ace- Jagi lucru, in aceeagi legdtura de idei gi cu acelasi inteles, — pen- tru a vedea daci si poetul se giseste cumva in contrazicere fie cu propriile lui afirmatii, fie cu judecata cata oricérui om inteligent. fnvinuirea de | de irafionalitate sau de 1 de riutate e indreptatita ori de cite ori poetul se slujeste fark nevoie fie de irafional (ca - Euripide, de interventia lui Aigeus), fie de riutate, cum e rolul lui Menelau din Oreste. POERTICA, XXV 1461a 35 — XXVI 1462a 8 a5 Criticile aci examinate ptrced agadar din cinci feluri de @ privi lucrurile: ca imposibile, irationale, vitimatoare, con- tradictorii si potrivnice r lor artei. La rindul lor, solutiile #e cer gisite pe temeiul acestor cinci puncte de vedere gi sint douiisprezece la numir. 25 XXVI : Cineva gi-ar putea pune acum intrebarea daci imitatia care imbraci forma epopeii e superioar’, celei_tragice, ori dim- potriva. Daca superioari e imitatia mai putin grosolani, — si se poate numi astfel cea care se adreseazi unui public mai ales, — e prea evident ca o arti care nu lasi nimic neimitat e Ww grosolan’. Intr-adevir, ca si cum privitorii n-ar fi in stare s& priceapi fird adaugirile lor, cei ce sivirgesc imitatia se dedau la tot soiul de migcari, la fel cu progtii cintareti din flaut, ce se 30 fac ghem ca si infitiseze aruncarea discului, ori hirtuiese pe -geful corului de cite ori cint& Scila. La fel stau lucrurile si-eu tragedia. Cusurul ei, se spune, e cusurul pe care actorii de alti- data il giseau urmagilor lor in meserie, cind Mynniskos numea pe Callippides ,,maimuta” pentru gesticulatia lui exagerata gi ___ ¢ind faima lui Pindar nu era nici ea mai bund. fn situatia celor 35 din urmé, fata de cei i oor sant aria nage eee ee 14620 _ Spopes. Ba, se mai pretinde ci cea din urma s-ar fi adres wi public subtire, in stare si se dispenseze de limbajul gesturilor,| : cit&é vreme tragedia ar fi pentru oamenii de rind; si dac& chipul _ cum savirsesc imitatia nu se poate numi decit grosolan, inferio- \ titatea ei e evidenti. “nu _privese poezia, ci megtesugul actoricese, citi vreme de ges- uri abuzeaza si recitatorii de epopei, ca Sosistratos, ori parti- ipanfii la intrecerile muzicale, ca Mnasitheos din Opunt. fn doilea rind, ck _nici gesticulatia nu-i toatié de condamnat, — - dact nu se condamni danjul, — ci numai gesticulatia acto- Acestor invinuiri li se poate rispunde, in primul rind, ei By- rilor prosti : de care era invinuit\Wallippides gi de care sint invi nuiti astizi gi alfii, din cei ce imita femeile de proasta conditie. La fel eu poezia epic’, de altminteri, poezia tragicd isi produce efectul si fark vreo miseare ; simpla citire arat’ limpede de ce fel de tragedie e vorba. Daci dar, in celelalte privinte, tragedia e superioara epopeii, nu-i spus ce’ invinuirea pomenita i se adre- seazi numaidecit. Superioari mai e tragedia si pentru ci, avind toate elemen- _ tele epopeii, —i se intimpl% doar si se slujeasc’é pind gi de. metrul ei, —_mai are pe deasupra unele apreciabile elemente proprii, ca muzica si elementul scenic, mulfumitd cdrora desfi- tarea privitorului e considerabil sporiti. Mai are apoi darul si ofere tablouri pline de relief, Ja citire si la reprezentare, fara a mai vorbi de acela de a atinge telul firese al fiecirei imitatii 4020 in limite mai restrinse decit ale epopeii. (Ce e concentrat produce mai mult& plicere decit ce se intinde pe un timp indelungat: e destul si ne gindim la ce s-ar intimpla dac& Oedipul lui Sofocle ar fi pus in atitea versuri cite are Iliada.) Imbricata in haind epicd, imitatia are de altminteri mai putin’ unitate. Dovads, faptul ci din oricare epopee se pot scoate mai multe tragedii.. Asa fiind, dac& autorii de poeme epice s-ar apuca s& exploateze un singur subiect tragic, ori ar face-o cu conciziune, si atunci ar parea firav, ori dacd i-ar da lungimea ceruti de hexametru — ap’ chioar’. Cind pretind e& epopeea are mai pufind unitate decit tragedia, vreau si spun ~ ci e impletita din mai multe actiuni: aga eum Iliada gi Odi- seea sint constituite din multe asemenea parti, fiecare cu intin- derea ei, micar ci aceste doud epopei sint cit se poate de desd- - virgite si, in m&sura posibilului, imitatii ale unei acfiuni unitare. Dac&, prin urmare, tragedia e Superioar’ epopeii in toate aceste privinte, gi-i mai_e superioara si_prin_ceea_ce constituie efectul propriu fiecirei arte (doar desfitarea pe care o produce nu trebuie si fie oricum s-ar nimeri, ci cum am aritat-o la ro POETICA, XXVI 14622 — XXVI 1462b 19 0) © evident ci intrupeazi o mai aleas’ forma de arté, ca care-si_atinge felul intr-un chip mai deplin decit epopeea. Despre tragedie ‘si despre epopee considerate in ele insele in elementele lor, despre numiirul gi deosebirile acestora, re pricinile ce le fac bune ori rele, agijderi despre criticile — §i despre raspunsurile de dat, — cele spuse pin’ aci sint ajuns. Despre poezia iambicd gi comedie... ;