MINISTERUL AGRICULTURII ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE AL

REPUBLICII MOLDOVA

Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Catedra „Finanţe şi Bănci”

Studenta anului IV, gr. 3 al facultăţii de economie,

învăţământ cu frecvenţa redusă, specialitatea: Finanţe
şi bănci

Streleţ Svetlana

TEZĂ DE LICENŢĂ
Tema: ,,Activitatea de creditare a băncilor comerciale în Republica
Moldova”
(în baza datelor SA ,,Banca de Economii”, fil.37, or.Rezina)

Coordonator ştiinţific: Ursu Liliana

Doctor, Lector superior universitar

Mocanu Natalia

Chişinău 2010
MINISTERUL AGRICULTURII ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE AL
REPUBLICII MOLDOVA

Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Catedra „Finanţe şi Bănci”

Studenta anului IV, gr. 3 al facultăţii de economie,

învăţământ cu frecvenţa redusă, specialitatea: Finanţe
şi bănci

Streleţ Svetlana

TEZĂ DE LICENŢĂ
Tema: ,,Activitatea de creditare a băncilor comerciale în Republica
Moldova”
(în baza datelor SA ,,Banca de Economii”, fil.37, or.Rezina)

CUPRINS

5
Introducere……………………………………...…………………………………

Capitolul I. Aspectele teoretice ale activităţii de creditare…..............................

1.1. Evoluţia, necesitatea şi particularităţile activităţii de creditare……………

1.2. Activitatea de creditare în Republica Moldova.............................................
1.3. Actele normative care reglementează activitatea de creditare…...………….

Capitolul II. Caracteristica dezvoltării economice şi analiza economico-

financiară a băncii.....................................................................................................

2.1. Caracteristica dezvoltării şi structura organizatorică a băncii…..…...

2.2. Analiza activităţii economico-financiare a băncii…………………….....….

Capitolul III. Activitatea de creditare a băncii.....................................................

3.1. Organizarea şi particularităţile activităţii de creditare în cadrul BC ,,Banca de

Economii” S.A......................................................................................
3.2. Politica de credit şi rolul ei în cadrul activităţii de creditare a S.A. ,,Banca de
Economii”........................................................................................
3.3. Problemele şi perspectivele dezvoltării activităţii de creditare în cadrul BC
,,Banca de Economii” S.A…………………………………...................

Concluzii şi propuneri..............................................................................................

Bibliografie................................................................................................................

Anexe.........................................................................................................................

INTRODUCERE

6
 “Într-o economie de piaţă, banca are un rol dublu. În primul rând, banca
garantează depozitele celor care doresc să economisească. Cealaltă sarcină a
băncii este de a acorda împrumuturi celor care doresc să investească… În plus,
banca poate converti depozitele pe termen scurt în credite pe termen lung”.
( A.Isachsen, C.Hamilton, T.Gylfason)
Economia de piaţă a Republicii Moldova presupune existenţa unui sisetm bancar
care trebuie să asigure mobilizarea disponibilităţilor monetare ale economiei şi
orientarea lor spre desfăşurarea unor activităţi economice eficiente.
Banca este o instituţie care mobilizează mijloace băneşti disponibile, finanţează
şi creditează persoanele fizice şi juridice, organizează şi efectuează decontările şi
plăţile în cadrul economiei naţionale şi în relaţiile cu alte state în scopul obţinerii de
profit.
Sectorul bancar are un rol complex în economie atât din punct de vedere al
serviciilor pe care le prestează, cât şi din punctul de vedere al relaţiilor în spaţiul
geografic.
În lumea contemporană, încercările la care sistemele bancare sunt supuse de o
perioadă bună de timp au impus cu stringenţă reconsiderarea, reglementarea
activităţii şi strategiile de afaceri ale acestor instituţii. Acapararea cotelor de piaţă în
condiţiile protejării intereselor acţionarilor şi clienţilor, concomitent cu generarea de
venituri financiare cu o bază solidă, imunizate faţă de volatilitatea caracteristică
pieţilor financiare internaţionale, au constituit obiectivele principale incluse în
strategiile principalelor actori ai pieţei bancare mondiale. Gradul de profitabilitate a
fiecărei unităţi monetare investite din capitalul instituţiei, corelat cu riscul asociat
activităţii respective, reprezintă unul dintre indicatorii atent monitorizaţi de către
orice instituţie care încearcă să atingă rezultate financiare optime.
Managementul corect şi prudent al activităţii de creditare a unei bănci necesită
stabilirea şi menţinerea unor structuri organizaţionale şi politici de creditare împreună
cu procedeele de evaluare a riscului, monitoringul şi controlul care au scopul de a
asigura promovarea acestei politici în practica operaţională, de a proteja activele

7
băncii şi de a obţine un profit, în acelaşi timp luându-se în consideraţie securitatea
depozitelor clienţilor, pregătirea profesională specifică, experienţa şi corectitudinea
personalului bancar.
Activitatea bancară, inclusiv creditarea, se supune unor reglementări, emise de
băncile centrale şi de alte organisme cu rol de autoritate monetară; Banca Naţională a
Moldovei are atribuţii în acest domeniu. Băncile, la rândul lor, pe baza
reglementărilor B.N.M. îşi definesc propriile proceduri de urmat, cunoscute sub
denumirea de norme bamcare. Activitatea de creditare este atent monitorizată, iar
normele de acordare se actualizează şi se îmbunătăţesc pe măsură ce personalul şi
instituţiile implicate (B.N.M. şi băncile comerciale) capătă mai multă experienţă.
Regulamentele şi instrucţiunile ce reglementează activitatea de creditare au fost
elaborate şi aplicate în practică începând cu anul 1995. În principal activitatea de
creditare a băncilor comerciale este reglementată de Regulamentul cu privire la
activitatea de creditare a băncilor comerciale nr.153 din 25.12.1997. Reieşind din
actele normative elaborate de BNM, băncile comerciale elaborează norme şi
instrucţiuni interne de creditare. Pe măsura dezvoltării serviciilor bancare actele
normative au fost supuse permanentelor modificări din parte BNM contribuind la
perfecţionarea relativă a acestora. Este important de menţionat că permanentele
modificări generează a activitate haotică a băncilor comerciale. În acest scop este
necesar ca BNM să finalizeze procesul de elaborare şi perfecţionare a actelor
normative, care vor contribui la o activitate durabilă a băncilor comerciale, iar
intervenţiile legislative fiind efectuate doar în condiţii extreme (crize economice,
bancare etc.).
Întrucât managementul băncilor comerciale în prezent nu dispune, la acordarea
creditelor, de mijloace proprii, ci doar de cele ale deponenţilor, în majoritate persoane
fizice, iar capitalul acestor bănci, la 01.07.2007, acoperea 30,9% din volumul tuturor
depozitelor atrase, apoi, pentru a ridica nivelul de disciplină al participanţilor pieţii
financiare din Republica Moldova, managementul riscurilor investiţionale ale

8
persoanelor fizice este extrem de oportun şi are ca scop perfecţionarea politicii
sistemului bancar al ţării.
Băncile comerciale din Republica Moldova respectă principiile Comitetului
Basel pentru o supraveghere bancară eficientă, iar indicatorii de stabilitate a
sectorului financiar sînt suficient de durabili. În general, sectorul bancar
demonstrează niveluri în creştere a veniturilor, capitalizării şi lichidităţii şi un nivel
redus de active neperformante. În particular, în anii 2000-2008, activele sistemului
bancar au crescut de circa 5 ori, creditele băncilor comerciale acordate economiei s-
au dublat în raport cu PIB-ul, iar ponderea creditelor nefavorabile în totalul creditelor
acordate de către băncile comerciale din Republica Moldova s-a redus de circa de 4,7
ori. Mai mult, interesul crescut al băncilor străine de a investi în sectorul bancar al
Republicii Moldova sporeşte credibilitatea internă şi externă faţă de acest sector.
Scopul lucrării constă în studierea şi aprecierea importanţei reglementării
activităţii de creditare a băncilor comerciale din Republica Moldova la etapa actuală
de dezvoltare economică, socială şi politică.
Sarcinile care au fundamentat atingerea scopului popus sunt:
• studierea conceptului de ,,credit” ca factor important de creştere
economică;
• prezentarea noţiunii, elementelor şi trăsăturilor caracteristice creditului;
• delimitarea funcţiilor social-economice şi tipologia formelor de credit;

• analiza specificului procesului de creditare în băncile comerciale;

• analiza activităţii de creditare şi politicii de creditare BC ,,Banca de
Economii” SA.
Obiectivele de tezei au determinat structura ei logică, care este compusă din:
introducere, trei capitole divizate în paragrafe, concluzii şi propuneri, bibliografie şi
anexe.
În Introducere, este argumentată actualitatea temei de cercetare, necesitatea şi
importanţa studiului. Este formulat scopul şi sunt stabilite sarcinile cercetării.

9
 În primul capitol - ,,Aspectele teoretice ale activităţii de creditare”, este
analizat evoluţia, necesitate şi particularităţile creditului bancar ca factor important de
creştere economică. Sunt caracterizate băncile comerciale ca instituţii principale în
procesul de creditare.
În capitolul doi - ,,Caracteristica dezvoltării economice şi analiza economico-
financiară a băncii”, sunt abordate etapele de dezvoltare economică şi activitatea
financiară a BC ,,Banca de Economii” SA .
În capitolul trei - ,, Activitatea de creditare a băncii” abordează tendinţele şi
căile de perfecţionare a calităţii portofoliului de credite şi modalităţile de optimizare
al activităţii de creditare în cadrul BC ,,Banca de Economii” SA.
Din punct de vedere legislativ, stimularea segmentului de creditare este
importantă. Evident că în condiţiile în care mediul legislativ este fluctuant, restrictiv
şi non – transparent, investiţiile, atât ale băncilor autohtone, cât şi cele ale consorţiilor
de anvergură se limitează în faza de tatonare.

10
 Capitolul I. Aspectele teoretice ale activităţii de creditare
Evoluţia, necesitatea şi particularităţile activităţii de creditare

Creditul a apărut iniţial în Orientul Mijlociu, unde constituia monopolul

marilor proprietari funciari şi al preoţilor şi devine unul din mecanismele
fundamentale ale vieţii economice începând din anii 1850-1860, odată cu declanşarea
revoluţiei industriale în Europa de Vest, făcând posibilă anticiparea cumpărătorilor,
exercitând astfel un efect multiplicator asupra activităţii economice.
Apărut o dată cu schimbul în natură şi cunoscând în evoluţia sa numeroase
forme, creditul îndeplineşte un rol esenţial în economia modernă. De altfel,
apreciindu-se rolul deosebit al monedei şi al creditului în dezvoltarea social-
economică a omenirii, au fost conturate trei etape de evoluţie:
• treapta economiei naturale, în care indivizii produceau bunurile
necesare existenţei proprii sau cel mult a familiei. La această treaptă se
disting două subdiviziuni: economia familială autarhică, în care toate
celelalte celule economice erau închise, şi economia de schimb în
natură;
• treapta economiei de schimb, în care schimburile de bunuri se fac prin
intermediul monedei;
• treapta economiei de credit, în care se pun în circulaţie bunuri contra
promisiunii de a restitui în viitor aceeaşi valoare. Este ultima şi cea mai
evolutivă treaptă de dezvoltare economică şi financiară a omenirii, unde
în procesul schimbului rolul esenţial îl au operaţiunile de credit.
Prin finanţarea producţiei şi a consumului, precum şi prin crearea unor
instrumente şi tehnici deosebit de flexibil, creditul bancar a devenit o prezenţă
necesară în viaţa socială şi economică din orice ţară. Prezenţa sistemului de credit şi a
formelor sale în societăţile avansate oferă numeroase facilităţi, inclusiv protecţia
participanţilor la actul economic.

11
 Creditul, în calitatea sa de categorie economico-financiară, a format obiectul
unor ample cercetări în literatura de specialitate. Etimologic, creditul îşi are originea
în cuvântul latin creditum, care înseamnă a crede, a avea încredere. Această origine a
noţiunii de credit scoate în evidenţă un element psihologic absolut necesar existenţei
unei operaţiuni de împrumut – încrederea.
Potrivit dicţionarului ,,Moneda – Mică” enciclopedie, editat sub egida Băncii
Naţionale a României, autorii, Costin C. Kiriţescu şi Emilian M. Dobrescu,
menţionează că ,,creditul este relaţia bănească între o persoană fizică sau juridică,
numită creditor, care acordă unei alte persoane, numită debitor, un împrumut în bani
sau care vinde mărfuri/servicii pe datorie, în general cu o dobândă stabilită în funcţie
de riscul pe care şi-l asumă creditorul sau de reputaţia debitorului”.
Opiniile conform cărora creditul este un scop în activitatea economică nu
reuşesc să ofere o imagine clară a acestui termen. Noţiunea de credit nu poate fi
concepută ca un instrument de care să se dispună oricum şi oricând. Creditul nu este
un împrumut în forma sa pură. Drept obiect al împrumutului poate servi un anumit
bun, care va fi restituit în forma sau valoarea sa. Creditul însă este un împrumut în
monedă sau sub formă de mărfuri, valori mobiliare etc. După cum se ştie, moneda
este o marfă, dar nu orice fel de marfă, ci una cu calităţi deosebite – cea de marfă a
mărfurilor, cu rol de echivalent general.
În literatura de specialitate, autohtonă, română şi străină, definiţia creditului şi
accepţiunile sale sunt foarte diferite.
Creditul bancar este împrumutul bănesc acordat solicitanţilor (agenţilor
economici sau persoane fizice) de către instituţiile specializate – denumite instituţii
bancare – sub formă bănească, pentru un timp determinat, ce va fi rambursat în viitor,
la o anumită dată, fiind însoţit de dobândă.
Elementul comun care se regăseşte în diferitele definiţii ale creditului prezintă
trei aspecte:

12
  existenţa unor disponibilităţi de monedă la unii agenţi economici şi
acceptarea de către aceştia să le cedeze (împrumut) altor agenţi
(debitori);
 pierderea temporară a unor drepturi de către acel care acordă împrumutul
(împrumutant);
 obligativitatea împrumutantului de a restitui împrumutul la un termen
numit scadenţă, însoţit în mod obligatoriu de dobîndă.
Pentru a putea cotura rolul şi funcţiile creditului bancar trebuie evidenţiate şi
analizate umătoarele particularităţi specifice creditului bancar:
 obiectul creditului bancar este reprezentat de disponibilităţilor
băneşti sub formă de monedă fiduciară sau monedă scripturală;
 participanţii (subiecţii) creditului bancar sunt: cel ce acordă
creditul, numit creditor (banca) şi cel care primeşte şi foloseşte creditul,
numit debitor (agenţi economici, populaţia, statul, alte bănci şi instituţii
financiare);
 scadenţa – momentul sau momentele stabilite pentru rambursarea
creditului. La stabilirea scadenţei băncile comerciale iau în considerare
activitatea debitorului, afacerea propriu- zisă, alte condiţii. Astfel, vor fi
stabilite şi ratele ce vor fi rambursate la scadenţă. Ratele pot fi
rambursate în mod egal, în ordine crescătoare ori descrescătoare, sau în
funcţie de caracterul afacerii de credit. Un element important, în acest
context, este stabilirea perioadei de graţie – perioada dintre momentul
angajării creditului şi momentul începerii rambursării lui. Aceste condiţii
sunt stipulate în contractul de credit încheiat între debitor şi creditor;
 asigurarea creditului, formată din bunuri ce se constituie la
dispoziţia sau solicitarea creditorului sau a unui terţ pentru a asigura
îndeplinirea de către debitor a obligaţiunii de rambursare a sumei
creditului, achitării dobânzilor şi a taxelor de credit;

13
  dobânda este reprezentată de o sumă de bani plătită de către
debitor creditorului său pentru împrumutul acordat pe un termen
determinat şi pentru riscul asumat de acesta în caz de neonorare a
obligaţiunilor de credit.
Locul şi rolul creditului în relaţiile social-economice sunt evidenţiate prin
funcţiile sale, care în principal pot fi menţionate:
a) Funcţia distributivă. Această funcţie constă în mobilizarea resurselor
băneşti, disponibile la momentul dat în economie, de către bănci şi redistribuirea lor –
prin acordare de credite – spre anumite ramuri, sectoare de activitate care au nevoie
de fonduri de finanţare. Disponibilităţile băneşti se referă la surplusurile de capital de
circulaţie, aflate temporar sub formă inactivă în conturile bancare ale societăţilor
comerciale, în rezervele de casă – păstrate în conturile bancare – ale firmelor, în
economiile populaţiei, depuse la băncile comerciale. Oferind agenţilor asemenea
disponibilităţi, creditul sporeşte puterea de acţiune productivă a capitalului, punând
astfel în micşorare forţele economice latente şi contribuind la creşterea avuţiei reale a
societăţii.
b) Funcţia de transformare a economiilor în investiţii. În acest mod se
concretizează una din legile obiective ale economiei de piaţă, şi anume realizarea
echilibrului macroeconomic. Orice individ poate economisi o anumită sumă de bani,
mai mare sau mai mică, în funcţie de venitul şi comportamentul său economic.
Economisirea care nu este urmată de investire constituie o tezaurizare şi reprezintă un
factor de dezechilibru pentru viaţa economică. În acelaşi timp, nu orice individ poate
fi întreprinzător, nu oricine îşi poate asuma riscurile unei investiţii, iar dacă se şi
întâmplă acest lucru, investiţiile nu pot fi valorificate din lipsă de capital.
Creditul bancar este cel care pune la dispoziţia întreprinzătorului capitalul
necesar, asigurând transformarea economiilor inactive în investiţii. Sub acest aspect,
creditul este un important factor al creşterii economice.
c) Funcţia de emisiune monetară. Urmare a consolidării ideii de credit
bazat pe încredere între participanţii la actul economic a fost creată monedă fiduciară,

14
adică biletele de bancă. Pe lângă acestea, determinate de nevoile schimbului, a apărut
o multitudine de alte instrumente şi tehnici de plată. Astfel de instrumente şi tehnici
(viramentul, cecul, compensaţia, trata, cambia, cardurile de credit etc.) au condus la
diminuarea numerarului din circulaţie şi la creşterea (în mari proporţii) monedei
scripturale. Prin aceasta s-a realizat şi o reducere considerabilă a cheltuielilor produse
de circulaţia monetară, s-au implementat noile tehnici şi instrumente de plată
determinate de acţiunea creditului, asigurându-se o creştere a volumului şi a valorii
tranzacţiilor economice.
d) Funcţia de asigurare a stabilităţii preţurilor. Se realizează prin
reglarea dimensiunilor cererii şi a ofertei de mărfurii şi servicii, prin creditarea de
către bănci a consumului şi prin crearea stocurilor. Astfel, dacă mărfurile a căror
producere are, în mod obiectiv, un caracter sezonier (ulei, zahăr, produse din fructe
etc.) ar fi aduse toate pe piaţă în momentul realizării lor, oferta ar deveni
disproporţional de mare în raport cu cererea şi am asista la o scădere catastrofală a
preţurilor, ce se va produce după un anumit timp, ajungând la o penurie a
respectivelor mărfuri. Apoi se va înregistra o urcare exagerată a preţurilor. Pentru
prevenirea unor asemenea situaţii care pot perturba echilibrul economic (risipă
urmată de penurie) se foloseşte un instrument al creditului, şi anume warantul, care
oferă proprietarilor de mărfuri posibilitatea depozitării lor şi obţinerii cu anticipaţie,
într-o proporţie mai mare sau mai mică, a contravalorii acestora.
La apariţia sa, creditul era realizat sub formă de împrumut natural, în care un
individ acorda altuia un bun sau un serviciu, formă ce se practică şi astăzi în
comunităţile mai puţin evolutive. În societăţile moderne formele creditului au evaluat
cu mare rapiditate şi s-au aflat în strânsă legătură cu gradul şi nivelul societăţii.
Literatura de specialitate atestă diferite opinii privind stabilirea formelor
creditului. Formele principale cu care se prezintă creditul în economia de piaţă sunt:
creditul bancar, creditul comercial, creditul de consum, creditul obligatar, creditul
ipotecar. Creditele bancare sunt oferite de câtre bâncile comerciale. Acestea acordă

15
clienţilor săi diverse tipuri de credite bancare care pot fi clasificate în baza mai
multor criterii (figura 1).

Figura 1. Clasificarea creditelor bancare

1. în funcţie
de perioada
de acordare
2. în f-tie de
6. după
beneficiarul
nivelul de risc
creditului
CREDITE

BANCARE

3. după modul
5. după tipul
de acordare şi
de garantare
de rambursare
4. în funcţie
de destinaţia
creditului

Creditele care se acordă în funcţie de perioadă se pot grupa în:

 credite la vedere;
 credite pe termen.

16
17