Structuri Static Nedeterminate-Aplicatii

BĂNUŢ VALERIU TEODORESCU MIRCEA EUGEN
STATICA CONSTRUCŢIILOR
APLICAŢII
STRUCTURI STATIC NEDETERMINATE
MATRIX ROM
Bucuresti 2003
INTRODUCERE
Structurile static nedeterminate sunt acele structuri care au unnumăr de legături
– interioare şi/sau exterioare – mai mare decât numărul minim necesar asigurării
invariabilităţii geometrice. În consecinţă, numărul de necunoscute este mai mare
decât numărul ecuaţiilor de echilibru static. Pentru calculul unei structuri static
nedeterminate este deci necesar să se stabilească un număr suplimentar de ecuaţii.
S-a arătat în prima parte a acestei lucrări că pentru rezolvarea problemelor în
Statica Construcţiilor se utilizează două dintre condiţiile ce caracterizează echilibrul
structurii în poziţie deformatăşi anume: condiţia de echilibru static şi condiţia de
continuitate a deformatei cu legăturile (interioare sau exterioare).
În cazul structurilor static determinate pentru calculul reacţiunilor şi eforturilor
este suficientă condiţia de echilibru static.
În cazul structurilor static nedeterminate pentru calculul eforturilor este
necesară utilizarea celor două condiţii prezentate mai sus.
În funcţie de ordinea care sunt utilizate aceste două condiţii rezulta cele două
metode generale, utilizate în calculul structurilor static nedeterminate.
Dacă se respectă permanent condiţia de echilibru static iar pentru obţinerea
soluţiei problemei se impune condiţia de compatibilitate a deformatei cu legăturile se
obţine metoda eforturilor (metoda forţelor).
Dacă se respectă permanent condiţia de compatibilitate a deformatei cu
legăturile iar pentru obţinerea soluţiei problemei se impune condiţia de echilibru
static se obţine metoda deplasărilor.
Utilizarea uneia sau alteia dintre cele două metode depinde de avantajele pe
care le prezintă în calculul diferitelor tipuri de structuri.
În calculul structurilor static nedeterminate o importanţă deosebită o au
teoremele de rreciprocitate a lucrurilor mecaniceale forţelor exterioare, a deplasărilor
unitare şi a reacţiunilor unitare.
Teorema reciprocităţii lucrurilor mecanice ale forţelor exterioare – teorema lui
Betti – se enunţă astfel: “lucrul mecanic efectuat de sistemul de forţe Pi parcurgând
deplasările ∆ij produse de sistemul de forţe Pj este egal cu lucrul mecanic efectuat de
sistemul de forţe Pj parcurgând deplasările ∆ji produse de sistemul de forţe Pi”.
Forma matematicăa acestei teoreme este
∑ Pi ∆ ij = ∑ P j ∆ ji (1)
Teorema de reciprocitate a deplasărilor unitare (deplasări produse de forţe sau
momente egale cu unitatea) se obţin din (1) astfel:
- se exprimă deplasările reale ∆ij şi ∆ji în funcţie de deplasările unitare δij şi δji
şi forţele Pi şi Pj
∆ ij = δ ij ⋅ Pj ; ∆ ji = δ ji ⋅ Pi (2)
- scriind relaţia (1) sub forma
-3-
∆ ij ∆ ji
= rezultă δ ij = δ ji (3)
Pj Pi
ceea ce reprezintă expresia matematică a teoremei de reciprocitate a deplasărilor
unitare.
Enunţul acestei teoreme este: deplasarea produsă pe direcţia i de o forţă egală
cu unitatea, acţionând pe direcţia j este egală cu deplasarea produsă pe direcţia j de o
forţă egală cu unitatea acţionând pe direcţia i.
Teorema reciprocităţii lucrurilor mecanice şi teorema reciprocităţii deplasărilor
unitare se aplică atât structurilor static determinate cât şi celor static nedeterminate.
Teorema de reciprocitate a reacţiunilor unitare este valabilanumai pentru
structuri static nedeterminate şi se obţine tot din forma generală (1) astfel:
- pe direcţia legăturii i se imprimă deplasarea ∆i iar în legătura j apare
reacţiunea Rji
- direcţia legăturii j se imprimă deplasarea ∆j iar în legătura i apare reacţiunea
Rij
- se exprimă reacţiunile Rij şi Rji în funcţie de reacţiunile rij şi rji (reacţiuni
produse de deplasări egale cu unitatea) astfel:
R ij = rij ⋅ ∆ j ; R ji = r ji ⋅ ∆ i (4)
- scriind relaţia (1) sub forma
R ij R ji
= rezulta rij = rji (5)
∆j ∆i
ceea ce reprezintă forma matematică ateoremei reciprocităţii reacţiunilor unitare.
Enunţul acestei teoreme este: reacţiunea produsă în legătura i de o deplasare
egală cu unitatea pe direcţia legăturii j este egală cu reacţiunea produsă în legătura j
de o deplasare egală cu unitatea pe direcţia legăturii j.
-4-
METODA EFORTURILOR
CAPITOLUL IX
PRINCIPIILE METODEI EFORTURILOR
Metoda eforturilor porneşte de la analiza statică a structurii şi utilizează ca

necunoscute eforturile (forţele) din legăturile suplimentare ale structurii static
nedeterminate. Numărul legăturilor suplimentare reprezintă gradul de nedeterminare
statică a structurii. Analiza statica a structurii se referă la stabilirea gradului de
nedeterminare a acesteia.
Legăturile suplimentare pot fi exterioare, interioare sau exterioare şi interioare
(fig. IX.1).
Fig.IX.1
Pentru grinzi drepte, cadre si arce gradul de nedeterminare statică se stabileşte

cu relaţia
N = 3C − A − 2S (IX.1)
unde N reprezintă gradul de nedeterminare statică, C numărul de contururi închise
(între bare sau între bare si baza de susţinere), A numărul de articulaţii simple, S
numărul de reazeme simple.
Pentru grinzile cu zăbrele plane – la care nodurile sunt considerate articulaţii
perfecte) relaţia utilizată este:
N = b + r − 2n (IX.2)
unde b reprezintă numărul de bare, r numărul de legături simple cu baza de susţinere
si n numărul de noduri.
Dacă
N>0 structura este static nedeterminată
N=0 structura este static determinată
-5-
N<0 mecanism
In metoda eforturilor, pentru calculul unei structuri static nedeterminate, se
utilizeaza un sistem de bază, obţinut din structura reală prin eliminarea unui număr de
legături simple egal cu gradul de nedeterminare statică a structurii. Sistemul de bază
este o structură static determinată şi poate fi obţinut în diverse moduri (fig.IX.2).
X2
P P P P
X3 X3 X3
N=3
SB X1 SB X2 SB
X2 X1
X1
Fig.IX.2
Sistemul de bază se încarcă cu forţele reale şi cu necunoscutele Xi (care

reprezintă echivalentul mecanic al legăturilor îndepărtate). Fiind static determinat se
pot calcula eforturile si deplasările pe direcţiile necunoscutelor. Soluţia unică a
problemei se obţine punând condiţia de compatibilitate a deformatei cu legăturile
reale, adică deplasarea totală pe direcţia fiecărei necunoscute să fie egală cu zero,
deoarece în realitate pe aceste direcţii există legături fixe.
În acest mod se asigură condiţia ca sistemul de bază să se comporte identic cu
structura reală, adică să aibă aceeaşi stare de eforturi şi aceeaşi formă deformată.
Aceste condiţii se exprimă astfel:
∆1=0, ∆2=0, . . . ∆n=0 (IX.3)
sau în formă dezvoltată
δ11X1 + δ12 X 2 + ........ + δ1n X n + ∆1p = 0

δ 21X1 + δ 22 X 2 + ........ + δ 2 n X n + ∆ 2 p = 0
 (IX.4)
.............................. ..............................
δ n1X1 + δ n 2 X 2 + ........ + δ nn X n + ∆ np = 0

ceea ce reprezintă un sistem de ecuaţii liniare.
Elemente componente ale sistemului de ecuaţii au următoarea semnificaţie
fizică:
- necunoscutele X1, X2, …,Xn reprezintă forţe generalizate (forţe, momente,
perechi de forţe, perechi de mpmente),
- coeficienţii necunoscutelor principale δii reprezintă deplasarea pe direcţia
necunoscutei Xi, când sistemul de bază este încărcat numai cu necunoscuta
Xi=1,
- coeficienţii necunoscutelor secundare δij reprezintă deplasarea pe direcţia
necunoscutei Xi, când sistemul de bază este încărcat numai cu necunoscuta
Xj=1,
-6-
Aceşti coeficienţi respectă condiţia δij=δji
- termenii liberi ∆ip reprezintă deplasarea pe direcţia necunoscutei Xi când
sistemul de bază este încărcat numai cu forţele reale.
Pentru grinzi drepte şi cadre formate din bare drepte coeficienţii
necunoscutelor şi termenii liberi au expresiile:
m i2 mi m j m i M 0p
δ ii = ∫ dx 〉 0 ; δ ij = δ ji = ∫ dx ; ∆ ip = ∫ dx (IX.5)
EI EI EI
unde mi, mj sunt diagrame unitare produse de Xi=1, Xj=1 acţionând separat pe
sistemul de bază, iar M 0p este digrama produsă de forţele reale.
Se constată din expresiile coeficienţilor necunoscutelor că aceştia depind
numai de caracteristicile structurii. Numai termenii liberi depind de încărcarile reale.
După rezolvarea sistemului de ecuaţii (IX.6) se pot calcula momentele
încovoietoare pentru structura reală, prin suprapunere de efecte:
M p = M 0p + m1 ⋅ X1 + m 2 ⋅ X 2 + ... + m n ⋅ X n (IX.6)
Forţele tăietoare se determină din condiţia de echilibru a fiecărei bare, separate
din structură şi încărcată cu forţele reale (dacă există pe bară) şi cu momentele
încovoietoare din diagrama Mp.
Forţele axiale se calculează din condiţia de echilibru static al fiecărui nod,
presupus detaşat din structură.
Deoarece este posibil ca pe parcursul calculului numeric să se producă greşeli
este necesar să se verifice rezultatul final.
Condiţia eficientă de verificare este condiţia de compatibilitate a deformatei cu
legăturile reale ale structurii static nedeterminate.
Deoarece diagrama Mp respectă condiţia de echilibru static (fiecare diagramă
din (IX.6) respectând această condiţie) este necesar ca această diagramă să respecte şi
condiţia de compatibilitae a deformatei cu legăturile.
Condiţia de verificare este
∆i=0 (IX.7)
unde direcţia i reprezintă direcţia unei legături existente.
Se demonstrează că o deplasare pe o structură static nedeterminată, încărcată
cu forţe, se calculează cu relaţia
mi M p m i0 M p
∆i = ∫ dx = ∫ dx (IX.8)
EI EI
unde Mp este diagrama finală, mi diagrama pe structura static nedeterminată încărcată
cu o forţă Pi=1 pe direcţia deplasării, iar m i0 o diagramă obţinută pe orice sistem de
bază (static determinat) derivat din structura reală şi încărcat cu forţa Pi=1 pe direcţia
deplasării căutate. A doua formă a relaţiei (IX.8) conduce – aşa cum se va vedea în
aplicaţii ulterior – la un volum de calcule mult mai mic, comparativ cu prima formă a
relaţiei (IX.8).
Calculul practic al structurilor static nedeterminate prin metoda eforturilor,
implică parcurgerea următoarelor etape:
-7-
- se stabileşte gradul de nedeterminare statică a structurii,
- se alege sistemul de bază,
- se trasează diagramele unitare mi şi M 0p , pe sistemul de bază,
- se calculează coeficienţii necunoscutelor δii şi δij şi termenii liberi ∆ip,
- se rezolvă sistemul de ecuaţii şi se obţin necunoscutele Xi,
- se determină diagrama finală de momente încovoietoare Mp,
- se verifică diagrama Mp,
- se calculează forţele tăietoare,
- se calculează forţele axiale.
APLICAŢII
A Să se traseze diagramele de eforturila elementele sau structurile static static

nedeterminate următoare:
Problema 9.1 (fig.9.1)

Grinda este o singură dată static
p nedeterminată.
Condiţia de compatibilitate este
1
∆1=0
I
2 L cu forma dezvoltată δ11 X1 + ∆1p = 0
p Calculul coeficientului necunoscutei
m12 1 1 2 L3
SB δ11 = ∫ dx = ⋅ ⋅ L ⋅ L ⋅ L =
X1 EI EI 2 3 EI
Calculul termenului liber
m1 M 0p 1 1 pL2 3
m1 X1 ∆ 1p = ∫ dx = − ⋅ ⋅ ⋅L⋅ L=
L EI EI 3 2 4
pL 2 pL 4
0
2 =−
Mp 8EI
3 4
pL 2 L pL 3pL
Mp 8
X1 − = 0 ; X1 =
3EI 8EI 8
pL 2 p Se constată că efortul X1 nu depinde
8 de produsul EI.
T2 1 T1 2 Momentele încovoietoare finale se
calculează prin suprapunere de efecte
5 pL M p = M 0p + m1X1
8 +
Tp - 3 pL pL2 3 2 pL2
M2 = − pL =
8 2 8 8
- Fig.9.1 -
-8-
Forţa tăietoare se calculează considerând grinda încărcată cu forţa uniform
distribuită şi cu momentul idn încastrare şi scriind condiţia de echilibru static.
pL2 pL2 5pL 3pL
∑ M1 = 0 ; T21 ⋅ L − 8 − 2 = 0 ; T21 = 8 ; T12 = X1 = 8
5pL 3pL
Verificare ∑ Yi = 0 ; T21 − pL + T12 = 0 ; − pL + =0
8 8
Momentul încovoietor maxim în câmp are loc în secţiunea în care forţa
tăietoare se anulează.
5pL 5
Tx = − p ⋅ x ; Tx = 0 ; x = L;
8 8
2
5pL 5L pL 25L 9pL2
2
M max = ⋅ − −p⋅ =
8 8 8 128 128
1
80kN 2 3 80 480
3I
I
6
X1
1 X1=1
1 0
9 SB m1 Mp
2 0 5 ,7 1 5
- 2 2 ,8 5 7 80 2
+ + 2 2 ,8 5 7
80
2 7 4 ,2 8 5 Mp 80 Tp 2 2 ,8 5 7 Np 2 2 ,8 5 7
2 0 5 ,7 1 5 2 0 5 ,7 1 5
80
80 2 2 ,8 5 7 2 2 ,8 5 7
2 7 4 ,2 8 5
- Fig.9.2 -
Structura este o singură dată static nedeterminată. Sistemul de bază şi

diagramele m1 şi M 0p sunt date direct în figura.
Condiţia de compatibilitate este ∆1=0 şi are forma dezvoltată
δ 11 X 1 + ∆ 1p = 0
m 12 1 1 1 2 7
δ 11 = ∫ dx = ⋅1⋅ 6 ⋅1 + ⋅ ⋅1⋅ 9 ⋅ 1 =
EI EI 3EI 2 3 EI
-9-
m1 M 0p
1 1 1 1 2 1920
∆ 1p = ∫ dx = −
⋅ ⋅ 6 ⋅ 480 ⋅ 1 − ⋅ ⋅ 9 ⋅ 480 ⋅ 1 = −
EI EI 2 3EI 2 3 EI
∆ 1920
X 1 = − 1p = = 274,285
δ11 7
Momentele încovoietoare finale se calculează cu relaţia
M p = M 0p + m1X1
M 12 = 0 + 1 ⋅ 274,285 = 274,285kNm
M 21 = −480 − 274,285 = −205,715kNm
Forţele tăietoare se calculează scriind echilibrul barelor, iar forţele axiale
scriind echilibrul de nod.
30kN /m 30 X 2 =1
3I
X 1 =1
4
2I
SB
3 6
6 X 2 =1
X 1 =1
0
4 m2 240 Mp
m1
9
19,356
+ 3,226
-
-
50,322 54,193 41,807 - 54,678
+
Mp Tp Np
35,387
Fig.9.3
Structura este de două ori static nedeterminata.Condiţiile de compatibilitate

sunt ∆1=0, ∆2=0 cu forma dezvoltată
δ11X1 + δ12 X 2 + ∆1p = 0


δ 21X1 + δ 22 X 2 + ∆ 2 p = 0
- 10 -
m 12 1 1 2 1  1 1 2  1 1 2
δ 11 = ∫ dx =  ⋅ 5 ⋅ 9 ⋅  9 + 6  + ⋅ 5 ⋅ 6 ⋅  9 + 6  + ⋅ ⋅6⋅6⋅ 6 =
EI 2EI  2 3 3  2 3 3  3EI 2 3
166,5
=
EI
mm 1 1 2 1  40
δ12 = δ 21 = ∫ 1 2 dx = −  ⋅ 5 ⋅ 4 ⋅  9 + 6  = −
EI 2EI  2 3 3  EI
m2 1 1 2 40
δ 22 = ∫ 2 dx = ⋅ ⋅5⋅ 4⋅ 4 =
EI 2EI 2 3 3EI
mM 0
1 1 3 1  1650
∆1p = ∫ 1 p dx = −  ⋅ 5 ⋅ 240 ⋅  9 + 6  = −
EI 2EI  3 4 4  EI
mM 0
1 1 3 600
∆ 2 p = ∫ 2 p dx = ⋅ ⋅ 5 ⋅ 240 ⋅ 4 =
EI 2EI 3 4 EI
Sistemul de ecuaţii este
166,5 40 1650
 EI X 1 − EI X 2 − EI = 0 166,5X1 − 40X 2 − 1650 = 0
 
− 40 X + 40 X + 600 = 0 − 120X1 + 40X 2 + 1800 = 0
 EI 1
3EI
2
EI
iar necunoscutele au următoarele valori X1 = −3,225 ; X 2 = −54,678
Diagrama finală de moment încovoietor se obţine prin suprapunere de efecte:
M p = M 0p + m 1 ⋅ X 1 + m 2 ⋅ X 2
şi este dată in figura 9.3.
Problema 9.4 (fig.9.4). Structura este aceeaşi de la aplicaţia precedentă, dar se

va utiliza un alt sistem de bază.
2
3
30kN /m 30 X2
3I
1
4
2I
9
X1 1
SB X1=1 m1
3 6 1 19,356
X 2 =1 30 9
4 80
8 160
3 9 3 Mp
1 120 0
m2 Mp 50,322
4 80
9 3
- Fig.9.4 -
- 11 -
Condiţiile de compatibilitate ∆1=0, ∆2=0
Ecuaţiile de condiţie
δ 11 X 1 + δ 12 X 2 + ∆ 1p = 0

δ 21 X 1 + δ 22 X 2 + ∆ 2 p = 0
m 12 1 1 2 1 2 1 2 1 2 2 
δ 11 = ∫ dx = ⋅ 1 ⋅ 5 ⋅  1 + ⋅  + ⋅ ⋅ 5 ⋅  1 + ⋅  +
EI 2EI  2  3 3 3  2 3  3 3 3 
1 1 2 2 2 2,055
+ ⋅ ⋅ ⋅6⋅ ⋅ =
3EI 2 3 3 3 EI
m m 1 1 8 1 2 2  1 1 8 2 2 3,778
δ 12 = δ 21 = ∫ 1 2 dx = −  ⋅ 5 ⋅ ⋅  1 + ⋅  − ⋅ ⋅6⋅ ⋅ ⋅ = −
EI 2EI  2 3  3 3 3  3EI 2 3 3 3 EI
2
m 1 1 8 2 8 1 1 8 2 8 10,667
δ 22 = ∫ 2 dx = ⋅ ⋅5⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅6⋅ ⋅ ⋅ =
EI 2EI 2 3 3 3 3EI 2 3 3 3 3EI
m1 M p0
1  1 1 2 2  2 30 ⋅ 4 2 1 1 2 
∆ 1p = ∫ dx =  − ⋅ 5 ⋅ 160 ⋅  1 + ⋅  − ⋅ ⋅ 5 ⋅  1 + ⋅  −
EI 2EI  2 3 3 3 3 8 2 2 3 
1 1 2 2 310
− ⋅ ⋅ 6 ⋅ 160 ⋅ ⋅ = −
3EI 2 3 3 EI
0
m2M p 1 1 2 8 2 30 ⋅ 4 2 1 8
∆ 2p = ∫ dx =  ⋅ 5 ⋅ 160 ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅5⋅ ⋅  +
EI 2EI  2 3 3 3 8 2 3
1 1 2 8 773,333
+ ⋅ ⋅ 6 ⋅ 160 ⋅ ⋅ =
3EI 2 3 3 EI
Sistemul de ecuaţii
2,055X1 − 3,778X 2 − 310 = 0

− 3,778X1 + 10,667X 2 + 773,333 = 0
Necunoscutele au valorile
X1 = 50,294 ; X 2 = −54,696
Diagrama de momente încovoietoare pe structura reală static nedeterminată
este dată în figura 9.4, valorile fiind obţinute prin suprapunerea efectelor
M p = M 0p + m 1 ⋅ X 1 + m 2 ⋅ X 2
Observaţie: Micile diferenţe înregistrate comparativ cu cazul precedent sunt normale,

calculul fiind efectuat cu un anumit număr de zecimale.
- 12 -
16kN /m
3I 2I
I X2
I
6
SB X1
9 6
6 6
X 2 =1 162
6
1 m1 X1=1 m2
0
Mp
2 5 72 72
89,61 3
3
55,14
34,47 65,874
9,19
+ +
_ _
34,47 5,745
_ + _ _
78,126
Mp 5,745 Tp 5,745 65,874 N p 87,316
- Fig.9.5 -
δ 11 X 1 + δ 12 X 2 + ∆ 1p = 0

δ 21 X 1 + δ 22 X 2 + ∆ 2 p = 0
m12 2 1 2 1 252
δ11 = ∫ dx = ⋅ ⋅ 6 ⋅ 6 ⋅ 6 + ⋅6⋅9⋅6 =
EI EI 2 3 3EI EI
mm 1 1 54
δ12 = δ 21 = ∫ 1 2 dx = − ⋅6⋅9⋅ 6 = −
EI 3EI 2 EI
2
m 1 1 2 1 1 2 72
δ 22 = ∫ 2 dx = ⋅ ⋅9⋅6⋅ 6 + ⋅ ⋅6⋅6⋅ 6 =
EI 3EI 2 3 2EI 2 3 EI
mM 0
1 2 1944
∆1p = ∫ 1 p dx = − ⋅ ⋅ 9 ⋅ 162 ⋅ 6 = −
EI 3EI 3 EI
mM 0
1 2 1 972
∆ 2 p = ∫ 2 p dx = ⋅ ⋅ 9 ⋅ 162 ⋅ 6 =
EI 3EI 3 2 EI
- 13 -
252X1 − 54X 2 − 1944 = 0

− 54X1 + 72X 2 + 972 = 0
Necunoscutele au valorile
X1 = 5,745 ; X 2 = −9,19
Diagramele de moment încovoietor, forţă tăietoare şi forţă axială sunt date în
figura 9.5.
Problema 9.6 (fig.9.6) Aceeaşi structură ca în cazul precedent cu o altă

încărcare. Alegând acelaşi sistem de bază, diagramele unitare şi coeficienţii
necunoscutelor nu se modifică – deoarece depind numai de caracteristicile structurii –
dar se obţine o nouă diagramă M 0p şi alte valori pentru termenii liberi.
20kN /m 20
3I 2I
I X2
I
6
SB X1
9 6
193,842
152,31
360 207,69
13,848
0
Mp Mp
120
40 40
- Fig.9.6 -
Calculul termenilor liberi

m1 M 0p 1 1 2 2 20 ⋅ 6 2 1 
∆ 1p = ∫ dx = −  ⋅ 6 ⋅ 360 ⋅ 6 + ⋅ ⋅ 6 ⋅ 6 −
EI EI  2 3 3 8 2 
1 1 1 8640
− ⋅ ⋅ 360 ⋅ 9 ⋅ 6 = −
3EI 2 3 EI
m 2 M 0p 1 1 1 1080
∆ 2p = ∫ dx = − ⋅ ⋅ 360 ⋅ 9 ⋅ 6 =
EI 3EI 2 3 EI
252X1 − 54X 2 − 8640 = 0

− 54X1 + 72X 2 + 1080 = 0
- 14 -
Valorile necunoscutelor sunt
X1 = 34,615 ; X 2 = 2,308
Diagrama de momente încovoietoare pe structura reală este dată direct în figura
9.6.
10kN /m 10
6
3I X1 X1=1
3
I 40
40kN
6
3I
2I 2I
3
SB X2
m1
6 1
180 15
3
120 33,75 86,25
3
300 48,75
1 X 2 =1 40
m2 10 0 50 Mp
Mp
- Fig.9.7 -

δ 11 X 1 + δ 12 X 2 + ∆ 1p = 0

δ 21 X 1 + δ 22 X 2 + ∆ 2 p = 0
m12 2 1 2 1 156
δ11 = ∫ dx = ⋅ ⋅ 6 ⋅ 6 ⋅ 6 + ⋅ 6 ⋅ 3 ⋅ 6 =
EI EI 2 3 EI EI
mm 1 1 18
δ12 = δ 21 = ∫ 1 2 dx = ⋅ ⋅6⋅6⋅3 =
EI 3EI 2 EI
2
m 2 1 2 1 27
δ 22 = ∫ 2 dx = ⋅ ⋅3⋅3⋅ 3 + ⋅3⋅ 6 ⋅3 =
EI 2EI 2 3 3EI EI
0
m1 M p 1 1 3 1 2 
∆ 1p = ∫ dx = −  ⋅180 ⋅ 6 ⋅ 6 + ⋅ 300 ⋅ 6 ⋅ 6  −
EI 3EI  3 4 2 3 
1 4980
− ⋅180 ⋅ 3 ⋅ 6 = −
EI EI
- 15 -
m 2 M 0p 1 2 1 1 1260
∆ 2p = ∫ dx = − ⋅ 3 ⋅ 120 ⋅ 3 − ⋅ ⋅ 6 ⋅ 300 ⋅ 3 = −
EI 2EI 3 3EI 2 EI
156X1 + 18X 2 − 4980 = 0

18X1 + 27 X 2 − 1260 = 0
şi valorile necunoscutelor
X1 = 28,75 ; X 2 = 27,5
Momentele încovoietoare pe structura reală au fost calculate prin suprapunere
de efecte
M p = M 0p + m1X1 + m 2 X 2
şi au fost reprezentate în figura 9.7.

X1
15kN /m 15
2I
I I
4
X2
2I
3 3 SB
X1=1 3
3
X2=1
m1
m2
3
4 4
3 22
22
0
Mp Mp
45,06 30,94
120
- Fig.9.8 -

δ 11 X 1 + δ 12 X 2 + ∆ 1p = 0

δ 21 X 1 + δ 22 X 2 + ∆ 2 p = 0
- 16 -
Calculul coeficienţilor necunoscutelor şi termenii liberi
m12 2 1 2 1 272
δ11 = ∫ dx = ⋅ ⋅ 4 ⋅ 4 ⋅ 4 + ⋅4⋅6⋅4=
EI EI 2 3 2EI 3EI
mm
δ12 = δ 21 = ∫ 1 2 dx = 0 deoarece diagrama m1 este simetrică iar diagrama m2
EI
este antisimetrică
m 22 4 1 2 2 90
δ 22 = ∫ dx = ⋅ ⋅3⋅3⋅ 3 + ⋅3⋅ 4 ⋅3 =
EI 2EI 2 3 EI EI
mM 0
1 1 3 1 1 1200
∆1p = ∫ 1 p dx = ⋅ ⋅ 120 ⋅ 4 ⋅ 4 + ⋅ ⋅ 6 ⋅ 120 ⋅ 4 =
EI EI 3 4 2EI 2 EI
mM 0
1 1 1 1 2 1  660
∆ 2 p = ∫ 2 p dx = ⋅ ⋅ 120 ⋅ 4 ⋅ 3 +  ⋅ 6 ⋅ 120 ⋅  3 − 3  =
EI EI 3 2EI  2 3 3  EI
 273
 X1 + 1200 = 0
 3
90X 2 + 660 = 0
cu necunoscutele
X1 = −13,235 ; X 2 = −7,334
Diagrama finală de momente încovoietoare este dată direct în figura 9.8.
40kN 40 X1 X2 X1=1
2I I
6
6 6
6 6
SB m1
X2=1
60 120
6 6 60
240 0
m2 Mp Mp
- Fig.9.9 -
- 17 -
δ 11 X 1 + δ 12 X 2 + ∆ 1p = 0

δ 21 X 1 + δ 22 X 2 + ∆ 2 p = 0
m2 1 1 2 1 1 2 108
δ11 = ∫ 1 dx = ⋅ ⋅ 6 ⋅ 6 ⋅ 6 + ⋅ ⋅6⋅6⋅ 6 =
EI EI 2 3 2EI 2 3 EI
mm 1 1 2 36
δ12 = δ 21 = ∫ 1 2 dx = − ⋅ ⋅6⋅6⋅ 6 = −
EI 2EI 2 3 EI
2
m 1 1 2 1 1 2 108
δ 22 = ∫ 2 dx = ⋅ ⋅6⋅6⋅ 6 + ⋅ ⋅6⋅6⋅ 6 =
EI 2EI 2 3 EI 2 3 EI
0
mM 1 1 2 2880
∆1p = ∫ 1 p dx = ⋅ ⋅ 6 ⋅ 240 ⋅ 6 =
EI EI 2 3 EI
0
mM
∆ 2 p = ∫ 2 p dx = 0
EI
108X1 − 36X 2 + 2880 = 0

− 36X1 + 108X 2 = 0
cu valorile necunoscutelor
X1 = −30 ; X 2 = −10
Diagrama Mp este dată în figura 9.9.
Din analiza diagramei finale de moment încovoietor rezultă următoarea
concluzie:
- în cazul unei astfel de încărcări, structura având stâlpii de aceeaşi lungime,
momentul forţei orizontale raport cu secţiunea de încastrare – notat cu
M H = 40 ⋅ 6 = 240kN se distribuie stăalpilor proporţional cu momentul de
inerţie al acestora.
I I
- pentru stălpii marginali M = M H ⋅ = 240 ⋅ = 60kNm
4I 4I
2I 2I
- pentru stâlpul central M = M H ⋅ = 240 ⋅ = 120kNm
4I 4I
- 18 -
60kN 60 X1 X2 X1=1
I 2I I
2
2 2
3I 6I 3I
4
6 6
6 6
SB m1
X2=1
2 2 120 30 60 30
6 90 180 90
6 360 0
m2 Mp Mp
- Fig.9.10 -
Diferenţa faţa de aplicaţia precedentă constă în faptul că stâlpii au secţiunea

variabila trepte. În această situaţie integrarea se face pe părţi de stâlp.
m12 1 1 2 1 1 2 1  1 2 1 
δ11 = ∫ dx = ⋅ ⋅ 2 ⋅ 2 ⋅ 2 + ⋅ 2 ⋅ 4 ⋅  2 + 6  + ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅  6 + 2 +
EI EI 2 3 3EI  2 3 3  2 3 3 
1 1 2 1 1 2 1  1 2 1  116
+ ⋅ ⋅2⋅2⋅ 2 +  ⋅ 2 ⋅ 4 ⋅  2 + 6  + ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅  6 + 2  =
2EI 2 3 6EI  2 3 3  2 3 3  3EI
116
δ 22 = δ11 =
3EI
mm 1 1 2 1  1 2 1 
δ12 = ∫ 1 2 dx = −  ⋅ 2 ⋅ 4 ⋅  2 + 6  + ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅  6 + 2  −
EI 6EI  2 3 3  2 3 3 
1 1 2 116
−
⋅ ⋅2⋅2⋅ 2 = −
2EI 2 3 9EI
0
m1 M p 1 1 2 1  1 2 1 
∆ 1p =∫ dx =  ⋅ 4 ⋅120 ⋅  2 + 6  + ⋅ 4 ⋅ 360 ⋅  6 + 2  +
EI 3EI  2 3 3  2 3 3 
1 1 2 4640
+ ⋅ ⋅ 2 ⋅120 ⋅ 2 =
EI 2 3 3EI
m 2 M 0p
∆ 2p = ∫ dx = 0
EI
348X 1 − 116X 2 + 13920 = 0

− 116X 1 + 348X 2 = 0
cu următoarele valori ale necunoscutelor
X 1 = −45 ; X 2 = −15
- 19 -
Se constată aceeaşi distribuţie ca în cazul precedent si aceasta din cauză că
raportul momentelor de inerţie pe cele două zone ale stâlpilor marginali si ale
stâlpului central este acelaşi (egal cu 2 în acest caz).
Dacă raportul momentelor de inerţie nu este acelaşi pe ambele zone distribuţia
momentului forţei orizontale MH urmează o altă lege.
I 3I 3
6
40kN 40 X2 6
3I
I 2I
6
X1 X1=1 1
SB m1
6 6
6 15,486
131,61
X2=1 240 92,90 147,096
6
40
Mp
1 2 40 0 40
m2 Mp
- Fig.9.11 -
δ 11 X 1 + δ 12 X 2 + ∆ 1p = 0

δ 21 X 1 + δ 22 X 2 + ∆ 2 p = 0
m12 1 1 2 1 1 1 2 180
δ11 = ∫ dx = ⋅ ⋅ 6 ⋅ 6 ⋅ 6 + ⋅6⋅6⋅6 + ⋅ ⋅6⋅6⋅ 6 =
EI EI 2 3 3EI 2EI 2 3 EI
mm 1 1 36
δ12 = δ 21 = ∫ 1 2 dx = − ⋅ ⋅6⋅6⋅6 = −
EI 3EI 2 EI
2
m 2 1 2 1 156
δ 22 = ∫ 2 dx = ⋅ ⋅ 6⋅ 6 ⋅ 6 + ⋅ 6 ⋅3⋅ 6 =
EI 3EI 2 3 EI EI
mM 0
1 1 1 1 2 2880
∆1p = ∫ 1 p dx = ⋅ ⋅ 6 ⋅ 240 ⋅ 6 + ⋅ ⋅ 6 ⋅ 240 ⋅ 6 =
EI 3EI 2 2EI 2 3 EI
mM 0
1 1 2 960
∆ 2 p = ∫ 2 p dx = − ⋅ ⋅ 6 ⋅ 240 ⋅ 6 = −
EI 3EI 2 3 EI
- 20 -
180X1 − 36X 2 + 2880 = 0

− 36X1 + 156X 2 − 960 = 0
X1 = −14,484 ; X 2 = 2,581
Diagrama finală de momente încovoietor este dată în figura 9.11.
B Să se verifice diagrama de moment încovoietor şi să se calculeze deplasările
indicate la următoarele structuri.
Problema 9.12 (fig.9.12) Translaţia pe verticală vA.
X1
30kN /m 30
3
2I 2I
A
I
I I
5
SB
4 4 2
1 1
60
5 41,25
5 X1=1
8 18,75
8
18,75
0
m1 Mp
1 1
8 8 3,75 3,75
7,5 67,75
3,854 60
2
11
43,66
8
16,34
16,34
5 5
8 8
Mp 1 1
0
8 mv 8
A
1 5
4 4
- Fig.9.12 -
- 21 -
Condiţia de compatibilitate ∆1=0
Ecuaţia de condiţie δ11 X1 + ∆1p = 0
m12 2 1 5 2 5 2 1 5 2 5 1 
δ11 = ∫ dx = ⋅ ⋅ 5 ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅  ⋅ 5 ⋅ ⋅  ⋅ + 1 +
EI EI 2 8 3 8 2EI  2 8 3 8 3 
1  2 1 5  4,662
+ ⋅ 5 ⋅ 1 ⋅  1 + ⋅  =
2 3 3 8  EI
mM 0
2 1 2 5 1  1 2 5 1 
∆1p = ∫ 1 p dx = − ⋅ ⋅ 5 ⋅ 18,75 ⋅ ⋅ + − ⋅ 5 ⋅ 18,85 ⋅  ⋅ + 1 +
EI EI 2 3 8 2EI  2 3 8 3 
1  2 5 1  17,968
+ ⋅ 5 ⋅ 41,25 ⋅  ⋅ + 1 = −
2  3 8 3  EI
∆ 17,968
X 1 = − 1p = = 3,854
δ11 4,662
Verificarea diagramei Mp. Se verifică dacă rotirea relativă din secţiunile

nodului B este egală cu zero.
M p m1 2 1 2 5 1  1 2 5 1 
θ rel
B = ∫ EI dx = − EI ⋅ 2 ⋅ 5 ⋅ 16,34 ⋅ 3 ⋅ 8 + 2EI − 2 ⋅ 5 ⋅ 16,34 ⋅  3 ⋅ 8 + 31 +

1  2 1 5 1  2 1 5
+ ⋅ 5 ⋅ 3,854 ⋅  1 + ⋅  + ⋅ 5 ⋅ 3,854 ⋅  1 + ⋅  +
2 3 3 8 2 3 3 8
1  2 5 1 
+
⋅ 5 ⋅ 43,66 ⋅  ⋅ + 1
2  3 8 3 
34,0416 1
θ rel
B = − + (− 30,6375 + 8,4306 + 8,4306 + 81,8625)
EI 2EI
− 34,0416 + 34,0431
θ rel
B = ≈0
EI
Calculul deplasării pe verticală a secţiunii A
Mpmv 2 1 2 5 1  1 5 2 1 
vA = ∫ dx = ⋅ ⋅ 5 ⋅ 16,34 ⋅ ⋅ +
A
 − ⋅ 5 ⋅ ⋅  16,34 − 3,854  +
EI EI 2 3 8 2EI  2 8 3 3 
1 11  2 1  1 1 3
+ ⋅ 5 ⋅ ⋅  ⋅ 43,66 + 3,854  + ⋅ ⋅ 2 ⋅ 60 ⋅ 2 =
2 8 3 3  EI 3 4
153,783
= metri
EI
- 22 -
Problema 9.13 (fig.9.13) Deplasarea pe orizontală uA
20kN /m 20 9
A
3I
I 3
3
X2
2I SB
m1 X1=1
3
X1
9 9
6 3 1
360
77,934
3 27,978
3
0
Mp Mp
m2
X2=1
1 77,934
3 360
360
3 120
1
1
3
1 0
1 0
m?1 6 m uA
- Fig. 9.13 -

δ 11 X 1 + δ 12 X 2 + ∆ 1p = 0

δ 21 X 1 + δ 22 X 2 + ∆ 2 p = 0
m12 1 1 2 1 1 2 1 
δ11 = ∫ dx = ⋅ ⋅ 3 2 ⋅ 3 ⋅ 3 + ⋅  ⋅ 6 ⋅ 3 ⋅  3 + 9 +
EI EI 2 3 3EI  2 3 3 
1 1 2  1 333,73
+ ⋅ 6 ⋅ 9 ⋅  3 + 9  + ⋅9⋅6⋅9 =
2 3 3  2EI EI
- 23 -
m1 m 2 1 1 2 1 9 + 3
δ12 = δ 21 = ∫ dx = − ⋅ ⋅ 3 2 ⋅ 3 ⋅ 3 − ⋅6⋅3⋅ +
EI EI 2 3 3EI  2 
1 1 1  48,73
=
⋅ 9 ⋅ 6 ⋅  3 − 3 = −
2EI 2 2  EI
m 2
1 1 2 1 1 1 2 1 
δ 22 = ∫ 2 dx = ⋅ ⋅ 3 2 ⋅ 3 ⋅ 3 + ⋅3⋅6⋅3 + ⋅  ⋅ 3 ⋅ 6 ⋅  3 − 3 +
EI EI 2 3 3EI 2EI  2 3 3 
1 2 1  39,73
+ ⋅ 3 ⋅ 6 ⋅  3 −  =
2 3 3  EI
m1 M 0p 1 1 3 1  1 11520
∆ 1p = ∫ dx = − ⋅ ⋅ 6 ⋅ 360 ⋅  9 + 3  − ⋅ 6 ⋅ 360 ⋅ 9 = −
EI 3EI 3 4 4  2EI EI
m 2 M 0p 1 1 1 1 1  720
∆ 2p = ∫ dx = − ⋅ ⋅ 6 ⋅ 360 ⋅ 3 + ⋅ 6 ⋅ 360 ⋅  3 − 3  =
EI 3EI 3 2EI 2 2  EI
333,73X1 − 48,73X 2 − 11520 = 0

− 48,73X1 + 39,73X 2 + 720 = 0
cu necunoscutele
X1 = 38,826 ; X 2 = 29,500
Verificarea diagramei Mp. Se calculează rotirea secţiunii din încastrare.

M p m θ0 1 1 1 2  1  1 1 1
θ1 = ∫ dx =
1
⋅ ⋅ 6 ⋅ 1 ⋅  99,066 − 77,934  + − ⋅ 6 ⋅ 99, 066 ⋅ ⋅ +
EI 2EI 2 3 3  3EI  2 3 3
2 20 ⋅ 6 2 1 1 1 2 1
+ ⋅ ⋅ 6 ⋅ ⋅ + ⋅ 6 ⋅ 27,978 ⋅ ⋅  +
3 8 2 3 2 3 3
1 1 2 1
+ ⋅ ⋅ 3 2 ⋅ 27,978 ⋅ ⋅
EI 2 3 3
− 28,401 + 28,399
θ1 = ≈0
EI
Calculul diagramei Mp a fost corect.
Calculul deplasării uA
Considerând acelaşi sistem de baza ca pentru calculul eforturilor se obţine:
M p m 0u 1 1 1 2  170,406
uA = ∫ dx = A
⋅ ⋅ 6 ⋅ 6 ⋅  99,066 − 77,934  = − metri
EI 2EI 2 3 3  EI
- 24 -
Problema 9.14 (fig.9.14) Deplasarea uA
20kN 20 6
3I
X1 X1=1
3
I
20kN 20
3I
2I X2
3
6 6
SB m1
6 1
35,22
6 60 24,78
X2=1 40 58,692
0
6 6 180 Mp 86,088 Mp
m2 180
1
1 3
1 0 6 1
m?1 mu
0
A
6
- Fig.9.14 -

δ 11 X 1 + δ 12 X 2 + ∆ 1p = 0

δ 21 X 1 + δ 22 X 2 + ∆ 2 p = 0
m12 1 1 2 1 1 186
δ11 = ∫ dx = ⋅ ⋅6⋅6⋅ 6 + ⋅6⋅3⋅6 + ⋅6⋅3⋅6 =
EI 3EI 2 3 EI 2EI EI
mm 1 54
δ12 = δ 21 = ∫ 1 2 dx = ⋅ 6 ⋅3⋅ 6 =
EI 2EI EI
2
m 1 1 2 1 78
δ 22 = ∫ 2 dx = ⋅ ⋅6⋅6⋅ 6 + ⋅ 6⋅3⋅ 6 =
EI 3EI 2 3 2EI EI
- 25 -
m1 M 0p 1 1 1  60 + 180  1620
∆ 1p = ∫ dx = − ⋅ ⋅ 3 ⋅ 60 ⋅ 6 − ⋅3⋅6⋅ =−
EI EI 2 2EI  2  EI
m 2 M 0p 1  260 + 180  960
∆ 2p = ∫ dx = − ⋅3⋅ 6⋅ =−
EI 2EI  3  EI
186X1 + 54X 2 − 1620 = 0

54X1 + 78X 2 − 1080 = 0
cu necunoscutele
X1 = 5,87 ; X 2 = 9,782
Verificarea diagramei Mp. Se verifică rotirea din încastrare.

M p m 0θ 1  86,088 − 33,912  1 1 2
θ1 = ∫ dx =
1
⋅1⋅ 3 ⋅  − ⋅ ⋅ 1 ⋅ 6 ⋅ ⋅ 58,692
EI 2EI  2  3EI 2 3
39,132 − 39,128
θ1 = ≈0
EI
Calculul deplasării uA
M p m 0u 1 1 2 1 
uA = ∫ dx = ⋅ ⋅ 3 ⋅ 3 ⋅  24,78 − 35,22  +
A
EI EI 2 3 3 
1 1 1 2 
+  ⋅ 3 ⋅ 3 ⋅  86,088 − 33,912  +
2EI  2 3 3 
1 2 1  168,906
+ ⋅ 3 ⋅ 6 ⋅  86,088 − 33,912  = metri
2 3 3  EI
- 26 -
CAPITOLUL X
PROCEDEE PENTRU REDUCEREA
CALCULULUI NUMERIC
Rezolvarea structurilor static nedeterminate prin metoda eforturilor necesită

efectuarea unui mare volum de calcule numerice, în special pentru determinarea
coeficienţilor necunoscutelor, a termenilor liberi şi a necunoscutelor. Acest volum de
calcule creşte rapid odată cu creşterea numărului de necunoscute.
În vederea reducerii volumului de calcule au fost elaborate unele procedee
specifice metodei eforturilor.
Aceste procedee sunt:
a) procedeul grupării necunoscutelor, care poate fi utilizat atât pentru calculul
structurilor de formă oarecare cât şi pentru calculul structurilor simetrice;
b) procedeul ortogonalizării diagramelor unitare, care poate fi utilizat pentru
structuri oarecare;
c) procedeul semistructurilor, care este utilizat numai pentru calculul
structurilor simetrice.
a) Procedeul grupării necunoscutelor
Avantaje deosebite se obţin prin utilizarea acestui procedeu în calculul

structurilor simetrice. Condiţia care se impune în acest caz este ca sistemul de bază să
fie simetric. Necunoscutele se grupează în necunoscute simetrice şi necunoscute
antisimetrice, astfel încât sistemul general de ecuaţii se descompune în douˆsisteme,
unul care conţine numai necunoscute simetrice şi unul care conţine numai
necunoscute antisimetrice.
În figura 10.1 se prezintă un exemplu de grupare a necunoscutelor simetrice şi
antisimetrice.
X3
N =5 X1 X1 X4 X4
X2 X5
3 nec unos c ute 2 nec unos c ute
- Fig.10.1 -
În cazul structurilor de formă oarecare – pornind de la observaţia că diagramele

unitare trebuie să fie liniar independente – se poate obţine soluţia corectă a problemei
chiar dacă se utilizează mai multe sisteme de bază (a se vedea problemele 10.1 şi
10.2).
- 27 -
b) Procedeul ortogonalizării diagramelor unitare
Două diagrame unitare mi şi mj sunt denumite ortogonale dacă satisfac

condiţia:
mim j
δ ij = δ ji = ∫ dx = 0 (X.1)
EI
Cazul tipic de diagrame ortogonale sunt diagramele simetrice şi antisimetrice.
În cazul general procedeul conduce la un volum foarte mare de calcule şi nu
este avantajos. Cazul în care procedeul este utilizat cu succes este cazul arcelor static
nedeterminate – dublu încastrate ( a se vedea Capitolul 11).
c) Procedeul semistructurilor
Pornind de la structura reală simetrică, aceasta se secţionează în axa de simetrie

obţinând ceea ce se numeşte semistructura. Această semistructură trebuie să aibă
aceeaşi comportare ca în structura reală şi în consecinţă în secţiunile practicate se vor
introduce nişte legături care să joace rolul jumătăţii de structură îndepărtată. În
funcţie de încărcare – simetrică sau antisimetrică – rezolvă semistructura
corespunzătoare.
În figurile X.2 şi X.3 se prezintă semistructurile corespunzătoare încărcarii.
S truc tura s i S em is truc tur a S em is truc tur a C o nd itii p entr u

înc arc area s ec tiunea d e p e axa d e
s im etr ie
M
H H? 0, M ? 0, V= 0
u= 0, ? = 0, v? ? 0
M
H
H? 0, M ? 0, V= 0
u= 0, ? = 0, v? 0
M
H H? 0, M ? 0, V? 0
V u= 0, ? = 0, v= 0
- Fig.X.2 -
- 28 -
S truc tura s i S em is truc tur a S em is truc tur a C o nd itii p entr u
înc arc area s ec tiunea d e p e axa d e
s im etr ie
M
H H? 0, M ? 0, V= 0
u= 0, ? = 0, v? ? 0
M
H
H? 0, M ? 0, V= 0
u= 0, ? = 0, v? 0
M
H H? 0, M ? 0, V? 0
V u= 0, ? = 0, v= 0
- Fig.X.3 -
În cazul în care axa de simetrie se suprapune peste axa unei bare,

însemistructura corespunzătoare încărcării antisimetrice bara respectivă se consideră
cu momentul de inerţie pe jumătate. După obţinerea diagramei de momente
încovoietoare pe semistructură, când se trece la structura întreagă, pe această bară se
dublează valoarea momentului încovoietor, pentru a respecta condiţia de echilibru
static al nodului structurii reale.
- 29 -
Problema 10.1 (fig.10.1) Rezolvare utilizând mai multe sisteme de bază (a se
vedea problema 9.14).
20kN 6
3I X1=1
6
3
I
20kN
3I 6
2I 3 X2=1
m1
m2
6
20 60
35,22
33,912
20 120 24,78
0 86,088 58,692
Mp Mp
- Fig.10.1 -
δ 11 X 1 + δ 12 X 2 + ∆ 1p = 0

δ 21 X 1 + δ 22 X 2 + ∆ 2 p = 0
Calculul coeficienţilor necunoscutelor şi termenilor liberi
m12 2 1 2 1 156
δ11 = ∫ dx = ⋅ ⋅6⋅6⋅ 6 + ⋅3⋅6⋅6 =
EI 3EI 2 3 EI EI
mm 1 1 2 24
δ12 = δ 21 = ∫ 1 2 dx = − ⋅ ⋅6⋅6⋅ 6 = −
EI 3EI 2 3 EI
2
m 1 1 2 1 78
δ 22 = ∫ 2 dx = ⋅ ⋅6⋅6⋅ 6 + ⋅ 6⋅3⋅ 6 =
EI 3EI 2 3 2EI EI
mM 0
1 1 1 2 1 1 2 300
∆1p = ∫ 1 p dx = ⋅ ⋅ 3 ⋅ 60 ⋅ 6 + ⋅ 6 ⋅ 60 ⋅ 6 − ⋅ ⋅ 6 ⋅ 120 ⋅ 6 =
EI EI 2 3EI 3 3EI 2 3 EI
mM 0
1 1 1 2 1020
∆ 2 p = ∫ 2 p dx = ⋅ 3 ⋅ 120 ⋅ 6 + ⋅ ⋅ 6 ⋅ 120 ⋅ 6 =
EI 2EI 3EI 2 3 EI
156X1 − 24X 2 + 300 = 0

− 24X1 + 78X 2 + 1020 = 0
- 30 -
Cu valorile necunoscutelor X1 = −4,130 şi X 2 = −14,348 s-au calculat
momentele încovoietoare finale Mp. Se constată că s-au obţinut aceleaşi valori
utilizând mai multe sisteme de bază.
Problema 10.2 (fig.10.2) Rezolvare utilizând mai multe sisteme de bază (a se

vedea problema 9.11).
6
I 3I X2=1
3
40kN X1=1
3I 1
I 2I 6
6
m1 m2
6 6
131,61 15,486 _
2,58
40 240 92,90 147,096
_
+ 37,42 +
0 Mp 15,48 Tp 24,52
Mp
- Fig.10.2 -
δ 11 X 1 + δ 12 X 2 + ∆ 1p = 0

δ 21 X 1 + δ 22 X 2 + ∆ 2 p = 0
m12 2 1 2 1 156
δ11 = ∫ dx = ⋅ ⋅6⋅6⋅ 6 + ⋅6⋅3⋅6 =
EI 3EI 2 3 EI EI
mm 1 1 6
δ12 = δ 21 = ∫ 1 2 dx = ⋅ ⋅ 6 ⋅ 6 ⋅1 =
EI 3EI 2 EI
2
m 1 1 2 1 1 1 2 5
δ 22 = ∫ 2 dx = ⋅ ⋅1 ⋅ 6 ⋅ 1 + ⋅1 ⋅ 6 ⋅1 + ⋅ ⋅1 ⋅ 6 ⋅ 1 =
mM 0
1 1 1 480
∆1p = ∫ 1 p dx = ⋅ ⋅ 6 ⋅ 240 ⋅ 6 =
EI 3EI 2 3 EI
mM 0
1 1 2 1 1 720
∆ 2 p = ∫ 2 p dx = ⋅ ⋅ 6 ⋅ 240 ⋅ 1 + ⋅ ⋅ 6 ⋅ 240 ⋅ 1 =
EI EI 2 3 3EI 2 EI
156X1 + 6X 2 + 480 = 0

6X1 + 5X 2 + 720 = 0
- 31 -
cu necunoscutele
X1 = 2,581; X 2 = −147,097
Diagrama Mp este dată în figura 10.2.Se constată că s-au obţinut aceleaşi
eforturi ca la aplicaţia 9.11.
Problema 10.3 (fig.10.3) Rezolvare prin gruparea necunoscutelor.
20kN /m 20kN /m 20kN /m 20kN /m

X2
3I 3I 3I
X1 X1
I I
6
6 6 6
X 2 =1
6 6 1 1
X1 X1 1 1
6 6
1 m1 1 m2
1 1
45 45
360 360 30 30
15 15
0
60 Mp 60
Mp
120 120
- Fig.10.3 -
Structura fiind simetrică, sistemul de bază trebuie să fie simetric. Se utilizează

gruparea simetrică a necunoscutelor.
δ 11 X 1 + δ 12 X 2 + ∆ 1p = 0

δ 21 X 1 + δ 22 X 2 + ∆ 2 p = 0
Calculul coeficienţilor necunoscutelor şi termenilor liberi. Se integrează
diagramele pe jumătate de structură şi fiecare termen se multiplică cu doi.
- 32 -
m12 2 1 2 2 1 2 192
δ11 = ∫ dx = ⋅ ⋅6⋅6⋅ 6 + ⋅ ⋅6⋅6⋅ 6 =
mm 2 1 2 24
δ12 = δ 21 = ∫ 1 2 dx = − ⋅ ⋅ 6 ⋅ 6 ⋅ 1 = −
EI EI 2 3 EI
2
m 2 1 2 1 6
δ 22 = ∫ 2 dx = ⋅ ⋅ 6 ⋅ 1 ⋅ 6 + ⋅1 ⋅ 6 ⋅1 =
EI EI 2 3 3EI EI
mM 0
2 1 3 2 1 2 10800
∆1p = ∫ 1 p dx = − ⋅ ⋅ 6 ⋅ 360 ⋅ 6 − ⋅ ⋅ 6 ⋅ 360 ⋅ 6 = −
mM 0
2 1 2 1440
∆ 2 p = ∫ 2 p dx = ⋅ ⋅ 6 ⋅ 360 ⋅ 1 =
EI EI 2 3 EI
192X1 − 24X 2 − 10800 = 0

− 24X1 + 6X 2 + 1440 = 0
cu necunoscutele X1 = 52,5 şi X 2 = −30
Problema 10.4 (fig.10.4) Rezolvare prin gruparea necunoscutelor.
30kN 30kN 30 30
4I
I I X1 X1
3
30kN 30kN 30 30
4I
2I 2I
X2
4
X2
SB
3 6 3
1 1
1
X1=1 X1=1 2 1
1 2
1
m1 1 m2
X2=1 X2=1
1
45 48,702 48,702
45
120 93,132
51,834
75 75
45 45 41,298 41,298
51,834
120 0 93,132
Mp
46,332 Mp
46,332
- Fig.10.4 -
- 33 -
δ 11 X 1 + δ 12 X 2 + ∆ 1p = 0

δ 21 X 1 + δ 22 X 2 + ∆ 2 p = 0
m2 2 4 1 2 7
δ11 = ∫ 1 dx = ⋅ 1 ⋅ 3 ⋅ 1 + ⋅ ⋅1⋅ 3 ⋅ 1 =
EI EI 4EI 2 3 EI
mm 2 1 2 1 1
δ12 = δ 21 = ∫ 1 2 dx = − ⋅ ⋅1 ⋅ 3 ⋅ ⋅ = −
EI 4EI 2 3 2 4EI
m 2
2 1 2 1 1 1 1  1 2 1 
δ 22 = ∫ 2 dx = ⋅ 5 ⋅ 1 ⋅  1 +  + ⋅ 5 ⋅ ⋅ 1+  +
EI 2EI  2 3 3 2 2 2  3 3 2 
2 1 1 2 1 36,5
+ ⋅ ⋅3⋅ ⋅ ⋅ =
2EI 2 2 3 2 12EI
mM 0
2 1 2 2 1 2 37,5
∆1p = ∫ 1 p dx = − ⋅ ⋅ 3 ⋅ 45 ⋅ 1 + ⋅ ⋅ 3 ⋅ 120 ⋅ 1 =
EI 4EI 2 3 4EI 2 3 EI
0
mM 2 1 1 2 1 1 1 2 1 140
∆ 2 p = ∫ 2 p dx = − ⋅ ⋅ 5 ⋅ 75 ⋅  1 + ⋅  − ⋅ ⋅ 3 ⋅ 120 ⋅ ⋅ = −
EI 2EI 2 3 3 2  4EI 2 3 2 EI
7 X1 − 0,25X 2 + 37,5 = 0

 36,5
− 0,25X1 + 12 X 2 − 140 = 0
cu necunoscutele X1 = −3,702 şi X 2 = 46,332
Problema 10.5 (fig.10.5) Rezolvare utilizând procedeul semistructurilor.
δ 11 X 1 + δ 12 X 2 + ∆ 1p = 0

δ 21 X 1 + δ 22 X 2 + ∆ 2 p = 0
m 12 1 1 2 1 2  96
δ 11 = ∫ dx = ⋅  ⋅ 6 ⋅ 6 ⋅ 6 + ⋅ 10 ⋅ 6 ⋅ 6  =
EI 2EI  2 3 2 3  EI
mm 1 1 2 10
δ12 = δ 21 = ∫ 1 2 dx = − ⋅ ⋅ 10 ⋅ 6 ⋅ 1 = −
EI 2EI 2 3 EI
2
m 1 1 2 1 11
δ 22 = ∫ 2 dx = ⋅ ⋅ 10 ⋅ 1 ⋅ 1 + ⋅1 ⋅ 6 ⋅1 =
EI 2EI 2 3 3EI 3EI
- 34 -
m 1 M 0p 1  1 3 1 2  2610
∆ 1p = ∫ dx =  − ⋅ 6 ⋅180 ⋅ 6 − ⋅ 6 ⋅180 ⋅ 6  = −
EI 2EI  3 4 2 3  EI
m 2 M 0p 1 1 2 300
∆ 2p = ∫ dx = ⋅ ⋅10 ⋅180 ⋅ 1 =
EI 2EI 2 3 EI
96X 1 − 10X 2 − 2610 = 0

 11
− 10X 1 + 3 X 2 + 300 = 0
cu necunoscutele X 1 = 26,07 şi X 2 = −10,715
Diagrama Mp a fost trasată atât pe semistructură cât şi pe structura întreagă.
20kN /m 20kN /m 20kN /m
3I 3I 3I
6
2I 2I S em is tr uctura
6 12 6
1
20kN /m X2=1
8
X1 X2 X1=1 6
1
1
1
m2
SB m1 8
180 23,58
10,715
22,5
12,865
0
22,5 Mp Mp
60
23,58 23,58
10,715
12,865 12,865
Mp
- 35 -
Problema 10.6 (fig.10.6) Rezolvare utilizând procedeul semistructurilor.
15kN /m 15kN /m 15kN /m

4I 4I
I I I X1
4
3I 3I 3I
2I 2I 2I I
4
2I X2
SB
S em is tr uctura
3 6 6 3
6 45,96
X1=1 4
4 66,96
120 53,04
120 74,04
6
1 X2=1
240 127,08
m1 m2 60 Mp
0
1 40 Mp
40
45,96 45,96
127,08
66,96
53,04 133,92 53,04
74,04 74,04
66,96
127,08
Mp
- Fig.10.6 -
δ 11 X 1 + δ 12 X 2 + ∆ 1p = 0

δ 21 X 1 + δ 22 X 2 + ∆ 2 p = 0
m 12 2 1 2 1 180
δ 11 = ∫ dx = ⋅ ⋅6⋅6⋅ 6 + ⋅6⋅4⋅6 =
EI 4EI 2 3 EI EI
mm 1 1 18
δ12 = δ 21 = ∫ 1 2 dx = ⋅ ⋅6⋅6⋅4 =
EI 4EI 2 EI
2
m 1 1 2 1 1 1 2 176
δ 22 = ∫ 2 dx = ⋅ ⋅5⋅4⋅ 4 + ⋅4⋅6⋅4 + ⋅ ⋅4⋅4⋅ 4 =
EI 2EI 2 3 4EI EI 2 3 3EI
- 36 -
m 1 M 0p 1 1 1 1 2 1680
∆ 1p = ∫ dx = −
⋅ ⋅ 4 ⋅120 ⋅ 6 − ⋅ ⋅ 6 ⋅ 240 ⋅ 6 = −
EI EI 3 4EI 2 3 EI
0
m2Mp 1 1 2 1 1 1120
∆ 2p = ∫ dx = − ⋅ ⋅ 5 ⋅120 ⋅ 4 − ⋅ ⋅ 6 ⋅ 240 ⋅ 4 = −
EI 2EI 2 3 4EI 2 EI
⎧180X 1 + 18X 2 − 1680 = 0
⎪
⎨ 176
⎪⎩18X 1 + 3 X 2 − 1120 = 0
cu necunoscutele X 1 = 7,66 şi X 2 = 16,74
Diagrama Mp a fost trasată atât pe semistructură cât şi pe structura întreagă. De
menţionat că în structura întreagā, momentul încovoietor de pe stâlpul central a fost
dublat pentru a respecta condiţia de revenire de la semistructură la structura întreagă
– adică pentru asigurarea echilibrului static al nodului.
Problema 10.7 (fig.10.7) Utilizarea procedeul semistructurilor.
10kN /m 10kN /m X1
3
2I
2I 2I
I 2I 2I I
6
X1
SB
6 3 3 6 S e m istructura
35,526
180
X 2 =1 78,158
1 42,632
4 4
45
1
m1 m2 M p0 101,842 Mp
X 1 =1
35,526
42,632
78,158
78,158
42,632
35,526
101,842 Mp 101,842
- Fig.10.7 -
- 37 -
⎧δ 11 X 1 + δ 12 X 2 + ∆ 1p = 0
⎨
⎩δ 21 X 1 + δ 22 X 2 + ∆ 2 p = 0
m12 1 1 2 1 1 2 1 1 2 4
δ11 = ∫ dx = ⋅ ⋅ 1 ⋅ 6 ⋅ 1 + ⋅ ⋅1⋅ 6 ⋅ 1 + ⋅ ⋅1 ⋅ 6 ⋅ 1 =
EI EI 2 3 2EI 2 3 2EI 2 3 EI
mm 1 1 2 4
δ12 = δ 21 = ∫ 1 2 dx = ⋅ ⋅1 ⋅ 6 ⋅ 4 =
EI 2EI 2 3 EI
m 2
1 ⎡1 2 1 2 ⎤ 88
δ 22 = ∫ 2 dx = ⋅ 6 ⋅ 4 ⋅ 4 + ⋅ 5 ⋅ 4 ⋅ 4 =
EI 2EI ⎢⎣ 2 3 2 3 ⎥⎦ 3EI
m1 M 0p 1 2 1 1 ⎡1 2 1 2 ⎤ 450
∆ 1p = ∫ dx = − ⋅ ⋅ 6 ⋅ 45 ⋅ 1 − ⋅ 6 ⋅ 180 ⋅ 1 + ⋅ 6 ⋅ 180 ⋅ 1 = −
EI EI 3 2 2EI ⎢⎣ 2 3 2 3 ⎥⎦ EI
m 2 M 0p 1 1 2 720
∆ 2p = ∫ dx = −
⋅ ⋅ 6 ⋅ 180 ⋅ 4 = −
EI 2EI 2 3 EI
⎧4X1 + 4X 2 − 450 = 0
⎪
⎨ 88
⎪⎩4X1 + 3 X 2 − 720 = 0
cu necunoscutele X1 = 101,842 şi X 2 = 10,658
Diagrama finală este dată în figura 10.7 atât pentru semistructură cât şi pentru
structura întreagă.
Problema 10.8 (fig.10.8) Utilizarea procedeului semistructurilor combinat cu

procedeul grupării necunoscutelor.
2 0 k N /m 2 0k N /m
3I 3I
I 2I I
6
6 6
20 k N /m 1 0 k N /m 1 0 kN /m 1 0k N /m 1 0 k N /m
3I
I I = +
I .S . I .A .S .
S e m is t r u c t u r a
- Fig.10.8 -
- 38 -
Structura este simetrică şi încărcată antisimetric. Semistructura este simetrică,
dar încărcată cu o încărcare oarecare, ce este descompusă în încărcare simetrică şi
încărcare antisimetrică.
Se rezolvă separat pentru cele două situaţii de încărcare şi apoi se suprapun
efectele.
Încărcarea simetrică. (fig.10.9) Se utilizează procedeul necunoscutelor grupate.

X1 X 1 =1
10kN /m 10kN /m 10kN /m 10kN /m
1 1
3I
I I
6
m1
X2 X2
SB
6
18 18
s
45 45 Mp
m2 M p0
1 X 2 =1 1
36 36
- Fig.10.9 -
⎧δ 11 X 1 + δ 12 X 2 + ∆ 1p = 0
⎨
⎩δ 21 X 1 + δ 22 X 2 + ∆ 2 p = 0
m12 2 1 2 1 6
δ11 = ∫ dx = ⋅ ⋅ 6 ⋅ 1 ⋅ 1 + ⋅1⋅ 6 ⋅1 =
EI EI 2 3 3EI EI
mm 2 1 1 2
δ12 = δ 21 = ∫ 1 2 dx = − ⋅ ⋅1 ⋅ 6 ⋅ 1 = −
EI EI 2 3 EI
m 22 2 1 2 4
δ 22 = ∫ dx = ⋅ ⋅1 ⋅ 6 ⋅ 1 =
EI EI 2 3 EI
mM 0
2 2 1 180
∆1p = ∫ 1 p dx = ⋅ ⋅ 6 ⋅ 45 ⋅ 1 =
EI EI 3 2 EI
mM 0
2 2 1 180
∆ 2 p = ∫ 2 p dx = − ⋅ ⋅ 6 ⋅ 45 ⋅ 1 = −
EI EI 3 2 EI
- 39 -
⎧6X1 − 2X 2 + 180 = 0
⎨
⎩− 2X1 + 4X 2 − 180 = 0
cu necunoscutele X1 = 18 şi X 2 = 36
Diagrama M sp este dată în figura 10.9.
Încărcarea antisimetrică. (fig.10.10) Se utilizează procedeul semistructurilor.
10kN /m 10kN /m 10kN /m 3
3I X3 X3=1
I I
6
3 180
6 S em is tr uctura 0
SB m3 Mp
56,85 56,85
as
Mp
123,15 123,15
- Fig.10.10 -
Ecuaţia de condiţie δ 33 X 3 + ∆ 3 p = 0
Calculul coeficientului necunoscutei şi termenului liber
m 32 1 1 1 2 57
δ 33 = ∫ dx = ⋅ 3 ⋅ 6 ⋅ 3 + ⋅ ⋅3⋅3⋅ 3 =
EI EI 3EI 2 3 EI
mM 0
1 1 1080
∆ 3 p = ∫ 3 p dx = − ⋅ ⋅ 6 ⋅ 180 ⋅ 3 = −
EI EI 3 EI
Calculul necunoscutei
57 X 3 − 1080 = 0 ; X 3 = 18,95
Diagrama M asp este dată în figura 10.10.
Prin suprapunerea de efecte rezultă diagrama de momente încovoietoare pe
semistructură, diagramă care este transpusă antisimetric pe structura întreagă
(fig.10.11).
- 40 -
74,85 74,85
38,85 38,85 149,70 38,85 27 27

- -
18,75 18,75
Mp Mp 74,85 +
+ Tp +
159,15 87,15 159,15 174,30 159,15 93 54 93
- Fig.10.11 -
Problema 10.9 (fig.10.12) Utilizarea procedeului semistructurilor.
20kN /m 20kN /m
3
2I 2I 2I 2I
2I
I 2I I 2I
5
4 4 6 4 4 se m istructura
15
11 16 15
16 16
X2 5
SB 33
16 3
X1 X 2= 1
m1 m2 16
X 1 =1
109,24 102,26
78,125
34,32
171,825 102,26 34,32
74,92 74,92
109,24
M p0 Mp
113,37 113,37
- Fig.10.12 -
- 41 -
⎧δ 11 X 1 + δ 12 X 2 + ∆ 1p = 0
⎨
⎩δ 21 X 1 + δ 22 X 2 + ∆ 2 p = 0
m2 1 1 5 2 5 1 ⎡1 5 2 5 1 11 2 11
δ11 = ∫ 1 dx = ⋅ ⋅ 5 ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ 5 ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ 5 ⋅ ⋅ ⋅ +
EI EI 2 16 3 16 2EI ⎢⎣ 2 16 3 16 2 16 3 16
1 11 ⎛ 2 11 1 ⎞ 1 ⎛ 2 1 11 ⎞⎤ 2,438
+ ⋅ 5 ⋅ ⋅ ⎜ ⋅ + 1⎟ + ⋅ 5 ⋅ 1 ⋅ ⎜ 1 + ⋅ ⎟⎥ =
2 16 ⎝ 3 16 3 ⎠ 2 ⎝ 3 3 16 ⎠⎦ EI
mm 1 1 5 2 5 1 ⎡ 1 5 2 15
δ12 = δ 21 = ∫ 1 2 dx = − ⋅ ⋅ 5 ⋅ ⋅ ⋅ + ⎢ − ⋅5⋅ ⋅ ⋅ −
EI EI 2 16 3 16 2EI ⎣ 2 16 3 16
1 11 2 15 1 15 ⎛ 2 11 1 ⎞⎤ 0,342
− ⋅ 5 ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ 5 ⋅ ⋅ ⎜ ⋅ + 1⎟⎥ = −
2 16 3 16 2 16 ⎝ 3 16 3 ⎠⎦ EI
m 22 1 1 15 2 15 1 ⎡1 15 2 15
δ 22 = ∫ dx = ⋅ ⋅5⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ 5 ⋅ ⋅ ⋅ +
EI EI 2 16 3 16 2EI ⎢⎣ 2 16 3 16
1 33 2 33 1 2 1 15 2 15 ⎤ 10,974
+ ⋅5⋅ ⋅ ⋅ + ⋅3⋅3⋅ ⋅3 + ⋅5⋅ ⋅ ⋅ ⎥ =
2 16 3 16 2 3 2 16 3 16 ⎦ EI
m 1 M 0p 1 ⎡1 2 5 2 1 5⎤
∆ 1p = ∫ dx = ⋅ 5 ⋅ 171,825 ⋅ ⋅ + ⋅ 62,5 ⋅ 5 ⋅ ⋅ +
EI EI ⎢⎣ 2 3 16 3 2 16 ⎥⎦
1 ⎡1 2 5 1 2 11
+ ⎢ ⋅ 5 ⋅ 78,125 ⋅ ⋅ + ⋅ 5 ⋅ 78,125 ⋅ ⋅ +
2EI ⎣ 2 3 16 2 3 16
1 ⎛ 2 11 1 ⎞⎤ 288,856
+ ⋅ 5 ⋅ 78,125 ⋅ ⎜ ⋅ + 1⎟⎥ =
2 ⎝ 3 16 3 ⎠⎦ EI
m 2 M 0p 1 ⎡1 2 15 2 1 15 ⎤
∆ 2p = ∫ dx = − ⎢ ⋅ 5 ⋅ 171,825 ⋅ ⋅ + ⋅ 62,5 ⋅ 5 ⋅ ⋅ ⎥ +
EI EI ⎣ 2 3 16 3 2 16 ⎦
1 ⎡ 1 2 33 1 2 15 ⎤
+ − ⋅ 5 ⋅ 171,825 ⋅ ⋅ + ⋅ 5 ⋅ 78,125 ⋅ ⋅ =
2EI ⎢⎣ 2 3 16 2 3 16 ⎥⎦
438,375
=−
EI
⎧2,438X 1 − 0,342X 2 + 288,856 = 0
⎨
⎩− 0,342X 1 + 10,974X 2 − 438,375 = 0
cu necunoscutele X 1 = −113,37 şi X 2 = 36,413
- 42 -
Problema 10.10 (fig.10.13) Utilizarea procedeului semistructurilor.
I
1 0 k N /m
3I 3I
II I
I
6 2I II
3I 3I
1 0 k N /m
6 6
10 k N /m
1 0 k N /m 1 0 kN /m
sfertu l d e X1
stru ctu ra
se m istru ctu ra SB
X2
10 k N /m
180
1
6
X 1= 1
1
M p0
m1 m2
X 2= 1
42 ,86 6
4 ,2 86
4,2 86
Mp
4 ,28 6
4 ,2 8 6
4 2 ,8 6 6
- Fig.10.13 -
- 43 -
⎧δ 11 X 1 + δ 12 X 2 + ∆ 1p = 0
⎨
⎩δ 21 X 1 + δ 22 X 2 + ∆ 2 p = 0
m12 1 1 5
δ11 = ∫ dx = ⋅ 1 ⋅ 3 ⋅ 1 + ⋅1 ⋅ 6 ⋅1 =
EI EI 3EI EI
m m 1 1 6
δ12 = δ 21 = ∫ 1 2 dx = − ⋅1⋅ 6 ⋅ 6 = −
EI 3EI 2 EI
m 2
1 1 2 24
δ 22 = ∫ 2 dx = ⋅6⋅6⋅ 6 =
EI 3EI 2 3 EI
0
m1 M p 1 1 120
∆ 1p = ∫ dx = ⋅ ⋅ 6 ⋅ 180 ⋅ 1 =
EI 3EI 3 EI
0
m2Mp 1 1 3 540
∆ 2p = ∫ dx = − ⋅ ⋅ 6 ⋅ 180 ⋅ 6 = −
EI 3EI 3 4 EI
⎧5X 1 − 6X 2 + 120 = 0
⎨
⎩− 6X 1 + 24X 2 − 540 = 0
cu necunoscutele X 1 = 4,286 şi X 2 = 23,57
- 44 -
CAPITOLUL XI
APLICAŢII ALE METODEI EFORTURILOR
În acest capitol se prezintă aplicarea principiilor metodei eforturilor în calculul

urm!toarelor elemente static nedeterminate:
- grinzi continue,
- grinzi cu zăbrele,
- arce.
GRINZI CONTINUE
Grinzile continue reprezintă o categorie de elemente de rezistenţă, static

nedeterminate, frecvent utilizate în practică. Schema de calcul a grinzilor continue
conţine un reazem fix la translaţie – articulaţie sau încastrare – şi un număr oarecare
de reazeme simple.
Calculul grinzilor continue prin metoda eforturilor poate fi schematizat ca
urmare a alegerii judicioase a sistemului de bază. Se obţin ecuaţii cu cel mult trei
necunoscute, din care cauză procedeul se numeşte ecuaţia celor trei momente.
Această modalitate de rezolvare a fost stabilită de Clapeyron.
Se consideră o parte dintr-o grindă continuă (fig.XI.1). Sistemul de bază se
alege prin întreruperea continuităţii grinzii în secţiunile din dreptul reazemelor simple
intermediare. Necunoscutele sunt perechile de momente încovoietoare.
Sistemul de bază fiind format din grinzi simplu rezemate, diagramele unitare se
extind doar pe două deschideri. Condiţia de continuitate în secţiunea j reprezintă
contiţia ca rotirea relativă să fie egală cu zero, deoarece în secţiunea j grinda este
continuă.
Forma generală a ecuaţiei j este:
δ j1 X 1 + δ j2 X 2 + ... + δ ji X i + δ jj X j + δ jk X k + ... + δ jn X n + ∆ jp = 0 (XI.1)
Dar numai coeficienţii sunt diferiţi de zero. Se obţine astfel ecuaţia celor trei
momente
δ ji X i + δ jj X j + δ jk X k + ∆ jp = 0 (XI.2)
Calculând coeficienţii necunoscutelor şi termenii liberi şi multiplicând cu 6EI0,
unde I0 este un moment de inerţie de comparaţie, rezultă forma finală a ecuaţiei de
condiţie “j”
I I
λ ji X i + 2(λ ij + λ jk )X j + λ jk X k = −6R ji ⋅ 0 − 6R jk ⋅ 0 (XI.3)
I ij I jk
În ecuaţia (XI.3) au fost folosite următoarele notaţii:
- 45 -
I0 I
- λ ij = l ij ⋅ , λ jk = l jk ⋅ 0 şi care sunt denumite lungimi transformate ale
I ij I jk
deschiderilor lij şi ljk
x gij x gjk
- R ji = Ω ij ⋅ şi R jk = Ω jk ⋅ reprezintă reacţiunile în reazemul j
l ij l jk
obţinute pe grinzile conjugate ij şi jk încărcate cu diagrama M 0p
răsturnată.
P P p
i- 1 i j k k+1
I i-1 ,i I ij I jk I k ,k +1
li- 1 ,i lij ljk lk ,k +1
X i-1 Xi Xj Xk X k +1
SB
X i =1
mi
1
xgij X j= 1 xgjk
mj
1 Xk=1
mk
1
0
Mp
O i-1,i O ij O jk
R i- 1 ,i R i,i- 1 R i,j R j,i R j,k R k ,j
- Fig.XI.1 -
Scriind câte o ecuaţie de forma (XI.3) pentru fiecare secţiune în care a fost
întreruptă continuitatea se obţine sistemul general de ecuaţii, din a cărei rezolvare
rezultă necunoscutele Xj, care reprezintă valoarea reală a momentului încovoietor din
secţiunea de pe reazem. În câmp momentele încovoietoare se obţin prin suprapunere
de efecte M p = M 0p + ∑ m i ⋅ X i .
- 46 -
Observaţie.
- Prima şi ultima ecuaţie din sistem conţin numai două necunoscute;
- Reacţiunile fictive Rji şi Rjk se introduc cu semnul plus dacă au sensul de jos în
sus şi cu semnul minus dacă au sensul de sus în jos;
- Dacă grinda continuă are un capăt încastrat, atunci în sistemul de bază se
introduce o deschidere fictivă (pentru păstrarea uniformităţii diagramelor
unitare) dar care are lungimea transformată egală cu zero. În figura XI.2 s-a
I
notat I01=∞ şi λ 01 = l 01 ⋅ 0 = 0 ;
I 01
- Dacă grinda are o consolă atunci pentru calculul termenului liber (al
reacţiunilot fictive) se consideră numai diagrama M 0p de pe deschidere, nu şi
aceea de pe consolă, dearece conjugata grinzii cu consolă este o grinda Gerber,
cu deschiderea 2-3 grindă secundară şi consola grindă principală (fig.XI.2).
P
1 2 3
X1 X2
SB
X1=1
m1
1
0
Mp
R23 R32
- Fig.XI.2 -
- 47 -
APLICAŢII
Să se traseze diagramele de eforturi la următoarele grinzi continue:
120kN 20kN /m
Lungimile transformate
I I 2I
Se alege I0=I
3 3 6 8 I
λ 01 = 6 0 = 6
X1 X2 I
SB I0
λ 12 = 6 = 6
I
I
m1 λ 23 = 8 0 = 4
2I
1 Reacţiunile fictive
m2 1
Ω 01 = 6 ⋅ 180 = 540
2
1 2
Ω12 = 6 ⋅ 90 = 360
M p0 3
1
180
90 R 01 = R 10 = Ω 01 = 270
2
1
R 12 = R 21 = Ω12 = 180
2
Ω 01 Ω 12
R 0 1 = 270= R 1 0 R 1 2 =180=R 2 1
107,03
21,90
Mp
74,19
42,16
+ + 2,74
Tp _
_
77,84 45,81
- Fig.11.1 -
- 48 -
 I0 I0
λ 01 X 0 + 2(λ 01 + λ 12 )X 1 + λ 12 X 2 = −6R 10 ⋅ I − 6R 12 ⋅ I
 01 12

λ X + 2(λ + λ )X + λ X = −6R ⋅ I 0 − 6R ⋅ I 0
 12 1 12 23 2 23 3 21
I12
23
I 23
cu elementele calculate şi observând cā X0=0, X3=0 şi R23=0 rezultā
 I I
2(6 + 6 )X 1 + 6X 2 = −6 ⋅ 270 ⋅ I − 6 ⋅ 180 ⋅ I

6X + 2(6 + 4 )X = −6 ⋅ 180 ⋅ I − 0
 1 2
I
sau
24X 1 + 6X 2 = −2700

6X 1 + 20X 2 = −1080
cu valorile necunoscutelor X 1 = −107,03 şi X 2 = −21,90
Reacţiunile reale din reazeme sunt
Verificare: ∑ Yi = 0
40kN /m
V0 − 120 + V1 − 20 ⋅ 6 + V2 − V3 = 42
2I I 3I
9 6 12
X1
Problema 11.2
X2 X3
(fig.11.2)
SB
M p0 Lungimile transformate
180 Se alege I0=3I
Ω 23
λ 01 = 0
3I
λ 12 = 9 = 13,5
2I
360 360 3I
λ 23 = 12 = 12
89,20
81,24
3I
Reacţiunile fictive
Mp 2
Ω 23 = 6 ⋅ 180 = 720
44,60 3
121,33 1
R 23 = R 32 = Ω 23 = 360
+
6,77 2
Tp _ _
14,87 118,67
- Fig.11.2 -
- 49 -

0 + 2(0 + 13,5)X 1 + 13,5X 2 = 0

 3I
13,5X 1 + 2(13,5 + 18)X 2 + 18X 3 = 0 − 6 ⋅ 360 ⋅
 I
 3I
 18 X 2 + 2 (18 + 12 )X 3 = −6 ⋅ 360 ⋅ −0
I
sau
 27 X 1 + 13,5X 2 = 0

13,5X 1 + 63X 2 + 18X 3 = −6480
 18X 2 + 60X 3 = −6480

cu urmātoarele valori ale necunoscutelor X 1 = 44,60 , X 2 = −89,20 şi X 3 = −81,24
2 0 k N /m 60
3I 3I Lungimile transformate
9 9 3
Se alege I0=3I
X1 X2
SB λ 01 = 0
180
λ 12 = 9
Mp
0
λ 23 = 9
2 0 2 ,5
270 540 Reacţiunile fictive
2
Ω12 = 9 ⋅ 202,5 = 1215
Ω 12 3
6 0 7 ,5 6 0 7 ,5 Ω 23 1
Ω 23 = 9 ⋅ 180 = 810
1 9 9 ,2 86 180 2
6 ,4 2 8
1
Mp R 12 = R 21 = Ω12 = 607,5
2
1 1 1 ,4 3 1
60
R 23 = Ω 23 = 270
Tp + +
3
_ _ 2
1 9 ,2 8 R 32 = Ω 23 = 540
6 8 ,6 7 3
- Fig.11.3 -
- 50 -
 3I
0 + 2(0 + 9 )X 1 + 9X 2 = 0 − 6 ⋅ 607,5 ⋅ 3I

9X + 2(9 + 9 )X = −6 ⋅ 607,5 ⋅ 3I − 6 ⋅ (−270) ⋅ 3I
 1 2
3I 3I
sau
18X 1 + 9X 2 = −3645

9X 1 + 36X 2 = −2025
cu urmātoarele valori pentru necunoscute X 1 = −199,286 şi X 2 = −6,428
Diagramele de eforturi sunt prezentate în figura 11.3.
90kN 60kN 2 0 k N /m
3I I
4I
6 3 6 6 6 3
Pentru I0=I rezultā
X1 X2 I
SB 0 1 2 3 λ 01 = 9 = 3 ;
3I
90 I
0
Mp λ 12 = 12 = 3
4I
I
180 180 tr λ 23 = 6 = 6 ;
R 23 p I
Ω 23
,
,,
Ω 12 Ω 12 1
Ω 12
p tr Ω '01 = 6 ⋅ 180 = 540
R 01 R 10 R 12 R 21 R 23 Ω 23 2
1 8 7 ,8 3 1
Ω "01 = 3 ⋅ 180 = 270
8 8 ,7 0 90 2
1
Mp Ω12 = 12 ⋅ 180 = 2160
2
5 9 ,8 1
9 ,1 3
3 8 ,2 6 60 Ω 23tr = 6 ⋅ 90 = 270
+ + 2
Tp + +
_ _ 2
_ Ω p23 = 6 ⋅ 90 = 360
8 0 ,8 7 2 1 ,7 4 6 0 ,2 3
- Fig.11.4 -
1
R 01 = [540 ⋅ (3 + 2 ) + 270 ⋅ 2] = 360 ; R 10 = 1 [540 ⋅ 4 + 270 ⋅ (6 + 1)] = 450
9 9
- 51 -
1
R 12 = R 21 = Ω12 = 1080
2
2 p 1
R p23 = Ω 23 = 180 ; R 23tr = Ω 23tr = 90 ; R 23 = 180 − 90 = 90
3 3
 I I
0 + 2(3 + 3)X 1 + 3X 2 = −6 ⋅ 450 ⋅ 3I − 6 ⋅ 1080 ⋅ 4I

3X + 2(3 + 6 )X = −6 ⋅ 1080 ⋅ I − 6 ⋅ 90 ⋅ I
 1 2
4I I
sau
12X 1 + 3X 2 = −2520

3X 1 + 18X 2 = −2160
cu valorile necunoscutelor X 1 = −187,83 şi X 2 = −88,70
Diagramele de eforturi sunt prezentate în figura 11.4.
240kN m Lungimile transformate

I 2I
Pentru I0=I se obţine
9
λ 01 = 0
6 6
λ 12 = 9
X1 X2 λ 23 = 6
0 1 2 3
SB Reacţiunile fictive
120 1
Ω tr = 6 ⋅ 120 = 360 ;
Mp
0 2
120 4 ⋅ Ω tr
R 23 = R 32 = = 120
12
120
Ω tr
18X 1 + 9X 2 = 0
Ω tr 
1 1 2 ,9 4 120 9X 1 + 30X 2 = 360
7 ,0 6
Mp X 1 = −7,06
X 2 = +14,12
1 4 ,1 2
2 ,3 5 1 2 7 ,0 6
+
Tp
_
2 1 ,1 8
- Fig.11.5 -
- 52 -
Pentru I0=I
2 0 k N /m
λ 01 = 6 ; λ12 = 8 ; λ 23 = 6
I I I
6 8 6 Reacţiunile fictive
2
X1
1
X2
2 Ω 01 = 6 ⋅ 90 = 360
SB
0 3 3
2 2560
Ω12 = 8 ⋅ 160 =
0
3 3
Mp 2
90
Ω 23 = 6 ⋅ 90 = 360
90 160 3
1
R 01 = R 10 = Ω 01 = 180
2
1 1280
Ω 01
1280
Ω 12 Ω 23 R 12 = R 21 = Ω12 =
180 180
1280
180 180
2 3
3 3 1
R 23 = R 32 = Ω 23 = 180
1 0 1 ,1 1 1 0 1 ,1 1 2
Mp
80 7 6 ,8 5
4 3 ,1 5
+ + +
Tp _ _ _
4 3 ,1 5
7 6 ,8 5 80
- Fig.11.6 -
Ecuaţiile de
condiţie
 1280
 0 + 2(6 + 8 )X 1 + 8X 2 = − 6 ⋅ 180 − 6 ⋅
3

8X + 2(8 + 6 )X = −6 ⋅ 1280 − 6 ⋅ 180
 1 2
3
sau
28X1 + 8X 2 = −3640

8X1 + 28X 2 = −3640
cu valorile necunoscutelor X1 = X 2 = −101,11
Grinda continuă fiind simetrică şi încărcată simetric diagrama Mp este
simetrică, iar diagrama Tp este antisimetrică.
- 53 -
2 0 k N /m 2 0 k N /m
I I
6 6 2 6 3
3 4
0 1 2
45
X1
SB
90 90
0
Mp
90
90 180
Ω 01
180 180 Ω 12
90 90
2 2 ,5
Mp
5 6 ,2 5 60
45
Tp + + +
_ _ _
1 1 ,2 5
75
6 3 ,7 5
- Fig.11.7 -
Grinda este o grindă Gerber având partea principală static nedeterminată şi o
parte secundară. Rezolvând grinda secundară se obţine efectul acesteia asupra grinzii
principale – respective forţa de 45kN acţionând în capătul consolei.
Calculul grinzii principale – Grinda este o singură dată static nedeterminată.
Lungimile transformate.
Pentru I0=I se obţine λ 01 = 6 , λ12 = 6
2 1
Ω 01 = 6 ⋅ 90 = 360 ; Ω12 = 6 ⋅ 90 = 270
3 2
1 1 2
R 01 = R 10 = Ω 01 = 180 ; R 12 = Ω12 = 90 ; R 2` = Ω12 = 180
2 3 3
Ecuaţia de condiţie
2(6 + 6)X1 = −6 ⋅ 180 − 6 ⋅ (−90)
- 54 -
sau
24X1 = −540
cu necunoscuta X1 = −22,5
Diagramele de eforturi sunt date în figura 11.7.

Lungimea transformată
λ12 = L
1 PL PL2
Ω12 = L ⋅ =
P 2 4 8
1 PL2
I R 12 = R 21 = Ω12 =
L L 2 16
2 2 Ecuaţia de condiţie
X1 PL2
0 1 2 2LX1 = −6
SB 16
0 cu necunoscuta
Mp
3PL
X1 = −
16
Ω 12 Observaţie: Pentru bara
PL 2 PL 2 static nedeterminată cu o
16 16 singură deschidere, - având
3 PL diferite legături la capete şi
16 diferite încărcări, diagramele
Mp
de momente încovoietoare sunt
5 PL
date în tabelul 11.1
32
11 P
16 +
Tp _ - Fig.11.8 -
5P
16
- 55 -
Problema 11.9 (fig.11.9) Să se calculeze deplasarea pe verticală a capătului
liber al consolei (A)
Pentru I0=I se obţine
60 λ 01 = 0 ; λ12 = 6 ; λ 23 = 6
1 2 3
I I A
I
6 6 2
1
Ω 23 = 6 ⋅ 120 = 360
X1 X2 2
1
SB R 23 = Ω 23 = 120
120 3
2
Mp
0 R 32 = Ω 23 = 240
3
120 240
0 + 2(0 + 6 )X1 + 6X 2 = 0

Ω 23
6X1 + 2(6 + 6 )X 2 = −6 ⋅ (−120)
sau
120
1 7 ,1 4 12X1 + 6X 2 = 0
Mp 
6X1 + 24X 2 = 720
2
3 4 ,2 8 Necunoscutele au valorile
0 X1 = −17,14 şi X 2 = 34,28
mA
- Fig.11.9 -
Pentru calculul deplasării se încarcă sistemul de bază cu o forţă egală cu

unitatea, acţionând în secţiunea A şi se obţine diagrama m 0A . Se integrează diagrama
Mp cu diagrama m 0A .
1 1 2 1 2 1  571,44
vA =  2 ⋅ 120 ⋅ 2 + 6 ⋅ 2 ⋅  120 − 34,28  = metri
EI  2 3 2 3 3  EI
- 56 -
Tabelul 11.1
Momentul de încastrare
Bara Diagrama de momente
perfectă
p
pL2
L L M12 = M 21 =
2 2 12
p
pL2
L M 12 =
L 8
2 2 M21=0
P
PL
L M 12 = M 21 =
L 8
2 2
P
3PL
L L M 12 =
2 2 16
M21=0
P P
Pa (L − a )
a a M 12 = M 21 =
L
L
P P
3Pa (L − a )
a a M12 = M21=0
L 2L
Pab 2
a b M12 = M 21 = 2
L L
- 57 -
GRINZI CU ZĂBRELE STATIC NEDETERMINATE
Grinzile cu zăbrele sunt static nedeterminate exterior (fig. XI.3,a), static

nedeterminate interior (fig.IX.3,b) sau static nedeterminate exterior şi interior
(fig.XI.3,c).
a b
c
- Fig.XI.3 -
Calculul grinzilor cu zăbrele static nedeterminate se efectuează parcurgând

etapele obişnuite ale metodei eforturilor. În acest caz trebuie să se acorde o atenţie
deosebită alegerii sistemului de bază, pentru a evita sistemele critice.
Pentru grinzile cu zăbrele static nedeterminate interior, alegerea sistemului de
bază prin secţionarea diagonalelor duble, conduce la o distribuţie particulară de
eforturi axiale unitare (fig.XI.4). Apar eforturi axiale numai în barele panoului din
care face parte necunoscuta.
X2 X3 X4 X5
SB
X1
X1=1 X2=1
- Fig.XI.4 -
O altă particularitate constă în forma ecuaţiei de condiţie. În cazul unei

necunoscute reprezentând echivalentul mecanic al unui reazem simplu, în cazul de
mai sus necunoscuta X1, ecuaţia de condiţie are forma obişnuită, adică
- 58 -
δ11 X 1 + δ12 X 2 + ... + δ15 X 5 + ∆ 1p = 0 (XI.4)
Dacă necunoscuta reprezintă efortul dintr-o bară atunci deplasarea totală nu
mai este egală cu zero ci este egală cu alungirea barei. De exemplu
δ 21 X 1 + δ 22 X 2 + ... + δ 25 X 5 + ∆ 2 p = −ρ 2 X 2 (XI.5)
1⋅ l 2
unde ρ 2 = reprezintă alungirea produsă de X2=1. Semnul minus apare pentru a
EA 2
pune în concordanţă convenţia pentru reprezentarea eforturilor şi fenomenul fizic real
al deformării axiale a barelor.
Deoarece în barele grinzilor cu zăbrele apar numai eforturi axiale coeficienţii
necunoscutelor şi termenii liberi se exprimă astfel
n i2 b
n i2 ⋅ l
δ ii = ∫ dx = ∑
EA 1 EA
ni ⋅ n j b n ⋅n ⋅l
δ ij = ∫ dx = ∑
i j
(XI.6)
EA 1 EA
n i ⋅ N 0p b n ⋅ N ⋅l
0
∆ ip = ∫ dx = ∑
i p
EA 1 EA
Eforturile finale se determină prin suprapunere de efecte
N p = N 0p + n 1 X 1 + n 2 X 2 + ... + n n X n (XI.7)
Calculul grinzilor cu zăbrele se organizează într-un tabel.
Problema 11.10 (fig.11.10) Se consideră secţiunea 2A pentru tălpi şi A pentru

diagonale şi montanţi.
30kN 30kN 30kN 30kN
2 4 6
3
1 5
8
3 7
3 3 3 3 SB X1
30 30
0,5 0,5 Np
n1 X1=1 30 0
30
Np
- Fig.11.10 –
- 59 -
Tabelul 11.10
0 n 12 ⋅ l n 1 ⋅ N 0p ⋅ l
Bara Aria l n1 N p Np
EA EA
1-2 2A 3 2 2 − 30 2 3 2 3 2 −3,426
2 4EA 4EA
1-3 2A 3 −1 30 3 3 +2,426
2 8EA 8EA
2-3 A 3 − 1 0 3 0 −27,57
2 8EA
2-4 2A 3 −1 −30 3 −90 −2,426
2 8EA 4EA
3-4 A 3 2 2 0 3 2 0 +39,0
2 4EA
3-5 2A 3 −1 30 3 −90 −25,147
8EA 2EA
3
4-5 A 3 −1 0 EA 0 −55,147
4-6 2A 3 −1 −30 3 −90 −2,426

2 8EA 4EA
4-7 A 3 2 2 0 3 2 0 +39,0
2 4EA
5-7 2A 3 −1 30 3 −90 −25,147
8EA 2EA
6-7 A 3 −1 0 3 0 −27,57
2 8EA
6-8 2A 3 2 2 − 30 2 3 2 90 2 −3,426
2 4EA 2EA
7-8 2A 3 − 1 30 3 90 +2,426
2 8EA 4EA
δ11 X 1 + ∆ 1p = 0
9 + 4,5 2 9 + 4,5 2
unde δ11 = ∆ 1p =
EA EA
15,364X1 − 847,28 = 0 ; X 1 = 55,147
Eforturile finale se calculează cu relaţia N p = N 0p + n 1 X 1
- 60 -
Problema 11.11 (fig.11.11) Aria secţiunii transversale a tălpilor este 2A, iar a
montanţilor şi diagonalelor este A.
40kN 2 40 X1 X2
4 6 40
3
1 5 40
3 0
3 SB 20 Np
3 20
X1=1 X2=1
n1 n2 Np
- Fig.11.11 -
Tabelul 11.11
n1 n 2 ⋅ l n 1 N 0p ⋅ l n 2 N 0p ⋅ l
N 0p n 12 ⋅ l n 12 ⋅ l
Bara A l N1 N2 EA EA EA Np
EA EA
− 2 3
1-2 A 3 0 2 0 0 0 0 0 8,694
2EA
− 2 3 − 15 2
1-3 2A 3 20 2 0 0 0 EA 0 28,694
2EA
3 2 20 2 3 2 120
1-4 A 1 0 0 0 0 15,99
EA EA
3 2 3 2 −12,295
2-3 A 0 1 0 0 0 0 0
EA
− 2 3 30 2 −31,306
2-4 2A 3 -40 2 0 0 0 0
2EA EA
− 2 3 3 3
− 2
3-4 A 3 0 2 0 0 0
2 2EA 2EA 2EA
− 2 3 − 15 2 −8,694
3-5 2A 3 20 0 0 0 0
2 2EA EA
3 2 3 2
3-6 A 0 0 1 0 0 0 0 12,295
EA
3 2 20 2 3 2 −120
4-5 A 0 1 0 0 0 −15,99
EA EA
− 2 3
4-6 2A 3 0 0 0 0 0 0 −8,694
2 2EA
− 2 3
5-6 A 3 0 0 0 0 0 0 −8,694
2 2EA
- 61 -
Coeficienţii necunoscutelor şi termenii liberi
4,5 + 6 2 12,985 4,5 + 6 2 12,985 1,5
δ11 = = ; δ 22 = = ; δ12 = δ 21 = ;
EA EA EA EA EA
120 + 15 2 141,213 120 + 15 2 141,213
∆ 1p = = ; ∆ 2p = − =−
EA EA EA EA
12,985X 1 + 1,5X 2 + 141,213 = 0

1,5X 1 + 12,985X 2 − 141,213 = 0
cu necunoscutele X 1 = −12,295 şi X 2 = 12,295
Eforturile finale, determinate cu relaţia N p = N 0p + n 1 X 1 + n 2 X 2 sunt date în
tabelul 11.11.
Problema 11.12 (fig.11.12) Aria secţiunii transversale a tălpilor este 2A, iar a
diagonalelor şi montanţilor este A.
120kN 120
4 SB
2 6
2
1 5
8
3 7 X2 X3 0,5
2 2 2 2 n1 0,5
X1 X1=1
120
X2=1 X3=1
n2 n3
90 0
30
Np
Np
- Fig.11.12 -
Rezolvând sistemul de ecuaţii au rezultat următoarele valori ale
necunoscutelor: X 1 = 67,215 , X 2 = −55,130 şi X 3 = −7,163
Eforturile finale sunt date în tabelul 11.12
Tabelul 11.12
Bara 1-2 1-3 2-3 2-4 2-5
Efortul -79,751 56,392 -24,624 -17,409 -55,130
Bara 3-4 3-5 4-5 4-6 4-7
Efortul 34,824 31,768 -23,167 8,673 -2,061
Bara 5-6 5-7 6-7 6-8 7-8
Efortul -7,163 -2.15 1,457 5.102 3,607
- 62 -
ARCE STATIC NEDETERMINATE
Arcele static nedeterminate sunt:

- arcul dublu articulat
- arcul cu tirant
- arcul dublu încastrat.
1. Arcul dublu articulat este o singură dată static nedeterminat. Condiţia de

compatibilitate este ∆ 1 = 0 sau dezvoltat
δ11 X 1 + ∆ 1p = 0 (XI.8)
În figura XI.5 este reprezentat arcul dublu articulat şi sistemul de bază – arc
simplu rezemat. Eforturile unitare sunt m1 = − y şi n 1 = − cos ϕ .
x SB X1 H=1 y X1=1
x
a b c
- Fig.XI.5 -
Expresia coeficientului necunoscutei şi a termenului liber conţine efectul

momentelor încovoietoare şi a forţelor axiale.
m12 n 12 y2 cos 2 ϕ
δ11 = ∫ ds + ∫ ds = ∫ ds + ∫ ds
EI EA EI EA
m1 M 0p n 1 N 0p yM 0p N 0p cos ϕ
∆ 1p = ∫ ds + ∫ ds = − ∫ ds − ∫ ds (XI.9)
EI EA EI EA
Alegând ca elemente de comparaţie I0 şi A0 se obţine
I I
EI 0 δ11 = ∫ 0 y 2 ds + ∫ 0 cos 2 ϕds
I A
I0 I
EI 0 ∆ 1p = − ∫ yM 0p ds − ∫ 0 N 0p cos ϕds (XI.10)
I A
iar expresia necunoscutei are forma:
I0 I0 0
∫ + ∫ N p cos ϕ ds
0
∆ 1p yM p
ds
X1 = − = I A (XI.11)
δ 11 I0 2 I0
∫ I y ds + ∫ A cos ϕ ds
2
În cazul forţelor gravitaţionale şi a arcelor pleoştite se poate neglija efectul

forţelor axiale N 0p comparativ cu cel al momentelor încovoietoare M 0p .
- 63 -
Dacă se consideră cazul arcului cu secţiunea variabilă, legea de variaţie fiind
A = A 0 cos ϕ atunci integrala a doua de la numitor devine (cu dx = ds ⋅ cos ϕ )
I0 I0 dx I0
∫ A cos ϕds = ∫ A cos ϕ cos ϕ ⋅ cos ϕ = A ⋅ L = i 0 ⋅ L
2 2 2
(XI.12)
0 o
În aceste condiţii necunoscuta X1 capătă forma uzuală
I0
∆ 1p ∫ I
yM 0p ds
X1 = = (XI.13)
δ 11 I0 2
∫ I y ds + L ⋅ i 0
2
Deoarece integrarea directă este posibilă doar în cazuri simple de încărcare

(regula lui Vereşciaghin nu se mai poate aplica deoarece bara este curbă), în practică
se utilizează metode numerice de calcul.
În acest scop se împarte arcul într-un număr de elemente de lungime finită ∆s –
elemente numite bolţari – şi calculând eforturile în centrul de greutate al bolţarilor,
necunoscuta se obţine cu expresia:
X1 =
∑ yM 0p W
(XI.14)
∑ y 2 W + L ⋅ i 02
I
unde W = 0 ∆s .
I
Eforturile finale se deterrmină astfel:
M p = M 0p + m1X1 = M 0p − yX1
N p = N 0p + n 1X1 = N 0p − X1 cos ϕ (XI.15)
2. Arcul cu tirant (fig.XI.6) este tot o singură dată static nedeterminat. Sistemul
de bază se alege prin secţionarea tirantului.
x X1
SB
- Fig.XI.6 -
Se obţine tot un arc simplu rezemat, dar trebuie să se introducă în expresia

coeficientului necunoscutei şi efectul efortului axial din tirant.
- 64 -
m12 n 12 n 2t
δ11 = ∫ ds + ∫ ds + ∫ dx (XI.16)
EI EA EtAt
sau cu notaţiile anterioare
I0 2
EI 0 δ11 = ∫ y ds + L ⋅ i 02 + L ⋅ i 2t (XI.17)
I
E ⋅ I0
unde s-a notat cu i 2t = , unde Et şi At fiind caracteristicile tirantului, iar E şi I0
Et ⋅ At
ale arcului.
Necunoscuta are forma
I0
∫ I
yM 0p ds
X1 = (XI.18)
I0 2
∫ I
y ds + l ⋅ ( i 02 + i 2t )
3. Arcul dublu încastrat (fig.XI.7) este de trei ori static nedeterminat.

Pentru reducerea volumului de calcul se utilizează un procedeu de
ortogonalizare a diagramelor unitare, denumit procedeul transferării necunoscutelor
în centrul elastic (fig. XI.7b). În acest mod sistemul de ecuaţii va fi format din trei
ecuaţii fiecare ecuaţie conţinând o singură necunoscută.
y
y X2 y’ c
X2 y x
X1 X1
x
X3 X3
a b
- Fig.XI.7 -
Deoarece sistemul de bază este simetric, diagramele m1 şi m2 sunt simetrice, iar

diagrama m3 este antisimetrică. Din condiţia ca δ12 = δ 21 = 0 rezultă lungimea
consolelor în vârful c!rora au fost transferate necunoscutele.
Eforturile unitare în secţiunea curentă sunt:
m1 = − y ; n 1 = − cos ϕ ;
m2 = 1; n2 = 0 ; (XI.19)
m3 = x ; n 3 = sin ϕ
deci
mm nn y
δ12 = δ 21 = ∫ 1 2 ds + ∫ 1 2 ds = − ∫ ds
EI EA EI
sau
- 65 -
I0 I
δ12 = ∫ 0 (c − y')ds = 0 (XI.20)
I I
de unde rezultă
I0
∫ I
y' ds
c= (XI.21)
I0
∫ I ds
Ţinând seama de aproximaţiile făcute la arcul dublu articulat şi introducând şi
următoarele aproximaţii
I0 I0 0
∫ A sin ϕds ≈ 0 şi ∫ A N p sin ϕds ≈ 0
2
(XI.22)
necunoscutele vor avea expresiile
I0
∫ I yM p ds
0
X1 = ;
I0 2
∫ I y ds + l ⋅ i 0
2
I0 0
∫ I M p ds
X2 = − (XI.23)
I0
∫ I ds
I0
∫ I xM p ds
0
X3 = −
I0 2
∫ I x ds
Pentru calculul prin bolţari expresiile centrului elastic şi ale necunoscutelor
devin:
c=
∑ yW
∑W
X1 =
∑ yM 0p W
; X2 = −
∑ M 0p W
; X3 = −
∑ xM 0p W
(XI.24)
∑ y 2
W + l ⋅ i 2
0 ∑ W ∑ x 2
W
Dacă încărcarea este simetrică X1 ≠ 0 şi X 2 ≠ 0 iar X 3 = 0 . Eforturile sunt:
M p = M 0p + m1X1 + m 2 X 2 = M 0p − yX1 + X 2
N p = N 0p + n 1X1 + n 2 X 2 = N 0p − X1 cos ϕ (XI.25)
Dacă încărcarea este antisimetrică X1 = 0 şi X 2 = 0 iar X 3 ≠ 0 . Eforturile sunt:
M p = M 0p + m 3 X 3 = M 0p + xX 3
N p = N 0p + n 3 X 3 = N 0p + X 3 sin ϕ (XI.26)
- 66 -
APLICAŢII
Sā se traseze diagramele de momente încovoietoare şi de forţă axială la

următoarele arce
Problema 11.13 (fig.11.13) Arcul este parabolic cu secţiune constantă

(bxh=40x60cm2).
y P=240kN P=240kN
y X1
3
x
0
6 6 x SB 120 Mp 120
220,22 186,335 220,22 Px

_ PL
59,25 2
59,25 4
161 216,61 216,61
Mp Np
- Fig.11.13 -
Încărcarea fiind simplă se va utiliza integrarea directă. Expresia necunoscutei –

în cazul secţiunii constante este
X1 =
∫ yM 0p ds
∫ y ds + L ⋅ i 0
2 2
Expresiile momentelor încovoietoare în secţiunea curentă sunt: m1 = − y ,

Px 4fx (L − x )
M 0p = , iar y =
2 L2
L
2
4fx (L − x ) Px 5PL2 f
∫ yM p ds = 2 ∫0 L2 ⋅ dx = = 10800
9
2 48
L
16f 2 x 2 (L − x ) 2
2
8Lf 2
∫ y ds = ∫0 dx = = 57,6
2
L4 15
I h2 0,6 2
L ⋅ i 02 = L = L = 12 ⋅ = 0,36
A 12 12
10800
X1 = = 186,335
57,96
- 67 -
Calculul momentelor încovoietoare: M p = M 0p − yX1
- secţiunea de la cheie
PL
Mc = − f ⋅ X 1 = 720 − 3 ⋅ 186,335 = 161kNm
4
- secţiunea de la sfertul deschiderii
P L 3
M s = ⋅ − f ⋅ X 1 = 360 − 419,25 = −59,25kNm
2 4 4
Calculul forţelor axiale: N p = N 0p − X 1 cos ϕ

- secţiunea de la naşteri: cos ϕ1 = 0,707 ; sin ϕ1 = 0,707
P
N 1 = − sin ϕ1 − X 1 cos ϕ1 = −216,61kN
2
- secţiunea de la sfert: cos ϕ s = 0,894 ; sin ϕ s = 0,447
P
N s = − sin ϕ s − X 1 cos ϕ s = −220,22kN
2
- secţiunea de la cheie: cos ϕ c = 1 ; sin ϕ c = 0
N c = −X 1 cos ϕ c = −186,335kN
Problema 11.14 (fig.11.14) Arcul de la aplicaţia precedentă, încărcat cu o forţă

uniform distribuită pe jumătate de deschidere.
y 20kN/m 20
y X1
3
x B
A
0
6 6 x SB 90 Mp 30
64,034 56,627 64,034 180

_
37,41
1,12 103,68
61,254
52,59
Mp Np
- Fig.11.14 -
Arcul fiind acelaşi se va calcula numai termenul liber (numărătorul expresiei

necunoscutei X1)
- 68 -
x
Pe prima jumătate a arcului M 0p = 90 x − 20 x = 90 x − 10 x 2
2
L
4fx (L − x )
2
∫ yM ds = ∫ ⋅ (90 x − 10 x 2 )dx =2106

9
p
0 L2
Pe jumătatea din dreapta a arcului M 0p = 30x

L
4fx (L − x )
2
∫ yM ds = ∫ ⋅ 30 xdx =1350
9
p
0 L2
Deci
∫ yM ds = 2106 + 1350 = 3456
9
p
3456
X1 = = 56,627
57,96
Calculul momentelor încovoietoare

- secţiunea de la cheie
M c = 180 − 3 ⋅ 56,627 = 1,12kNm
- secţiunea de la sfert pe jumătatea din stânga a arcului
3
M s = 90 ⋅ 3 − 20 ⋅ 3 ⋅ 1,5 − 3 ⋅ 56,627 = 52,59kNm
4
- secţiunea de la sfert pe jumătatea din dreapta a arcului
3
M s = 30 ⋅ 3 − 3 ⋅ 56,627 = −37,41kNm
4
Calculul forţelor axiale:

- secţiunea A cos ϕ A = 0,707 ; sin ϕ A = 0,707
N 1 = −90 sin ϕ A − 56,627 cos ϕ A = −103,68kN
- secţiunea de la sfert pe jumătatea din stânga a arcului cos ϕ s = 0,894 ;
sin ϕ s = 0,447
N s = −90 sin ϕ s − 56,627 cos ϕ s + 20 ⋅ 3 sin ϕ s = −64,034kN
- secţiunea de la cheie: cos ϕ c = 1 ; sin ϕ c = 0
N c = −56,627 cos ϕ c = −56,627kN
- secţiunea de la sfert pe jumătatea din dreapta a arcului cos ϕ s = 0,894 ;
sin ϕ s = 0,447
N s = −30 sin ϕ s − 56,627 cos ϕ s = −64,034kN
- secţiunea B cos ϕ A = 0,707 ; sin ϕ A = 0,707
N B = −30 sin ϕ A − 56,627 cos ϕ A = −61,254kN
- 69 -
Problema 11.15 (fig.11.15) Arcul parabolic cu tirant are următoarele
caracteristici:
- Arcul Eb=300000daN/cm2, bxh=40x60cm2.
- Tirantul Et=2100000daN/cm2, At=34cm2.
P=240kN P=240kN
X1
3
0
6 6 SB 120 Mp 120
210,405 175,353 210,405

_ 720
34,454 34,454
193,94 208,646
208,646
Mp Np
- Fig.11.15 -
Arcul este acelaşi de la aplicaţia 11.13. În acest caz având tirant se modifică
coeficientul necunoscutei.
m12 n 12 n 2t
δ11 = ∫ ds + ∫ ds + ∫ dx
EI EA EtAt
unde m1 = − y , n 1 = − cos ϕ , n t = +1
I I EI 0 2
EI 0 δ11 = ∫ 0 y 2 ds + ∫ 0 cos 2 ϕds + ∫ 1 dx
I A EtAt
Deoarece arcul are secţiune constantă I0=I rezultă
L 2
 4fx (L − x ) 
2
∫ y ds = 2 ∫0  L2  dx = = 57,6
2
I0
∫ A cos ϕds = L ⋅ i 0 = 0,36
2 2
EI 0 2 3 ⋅ 10 7 ⋅ 72 ⋅ 10 −4
∫ E A 1 ds = L ⋅ i t = 12 2,1 ⋅10 8 ⋅ 34 ⋅10 −4 = 3,63
2
t t
EI 0 ∆ 1p = − ∫ yM 0p ds = −10800
Necunoscuta, efortul din tirant, este
∆ 10800
X 1 = − 1p = = 175 ,353 kN
δ 11 57 ,60 + 0 ,36 + 3,63
- 70 -
Se constată că în cazul arcului cu tirant, efortul în tirant este mai mic decât
reacţiunea orizontalā a arcului dublu articulat, şi aceasta deoarece tirantul este un
element deformabil.
Calculul momentelor încovoietoare
M c = 120 ⋅ 6 − 3 ⋅ 175,353 = 193,94kNm
3
M s = 120 ⋅ 3 − 3 ⋅ 175,353 = −34,544kNm
4
Calculul forţelor axiale
N A = −120 sin ϕ A − 175,353 cos ϕ A = −208,846kN
unde cos ϕ A = 0,707 ; sin ϕ A = 0,707
N s = −120 sin ϕ s − 175,353 cos ϕ s = −210,405kN
unde cos ϕ s = 0,894 ; sin ϕ s = 0,447
N c = −X 1 = −175,353kN
N t = + X 1 = +175,353kN
Problema 11.16 (fig.11.16) Se va utiliza calculul prin bolţari. Arcul este

circular din beton armat, având secţiunea transversală constantă, bxh=40x70cm2, raza
R=22,62m şi unghiul la centru 2θ = 84 0 .
Forţele sunt aplicate simetric în secţiunile 2,3,4,5 şi 6.
20 20 20 20 y
20 20 6 7
20 20 5
20 4
20 3
5,81
y 2
1 θ6 x
x 0
θ5
θ4
θ3
θ2
16,81
R=22,62
θ1
θ θ0
θ
30,27
- Fig.11.16 -
Calculul elementelor geometrice
L = 2R sin α = 2 ⋅ 22,62 ⋅ 0,669 = 30,27 m
f = R (1 − cos α) = 22,62 ⋅ (1 − 0,743) = 5,81m
- 71 -
nπ
Arcul se împarte în 12 elemente de lungime constantă ∆s = ⋅ R = 2,76m .
180
Calculul se dezvoltă pe jumătate de arc. Coordonatele centrelor de greutate ale
bolţarilor precum şi ale secţiunilor 0 şi 7 sunt date în tabelul 11.16.1. Relaţiile de
calcul sunt x i = R sin α − R sin θ i ; y i = R cos θ i − R cos α
Tabelul 11.16.1
Sectiunea θi sinθi cosθi xi yi
0 420 0,669 0,743 0 0
1 38030’ 0,622 0,784 1,065 0,924
2 31030’ 0,522 0,853 3,327 2,485
3 24030’ 0,415 0,910 5,748 3,774
4 17030’ 0,301 0,954 8,327 4,769
5 10030’ 0,182 0,983 11,018 5,425
6 3030’ 0,061 0,998 13,755 5,764
7 0 0 1,000 15,135 5,810
Expresia necunoscutei, în condiţia ∆s = ct. , I=ct., este
X1 =
∑ yM 0p ∆ s
=
∑ yM 0p
∑ y 2
∆ s + L ⋅ i 2
0 ∑ y 2 + L ⋅ i 02 ∆ s
Momentele încovoietoare M 0p şi eforturile axiale N 0p calculate cu relaţiile
M 0p i = V0 ⋅ x i − ∑ Pj d i
unde di este distanţa de la forţa curentă la secţiunea i.
N 0p i = −V0 sin θ i − ∑ Pj sin θ i
sunt date în tabelul 11.16.2.
Tabelul 11.16.2
y2
0 0
Sectiunea M p y yM p sinθi N 0p
1 106,50 0,924 98,406 0,854 0,622 -62,20
-52,20
2 332,70 2,485 826,759 6,175 0,522
-41,76
-33,20
3 526,38 3,774 1986,558 14,243 0,415
-24,90
-18,06
4 681,12 4,769 3248,261 22,743 0,301
-12,04
-7,28
5 788,76 5,425 4279,023 29,431 0,182
-3,64
-1,22
6 834,50 5,764 4810,058 33,224 0,061
0
Termenii din expresia necunoscutei se calculează pe arcul întreg deoarece

sistemul de bază este arc simplu rezemat
2∑ yM 0p = 2 ⋅ 15249,065 = 30498,13 2∑ y 2 = 2 ⋅ 106,67 = 213,34
- 72 -
Lh 2 30,270 ⋅ 0,70 2
L ⋅ i ∆s =
2
= = 0,448
12∆s 12 ⋅ 2,76
0
Necunoscuta X1 este:
30498,130
X1 = = 142,656kN
213,34 + 0,448
Eforturile finale (fig.11.17) au fost calculate cu relaţiile
M p = M 0p − yX1 N p = N 0p − X1 cos ϕ
şi sunt înscrise în tabelul 11.16.3.
Deoarece încărcarea este simetrică eforturile au fost calculate pe jumătate de
arc.
Tabelul 11.16.3
0
Sectiunea M p y -yX1 Mp N 0p cosθi -X1cosθi Np
0 0 0 0 0 -66,90 0,743 -105,993 -172,893
1 106,50 0,924 -131,814 -25,314 -62,20 0,784 -111,842 -174,042
-52,20 -173,885
2 332,70 2,485 -354,500 -22,800 0,853 -121,685
-41,76 -163,445
-33,20 -163,017
3 526,38 3,774 -538,384 -12.004 0,910 -129,817
-24,90 -154,717
-18,06 -154,154
4 681,12 4,769 -608,326 0,794 0,954 -136,094
-12,04 -148,134
-7,28 -147,510
5 788,76 5,425 -773,908 14,852 0,983 -140,230
-3,64 -143,870
-1,22 -143,590
6 834,50 5,764 -822,269 11,231 0,998 -142,370
0 -142,370
7 844,50 5,810 -828,830 5,670 0 1,000 -142,656 -142,656
25,314 25,314
5,67
Mp
Np
- Fig.11.17 -
- 73 -
Problema 11.17 (fig.11.18) Arcul este circular şi realizat din beton armat
având secţiunea bxh=120x60cm2. Deschiderea arcului este L=34,78m iar săgeata este
f=13,34m. Se va efectua calculul prin bolţari.
P9 PB P9
P7 P7
P5 P5
P3 P3
f=13,34
f
L=34,78
R α
y
L/2
8 9 10 B
7 x’ B
6
5 y'
c
x X1 i
4 C x i'
3 i
2 X2
1 θi
A A
α
y’
- Fig.11.18 -
Calculul elementelor geometrice ale arcului. Cunoscând deschiderea şi săgeata

se determină raza arcului şi unghiul la centru.
2
L L2 f
R =   + (R − f ) R= + = 18,00m
2 2
2 8f 2
L
sin α = = 0,966 α = 75 0
2R
Arcul fiind simetric calculul se va efectua pe semistructură prin transferarea
necunoscutelor în centrul elastic. Semiarcul se împarte în zece bolţari de lungime
egală.
Coordonatele centrelor de greutate ale bolţarilor precum şi ale secţiunilor A şi
B sunt date în tabelul 11.17.1
Relaţiile de calcul pentru coordonatele centrelor de greutate sunt:
- 74 -
x i' = R sin θ i ; y i' = R (1 − cos θ i )
x i = R sin α − R sin θ i ; y i = R cos θ i − R cos α
Tabelul 11.17.1
Sectiunea θi sinθi cosθi x i' y i'
A 750 0,966 0,259 17,390 13,340
1 71015’ 0,947 0,321 17,046 12,222
2 63045’ 0,897 0,442 16,146 10,040
3 56015’ 0,831 0,555 14,958 8,000
4 48045’ 0,752 0,659 13,356 6,138
5 41015’ 0,659 0,752 11,862 4,464
6 33045’ 0,555 0,831 10,000 3,042
7 26015’ 0,442 0,897 7,956 1,854
8 18045’ 0,321 0,947 5,778 0,954
9 11015’ 0,195 0,980 3,510 0,360
10 3045’ 0,065 0,998 1,170 0,036
B 0 0 1 0 0
Poziţia centrului elastic ( de coordonată c) se determină cu relaţia

c=
∑ y'W I
unde W = 0 ∆s = ∆s
∑W I
deoarece secţiunea transversală a arcului este constantă, iar lungimea bolţarului este
nπ
∆s = ⋅ R = 2,356m
180
Calculul coordonatei centrului elastic “c”, coordonatele centrelor de greutate
ale bolţarilor, în sistemul de axe xCy precum şi termenii yW şi y2W, necesari în
calculul necunoscutelor este prezentat în tabelul 11.17.2.
Tabelul 11.17.2
Sectiunea y’ W y’W y yW y2W
10 0,036 2,356 0,085 4,674 11,012 51,470
9 0,360 2,356 0,850 4,350 10,249 44,581
8 0,954 2,356 2,247 3,756 8,849 33,237
7 1,854 2,356 4,368 2,856 6,728 19,217
6 3,042 2,356 7,167 1,668 3,930 6,555
5 4,464 2,356 10,517 0,246 0,579 0,142
4 6,138 2,356 14,461 -1,428 -3,364 4,804
3 8,000 2,356 18,848 -3,290 -7,751 25,501
2 10,040 2,356 23,654 -5,330 -12,557 66,931
1 12,222 2,356 28,795 -7,512 -17,698 132,949
- 75 -
∑ y' W = 110,992 = 4,710m
∑ W = 23,56 ∑ y' W = 110,992 c=
∑W 23,56
Momentele încovoietoare M 0p şi eforturile axiale N 0p pe sistemul de bază sunt
calculate în tabelul 11.17.3.
Forţele concentrate sunt aplicate în secţiunile 3,5,7,9,B şi au valorile
P3=180kN, P5=150kN, P9=180kN PB=200kN. Pentru calculul pe semistructură se ia
PB
= 100kN .
2
Tabelul 11.17.3
Secţiunea M i = M i +1 + ( x i +1 − x i ) ⋅ ∑ Pi +1
' '
∑ Pi sinθi N 0p
B MB=0 100 0 0
10 M10 = 0 − 100 ⋅ 1,170 = −117 100 0,065 -6,50
M 9 = −117 − 100 ⋅ 2,34 = −351 -19,50
9 280 0,195
-54,60
8 M 8 = −351 − 280 ⋅ 2,268 = −986,04 280 0,321 -89,88
M 7 = −986,04 − 280 ⋅ 2,178 = −1595,88 -123,76
7 430 0,442
-190,06
6 M 6 = −1595,88 − 430 ⋅ 2,044 = −2474,80 430 0,555 -238,65
M 5 = −2474,80 − 430 ⋅ 1,862 = −3275,46 -283,87
5 580 0,659
-383,22
4 M 4 = −3275,46 − 580 ⋅ 1,674 = −4246,38 580 0,752 -436,16
M 3 = −4246,38 − 580 ⋅ 1,422 = −5071,14 -481,98
3 760 0,831
-631,56
2 M 2 = −5071,14 − 760 ⋅ 1,188 = −5974,02 760 0,897 -681.72
1 M1 = −5974,04 − 760 ⋅ 0,90 = −6658,02 760 0,947 -719,72
A M A = −6658,02 − 760 ⋅ 0,344 = −6919,46 760 0,966 -734,16
Expresiile necunoscutelor sunt
X1 =
∑ yM 0p W
; X2 = −
∑ M 0p W
∑ y 2 W + L ⋅ i 02 ∑W
Din tabelul 11.17.2 rezultă
∑ W = 23,56
∑ y 2 W = 385,327
Termenul liber L ⋅ i 02 pe semistructură are valoarea
1 1 0,60 2
L ⋅ i 0 = 34,78 ⋅
2
= 0,522
2 2 12
Ceilalţi termeni din expresiile necunoscutelor sunt calculaţi în tabelul 11.17.4.
- 76 -
Tabelul 11.17.4
0
Sectiunea W y yW M p M 0p W y M 0p W
10 2,356 4,674 11,012 -117,00 -275,652 -1288,404
9 2,356 4,350 10,249 -351,00 -826,956 -3597,400
8 2,356 3,756 8,849 -986,04 -2323,110 -8725,468
7 2,356 2,856 6,728 -1595,88 -3759,893 -10737,08
6 2,356 1,668 3,930 -2474,80 -5830,629 -9725,964
5 2,356 0,246 0,579 -3275,44 -7716,984 -1896,491
4 2,356 -1,428 -3,364 -4246,38 -10004,47 +14284,822
3 2,356 -3,290 -7,751 -5071,14 -11947,606 +39306,406
2 2,356 -5,330 -12,557 -5974,02 -14074,791 +75015,769
1 2,356 -7,512 -17,698 -6658,02 -15686,295 +117833,673
∑ M W = −72446,386
0
p
∑ yM W = 210469,863
0
p
Cu aceste rezultate necunoscutele capătă valorile

210469,863 − 72446,386
X1 = = 494,934kN X 2 = − = 3074,974kNm
424,726 + 0,522 23,56
Eforturile finale calculate cu relaţiile
M p = M 0p + m1X1 + m 2 X 2 = M 0p − yX1 + X 2
N p = N 0p + n 1X1 + n 2 X 2 = N 0p − X1 cos ϕ
sunt date în tabelul 11.17.5.
Tabelul 11.17.5
0 0
Sectiunea y -yX1 M p Mp N p cosθi -X1cosθi Np
B 4,771 -2331,139 0 +743,834 0 1 -494,934 -494,934
10 4,674 -2313,321 -117,00 +644,652 -6,50 0,998 -493,944 -500,444
-19,50 -504,535
9 4,350 -2152,963 -351,00 +571,011 0,980 -485,035
-54,60 -539,635
8 3,756 -1858,972 -986,04 +229,962 -89,88 0,947 -468,702 -558,580
-123,76 -567,715
7 2,856 -1413,531 -1595,88 +65,567 0,897 -443,955
-190,06 -634,016
6 1,668 -825,550 -2474,80 -225,376 -238,65 0,831 -411,290 -649,940
-283,87 -655,560
5 0,246 -121,753 -3275,44 -322,240 0,752 -372,190
-383,22 -754,410
4 -1,428 +706,765 -4246,38 -464,640 -436,16 0,659 -326,161 -762,321
-481,98 -756,668
3 -3,290 +1628,333 -5071,14 -367,833 0,555 -274,688
-631,56 -906,248
2 -5,330 +2638,00 -5974,02 -261,047 -681.72 0,442 -218,760 -900,480
1 -7,512 +3717,944 -6658,02 +134,900 -719,72 0,321 -158,874 -878,594
A -8,630 +4271,280 -6919,46 +426,794 -734,16 0,259 -128,188 -862,348
- 77 -
Problema 11.18 (fig.11.19) Se consideră arcul circular de la problema 11.17,
supus presiunii hidrostatice pn=30kN/m. Se cunosc α = 750 , R=18,00 m.
y
p
y’
c
x X1 y
f
R α α
L L
2 2
1,70 1,70
9,74
Mp
6,294
6,294
539,277
_
539,427 539,427
Np
539,813 539,813
- Fig.11.19 -
Cu datele geometrice prevăzute rezultă L=34,78m şi f=13,34m.

Poziţia centrului elastic este dată de relaţia
α
y' ds ∫
R (1 − cos θ)dθ
c=
∫ = 0  sin α 
= R 1 − 
∫ ds
α
 α 
∫ Rdθ
0
 0,9659 
c = 1818 −  = 4,718m
 1,309 
- 78 -
Calculată prin bolţari, poziţia centrului elastic a fost dată de valoarea c=4,710m
(deci o bună aproximaţie).
Considerând ca sistem de bază pentru încărcarea „p” arcul cu trei articulaţii –
care este arc de coincidenţă – rezultă în arc numai forţă axială de compresiune
N 0p = − pR . În aceste condiţii M 0p ≡ 0 şi rezultă X1 ≠ 0 , X 2 = 0 .
Ecuaţia de condiţie va fi
δ11 X1 + ∆1p = 0
Calculul coeficientului necunoscutei X1 este
EIδ11 = ∫ m12 ds + i 2 ∫ n 12 ds = ∫ y 2 ds + i 2 ∫ cos 2 θds
 sin α   sin α 
Deoarece y = c − y' = R 1 −  − R (1 − cos θ) = R  cos θ − , iar
 α   α 
ds = Rdθ se obţine
 sin 2α 2 sin 2 α  2 sin 2α 
EIδ11 = αR 1 +
3
−  + α Ri  1 +  = 775,90
 2α α2   2α 
Calculul termenului liber
α
EI∆1p = i 2 ∫ n 1 N 0p ds = 2i 2 ∫ (− cos θ) ⋅ (−pR )Rdθ = 2pR 2 i 2 sin α =563,32

0
Expresia necunoscutei
∆ 1p 2pR 2 i 2 sin α 563,32
X1 = − = =− = −0,723
δ11  sin 2α 2 sin 2
α   sin 2 α  775,90
αR 3 1 + −  + αRi 2 1 + 
 2α α 2
  2α 
Calculul momentelor încovoietoare finale

- la cheie
M c = m1X1 = − y c X1 = −4,718 ⋅ 0,723 = 9,74kNm
- la naşteri
M n = m1X1 = − y n X1 = −(13,34 − 4,718) ⋅ 0,723 = −6,294kNm
- la sfertul deschiderii
M s = m1X1 = − y s X1 = −2,322 ⋅ 0,723 = −1,70kNm
Calculul forţei axiale

- la cheie
N c = − pR + X1 = −30 ⋅ 18 + 0,723 = −539,277 kN
- la naşteri
N n = − pR + X1 cos α n = −30 ⋅ 18 + 0,723 ⋅ 0,259 = −539,813kN
- la sfertul deschiderii
N s = −pR + X1 cos α s = −30 ⋅ 18 + 0,723 ⋅ 0,793 = −539,427 kN
- 79 -
METODA DEPLASĂRILOR
CAPITOLUL XII
PRINCIPIILE METODEI DEPLASĂRILOR
Metoda deplasărilor este o metodă generală pentru calculul structurilor

alcătuite din bare: cadre, grinzi continue sau grinzi cu zăbrele având noduri rigide.
Starea de eforturi care se dezvoltă într-o bară a unei structuri poate fi determinată
dacă se cunosc forţele ce acţionează asupra barei, precum ţi deplasările secţiunilor de
la capete – translaţii şi rotiri. Această observaţie constituie baza calculului structurilor
prin metoda deplasărilor. Se reamitesc aici caractreisticile nodurilor unei structuri
alcătuite din bare:
- secţiunile de capăt ale barelor ce converg într-un nod rigid se rotesc cu acelaşi
unghi şi au aceeaşi translaţie;
- secţiunile de capăt ale barelor ce converg într-un nod articulat au aceeaşi
translaţie, rotirea relativă fiind liberă.
În formularea clasică a principiilor metodei deplasărilor – în vederea reducerii
numărului de necunoscute se admite prin ipoteză că lungimile barelor nu variază prin
trecerea din poziţia iniţială în poziţia deformată.
Prin această condiţie structurile se clasifică în două categorii: structuri cu noduri fixe
şi structuri cu noduri deplasabile.
Structurile cu noduri fixe sunt acele structuri la care prin deformaresub
acţiunea forţelor exterioare, nodurile efectuează numai rotiri, translaţiile fiind blocate
de legăturile exterioare. (fig. XII.1,a).
Structurile cu noduri deplasabile sunt acele structuri la care prin deformare, sub
acţiunea forţelor exterioare, nodurile efectuează atât rotiri cât şi translaţii
(fig. XII.1,b).
- Fig.XII.1 -
a b
Pentru a stabili că o structură face parte dintr-o categorie sau alta se procedează
în modul următor:
- nodurile rigide se transformă în noduri articulate, iar încastrările cu baza se
transformă în articulaţii, obţinând structura auxiliară,
- structura auxiliară se analizează din punct de vedere cinematic, utilizând
următoarea relaţie:
- 80 -
W = 3B − 2A − S (XII.1)
unde B reprezintă numărul de bare, A numărul de articulaţii simple, iar S numărul de
reazeme simple.
- dacă W ≤ 0 structura auxiliară nu are grade de libertate cinematică, iar
structura reală este o structură cu noduri fixe (fig. XII.2,a şi b),
- dacă W > 0 , structura auxiliară are un număr de grade de libertate
cinematică, iar structura reală este o structură cu noduri deplasabile, având
acelaşi număr de grade de libertate elastică (fig.XII.2,c şi d).
- Fig.XII.2 -
Excepţii de la regula (XII.1) sunt:

- cadrele care au un tirant (fig.XII.3,a). Deoarece tirantul este o bară
S tru ctu ra au xiliara

W = 3⋅4 − 2⋅6 = 0
a b

W = 3⋅5 − 2 ⋅7 =1
c d

W = 3⋅5 − 2 ⋅6 −1 = 2
e f
deformabilă axial, el nu suprimă deplasarea pe direcţia gradului de libertate, ci

o limitează la deformarea sa;
- cadrele care au o riglă curbă, au un grad de libertate în plus, comparativ cu
acelaşi cadru care ar avea rigla rectilinie (fig.XII.3,b şi c).
- Fig.XII.3 -
Şi în metoda deplasărilor calculul se conduce pe un sistem de bază obţinut prin
blocarea tuturor deplasărilor posibile ale nodurilor structurii – rotiri şi translaşii
(fig.XII.4,a şi b).
W =2 W =2 W =1
a b c
Pentru blocarea rotirii unui nod rigid se utilizează blocajul de nod, iar pentru
blocarea translaţiei pe direcţia unui grad de libertate se utilizează legătura de grad de
libertate.
- 81 -
Blocajul de nod este o legătură simplă care suprimă rotirea nodului, dar lasă
liberă translaţia acesteia. Echivalentul mecanic al unui blocaj de nod este o reacţiune
moment.
Legătura de grad de libertate este o legătură simplă care suprimă translaţia
nodului şi lasă liberă rotirea acesteia. Echivalentul mecanic alunei legături de grad de
libertate este o reacţiune forţă.
Z1
Z1 P Z2 P1 Z5
a Z2 P2 Z3 Z4
SB Z6
b
SB
2 n ecun oscu te
rotiri
6 n ecun oscu te
(4 rotiri + 2 tran slatii)
- Fig.XII.4 -
Sistemul de bază, în metoda deplasărilor, are următoarele caracteristici:

- este unic,
- este format din două tipuri de bare: bare dublu încastrate şi bare
încastrate la o extremitae şi articulate la cealaltă,
- este multiplu static nedeterminat comparativ cu structura reală.
Sistemul de bază va fi încărcat cu forţele reale şi cu deplasările nodurilor
(iniţial necunoscute). Sub acţiunea acestor încărcări în legăturile suplimentare vor
apărea reacţiuni. Reacţiunea totală se obţine prin suprapunerea de efecte. Deoarece
aceste legături suplimentare sunt fictive, condiţia ca ele să nu existe este ca
echivalentul lor mecanic să fie egal cu zero. Deci R 1 = 0 , R 2 = 0 , . . . , R n = 0 unde
R 1 = r11 Z1 + r12 Z 2 + ... + r1n Z n + R 1p = 0
R 2 = r21 Z1 + r22 Z 2 + ... + r2 n Z n + R 2 p = 0
(XII.2)
M
R n = rn1 Z1 + rn 2 Z 2 + ... + rnn Z n + R np = 0
În sistemul de ecuaţii (XII.2), elementele componente au următoarele
semnificaţii:
- Z1, Z2, … , Zn – sunt deplasările necunoscute ale nodurilor – rotiri şi
translaţii,
- r11, r22, … , rnn – coeficienţii necunoscutelor principale sunt reacţiuni unitare,
produse de deplasări egale cu unitatea pe direcţia lor când acestea acţionează
asupra sistemului de bază. Aceste reacţiuni sunt totdeauna pozitive.
- r12, r13, … , rij – coeficienţii necunoscutelor secundare sunt reacţiuni unitare.
Aceste reacţiuni pot fi pozitive, negative sau egale cu zero.
- R1p, R2p, … , Rnp – termenii liberi sunt reacţiuni produse în legăturile
suplimentare de forţele exterioare. Aceste reacţiuni pot fi pozitive, negative sau
egale cu zero.
- 82 -
În vederea sistematizării calculului prin metoda deplasărilor se adoptă o
convenţie de semne, atât pentru rotiri de nod, rotiri de bară cât şi pentru momente
încovoietoare. Sensul pozitiv este sensul acelor de ceasornic. În figura XII.5 sunt
θi ∆
ψ =
L
∆
_ +
_ + _
+ _
+
m o m ente p e bara
m o m ente p e no d
prezentate câteva exemple.

- Fig.XII.5 -
Momentele încovoietoare produse din încărcarea cu forţe pe barele sistemului
de bază sunt date în tabelul 11.1 (paragraful grinzi continue).
Tabelul 11.1
Bara Diagrama de moment Momentul
încovoietor încovoietor
Mji
θi M ij = 4iθ i
j
i Mij M ji = 2iθ i
ψ ij Mij
j M ij = M ji = 6iψ ij
1
i
Mji
θi
k Mik M ik = 3iθ i
i
ψ ik
k
1 Mik M ik = 3iψ ik
i
- 83 -
Pentru cazul încărcării cu rotiri de nod sau translaţii de nod eforturile sunt date
EI
în tabelul XII.1, unde s-a notat i = (rigiditatea practică a barei).
L
Eforturile, după rezolvarea sistemului de ecuaţii, se determină astfel:
- pentru structuri cu noduri fixe ( momente pe nod)
M ij = Μ ij − 4i ij θ i − 2i ij θ j
M ji = Μ ji − 2i ij θ i − 4i ij θ j
M ik = Μ ik − 3i ik θ i
- pentru structurile cu noduri deplasabile
M ij = Μ ij − 4i ij θ i − 2i ij θ j + 6i ij ψ ij
M ji = Μ ji − 2i ij θ i − 4i ij θ j + 6i ij ψ ij
M ik = Μ ik − 3i ik θ i + 3i ik ψ ik
În relaţiile (XII.3) şi (XII.4) simbolurile îşi conţin semnul, deoarece forţe pot
avea sensuri diferite.
Structurile simetrice se rezolvă prin metoda deplasărilor utilizând procedee
cunoscute şi anume procedeul necunoscutelor grupate şi procedeul semistructurilor.
Un caz particular, care introduce şi elemente specifice metodei – este cazul
barei dublu încastrate şin sistemul de bază, intersectate de axa de simetrie la mijlocul
deschiderii sale şi este încărcată cu rotiri grupate simetric şi grupate antisimetric
(fig.XII.6).
Gruparea simetrică Gruparea antisimetrică

M ij = −4i ij θ i + 2i ij θ j = −2i ij θ i M ij = −4i ij θ i − 2i ij θ j = −6i ij θ i
Din cele de mai sus rezultă că, în gruparea simetrică bara se comportă ca având
rigiditatea pe jumătate, comparativ cu situaţia încărcării cu o singură rotire, iar în
gruparea antisimetrică bara se comportă ca având rigiditatea o dată şi jumătate,
comparativ cu situaţia încărcării cu o singură rotire.
- 84 -
APLICAŢII
A. STRUCTURI CU NODURI FIXE. La structurile cu noduri fixe, sistemul de

bază se obţine prin introducerea de blocaje de nod în nodurile rigide. Reacţiunea
moment dintr-o asemenea legătură se obţine scriind echilibrul momentelor din jurul
fiecărui nod, atât din diagramele unitare, cât şi din diagrama M 0p .
Să se traseze diagramele de eforturi la următoarele structuri cu noduri fixe.
4 0 kN 2 0 kN /m
4
3I 1 2I
2
I
6
3
4 ,5 4 ,5 6
8 i0
Z1 Z 1= 1
2 i0 2 i0 4 i0
4 i0
i0 6 i0
m1
SB
2 i0
90 65 75
45 45 35
10
40
0
Mp Mp
5
7 2 ,5
1 6 ,67
2 ,5
+ + +
_ _
2 3 ,33
4 7 ,5
_ _
Tp Np
2 ,5 9 5 ,83
- Fig.12.1 -
- 85 -
Din analiza structurii auxiliare rezultă
W = 3⋅ 3 − 2 ⋅ 4 −1= 0
deci nu există grade de libertate cinematice, iar structura reală este o structură cu
noduri fixe.
EI
Alegând o rigiditate practică de comparaţie i 0 = , pentru barele sistemului de
6
bază se obţine:
3EI EI 2EI
i12 = = 2i 0 ; i13 = = i 0 ; i14 = = 2i 0
9 6 6
Încărcând sistemul de bază cu rotirea Z1=1 rezultă diagrama m1, iar încărcând
cu forţele exterioare rezultă diagrama M 0p . Momentele de încastrare perfectă, produse
de forţe sunt:
PL 40 ⋅ 9 pL2 20 ⋅ 6 2
M 12 = −M 21 = = = 45kNm ; M 14 = = = 90kNm
8 8 8 8
Ecuaţia de condiţie are forma
r11 Z1 + R 1p = 0
Calculul reacţiunii r11. Se secţionează barele din jurul nodului 1 din diagrama
m1 şi se scrie echilibrul momentelor
r11
8i0 6i0
r11 − 6i 0 − 4i 0 − 8i 0 = 0; r11 = 18i 0
4i0
Calcul reacţiunii R1p. Se secţionează barele din jurul nodului 1, în diagrama
0
M p şi se scrie echilibrul momentelor
R1p
45 90 R 1p + 90 − 45 = 0; R 1p = −45
R 45 2,5
Z1 = − 1p = =
r11 18i 0 i 0
Momentele încovoietoare finale se obţin prin suprapunerea efectelor:
M p = M 0p + m1 Z1
2,5 2,5
M12 = −45 − 8i 0 ⋅ = −65kNm ; M 21 = +45 − 4i 0 ⋅ = +35kNm
i0 i0
2,5 2,5
M13 = −4i 0 ⋅ = −10kNm ; M 31 = −2i 0 ⋅ = −5kNm
i0 i0
2,5
M 31 = +90 − 6i 0 ⋅ = 75kNm
i0
- 86 -
Observaţii:
- coeficienţii necunoscutelor depind numai de caracteristicile structurii şi nu
depind de încărcare,
- se constată că expresiile cu care au fost determinatemomentele încovoietoare
sunt expresiile (XII.3),
- momentele încovoietoare - în cazul încărcării structurii cu forţe – nu depind
de rigiidtatea practică de comparaţie, care este aleasă arbitrar. Ca urmare în celelalte
aplicaţii se va considera i 0 = 1
- forţele tăietoare şi forţele axiale se calculează după metodologia utilizată la
metoda eforturilor.

2 0 kN /m Z1 Z2
3
1 3I 2 2I 2
2
2
I I 1 1 ,5
2
4 5 SB
6 4
8
Z 1= 1 4 Z 2= 1
4
6
4
8 6
m1 m2
2 3
40 2 3 ,93 0
1 6 ,42 8 7 ,852
30
1 6 ,06 8
0
Mp 3 3 ,39 3
Mp
3 6 ,78 6 8 ,034
30
4 5 ,98
1 ,43
+ +
_ _
_
_ 2 4 ,91
_ 3 0 ,93 5
Tp _ 3 4 ,02 Np
+ _
2 4 ,91
6 ,025 1 ,43 4 4 ,55
3 5 ,09
- Fig.12.2 -
- 87 -
EI
Calculul rigidităţilor practice ale barelor. Se consideră i 0 = =1
4
3EI EI 2EI 1,5EI
i12 = = 2 ; i14 = = 1 ; i 23 = = 2 ; i 25 = = 1,5
6 4 4 4
Momentele de încastrare perfectă, produse de forţe sunt:
PL 60 ⋅ 4 pL2 20 ⋅ 4 2
M 14 = −M 41 = = = 30kNm ; M 23 = = = 40kNm
8 8 8 8
Ecuaţiile de condiţie sunt
r11 Z1 + r12 Z 2 + R 1p = 0

r21 Z1 + r22 Z 2 + R 2 p = 0
r11
8 r11 − 8 − 4 = 0; r11 = 12
4
r12
4 r12 − 4 = 0; r12 = 4
R1p
R 1p − 45 = 0; R 1p = 30
30
r21
r21 − 4 = 0; r21 = 4
4
r22
6 r22 − 6 − 6 − 8 = 0; r22 = 20
8
6
R2p
40 R 2 p + 40 = 0; R 2 p = −40

12Z1 + 4 Z 2 + 30 = 0

4 Z1 + 20 Z 2 − 40 = 0
iar necunoscutele au valorile Z1 = −3,393 şi Z 2 = −2,678
Momentele încovoietoare finale calculate cu relaţia
M p = M 0p + m1 Z1
- 88 -
sunt date direct diagrama din figura 12.2. În aceeaşi figure! Sunt prezentate şi
diagramele de forţă tăietoare şi de forţă axială.
Observaţie: În metoda deplasărilor verificarea eficientă a rezultatelor

calculelor, este satisfacerea condiţiei de echilibru static.

Calculul rigidităţilor
practice ale barelor,
4 0 kN /m EI
0 1 2 3 pentru i 0 = =1
36
2I I 3I
2EI
9 6 12
i 01 = =8
9
EI
Z1 Z2 i12 = =6
SB 6
8 6 9 3EI
32 i 23 = =9
12
Z 1= 1 12 Ecuaţiile de condiţie
m1
16
24 24 r11 Z1 + r12 Z 2 + R 1p = 0
Z 2= 1 
r21 Z1 + r22 Z 2 + R 2 p = 0
m2
12 27 56 Z1 + 12 Z 2 − 120 = 0
1 20 1 20 
0 12Z1 + 51Z 2 + 120 = 0
Mp
cu necunoscutele
8 9 ,21 6 8 1 ,24 Z1 = 2,788
Mp
Z 2 = −3,009
1 21 ,3 3
Diagramele de eforturi
4 4 ,60 8
6 ,77 sunt date în figura 12.3.
+ +
Tp _ _
1 4 ,87
1 18 ,6 7
- Fig.12.3 -
- 89 -
Z1
1 0 k N /m
2I 2I
0
1 ,5 I
6
I SB Mp
45
6 6
- Fig.12.4 -
Structura cu această încărcare reprezintă un caz particular. Deoarece în

diagrama M 0p nu ezistă momente pe barele ce formează nodul rigid rezultă că în
ecuaţia de condiţie r11 Z1 + R 1p = 0 , termenul liber R 1p = 0 şi deci Z1 = 0 . În
consecinţă diagrama M 0p reprezintă diagrama finală Mp.
Z1
1 20 kN
3I 3I
2I α α 2I
4
SB
2 3 3 2
1 20 _
+ _
Mp 0
M p Np
1 00
100
- Fig.12.5 -
Structura prezintă o singură necunoscută. Deoarece forţa exterioară este

orizontală, iar direcţia ei trece prin nodul rigid, nu produce momente încovoietoare pe
sistemul de bază, deci M 0p ≡ 0 şi îm consecinţă Z1 = 0 şi M 0p = M p ≡ 0
În structură apar numai eforturi axiale. Eforturile din stâlpii înclinaţi se
determină scriind echilibrul nodului sub acţiunea forţelor.
∑ X i = 0; − N1 cos α + N 2 cos α = 0; N1 = N 2
120
∑Y i = 0; 120 − N1 sin α − N 2 sin α = 0; N1 = N 2 =
2 sin α
= 100kN
- 90 -
Z1
2 0 k N /m
3I 3I
2I α α 2I
4
SB
2 3 3 2
6 2 ,5 6 2 ,5
0
Mp
Mp
3 7 ,5 6 2 ,5
+ +
_ _
3 7 ,5 _ _
6 2 ,5
Tp Np
7 8 ,1 2 5 7 8 ,1 2 5
- Fig.12.6 -
Aceeaşi structură de la aplicaţia precedentă. În acest caz diagrama M 0p este

diferită de zero, momentele de încastrare perfectă pe cele două rigle au aceeaşi
valoare. În consecinţă R 1p = 0 şi ca urmare Z1 = 0 şi M p ≡ M 0p
Eforturile axiale în stâlpii înclinaţi au fost calculate scriind, ca şi în cazul
precedent, echilibrul nodului sub acţiunea forţelor
∑X i = 0; N1 sin α − N 2 sin = 0; N1 = N 2
∑Y i = 0; N 2 cos α + N 2 cos α − 2 ⋅ 62,5 = 0; N1 = N 2 = 78,125kN
Diagramele de forturi sunt date în figura 12.6
- 91 -
Z1 Z2
2 0 kN /m
3I 2I
I 2I
6
SB
3 9 6
8 Z =1
Z 1= 1 4 2
4 8
4
m2 6
8 m1
2 4
1 35 1 35 1 14 ,6 76 1 01 ,6 12
90 90 4 3 ,45 8
2 4 ,67 6 5 8 ,06 4
0
Mp Mp
1 2 ,33 8 2 9 ,03 2
- Fig.12.7 -
Structura are o consolă. În situaţia încărcării sistemului de bază cu rotirea

Z1 = 1 , consola, având un capăt liber, se roteşte ca un solid rigid, fără să se deformeze
şi în consecinţă nu apar eforturi pe consolă.
În schimb, în cazul încărcării cu forţe, pe consolă apare diagrama de moment
încovoietor, moment ce intervine în calculul reacţiunii R 1p din blocajul de nod.
EI
Se consideră i 0 = =1
6
r11 Z1 + r12 Z 2 + R 1p = 0

r21 Z1 + r22 Z 2 + R 2 p = 0
Coeficienţii necunoscutelor şi termenilor liberi sunt:
r11 = 12 ; r12 = 4 ; R 1p = −45
r21 = 4 ; r22 = 22 ; R 2 p = 135
- 92 -
12Z1 + 4 Z 2 − 45 = 0

4 Z1 + 22Z 2 + 135 = 0
iar necunoscutele au valorile Z1 = 6,169 şi Z 2 = −7,258
Diagrama de moment încovoietor este dată în figura 12.7.
1 20 Z1 Z2
2I 2I 2 2
1 ,5 I 2I 6 1 ,5 1 ,664
6 3 3 4
6 Z =1 8
1 4 Z 2= 1
6 4 ,99
4
m1
8 m2
3
90 7 5 ,25 8
90 3 7 ,62 9 4 4 ,21 9
3 7 ,62 9
0 Mp
Mp
1 8 ,81 5
- Fig.12.8 -
EI
Se consideră i 0 = =1
6
20 Z1 + 4 Z 2 − 90 = 0

4 Z1 + 12,992 Z 2 + 90 = 0
Momentele încovoietoare finale sunt date în figura 12.8.
- 93 -
B. STRUCTURI CU NODURI DEPLASABILE. Structurile cu noduri
deplasabile se impart în două categorii, în funcţie de caracteristicile ce intervin în
calculul lor. Aceste două categorii sunt:
Structuri cu noduri deplasabile având stâlpii verticali şi rigle orizontale;
Structuri cu noduri deplasabile având stâlpi înclinaţi sau rigle în două pante.
La structurile cu stâlpi verticali şi rigle orizontale ^in cazul încărcării
sistemului de bază cu o translaţie pe direcţia unui grad de libertate, riglele se
translatează (nu se deformează), iar stâlpii se rotesc deformându-se. În consecinţă
există numai diagramă de deplasări pe orizontală.
Calculul reacţiunii din legătura de grad de libertate se poate efectua exprimând
condiţia de echilibru static fie printr-o ecuaţie de proiecţie pe orizontală, fie utilizând
princiliul lucrului mecanic virtual.
La structurile cu stâlpi înclinaţi sau cu rigle în două ape prin încărcarea
sistemului de bază cu o translaţie pe direcţia unui grad de libertate se deformează atât
stâlpii cât şi unele rigle – funcţie de conformaţia structurii. În consecinţă există
diagramă de deplasări atât pe orizontală cât şi pe verticală. Calculul reacţiunii din
legătura de grad de libertate se realizează utilizând numai principiul lucrului mecanic
virtual.
Să se traseze diagramele de eforturi la următoarele structuri cu noduri

deplasabile.

6 0 kN Z1
I 2I I 1 2 1
6
SB
6 7 ,5
1 2 3
(2 ,5 )
(4 ) 8 (2 ,4 ) (5 ) 8 Z 1= 1
Z1 = 1 1
(1 ,4 )
IV V (3 ,5 )
I II III
(1 ) (2 ) (3 ) 1
ψ =
6
m1
Mp
0 ,5 1 0 ,5 90 1 80 90
- Fig.12.9 -
- 94 -
Structura are un singur grad de libertate. Deoarece nodurile sunt articulate
problema comportă o singură necunoscută.
Ecuaţia de condiţie este
r11 Z1 + R 1p = 0
EI
Pentru i 0 = = 1 rezultă i1=1, i2=2, i3=1.
6
Din încărcarea structurii auxiliare cu deplasarea virtuală Z1 = 1 se constată că
centrele absolute ale riglelor sunt la infinit, pe verticală, deci se tranlatează. Stâlpii se
rotesc. Există numai diagramă de deplasări pe orizontală. Forma deformată a
sistemului de bază permite determinarea fibrei deformate a stâlpilor, pentru
reprezentarea diagramei de momente încovoietoare m1, momente calculate cu
expresia 3iψ .
Deoarece forţa de 60kN este aplicată în nod, în sistemul de bază nu există
diagramă de momente încovoietoare M 0p ≡ 0 .
Calculul coeficientului necunoscutei şi termenului liber utilizând ecuaţia de
proiecţie pe orizontală (fig.12.10,a).
r 11 r 11 1
1 2 1 1 1
2 1 2
12 12 12
1
6 0 kN R 1p ψ =
6
a b
- Fig.12.10 -
Reacţiunea r11. Se secţionează stâlpii în vecinătatea nodurilor – în sistemul de

bază – şi se pun în evidenţă forţele tăietoare. Forţele axiale – când există – având
direcţia axei stâlpilor nu intervin în ecuaţia de proiecţie.
1 2 1 1
∑ X i = 0; r11 − − − = 0;
12 12 12
r11 =
3
Reacţiunea R1p.
∑ X i = 0; R 1p + 60 = 0; R 1p = −60
1
Z1 − 60 = 0; Z1=180
3
Diagrama finală de momente încovoietoare a fost calculată cu relaţia
M p = M 0p + m1 Z1
- 95 -
Calculul coeficientului necunoscutei şi termenului liber utilizând principiul
lucrului mecanic virtual (fig.12.10,b).
Se încarcă structura auxiliară cu reacţiunea ce urmează a fi calculată şi cu
momentele încovoietoare din diagrama m1, reprezentate pe bară. Imprimând
deplasarea virtuală Z1 = 1 şi exprimând condiţia de echilibru static, δL = 0 , se obţine:
1 1 1 1 1 1
r11 ⋅ 1 − ⋅ − 1 ⋅ − ± ⋅ = 0; r11 =
2 6 6 2 6 3
Pentru calculul termenului liber se procedează în mod asemănător:
R 1p ⋅ 1 + 60 ⋅ 1 = 0; R 1p = −60
Observaţie: În cazul acestui tip de structură – având nodurile articulate, stâlpii
de lungime egală şi forţa aplicată în nod – momentele încovoietoare reale se pot
calcula cu o relaţie de forma (vezi aplicaţia 9.9):
i 1
M1 = M H ⋅ 1 = 360 ⋅ = 90kNm
∑ is 4
i 2
M 2 = M H ⋅ 2 = 360 ⋅ = 180kNm
∑ is 4
i3 1
M3 = MH ⋅ = 360 ⋅ = 90kNm
∑ is 4
Se constată că momentul forţei orizontale, în raport cu secţiunea de încastrare a
stâlpilor, moment notat MH se distribuie stâlpilor proporţional cu rigidiatea practică a
acestora.

6 0 kN Z1
I 2I I 1 2 1
6
SB
6 7 ,5
Z 1= 1
Z1 = 1 1
1
ψ =
Z 1= 1 6
1 2 45 90 45
1
m1
45 90 M p 45
1 2 1
- Fig.12.11 -
- 96 -
Se consideră structura de la aplicaţia precedentă având nodurile rigide şi riglele
infinit rigide, comparativ cu rigiditatea stâlpilor
r11 Z1 + R 1p = 0
Momentele încovoietoare din diagrama m1, se calculează cu expresia 6iψ .
Reacţiunea r11 (fig.12.12,a) δL = 0
1 1 1 4
r11 ⋅ 1 − (1 + 1) ⋅ − (2 + 2) ⋅ − (1 + 1) ⋅ = 0; r11 =
6 6 6 3
r 11 1 6 0 kN R 1p
1 2 1
1 2 1
1
ψ =
a 6 b
- Fig.12.12 -
Reacţiunea R1p (fig.12.12,b)
R 1p ⋅ 1 + 60 ⋅ 1 = 0; R 1p = −60
1
Z1 − 60 = 0; Z1=180
3
Diagrama Mp a fost reprezentată în figura 12.12.
Observaţie: Se constată că momentul forţei orizontale MH se distribuie stâlpilor

după regula
i 1
M1 = M H ⋅ 1 = 360 ⋅ = 45kNm
2∑ i s 2⋅4
i 2
M 2 = M H ⋅ 2 = 360 ⋅ = 90kNm
2∑ i s 2⋅4
i 1
M 3 = M H ⋅ 3 = 360 ⋅ = 45kNm
2∑ i s 2⋅4
Structurile cu noduri rigide lucrează mai favorabil decât cele cu noduri
articulate la astfel de încărcări.
- 97 -
Z1 Z2 Z 1= 1
1 0 kN /m
2I 2I
1 ,5 I
6
I SB m1
6 6
Z 2= 1
Z1 = 1
1
1 1 ,5
η= m2 Mp
0
2
1 0 ,5 1 ,5
ψ = 45
6 2 4 ,54 5
r 11 10 R 1p
4 9 ,09 1
1 ,5 2 4 ,54 5
0 ,5 1 ,5 45 Mp
6 9 ,54 5 6 1 ,36 4
- Fig.12.13 -
Structura este cu noduri deplasabile având un grad de libertate.

Ecuaţiile de condiţie sunt :
r11 Z1 + r12 Z 2 + R 1p = 0

r21 Z1 + r22 Z 2 + R 2 p = 0
Momentele încovoietoare din diagramele m1 şi m2 au fost calculate pentru
EI
i0 = =1
6
r11 = 18 ; r12 = −1,5 ; R 1p = 0 ; r21 = r12 = −1,5
1 1 1 7
δL = 0 r22 ⋅ 1 − ⋅ − (1,5 + 1,5) ⋅ = 0; r22 =
2 6 6 12
1 1
δL = 0 R 2 p ⋅ 1 + 10 ⋅ 6 ⋅ − 45 ⋅ = 0; R 2 p = −22,5
2 6
Sistemul de ecuaţii este:
18Z1 − 1,5Z 2 = 0

 7
− 1,5Z1 + 12 1Z 2 − 22,5 = 0
iar necunoscutele au valorile Z1 = 4,091 şi Z 2 = 49,091
- 98 -
Observaţii: Structura a fost calculată la aplicaţia 12.3 ca structura cu noduri
fixe. A se observa diferenţa între cele două distribuţii de eforturi.
Verificarea rezultatelor se poate efectua scriind echilibrul static al structurii
reale – fie echilibrul forţelor pe orizontală (fig.12.14,a), fie utilizând principiul
lucrului mecanic virtual (fig.12.14,b)
18,4 18,4 10
49,091
49,091
10
18,4 18,4 69,545
61,364
18,4
69,545 41,6 61,364
a b
- Fig. 12.14 -
∑X i
= 0; 18,4-18,4 = 0
1 1 1
δL = 0; 10 ⋅ 6 ⋅ − 69,545 ⋅ − (49,091 + 61,364) ⋅ = 0;
2 6 6

r11 Z1 + r12 Z 2 + r13 Z 3 + R 1p = 0

r21 Z1 + r22 Z 2 + r23 Z 3 + R 2 p = 0
r Z + r Z + r Z + R = 0
 31 1 32 2 33 3 3p
EI
Rigidităţile practice ale barelor au fost calculate pentru i 0 = =1
3
r11 = 10 ; r12 = 0 ; r13 = −1 ; R 1p = 0 ;
3 1
r21 = 0 ; r22 = ; r23 = − ; R 2 p = −40
4 3
1 1
r31 = −1 ; r32 = − ; r33 = ; R 3 p = −20 ;
3 2,7
- 99 -
Z3
2 0 kN
4 0 kN I Z1 1
3
2I 2
I 2I 3I 1 1 Z2
6
SB
6 6
1
ψ =
3 3
Z 1= 1 Z 2= 1 1 1
1
4 3
m1 m2
2 1
0 ,5 1 ψ =
6
m1
Z 3= 1 1
9 2 ,72 7
1 1 6 7 ,07
ψ =
3 2 5 ,65 7
1
m3 ψ = Mp
9
1
9 5 ,35 3 1 28 ,8 9 1 03 ,0 3
3
1 1
1 3 3
r 21 r 22 r 23 40 R 2p
1 1 1
12 3 r 32 r 33
r 31 20 R 3p
1 1 1 1
3 3 27
- Fig.12.15 -

10Z1 − Z 3 = 0

3 1
 Z 2 − Z 3 − 40 = 0
4 3
 1 1
 1 3 2 2,7 Z 3 − 20 = 0
− Z − Z +

iar necunoscutele au valorile următoare Z1 = 30,909 ; Z 2 = 190,707 ; Z 3 = 309,091
Diagrama finală de momente încovoietoare este dată în figura 12.15.
- 100 -
2 0 kN /m Z1 Z2 Z 1= 1
8
2I 2
1 ,5 I 1 ,8 6
4
2I 2 m1
2
SB 4
6 3 (2 )
Z 2= 1
2 ψ2
0 ,75
m2 (2 ,3 ) Z 2 = 1 1
(1 ,2 )
1 ,35 II
2 ψ3
III
90 I
8 4 ,96
3 (3 )
(1 ) η=
4
1
ψ1 =
0 6
Mp Mp 1 1
3 5 ,21 ψ2 = ψ3 =
8 4
6 8 ,56
20
R 2p
r 21 r 22
8 6 0 ,75 90
2
1 ,35
2
4
- Fig.12.16 -
EI
Rigidităţile practice au fost calculate pentru i 0 = =1
6
r11 Z1 + r12 Z 2 + R 1p = 0

r21 Z1 + r22 Z 2 + R 2 p = 0
r11 = 14 ; r12 = −1,25 ; R 1p = −90 ;
1 1
r21 ⋅ 1 + (8 + 4) ⋅ − 6 ⋅ = 0; r21 = −1,25
6 8
1 1 1
r22 ⋅ 1 − (2 + 2) ⋅ − 0,75 ⋅ − 1,35 ⋅ = 0; r22 = 1,0975
6 8 4
- 101 -
1 3 1
R 2 p ⋅ 1 − 20 ⋅ 6 ⋅ ⋅ + 90 ⋅ = 0; R 2 p = 33,75
2 4 8
14Z1 − 1,25Z 2 − 90 = 0

− 1,25Z1 + 1,0975Z 2 + 33,75 = 0

2 0 k N /m Z1 Z2
30 kN
3I 3I 2 2
I 1 2
2 ,5 I
4
SB
6 3 3
90 6
Z 1= 1
0
8
Mp
6 4
m1
(2 )
ψ 2
( 3 ,4 )
( 2 ,4 )
(1 ,2 ) ( 2 ,3 ) Z2 = 1 1 0 ,7 5
0 ,7 5
Z 2= 1
II IV
III ψ1
I 3
(3 )
(1 )
ψ m2
3
η=
4
4 0 ,7 5 7 0 ,6 6 3
(4 )
1 1 1
ψ = ψ3 = ψ 4
=
2
8 4 8
1 2 7 ,8 8
7 1 ,7 8 5 7 ,2 3 5 1 4 0 ,5 1 8
9 ,5 4
+ +
_ 3 8 ,2 8 7 Mp
_ Tp
_
9 ,5 7 4 8 ,2 2
5 3 ,6 8
- Fig.12.17-
- 102 -
r11 Z1 + r12 Z 2 + R 1p = 0

r21 Z1 + r22 Z 2 + R 2 p = 0
EI
4
r11 = 20 ; r12 = −3 ; R 1p = −90 ;
1 1 1
r21 ⋅ 1 + (8 + 4) ⋅ − 6 ⋅ + 6 ⋅ = 0; r21 = −3
4 8 8
1 1 1 1
r22 ⋅ 1 − 0,75 ⋅ − 2 ⋅ 3 ⋅ − 0,75 ⋅ − 0,75 ⋅ = 0; r22 = 1,875
4 4 8 8
1 3
R 2 p ⋅ 1 − 30 ⋅ 1 − 90 ⋅ − 20 ⋅ 6 ⋅ = 0; R 2 p = 86,25
8 8
20Z1 − 3Z 2 − 90 = 0

− 3Z1 + 1,875Z 2 + 86,25 = 0
Diagramele de moment încovoietor şi de forţă tăietoare sunt date în figura
12.17.

r11 Z1 + r12 Z 2 + r13 Z 3 + R 1p = 0

r21 Z1 + r22 Z 2 + r23 Z 3 + R 2 p = 0
r Z + r Z + r Z + R = 0
 31 1 32 2 33 3 3p
EI
6
1 1 1 1
r11 ⋅ 1 − 0,5 ⋅ − 2 ⋅ 1,5 ⋅ − 2 ⋅ 3 ⋅ − 2 ⋅ 3 ⋅ = 0; r11 = 2,583
6 6 6 6
1 1
r12 ⋅ 1 + (6 + 3) ⋅ − (12 + 6) ⋅ = 0; r12 = 1,5
6 6
1 1
r13 ⋅ 1 − (12 + 6) ⋅ + (12 + 6) ⋅ = 0; r13 = 0
6 6
1 1
R 1p ⋅ 1 − 30 ⋅ 4 ⋅ − 30 ⋅ 4 ⋅ = 0; R 1p = 80
3 3
- 103 -
r21 = 1,5 ; r22 = 27 ; r23 = 6 ; R 2 p = −40
r31 = 0 ; r32 = 6 ; r33 = 24 ; R 3p = 0 ;
3 0 k N /m
Z3
Z1
Z2
3
2 ,5 I 2 ,5 I 3 3
3I 3
I 1 ,5 I
6
1 1 ,5
6 4 4 SB
(4 ) 1
6
(3 ,4 ) (4 ,5 ) 1
1 η =
(2 ) 8 (2 ,4 ) 2
Z2 = 1 (2 ,3 ) I V V (5 ) 6 1
(1 ,2 ) I I 3 3
I III 1
6 Z 1= 1
(1 ) (3 ) 2
η1 = 1 ,5
3
m1 3 3
1 1
6 0 ,5 1 ,5 12
6
6 Z 3= 1
9
Z 2= 1 6
12
6 6
12 m3
m2
3 40 40 1 3 3 ,7 6 8
1 0 2 ,1 7
40 40 3 1 ,5 9
4 8 ,5 0 6
0
7 0 ,5 7 5
Mp Mp
1 6 ,5 0 5 6 0 ,0 4
- Fig. 12.18 -
2,583Z1 + 1,5Z 2 + 80 = 0

1,5Z1 + 27 Z 2 + 6 Z 3 − 40 = 0
 6Z 2 + 24Z 3 =0

iar necunoscutele au valorile următoare: Z1 = −33,01 ; Z 2 = 3,51; Z 3 = −0,877
Diagrama finală de moment încovoietor este dată în figura 12.18.
- 104 -
C. STRUCTURI SIMETRICE
Să se traseze diagramele de eforturi la urm!toarele structuri simetrice
2 0 k N /m Z 1= 1 Z 1= 1
Z1 Z1
4 4
3I 3
I I 1 1 4 m1 4
4
SB 2 2
6
60 30 30 60
60
+
_
0
_ +
Mp 60
Mp Tp
15 15 1 1 ,2 5 1 1 ,2 5
- Fig.12.19 -
Structura fiind simetrică şi încărcată simetric va avea deformata simetrică. În

consecinţă – deşi este o structură cu noduri deplasabile – la încărcarea simetrică se
comportă ca o structură cu noduri fixe. Rezultă o singură necunoscută grupată
simetric. În diagrama m1, pe riglă, momentul încovoietor este constant şi egal cu 2i.
r11 Z1 + R 1p = 0
unde
r11 = 2 ⋅ (4 + 4) = 16 ; R 1p = 2 ⋅ (−60) = −120
R 1p
120
Necunoscuta Z1 = − =
= 7,5
r11 16
Diagramele finale de eforturi sunt date în figura 12.19.
Structura fiind simetrică şi încărcată antisimetric va avea deformata

antisimetrică. Rotirile nodurilor se grupează antisimetric. Din încărcarea cu aceste
rotiri pe riglă apare o diagramă antisimetrică cu valorile 6i la extremităţi.
r11 Z1 + r12 Z 2 + R 1p = 0

r21 Z1 + r22 Z 2 + R 2 p = 0
- 105 -
1 2 Z 1= 1
Z1 Z1 Z2 Z 1= 1
30kN 30kN 4
3I 2 4
I I 1 1 12
4
m1
SB 2 2
6
Z 2= 1 5 5 ,3 8 5
1
_
1 ,5 1 ,5
m2 5 5 ,3 8 5 + 1 8 ,4 6 +
1
Mp Tp
1 ,5 4
1 ,5 6 4 ,6 1 5 6 4 ,6 1 5 30 30
- Fig.12.20 -
Coeficienţilor necunoscutelor şi termenii liberi sunt

r11 = 2 ⋅ (4 + 12) = 32 ; r12 = 2 ⋅ (−1,5) = −3 ; R 1p = 0 ;
1 1
r21 ⋅ 1 + (4 + 2) ⋅ + (4 + 2) ⋅ = 0; r21 = −3
4 4
1 1
r22 ⋅ 1 − 2 ⋅ 1,5 ⋅ − 2 ⋅ 1,5 ⋅ = 0; r22 = 1,5
4 4
R 2 p ⋅ 1 + 30 ⋅ 1 + 30 ⋅ 1 = 0; R 2 p = −60
32Z1 − 3Z 2 = 0

− 3Z1 + 1,5Z 2 − 60 = 0
Diagramele de eforturi finale sunt date în figura 12.20.
Structura este simetrică şi încărcată simetric. Deşi are două grade de libertate,
sub această încărcare se comportă ca o structură cu noduri fixe. Lucrând pe
semistructură numărul de necunoscute se reduce la două rotiri de nod.
EI
Rigidităţile practice au fost calculate pentru structura întragă pentru i 0 = =1
6
De asemenea şi momentele încovoietoare din diagrama M 0p
- 106 -
1 0 k N /m
4I 2
I I 1 ,5 1 ,5
4
3I 3I 3 3
2I 3 3
4
2 ,5 I 2 ,5 I 3
3 6 6 3 SB
Z1 Z 1= 1
6 6
2
1 ,5 4 Z 2= 1 6
Z2
12 12
3 3
3 6
SB m1 12 m2
1 20 7 2 ,9 9 7 2 ,9 9 7 2 ,9 9
60 60 5 0 ,1 6 4 ,9 5 5 0 ,1 6 4 ,9 5 5 0 ,1
9 ,9 9 ,9 9 ,9
0 4 0 ,2 0 4 0 ,2 0 4 0 ,2 0
Mp Mp Mp
4 ,9 5 4 ,9 5 4 ,9 5
- Fig. 12.21 -

r11 Z1 + r12 Z 2 + R 1p = 0

r21 Z1 + r22 Z 2 + R 2 p = 0
Coeficienţii necunoscutelor şi termenii liberi sunt:
r11 = 10 ; r12 = 3 ; R 1p = −120 ;
r21 = 3 ; r22 = 30 ; R 1p = −60 ;
10Z1 + 3Z 2 − 120 = 0

3Z1 + 30Z 2 − 60 = 0
Diagrama finală de moment încovoietor a fost reprezentată în figura 12.21, atât
pe semistructură cât şi pe structura întragă.
- 107 -
Z1 Z3
2 0 k N /m 2 0 k N /m Z2
3
2 ,5 I 3
2I 3I 2
1 ,5 I 1 ,5 I 1 ,5 I 1 ,5 I
6
1 ,5 1 ,5
6 4 4 6 SB
6
(4 ) 1
(2 ) 8 3 Z 1= 1
Z1 = 1 (2 ,3 ) 1 1 ,5 1 ,5
IV
(1 ,2 ) I I 6
m1
I III 1
6 1 ,5 1 ,5
(1 ) (3 )
4
η1 =
3
1 6
3 8
Z 2= 1 Z 3= 1
4
6 60
6
4 12 0
8 m2 M
m3 p
3 3
60
6 6 ,6 2
2 6 ,3 8
3 0 ,8 0
2 4 ,5 1
5 5 ,3 1
M p
4 7 ,5 8 2 5 ,1 4
- Fig. 12.22 -
Structura este simetrică având rigla centrală în două ape, deci este o structură
cu noduri deplasabile, având două grade de libertate.
Semistructura corespunzătoare încărcării simetrice are un grad de libertate.
- 108 -
⎧r11 Z1 + r12 Z 2 + r13 Z 3 + R 1p = 0
⎪
⎨r21 Z1 + r22 Z 2 + r23 Z 3 + R 2 p = 0
⎪r Z + r Z + r Z + R = 0
⎩ 31 1 32 2 33 3 3p
EI
6
1 1 1
r11 ⋅ 1 − (1,5 + 1,5) ⋅ − (1,5 + 1,5) ⋅ − (6 + 6) ⋅ = 0; r11 = 5
6 6 3
1
r12 ⋅ 1 + (6 + 3) ⋅ = 0; r12 = −1,5
6
1 1
r13 ⋅ 1 + (6 + 3) ⋅ − (12 + 6) ⋅ = 0; r13 = 4,5
6 3
1 1
R 1p ⋅ 1 + 20 ⋅ 6 ⋅ + (60 − 60) ⋅ = 0; R 1p = −60
2 6
r21 = −1,5 ; r22 = 14 ; r23 = 4 ; R 2 p = 60
r31 = 4,5 ; r32 = 4 ; r33 = 26 ; R 3p = 0 ;
⎧5Z1 − 1,5Z 2 + 4,5Z 3 − 60 = 0
⎪
⎨− 1,5Z1 + 14Z 2 + 4Z 3 + 60 = 0
⎪4,5Z + 4 Z + 26 Z = 0
⎩ 1 2 3
iar necunoscutele au valorile: Z1 = 12,99 ; Z 2 = −2,355 ; Z 3 = −1,886

Diagrama finală de moment încovoietor este dată pe semistructură, în figura
12.22.
Structura este simetrică şi încărcată antisimetric. Semistructura corespunză-

toare acestei încărcări are un grad de libertate.
⎧r11 Z1 + r12 Z 2 + r13 Z 3 + R 1p = 0

⎪
⎨r21 Z1 + r22 Z 2 + r23 Z 3 + R 2 p = 0
⎪r Z + r Z + r Z + R = 0
⎩ 31 1 32 2 33 3 3p
- 109 -
Z1 Z3
2 0 k N /m 2 0 k N /m Z2
3
2 ,5 I 2 ,5 I 3
2I 3I 2
1 ,5 I 1 ,5 I 1 ,5 I 1 ,5 I
6
1 ,5 1 ,5
6 4 4 6 SB
1
(4 ) 8 Z 1= 1
(2 ) 8
Z2 = 1 (2 ,3 ) 1 1 ,5 1 ,5
IV
(1 ,2 ) I I
m1
I III 1
6 1 ,5 1 ,5
(1 ) (3 )
8
Z 2= 1 Z 3= 1
4
6 60
6
4 9 0
8 m2 M
m3 p
3 3
60
4 1 ,1 2
3 2 ,1 4 5
7 8 ,6 9
M p
3 7 ,5 7
1 5 7 ,9 4 9 1 ,2 1 5
- Fig. 12.23 -
1 1
r11 ⋅ 1 − (1,5 + 1,5) ⋅ − (1,5 + 1,5) ⋅ = 0; r11 = 1
6 6
1
r12 ⋅ 1 + (6 + 3) ⋅ = 0; r12 = −1,5
6
1
r13 ⋅ 1 + (6 + 3) ⋅ = 0; r13 = −1,5
6
1 1
R 1p ⋅ 1 + 20 ⋅ 6 ⋅ + (60 − 60) ⋅ = 0; R 1p = −60
2 6
r21 = −1,5 ; r22 = 14 ; r23 = 4 ; R 2 p = 60
r31 = −1,5 ; r32 = 4 ; r33 = 23 ; R 3p = 0 ;
- 110 -
⎧Z1 − 1,5Z 2 − 1,5Z 3 − 60 = 0
⎪
⎨− 1,5Z1 + 14Z 2 + 4Z 3 + 60 = 0
⎪− 1,5Z + 4Z + 23Z = 0
⎩ 1 2 3
iar necunoscutele au valorile: Z1 = 69,158 ; Z 2 = 1,932 ; Z 3 = 4,174

Diagrama finală de moment încovoietor este dată pe semistructură, în figura
12.23.
3 0 k N /m
2I 2I 2
1 S em i-
I 1 ,5 I I
4
s tru c tu ra
2I 2I 2
3 0 k N /m 56
4 4 8
8
40 40
Z1 4
2 Mp
1 2 0
8 m1 M p
SB
8 8
56
- Fig.12.24 -
Structura este dublu simetrică şi încărcată simetric astfel încât se poate rezolva
lucrând pe un sfert de structură.
EI
Rigidităţile practice au fost calculate pentru i 0 = = 1.
4
r11 Z1 + R 1p = 0
unde r11 = 10 ; R 1p = −40
Necunoscuta Z1 are valoarea:
R 1p
Z1 = − =4
r11
- 111 -
2 0 k N /m Z1
2I 2I 2I 2 2
2 ,5 I 1 ,7 7
6
S e m is tr u c t u ra
SB
6 6 6
7 9 ,4 6 7 9 ,4 6
90
6 6 7 ,0 2 6 7 ,0 2
7 ,0 8 60
Z 1= 1
4 1 2 ,4 3 1 2 ,4 3
0 6 ,2 2 6 ,2 2
m1 M p
M p
3 ,5 4
- Fig.12.25 -

r11 Z1 + R 1p = 0
EI
Rigidităţile practice au fost calculate pentru i 0 = = 1.
6
Coeficientul necunoscutei şi termenul liber sunt:
r11 = 17,08 ; R 1p = 30
Necunoscuta Z1 are valoarea:
R 30
Z1 = − 1p = − = −1,756
r11 17,08

⎧r11 Z1 + r12 Z 2 + R 1p = 0
⎨
⎩r21 Z1 + r22 Z 2 + R 2 p = 0
EI
6
- 112 -
40kN 40kN
2I 2I 2I
2 ,5 I 2 ,5 I
6
S e m is tr u c t u ra
6 6 6
1
6 (3 )
Z2 7 ,0 8 (1 ,2 ) 3
Z1 Z 1= 1 (1 ,3 ) Z2 = 1 1
2 2 II III
1 ,7 7 12 1
I
m1 (1 ) (2 ) 6
SB 3 ,5 4
1
1 ψ3 =
ψ1 = ψ 2
= 3
6 η =1
6 7 ,2 0
Z 2= 1 2 5 ,5 0
1 4 1 ,7 0
2 5 ,5 0
1 ,7 7 4 1 ,7 0
1 ,7 7 4
m2 3 8 ,2 9
6 7 ,2 0 M p
3 8 ,2 9
- Fig.12.26 -
Coeficienţii necunoscutelor şi termenii liberi

r11 = 25,08 ; r12 = 1,23 ; R 1p = 0 (deoarece forţele sunt aplicate în noduri)
1 1 1
r21 ⋅ 1 + (7,08 + 3,54) ⋅
+ 6 ⋅ − 12 ⋅ = 0; r21 = 1,23
6 6 3
1 1 1
r22 ⋅ 1 − (1,77 + 1,77) ⋅ − 1 ⋅ − 4 ⋅ = 0; r22 = 2,09
6 6 3
R 2 p ⋅ 1 + 40 ⋅ 1 = 0; R 2 p = −40
⎧25,08Z1 + 1,23Z 2 = 0
⎨
⎩1,23Z1 + 2,09 Z 2 − 40 = 0
iar necunoscutele au valorile Z1 = −0,966 şi Z 2 = 19,70
- 113 -
CAPITOLUL XIII
CALCULUL STRUCTURILOR PRIN
APROXIMAŢII SUCCESIVE
Calculul structurilor prin cele două metode generale – metoda eforturilor şi

metoda deplasărilor necesită alcătuirea şi rezolvarea unui sistem de ecuaţii, operaţii
care implică un consum mare de timp, în cazul structurilor cu număr mare de
necunoscute. De aceea, pentru rezolvarea acestor sisteme de ecuaţii au fost adoptate
metode de calcul prin aproximaţii successive.
Utilizarea acestor metode este condiţionată de existenţa convergenţei
procesului iterative şi de asemenea, de rapiditatea convergenţei.
În metoda deplasărilor, la cadrele cu noduri fixe convergenţa este foarte rapidă,
deoarece în fiecare ecuaţie coeficientul necunoscutei principale este mai mare decât
suma coeficienţilor necunoscutelor secundare, luaţi în valoare absolută ( rii > ∑ rij ).
La structurile cu noduri deplasabile, în ecuaţiile de grad de libertate, această
condiţie nu mai este satisfăcută, dar pe ansamblul sistemului de ecuaţii condiţia este
satisfăcută ( ∑ rii > ∑ rij , i ≠ j ).
În consecinţă la structurile cu noduri deplasabile convergenţa procesului
iterative există, dar este mai lentă. Semnificaţia fizică a calculului prin aproximaţii
successive – în metoda deplasărilor – este următoarea: are loc trecerea treptată de la
sistemul de bază cu toate nodurile blocate, la structura reală. În acest capitol se
prezintă procedeul de calcul numit procedeul distribuirii şi transmiterii momentelor”
– cunoscut – şi sub numele de procedeul Cross, după numele celui care l-a elaborat.
Procedeul Cross operează cu momentele încovoietoare şi utilizează ca schemă
de calcul, schema structurii. În literatură există un număr mare de procedee de calcul
prin aproximaţii successive, diferenţa dintre ele constând fie în elementele cu care
operează - eforturi sau deplasări -, fie prin modul de organizare a schemei de calcul.
A STRUCTURI CU NODURI FIXE.
Deoarece procedeul Cross operează cu momente, rotirile nodurilor nu mai apar

explicit pe parcursul calculului.
În sistemul de bază nudurile sunt blocate. În unele noduri sau în toate, sub
acţiunea încărcărilor, apar momente de încastrare perfectă neechilibrate, capabile să
producă rotirea nodurilor la deblocarea acestora. Cum calculul iterative implică
deblocarea succesivă a câte unui singur nod, problema se reduce la a analiza procesul
de calcul necesar în cazul deblocării unui nod şi apoi extinderea concluziilor pentru
obţinerea soluţiei la structurile cu mai multe noduri.
- 114 -
Fie cadrul din figura XIII.1,a. În metoda deplasărilor acest caz implică o
singură necunoscută – rotirea nodului 1.
P p Z1
2
I1 3 1 I1 2 i 13 i 12
3
I1 4 i 14
L14
SB
4
L13 L12
4 i 13 M 12
M 31 M 13
Z 1= 1
4 i 14
2 i 13
3 i 12
m1 0
Mp
2 i 14
- Fig.XIII.1 -

r11 Z1 + R 1p = 0
Reacţiunea unitară are expresia:
i i 3 i 
r11 = 4i13 + 4i14 + 3i12 = 4i 0  13 + 14 + ⋅ 12 
 i0 i0 4 i0 
i i 3 i
Notând ρ13 = 13 ; ρ14 = 14 ; ρ12 = ⋅ 12 reacţiunea r11 se poate scrie sub forma
i0 i0 4 i0
r11 = 4i 0 (ρ13 + ρ14 + ρ12 ) = 4i 0 ∑ ρ1
unde ρ13 reprezintă coeficientul de rigiditate al barei 1-3, etc, iar ∑ ρ1 reprezintă
suma coeficienţilor de rigiditate ai barelor ce formează nodul 1.
Termenul liber este
R 1p + M 12 − M 13 = 0
sau notând M1 = M 12 − M 13 - unde M1 reprezintă momentul neechilibrat din nodul 1,
reacţiunea R1p devine
R 1p = − M 1
- 115 -
Necunoscuta Z1 capătă forma
R M1
Z1 = − 1p =
r11 4i 0 ∑ ρ1
şi reprezintă rotirea nodului 1, produsă de momentul neechilibrat M1 , când nodul 1
este deblocat.
În această poziţie, nodul 1 este în echilibru, iar momentele încovoietoare ce
apar pe bare sunt:
M1
M14 = −4i14 Z1 = −4i14 ⋅ = µ14 M1
4i 0 ∑ ρ1
M1 1
M 41 = −2i14 Z1 = −2i14 ⋅ = µ14 M 1
4i 0 ∑ ρ1 2
M1
M13 = −M 13 − 4i13 Z1 = −M 13 − 4i13 ⋅ = −M 13 + µ13 M1
4i 0 ∑ ρ1
M1 1
M 31 = M 31 − 2i13 Z1 = M 31 − 2i13 ⋅ = M 31 + µ13 M1
4i 0 ∑ ρ1 2
Din expresiile de mai sus se desprind următoarele concluzii:
- Momentul neechilibrat se distribuie barelor ce formează nodul proporţional
cu coeficientul de rigiditate al fiecărei bare
- La barele dublu încastrate momentul distribuit este transmis la capătul opus
cu valoarea pe jumătate şi având acelaşi semn.
- La structurile cu mai multe noduri, se repetă cele două faze – distrinuirea
momentului neechilibrat la barele din nod şi apoi transmiterea momentului
distribuit la capătul opus, pentru barele dublu încastrate – trecând din nod în
nod până când momentele neechilibrate devin neglijabile. Efectuând suma
momentelor obţinute în fiecare nod se obţin valorile finale ale acestora.
Observaţii:
- Suma coeficienţilor de distribuţie dintr-un nod este egală cu minus unu,
∑ µ ij = −1 .
Această proprietate rezultă scriind echilibrul nodului 1
∑ M1 = 0 ; M12 + M13 + M 14 = 0
M 12 + µ12 M1 + µ14 M 1 − M 13 + µ13 M1 = 0
Deoarece
M 12 − M 13 = M1
rezultă
M1 (µ12 + µ13 + µ14 ) = − M 1
- 116 -
sau
M1 (µ12 + µ13 + µ14 ) = − M 1
- Deoarece în acest procedeu se operează cu eforturi şi condiţia de echilibru

static este respectată atât la fiecare deblocare cât şi şi în final, verificarea rezultatelor
se obţine verificând satisfacerea condiţiei de compatibilitate a deformatei cu
legăturile.
Având momentele încovoietoare finale se calculează rotirile secţiunilor din
jurul unui nod – rotiri care trebie să fie egale.
Astfel pentru o bară situată între două noduri rigide i şi j expresiile momentelor
încovoietoare sunt:
M ij = M ij − 4ρ ij θ i − 2ρ ij θ j
M ji = M ji − 2ρ ij θ i − 4ρ ij θ j
Deoarece Mij şi Mji sunt momentele încovoietoare finale rezultă un sistem de
două ecuaţii cu două necunoscute. Notând M *ij = M ij − M ij şi M *ji = M ji − M ji rotirile
capătă forma
M *ji − 2M *ij M *ij − 2M *ji
θi = şi θ j =
6ρ ij 6ρ ij
Pentru o bară încastrată la capătul i şi articulată în k rotirea secţiunii I este
M *ik
θi =
4ρ ik
- La structurile simetrice – la care calculul se conduce pe semistructură trebuie

avut în vedere următoarele:
- dacă axa de simetrie intersectează o bară la mijlocul deschiderii atunci în
1
cazul încărcării simetrice se consideră ρ1s = ρ ij , iar în cazul încărcării
2
antisimetrice se consideră ρ1s = 1,5ρ ij
- dacă axa de simetrie se suprapune peste axa unei bare atunci în cazul
1
încărcării antisimetrice se consideră ρ ijas = ρ ij .
2
- 117 -
APLICAŢII
Să se calculeze momentel încovoietoare, la următoarele structuri, utilizând

procedeul Cross.

60 60
40
80kN 2 0 k N /m
1 2 3
3I 2I 3 2 ,2 5
I 1 ,5 I 1 ρ 1 .5
6
0
5 Mp
4
SB
3 3 4
+1758
-6 5 7 7
-4
+6 +13
-5 8 -2 9
+78 +157 +5548
-7 0 7 -3 5 4 +10
+943 +1886 +118
-4 5 0 0 -2 2 5 0 +1420
+6000 -6 0 0 0
-0,750
1 +4000
-0,444
-0,334
2
-0 ,2 5 0 -0 ,2 2 2
-1 5 0 0 +944 N od M o men t n eech ilib rat
-2 3 6 +78 1 +6000
-2 0 +6 2 –4250
-2 -8 7 8
+514 1 +943
-1 0 +1028
-1 7 5 8 +3 2 -3 5 4
-1 1 8
+39 1 +78
-7 5 0
+472 2 –29
6577 1 +6
5548
1758
1028
9590
Mp
878 514
- Fig.13.1 -
Ordinea operaţiilor este următoarea:

- se trece la sistemul de bază blocând nodurile rigide;
- se calculează rigidităţile practice şi coeficienţii de rigiditate. Pentru
EI
i0 = = 1 rezultă
6
3EI EI 2EI 1,5EI
i12 = = 3; i14 = = 1 ; i 23 = = 3; i15 = = 1,5
6 6 4 6
- 118 -
3
ρ12 = 3 ; ρ14 = 1 ; ρ 23 = i 23 = 2,25 ; ρ 25 = 1,5
4
- se calculează suma coeficienţilor de rigiditate din fiecare nod
∑ ρ1 = 3 + 1 = 4 ; ∑ ρ 2 = 3 + 1,5 + 2,25 = 6,75
se calculează coeficienţii de distribuţie din fiecare nod
Nodul 1
ρ 3 ρ 1
µ12 = − 12 = − = −0,750 ; µ14 = − 14 = − = −0,250
∑ ρ1 4 ∑ ρ1 4
Nodul 2
ρ 3 ρ 2,75
µ 21 = − 12 = − = −0,444 ; µ 23 = − 23 = − = −0,334 ;
∑ ρ 2 6,75 ∑ ρ 2 6,75
ρ 1,5
µ 25 = − 25 = − = −0,222
∑ ρ 2 6,75
- se calculează momentele de încastrare perfectă, din diagrama M 0p
PL 80 ⋅ 6 pL2 20 ⋅ 4 2
M 12 = −M 21 = = = 60kNm ; M 23 = = = 40kNm
8 8 8 8
- se echilibrează pe rând nodurile astfel:
În nodul 1 momentul neechilibrat este de +6000daNm (se lucrează în daNm
pentru a nu folosi numere zecimale). Multiplicând momentul neechilibrat cu
coeficienţii de distribuţie se obţine
M12 = µ12 M1 = −0,75 ⋅ 6000 = −4500daNm
M14 = µ14 M 1 = −0,25 ⋅ 6000 = −1500daNm
Momentele distribuite se transmit la capetele opuse ale ambelor bare, pentru că
sunt bare dublu încastrate.
Acum nodul 1 este în echilibru – în schemă valorile existente au fost barate cu
o linie orizontală – dar în nodul 2 există un moment neechilibrat M 2 = −4250daNm .
Distribuind acest moment neechilibrat, barelor din nodul 2 se obţine
M 21 = µ 21 M 2 = −0,444 ⋅ (−4250) = +1886daNm
M 23 = µ 23 M 2 = −0,334 ⋅ (−4250) = +1420daNm
M 25 = µ 25 M 2 = −0,222 ⋅ (−4250) = +944daNm
În continuare se echilibrează succesiv cele două noduri în ordinea şi sub
acţiunea momentelor neechilibrate înscrise în tabelul privind ordinea de iterare.
Operaţia de echilibrare a fost oprită, când după echilibrarea nodului 1 sub
acţiunea momentului neechilibrat de +6danm, pe bara 1-2 se obţin numai 4daNm –
valoare foarte mică comparativ cu valoarea de pornire de 6000daNm.
Verificarea diagramei Mp. Se verifică rotirile secţiunilor din nodul 1 ale barelor
1-2 şi 1-4.
M *21 − 2M12* M *41 − 2M 14*
θ1− 2 = şi θ1−4 =
6ρ12 6ρ14
- 119 -
unde M12* = +1758 − 6000 = −4242daNm
M *21 = −6577 − (−6000) = −577daNm
M 14* = −1758 − 0 = −1758daNm
M *41 = −878 − 0 = −878daNm
− 577 − 2 ⋅ (−4242) − 878 − 2 ⋅ (−1758)
θ1− 2 = = +439,277 ; θ1− 4 = = +439,66
6⋅3 6 ⋅1
Rotirile rezultă aproximativ egale, deci calculul momentelor este correct.
1 0 k N /m
1 7
4I 1
I 1 ρ
4
2 0 k N /m 8
3
2
3I 3I 2 1 ,5
1 ,5 I 1 ,5
4
1 ,5 I 1 ,5 SB
4 5
6 6
180
9054
90 5011 7328 8164

60 60
324
4689
0
Mp
Mp
161 418
- Fig.13.2 -
Calculul rigidităţilor practice şi al coeficienţiilor de rigiditate.

EI
Pentru i 0 = = 1 se obţine
4
EI 4EI 4 3EI 1,5EI
i12 = = 1; i17 = = ; i 23 = = 2; i 24 = = 1,5 ;
4 12 3 6 4
1,5EI 3EI
i 35 = = 1,5 ; i 36 = =2
4 6
3 4 3
ρ12 = 1 ; ρ17 = ⋅ = 1 ; ρ 23 = 2 ; ρ 24 = 1,5 ; ρ 35 = 1,5 ; ρ 36 = ⋅ 2 = 1,5
4 3 4
- 120 -
Calculul suma coeficienţilor de distribuţie având
∑ ρ1 = 2 ; ∑ ρ 2 = 4,5 ; ∑ ρ3 = 5
Nodul 1
1 1
µ12 = − = −0,500 ; µ17 = − = −0,500
2 2
Nodul 2
1 2 1,5
µ 21 = − = −0,222 ; µ 23 = − = −0,444 ; µ 24 = − = −0,334
4,5 4,5 4,5
Nodul 3
2 1,5 1,5
µ 32 = − = −0,400 ; µ 35 = − = −0,300 ; µ 36 = − = −0,300
5 5 5
Calculul momentelor de încastrate perfectă
pL2 10 ⋅ 12 2 pL2 20 ⋅ 6 2
M 17 = = = 180kNm ; M 23 = −M 32 = = = 60kNm
8 8 12 12
pL2 20 ⋅ 6 2
M 36 = = = 90kNm
8 8
Echilibrarea nodurilor este prezentată în figura 13.3.
+9054
+4
+50
-9000
-0,500
1 +18000
Nod Moment
-0,500 neechilibrat
-9000 1 +18000
-100 -4689 +5011 -7328 3 +3000
+50 -14 +7 2 +900
-7 +25 -29 -15 +8164 3 -200
+3 -200 +40 +80 +4 1 -100
-9054 -45400 -400 -200 +60 2 +65
-600 -1200 -900 3 -15
+6000
-0,444
-0,400
-0,300
2 -6000 3 +9000 1 -7
-0,334 -0,300
-300 -900
-22 +60
-161 +4 -418
-322
+2
-11 +1028 +30
-150 -450
- Fig.13.3 -
Diagrama finală este prezentată în figura 13.2.

- 121 -
3 0 k N /m
3 7
30X50
30X40
3
1 5 k N /m 3 0 k N /m
1 2 6
30X60 30X50
30X45
4
30X40
4 SB 5
3 6 4
60 3196
60 1115 4607
20 969
946
2515 2545
20 0
Mp Mp 474
N od M o m en t +3196
n eech ilib rat
+3
3 + 6 0 00 +27
1 -2 0 0 0 +298
2 + 5 2 23 -3 1 3 8
1 -9 7 3 +6000
-0,523
3
3 -5 7 1
2 +459 -0 ,4 7 7
1 -8 6 -2 8 6 2
3 -5 1 -5 7 1
+272
2 +40 -5 1
1 -7 -2 5 4 5
+24
3 -5 +969 -9
-5
+4 -1 1 1 5 +12
+2
-7 -1 4 -1 0 1
-3 1 9 6 +135
+56 +28 +4607
-8 5 -1 7 0 -1 1 5 2
-9 6 9 -1 0
+646 +323 -1 4 3 1 -1 1 1
+3 -9 7 3 -1 9 4 6 -1 2 7 2
+29 +1328 +664
-0,664
1 +6000
-0,372
-0,243
+327 2
+672 -0 ,3 3 6 -0 ,1 6 5
-2 0 0 0
+2515 -8 6 3
-7 6
+15 -7 -4 7 4
+164 -9 4 6 -4
+336
-3 8
+2000
-4 3 2
- Fig.13.4 -
Calculul momentelor de inerţie

- 122 -
3 ⋅ 63 3 ⋅ 4,53 3 ⋅ 43
I12 = = 54dm ; I14 =
4
= 22,78dm ; I 23 =
4
= 16dm 4 ;
12 12 12
3⋅ 4 3
3⋅5 3
3 ⋅ 53
I 25 = = 16dm ; I 26 =
4
= 31,25dm ; I 37 =
4
= 31,25dm 4
12 12 12
Calculul coeficienţilor de rigiditate
I 54 I 22,78 I 16
ρ12 = 12 = = 0,9 ; ρ14 = 14 = = 0,456 ; ρ 23 = 23 = = 0,534
L12 60 L14 50 L 23 30
I 16 3 I 3 31,25
ρ 25 = 25 = = 0,4 ; ρ 26 = ⋅ 26 = ⋅ = 0,586 ; ρ 37 = ρ 26 = 0,586
L 25 40 4 L 26 4 40
Suma coeficienţilor de rigiditate în fiecare nod
∑ ρ1 = 0,9 + 0,456 = 1,356
∑ ρ 2 = 0,9 + 0,534 + 0,400 + 0,586 = 2,420
∑ ρ3 = 0,534 + 0,586 = 1,120
Calculul coeficienţilor de distribuţie
Nodul 1
0,90 0,456
µ12 = − = −0,664 ; µ14 = − = −0,336
1,356 1,356
Nodul 2
0,90 0,534
µ 21 = − = −0,372 ; µ 23 = − = −0,220
2,420 2,420
0,40 0,586
µ 25 = − = −0,165 ; µ 26 = − = −0,243
2,420 2,420
Nodul 3
0,534 0,586
µ 32 = − = −0,477 ; µ 37 = − = −0,523
1,120 1,120
Calculul momentelor de încastrare perfectă
pL2 15 ⋅ 4 2
M 14 = −M 41 = = = 20kNm
12 12
pL2 30 ⋅ 4 2
M 26 = = = 60kNm
8 8
pL2 30 ⋅ 4 2
M 37 = = = 60kNm
8 8
Schema de calcul şi diagrama finală sunt date în figura 13.4.
- 123 -
60kN 60kN
2 3I 2 1 1’
I I
4
1 5 k N /m 1 ,5
1 1
ρ
3I
I I 2 2’
1 ,5
4
1 5 k N /m
1 SB I
2 2I 2I 2 4 3’
3
1 ,5 I 2I
4
1 ,5 I 2 2
1 ,2 2 1 ,5
3 4 4 3 5 5’
6
5363 5363
90
1 ,5
1 7245 7245
30 80 3000 3000
1 ,5
1
30 3000 2715 2715 3000
20 20 1642
2 145 145
430 430
1 ,2 0 215
Mp
215 Mp
- Fig. 13.5 -
Structura este simetrică şi încărcată simetric. Se comportă ca o structură cu

noduri fixe. Coeficienţii de rigiditate şi momentele de încastrare perfectă se
calculează pe structura întragă.
Calculul iterativ se va efectua pe semistructură. Pe riglele superioare –
1
intersectate de axa de simetrie – coeficienţii de rigiditate se corectează ρ1s = ρ ii '
2
- 124 -
Suma coeficienţilor de distribuţie în noduri
∑ ρ1 = 1,75 ; ∑ ρ 2 = 2,75 ; ∑ ρ 3 = 4,2
Nodul 1
0,75
µ1s = − = −0,428 ;
1,75
1
µ12 = − = −0,572
1,75
Nodul 2
1
µ 21 = − = −0,364
2,75
0,75
µ 2s = − = −0,272
2,75
1
µ 23 = − = −0,364
2,75
Nodul 3
1
µ 32 = − = −0,238
4,2
2
µ 34 = − = −0,476
4,2
1,2
µ 35 = − = −0,286
4,2
Calculul momentelor de încastrare perfectă
pL2 15 ⋅ 2 2
Momentul pe consolă M c = = = 30kNm
2 2
Pa (L − a ) 60 ⋅ 2 ⋅ (8 − 2)
M 11' = −M 1'1 = = = 90kNm
L 8
pL2 15 ⋅ 8 2
M 22' = −M 2'2 = = = 80kNm
12 12
pL2 15 ⋅ 4 2
M 34 = −M 43 = = = 20kNm
12 12
- 125 -
+5363
+15
200
-3852
-0,428
1 +9000
-0,572
-5148
-467 -3439 Nod Moment
+267 neechilibrat
-5
-35 +10 1 +9000
+20 -69 3 -1000
-5363 +134 +7245 2 +2569
-935 -4 1 -467
-2574 -52 2 +190
-0,364 -699 1 -35
-3000
-0,272
2 +8000 3 -35
2 +14
-0,364
+143
-935
+56 -145
-69 +8
+4 -35 -1642
-5 +111 +2715
-806 -467 +9
+17
+238 +111
+222
+238
-0,238 +476
-3000 -2000
-0,476
+2000
3
-0,286
+215 +286
+5 +134
+67 +10
+143
+430
- Fig.13.6 -
Schema de iterare este dată în figura 13.6, iar diagrama finală este dată în
figura 13.5.
- 126 -
2 0 k N /m
2I 2I 2I 2 2 2
2 2 2 2
4,5
3I 3I 3I 3I
2I 2I 2I 2 2 2
2 0 k N /m
3 3 3
2 1
SB 1 1
1773 1773
15 15 1636
15
545 545
0 125
Mp Mp
125
545 545
1773 1636
1773
-1 7 7 3
+545
+2
-8 -4 +1636
+11 +21
-8 3 -4 2 +1
+125 +250 +10
-1 0 0 0 -5 0 0 +125
+1500
-0,666
1 +1500 -1 5 0 0
-0,500
-0,250
2
-0 ,3 3 4 -0 ,2 5 0
-5 0 0
-4 2 +125
-3 +11
-5 4 5 +1
+137
- Fig.13.7 -
Structura fiind dublu simetrică şi încărcată simetric operaţia de iterare se

dezvoltă pe un sfert de structură. Pe barele intersectate de axele de simetrie se
efectuează corectarea coeficienţilor de rigiditate.
- 127 -
B. STRUCTURI CU NODURI DEPLASABILE
PROCEDEUL DE OPERARE ÎN DOUĂ ETAPE
Procedeul de operare în două etape reprezintă aplicarea procedeului Cross în

calculul structurilor cu noduri deplasabile.
Pentru a utiliza convergenţa bună a procedeului Cross aplicat structurilor cu
noduri fixe, în calculul structurilor cu noduri deplasabile se procedează în modul
următor:
- Structura cu noduri deplasabile (fig.XIII.2,a se transformă în structură cu
noduri fixe prin blocarea translaţiilor pe direcţiile gradelor de libertate (fig.XIII.2,b)
p Z1
p
Z2
L
P P
SNF
L
Z1
Z2
0
Mp
SB
Z 1= 1
1 1
L
1 Z 2= 1
L 1
1 m2
m1 1
2L
L
- Fig.XIII.2 -
- Structura cu noduri fixe va fi încărcată cu forţele exterioare şi cu translaţiile

pe direcţiile gradelor de liberate Z1 şi Z2.
Etapa Ia Structura cu noduri fixe este rezolvată pentru încărcările ce intervin.

- Se trece la sistemul de bază al metodei deplasărilor şi se alcătuieşte schema
Cross.
- 128 -
- Se încarcă sistemul de bază cu forţele exterioare şi se obţine diagrama M 0p .
Momentele de încastare perfectă din diagrama M 0p se echilibrează prin procedeul
Cross şi se obţine diagrama M fp , pe structura cu noduri fixe – cu nodurile rigide
deblocate şi în echilibru
- Se încarcă sistemul de bază cu translaţiile Z1=1 şi se obţine diagrama m1.
Momentele din diagrama m1 se echilibrează prin procedeul Cross şi se obţine
diagrama m1f - pe structura cu noduri fixe.
- Se încarcă sistemul de bază cu translaţia Z2=1 şi se obţine diagrama m2.
Momentele din diagrama m2 se echilibrează prin procedeul Cross şi se obţine
diagrama m f2 - pe structura cu noduri fixe.
Dacă structura are mai multe grade de libertate se continuă operaţiile asupra
diagramelor unitare.
Etapa IIa Etapa a doua constă în revenirea de la structrura cu noduri fixe la

structura reală cu noduri deplasabile punând condiţia ca reacţiunea totală din fiecare
legătură de grad de libertate să fie egală cu zero, deoarece aceste legături nu există în
realitate.
R1=0, R2=0
Reacţiunile totale se obţin prin suprapunere de efecte
r11 Z1 + r12 Z 2 + R 1p = 0

r21 Z1 + r22 Z 2 + R 2 p = 0
S-a obţinut un sistem de ecuaţii liniare (în acest caz două ecuaţii). Coeficienţii
necunoscutelor şi termenii liberi se calculează după regulile utilizate în metoda
deplasărilor.
Cu necunoscutele Z1 şi Z2 determinate se calculează momentele încovoietoare
pe structura reală – tot prin suprapunere de efecte
M p = M fp + m 1 Z 1 + m 2 Z 2
Observaţii:
- Avantajul procedeului constă în faptul că pentru structurile la care se
analizează mai multe ipoteze de încărcare, începând cu ipoteza a doua se calculează
numai diagrama M fp , termenii liberi din ecuaţii şi se rezolvă sistemul de ecuaţii.
- Diagramele m1f şi m f2 sunt unice doarece momentele unitare depind numai de
caracteristicile structurii şi nu depind de încărcări.
- Dacă forţele sunt forţe concentrate, aplicate în noduri atunci M 0p ≡ 0 şi
M fp ≡ 0 - nu se mai efectuează procedeul Cross pentru forţe.
- Dezavantajul procedeului constă în aceea că la un număr mare de grade de
libertate, în prima ipoteză de calcul se efectuează n+1 operaţii de echilibrarea
momentelor prin procedeul Cross, iar în toate ipotezele de calcul trebuie alcătuit şi
rezolvat un sistem cu multe ecuaţii.
- 129 -
APLICAŢII
Să se calculeze momentele încovoietoare, la următoarele structuri cu noduri

deplasabile, utilizând procedeul de operare în două etape.

Z1
2 0 k N /m 1 2 3
3I 2I
I 1 ,5 I
4
SNF
4 5
6 4
60
3 2 ,2 5
1 SB 1 ,5 0
Mp
ρ
60
1 Z 1= 1
Z1 = 1
1 1 ,5
1
η=
2
m1
1
ψ =
6 1 1 ,5
- Fig.13.8 -
Etapa Ia
EI
Calculul coeficienţiilor de rigiditate pentru i 0 = =1
6
3
ρ12 = 3 ; ρ14 = 1 ; ρ 23 =
⋅ 3 = 2,25 ; ρ 25 = 1,5 ;
4
Suma coeficienţilor de rigiditate în noduri având
∑ ρ1 = 4 ; ∑ ρ 2 = 6,75 ;
Nodul 1
3 1
µ12 = − = −0,750 ; µ14 = − = −0,250
4 4
- 130 -
Nodul 2
3 2,25 1,5
µ 21 = − = −0,444 ; µ 23 = − = −0,334 ; µ 25 = − = −0,222
6,75 6,75 6,75
Operaţiile de echilibrare a momentelor prin procedeul Cross şi diagramele
obţinute M fp şi m1f , sunt date în figura 13.9.
+1364
+4365
-7
+32 +16 -818
-42 -83
+375 +188 -5
-500 -1000 -63 4365
-0,334
2
-0,444
+2250 -750
-0,750
1 +4500
-0,222 546
-0,250
-6000 -500
-42 1364 818
+1500 +6812 -273
+125 -4
+62 -2
+10 -546 f
+750 -21 Mp
-4365 +6000 -250 273
6812
-818
-817
-3
+16 +8 -409
-21 -42
+188 +94 -3
-250 -500 -31
-0,334
2 818
-0,444
-375 -375
-0,750
1 -750
-0,250 -0,222 1227

+1000 +1500 409
+909 817
-250 -250 +1365
+62 +3 -21
-2 -10 f
+5 +31 m1
+1227 -125
-125
+817 +1500 909
+1000
1365
- Fig.13.9 -
Etapa a - IIa
Se trece de la structura cu noduri fixe la structura reală cu noduri deplasabile,
punând condiţia ca reacţiunea totală din legătura de grad de libertate să fie egală cu
zero.
- 131 -
r11 R1p
817 1227 4365 546

12000
909 1365
6812 273
51,47
33,04
21,30 92,21
_ _
40,74
_
12,13 10,18
Mp +
+ Tp
kNm
140,48 105,92 86,96 33,03
- Fig.13.9 -
R1=0; r11 Z1 + R 1p = 0
δL = 0
1 1
r11 ⋅ 1 − (909 + 817) ⋅ − (1365 + 1227) ⋅ = 0; r11 = 719,67
6 6
1 1 1
R 1p ⋅ 1 + 12000 ⋅ + (4365 − 6812) ⋅ + (546 + 273) ⋅ = 0; R 1p = −5728,67
2 6 6
R 5728,67
Z1 = − 1p = = 7,96
r11 719,67
Momentele încovoietoare finale, calculate cu relaţia
M p = M fp + m1f Z1
precum şi forţele tăietoare sunt date în figura 13.10.
- 132 -
4I Z1
60kN I
3
75kN
2 ,5 I 2I
SNF
4
3 5 (2 )
ψ2
4 1 (5 ) (4 ,5 )
(4 ) ψ 4
1 ,5 4 V
ρ 3
Z1 IV
(1 ,2 ) (2 ,4 ) Z1 = 1 1
3
2 ,4 2 II (2 ,3 )
2 SB 2
III ψ1
I
5 6 (1 ) (3 )
ψ1 ψ2
1315
2 ,6 6
2 ,1 6 1825
2 ,6 6
3 1719
3 2735 3544
2 ,1 6 2471
3 m1
3 f 3270
-1 3 1 5 m1
-8
-8 7
+1410
-0,529
-0 ,4 7 1
-1 7 1 9 -2 6 6 6
+1256
-1 8 2 5 +2
+165
-2 4 7 1 -3
-7 8
+4 +28
+14
-1 4 -7 -3 9
+25 +50 +331 -6
-1 6 3 -8 1 +628 +1315
+299 +598 -2 6 6 6
-4 5 8 -2 2 9
-0 ,2 3 2
-2 1 6 0 -2 1 6 0
-0,545
3
-0,419
3
-0 ,4 5 5 -0 ,3 4 9
+3000 +3000
+2735 -3 8 2 +498
-6 -1 3 6 +42
-6 8 -1 1 +3270 +4
-1 9 1 +2471 +21
+3000 +3544
+249
+3000
- Fig.13.11 -.
- 133 -
Etapa Ia. Structura este încărcată cu forţe concentrate palicate în nod. Deci
M 0p ≡ 0 şi M fp ≡ 0 . Rezultă că vor fi echilibrate prin procedeul Cross numai
momentele încovoietoare produse de deplasarea Z1=1, pe sistemul de bază.
EI
4
EI 4 4
i12 = = ; ρ12 = ;
3 3 3
4EI 3
i14 =
8
= 2; ρ14 = ⋅ 2 = 1,5 ;
4
∑ ρ1 = 2,833
3EI
i 23 = = 2,4 ; ρ 23 = 2,4 ;
5
2EI
i 26 =
4
= 2; ρ 26 = 2 ; ∑ ρ 2 = 5,73
2,5EI
i 35 =
5
= 2; ρ 35 = 2 ; ∑ ρ3 = 4,4
Nodul 1
4 1,5
µ12 = − = −0,471 ; µ14 = − = −0,529
3 ⋅ 2,833 2,833
Nodul 2
4 2,4 2
µ 21 = − = −0,232 ; µ 23 = − = −0,419 ; µ 26 = − = −0,349
3 ⋅ 5,73 5,73 5,73
Nodul 3
2,4 2
µ 32 = − = −0,545 ; µ 35 = − = −0,455
4,4 4,4
Etapa a - IIa Se impune condiţia de trecere de la structura cu noduri fixe, la

structura reală cu noduri deplasabile.
3452
1315
2471 60 4791
1719
r 11 75 R 1p 9304
2471
1825 3544 4513
7180 6487
2735 3270
Mp
8585
- Fig.13.12 -
R1=0; r11 Z1 + R 1p = 0
- 134 -
δL = 0
1 3 1
r11 ⋅ 1 − (2375 + 2471 + 3270 + 3544) ⋅ − (2471 + 1825) ⋅ − (1719 + 1315) ⋅ = 0;
4 20 3
r11 = 4570,7
3
R 1p ⋅ 1 + 75 ⋅ 1 + 60 ⋅ = 0; R 1p = −120kN = −12000daN
4
R 1p
12000
Z1 = − = = 2,6254
r11 4570,7
M p = M fp + m1f Z1
sunt date în figura 13.12.
Z1 Z1
20kN 20 1 2 7 20
3I 3I 2 ,4 1 ,8
I Z2 1 Z2
6
30kN 30 3 30
2 ,5 1 ,2 5
I 3I SNF 1 ,8
6 2
2I SB
6
4 5
7 ,5 7 ,5
Z 1= 1
Z1 = 1 1
0 ,6 2 5 1
1
6 1
1
m1
12
0 ,6 2 5
1
6 1
Z 2= 1
Z2 = 1 1 1
2
m2
1 2
6
- Fig.13.13 -
- 135 -
Etapa Ia.
Calculul rigidităţilor practice şi coeficienţilor de rigiditate
EI
Pentru i 0 = = 1 se obţine:
6
3EI
i12 = = 2,4 ; ρ12 = 2,4 ;
7,5
2,5EI
i14 =
12
= 1,25 ; ρ14 = 1,25 ; ∑ ρ1 = 3,65
EI
i 23 = = 1; ρ 23 = 1 ;
6
3EI 3
i 27 =
7,5
= 2,4 ; ρ 27 = ⋅ 2,4 = 1,8 ;
4
∑ ρ 2 = 5,2
2EI
i 35 = = 2; ρ 35 = 2 ;
6
3EI 3
i 36 =
7,5
= 2,4 ; ρ 36 = ⋅ 2,4 = 1,8 ;
4
∑ ρ3 = 4,8
Nodul 1
2,4
µ12 = − = −0,657 ;
3,65
1,25
µ14 = − = −0,343
3,65
Nodul 2
2,4
µ 21 = − = −0,462 ;
5,2
1
µ 23 = − = −0,192 ;
5,2
1,8
µ 27 = − = −0,346
5,2
Nodul 3
1
µ 32 = − = −0,208 ;
4,8
2
µ 35 = − = −0,416 ;
4,8
1,8
µ 36 = − = −0,376
4,8
Forţele fiind aplicate în noduri diagrama M 0p ≡ 0 şi M fp ≡ 0 . Vor fi echilibrate
prin procedeul Cross numai momentele din diagramele unitare m1 şi m2 (fig. 13.14).
- 136 -
-4 7 0
+9 -5 0 0
-1 4 -2 7
-2 5 9
+105 +52
-1 5 9 -3 1 9 -2 0
-2 3 9
-0,346
500
-0,462
-2 0 6
-0,657
1 +411 2
-0 ,3 4 3 -0 ,1 9 2 470 759
+625 +736 +1000
-1 0 4
259
-2 1 4 +2
+54 -1 3 2
-6 +7
+5 +14 736
-1 2
+470 -6 6 387
-2 0 8 + 7 5 9 -3 4 9
+1000
f 349
+2 m1
+25 547
-0 ,2 0 8 195
-0,376
3 -3 7 6
-0 ,4 1 6
-4 1 6
+27
+2
+547 -3 8 7
+2
+27 -1 9 5
-1 0 7 +13
+625 -2 0 8
+466
+95 +3 +417
-1 4 -7
+44 +2
+22
-8 4 +33
-1 6 8
+382
-0,346
417
-0,462
-0,657
1 +255 +510 2
95
-0 ,3 4 3 -0 ,1 9 2 883
-8 7 -1 1 1 7 -1 0 0 0 466
-8 -2 -1 0 4
-9 5 +212
+9
-1 1
1117
-2 2 f
+106
+18 m2 419
-2 0 8 +2 1536
-4 1 9
-1 0 0 0 -8 8 3 -3
-4 0 48
-0 ,2 0 8
-0,376
3 -3 7 6 1768
-0 ,4 1 6
+2000
-4 1 6
-4 4
+1768 -4
-2 +1536
-4 8
-2 2
-4 -2 0 8
-4 4 +2000
- Fig.13.14 -
- 137 -
Etapa a - IIa
Trecerea de la sistemul cu noduri fixe, la structura reală cu noduri deplasabile.
R1=0; R2=0
r11 Z1 + r12 Z 2 + R 1p = 0

r21 Z1 + r22 Z 2 + R 2 p = 0
34,93
r11 r12
65,90 36,09
470 759 883 1,16

95
r21 r22
736 f 1117
m2 86,27
9,86
387 96,13
f 1536
547 m1 48 Mp
195
1768 82,73
139,29
- Fig.13.15 -
1 1
r11 ⋅ 1 − (470 + 547) ⋅ − (759 + 735) ⋅ = 0; r11 = 333,92
12 6
1 1
r12 ⋅ 1 + (95 + 48) ⋅ + (883 + 1117) ⋅ = 0; r12 = −345,25
12 6
1 1
r21 ⋅ 1 + (759 + 736) ⋅ + (387 + 195) ⋅ = 0; r21 = −346,17
6 6
1 1
r22 ⋅ 1 − (883 + 1117) ⋅ − (1536 + 1768) ⋅ = 0; r22 = 884
6 6
R 1p ⋅ 1 + 20 ⋅ 1 = 0; R 1p = −20
R 2 p ⋅ 1 + 30 ⋅ 1 = 0; R 1p = −30
Pentru r12 = r21 se alege valoarea medie r12 = −345,70
333,92Z1 − 345,70 Z 2 − 20 = 0

− 345,70 Z1 + 884Z 2 − 30 = 0
Z1 = 0,1597 şi Z 2 = 0,0964
Diagrama finală de momente încovoietoare, calculate cu relaţia
M p = M fp + m1f Z1 + m f2 Z 2
- 138 -
Z1
40kN 40kN
4I 2
I I 1 ,2 5 1 ,2 5 Z2
4
20kN 20kN
3I 3I 3 3
2I 2 ,5 I 2 ,5 2 ,5
2 ,5 I 2 ,5
4
3 5 5 3
Z1 Z 1= 1
1 6 (1 ,2 ) II Z1 = 1
3 1 ,8 7 5
1 ,2 5 Z2 I (2 ) 8
ρ 1
3
2 (1 ) 4
3 1 ,8 7 5
F IX m1
2 ,5 1 ,2 5
4 SB 5
(2 )
(4 ,5 ) (5 ) ψ2 1 ,8 7 5
V
(4 ) ψ4
IV 1 ,8 2 ,7 Z 2 = 1
(2 ,3 ) Z 2 = 1 1 ,8 7 5
(1 ,4 ) 1
II 1 ,8 7 5
III 3 ,7 5
I 2 ,7
(1 ) (3 ) 3 ,7 5
ψ1 m2 1 ,8 7 5
3 ψ2
ψ1 η=
4
- Fig.13.15 -
Etapa Ia. Încărcarea este antisimetrică. Se va lucra pe semistructură care are

două grade de libertate.
EI
Coeficienţii de rigiditate au fost calculaţi pentru i 0 = =1
5
Schema Cross
∑ ρ1 = 4,25 ; ∑ ρ 2 = 6,75 ; ∑ ρ 3 = 4,25
Coeficienţii de distribuţie
Nodul 1
1,25 3
µ 12 = − = −0,294 ; µ 16 = − = −0,706
4,25 4,25
- 139 -
Nodul 2
1,25 3 2,5
µ 21 = − = −0,186 ; µ 23 = − = −0,444 ; µ 24 = − = −0,370
6,75 6,75 6,75
Nodul 3
3 1,25
µ 32 = − = −0,706 ; µ 35 = − = −0,294
4,25 4,25
Forţele fiind aplicate în noduri diagrama M 0p ≡ 0 şi M fp ≡ 0 . Se echilibrează
numai momentele din diagramele m1 şi m2 (fig. 13.17).
-1209
+10 1209
+105
-1324
-0,706
1
-0,294 1295 651 114
+1875 +1295
-551
-3
-149
+2 644
+44
-28 f
-14 m1
+22 -644 -114 58
+4 -298 326
-6
+1209 -275 +12 +23
+1875 -65 -32
-0,186 +125 +250
-710 -355
-0,444
2
-0,706
3
-0,370 -0,294
-326 -592 +105
-54 +9
-3
-5 58 114
-27
-296 -651 +5
+53
+795
795
+2595
-0,706
-1800
1
1337 2117
-0,294
-1875
-1337 3748
+1080 3750
-795 -2 2441
+540 -2411 f
-1875 -2 -2117 m2 1996
-0,186 +291 +583
-2700
-0,444
2 -2700 3
-0,706
-0,370 -0,294
+3750 +1875
+1996
-2 +242
+3748 +121
+3750 +2117
+1875
- Fig.13.17 -
- 140 -
Etapa a - IIa Se trece de structura cu noduri fixe, la structura cu noduri
deplasabile, impunând condiţiile: R1=0; R2=0
r11 Z1 + r12 Z 2 + R 1p = 0

r21 Z1 + r22 Z 2 + R 2 p = 0
r11 r12 R1p

795
40
795
1209 r21 r22
114 1337 2117 R2p
1295 20
651
644 2411 2117
114 3750 3748
58 1996
f
f
326
m1 m2
- Fig.13.18 -
1
r11 ⋅ 1 − (1209 + 1295) ⋅ = 0; r11 = 626
4
1
r12 ⋅ 1 + (795 + 1337) ⋅ = 0; r12 = −533
4
1 1 3 1
r21 ⋅ 1 + (326 + 651) ⋅ − (114 + 58) ⋅ − (644 + 114) ⋅ + (1295 + 795) ⋅ = 0;
4 4 20 4
r21 = −532,20
1 1 3
r22 ⋅ 1 − (3750 + 3748) ⋅ − (1996 + 2117) ⋅ − (2411 + 2117) ⋅ −
4 4 20
1 3
− (1337 + 795) ⋅ + 795 ⋅ = 0; r22 = 3995,70
4 20
R 1p ⋅ 1 + 40 ⋅ 1 = 0; R 1p = −40
R 2 p ⋅ 1 + 20 ⋅ 1 = 0; R 1p = −30
626 Z1 − 533Z 2 − 40 = 0

− 533Z1 + 3995,70Z 2 − 20 = 0
Z1 = 0,07689 şi Z 2 = 0,01526
Momentele încovoietoare finale calculate cu relaţia
M p = M fp + m1f Z1 + m f2 Z 2
- 141 -
99,28
99,28
96,14
42,81
98,93 2,79 85,62

2,79
98,93
42,81
32,16 96,14
60,92
Mp 32,16
- Fig.13.19 -
3 0 k N /m
3
2 ,5 I 2 ,5 I 2 ,5 I 2 ,5 I
1 ,5 I 2I 1 ,5 I
6
2 4 4 4 4 2
40 40
3 40 60 40
3
2 3
1
0
Z1 SB M
Z1 1 p
SNF
4
(2 ) 1
6 3 3
( 2 ,3 ) 1
1 η =
II III 2
( 1 ,2 ) (3 ) 6 1 Z 1= 1
1
Z1 = 1
3 3
I 1 m1
2 6 1
(3 ) η1 =
3
1 1 1
6 6 6
- Fig.13.20 -
- 142 -
Structura este simetrică şi încărcată simetric.
Semistructura prezintă un grad de libertate. Structura cu noduri fixe va fi
încărcată cu forţele exterioare şi cu deplasarea pe direcţia gradului de libertate.
Etapa Ia.
Echilibrarea momentelor din sistemul de bază prin procedeul Cross (fig.13.21)
EI
Pentru i 0 = = 1 rezultă
6
2,5EI
i 12 = = 3; ρ12 = 3 ;
5
EI
i 14 =
6
= 1; ρ14 = 1; ∑ ρ1 = 4
2,5EI
i 23 =
5
= 3; ρ 23 = 3 ; ∑ ρ2 = 6
Nodul 1
3
µ 12 = − = −0,750 ;
4
1
µ 16 = − = −0,250
4
Nodul 2
3
µ 21 = − = −0,500
6
3
µ 23 = − = −0,500
6
Etapa a - IIa
Trecerea de la structura cu noduri fixe, la structura reală, cu noduri deplasabile
R1=0; r11 Z1 + R 1p = 0
- 143 -
-3587
-3
+6
-35 +3587
+70 -3
-0,500
-35
-0,500
+5448 -375 2
+13 +750 -375
-18 -4000 +4000
-4206
+141
-188 -18 3587
+1500 -188 6000
+4000 -4000
5448 4206
-0,750
-6000
1
552
-0,250 f
+500 Mp
+47 +276
+5 +2 276
+552 +24
+250
-2587
-3
+6
-35 +2587
+70 -3
-0,500
-35
-0,500
-1552 -375 2
+13 +750 -375
-18 -3000 +3000
+2794
+141
-188 -18 2587
+1500 -188
-3000 +3000
-0,750
1 1552
-0,250 2797
+1000 +1276 f
+500 +2
m1
+47 +24 1276
+5 +250
+1552 +1000
- Fig.13.21 -
- 144 -
Calculul reacţiunii r11 şi R1p (fig.13.22).
3000daN/m
3587 3587
2587 2587
5448 4206
1552 2794
R1p
r11
552
1552
276
1276
112,73 60 146,93 60 112,73

61,23 146,93 61,23
52,73 52,73
Mp
45,13 45,13
- Fig.13.22 -
1 1 1
r11 ⋅ 1 − (1276 + 1552) ⋅ − (1552 + 2587) ⋅ − (2587 + 2794) ⋅ = 0; r11 = 2058
6 6 6
1 1 1  1
R 1p ⋅ 1 + 6000 ⋅ − 3000 ⋅ 2 ⋅ − (276 + 552) ⋅ + (−5448 + 3587) ⋅  −  −
6 6 6  6
1 2 1 1 2
− 3000 ⋅ 4 ⋅ ⋅ + (−3587 + 4206) ⋅ − 3000 ⋅ 4 ⋅ ⋅ = 0; R 1p = +7724,67
2 3 6 2 3
R 1p 7724,67
Z1 = − =− = −3,7535
r11 2058
- 145 -
2 0 k N /m
3I 3I 3I
2 ,5 I 2 ,5 I 1 ,6 I
8
3 6 3 6 9
Z1
3
1 3 2 2 ,2 5 6
2 ,2 5
2 ,2 5 2 ,2 5 1 ,3 5
SB
4 5 7
2 0 2 ,5 2 0 2 ,5
135 135
0
M p
Z 1= 1
0 ,7 5 0 ,7 5
1 ,6 8 7 5 1 ,6 8 7 5
1
m1 12
1 ,6 8 7 5 1 ,6 8 7 5
0 ,6 7 5
(3 )
( 4 ,5 )
( 1 ,2 ) ( 3 ,5 ) Z1 = 1 1
I ( 2 ,3 ) III V ( 5 ,6 )
II IV
VI
1
(2 ) (4 ) (6 ) 8
1
1 1 3 1 3 1
η = η = 12
(1 ) 12 8 4 8 4 12
- Fig.13.23 -
- 146 -
EI
Etapa Ia. Pentru i 0 = = 1 au rezultat coeficienţii de rigiditate ρij înscrişi pe
9
sistemul de bază
∑ ρ1 = ∑ ρ 2 = 2,25 + 2,25 + 3 = 7,5
Coeficienţii de distribuţie
Nodul 1
3 2,25 2,25
µ 12 = − = −0,400 ; µ 13 = − = −0,300 ; µ 14 = − = −0,300
7,5 7,5 7,5
Nodul 2
3 2,25 2,25
µ 21 = − = −0,400 ; µ 25 = − = −0,300 ; µ 26 = − = −0,300
7,5 7,5 7,5
-1 5 1 8 9 -1 5 1 8 8
-5
+26 +13
-1 7 7 2 0 -6 5 -1 3 0 +17719
+19 +648 +324 -4
+486 -1 6 2 0 -3 2 4 0 -9 7
+2025 +2700 +1350 -2 4 3 0
-2 0 2 5 0
-0,400
-0,300
+13500 -1 3 5 0 0 +20250
-0,300
-0,400
1 2
-0 ,3 0 0 -0 ,3 0 0
+2025 -2 4 3 0
+486 -9 7
+1265 +20 -1 2 6 6 -4
+10 +2531 -2 -2 5 3 1
+243 -4 9
+1012 -1 2 1 5
-6 5 8
+46 -1 0 3 0 -8 9 0
-8
+27 +36 +18 -5
-7 3 1 -9 0 -1 8 0 -1 3 5
-7 5 0
-0,400
-0,300
+750
-0,300
-0,400
1 -9 7 6 -4 8 8 2
-0 ,3 0 0 -0 ,3 0 0
+1688 +1688
-7 3 1 -1 3 5
+1340 +27 +1617 -5
+14 +984 -3 -2 5 3 1
-3 6 2 -6 8
+1688 +1688 +675
- Fig.13.24 -
Etapa a - IIa Trecerea de la sistemul cu noduri fixe, la structura reală, cu noduri

deplasabile
Ecuaţia de condiţie:
R1=0; r11 Z1 + R 1p = 0
1 1 1 1 1
r11 ⋅ 1 − 46 ⋅ − (984 + 1340) ⋅ − (1548 + 1617) ⋅ − 890 ⋅ − 675 ⋅ = 0;
12 8 8 12 8
r11 = 848,5
- 147 -
658
46 1030 890 r11

984 1548
1340 1617 675
18000 18000 18000

17720 15189 15188 17719
R1p
2531
2531
1265
1266
38416
16096
52115
21171 13698
37267
Mp
48569 55816
23828
- Fig.13.25 -
1 3 1 3 1
R 1p ⋅ 1 + 18000 ⋅ ⋅ + 17720 ⋅ + 18000 ⋅ − (2531 + 1265) ⋅ +
2 4 12 4 8
1 1 3 1
+ (2531 + 1266) ⋅ + 18000 ⋅ ⋅ + 17719 ⋅ = 0; R 1p = −29953,33
8 2 4 12
R 29953,33
Z1 = − 1p = = 35,3015
r11 848,5
- 148 -
CAPITOLUL XIV
EFECTUL VARIAŢIEI DE TEMPERATURĂ
În capitolele precedente a fost prezentată – prin exemple - comportarea

structurilor de rezistenţă – static determinate şi static nedeterminate – supuse acţiunii
forţelor. În realitate asupra construcţiilor pot acţiona şi alte tipuri de încărcări, printre
care şi variaţia de temperatură.
Particularitatea efectului variaţiei de temperatură este următorul:
- la structurile static determinate variaţia de temperatură produce numai
modificarea configuraţiei geometrice a structurii, dar nu produce eforturi (aceasta
datorită numărului minim de legături pe care le are structura);
- la structurile static nedeterminate – existând mai multe legături decât numărul
minim necesar asigurării invariabilităţii geometrice – deformarea structurii sub
acţiunea variaţiei de temperatură nu mai este liberă şi dun această cauză apar şi
eforturi. Aceste eforturi depind de natura materialului şi de dimensiunile secţiunilor
transversale, prin momentul de inerţie.
STRUCTURI STATIC DETERMINATE
În cazul unei bare, supusă unei variaţii de temperatură t0 Celsius, variaţia

lungimii barei este
∆L t = α ⋅ t ⋅ L (XIV.1)
unde L reprezintă coeficientul de dilatare termică liniară, iar L lungimea barei. Pentru
coeficientul α se va utiliza valoarea α = 10 −5 .
Efectul unei variaţii de temperatură – diferită la cele două extremităţi ale
secţiunilor transversale a unei bare se obţine din analiza unui element infinit mic de
lungime dx (fig.XIV.1)
αt 1dx
t1
dut dϕ t
t2 > t1
h
t2
dx dx αt 2 dx
- Fig.XIV.1 -
- 149 -
t 2 − t1
Notând t m = şi ∆t = t 2 − t 1 , din figura XIV.1 se obţine
2
1
du t = α ⋅ t m ⋅ dx şi dϕ t = ⋅ α ⋅ ∆t ⋅ dx (XIV.2)
h
Dacă asupra structurii acţionează un sistem de forţe Pi care are ca efecte
momentul încovoietor Mi şi o forţă axială Ni şi peste această situaţie se suprapune o
variaţie de temperatură rezultă următoarele lucruri mecanice
∆t
L ext = ∑ Pi ∆ it şi L ef = α ∫ N i ⋅ t m ⋅ dx + α ∫ ⋅ M i ⋅ dx (XIV.3)
h
Deoarece L TOT = L ext − L ef = 0 rezultă L ext = L ef şi
∆t
∑ Pi ∆ it = α ∫ N i ⋅ t m ⋅ dx + α ∫ h ⋅ M i ⋅ dx (XIV.4)
Această relaţie poate fi utilizată pentru calculul deplasărilor secţiunilor
structurilor static determinate dacă se face particularizarea Pi = 1 şi efectele sale sunt
ni şi mi. Expresia deplasării este
∆t
∆ it = α ∫ n i ⋅ t m ⋅ dx + α ∫ ⋅ m i ⋅ dx (XIV.5)
h
STRUCTURI STATIC NEDETERMINATE
A. Metoda eforturilor
Forma sistemului de ecuaţii este următoarea:
δ11X1 + δ12 X 2 + ... + δ in X n + ∆1t = 0

δ X + δ X + ... + δ X + ∆ = 0
 21 1 22 2 2n n 2t
 (XIV.6)
 M
δ n1X1 + δ n 2 X 2 + ... + δ nn X n + ∆ nt = 0
unde termenii liberi au expresia (XIV.5), deoarece sistemul de bază în această metodă
este un sitem static determinat.
Coeficienţii necunoscutelor nu depind de încărcare, deci se calculează cu
relaţiile obişnuite acestei metode. Deoarece sistemul de bază este static determinat nu
există – în această metodă – diagramă M 0t şi ca urmare diagrame finală se obţine
astfel:
M t = m1X1 + m 2 X 2 + ... + m n X n (XIV.7)
În cazul particular al grinzilor continue, ecuaţia celor trei momente capătă
forma:
l l
λ ij X i + 2(λ ij + λ jk )X j + λ jk X k = −3EI 0 α( ij ∆t ij + jk ∆t jk ) (XIV.8)
h ij h jk
- 150 -
La arcele dublu articulate expresia necunoscutei – împingerea arcului – este
 ∆t 
EI 0 α  ∫ yds + L ⋅ t m 
X1 =  h  (XIV.9)
I0 2
∫ I y ds + L ⋅ i 0
2
La arcul cu tirant necunoscuta are expresia

 ∆t 
EI 0 α  ∫ yds + L ⋅ t m − L ⋅ t 0 
X1 =  h  (XIV.10)
I0 2
∫ I y ds + L ⋅ i 0 + L ⋅ i t
2 2
unde t0 reprezintă variaţia de temperatură la care este supus tirantul.

La arcul dublu încastrat – simetric şi încărcat simetric – cu necunoscutele
transferate în centrul elastic, expresiile acestora sunt:
 ∆t  ∆t
EI 0 α  ∫ yds + L ⋅ t m  EI 0 α ∫ yds
X1 =  h  şi X 2 = − h (XIV.11)
I0 2 I0
∫ I y ds + L ⋅ i 0 ∫ I ds
2
Dacă arcul are secţiunea constantă şi ∆t este constant (aşa cum este în realitate)
atunci ∫ yds = 0 (din condiţia pentru transferul necunoscutelor în centrul elastic) şi
necunoscuta X1 capătă forma:
EI 0 α Lt m
X1 = (XIV.12)
∫ y ds + L ⋅ i 0
2 2
B. Metoda deplasărilor
Forma sistemului de ecuaţii este:

r11 Z1 + r12 Z 2 + ... + rin Z n + R 1t = 0
r Z + r Z + ... + r Z + R = 0
 21 1 22 2 2n n 2t
 (XIV.13)
 M
rn1 Z1 + rn 2 Z 2 + ... + rnn Z n + R nt = 0
Termenii liberi se determină din efectul temperaturii medii şi a diferenţei de
temperatură ∆t asupra sistemului de bază, pe care se obţine diagrama
M ot = M 0tm + M 0∆t (XIV.13)
şi aceasta deoarece sistemul de bază în această metodă este static nedeterminat.
Diagrama finală de moment încovoietor se determină prin suprapunerea
obişnuită de efecte
M t = M 0t + m1 Z1 + m 2 Z 2 + ... + m n Z n (XIV.14)
- 151 -
Observaţie: Pornind de la diagrama M ot se pot obţine eforturile finale utilizând
procedeul Cross.
APLICAŢII
Să se calculeze deplasările sau eforturile produse de variaţia de temperatură,

specificate în fiecare caz in parte.
Problema 14.1 (fig.14.1) Să se calculeze deplasările u4 şi v4 la structura static

determinată din figura 14.1.
-1 0 0 t m= 5 0
2 4
h= 6 0 cm 3 ∆ t= 3 0 0
0
+200
∆t=300
-1 0 0 -1 0
tm=50
∆t=300
4
tm=50
h= 4 0 cm h= 4 0 cm
1 5
5 3
- Fig.14.1 -
Iniţial se determină temperatura medie tm şi diferenţa de temperatură ∆t pentru

fiecare bară. Aceste mărimi reprezintă de fapt încărcarea structurii.
Calculul deplasării u4 (fig.14.2)

Expresia deplasării este
∆t
u 4 = α ∫ n 4 ⋅ t m ⋅ dx + α ∫ ⋅ m 4 ⋅ dx
h
unde n4 şi m4 sunt eforturile din figura 14.2.
1,5
1 2,5
_ 3
+ 8
5 3 _
8 8 n4 m4
1 1 1
1
2 2 2
2
- Fig.14.2 -
Semnul termenilor din integrale se stabileşte în modul următor:

- dacă efortul axial are acelaşi efect ca temperatura medie (alungire sau
scurtare a barei) semnul este plus. În caz contrar semnul este minus.
- 152 -
- dacă momentul încovoietor întinde fibra mai caldă atunsi semnul este plus. În
caz contrar semnul este minus.
De observat că ∫ n i dx reprezintă aria diagramei de forţă axială pe o bară, iar
∫ m dx
i aria diagramei de moment încovoietor pe o bară.
 1 3 1   30 1 30 1
u 4 = α 5 ⋅ ⋅ 4 − 5 ⋅ ⋅ 8 − 5 ⋅ ⋅ 4 + α  ⋅ ⋅ 4 ⋅ 2,5 + ⋅ ⋅ 5 ⋅ 2,5 −
 2 8 2   0,40 2 0,60 2
30 1 30 1 
− ⋅ ⋅ 3 ⋅ 1,5 − ⋅ ⋅ 4 ⋅ 1,5
0,60 2 0,40 2 
u 4 = α[− 15 + 375 + 250 − 112,5 − 225]
u 4 = α[− 15 + 287,5] = 272,5α = 0,002725m = 2,725mm
Din expresia deplasării u4 se constată că efectul forţei axiale este de 15α în
timp ce efectul momentului încovoietor este mult mai mare 287,5α (de aproape 20 de
ori mai mare).
Calculul deplasării v3 (fig.14.3)

Expresia deplasării v3 este
∆t
v 3 = α ∫ n 3 ⋅ t m ⋅ dx + α ∫ ⋅ m 3 ⋅ dx
h
1 15 15
8 8
_ 15
_ 32
15 15 _
n5 m5
32 32
5 3 5
3
8 8 8
8
- Fig.14.3 -
 3 15 5   30 1 15
v 3 = α  − 5 ⋅ ⋅ 4 − 5 ⋅ ⋅ 8 − 5 ⋅ ⋅ 4 + α  − ⋅ ⋅4⋅ −
 8 32 8   0,40 2 8
30 1 15 30 1 15 30 1 15 
− ⋅ ⋅5⋅ − ⋅ ⋅3⋅ − ⋅ ⋅4⋅ 
0,60 2 8 0,60 2 8 0,40 2 8
v 3 = α[− 38,75 − 937,5] = −976,25α = −0,0097625m = −9,7625mm
- 153 -
Problema 14.2 (fig.14.4) Să se calculeze diagrama de momente încovoietoare
la structura din figură precum şi deplasarea uA. Se cunoaşte EI=24000kNm2.
+120
t m= 1 5 0 t m= 1 8 0
h= 6 0 c m h= 4 0 cm ∆ t= 6 0
∆ t= 1 2 0
h=30cm
+60 h=30cm X2
tm=210
0 0
+18
6
+24
tm=120
∆t=120
∆t=60
X1
9 3
6
6
_
1
m1 n1
1 X 1= 1
X 2= 1 _ +
m2 6 6
n2
2 5 2 5
3 3 3 3
1 9 ,96 2
1 7 ,88
2 ,082
2 ,082
Mt
1 6
_
0 +
m A n 0
A
1
2 2 2 2
3 3 3 3
- Fig. 14.4 -
Structura a fost analizată în capitolul 9 la problema 9.5, astfel că vor fi utilizaţi

coeficienţii necunoscutelor calculaţi la acea aplicaţie.
Ecuaţiile de condiţie sunt:
δ11X1 + δ12 X 2 + ∆1t = 0

δ 21X1 + δ 22 X 2 + ∆ 2 t = 0
unde termenii liberi se calculează cu expresia (XIV.5)
Coeficienţii necunoscutelor sunt:
m2 252 mm 54 m2 72
δ11 = ∫ 1 dx = ; δ12 = δ 21 = ∫ 1 2 dx = − ; δ 22 = ∫ 2 dx =
EI EI EI EI EI EI
- 154 -
Termenii liberi sunt:
∆t
∆1t = α ∫ n 1 ⋅ t m ⋅ dx + α ∫ ⋅ m1 ⋅ dx
h
 12 1 6 6 1 
∆1t = α[− 15 ⋅ 1 ⋅ 9] + α − ⋅ ⋅6⋅6− ⋅6⋅9 + ⋅ ⋅ 6 ⋅ 6 =
 0,30 2 0,60 0,30 2 
= −1035α
∆t
∆ 2 t = α ∫ n 2 ⋅ t m ⋅ dx + α ∫ ⋅ m 2 ⋅ dx
h
 2 5   6 1 12 1 
∆ 2 t = α − 12 ⋅ ⋅ 6 + 21 ⋅ ⋅ 6 + α  ⋅ ⋅6⋅9 + ⋅ ⋅ 6 ⋅ 6 = 972α
 3 3   0,60 2 0,40 2 
 252 54
 EI X − X 2 − 1035 ⋅ 10 −5 = 0
1
EI 252X1 − 54X 2 − 248,4 = 0
 sau 
− 54 X + 72 X + 972 ⋅ 10 −5 = 0 − 54X1 + 72X 2 + 233,28 = 0
 EI 1
EI
2

X1 = 0,347 şi X 2 = −2,980
Momentele încovoietoare au fost calculate cu relaţia
M t = m1 X 1 + m 2 X 2
şi sunt date în figura 14.4.
Diagrama Mt indică faptul că la structurile static nedeterminate, supuse acţiunii
variaţiei de temperatură, fibra întinsă de momentele încovoietoare este fibra mai rece.
Calculul deplasării unei secţiuni, în cazul acţiunii variaţiei de temperatură se
realizează cu relaţia
m i0 M t
∆i = ∆i + ∫
0
dx
EI
unde ∆0i reprezintă deplasarea pe sistemul de bază utilizat în calculul deplasării
respective, iar m i0 este diagrama de momente încovoietoare produsă pe acelaşi sistem
de bază de forţa egală cu unitatea.
 2 2   12 1 6 1 
u A = α 12 ⋅ ⋅ 6 − 21 ⋅ ⋅ 6 + α  ⋅ ⋅6⋅6 + ⋅ ⋅ 6 ⋅ 9 −
 3 3   0,30 2 0,60 2 
1 1 2 1 1 2 1 
− ⋅ ⋅ 6 ⋅ 2,082 ⋅ 6 − ⋅ ⋅ 6 ⋅ 9 ⋅  2,082 + 19,962 
EI 2 3 3EI 2 3 3 
24,984 72,378 97,362
u A = α[− 36 + 720 + 270] − − = 954α − =
EI EI EI
u A = 0,00548m = 5,48mm
- 155 -
Problema 14.3 (fig.14.5) Diagrama de momente încovoietoare la grinda
continuă din figură. Temperatura exterioară este –120, temperatura interioară +180,
produsul EI=24000kNm2.
-1 2 0
h= 5 0 cm h= 7 5 cm h= 6 0 cm
I 3I +180 2I
6 9 8
X1 X2
SB
∆ t= 3 0 0 ∆ t= 3 0 0 ∆ t= 3 0 0
3 4 ,1 3 3
2 3 ,1 1 1
Mt
- Fig. 14.5 -
Lungimile transformate calculate pentru I0=I

λ 01 = 6 ; λ12 = 3 ; λ 23 = 4
  30 30 
2(6 + 3)X1 + 3X 2 = −3 ⋅ 24000 ⋅ α 0,50 ⋅ 6 + 0,75 ⋅ 9 
  

3X + 2(3 + 4 )X = −3 ⋅ 24000 ⋅ α 30 ⋅ 9 + 30 ⋅ 8 
 1 2
 0,75 0,60 
sau
18X1 + 3X 2 = −518,40

3X1 + 14X 2 = −547,20
cu valorile necunoscutelor X1 = −23,111 şi X 2 = −34,133
Diagrama finală de moment încovoietor este dată în figura 14.5. Se constată că
fibra mai rece este fibra întinsă.
- 156 -
Problema 14.4 (fig.14.6) Diagrama de momente încovoietoare pentru grinzile
cu o singură deschidere (t2>t1).
1 2 1
E ,I,h t1 E ,I,h t1 2
t2 t2
L L
X1 X2 X1
0 1 2 3 0 1 2
SB
∆t 3 ∆t
EI α EI α
h 2 h
- Fig.14.6 -
Ecuaţiile de condiţie sunt: Ecuaţia de condiţie este:
 ∆t
 2 LX + LX = −3 ⋅ EI ⋅ α ⋅L
1 2 0
h ∆t
 2LX1 = −3 ⋅ EI 0 ⋅ α ⋅L
LX + 2LX = −3 ⋅ EI ⋅ α ∆t ⋅ L h
 1 2 0
h
∆t 3 ∆t
X1 = X 2 = − EI 0 ⋅ α X1 = − EI 0 ⋅ α
h 2 h
Problema 14.5 (fig.14.7) Să se calculeze eforturile la arcul parabolic dublu

articulat ce este acţionat de o variaţie uniformă de temperatură, în două situaţii
t m = +40 0 , t m = −250 . Se cunosc bxh=40x60cm2 şi Eb=300000daN/cm2.
y
f=3
x X1
L=12 SB
m1=-y
53,67
33,54
Mt tm>0 Mt tm<0
- Fig. 14.7 -
- 157 -
Expresia necunoscutei este (vezi relaţia XIV.9)
EI 0 α Lt m
X1 =
I0 2
∫ I y ds + L ⋅ i 0
2
Cazul t m = +40 0 C
EI 0 αLt m = 30000000 ⋅ 72 ⋅ 10 −4 ⋅ 10 −5 ⋅ 12 ⋅ 40 = 1036,80
L
2
I0 2 2
 4fx  8f 2 L 8 ⋅ 32 ⋅ 12
∫I y ds = 2 ∫0  L2 ( L − x )  dx =
15
=
15
= 57,60
L ⋅ i 02 = 12 ⋅ 3 ⋅ 10 −2 = 0,36
1036,80
X1 = = 17,89kN
57,6 + 0,36
Cazul t m = −250 C
EI 0 αLt m = −30000000 ⋅ 72 ⋅ 10 −4 ⋅ 10 −5 ⋅ 12 ⋅ 25 = −648
− 648
X1 = = −11,18kN
57,6 + 0,36
Momentele încovoietoare finale au fost calculate cu relaţia M t = m1X1 .
Diagramele de momente încovoietoare pentru cele două cazuri de încărcare
Problema 14.6 (fig.14.8) Acelaşi arc de la aplicaţia 14.5 supus acţiunii unei
diferenţe de temperatură ∆t = 30 0 , fibra mai caldă fiind fibra de la intrados.
134,16
f=3
∆t=300
L=12
Mt
- Fig. 14.8 -
Expresia necunoscutei este (vezi relaţia XIV.9)

∆t
EI 0 α
h
∫ yds
X1 =
I0 2
∫ I y ds + L ⋅ i 0
2
Calculul termenului de la numărătorul expresiei necunoscutei

L
4fx 2
∫ yds = ∫0 L2 (L − x )dx = 3 fL
- 158 -
∆t 2
EI 0 α
h
∫ yds = 3 ⋅ 10 7 ⋅ 72 ⋅ 10 − 4 ⋅ 10 −5 ⋅ 3 ⋅ 12 = 2592
3
Numitorul, calculat la exemplul precedent este 57,96
Necunoscuta X1 este:
2592
X1 = = 44,72kN
57,6 + 0,36
Momentele încovoietoare finale, calculate cu relaţia M t = m1X1 sunt date în
diagrama din figura14.8.
M c = −fX1 = −3 ⋅ 44,72 = 134,16kNm
3
M s = − fX1 = −2,25 ⋅ 44,72 = −100,62kNm
4
Observaţie: Dacă fibra mai caldă este fibra de la extrados, diagrama de
momente încovoietoare va fi inversă celei din figura 14.8.
Problema 14.7 (fig.14.9) Se consideră arcul de la aplicaţia 11.18 supus acţiunii

unei creşteri de temperatură de 450. Se consideră Eb=300000daN/cm2.
y
f=13,34m
c=4,718m
x X1
750 750
R=18m
L=34,78m
54,311 13
_
10,31 10,31
29,11
29,11
Mt 3,36 Nt
3,36
119,11 119,11
- Fig. 14.9 -
Deoarece arcul este considerat în aer liber şi este acţionat de o creştere de

temperatură t m = 450 din (XIV.11) rezultă că X1 ≠ 0 şi X 2 = 0 .
- 159 -
Expresia necunoscutei X1 este
EI 0 α Lt m
X1 =
∫ y ds + L ⋅ i 0
2 2
Numitorul calculat la aplicaţia 11.18 este

Io 2
∫ I y ds = 779,90
Termenul de la numărător este
EI 0 αLt m = 3 ⋅ 10 7 ⋅ 216 ⋅ 10 −4 ⋅ 10 −5 ⋅ 34,78 ⋅ 45 = 10141,848
Necunoscuta capătă valoarea
10141,848
X1 = = 13,00kN
779,90
Calculul momentelor încovoietoare M t = m1X1 = − yX1
M c = −c ⋅ X1 = −4,718 ⋅ 13 = 54,314kNm
M n = +(13,34 − 4,718) ⋅ 13 = 119,11kNm
M s = 2,239 ⋅ X1 = 29,11kNm
Calculul forţelor axiale N t = n 1X1 = −X1 cos θ
N c = −X1 = −13kN
N n = −X1 cos 750 = −3,36kN
N s = −X1 cos 37,5 0 = −10,31kN
Diagramele de eforturi sunt date în figura 14.9
Observaţie: Dacă arcul ar fi încărcat cu o diferenţă de temperatură ∆t atunci

X1 = 0 şi X 2 ≠ 0 .Necunoscuta X2, în cazul arcului cu secţiune constantă are expresia
∆t
X 2 = −EI 0 ⋅ α
h
Dacă fibra mai încălzită este la extrados atunci fibra întinsă este la intrados şi
invers.
Problema 14.8 (fig.14.10) Să se calculeze momentele încovoietoare utilizând

metoda deplasărilor. Eb=270000daN/cm2, iar secţiunile transversale au aceeaşi lăţime
de 40cm.
Structura este cu noduri fixe şi comportă două necunoscute, rotirile de nod.
Sistemul ecuaţiilor de condiţie este:
r11 Z1 + r12 Z 2 + R 1t = 0

r21 Z1 + r22 Z 2 + R 2 t = 0
- 160 -
0 Z1 Z2
-1 0
1 2 3 tm= 5 0
tm= 1 0 0
h= 6 0 c m h= 6 0 c m ∆ t= 3 0 0 ∆ t= 4 0 0
0
+30
∆t=300
0
tm=50
h= 4 0 c m + 2 0
tm=250
∆t=100
6
h= 4 0 c m
4 5
SB
6 4
1 2 9 60 0
Z 1= 1 6 4 8 00 Z 2= 1
3 8 3 94
3 8 3 94
6 4 8 00
1 2 9 60 0 1 4 5 80 0
m1 m2
1 9 1 97 1 9 1 97
1 9 4 ,4 8 5 6,6 75
9 7 ,2 0
3 8 ,8 8
4 ,8 0
1 ,9 2
0
M ∆t 3 8 ,8 8
0
M tm
4 3 ,1 9
1 4 ,4 0 4 ,8 0 1 ,9 2
∆ L 23
2’
1’ 1 ∆ L 25
3
∆ L 14
1 2
4 5
∆ L 12 + ∆ L 23
- Fig.14.10 -
Calculul rigidităţilor practice ale barelor:

EI12 2,7 ⋅ 10 7 ⋅ 72 ⋅ 10 −4
i12 = = = 32400kNm
L12 6
EI14 2,7 ⋅ 10 7 ⋅ 21,33 ⋅ 10 −4
i14 = = = 9598,5kNm
L14 6
- 161 -
EI 23 2,7 ⋅ 10 7 ⋅ 72 ⋅ 10 −4
i 23 = = = 48600kNm
L 23 4
EI 25 2,7 ⋅ 10 7 ⋅ 21,33 ⋅ 10 −4
i 25 = = = 9598,5kNm
L 25 6
Deoarece sistemul de bază este static nedeterminat, în această metodă există
diagramă de momente încovoietoare produse de variaţia de temperatură
M ot = M 0tm + M 0∆t .
Diagrama M 0∆t se obţine uşor, deoarece se regăsesc cele două diagrame tip,
prezentate la aplicaţia 14.4
∆t 30
M 12∆t = EIα = 2,7 ⋅ 10 7 ⋅ 72 ⋅ 10 −4 ⋅ 10 −5 ⋅ = 97,20kNm
h 0,60
∆t 30
M 14∆t = EIα = 2,7 ⋅ 10 7 ⋅ 21,33 ⋅ 10 − 4 ⋅ 10 −5 ⋅ = 43,19kNm
h 0,40
3 ∆t 3 40
M 23 ∆t
= EIα = ⋅ 2,7 ⋅ 10 7 ⋅ 72 ⋅ 10 − 4 ⋅ 10 −5 ⋅ = 194,48kNm
2 h 2 0,60
∆t 10
M 25 ∆t
= EIα = 2,7 ⋅ 10 7 ⋅ 21,33 ⋅ 10 − 4 ⋅ 10 −5 ⋅ = 14,40kNm
h 0,40
Pentru a determina efectul temperaturii medii este necesar studiul structurii
auxiliare supuse variaţiei lungimii barelor sub acţiunea acestei temperaturi
∆L12 = α ⋅ t m ⋅ L12 = α ⋅ 5 ⋅ 6 = 30α
∆L14 = α ⋅ t m ⋅ L14 = α ⋅ 5 ⋅ 6 = 30α
∆L 23 = α ⋅ t m ⋅ L 23 = α ⋅ 10 ⋅ 4 = 20α
∆L 25 = α ⋅ t m ⋅ L 25 = α ⋅ 25 ⋅ 6 = 150α
Cu aceste alungiri ale barelor se stabileşte noua poziţie a nodurilor şi rotirile
barelor, cu care se calculează momentele încovoietoare.
Unghiurile de rotire ale barelor sunt:
∆l − ∆l14 150α − 30α
ψ12t = 25
m
= = 20α
L12 6
∆l + ∆l 23 30α + 20α 25
ψ14t = 12
m
= = α
L14 6 3
∆l 150α
ψ 23t = 25 =
m
= 37,5α
L 23 4
∆l 20α 10
ψ 25t = 23 =
m
= α
L 25 6 3
Momentele încovoietoare produse de temperatura medie sunt
EI
M 12t = M 21t = 6 12 ψ12t = 6 ⋅ 32400 ⋅ 20 ⋅ 10 −5 = 38,88kNm
m m m
L12
- 162 -
EI14 t 25
M 14t = M 41t = 6
m m
ψ14 = 6 ⋅ 9598,5 ⋅ ⋅ 10 −5 = 4,80kNm
m
L14 3
EI 23 t
M 23t = 3
m
ψ 23 = 3 ⋅ 48600 ⋅ 37,5 ⋅ 10 −5 = 54,675kNm
m
L 23
EI 10
M 25t = M 52t = 6 25 ψ 25t = 6 ⋅ 9598,5 ⋅ ⋅ 10 −5 = 1,92kNm
m m m
L 25 3
r11
129600
r11 − 129600 − 38394 = 0; r11 = 167994
38394
r12
r12 − 64800 = 0; r12 = 64800
64800
R1t 97,20 R 1t + 97,20 − 38,88 − 4,80 − 43,19 = 0;

38,88 R 1t = −10,33
43,19
4,80
r21
r21 − 64800 = 0; r21 = 64800
64800
r22 r22 − 145900 − 38394 − 129600 = 0;

129600 145800 r22 = 313894
38374
R2t 196,48
97,20 R 2 t + 194,48 + 56,675 − 14,40 − 1,92 −
38,88 56,675 − 97,20 − 38,88 = 0;
14,40
1,92 R 2 t = −98,755
Sistemul de ecuaţii are forma

167994 Z1 + 64800Z 2 − 10,33 = 0

64800Z1 + 313894 Z 2 − 98,755 = 0
- 163 -
cu necunoscutele Z1 = −6,500 ⋅ 10 −5 şi Z 2 = 32,793 ⋅ 10 −5
Diagrama de momente încovoietoare calculată cu relaţia
M t = M 0t + m1 Z1 + m 2 Z 2
este dată în figura 14.11
174,37 203,34
45,50
28,91
Mt
39,64 6,182
- Fig.14.11 -
Problema 14.9 (fig.14.12) Structura este supusă unei creşteri uniforme de

temperatură, tm=+300. Să se calculeze mementele încovoietoare utilizând operarea în
două etape. Se dă EI=30000kNm2.
Etapa I-a
Calculul rigidităţilor practice ale barelor şi al coeficienţilor de rigiditate s-a
EI
făcut pentru i 0 = =1
6
EI
i12 = =1 ρ12 = 1
6
3EI 3
i14 =
9
=2 ρ14 = ⋅ 2 = 1,5
4
∑ ρ1 = 2,5
1,5EI
i 26 = i 35 =
6
= 1,5 ρ 26 = ρ 35 = 1,5 ∑ ρ 2 = 4,5
2EI
i 23 =
6
=2 ρ 23 = 2 ∑ ρ3 = 3,5
- 164 -
4 1
0
1 ,5
tm = 3 0
3I 1
I ρ
6
Z1
2
3
2I 2
1 ,5 1 ,5
1 ,5 I 1 ,5 I SNF
SB
6
4 6
3 6
1
6
1
Z1 = 1 1 1 ,5
1 ,5
1 m1
6
1 ,5 1 ,5
∆ L 14
1’
12
∆ L 12 + ∆ L 26 1 3 ,5
4 1
3’ 2’
1 3 ,5
∆ L 35 2 ∆ L 26 1 3 ,5
3 0
Mt
4 6 1 3 ,5
∆ L 23
- Fig.14.12 -
- 165 -
Nodul 1
1 1,5
µ12 = − = −0,400 µ14 = − = −0,600
2,5 2,5
Nodul 2
1 2 1,5
µ 21 = − = −0,222 µ 23 = − = −0,444 µ 26 = − = −0,334
4,5 4,5 4,5
Nodul 3
2 1,5
µ 32 = − = −0,571 µ 35 = − = −0,429
3,5 3,5
Calculul momentelor de încastrare perfectă produse de variaţia de temperatură

∆L12 = ∆L 23 = ∆L 26 = ∆L 35 = α ⋅ t m ⋅ L = α ⋅ 30 ⋅ 6 = 180α
∆L14 = α ⋅ 30 ⋅ 9 = 270α
∆l + ∆l 26 360α
ψ14t = 12
m
= = 40α
L14 9
∆l 270α
ψ12t = 14 =
m
= 45α
L12 6
∆l 180α
ψ 35t = 23 =
m
= 30α
L 35 6
EI 3 ⋅ 30000
M 14t = 3 14 ψ14t = 3 ⋅
m m
⋅ 40α = 12kNm
L14 9
EI 30000
M 12t = M 21t = 6 12 ψ12t = 6 ⋅
m m m
⋅ 45α = 13,5kNm
L12 6
EI 1,5 ⋅ 30000
M 35t = M 53t = 6 35 ψ 35t = 6 ⋅
m m m
⋅ 30α = 13,5kNm
L 35 6
Schemele pentru echilibrarea momentelor din diagramele m1 şi M 0t sunt
prezentate în figura 14.13.
- 166 -
+618
+18
1
-0,600
+600
-0,400
-1000 -859 619
+400 -5
-30 +6
-541 +12 -60
-882 -10 549
-618 +200 859
+34 +17 -1000 882
-60 -120 -0,222
1400
-0,571
3 -856 -428 -0,444

2 f
-0,429 m1
-0,334
+1500 +1500
-644 +1191 +1450 -92 1191 11450
+26 -8
+13 -4
+882 +1400
-322 -45
+1500 +1500 daNm
-1167
+10
+113
-90
-0,600
-1200 1
-0,400
+948
+1350 1167
-3 -60
+4 -189
-322
+594 -34 +76
-6 +38
+20 +10 -17
-378 +7 948 322
-34 -67 -30 +1167
+216 +113 594
+1350 313
-378 -757 -0,222
-0,571
+770 +385
-0,444
3 2 f
-0,429
Mt
-0,334
972
-1350 -570 313
-972
+580 -313 -50
+162 +7 -5
+81 -3 daNm
+14 -625
-594 +290 -25
-1350 -285
- Fig.14.13 -
- 167 -
- Etapa II-a Trecerea de la structura cu noduri fixe la structura cu noduri
deplasabile
R 1 = 0; r11 Z1 + R 1t = 0
721
618 1167
859 713
r11 948
R1t 43 386
882 1400 594 625 713
972 Mt
1450 313
1191
112 734
- Fig.14.14 -
δL = 0
1 1 1
r11 ⋅ 1 − (618 + 859) ⋅ − (882 + 1191) ⋅ − (1400 + 1450) ⋅ = 0
6 6 6
r11 = 1066,67
δL = 0
1 1 1
R 1t ⋅ 1 + (1167 + 948) ⋅ + (594 + 972) ⋅ + (625 + 313) ⋅ = 0
6 6 6
R it = −769,83
R 769,83
Z1 = − 1t = = 0,722
r11 1066,67
M t = M ft + m1f Z1
sunt prezentate în figura 14.14.
- 168 -
CAPITOLUL XV
EFECTUL DEPLASĂRILOR IMPUSE

(CEDĂRILOR DE REAZEME)
O altă categorie de acţiuni ce se exercită asupra structurilor de rezistenţă – în

afara forţelor şi a variaţiei de temperatură – este reprezentată de deplasările impuse
(sau cedările de reazeme).
Particularitatea efectului deplasărilor impuse este următoarea:
- la structurile static determinate – care au un număr minim de legături –
deplasările impuse produc numai modificarea configuraţiei geometrice a structurii,
dar nu produc eforturi;
- la structurile static nedeterminate – care au un număr de legături mai mare
decât numărul minim necesar asigurării invariabilităţii geometrice – deplasările
impuse produc atât modificarea configuraţiei geometrice cât şi a eforturilor, Excepţie
fac cadrele dublu articulate cu reazemele la acelaşi nivel, arcele dublu articulate şi
arcele cu tirant (fig XV.1) supuse unei singure cedări de reazem pe verticală, la care
nu apar eforturi deoarece articulaţia rămasă fixă permite rotirea liberă. (deplasările
fiind foarte mici în raport cu dimensiunile structurii).
∆v ∆v ∆v
- Fig.XV.1 -
De asemenea nu produc deformaţii şi eforturi deplasările pe verticală, egale,

ale reazemelor. Structura, în acest caz are deplasări de corp rigid.
Eforturile produse de deplasările impuse depind de natura materialului şi de
dimensiunile secţiunilor transversale, prin momentul de inerţie.
STRUCTURI STATIC DETERMINATE.
În fig. XV.2 sunt prezentate exemple de elemente şi structuri static determinate

supuse acţiunii unor deplasări de reazeme. Se constată că elementele îşi schimbă
poziţia, iar structurile îşi modifică configuraţia geometrică. În aceste situaţii
secţiunile transversale işi schimbă poziţia prin rotire sau translaţie .
- 169 -
∆v ∆v ∆v
α
∆v
∆u ∆u
- Fig.X2.1 -
Dacă asupra structurii static determinate acţionează un sistem de forţe Pi care

are ca efecte reacţiunile Rki şi ulterior intervine deplasarea unui reazem care produce
deplasarea deplasările ∆ i∆ pe direcţia forţei şi deplasările ∆ k pe direcţiile reacţiunilor
Rki atunci atât forţele cât şi reacţiunile vor produce lucru mecanic.
L ext = ∑ Pi ∆ ik + ∑ R ki ∆ k (XV.1)
Deoarece nu au loc deformaţii ale elementelor sau structurii lucrul mecanic al
eforturilor este egal cu zero. Din expresia lucrului mecanic total rezultă
L TOT = L ext − L ef = 0 (XV.2)
sau
L ext = 0 (XV.3)
deci
∑ Pi ∆ i∆ + ∑ R ki ∆ k = 0 (XV.4)
Expresia (XV.4) poate fi utilizată pentru calculul deplasărilor secţiunilor
transversale dacă se face următoarea particularizare: sistemul de forţe Pi este redus la
o singură forţă şi aceea egală cu unitatea Pi=1. Efectele acestei forţe sunt reacţiunile
unitare rki. În aceste condiţii relaţia (XV.4) capătă forma uzuală
1 ⋅ ∆ i∆ = −∑ rki ∆ k (XV.5)
STRUCTURI STATIC DETERMINATE
A Metoda eforturilor
În sistemul de ecuaţii de condiţie se schimbă numai termenul liber, deoarece

acesta depinde de încărcare. Forma generală a sistemului de ecuaţii este:
- 170 -
δ11 X1 + δ12 X 2 + ... + δ in X n + ∆1∆ = 0
δ X + δ X + ... + δ X + ∆ = 0
 21 1 22 2 2n n 2∆
 (XV.6)
 M
δ n1 X1 + δ n 2 X 2 + ... + δ nn X n + ∆ n∆ = 0
unde termenii liberi se calculează cu relaţia (XV.5). deoarece sistemul de bază, în
această metodă, este static determinat (nu există diagramă M 0∆ ).
Momentele încovoietoare finale se obţin prin suprapunere de efecte astfel:
M ∆ = M 0∆ + m1X1 + m 2 X 2 + ... + m n X n (XV.7)
În cazul grinzilor continue la care reazemele au deplasările ∆ i , ∆ j şi ∆ k ,
ecuaţia celor trei momente capătă forma:
∆ − ∆i ∆ j − ∆k
λ ij X i + 2(λ ij + λ jk )X j + λ jk X k = −6EI 0 ( j + ) (XV.8)
L ij L jk
La arcul dublu articulat necunoscuta X1 are expresia
∆ EI 0 ∑ rki ∆ k
X 1 = − 1∆ = (XV.9)
δ 11 I0 2
∫ I y ds + L ⋅ i 0
2
Pentru arcul dublu încastrat necunoscutele transferate în centrul elastic, au

expresiile:
∆ EI 0 ∑ rk 1 ∆ k
X 1 = − 1∆ =
δ 11 I0 2
∫ I y ds + L ⋅ i 0
2
X 2 == 2 ∆ = 0 ∑ k 2 k
∆ EI r ∆
(XV.10)
δ 22 I0
∫ I ds
X 3 == 3 ∆ = 0 ∑ k 3 k
∆ EI r ∆
δ 33 I0 2
∫ I x ds
B. Metoda deplasărilor
În această metodă sistemul de bază fiind static nedeterminat, deplasările

reazemelor produc eforturi, deci există diagramă M 0∆ .
Sistemului de ecuaţii are forma:
r11 Z1 + r12 Z 2 + ... + rin Z n + R 1t = 0
r Z + r Z + ... + r Z + R = 0
 21 1 22 2 2n n 2t
 (XV.11)
 M
rn1 Z1 + rn 2 Z 2 + ... + rnn Z n + R nt = 0
- 171 -
Momentele încovoietoare finale se determină cu relaţia
M ∆ = M 0∆ + m1 Z1 + m 2 Z 2 + ... + m n Z n (XIV.12)
Calculul eforturilor poate fi efectuat şi prin procedeul Cross aplicat structurilor
structurilor cu noduri fixe sau cu noduri deplasabile.
La structurile cu noduri fixe se echilibrează numai diagrama M 0∆ pe când la
structurile cu noduri deplasabile – în etapa I-a se echilibrează prin procedeul Cross
atât momentele din diagrama cât şi cele obţinute pe sistemul de bază din încărcarea
cu translaţiile pe direcţiile gradelor de libertate.
APLICAŢII
Problema 15.1 (fig.15.1) Să se determine deplasările u3 şi v3 la structura din

figura 15.1. Se dau ∆u=2cm şi ∆v=1,5cm.
1
1
1
6
2 1 1
1 2 ∆u 3 3 3
3
∆v
2’ 2 1 2
2
6 3 3 3
3 3
- Fig.15.1 -
Structura este static determinată, iar deplasările se calculează cu relaţia (XV.3)

1 2 5
u 3 = −[− H 2 ⋅ ∆u − V2 ⋅ ∆v] = ⋅ 2 + ⋅ 1,5 = cm
3 3 3
1 2 5
v 3 = −[− H 2 ⋅ ∆u − V2 ⋅ ∆v] = ⋅ 2 + ⋅ 1,5 = cm
3 3 3
- 172 -
Problema 15.2 (fig.15.2) Să se determine rotirea θ 3rel şi v5 la grinda Gerber din
figura 15.2.
1 2 3 4 5
∆ v = 2 cm
8 2 6 2
1 1 1
6 3 6
1
1 5 4
12 12 3
- Fig.15.2 -
1 2
θ 3rel = −[V2 ⋅ ∆v] = − ⋅ 2 = − radiani
3 3
5 5
v 5 = −[V2 ⋅ ∆v] = − ⋅ 2 = − cm
12 6
Problema 15.3 (fig.15.3) Să se calculeze momentele ^incovoietoare la

structura din figură utilizând metoda eforturilor. Se dă EI=24000kNm2, ∆u=1,5cm şi
∆v=1,2cm.
6 6
3I 3I
I X2
2I
6
m1
X1 H= 1 X 1= 1
∆v
∆u 6 4 4 0 ,6 8 2 6 5 ,8 5 2
2 5 ,1 7
+
_
2 5 ,1 7
X 2= 1
6 6 M∆ + _
m2 T∆
2 5
V = 3
3
- Fig.15.3 -
- 173 -
Structura este de două ori static nedeterminată. Sistemul ecuaţiilor de condiţie
este:
δ11 X1 + δ12 X 2 + ∆1∆ = 0

δ 21 X1 + δ 22 X 2 + ∆ 2 ∆ = 0
Calculul coeficienţilor necunoscutelor şi termenilor liberi:
m12 1 1 2 1 1 1 2 180
δ11 = ∫ dx = ⋅ ⋅ 6 ⋅ 6 ⋅ 6 + ⋅6⋅6⋅6 + ⋅ ⋅6⋅6⋅ 6 =
mm 1 1 24
δ12 = δ 21 = ∫ 1 2 dx = − ⋅ ⋅6⋅4⋅6= −
EI 3EI 2 EI
2
m 1 1 2 1 1 2 160
δ 22 = ∫ 2 dx = ⋅ ⋅4⋅6⋅ 4 + ⋅ ⋅4⋅4⋅ 4 =
EI 3EI 2 3 3EI 2 3 9EI
∆1∆ = −[H ⋅ ∆u ] = 1 ⋅ 1,5 ⋅ 10 = 1,5 ⋅ 10
−2 −2
2
∆ 2 ∆ = −[− V ⋅ ∆v] = ⋅ 1,2 ⋅ 10 − 2 = 0,8 ⋅ 10 − 2
3
180 24
 EI X1 − EI X 2 + 1,5 ⋅ 10 = 0
−2
180X1 − 24X 2 + 360 = 0

 
− 24 X + 160 X + 0,8 ⋅ 10 − 2 = 0 − 216X1 + 160X 2 + 1728 = 0
 EI 1
9EI
2
iar necunoscutele au valorile

X1 = 4,195 ; X 2 = −16,463
Momentele încovoietoare calculate cu relaţia M ∆ = m1X1 + m 2 X 2 şi forţele
tăietoare sunt date în figura 15.3.
Verificarea diagramei de moment încovoietor. Se verifică dacă deplasarea pe
direcţia necunoscutei X2 este egală cu zero.
mM
v 2 = −∑ rk 2 ∆ k + ∫ 2 ∆ dx
EI
Termenul − ∑ rk 2 ∆ k este tocmai ∆2∆ care are valoarea ∆ 2 ∆ = 0,8 ⋅ 10 −2
Calculul integralei
m2M∆ 1  1 2 1 2 1 1 
∫ EI
dx = −
3EI  2
⋅ 4 ⋅ 65 ,852 ⋅
3
4 −
2
⋅ 6 ⋅ 40,682 ⋅
3
4 +
2
⋅ 6 ⋅ 25,17 ⋅ 4 =
3 
192
=− = −0,799 ⋅ 10 − 2
EI
Deci ∆ 2 ∆ = (0,8 − 0,799) ⋅ 10 −2 ≈ 0 . În concluzie diagrama M∆ este corectă.
- 174 -
Problema 15.4 (fig.15.4) Diagramele de eforturi la frinda continuă din figură.
∆v1=2cm, EI=30000kNm2.
0 1 2 3
3I I
∆v1 2I
9 8 6
X1 X2
SB
X 1= 1
1 1 1 1
9 9 8 8
X 2= 1
1 1 1 1
8 8 6 6
3 6 ,7 4
M∆
7 1 ,2 1
7 ,9 1 2 6 ,1 2 3
T∆ + +
_
1 3 ,4 9
- Fig.15.4 -
Lungimile transformate pentru I0=I

I I I
λ 01 = 9 = 3 ; λ12 = 8 = 4 ; λ 23 = 6 = 6
3I 2I I
 1 1
 2(3 + 4 )X 1
+ 4 X 2
= +6 EI ⋅  +  ⋅ 2 ⋅ 10
−2
 9 8

4X + 2(4 + 6 )X = +6EI ⋅  − 1  ⋅ 2 ⋅ 10 − 2
 1 2
 8
sau
14X1 + 4X 2 = +850

4X1 + 20X 2 = −450
iar necunoscutele au valorile
X1 = 71,21 şi X 2 = −36,74
- 175 -
Momentele încovoietoare au fost calculate cu relaţia
M ∆ = m1 X 1 + m 2 X 2
şi sunt date, împreună cu forţele tăietoare în figura 15.4.
Problema 15.5 (fig.15.5) Diagramele de moment încovoietor pentru grinzile

cu o singură deschidere din figură.
θ θ
2
E ,I E ,I 2
1 1
L L
X1 X2 X1
0 1 2 3 0 1 2
SB
2iθ
3i θ
4iθ
- Fig.15.5 -
Bara dublu încastrată Bara încastrat-articulată
2LX1 + LX 2 = 6EIθ
 2LX1 = 6EIθ
LX
 1 + 2 LX 2 = 0
EI EI
X1 = 4 θ = 4iθ X1 = 3 θ = 3iθ
L L
EI
X 2 = −2 θ = −2iθ
L
Se regăsesc expresiile momentelor încovoietoare utilizate în metoda
deplasărilor, dar în convenţia de semne din metoda eforturilor.
- 176 -
Problema 15.6 (fig.15.6) Arcul parabolic cu secţiune constantă bxh=30x60cm2
şi EI=24000kNm2 este supus cedării de reazem ∆u2=1,5cm. Se cere calculul
momentelor încovoietoare.
y
10,372
7,778 7,778
∆u
3,6
x X1
18
SB
M∆
m1=-y n 1 = − cos ϕ
- Fig. 15.6 -
Ecuaţia de condiţie este:

δ11X1 + ∆1∆ = 0
L
2
 4fx
2

EIδ11 = ∫ y ds + ∫ cos ϕds = 2 ∫  2 (L − x ) dx + L ⋅ i 02
2 2
0 L 
2
8f L
EIδ11 = + L ⋅ i 02 = 124,416 + 0,54 = 124,956
15
În sistemul de bază reacţiunea H1 = 1
EI∆ 1∆ = EI[− (− 1 ⋅ ∆u 2 )] = 24000 ⋅ 1,5 ⋅ 10 −2 = 360
Necunoscuta X1 are valoarea
360
X1 = − = − 2 ,881
124 ,956
Calculul momentelor încovoietoare M ∆ = m1X1 = − yX1
M c = −fX1 = −3,6 ⋅ (− 2,881) = 10,372kNm
3
M s = − fX1 = −2,25 ⋅ (−2,881) = 7,778kNm
4
Diagrama de momente încovoietoare este dată în figura 15.6.
Problema 15.7 (fig.15.7) Arc circular dublu încastrat supus unei deplasări de
reazem, pe orizontală de 2cm. Secţiunea arcului este bxh=30x60cm2, modulul de
elasticitate Eb=300000daN/cm2, unghiul la centru 2α = 120 0 şi raza R=12m.
- 177 -
y
y’
c
f
x X1 y
∆u = 2cm
R
2α
L L
2 2
101,65
23,16 53,77 23,16 101,65
M∆
- Fig. 15.7 -
Deplasarea de 2 cm poate fi privită ca deplasare relativă între cele două

încastrări, ceea ce revine la a considera o încărcare simetrică (câte 1 cm de fiecare
parte).
Transferând necunoscutele în centrul elastic, acestea au expresiile (XV.8).
Deoarece există reacţiune orizontală în încastrare numai din încărcarea sistemului de
bază cu necunoscuta X1=1, rezultă că termenii liberi din expresiile necunoscutelor X2
şi X3 sunt egali cu zero şi în concluzie rezultă X1 ≠ 0 şi X 2 = X 3 = 0 .
Calculul elementelor geometrice ale arcului
3
L = 2R sin α = 2 ⋅ 12 ⋅ = 20,78m
2
f = R (1 − cos α) = 12 ⋅ (1 − 0,5) = 6m
Calcul poziţiei centrului elastic
α
y' ds ∫
R (1 − cos ϕ)Rdϕ
c=
∫ = 0  sin α 
= R 1 − 
∫ ds
α
 α 
∫ Rdϕ
0
 3 3
c = 121 − ⋅  = 2,076m
 2 π
δ11X1 + ∆1∆ = 0
EIδ11 = ∫ m12 ds + i 2 ∫ n 12 ds
- 178 -
  sin α    sin α 
m 1 = − y = − ( c − y ' ) = −  R ⋅ 1 −  − R ⋅ (1 − cos ϕ) = R ⋅  cos ϕ − 
  α    α 
n 1 = − cos ϕ
2
α
  sin α  α
EIδ11 = ∫ R ⋅  cos ϕ −  ⋅ Rdϕ + ∫ i ⋅ cos ϕ ⋅ Rdϕ

2 2
0   α  0
 sin 2α sin α 
2
 sin α 
EIδ11 = α ⋅ R 3 ⋅ 1 + −2  + α ⋅ R ⋅ i 2 ⋅ 1 +  = 83,385
 2α α 
2
 α 
  ∆u 
EI∆1∆ = EI ⋅ −  − H ⋅ 2  = 216000 ⋅ 1 ⋅ 1 ⋅ 10 − 2 = 2160
  2 
Expresia necunoscutei X1 este
∆ 2160
X 1 = − 1∆ = − = − 25 ,904
δ 11 83 ,385
Calculul momentelor încovoietoare finale M ∆ = m1X1 = − yX1
M c = −c ⋅ X1 = −2,076 ⋅ (−25,904) = 53,776kNm
M n = − y n X1 = + (6 − 2,076) ⋅ (−25,904) = −101,647 kNm
M s = − y s X1 = −(2,076 − 1,182) ⋅ (−25,904) = 23,158kNm
Diagrama finală este dată în figura 15.7
Problema 15.8 (fig.15.8) să se determine eforturile la structura din figură

utilizând metoda deplasărilor. Se dau θ = 10 , ∆u = 1,5cm , EI=24000kNm2.
Structura este cu noduri fixe. Ecuaţiile de condiţie sunt:
r11 Z1 + r12 Z 2 + R 1∆ = 0

r21 Z1 + r22 Z 2 + R 2 ∆ = 0
EI
Calculul rigidităţilor practice ale barelor pentru i o = =1
4
3EI EI 2EI 2EI
i12 = = 2 ; i14 = = 1 ; i 23 = = 2 ; i 25 = =2
6 4 4 4
Calculul momentelor încovoietoare produse de deplasările reazemelor
∆u 1,5 ⋅ 10 −2
(10 = 0,01745radiani , ψ ∆25u = = )
L 25 4
EI 24000
M θ41 = 4 14 θ = 4 ⋅ ⋅ 0,01745 = 418,8kNm
L14 4
EI 24000
M 14θ = 2 14 θ = 2 ⋅ ⋅ 0,01745 = 209,4kNm
L14 4
EI 25 ∆u 2 ⋅ 24000 1,5 ⋅ 10 −2
M 25 = M 52 = 6
∆u ∆u
ψ 25 = 6 ⋅ ⋅ = 270kNm
L 25 4 4
- 179 -
Z1 Z2
3
1
3I 2I 2
I 2I
4
θ 4 SB
∆u 5
6 4
8
Z 1= 1 4 Z 2= 1
4
8
4
8 6
2 m1 m2 4
9 8,6 52
2 0 9 ,4 1 1 7 ,6 8 1 3 8 ,4 64
270 3 9 ,8 1 6
0 ψ ∆u
25
M∆ M∆
270
4 1 8 ,8 ∆u 3 7 2 ,9 4 2 0 4 ,2 32
- Fig.15.8 -
Sistemul de bază fiind static nedeterminat există diagramă M 0∆

r11 = 12 ; r12 = r21 = 4 ; r22 = 22 ; R 1∆ = −209,4 ; R 2 ∆ = 270
12Z1 + 4 Z 2 − 209,4 = 0

4 Z1 + 22 Z 2 + 270 = 0
cu următoarele valori ale necunoscutelor Z1 = 22,93 şi Z 2 = −16,442
Momentele încovoietoare calculate cu relaţia
M ∆ = M 0∆ + m1 Z1 + m 2 Z 2
- 180 -
Problema 15.9 (fig.15.9) Aceeaşi structură de la aplicaţia precedentă rezolvată
prin procedeul Cross.
1 2 3 2 0 9 ,4
2 270
1 ,5
1 2 0
4 SB M∆
5 4 1 8 ,8
270
-1 1 7 6 6 +3991
+3
-1 6
-8
+23
+45
-2 5 0 +9843
+375 -1 2 5
+750 +2
-4 1 2 3
-2 0 6 2 +35
+6184
+12368 +562
-1 3 9 6 0
-6 9 8 0
-0,666
1 +9244
-0,364
-0,272
2
-0 ,3 3 4 -0 ,3 6 4
+20940 -2 7 0 0 0
-6 9 8 0 +12368 -2 0 4 1 6
-2 0 6 1 +750 +2
-1 2 5 +45 +23
-8 +3 +375
+11766 -1 3 8 3 4 +6184
-2 7 0 0 0
- Fig. 15.9 -

∑ ρ1 = 3 ; ∑ ρ 2 = 5,5
Nodul1
2 1
µ12 = − = −0,666 ; µ14 = − = −0,334
3 3
Nodul 2
2 2 1,5
µ 21 = − = −0,364 ; µ 25 = − = −0,364 ; µ 23 = − = −0,272
5,5 5,5 5,5
Echilibrând momentele din diagrama se obţin aceleaşi valori (aici în daNm) ca
la aplicaţia precedentă.
Problema 15.10 (fig.15.10) Să se determine momentele încovoietoare produse

de deplasările reazemelor la structura din figura 15.10. Se dau ∆u = 1,5cm ,
∆v = 2cm , EI=27000kNm2.
- 181 -
Z1 Z2
1 2
2I 2
1 ,5 I 1 ,8
4
3 2 ,5 I 1 ,5
SB
∆u
4
4
3 6 6 ∆v
(2 )
1
4 Z2 = 1
1 (2 ,3 )
(1 ,2 ) II
1 I
4 (1 ) III
1
8
(3 )
3
η=
1 1 4
ψ1 = ψ2 =
4 4
1
3 ψ3 =
η= 8
4 1 ,5 6
Z 1= 1 1 ,125 Z 2= 1
6
1 ,35
m1
m2
1 ,125
- Fig.15.10 -
EI
Calculul rigidităţilor practice s-a efectuat pentru i 0 = = 1.
6
Pentru stabilirea diagramei M 0∆ se va efectua separat efectul deplasărilor ∆u şi
∆v (fig.15.11), astfel încât M 0∆ = M 0∆u + M 0∆v . Rotirile barelor se obţin din analiza
structurii auxiliare.
Se menţine legătura de grad de libertate, dar se elimină legătura pe direcţia pe
care se imprimă deplasarea. Se obţine tot un mecanism cu un grad de libertate, dar
care are o parte fixă.
- 182 -
(1 ) (1 ,2 ) (2 )
I 1
ψ 1∆ u =
F ix 8
II
∆u ∆u
∆u ∆u
ψ 1∆ u = ψ ∆2 u =
8 8
3
η= ∆u 7 5 ,93 75
4
5 0 ,62 5
0
M ∆u
∆u 7 5 ,93 75
(1 ) (1 ,2 )
I
F ix
II
(2 )
8
∆v ∆v
ψ 1∆ v =
6
∆v
0
90
M ∆v
∆v
- Fig.15.11 -
- 183 -
r11 Z1 + r12 Z 2 + R 1∆ = 0

r21 Z1 + r22 Z 2 + R 2 ∆ = 0
Momentele de încastrare produse de deplasările reazemelor sunt:
EI12 ∆u 2 ⋅ 27000 1,5 ⋅ 10 −2
M 21 = 3
∆u
ψ 12 = 3 ⋅ ⋅ = 50,625kNm
L12 6 8
EI 24 ∆u 2,5 ⋅ 27000 1,5 ⋅ 10 −2
M 24 = M 42 = 6
∆u ∆u
ψ 24 = 6 ⋅ ⋅ = 75,9375kNm
L 24 10 8
EI12 ∆v 2 ⋅ 27000 2 ⋅ 10 −2
M 21 = 3
∆v
ψ 12 = 3 ⋅ ⋅ = 90kNm
L12 6 6
6 50,625 90
r11 1,5 r12 R 1∆
1,125 6
1,35 75,9375
r22
1,125 3
75,9375
38,625
71,647
M∆
27,427
- Fig.15.12 -
δL = 0
1 1 1
r11 ⋅ 1 − 1,35 ⋅ − 1,5 ⋅ − 2 ⋅ 1,125 ⋅ = 0; r11 = 0,994
4 4 8
1 1
r12 ⋅ 1 − 6 ⋅ + (6 + 3) ⋅ = 0; r12 = 0,375
4 8
1 1 1
R 1∆ ⋅ 1 + 50,625 ⋅ + 90 ⋅ + 2 ⋅ 75,9375 ⋅ = 0; R 1∆ = −54,140
4 4 8
r21 + 1,125 − 1,5 = 0; r21 = 0,375
r22 − 6 − 6 = 0; r22 = 12
R 2 ∆ + 90 + 50,625 − 75,9375 = 0; R 2 ∆ = −64,688
- 184 -
⎧0,994 Z1 + 0,375Z 2 − 54,140 = 0
⎨
⎩0,375Z1 + 12Z 2 − 64,688 = 0
cu următoarele valori ale necunoscutelor Z1 = 53,072 şi Z 2 = 3,732
Momentele încovoietoare finale au fost calculate cu relaţia
M ∆ = M 0∆ + m1 Z1 + m 2 Z 2
Problema 15.11 (fig.15.13) Se reia structura de la aplicaţia 13.8, acţionată

acum de deplasările reazemelor θ = 10 şi ∆v = 2cm . Se consideră EI=30000kNm2.
Z1
1 2 7
3I 3I
I
6
Z2
2 ,5 I 6
3 SN F
3I
2I
6
4 θ 5 θ
∆v ∆v
7 ,5 7 ,5
192 2112
7316
2 1 8 ,1 2 5 6532
192 96
13848
5481
M∆ 4041
0
M∆ 1470
96
(d a N m )
θ 9792
4 3 6 ,2 5 ∆v 24716
- Fig.15.13 -
Se va utiliza procedeul de operare în două etape.
Etapa Ia În cadrul etapei I-a, la aplicaţia 13.8 au fost determinate diagramele
m1f şi m f2 produse de deplasările Z1 = 1 şi Z 2 = 1 asupra sistemului cu noduri fixe.
Tot în această etapă – în cadrul acestei aplicaţii – urmează să fie determinate
momentele M 0∆ şi apoi să fie echilibrate prin procedeul Cross, pentru a obţine
diagrama M f∆ (fig.15.14).
- 185 -
Momentele produse de deplasări asupra sistemului de bază sunt:
EI14 2,5 ⋅ 30000

M θ41 = 4 θ = 4⋅ ⋅ 0,01745 = 436,25kNm
L14 12
EI 2,5 ⋅ 30000
M 14θ = 2 14 θ = 2 ⋅ ⋅ 0,01745 = 218,125kNm
L14 12
EI12 ∆v 3 ⋅ 30000 2 ⋅ 10 −2
M 12 = M 21 = 6
∆v ∆v
ψ12 = 6 ⋅ ⋅ = 192kNm
L12 7,5 7,5
EI 27 ∆v 3 ⋅ 30000 2 ⋅ 10 −2
M 27 = 3
∆v
ψ 27 = 3 ⋅ ⋅ = 96kNm
L 27 7,5 7,5
EI 36 ∆v 3 ⋅ 30000 2 ⋅ 10 −2
M 36 = 3
∆v
ψ 36 = 3 ⋅ ⋅ = 96kNm
L 36 7,5 7,5
+6943
-7 4 9 7
+10
-3 7 -1 9
+57 +114 -8 5 1 3
-4 3 6 -2 1 8 +8
+664 +1328 +85
-2 6 9 4 5 -1 3 4 7 2 +994
+19200 +19200
-0,657
1 -9 6 0 0
-0,462
-0,346
2
-0 ,3 4 3 -0 ,1 9 2
+21812
+998
-1 4 0 6 7
+552
-2 2 8 +2235 -2 8
-2 0 -5 +47
+7497 +24 -3
-5 7 +4 -6 1 0 4
+276 -9
+1570
+1997 -1 0 4
-0 ,2 0 8 +3609
-9 6 0 0
-0,376
-0 ,4 1 6
+3994
-1 1 5
+36468 -1 0
+3869
-1 0 +1934
-1 1 4 -5
-7 0 3 3 -5 8
+43625 +1997
7497 1570
6943
8513
2235 3869
6104
f
M ∆
36468 (d a N m )
1934
- Fig.15.14 -
- 186 -
Etapa a II-a. Se trece de la structura cu noduri fixe la structura cu noduri
deplasabile, punând condiţiile R1=0, R2=0.
⎧r11 Z1 + r12 Z 2 + R 1∆ = 0
⎨
⎩r21 Z1 + r22 Z 2 + R 2 ∆ = 0
Coeficienţii necunoscutelor au fost calculaţi la aplicaţia 13.8 şi au valorile
r11 = 333,92 ; r12 = r21 = −345,70 ; r22 = 884
Calculul termenilor liberi (fig.15.15)
R 1∆ 1 1
1570 1570 6
7497
1
2235 6 2235 R 1∆ 1
1 3869
36468 12 1934 1
6
- Fig.15.15 -
1 1
R 1∆ ⋅ 1 − (36468 + 7497) ⋅ − (2235 + 1570) ⋅ = 0; R 1∆ = 4297,92
12 6
1 1
R 2 ∆ ⋅ 1 + (2235 + 1570) ⋅ − (3869 + 1934) ⋅ = 0; R 2 ∆ = 333
6 6
⎧339,92 Z1 − 345,70 Z 2 + 4297,92 = 0
⎨
⎩− 345,70 Z1 + 884 Z 2 + 333 = 0
cu următoarele valori ale necunoscutelor Z1 = −22,282 şi Z 2 = −9,09
M ∆ = M f∆ + m1f Z1 + m f2 Z 2
- 187 -
Problema 15.12 (fig.15.16) Să se calculeze momentele încovoietoare la
structura din figură. Se dau ∆u = 0,75cm , ∆v = 1cm , EI=24000kNm2.
Z1 Z1
1 6
4I 3
I Z2 1 ,25 ρ Z2
4
2 3
3I 3
2 ,5 I ∆u SNF 2 ,5 SB 1 ,25
I
∆u
4
4 5
∆v
∆v
3 5
- Fig.15.16 -
Etapa Ia. Structura cu noduri fixe a fost rezolvată pentru translaţiile Z1 = 1 şi

Z 2 = 1 la aplicaţia aplicaţia 13.9, iar diagramele m1f şi m f2 sunt redate în figura 15.17.
795
1209
651 114 1337 2117

1295
644 3750 3748

f
2441
m1 58
f
326 m2 1996
- Fig.15.17 -
Diagrama M 0∆ se obţine analizând separate efectul deplasărilor de reazem ∆u şi

∆v (fig.15.18).
Calculul momentelor din diagrama M 0∆u
EI16 ∆u 4 ⋅ 24000 0,75 ⋅ 10 −2
M 16 = 3
∆u
ψ16 = 3 ⋅ ⋅ = 108kNm
L16 5 4
EI 23 ∆u 3 ⋅ 24000 3 ⋅ 0,75 ⋅ 10 −2
M 23 = M 32 = 6
∆u ∆u
ψ 23 = 6 ⋅ ⋅ = 97,20kNm
L 23 5 20
- 188 -
EI 24 ∆u 2,5 ⋅ 24000 0,75 ⋅ 10 −2
M =M =6
∆u
24
ψ 24 = 6 ⋅
∆u
42
⋅ = 135kNm
L 24 5 4
Calculul momentelor din diagrama M 0∆v
EI16 ∆v 4 ⋅ 24000 1 ⋅ 10 −2
M 16 = 3
∆v
ψ16 = 3 ⋅ ⋅ = 115,20kNm
L16 5 5
EI 23 ∆v 3 ⋅ 24000 1 ⋅ 10 −2
M 23 = M 32 = 6
∆v ∆v
ψ 23 = 6 ⋅ ⋅ = 172,80kNm
L 23 5 5
(3 ,4 ) (4 )
(3 ) IV
III 108 9 7 ,2 0
8
(2 )
ψ ∆u
1
(1 ) (1 ,2 )
I (2 ,3 ) II 135
F ix 135 9 7 ,2 0
∆u
0
M ∆u
∆u
∆u 3∆ u
ψ 1∆ u = ψ ∆2 u = ψ ∆4 u =
4 20
3
η= ∆u
4
(3 ,4 ) (4 )
(3 ) IV
II I 1 1 5 ,2 1 7 2 ,8 0
8
(2 )
(1 ,2 )
(1 )
I (2 ,3 ) II
F ix 1 7 2 ,8 0
8
0
M ∆v
∆v ∆v
∆v
ψ ∆u
2 =ψ ∆u
4 =
5
∆v
- Fig.15.18 -
- 189 -
Schema de calcul pentru echilibrarea momentelor din diagrama
M = M 0∆u + M 0∆v
0
∆
-6612
-4
-46
+15758
-0,657
-22320
1
-0,343
+6562
-7889
+64 +3413
-18 -17190
+12 -10
+6 -9 +28 +14
-2 +129 -54 -108
+6612 +3281 +305 +153
+9531 +19062
-0,208 -27000 -27000
-0,346
-0,376
2 3
-0,192 -0,416
+13500 +7938
+254 +3944 -45
+13639 +23 -4
+12 -2
+13777 daNm -23 +7889
+127
+13500 +3969
6612 1737
7889 1735 7098

3413
13777 14419 15900
14164
13639
17190
3402
f 3944 M∆
M∆
- Fig.15.19 -
- 190 -
Etapa a II-a. Trecerea de la structura cu noduri fixe la structura reală, cu noduri
deplasabile.
Condiţiile sunt R1=0, R2=0 sau dezvoltat
⎧r11 Z1 + r12 Z 2 + R 1∆ = 0
⎨
⎩r21 Z1 + r22 Z 2 + R 2 ∆ = 0
Coeficienţii necunoscutelor au fost calculaţi la aplicaţia 13.9 şi au valorile
r11 = 626 ; r12 = r21 = −533 ; r22 = 3995,25
Calculul termenilor liberi
1
R 1∆ ⋅ 1 − (6612 + 3413) ⋅ = 0; R 1∆ = 2506,25
4
3 1 1
R 2 ∆ ⋅ 1 − 6612 ⋅ + (6612 + 3413) ⋅ + (13439 + 13777) ⋅ −
20 4 4
3 1
− (17190 + 7889) ⋅ − (7889 + 3944) ⋅ = 0; R 2 ∆ = −1598,35
20 4
⎧626Z1 − 533Z 2 + 2506,25 = 0
⎨
⎩− 533Z1 + 3995,7 Z 2 − 1598,35 = 0
cu următoarele valori ale necunoscutelor Z1 = −4,132 şi Z 2 = −0,1512
Diagrama finală de momente încovoietoare finale, calculate cu relaţia
M ∆ = M f∆ + m1f Z1 + m f2 Z 2
este dată în figura 15.19 (în daNm).
- 191 -
BIBLIOGRAFIE
[1]. Bănuţ, V. - Statica, Stabilitatea şi Dinamica Construcţiilor”.

Curs, ICB, 1988
[2] Bănuţ, V., Socină, G. - Statica, Stabilitatea şi Dinamica Construcţiilor”.
Aplicaţii, Vol. 1 şi 2, ICB, 1979
[3] Gheorghiu, Al. - Statica, Stabilitatea şi Dinamica Construcţiilor”.
Editura Didactică şi Pedagogică, 1974
[4] Răutu, S., Bănuţ, V. - Statica Construcţiilor”. Editura Didactică şi
Pedagogică, 1972
[5] Teodorescu, M.E. - Statica Construcţiilor”. Editura Matrix-Rom, 2002
- 192 -
CUPRINS
INTRODUCERE 3
METODA EFORTURILOR 5
CAPITOLUL IX Principiile metodei eforturilor 5
CAPITOLUL X Procedee pentru reducerea calculului numeric 27
CAPITOLUL XI Aplicaţii ale metodei eforturilor 45
METODA DEPLASARILOR 80
CAPITOLUL XII Principiile metodei deplasārilor 80
CAPITOLUL XIII Calculul structurilor prin aproximaţii succesive 114
CAPITOLUL XIV Efectul variaţiei de temperaturā 149
CAPITOLUL XV Efectul deplasārilor impuse (cedārilor de reazeme) 169
BIBLIOGRAFIE 192
CUPRINS 193
- 193 -

Structuri Static Nedeterminate-Aplicatii

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Structuri Static Nedeterminate-Aplicatii

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

BĂNUŢ VALERIU TEODORESCU MIRCEA EUGEN

STRUCTURI STATIC NEDETERMINATE

PRINCIPIILE METODEI EFORTURILOR

Metoda eforturilor porneşte de la analiza statică a structurii şi utilizează ca

Pentru grinzi drepte, cadre si arce gradul de nedeterminare statică se stabileşte

Sistemul de bază se încarcă cu forţele reale şi cu necunoscutele Xi (care

A Să se traseze diagramele de eforturila elementele sau structurile static static

Problema 9.1 (fig.9.1)

Problema 9.2 (fig.9.2)

Structura este o singură dată static nedeterminată. Sistemul de bază şi

Problema 9.3 (fig.9.3)

Structura este de două ori static nedeterminata.Condiţiile de compatibilitate

δ11X1 + δ12 X 2 + ∆1p = 0

Problema 9.4 (fig.9.4). Structura este aceeaşi de la aplicaţia precedentă, dar se

Observaţie: Micile diferenţe înregistrate comparativ cu cazul precedent sunt normale,

Problema 9.6 (fig.9.6) Aceeaşi structură ca în cazul precedent cu o altă

Calculul termenilor liberi

Problema 9.7 (fig.9.7)

Condiţiile de compatibilitate ∆1=0, ∆2=0

Problema 9.8 (fig.9.8)

Condiţiile de compatibilitate ∆1=0, ∆2=0

Problema 9.9 (fig.9.9)

Diferenţa faţa de aplicaţia precedentă constă în faptul că stâlpii au secţiunea

Problema 9.11 (fig.9.11)

Problema 9.12 (fig.9.12) Translaţia pe verticală vA.

Verificarea diagramei Mp. Se verifică dacă rotirea relativă din secţiunile

Condiţiile de compatibilitate ∆1=0, ∆2=0

Verificarea diagramei Mp. Se calculează rotirea secţiunii din încastrare.

Condiţiile de compatibilitate ∆1=0, ∆2=0

Verificarea diagramei Mp. Se verifică rotirea din încastrare.

Rezolvarea structurilor static nedeterminate prin metoda eforturilor necesită

a) Procedeul grupării necunoscutelor

Avantaje deosebite se obţin prin utilizarea acestui procedeu în calculul

3 nec unos c ute 2 nec unos c ute

În cazul structurilor de formă oarecare – pornind de la observaţia că diagramele

Două diagrame unitare mi şi mj sunt denumite ortogonale dacă satisfac

Pornind de la structura reală simetrică, aceasta se secţionează în axa de simetrie

S truc tura s i S em is truc tur a S em is truc tur a C o nd itii p entr u

În cazul în care axa de simetrie se suprapune peste axa unei bare,

Problema 10.2 (fig.10.2) Rezolvare utilizând mai multe sisteme de bază (a se

Problema 10.3 (fig.10.3) Rezolvare prin gruparea necunoscutelor.

20kN /m 20kN /m 20kN /m 20kN /m

Structura fiind simetrică, sistemul de bază trebuie să fie simetric. Se utilizează

Problema 10.5 (fig.10.5) Rezolvare utilizând procedeul semistructurilor.

20kN /m 20kN /m 20kN /m

15kN /m 15kN /m 15kN /m

Problema 10.8 (fig.10.8) Utilizarea procedeului semistructurilor combinat cu

Încărcarea simetrică. (fig.10.9) Se utilizează procedeul necunoscutelor grupate.

Încărcarea antisimetrică. (fig.10.10) Se utilizează procedeul semistructurilor.

10kN /m 10kN /m 10kN /m 3

38,85 38,85 149,70 38,85 27 27

159,15 87,15 159,15 174,30 159,15 93 54 93

Problema 10.9 (fig.10.12) Utilizarea procedeului semistructurilor.

În acest capitol se prezintă aplicarea principiilor metodei eforturilor în calculul

Grinzile continue reprezintă o categorie de elemente de rezistenţă, static

R i- 1 ,i R i,i- 1 R i,j R j,i R j,k R k ,j

Să se traseze diagramele de eforturi la următoarele grinzi continue:

Problema 11.1 (fig.11.1)

Problema 11.3 (fig.11.3)

Problema 11.4 (fig.11.4)

Problema 11.5 (fig.11.5)

240kN m Lungimile transformate

Problema 11.8 (fig.11.8)

Pentru calculul deplasării se încarcă sistemul de bază cu o forţă egală cu