xecutia prin crucificare a fost preluat de Romani de la Cartaginezi.

Modul in care Romanii crucificau condamnatii difera insa fata de felul in

care este prezentat pe picturile si sculpturile sacrale. Crucea se termina
la nivelul traversei orizontale. Au existat 2 variante de rastignire. In
prima varianta, condamnatul la moarte era rastignit cu sezutul pe o
traversa intermediara (numita sedecula). Cuiele se bateau, nu prin
palme (aceastea fiind prea slabe spre a sustine greutatea corpului!), ci
prin ncheieturile minilor. In a doua varianta, minile erau legate pe
traversa orizontala, iar picioarele erau fixate pe cruce prin cuie, ce
strapungeau lateral gleznele. Moartea survenea deobicei dupa mai
multe zile. Spre scurtarea chinului, fie se strapungea inima cu lancea,
fie se fracturau fluierele picioarelor (crurifagium), ceea ce ducea rapid la
sufocare. In Ierusalim, executiile aveau loc pe ridicatura de pamnt, de
cca 5 m inaltime, numita Golgota, nu departe de poarta vestica a vechii
cetati. In Evanghelia lui Ioan (19,16-40) se descriu cteva aspecte
interesante ale rastignirii lui Isus. Ioan afirma ca numai celorlalti doi
condamnati li s-ar fi fracturat fluierele picioarelor, nu insa si lui Isus. Un
soldat (Longinus) ar fi strapuns pieptul lui Isus cu o lance, fara a-i atinge
inima. Din rana facuta de lance a tsnit un lichid nrosit, ceea ce indica
o scurgere apoasa din exteriorul plamnului tumefiat, nu o hemoragie
de snge. La coborrea de pe cruce si predarea lui Iosif de Arimathia,
Isus nu ar fi fost mort. Teza aceasta este sustinuta att de Evanghelia
lui Toma (apocrifa), ct si de alte documente necanonice, inaccesibile
publicului. Isus ar fi fost crucificat intr-o zi de vineri, in jurul orei 12,
naintea nceperii Sabbat-ului, si inaintea importantei sarbatori religioase
anuale evreesti Passah (dupa Evanghelii, in ceasul al 6-lea al zilei, care
corespunde orei 12; Evreii aveau 12 ore pe zi, intre 6 dimineata si 18
seara). Exista o conventie tacita intre puterea romana si Sanhedrin
(organul clerical suprem evreiesc), ca vineri seara, inainte de inceperea
Sabbat-ului, cel trziu pna la ora 18 (ultima ora a zilei, ce marca si
inceperea Sabbat-ului!), trupele romane sa ndeparteze, sau sa predea,
cadavrele crucificatilor de pe Golgota. Totodata exista si o stricta
reglementare religioasa evreiasca: toti Evreii trebuiau sa se gaseasca

vineri seara, dupa ora 18, in interiorul zidurilor cetatii Ierusalimului, pe

ct posibil acasa. Iosif de Arimathia a primit aprobarea de la Pilat din
Pont de a prelua corpul lui Isus cu ceva dupa ora 17, avnd deci f.putin
timp la dispozitie (pna la ora 18) a cobor, spala, mbalsama si
transporta trupul lui Isus in propriul mormnt, nu departe de Golgota, si
de a se ntoarce in termen util in cetate.