Andrei Pleu

Regulile dialogului

Dup cincisprezece ani de democraie, de talk-showuri, de dezbateri

parlamentare ar fi trebuit ca civilizaia dialogului sa devina i la noi moneda
curenta. Ar fi trebuit sa regsim calmul dezbaterii, asumarea diferenei de
opinie, sportivitatea disputei. In realitate n-am recuperat dect voluptatea
taclalei.
Taclaua joaca, n Balcani, rolul unui ingredient retoric destinat sa
nsoeasc i sa amplifice placeri care n-au nici o legtur cu ideile: placerea
unei mese bune, a unei petreceri la cafenea, intre prieteni sau, pur i simplu,
placerea de a nu face nimic, afind, totui, un aer inteligent. Nu contest
farmecul taclalei, cordialitatea ei mediteraneana, metabolismul ei destins, de
siesta mintala. Ea exclude insa, prin definiie, orice dialectica si, mai ales, orice
cutare. Taclaua trebuie sa fie odihnitoare. Stai de vorba. Adic nu te agii, nu
te frmni sa ai dreptate, nu alergi insomniac dup adevr. Stai. Participi la un
joc fara miza epistemologica, un joc din care nimeni nu vrea sa ias ctigtor.
Dialogul e mai pretenios. El presupune confruntarea unor interlocutori cu
opinii diferite i efortul colocvial de a obine un adevr care difer, eventual, de
toate opiniile exprimate. Dialogul implica disponibilitatea fiecruia de a iei n
ntmpinarea celuilalt, capacitatea de a fi receptiv fata de punctul de vedere
advers, pasiunea investigaiei dincolo de orice narcisisme i vaniti. Dialogul
nu vrea nici el sa produc un ctigtor, dar vrea sa ajung la un ctig. Un
dialog care revine la punctul de pornire e pierdere de vreme. Realizarea unui
dialog veritabil ncepe cu alegerea interlocutorilor. Mai nti, ei trebuie sa nu fie
de acord. Unanimitatea e moartea dialogului i daca, de exemplu, Grupul
pentru Dialog Social nu i-a valorificat deplin potenialul e pentru ca membrii
lui au trit ani de zile n euforia aceleiai preri. Prerea corecta. Pe de alta
parte, dialogul nu e posibil nici daca deosebirile dintre cei care il poarta sunt
ireductibile. Dialogul dintre un pinguin i o vulpe e o utopie. Participanii la
dialog trebuie sa fie de calibru egal, sa mprteasc valori comune, sa accepte

reguli i principii echivalente. Nu e recomandabil sa invii la dialog

reprezentanii unor lumi care se ignora reciproc, sau, mai rau, care se
dispreuiesc reciproc. Dialogul e de negndit fara instituia respectului, fara
deprinderea unei atente considerri a celuilalt. Virtutea cardinala a dialogului e
facultatea de a asculta. Vorbria, discursul torenial, locvacitatea paranoiaca
sau vedetismul incontinent exclud perspectiva unui dialog izbutit i polueaz n
chip iresponsabil spaiul public. Cunosc un sef de partid a crui inaptitudine
pentru dialog poate sluji drept material didactic nu numai pentru Facultile de
Politologie i Jurnalistica, ci i pentru spitalele de boli nervoase. Omul are, n
orice dezbatere, comportament de flaneta: clmpne abundent i monoton,
acoperind orice interlocuie cu debitul sau fetid, de precupeaa isterica.
Un venerabil dialectician mi-a atras atenia mai de mult ca dialogul e
imposibil i atunci cnd interlocutorii sunt oameni de convingeri i obediente
ireconciliabile. N-are nici un rost sa pui fata-n fata un credincios i un ateu, un
marxist i un platonician, un homosexual militant i un heterosexual inflexibil.
Fiecare va pleca acas convins ca are dreptate i ca celalalt e defect. Cu asta
atingem insa o chestiune metafizica. Si, pentru noi, deocamdat, inactuala. Nu
inflaia i intransigenta convingerilor blocheaz n Romania dialogul civilizat.
Deocamdat, avem probleme de abecedar. Trebuie sa facem saltul de la
manierele meciului de categoria B la exerciiul bunelor maniere. De la
gratuitatea taclalei, la comunicarea sobra i responsabila.

SFRIT