Curs de stiinta politica GIANFRANCO PASQUINO Traducere de AURORA MARTIN Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romanici Prefata de PASQUINO, GIANFRANCO GHEORGHE LENCAN STOICA Curs de stint politica / Gianfranco Pasquino - Iasi: Institutul European. 002 368 p. / 19 cm. - (Universitaria, $tiinte politice) Bibliog ISBN 9 3-611-201-2 32(075.8) Gianfranco Pasquino, Corso scienza politic © 1997 by Societ’ editrice il Mulino, Bologna Olnstitutul European lasi INSTITUTUL EUROPEAN ISBN: 973-611-201-2 PRINTED IN ROMANIA 2002CUVINT INAINTE LA EDITIA ROMANEASCA Un instrun sf es de la faculti{ile de stiinte politice Editura ieseand Institutul European publied in acest an manus © lucrare universitarh de referingS care pune la dispozifia cittorilor un confinut bogat de informatii int-o manierd cit mai simpla, clara si sinteticd. Manualul apirut la editura bologneza .t Mulino”, se adreseaza in primul rind stadentilo la facultatile de stine poltice, iar de la aparitia Wui in Malia, in anul 1997, a fost Je mai multe ori reeitat find, de asemenea, tradus in Timba spaniol, Avind insi in vedere, contextul de efervescenta creatoare ce se manifesta stui manual de specialitae constituie 0 eritabila noutate, initiative editurit din capitala Moldovel fiind astfel nu numai siren de Hiudabil, 1 si pragmaticd, dact ne gindim la nevoile si exigentele inerilor pentru instrumente adecvate de lier absolut indispensabile, util nodlerne sid c rispunde pe deplin tuturor 3 cerinfe, autor flind un reputa si apreciat specialist in domeniul stiintelor politce nu numai din Hala, dar sla ni roped. Format gi, totodata, apreciat de scoala profesorilor italien’ de renume Norberto Bobbio si Giovanni Sartori, Gianfranco Pasquino s-a nascut la 9 ano, lingd Torino, a absolvit in anul 1965 Facultatea \d curind profesor asociat la ir de la Fiesole. in cele din rmx, va deveni profesor titular la Universitatea din Bologna, u Stiinge Politice a Universitat Jin Torino, deven Florenta gi la celebrul Institut ew a dintre cele joase din Italia, Incepind cu anul 1975 pind in prezent, el pred’ tuniversitate cursul de stiinta politieg; in acelagi timp, din anul 1973 at lata la Hanovra, la Oxford gi la Buenos Aires. A fost de dowd ori ales in parlamentul italian, ultima oara in calitate de senator pe listele fortelor de i asociat la Universitatea ns Hopkins din avelasi oras. A. pre stinga (progresisti). in rindurile specialistilor si ale cititorilor_italieni,CURS DE $TIINTA POLITICA profesoru! Pasquino se remarca prin lucrarile sale de mare originalitate, prin aticolele si editoralele aparute in dferite ziare din peninsuld Este director al renumitei reviste de specialitate inttulatd. Rivista italiana di scienca politica (fondata de Giovanni Sartori), dar face parte gi din Comitetul director al Asociayie’ de cultura si politi ive Pe St s, Teoria politica si Studia politica (Universitatea Bucuresti) 10”, precum gi din conduces revistelor Com ies, Journal of Modern alian Stud Printre lucratile sale de referinta reamintim indeosebi pe cele publicate inainte de anii 1990, cum ar fi Sa restituim sceprrul pr rdut, citi de 0 analizk subsilé si profunda totodata cu privire la trasiturile si caractersticil regimurilor politice contemporane, ale celo italiene in particular Scrierile sus-amintite au facut din profesorul Pasquino un nume de re ferin{a, o voce de rAsunet printce specialigtii in politics din peninsula si din lumea intreaga. Precizam si faptul c4 multe dintre lucrarile sale au fost tra- ntina),portughe: dduse in spaniola (Spania si Al 4 (Brazilia). dar si in ranceza si englez’, Alte citi scrise de autor abordeaza probleme privind democrat, semiprezidentialismul, politica si gindirea politic ita dezvoltarea politica, clasa politica etc and, modernizarea $i Profesorul Pasquino a scris pina acum peste 20 de carti, publicate la cedituri Feltrinelli*, 11 Saggiato Allienza Editorial (Spania),. ,Fondo Cultura (Argentina), ,.Terra Nova (Barcelona), ..Pinter (Londra), ,.Siglo XXI* (Mexie) etc, O"analiza aparte merita lucrarea La complessita. della politica (Complexitatea politicii), publicata in 1985, in care autorul surprin dea inca de A din Italia si din lume. cum ar fi ll Mulino”, ,Laterza’ acum aproape doua decenii politica aflata in pragul sfidari comple ‘cu fluxul su de informatii, de control si manipulare. in acest az, stiinta politica, sustine Tinga cerinjele privind explicarea si interpretarea elementelor multifactoriale si probabilistce, si noilor profesorul Pasquino, era obligata st faca fata, fidari pe care complexitatea le ridied in fata cerce: tatorului, precum existenta multitudinii de informati, analiza si interpretarea lor, modalitatea de dobindire si de aplicare a cunostintelor police. stapinirea ‘Sint principii si idei ce se inte la Bologna le urmareste in acea int lunor manual, a unor instrumente de Iucru pentru cei ce se initiaza rnutul atit de vast al cunoasterii poitici smentul comunicatiilor 1d in abordatile pe care profesorul rindere (si ea complexa) de Cuyint inainte Este nevoie, prin utmare, si amintim c8 intocmirea unor manuale in acest vast domeniu, nu este o activitate lipsitd de dificultayi, de nenumarate asperitati si chiar de mari obstacole, Ca este aga ne-o dovedeste faptul cd in lume, la ora actuald, nu. exist decit citeva manua domeniu de activitate, Cu alte cuvinte, nici in America (S.U.A.) gi nici in Europa, astfel de lucrari nu apar niciodata cu foarte mult usuring ele fiind numai rezultatul unor ample cercetiri coordona indelung si cuprinzind fortele ,intelectuale™ reprezentative de la nivelul umei tri sau cet putin de la nai multe universitati i institutii de cercetare, $i toate acestea intrucit. un pun un fel de punet de plecare si de sosire cu privite la stadiul cercetarilor, al informatiilor din domeniu, Insa, daca un, stfel de demers se dovedeste a fi bun, aceste puncte de plecare si de sosire nu vor fi niciodats considerate fixe. De accea, un tratat va trebui sA ne furnizeze cu multa acurate(e o panorama a stiri disciplinei la un moment dat Cum spuneam, intreprinderea nu este totusi deloc simpli, daca avem n vedere faptul ci in S.U.A., {ara unde stiinta politic’, s-a dezvoltat foarte id si intr-un mod impetuos, mai ales dupa al doilea rizboi mondial, un astfel de watat sau manual a fost publicat de-abia in anul 1975 de catre un olectiv condus de F.Y. Greenstein, si W.W. Polsby, in opt volume! in Europa, indeosebi in Franta, este binecunoscut tratatul an Leca, aparut in anul 1985, in 4 volume. $i in Italia, la aceeasi editura 1 Mulino a aparut un politice, coordonat de citre Madeleine Grawitz gi J manual coordonat de profesorul Gian neo Pasquino in anul 1986. Mai recent, in anul 1996, tot in Italia, la editura ,.La Nuova Italia Scientifica™ din Roma, a apirut lucrarea profesorului Giorgio Sola de la Genova, 0 istorie a P Este vorba despre un volum, asa cum se spune in prefata, unie in panorama italiana si intemationala, care parcurge evolutia complexa a for ii stintei politice comtemporane, prezentindu-se, totodata, prima istorie a analizei empitice a fenomenelor politice, asa cum s-au confi gurat ele de la sfirsitul celui de-al doilea rizboi mondial gi pina astazi. Tot in peninsula, la Bologna, beneficiind de experienta acumulati in calitate de Coordonator al manualului din 1986, profesorul Pasquino a publicat $i cursul de stiingd politica tradus acum in romaneste. Este un moment in care stiinta litica ita 1u Machiavelli, evoluind apoi spre un nivel superior prin aportul lui Mosca, Pareto si Michels) si-a atins deplina sa maturita cd, dupa eum spune 51 autorul in Prefafd, este ermediul comparatie, att explicit eit si, cel jelungata traditie (si-a aflat inceputul Cursul de stiinta polit in mod exclusiv prin iCURS DE STIINTA POLITICA mai frecvent, implicit. $i din diverse motive, spre a se putea face stiinta po: litica, este necesara stapinirea si aplicares tunei perspective comparatiste explicatilor De ac punctul de posibili evaluarea importanfei datelor si eredibilitatea fe din acest volum sint aborda al metodei comparative Analizind pe parcursul celor 10 capitole o problematica esenyiala, cu noasterea existent la un moment dat din domeniul stiintei politice, profe sorul Gianfranco Pasquino isi propune si ne infatiseze in primul capitol evo- Produs al unui ansamblu de refleetii si analiz privire la fenomenele politice, stiinta politica este o sting’ interdiseiplinara c suigereazi intr-o manieri probabilistica, de exemplu, cele mai bune soluti practicabile intr-o situatie concret anume. Stiinta politica face posibils si tunor mari experiente politice contemporane, precum si evaluarea functionarié uned pluralitai de sistem mocratice Avind politice si de regimuri d ‘oda ridacini profinde ftrun tecut indepartat, dar 5 as plecind atit d la definir redefinirea obiectului sau de analiza, eit si de la surprinderea stiintfica. Nu poate fi atunci trecuté cu vederea dintr-o aseme natura statului, complexitatea puterii, prezente si in cursul de fat abordarea contributiei lui David rtamentului politic. Politien, in acest caz, reprezinta Un loe aparte in cadrul Iueratii i Easton si anal Subliniaza profesorul Pasquino, c& nu trebuie sA existe neapdrat $i 0 coinci denfi intve activitatea politica si o anumiti forma organizatoricd. Aste i desfagurarii unor procese si actiuni politice, regutaritati exprimate in gene- Falizari sau teorii cu valoare explicativa si predietiva. Dintr-o asemenea perspectiva, analiza politics cigtiga in rigurozitate, intrucit permite intro Jucetea unor tehnici cantitativiste legate de masurarea fenomenelor politi Apoi, datorita prioritait acordate surprinderii comportamentelor sau condui- telor polite, @ fost stimulatd foarte mult cercetarea empiricd. Ca urmare a Wu ajuns atit de departe, ineit ele constituie astazi unul din scctoarele cele mai interesante de analiza politica a ilor competitive Profesorul Pas cendintelor de aplicabilitate afirmata prin impulsionarea incercarilor de ingele- gere a proceselor decizionale, in prezentarea aranjamentelor insttutionale gi a demoer Ain mod pozitiv, in acest sens, evolutia Cuvint inainte influentei lor asupra proceselor decizionale, in individualizarea participantilor ia coalitilor lor. in evaluarea incidentei si a efectelor diferitelor aliante ‘rul, in masura in care nu sint orien pur si simplu edtre solutionarea unor probleme concrete, imediate, con- ingente, studiile politice pot contribui mult la revizuirea unor problematici Jes, de exempl, c& at ssupra deciziilor, Oricum, precizeaza a clasice ale stiintei politice. Este de la sine in i cind prezentatd 0 individualizare si 0 abordare a participantilor ta escle decizionale va exista posibilitatea si fie supusd atentii si sA fie ieator, problematica elitelor politice, a clase supuriloy Profesorul Pasquino nu se opreste insa in analiza sa doar la wn astfel politice, partidelor politice de presiune' ete eu alte cuvinte factuslismul, pentru el rolul i Je demers, nu privilew investigarea fenomenclor politice find unul decisiv in discipol al lui Norberto mportanta teoriei i Nici mu era posibil st se intimple altfel pentru Bobbio itori de cAutarea une jut pe oamenii de stiinta sa-si defineascd mai clar multe dintre probleme! i Giovanni Sartori’. Teoria politicd, cum se sti, Ti fereste pe cerce- drumuri care se infunda, fi fereste de banalitate. Ea fi fundamentale, si-si ghideze analizele tn functie de conceptele de baz’, si se orienteze ct COrientarea cursului spre infelegerea dialecticii profunde a raportului Jintre empiric i teoretie, spre surprinderea chutirilor in vederea anali clasice combinate cu preocuparile de actualitate, conferd luerarit (cursului) Autor profesorului Pasquino, in intregul ei, 0 not aparte de originalitate ndune, de fapt. aici, continutul unei puternice tente py icative si teoretizante in acelagi timp. Cum s-a mai subliniat gi mai sus de Itfel, analiza stiimifiea se fundamenteaza pe metodologia sis paratista, dar ii paradigmatice, In t sens, este observabil demersul analitic gi printr-o simpla enumerare a a in prima parte e, cursul va pre ‘uprinsului manualului, a problematicii abordate. Astfel, dac 4 insistat cu temei asupra naturi si evolutie’ stiintei poli enta apoi cu minutiozitate aspecte privind participarea politica, analiza a problematicii rupurilor si misearilor poltice, investigarea si surprind electorale intinim, totodata, in cadrul cursului de fata. © prezentare Je partide, cu referinge de ultima ora la sistemulCURS DE STINYA POLITICA politic din I Cunoasterea politica afla in lucrarea profesorului Pasquino informatii si elemente esentiale despre parlamente si reprezentare, despre ‘ Politicite publice, despre regimurile demo Participarea este astfel infatigati.ca un proces complex, un fenomen de veche traditie, dar si de or procesele legate a. in continuare, studentii si toti cei ce se intereseaza de atice gi necemoeratice. ine mai recent: ,Coneeptul in sine (participarea), el si diferitele sale manifestiri au dobindit un loc important in studierea politicii, mai ales int-o perioada marcata de cereri de democratizare care consttuie tot atitea cereri de participare poli li a cereti de participare politica implicind diferite domenii si niveluri ale sistemului politic". Este gi ratiunea pentru ita analiza participarii politice se dovedeste a fi esentiala pentru intel P ele Politicii in epoca sufragiului universal si dificil, totodata, di caracterului multidimensional al termenului si semnifiea Ca unie mod lor sale de participare politicd uneori, votul cetatenilor este astizi actul cel mai des intilnit in viata politica. De aceea, alegerile ibere si compe ttive si sistemele electorale ocupa un foc central in aproape toate abordarile Politologice contemporane. $i daca in zilele noastre aproape nici o analiza serioasa mu mai pune la indoiali importanta si semnificatia votului: demo~ cratic, totusi punerea in aplicare a tuturor eriteriilor sale rmine ined destul de problematic nu numai in regimurile implicate in procesele de tranzitic democraticd. Criteriile avute in vedere se refera la caracterul de a fi universal (adica valabil pentru tofi), liber (adica lipsit de orice constringere), eyal (adicd fiecare vot si conteze la fel de mult ca oricare altul) direct (adica sa tinda eatre un obiectiv fara a depinde de alegerea candidatilor sau de atti- buirea unor locuri in parlament partidelor), secret (adica exprimat Pird a fi Vazut sau sanctionat de cineva, mai ales de cei care detin puterea politics economica, social, religioasa) si semnificatiy (adicd s& aiba influenta asupra impartrii puterii politice, conform responsabilitatilor si functiilor). Am amin- tit gi noi aici aceste caracteristici extrem de simple, cu explicatii ce frizeaza Pare uncori banalul dar, asa cum precizeazA si autorul cursului de fata Aceste Iucruri simple nu sint respectate uneori nici in tarile unde democratia are vechi tradiii, In S.U.A., de exemplu, continua sa existe bariere ne de tip legal si institutional, lasind pe umerii cetdfenilor toa A greutatea exer- citdrii votului, impunindu-le anumite restricti privitoare la inserierea pe lis tele electorale, la reyedinga, la accesul la urne (se vot ore la care se lucreaza). Pot fi considerate de uni lipsite de semnificati 28 in zile lucratoare, la chiar neglijabile, asemenea circumstante, dar ele constituie un obstacol pri Vind participarea electorala. pentru aproape jumétate dintre alegatori Cuvint inainte insa mult mai interesante sub aspectul unui asa-zis deficit” demo- cratic, sint aspectele legate de inechitatea campaniilor electorale. Mai ales dou’ aspecte ale campaniilor electorale sint foarte mult puse in discutie in S.U.A., dar nu numai aici: a) suma de bani pe care fiecare candidat $i fieca partid o poate cheltui pentru objinerea voturilor; b) modalitatile de acces k propaganda televizata. Lucrurile sint insa mai problematice in cazul Italei Aici nici un candidat nu poate sa cheltuiasca, in medie, mai mult de 90 di milioane lire pentru Camera deputatilor si mai putin de doua sute de mitioane pentru Senat. Problema timpului de propa; bblema destul de acuta din cauza prezentei in politica a lui Silvio Berlusconi, uel posturi de televiziune eu difueare anda televizatd admisibil, pro proprietar si mare actionar al cel national, a fost pusi in discutie-intr-un decret oarecum controversat, numit iclo, ce reglementeaza e: publicitatea politica pe posturile di totala in privinja fondurilor utilizate in campa te iziune. Fiind imposibila o egalitate ia electorala si a timpului de ile au de suferit din perspec ate fi schimbat in mai bine, eu eft va fi mai alitatea de sanse intre concurenti, indi tide sau coaliti publicitate Ia televiziune, este evident c& al fii sanselor. Totul p Controlati $i mai supravegheata sida, p Dar problema sistemelor electorale sia deficitului de democratic devine si mai acuti in cazul acelor state recent orientate in directia votului § alegerilor liber Analizind semnificayia si rolul_parlamentarismului_contemporan, 1co Pasquino incearca sa surprinda eficienta acestuia plecind de la 0 ynald. Asadar, pentru a vedea dacd un parlament fuanctioneaza bine sau riu ,trebuie si stabilim precis ce sarcini ii revin efectiv, prin ce modalitat trebuie si le rezolve si in ce timp. Pe ling’ acestea, trebuie sa dispunem de indicatori cu care si evaluam randamentul orga- ecifice si globale. Numai asifel putem discuta, in cunostinga de eau, daca si in ce mAsura corespund nismului parlamentar in exercitiul functiilor sale realitait repetatele consideratii ale cercetatorilor, comentatorilor, politicie- nilor si chiar ale parlamentarilor, legate de slabirea, dectinul, decadenta eclipsa puterii parlamentelor contemporane™*. Avind in vedere asemenea exigente, autorul identifica unele aspecte rea parla jemporan, aspectele pornind din tentajiile transformiste liste, ba chiar si pr anism guvernant, el ave privind d ‘mentarismului_ ec (mai ales in cazul Italie), dar si exagerarile form tiste, Cind un parlament tinde si se transforme intr-un 01 degenerare care faciliteaza instalarea Tot la fel se intimpla si atunci eind sfirgeste, in mod inevitabil intr-un tip d unui guve de sorginte prezidentialaCURS DE STHNTA POLITICA parlamentarii adopt comportamente transformiste fri a fi sanctionati electoral, iar majoritatea se confunda cu opozitia, cind guvernul nu se impune ca un ghid recumoscut, respectat $i Parlamentara, cind forma parlamentara a nastere un ascultat de propria majoritate uvemarii degenereaza pind Ia a da demoeratii neputincioase” {mn capitolut dedicat guvernului si guvernarii, se pune accentul in mod deosebit pe raporturile care se dezvoltiintre guvemn si parlament si pe moda little prin care acestea se rasfring in actiunea si operativit Sint analizate pe larg mecanismele de guv verne. coabitarea i stabilitates nare, tipurile si formele de gu: guvernelor parlamentare ete © abordare semnificativa este intreprinsa de cate profesorul bolognez 3i in capitolul referitor ta politicile publice. Acesta este, in opinia tui, un capitol fundamental, intrucit se refera la ,politica politicilor"®, Are in vedere cu alte cuvinte cadrul general al intrebatilor, problemelor si preferintelor etc. ce provin de turd cu procesul decizional. Dupa definirea Politicilor publice. ca rezultind din activitatile unor autoritati eu legitimitate institutionala ee determina sporirea interesului pentru activtati si functii cu caracter public®, autorul investigheara si actorié angajati in realizarea si infaptuirea acestora, Este vorba de istenta unei pluralitati de politic publice, de aici necesitatea analizei unor modele. Sint identificateastfel patr modele de analiza: modelul party government, neo-corporatist, al, triunghiti- rilor de fier” si al rejelelor tematice. {n ultima parte a cursului stu, profesorul Pasquino abordeazi pi matica mai specifica a bk murilor democratice si nedemocratice, asumind democratia ca valoare universal a epocii contemporane. Sint surprinse si jizate modele, ipuri Si realitati ce pun in centrul atentiet procesul demo. atizari, al evolutiel si perfectionarit continue a re; imurilor reprezentative Prin toate aceste demersuri ale sale, obiectivul urmatit al cursului de stiinta Politica, acela de a extrage din realitatea polities aspectele ee pot fi conside- Fate procese furndamentale, fra de care viata politica a societatii nu ar putea continua, este Cursul isi dovedeste astfel pe deplin utilitatea, motiv pentru care il prezentam cu caldur si cititorilor din Roménia, La versiunea finala a acestei raduceri, un aport important |-au avut colaboratorii mei, cercetitorii Gabriela Tandsescu si Bogdan Popescu, cdrora le multumese si pe aceasti cale. Prin noutatea abordari si valoarea informatie acest curs va contribui, credem, la porirea gradului de cunoaste democratice GHEORGHE LENCAN STOICA NOTE Read F.L.Greenstein, N.W Giorgio S Polsby (cured by), ng, Mass, Addison-Wesley, 1975. a, Storia Scientifica, 1996, 3, G. Pasquino, C 6. Ibidem, Ibidem, 8. Ibidem Ibidem, p.5 p90, pp. 209-212. p.250. lagi, Insttutul Eu poll ica, Bologna, {I Mulino, 1975: H. ook of Politic ica, Roma, La Nuova opean, 2002, p. 16, Cuvint inains Scienc hallPREFATA O tucrare de referinta are obligatia de a pune la dispozitia cititoritor un volum cit mai mare de manieri cit mai simpli, clara si sintetica. Trebuie si transmiti o directie de orientare si de aprofundare, sa fie, asadar, or informatii. intro nizata dupa criterii traditionale, fara si tind neaparat la o originalitate care ar risca sa dea peste cap modalitijile prin care disciplina, in acest caz stiinfa Politica, a luat nastere si a evoluat. Cu alte cuvinte, tematicile pe care trebuie si si,le insuseasca cel care se apropie de stiinja politic’ sint speoape impuse in jurul cArora s-a construit, de-a ul timpului, discursul politologic. Ceea ce trebuie avut in vedere este modul in ca este dirijat acest discurs, care sint temele ce trebuie incluse si care trebuie exeluse. Din ace: fi mai potrivit ca metodolo luerare ‘motive. am considerat ci ar cercetarii politice si fie analizata into inscriindu-se bund seama, intre Totusi, cel pufin un fir metodologic se deapina si strabate acest Curs de stiimé po specific’, de cursurile academice specifice icd: este firul comparatiei De multe ori, se poate face stiinti numai prin intermediu unei comparafii, att explicita, cit si, cel mai freevent, implicita, Din diverse motive, pentru a face stiinta politica, aplicarea unei perspective comparatiste, care face posibila eval este necesard stipinirea si importantei datelor gi credibilitatea explicatiilor, Toate capitolele din acest volum isi propun, asadar, si fie predominant comparative, nu: numai, aga cum este lo} ic, adeevate din punct de vedere informativ. A informa, totusi, nu inseamna a nu lua in seama posibilitatea de a exprima evaluat si judecati, cu conditia si fie limpede demarcatia dintre informatie si speculatie. Prefata Nu am recurs prea des la speculatit explicite, dar nici nu am feusit sa rezist intotdeauna (nici nu am vrut s-o fac, de altfel) tentatiei i exprima dezaprobarea faja de atit de putin studiatel ‘omune, si sint atitea, care abund& in numeroasele analize politice npirute la noi in far. De altfel, comparatia despre care s-a vorbit, hhiar implicit find, are tocmai meritul de a indrepta atentia dincolo de ingustele. anife ale politicti acute, discutate si adesea comodele studiate in propria casi. Fireste c& cine cauta informatii si analize despre politica italiana are nevoie de un curs de specializare si de lecturi temeinice si atente, Fara si ludim deloc in considerare tezele n subliniat, ile cu ade. despre anomaliile italiene, cind pozitive, cind negative asa cum se cuvine $i aga cum cititorii vor constata, anom. Virat flagrante, Dimpotrivi, comparatia implicit si/sau explicita, prin injelegerea modului in care funcfionea7 anumite strueturi politice, in care se dezvolti anumite procese politice, in care se explica parti- ciparea politica a cetajenilor din alte fari, ne ajutd si aprofundam diversitagi sistemului politic italian. Stiinta politica este 0 disciplin& consolidatd, cu o istorie bogata si cu un viitor, pe eit se poate prevedea, tot atit de bogat. Cunoasterea A si se transforma sistemele politice ne modalitajilor prin care function ajuti s& devenim buni cetiijeni, ceea ce nu inseamn’, desigur, cetafeni manifeste un interes pentru politic supusi puterit, ci cetdteni care si tatea de a dobindi si de a selecta informatiile de are au nevoie si care sint capabili si foloseascd instrumente de parti- cipare activa pentru a-si controla alesii la toate nivelurile si, daca e nece- sar, pentru a-i schimba, Studiul stiinfei politice poate s& fie o activitate st Curs de cetiteni stimulativa si chiar captivantd, Se poate considera c&, dac stiinta politica va reusi, pe Tingh furnizarea unor informatii necesare estei aventuri intelectuale, infelegerii politic, s& transmita si fascinayi eligi va atinge, cu siguranfi, ambitioasele obiective Gianfranco Pasquino11. NATURA SI EVOLUTIA $ HINTEI POLITICE 1. NAST EA UNEI DISCIPLINE A schita evolutia unei discipline ca stiinja politica este o operatic dificila si complexa din doud motive Radacini profunde {n_primul rind, pentru c& istoria sa si istoria celor care au practicat-o se impletesc in mod iremediabil gi fecund cu istoriile altor discipline ca filozofia politic’, istoria doctrinelor si a gindirii politice, dreptul constitutional si, mai recent, sociolo, mai ales sociologia politica. Nu este intimplator, atunci, co istorie propriu-zisd, ade ati a stiinfei politice nu existd, in ciuda unor tentative, mai mult sau mai pujin meritorii (Easton 1953, Bluhm 1965, MacKenzie 1967, Stretton 1969, Ricci 1984). S-ar putea susfine, in mod cert, cd, atit datorita evolutiei sale cronologice de mai bine de dowd mii de ani, cit si din cauza competentelor variate pe care le pretinde, o istorie exhaustiva a stiinfei politice a devenit imposibila, pentru cd depaseste capacititile oricarui cercetitor. Cu toate acestea, cine vrea si aprofun. deze va gisi trei contributii foarte utile, destul de diferite intre ele, in studiile lui Sola (1996), Almond (1996) si, cu referiri apa Zirile italiene, Morlino (1989b). 9) in al doi te la reali rind, evolutia stiintei politice are loc odata cu defi nirea / redefinirea obiectului de analiz& si cu elabor si_de noi metode pentru a atinge un maxim de stiinfificitate, De-a lungul timpului, se transforma gi obiectal (ce est de noi tehni politica), si metoda (ce este stiinja), astfel incit evolutia disciplinei poate gi chiar trebuie sA fie wasata si analizati tocmai prin raportarea la aceste modif ari Is Nat a si evolutia stiintei poli (Sartori 1979), dintre care nici una nu este definitiva: ambele sint tnereu predispuse la variagii si aprofundari Stiinga politics are, asadar, in acelasi timp, si rdacini profunde Intr-un trecut indepartat, si origini recente, Reflecjiile sale au insoyit foate fazele dezyoltarii experienfei de organizare a lumii occidentale in Comunitifi si colectivitati, de la orasele-state grecesti la procesele de Unificare supranationale. Treptat, asemenea reflectii au devenit tot mai pecializate si autonome intr-un ansamblu de raporturi de colaborare i de difereniere faa de alte discipline. Problema majorieu care se confrunta cel care isi propune sa feconstituie evolutia stiinjei politice const in individualizarea unei date precise, a unei schimbari, a unlit traseu recunoscut, inainte de ie politica si fi fost studiata cu metode ,pre-stiinifice™, ulterior folosirea_metodei_stiintifice devenind predominanta.si_distinctivi Riscul unei astfel de operatiuni este mare. El consta nu numai in dimi- Hwuarea contributiilor tuturor cercetitorilor la indeluny ata faz pre~ injificd, dar si in atribuirea unei valori probabil excesive analizei Gontemporanilor nostri si virtutilor metodelor stiinfifice. Ba mai mult ined, nu putine controverse pot si apara din in area de a defini in mod concret metoda stiintificd. Mult mai fructuoasa se arata. ayadar, susfinerea si prezentarea unei interpretairi a stiinfei politice in mod deschis si, in parte, eclectic. Produse istorice Stiinfa politica contemporana este produsul unui ansamblu de feflectii si analize ale fenomenelor politice . asa cum se poate vedea oceidentala. Din cind in cind, cer din experienta polit titorii s-au onfiuntat cu aceste fenomene, facind apel la metodele care le stiteau la dispozitie si studiind concret tematicile care li se pareau mai semni- ficative. in afar de acestea, nici unul dintre ei nu a stiut vreodata si fniei macar nu a vrut ~ admitind c& ar fi posibil — sa facd distinetia clara intre momentul descriptiv si cel prescriptiv, intre fapte gi valori. Totusi, din reflectiile lor se pot deduce pind astizi problematicile mai importante ale disciplinei si se pot extrage din ele primele solufii, cele Glasice. Ca urmare a acestui motiv fundamental, aproape orice tenta-CURS DE STIINTA POLITICA tiva interpretativa de tezA trebuie SA se fact pornind de la-un- max hnual de istorie a doctrinelor si a gindirii politice (Brecht 1959; Wolin 1960: Passerin d'Entréves 1962). In ceea ce ne priveste. calea pe care © yom urma vizeaza mai intii obiectul stiintei politice si apoi metoda. Putered, {nea _de ta inceput, Gbiectul de siudid propriu. chiar dacd nu exclusiv. al analizei politice a fost identificat in(pufere)Modul in care se_dobindeste si se foloseste puterea, concentrarea si distributia ef originea si legitimitatea exercitarii sale. insdigi definirea ei au ramas in atenfia oricdrei_analize politice, de la Aristotel la Machiavelli, de la Max Weber la politologii contemporani (Barry 1976; Barnes 1995). Bineinteles ci s-au schimbat tehnicile de ficindu-se apel la instrumente preluate din psihologia politica, la elaborarea unor modgle matematice de masurare a puter la o cit mai cuprinzatoare si mai elocventa formalizare a conceptului insusi. in aceeasi maniera, proce- sele de modernizare si de di enfiere structural au impus 0 distinctie mai clara intre puter ea politica si alte forme de putere. Dar, pina la urma, intrebirile clasice legate de cine detine-puterea side felul in care 0 exercit (intrebari puse si intr-o forma normativa: cine ar trebui s4 detina puterea si cum ar trebui sito exercite?) sint cele care stau $i astlzi la nalizelor contemporane ale politici Stal Puterea pare un fenomen mai cupr eral si mai generalizat, mai raspindit gi mé Totusi or decit altele, mai ge- de caracterizat mental_al _analizei politice, el a fost deseori substituit, mai ales in ultimele doud secole. cu(statil polit care a avansat si a directie, in sensul cA a introdus puternice diferente analitice printre cereetitori, in conformitate cu procesele de fundamentare a statului pe care ei le analizau (si le preconizau), $i in acest caz, istoria doctrinelor politice si a dreptului constitutional sint in masura sa facd lumind asupra subiectului. Daca in primele analize clasice. de la Machiavelli la Hobbes, problema este aceea de a crea ordinea politica, dar cu ajue ca obiect fund Tot experienta A occidentala este ce: aefionat in aceasta Natura si evolutia stiintei potitice forul controlului puterii, in cadrul uno 1984), ite bine definite (Mateueci ulterior, problema care se pune este cea a credrii_ unui. stat pluralist (Locke), democratic (Tocqueville si Federalist americani), [puternic (Hegel si istoristit zermani, capabil si asigure o injelegere jntre clascle sociale (Kelsen), gata si decid in situatii de urgenta (Schmitt). Din aceasta fazd apar doud tradiqi analitice distinete, Pe de © parted traditie anglo-saxona, care acorda mai mulf-atenfie proce lor sociale, decit structuri statului: pe de alt parte@ traditie conti- jentala de analiza a structurilor propriu-zise ale statului adica studiile institutionale. In prima directie, dreptul constitutional aproape nu-si Bseste loc. fiind ascuns de tabloul divers al practicilor, al radiiilor, Al common law; in a doua, dreptul constitutional iese in prim plan ca element fundamental al proceselor politice, igi asuma riscul de a feifica si de a cristaliza a alizele politice, de a le reduce, in cele din luna, Ia dimensiuni nationale. Istorie si realitate in acclasi timp, cercetitorii politicii, din oricare punet de vedere 41 fi abordat problemele, si-au pus, de nenum’ metodei, adica a ate ori, si problema modalitajilor prin care sa stringa informatii, sd le ana: ligeze si sa le selecteze, pentru a le combina in generalizari si expli- alii. De-a lungul timpului, fireste cA sursa oricdrei date si a oricarei explicalii a fost istoria politicd,)interpretata si folosita in mod diferit. Suur putea spune c& 0 prim& ruptura epistemologic’ se produce cu Machiavell care face referire nu numai la istorie, ci si la observarea Feiomenului politic - la un moment dat chiar a declarat e& intentio- Heat SA prezinte intr-un mod cit mai obiectiv posibil al fap- De atunci, multi cercetatori au urmat directia lui Machiavelli in splicarea metodei observatiei: de exemplu clasica analizi a demo- Grajiei in America, Totusi, nu aceasta este istoria va pierde rolul iu de sursi fundamentala de materiale pe baza cirora s& se formuleze ide Ficuti de Tocqueville. ‘eauiza pentru ca eneralizari si teoriiCURS DE STIINTA POLITICA Teoria elirelor data ce s-au consolidat formatiunile statale, cercetitorii cont nentali igi vor indrepta atentia cAtre modalitatile de formare, de schim= bare, de infocuire a claselor conducatoare. Se va initia, astfel, o dire fie de analiza, cu rezultate semnificative mai ales in context italian (Bobbio 1969), axata pe clasa politic’, ce va cduta sf ducd mai departé problematicile tradifionale ale puterit si statului, urmarind sa dob deasca o cit mai mare concretete si o eit mai mare aderenté la realitate Analizele lui Mosca, Pareto si Michels, cercetitori de specialititi dife- rite (respectiv dreptul constitutional, economia politica i analiza orga nizatiilor), reprezinta probabil ultimele contributii clasice care pot fi numite, f’rd ca prin aceasta sA le minimalizim importanta, pre-stiinfi= fice. Din contra, ,teoria elitelor”, tocmai datoriti claritatii $i elegantei sale, pune bazele unei bogate si fecunde directii de cercetare, directie lurmatd cu rezultate apreciabile gi astizi (Putnam 1976; Stoppino 1989; Sola 1993). Astfel, la sfirsitul secolului al XIX-lea incepe in Europa central o adevarati. revolutie stiintifica ale cArei efecte in fizica (Einstein), in psihanaliza (Freud), in filozo' tied (Wittgenstein si Cercul de la Viena) vor influenfa atit stiinfele sociale, cit si stiinta politicd. Mai ales pentru acestea din urma tensiunile metodol ‘mai puternice, pentru ca se manifesta ambitia de a imita stiingele natu= rale, de a prelua de la ele tehnicile de investigatie, de a realiza expli- cajii $i generalizari bazate pe principiul cauza-efect, avind putere de lege stiinfifica. La inceputul secolului, marele sociolog german Max Weber participa la migcarea de reinnoire metodologica, se bucuralde i elaboreaza perspective anal aprecieri, experimenteazi noi metode tice originale [Weber 1922]. Unificarea stiinelor Dupa aceasta perioada, plind de entuziasm si de provoctri stiinta politica, luata ca stings mod durabil, riscind chiar si dispara. Pe de o parte, fascismul_ $i nazismul vor nimici orice reflectie politicd gi vor face sa dea inapoi eu Giteva decenii, in contextele respective, toate stiinfele sociale, in timp sonoma, nu reuseste sf se afirme Natura si evolutia stiintei politice ‘ce marea diaspora a cercetatorilor germani va inmulfi numarul cercetd filor in domeniul stiinfelor sociale din SUA. Pe de alté parte, se inte gistreazi un pas inainte edire unificarea sifinjelor sociale, ba chiar a {uturor,stinfelor” in jurul unei metode comun acceptate (asa cum va trita ambifiosul proiect al lui Otto Neurath in Encyiclopedia of Unified Sciences, 1932). Se presupune cA in felul acesta stiinta politica i-ar fi pierdut autonomia ait de greu redobindit, in favoarea discipli- helor invecinate (HforoTia politica, istoria politica, dreptul constitu- fional) precum si a noii discipline a economiei politi {iv marxista, vede in politica o simp suprastructur Se vor inregistra si alte direetii care vor duce la o analizs autonomi a politici si in acelasi timp, ti vor influenga paradigma. Pe de o parte, evidenta manifestare a autonomiei politicului prin expe- riente atit de diferite, si totus atit de importante, cum ar fi New Deal hazismul si stalinismal (contra cAruia Trotki prevestea chiar 0 revo~ lutie politica”), toate impunind realizarea unei analize politologice cea a lui aparte (in care contribujia cea mai semnificativa. ramin Neumann 1942); pe de alti parte, s-a extins analiza antropologiei 1959), d politice asupra societatifor definibile ca faird star, (Easton iu fra pol Siste politic de a redefini obiectul stiintei a trebuia sa fie ic la Apare astfel evident’ necesitat politice, care nu putea fLnick puterea, nict-statuT, Puter Calificati ca politica si nu putea si ne readucd in mod tautol “uch societitile far stat manifestau 0 activitate politica apreciabild si vizibila. De aici, noua definitiea politicii la care ajunge, dupa o ampli analizé istorico-criticd, David Easton 0 activitate de atribuire imperativa de valori pentru o societate”, eliberatd intru totul Ue raportul cu statul. De aici si_propunerea_metodologica_a_unet snalize sistemice a politicii [Easton 196Sa; 1965b] adica a unei analize ctiunilor dintre componentel Gare si {ind cont de complexitatea inter sistemului si care si poata sA le descrie si si le evalueze, urmarind dinamica gi consecinjele lor [Urban 1971}. intr-un mod mai specific, se bazeazi pe un model care observ inputs Yadi analiza sistemicéURS DE $THNTA POLITICA cereri_si_sustineri_din_partea societatii) traduse in outputs (adicd raspunsuri si decizii, care pot avea efect asupra noilor cereri), model bazat pe un complex de procedee de conversie care au loc in sistemul Politic si_care_constituie miezul_analizei_politice [Morlino 1989a: Pentru 0 propunere alternativa, Stoppino 1994}, 2. EASTON $1 COMPORTAMENTISMUL POLITIC Politica in afara statului Teoria lui Easton ridicd intrebari despre ce este politica gi ce este stiinfa. Raspunsul lui(Eastoh este cd politica nu se poate manifesta doar ca putere, atit pentru cise impune, totusi, o diferentiere intre diferitele forme.de putere (si deci o definire a atributului ,politic” al acelei puteri care ar trebui sa-i intereseze pe cercetatorii politici), cit si pentru cd politica nu poate ficercetati numai prin intermediul analizet statului,. Pe de o parte, puterea, ca obiect de studi al stintei politice, este un domeniu prea vast, atunci cind depaseste cadrul politiculuis de alti parte, este prea limitat, pentru ci politica nu inseamnd numai conflicte cauzate de putere, ci si diferite forme de colaborare, de coali- zare sau de consens. in ceea ce priveste statul, acesta reprezinti.o form ma tranzitorie de organizare politica. Este o afirmatie destul de impar- tasitd la sfirsitul anilor °90, pe care Easton 0 adusese in discutie, cu Iu ciditate si precautie, cu mai bine de treizeci de ani inainte. Politica a existat inainte de a lua fiingl statul, asa cum i cunoastem de citeva secole [Ruffilli 1979]; va exista politica si atunci cind statul va fi inlo= cuit prin alte forme de organizare poli cd; si bineinfeles ca exist poli- ticd si la niveluri inferioare statului (in subsisteme ca cel de partid, sindical, cel al intereselor organizate), si la niveluri superioare statului (in_raporturile_ce_se-stabilesc-inire-state, in planul politicii inte fionale). Atribuirea valorilor Dupa cum s-a aratat, politica este 0 atribuire imperativa de valori pentru o societate”. Ceea ce ins: nna cA nu trebuie si existe Natura si evolutia stiintei politice jjeapirat 0 coincidenta intre acti foryanizatoricd. Agadar, se poate vorbi despre politic Ile fara stat, in cadrul organizatiilor de partid si sindicale, in cadrul fjirlamentului, in raporturile dintre parlament si executiv si asa mai st ut ea un sistem de prin jtatea politica si o anumita forma si intr-o socie~ Hleparte, Locul politicii devinesistemal politic) v Titeractiuni, distinct de celelalte comportamente_sociale, Valorile urmeaza a fiatribuite-ugei societati in mod imperativ” [Easton 1065 b}. Asadar,¢tiinta politica Feprezinta analiza modalitatilor atit de mplexe gi de schimbstoare Ta care recurg diferitele sisteme politice Pentru a intra mai in jp) vederea_atribuirii_ imperative a_valorilor jprofunzime, oare cit de imperativa este aceasta modalitate de atribuire ji ce valori se impun a fi atribuite in mod imperativ? Comportamentismul Bazindu-se pe diferite contributii antropologice gi sociologice, nai ales in cea ce priveste conceptele de structura si de functionare, finind cont mai mutt de contributiile ciberneticii, decit de cele ale eco- Homie’, discursul lui Easton se orienteazA catre cercetarea clementelor are fac din analiza politicé un domeniu cit mai.stiintific”-cu putint. Ji aceasta directie, intilnirea cruciali est mnpostamentismul Niseut si dezvoltat din psihologiezeomportamentismul in polit tuiracterizeaza, pe de o parte prin‘atcentul pus pe necesitaiea de_a hserva si de a analiza comportamentele concrete ale actarilor politic ‘upuri, migciri, organizatii), pe de alta parterprin apelul la {ehnici specifice precum interviuri, sondaje de opinie, analize de con. asta ar Alnut, simular, cuantifis Aidirecfia citre care ar trebui sa se indr safinate, In conceptia lui Easton, a pte analiza politica pentru a deveni o stiings, Teorie si cercetare Sar astfel de stiinte (se va rispindi destul de mult in spatiul-american, aceea de a tua in este, in viziunea comportamentist jonsiderare si de a urmari urmatoarele.gbiectiveCURS DE STIINTA POLITICA A)) si observe in comportamentele politice acele regularitayi care pot fi exprimate in generaliza predictivas )) sa i sau teorii cu valoare explicatival $i le supund verificdrii, adicd sa le confrunte cu comportamente $1 activitati asemanatoare, pentru a explicativa: 1 pune la incercare capacitatea 6) )si elaboreze elmici de observare, de stringere, de inregistrare gere, de inregistrare gi de interpretare a datelor d)) si apelezs a cuamificare, adicd, in masura posibilitagilor, la masurarea” fenomenelor, in intenfia de a objine o cit mai mare precizie; @)) si fact deosebin Apreci iple, tinind seama de faptul e@ eticd si explicatia empirica implied dous tipuri diferite de afirmatii, fArd ca, in felul acesta, si i se refuze cercetitorului politic posibilitatea de a face ambele tipuri de afirmatii f))) si propund sistematizarea cunostinelor dobindite in urma unel cet care nu este: dirijata de teorie poate fi nesemnificativa si teoria care nu este susfinuta cu date poate fi neproductiva”) )) SA ia in considerare si aplicar Strinse conexiuni intre teorie si c infar purd, pentru cA, in ceea ce priveste Ccunostinjelor, este important ca ingel gerea si interpretarea comportamentelor politice s preceada, in mod logic, orice efort aplicativ h) 4 opereze in directia unei integrdiri in stiinfele sociale, ,,intrucit Cercetirile in domeniul politic pot ignora concluziile care aparfin altor discipline, numai cu riscul de a slabi validitatea si generalitatea propriilor lor rezultate. Recunoasterea acestei legaturi va face ca stiinfa politica si-si recapete pozitia pe care o definea in secolele recute $i sf stea nou in centrul stiintelor sociale Nevoia de stiimificitate Easton duce la consecinfe extreme un proces inceput cam prin anii "20, de redefinire a politicii, o indepartare de stiinfele umaniste gi 0 apropiere de cele naturale, mergi digmaticd. S-ar putea vor d-chiar pind la o imitare paras i despre o adevarati rupturd epistemologicd, Natura si evoluin stiintei politice ale comportamentismului elor care Inivucit aplicarea principiilor fundamental fe pare cd se orienteaza pe directia ,stiinfifica”, necunoscuta Aus ocupat de analiza politic& mai inainte; pe de alta parte, prezenta Uunor noi instrumente si a unor noi tehnici pare a fayoriza o astfel de lobal al acestei faze nu poate fi definit, ins, in ind un inalt grad de .stiinfificitate”. De fapt, cei oreetare. Rezultatul mod automat, ca a ive se ocupa de stiinta politic& acorda o mai mare atenfie elaborarari jpotezelor, adundrii_datelor, formularii_explicafiilor: toate. acestea fespund unei stringente nevoi de stiingificitate. Totusi, pentru multi fintre ei, tehnicile ajung sA predomine fai de teorii, care. ramin mai jiufine si in cel mai bun caz, au un nivel mediu:, astfel, se.afirma Whdinga dezastruoasd citre hiperfactualism, catre culey hat si inutili de date mereu mai abundente si mai confuze, catre.o jpreciere prematura a unor fenomene, de multe ori, neinsemnate. La ar, si-gi piarda rea dezor- firgitul acestei faze, stiinta politicd risca, intr-adk jutonomia abia cistigata, specificitatea in ceea ce priveste obiectul si fnetoda, si fie invadata de alte discipline, in special de political economy [Lipset 1969]. in fine, politica, vazut& ca ,atribuire imperativa de-valori-pentru © socictate” se giseste in situafia de a_cerceta fenomene tot mai fiprinzatoare si_mai_raspindite, atit pentru c& a crescut considerabil humarul cazurilor (de sistem politice) care pot fi studiate, odata cu jharifia unor noi state in urma proceselor de decolonizare, cit si pentru \ se extinde sfera de interventie a statului in societatea civild, pe ilea keynesismului sia ,statului bundstarii”. Analiza politica, asadar {yebuie SA faca fata noilor probleme ivite, noilor provocari, extinderii fheasteptate a propriului sau cimp de cercetare. 3. PINA UNDE S-A AJUNS IN PREZENT inr-o culegere sintetici_de_studii_politologice de la sfirsitul nilor S0sGabriet Almond 3i Bingham Powell mpputa sHinfei poTitice, mental imatoles-c€lei americane, trei defecte fulCURS DE STHNTA POLITICA Defectele Pe primut loc se situe: 2X provincialismu: analiza politologicé a sistemelor_politice_s-a_concentrat ir mod special asupra_putinelor sisteme din spatiul european si occidental, asupra marilor democraif (Marea Brifanie, Statele Sovietice. L diilor zate, Unite. Germania, Franfa) si asupra Uniunil cul al doilea il ocupa(descripiivismalmajoritatea stu limitau la descrierea caracteristicilor sistemelor politice anali« 9 se preocupe de teorie, firaa intentiona si elaboreze ipo= jeneralizari, sA le supund unei examinari concrete, si faca dife= comparatii explicit teze si minutioase, riguroase. Al treilea defect este formalismut> o atentie excesiva acordati variabilelor formale, institu: {iilor, normelor gi procedurilor si, in acelasi timp, 0 ne; ijare a functio- iri] Feale a sistemelor politice, a interacfiunilor intre structuri, pro= ese si transformari. Facind abstractie de citeva exceptii, stiinta poli tical din anii ‘50 era, asadar, fundamental curogentricd, descriptiva $i formalist Dacl Easton se indrepta in direetia comportamentismului pentru a orienta stiinta politica pe drumul teoretizatii si al stiintificiati Almond si Powell [1966] isi propun-si-urmeze-directia politicii com Patate-i-a-dezvolt r politicii trebuia si ii_politice_Raspunsul la expansiunea in cimpul e de acceptare a provocirii i de pregatire a instru= mentelor cu care si se analizeze procesele de formare, funcfionare gi transformare ale sistemelor politice Dincolo de formalism Criticile Iwi Almond si Powell aveau in. vedere mai ales stiinja politicd americana. Dar stiin{a politica europeana a fost si ea mereu formalist, asa cum apare in studiile clasice despre clasa politica gi despre partide (de la Ostrog referitoare la formele de Finer [1949]; totus, ate instituti. a Michels), dar si in analizele uvernare: de la Friedrich [1932] pind la tia_sa_fati de structurile formale, fata de fat. de_proceduri, se explica printr-un aspect particular_al dezvoltarii istorice, cel putin in Europa continentala, unde statul are o mai_mare_insemnatate decit in Statele Unite, acolo unde intilnim o societate far trecut feudal Natura si evolutia stiinjei politice Institugiile Oricum, se adevereste faptul c& aparitia pe scena politica a unor {iol state, situate in afara sferei traditionale de interes si de influenti a Gullurii occidentale, a creat mari probleme analitice, impunind si Pieind posibils totodati claborarea unei paradigme mai putin Ginocentrice, mai putin formaliste si mai putin descriptive. Dar Mioste, ceea ce este posibil nu ajunge sa fie imediat si pus in pract J, pentru a intelege mai bine ceea ce s-a intimplat cu stiinta politicd la Mceputul anilor ‘6D trebuie sine intoarcem_pufin_inapoi_si_si. Miilizim domentite de specializare anterioare, obale a politologilor puteau fi Criticile la adresa productiei Woivinwdtoare, dar existau unele exceptii semnificative de analize ationale fhon-formaliste pur descriptive, d ata un Subiectele de analiza le constituiau organizatiile potitice cele inl importante, partidele, procesele politice mai semmnificative, cele lociorale [Siegfried 1913; Tingsten 1937]. sistemele politice natio. Teomparatile dintre ele (ca cele ale lui Friedrich si Finer). Almond si Powell ereze existenfa unei ubstantiale e priveste analizele comparate in bazate pe contexte i material valoros care si provina din alte yntexte au incercat A su Wilia politica. Fiind el insusi un pionier in acest sector, ca gi in cel al Almond nu a reusit mai departe de unele indicatii obisnuite, pind la iii punet criticabile si chiar criticate, Merita efortul sa ne oprim pugin Jsipra clasificarié din 1956, pentru c& ea aratilimitele stiinfei politice Heitunci, in ciuda efortului de a merge mai departe in sale Hezvoltirii politice fontative na_primelor Clasificarea sistemelor politice Pornind de la calitatea culturii politice (a orientirilor cAtre sis Joi) 41 citre ceilalti membri ai sistemului side la prezenja.grupusilor [jj competitie (pluralism), Almond [1970] face distinctia intre_patru {ipuuri de sisteme politice: sistemele politice anglo-americane: siste- (Mele politice continentale: sistemele politice pre-industriale; sistemele Politice totalitare. (nconVenientu-yvident al acestei clasifiedri consti i faptul ca nu este nici exhaustiva, nict exclusiva. In conceptia tut 29CURS DE §THNTA POLITICA Almond, sistemele politice din Sei intr-adevar ndinavia si din TArile de Jos au, atit caracteristici ale sistemelor an lo-americane, cit $f caracteristici ale sistemelor continentale, asa incit ar putea fi reparti= zate in mai multe clase (clasifica n fea nefiind, deci, nicl a nu este, asadar, exclusiva), dar, acelasi timp, nu intra in nici o clasa (clasifice exha um, nu trebuie scoase in evident neaparat lipsurile clasifi cari propuse de Almond, ci trebuie subliniat faptul e& pina si o tent tiva de a depasi traditionalele inconveniente conduce tot la problema etnocentrismului. Est adevarat c& sistemele politice anglo-americane constituie modelul pe care Almond il propune in confrunt late sisteme, ficind diferentieri in functi le. Va trebui sa treach tun timp pentru ca aceasta clasificare a lui Almond sa fie combatut si respinsa definitiv [Lijphart 1968 si 1969: vezi si capitolul despre r murile democratice]. In ciuda a numeroase studii, voit sau nu etnoces trice, prin analiza compa Fira tiva s-a_reusit, in stiinta politica, evitarea solane din trecut si recunoasterea diversitati si dite @_acorda o intiietate unora in detrimentul altora, paradoxal, la acest rezultat s-a ajuns ,relativizind chiar, importanta si posibilitatea de punere in practica a democ confundind imitarea structurilor specifice ale r telor n mod a mult aneori pr ici, -gimurilor democratice cu riispindirea proceselor democratice: cele dintii au o istorie a lor $i 0 specificitate de neclintit; celelalte, in schimb, contin elemente fe apirarea si promovarea drepturilor civile, politice gi so- care nu numai ¢4 pot fi, dar chiar trebuie si fie generalizate, se are in vedere crearea unui regim democratic. printre « ciale da De oltarea politica lata, deci, ca fing politica comparati isi face loc exigenta de a plasa_un discurs riguros despre dezvoltarea politicd, adicd. despre analiza proceselor istorice prin care diferite sisteme politice au capatat © configuratie specified in ceea ce priveste diferentele si asemanarile dintre ele. S-a seris destul de mult despre acest subiect [Pasquing 1970; Huntington si Dominguez 1975; Sola 1996, 367 - 406]; se remared studiul lui Stein Rokkan despre Europa [1970], care a produs 30 Natura si evolusia stiin} moment, adic& Jdevirata paradigms a dezvoltari politice. Din aces Heepind cam din anii ‘60, pind la jumdtatea anilor ‘70, s-au egnturat ir dowi lini fundamentale pe care s-a axat stiinta politica pe de Wile, modernizarea i dezvoltarea politics; pe de alta parte?analiza Politica comparata. Multe dintre studiile referitoare la dezvoltarea politica sint Aipiise criticilor indreptate de Almond si Powell catre stiinga politica Wiijionala: etnocentrice, descriptive si, de multe ori, formaliste, chiar rareori au fost in aod Sint, evident, ne-,,institutionaliste”, pentru c HWlsuirl si realizeze o analizé temeinica a instituyiilor care apareau in Wile din Lumea a Treia. De altfel, si in acest domeniu se inregistreaza Wpportante contributii cu tent comparativa Wwoielicd (Zolbere 1966; Moore 1966; Hunting Plaseze din nou politica pe locul sau centra ale macrosociologica si jon 1968}, de naturd si in procesele de dezvoltare J) sh evite interpretarile un Tranziiile Dupi_o perioadi de mare expansiune, numarul studiilor dedi- Wile dezvoltarii politice este, in ultimii ani, intr-o descrestere cantita- fivh (dar si calitativa), Acest fenomen se datoreaza, unor Phelori diferiti. In primul rind, unui interes general seazut fata d iy Lumea a Treia, dupa ce au depasit stadiul decolonizirii si al doilea rind unei mai reduse disponibi- Hifi a fondurilor pentru cercetari de teren, de multe ori prea costisi- Wate si prea dificile; in al treilea rind, situafiei, paradoxale, dar reale, Hi tocmai o mai bund cunoastere a sistemelor politice ii determina pe mult mai precauji si.mult mai-cireumspecti in formu Ghistructiet institutiilor: i Jiven comparatiilor si a aprecierilor. in fine, tema predominant a ana- Hgelor din ani °80 si °90 a fost si continua sf fie cea a proceselor de (uiizijie de la regimurile autoritare, totalitare si post-totalitare la regi WWiiti democratice, un domeniu de mare interes analitic si politic, im ile Sau manifestat contributii insemnate [O’Donnell, Schmitter si Wiilichead 1986; Gunther, Diamandorous si Puhle 1995; Linz si Stepan 1996}CURS DE STIINTA POLITICA Politica comparatat in_ceea ce priveste politica comparata, aceasta a cucerit cimpul stiingei politice atit_ca_metoda, cit si prin continut [pentru o privire si asupra problemelor, se recomanda Sartori si Morlino 1991]. Asta inseamna c& lectile clasicilor [Smelser 1976] si cele ale contemporanilor [Sartori 1971] au fost invajate si valorificat ajungindu-se la o analiza ~ susfinuté din punct de vedere teoretic de 0 pregitire intelectuald si istorica —a sistemelor politice in intr ne sia subsistemelor (cum ar fi partide, sindicate, birocratii), a proceselor decizionale si a realizarii politicilor publice. De altfel, uni le dintre analizele comparate clasice s-au efectuat apelindu-se la importante cercetari internationale, insofite de sondaje de opinie [Almond si Verba 1963; Verba, Nie si Kim 1978; Barnes, Kaase si altii 1979} 4.DINCOLO DE COMPORTAMENTISM A depista cele doui directii_fundamentale ale discipline’ mu inseamnd, in_nici_un_caz, ¢& aceasta s-ar limita la ata, nici cd subigctul ar fi epuizat prin tratarea lor. Ba chiar stiinta politica ofera astizi o imagine globali a unei multitudini de abordari, tehnici si metode, a unei diversitifi de tematici si uneori chiar si a unor rezultate confuze. Orieit de temeinic ar fi, consoli¢ 3, cum n-a mai fost niciodata in istoria sa, disciplina nu este nici mai unificati, nici uunificabila sub acoperirea unei interpretari unice, a unei singure teoretizari, a unei directii de c ;cetare uniforme Pasi inaime Totusi, s-au inregistrat importanti pasi inainte, evaluati, de exemplu, de catre Almond si Powel_[1978, V] in volumul lor, substanti revizuit, despre_politicacomparata, in. deceniul care a trecut de la prima lor versiune, stinja politica, devenise: AY ywult mai putin curocentricd si mai capabila si sesizeze ‘eXperientele politice non-occidentale si sa find cont de ele; Natura si evolutia stiintei politice ) nai realist si mai atenta la substanta politicii, dincolo de descri- erile formale-institutionale; €)imai riguroasa si mai precisa ‘mai receptiva si mai capabila sa teoretizeze. Fireste ci rezultatele deja obfinute sint departe de a fi ccetdri, Mai ales exhaustive si presupun tot mai multe sesizat de curind, cu 0 oarecare améraciune, insusi Almond [1990]. nici micar teoretizarile mai originale n-ar trebui s& omit si recu- noascé meritele precursorilor, si se confrunte cu teoriile de dinaintea lor si s& urmareasc& dezvoltarea stiin{ei politice printr-un proces de Jar nu de neglijare, a ceea ce s-a facut sau scris, ntr-un domeniu care se dovedeste a critica si de revizuire Nu e usor de ficut ordine fi foarte vast, nu numai din punctul de vedere al cercetatorilor, in cea mai mare parte universitari Gin jur-de 20000 de persoane, dintre care cél pafin irei sferturi profeseaza in SUA), dar si din punctul de vedere al editirit_de cArfi_si_articole, Exist numeroase reviste najionale specializate, cum ar fi American Political Science Review, fondata in 1961, Revue Francaise de Science Politique, fondati in 1950, Politische Vierteljahresschrifi, 1960, British Journal of Political Science, 1970, Rivista italiana di scienca politica 1971, si cea mai recenti Quaderni di scienza politica 1995; revista oficiali a Consortiului European pentru Cercetari Politice, European Journal of Political Research 1972; si revista Asociatiei Internationale de Stiinta Politicé, International Political Science Review 1979, multe alte reviste mai specializate, cum ar fi Comparative Political Studies, Legislative Snudies Quarterly si, de o importanta aparte World Politics si revistele cu caracter interdisciplinar: in Italia, de exemplu 1! Politico si Teoria politica. Daca, in pofida dificultitilor, trebuie si se fact 0 ca ar fi_necesar sise_aleagi-o directic_de unele_criterii_analitice pentru.a.nu.comprima intel interpretare sau, cel pufin s& se foloseasc: suficient de precise, dar in acelasi timp elastics de exemplu pe cele nationale, care persista intr- prea mult diferentele, (© masura deloc neglijabila.CURS DE STHINTA POLITICA Fragmente ale comportamenismului Chiar si astizi, un punct de pornire const in combinarea obiec- tivelor pe care Easton le atribuia comportamentismului cu fi unitagii” mportamentismulti mente in ciutares pe care Dahl (1961) le sustine dupa in_ordinea_gradului de complexitate a obiectivelor si a Zrii lor in corpul discipline, se poate porni de Ta cuanaffcare batilia Webuia sf se dea pentru introducerea unor tehnici eam tative pentru masurarea fenomenelor politice, pentru o ticd ce ar fi condus la explicatii cuantificabil tunci aceasta batalie a fost in mare parte cistigati. Sau, mai degraba, intr-o oarecare masura, victoria poate si para chiar excesiva. in stiinta politica, dupa cum stau marturie cele mai_multe dintre_articolele_publicate-in-revisiele_de specialitate si mai_ales in_cea_maiimportanté, American Political Science Review, apelul la tehnici cantitative este astizi foarte ri pindit. Suspiciunea fati de aceste tehnici s-a diminuat mult. Ele fac parte din batalia profesionala pe care o dau multi specialisti si, din ce in ce mai mult, tinerii cercetatori. in_acelasi timp, totusi, a icsit la iveala in mod clar c8, de multe ori, cuantificarea se dovedesie a prematurd, ci s-au realizat putini pasi inainte numai datorita recurzer la tehnicile respective. In concluzie, tehnicile cantitative sint eficiente utile, uneori indispensabile, dar risc& si rimina legate de analizele i de solutiile unui numar prea limitat de probleme, daca nu se comple- teazi cu noile teorii, sau rise sa ofere raspunsuri precise Ia probleme mult prea putin.relevante. Cercetiirile empirice b) Cel de-al doilea fragment in cdutarea unitagii reprezinta ce ce Dahl numestésfiinja politica empiried Comportamentismul a avut marele merit de a pretinde-cercetitorilor sii (chiar daca nu tofi au ult) cautarea regularitatii comportamentelor poli- generalizarilor pe baza regularitafii observate si verifi- Fimas fideli princi carea_generalizarilor elaborate. Descrierea fenomenelor, insofitd de ea de date. de stringerea diacronice, a fost, desigur, mai usoara si mai adecvata in anumite apoi de folosirea lor, chiar in serii Natura gi evolutia stiintei politic sectoare, De exemplu, in cel electoral care, in aproape toate fArile, de la Statele Unite la Franfa, de la Marea Britanie la farile scandinave, de la Republica Federal Germania la Ita nic (Rose 1974) si a dus la formularea unor teorii de nivel mediu asupra comportamentului electoral (ca sa dam un exemplu, in context s-a dezvoltat destul de puter- american, variabilele ,,identificare de partid”, candidat in cursa elec- torald”, ,tematici preponderente” determina in mod diferit comporta: mentul la vot), Dincolo de faptul c4 ele se preteaz in mod speci tehnici statistice si metode matematice, analizele comportamentelor electorale nu au permis decit in mica masurd si cu atit mai putin nu au impus acea integrare a disciplinelor, pe care Easton 0 prevazuse, trata prin Sociologia (Folosind explicatii bazate pe structura de clasa a unei anu- inife far? sau a unei anumite regiuni), istoria (formulind expli trate pe modalitatea de formare a anumitor grupuri) si psiholo; cial (analizind procedeele individuale si de grup ale formarii optiu- nilor de vot) contribuie, de fapt, la aparitia unor interpretdiri temeinice a comportamentelor electorale sia variatiilor lor de-a lungul timpului Anumite interpretari vor ajunge si fie mai convingatoare, daca vor fi nizatiilor de partid, al meto- completate ulterior cu un studiu al o delor prin care se realizeazi competitia electorala si al tehnicilor de comunicare politica, in acest sector de studii, tebnicile gi rezultatele au ajuns atit de departe, incit constituie unul dintre sectoarele cele mai interesante de analiza politica a democratiilor concurentiale; el se pre teaz intro mare masurd, aproape in intregime, la o interventie ope lilor, cu scopul obtinerii rativa, inginereasca, privind schimbarea rn plu, in trecere anta reprezentarea $i deliberarea, numitor rezultate (de exe! de la un regim autoritar la im democratic, pentru a fia a fragmenta sistemul de partide) Tehnicile Ei eae ol cena e he sede -s ira pale aera gacasitsa care ak vafia aleatorie la cercetarea de teren, de la interviuri la sondaje deCURS DE $THINTA POLITICA opinie, de la culegerea la prelucrarea de date deja disponibile, chiar inti-O Manier& fragmentard si nesistematiza blema, asad in aceasti. pro- sint de semnalat dou schimbari impor reprezinta inceputul unei dezbateri metodologice, te, Prima toate stiinfele sociale, referitor la ceea ce inseamna cu adevarat metod stiintified; aceasta duce la unele reorientari si la 0 mai acuti constiinta a folosirii de tehnici orientate etre traducerea imediata a postulatelor pozitiviste in programe de cercetiri, macar din punct de vedere can- titativ. A doua reprezinta afirmarea stiinfei politice empirice ca abiec- tiv de bazi: aceasta @ implicat o reducere a .agresivitatii” si 0 pre- zenf’, mai mult sau mai putin fructuoasa, alaturi de diferite alte perspective, in functie de far 5, fireste, de cervetitori Analiza aplicata Daca stiinfa politics empirica ar fi intentionat si individual zeze, si descrie, sa analizeze si st evalueze ceea ce exist, fird si se preocupe de_altceva, atunci ar fi coincis cu obiectivul de a crea 0 stiingd pura. in mod paradoxal, in schimb, din stiinfa politica empiric au venit cele mai ferme indemnuri catre analiza aplicata. S-a deschis astfel, de curind, un now sector de studii, ce pot fi definite, modo, drept analize ale politicilor publice [pentru init tematicd, Regonini 1984-1985]. Acesta este sectorul ce ia amploar in anii ‘80, tot astfel cum s-a inregistrat modernizarea-si-dezvoltarca politica in anii ‘60. (Este motivul pentru care am rezervat in acest Yolum un capitol aparte politicilor publice trimitere.) capitol la care facem Aici va fi suficient s& relevam ca substanta acestor studii const in analiza proceselor decizionale, in_prezentarea aranjamentelor nsti- in indivie ‘dualizarea participantilor si a coalitilor lor, in evaluarea incidentei si a efectelor asupra deciziilor ale diferitelor alianfe, ale asa-ziselor policy networks sau issue networks. Oricum, in masura in care nu sint orien tate pur gi simplu c | tufionale si a influentei lor asupra_proceselor decizior re solujionarea unor probleme conerete, imediate contingente (caz in care politologul s-ar transforma in tehnician g Si intervina), policy studies pot si contribuie la revizuirea nor 36 Natura si evolutia stiintei politice problematici clasice ale stiinfei politice. Este de la sine infeles, de exemplu, ci o individualizare si o prezentare aprofundata a partici panjilor la procesele decizionale va da posibilitatea si fie supu atentiei si si fie chiar rezolvata, intr-un mod satisficator, problema i clase politice, a unei elite politice, a unui existenfei cel pufin a un complex militar-industrial, a unei partitocratii Totusi, policy studies implicé doud riscuri. Pe de o parte, acela fate a_politicii, perceputa_ca_ansamblu_de acordind o insu- ice si uneori_ al_unei interpret inieractiuni inire indivizi expert. liforsiructurale gi moiivailor ideolog srupuri $i asociat ficient atentie r chiar istoriei acestor interactiuni. Pe de alta Th contingent, incit si. nu reuseasca si. ajunga | in diferite contexte, in mai_multe sectoare, in_mai acela de a fi atit de. generaliziri cu aplicabilitate jnulfe medit nafionale si transhajionale: riscul unei teoreti Tete sau de-a dreptul absente Folos. (0) Ambele riscuri se regasesc, de altfel, in comportamentismul asit-Si, intr-adevar, cel de-al treilea fragment in cdutarea identitayi ‘In interesul sau pentru a analiza dupa Dahtcapelul la istorie ceea ce exisid, cereetitorut comportamentist in stiinta politica a avut dificultati in folosirea sistematica a ceea ce @ fost” [Dahl 1961} Punctul critic il constituie nu atit recurgerea la metoda istoriografica in ine, cit, mai ales folosirea materialului_pus la dispozitie de istorie analizei politice, In anii ce au urmat dupa afirmaia lui Dahl s-a inre strat o ameliorare a situatiei [Almond, Flanagan si Mundt 1973; Linz 1981], dar problema generald a ramas. Chiar daca, din rajiuni justificate, dimensiunea diacroni stiintei politice ar fi oricum destinata si se dezvolte mai putin de cea sineroniea, a crescut, in rindul politologilor, preferinta pentru di- strindu-se constiinfa relevanfei_ sale. ice, chiar cute t mensiunea diacronicd,_ inre insusi faptul c& patruzeci de ani de cereetari politolo intr-o manieri nesistematicd, au dus la o acumulare de date si inter- pretiri fara precedent in ultimele douazeci de secole, ne permite o aprofundare istorica, o individualizare a unui mediu social semni-CURS DE STIINTA POLITICA ficativ si ne indreaptd atentia, printre altele, in directia unor utile con- fruntiri interdiseiplinare [Tilly 1975; Grew 1978} Teoria politica ‘d) Ramine in discutie problema raportului dintre policy studies si(feoriagenerala in stiinta politica) care este cel de-al patrulea fra} ment Ti cfutarea_unitafi. Exagerind putin. bineinfeles ea s-ar putea amtintt e¥ eet mai important. cercetatoraistintei poitice din trecut de la Machiavelli la Hobbes, de la Locke la John Stuart Mill — si multi alficereetatori in domeniul socialului s-au ocupat, ca policy makers de problemele crearii ordinit politice, ale intemeierii statului, de men- tinerea, extinderea side buna funetionare a democrajiei nepnezentative si, in-acelagi timp, au elaborat teorii generale ale politicii la cai inzilele noastre, se pot face gi chiar trebuie si se fact referiri destul de utile. Nu exist’, asadar, 0 contradictie implicit’ si iremediabila intre policy making i teoria generala a politicii. Ba mai mult, din preocu- parile pentru ceea ce trebuie si ceea ce se poate face este posibil si isd la iveala cerinfe teoretice, intrebari teoretice, in fine, chiar teore- tizari. $i activitatea politica ridieé unele chestiuni relevante din punct de vedere teoretic, apelind la cunostintele si teoretizarile sale (Sartori 1995], Dah} [1967; 1985a; 198Sb] ‘isi manifesta interesul pentru aceasti perspectiva, si demonstreazd, prin studiile sale temeinice supra naturii si asupra schimbarii regimurilor democratice cd, «acd studiul politicii nu da nastere si nu este orientat de teorii_ generale care specialistul in politica poate s& rispunda ample, curajoase, chiar dac& destul de vulnerabile, va fi sortit sa ajung 4 in banalitate” [1961, 72]. Aceast& opinie este intru totul impartasitd de critici, atit de cei implicati in sectorul Ta esec total, si ca stiintei politice, cit si de cei care doar au tangenfi cu el. Dar si d parte, si de alta este la fel de des intilnit scepticismul in legatur’ cu posibilitaile concrete de ,,lansare” a unor teorii generale cuprinzatoare si curajoase. Asta face ca astizi si apard nefondate unele afirmatii, ca cea a ui William Mitchell [1969, 129]: ..Teoria va deveni mereu tot mai logico-deductiva si matematica. Pornind de la confinutul sau, vom face apel tot mai mult la teoria economia, la teoria jocurilor, la teoria Natura si evoluti stiintei politice deciziilor, a economiei b si la teoria finanfelor publice. Vom asista la 0 proliferare de modele de sisteme politice analoge tipurilor economie gi de piafi. La fel cum economistii vor incepe cu extre- mele opuse ale concurentei perfecte si ale monopolului, teoreticieni politic’ vor ajunge, dupi modelele democratiei si dictaturii, la combinafii analoge concurenjei monopoliste, la duopol si oligopol, La inceput modelele se vor construi in absenja datelor empirice, asa cum enerafie de critici diletanfi si se intimpld in economie: apoi se va ivi o g de «econometri politicin, care sé supund verificarii legaturile dintre teorie gi datele conere Political economy Aceasta previziune poate si pari naiva si foarte optimist i, in realitate, aproape nimic din ceea ce a prezis nu s-a intimplat; de altfl inca mai sint posibile evolutii de acest tip in viitor. Ramine rema cabila nu numai indicarea modalitatilor specifice de a teoretiza si dea estia de_a_urma direct labora teorii generale, ci si su politice (political economy), adic& a unui studiu.complementar. care si combine variabilele economice cu cele politice. E adevarat cf si cri- ticii au avut rolul lor in scoaterea la lumina a multora dintre neajun~ surile teoretizarilor in economie, a vizibilelor lor distonante fata de noile fenomene, a slabei lor capacitai predictive. Cu toate acestea, sub el pufin un aspect, s-au inregistrat pasi inainte care pot si-i incurajeze pe cei care gindesc [a fel ca Mitchell: extinderea si evidenta intrepa- et, dar ait de trundere a sferei politice cu cea economica si apelul disc evident in textul lui Mitchell, la keynesism si la economia bundstarii cele dou mari provocari pentru autonomia si pentru relevanta politicii sia discipline’ care o studiaza. Speculafia teoretica ‘e) Este putin probabil ca Dahl sa fi avut in minte soluyii asema~ natoaré. Totus, ca un bun colaborator al unuia dintre cei mai impor- tanti exponenti ai political economy, Charles Lindblom, Dahl era in mod sigur constient de posibilitatea punerii concrete in aplicare a unor asemenea directii de evolutie, de utilitatea si chiar de posibilitatea lor 39CURS DE STIINTA POLITICA de proliferare. Dar linia directoare indicata de el, in indepartatul 1961. cel de-al cincilea fragment in cAutarea unit ii, 0 reprezinté speculatia teoreticd. Acest fir director se intinde pe © perioada destul de mare. desi, in realitate, stiinta politica nu a facut multi pasi in astfel criticabila si critica acestui subi te, raminind ti. Merit efortul de a acorda o atentie aparte deoarece prin intermediul analizei sale se poate evalua mai bine evolutia trecutd, prezenta si viitoare a stiintei politice. 5. STIINTA POLITICA $1 TEORIA POLITICA Pentru ca specula ia teoretica sa se poata manifesta si exprima in totalitate, sint necesare trei operatii complexe si diferite, pe care trebuie si le efectudm, dact vrem s& stim care este locul stiintei poli- tizi, cum a ajuns acolo si catre ce directie se indreapy tick Filozofia politica Prin a operatic este destul-de-tigor-de-definit. Dac’ stiinta poli- imina ferma pe pozitie in fata speculatiei teoretic. ebuie si se confrunte cu (si s4 se redefineasci prin raportare la) filozofia politica. Bogata si diversificata traditie de gindie in filozofia Politica cuprinde cel pufin patru componente semnificative: @))cdutarea celei mai bune forme de guvernare si a celei mai bune republici: B) cercetarea fundamentelor statului fireasca, logici a obligatici politice: heercetarea naturii politicii si a distinctiei firesti intre politica si morali ‘analiza limbajului politic $i metodologia stiinfei politice {Bobbio 1971, 367] Numai ultima dintre acestea caracterizeaza o ,filosofie politica” ce ar putea avea puncte comune cu stiinta politica. Celelalte trei sint lipsite de cel putin una dintre componentele pe care Bobbio le consi- dera indispensabile pentru a pune bazele unei stiinfe politice empirice, si anume: cercetarea celei mai potrivite forme de guvernare nu este si nici nu pretinde a fi non-evaluativé, chiar dimpotriva; cercetarea gi justificarea (sau nejustifica 40 Natura si evolutia stiinjei politice fundamentelor statului nu este explicativd, ci justificativa; cercetarea naturii politicii se situeazi in afara oricarei posibile verificdri Cea mai bund forma de guvernare Un singur repros trebuie si i se aduca acestei clasificdri destul de clare a lui Bobbio, Stiinja politica nu mai las pe seama filosofiei politice cercetarea celei mai bune forme de guvernare. Ba din contra, de curind, in urma redescoperirii institufiilor, acumularii de cunostinte empirice gi teoretice, a posibilititii de a interveni concret in procesele de democratizare si de consolidare democraticd, stiinta politic’ a actionat si actioneaz& inca in directia definirii caracteristicilor, daca nu ale celei mai bune forme de guvernare, cel putin a formelor de guver- hare mai poitivite, in functie de natura sistemelor politice, a sistemelor de partide, a societitilor civile, Diferenta fata de filozofia politica ar consta in faptul licind metoda comparativa, fundamentele empirice ale recomandarilor sale. ale stiingei poli- stiinfa politicd cereeteaza temeini Este interesant de observat c& diferitele tradi tice inregistrate in diverse tari europene si in Statele Unite isi au ori- zinea, nu intimplator, tocmai intr-un anume mod de a se defini in raport cu unele componente semnificative pe care Bobbio le considera fundamentale pentru curentele de gindire ale filosofiei politice. De exemplu, in timpul istorismului si ideatismului german, intr-0 traditie culturala destul de impregnati_de_drept_simarcata de importanta institufifor, stiinfa politica a fost impinsA in directia unei.interpretii.a fenomenelor politice, din perspectiva_unui_trebuie=si-fie. a ciutitii lunei esen{e, a unei conceptii totalizatoare. in Germania in timp ce abia se punea in aplicare, lent, opera de emancipare initiatd in sociologie de Weber si apoi cea de reinnoire, pe care 0 avea la de la Frankfurt (in cadrul céteia s-au afirmat multi considerat in vedere $co: politologi de seama, dintre care cel mai important poate fi cons Otto Kirchheimer [Jay 1973], represiunea nazist’ descurajeazi {ele sociale germ: asadar, dou’ aspecte fe. Renasterea lor prezinta,CURS DE §THINTA POLITICA [Lepsius 1984: pe de o parte, preluarea unor metode si a unor pro- bleme pe care diaspora specialistilor germani in stiinfele sociale le vor duce-curet inir-un mediu mai receptiv, dar si mult mai diversificat cultural. €a Statele Unite; pe de altd parte, infiriparea unei traditii indi gene, cu aceleasi ambitii de a oferi o teorie generala a societitii (cazul lui Jurgen Habermas), cu aceeasi vocatie totalizatoare. Desi doreste si inainteze intr-o directie empiricd, stiinta politicd germana inregistreaz? © tendinga aparte catre teoretizare, aspect care o face si devind unica in panorama internafionala In Frama In Franja, traditia mai puternica nu pare filozofii politice globale, nici cea a prescrierii_unei_lumi mai bune. Daca’ si generalizim (ineadrindu-i printre parintii fondatori ai stiinjei Politice franceze pe iluministi, pe Montesquieu si pe Tocqueville, isto- fi fost nici cea aunei sen Thiers si scoala formata in jurul revistei Anmales), se distinge Q stiinta politica uneori perceputd ca istorie politica, istorie a institu- fiilor, nu tocmai inclinata spre cercetarea empiric, oarecum provin- ciald, uneori filosofanta, intr-o pozitie periferica pe scena mondiala si fira influenta pe care istoricii si structuralistii francezi au stiut sa si-o exercite in alte domenii. Existd totusi, exceptii semnificative, care se regasese analizate intr-un tratat important [Grawitz si Leca 1985] in Marea Britanie si Scandinavia Dat fiind faptul c filozofia analiticd $i reflectia asupra limba- jului si asupra metodei constituie domenii de investigatie ‘mai usor ‘ondue tre stiinfa politica si cAtre cele trei premise stiintifice ale explicarii, verificarii si non-evaluarii, © Marea Britanie si, in general, in lumea anglo-saxona si scandinava, Fard prea mari ambitii speculative, dar destul de soli stiinjel politice britanice urmeaza directia lui John Stuart Mill in des. crierea fenomenelor, proceselor, institutiilor politic. iiliza demo. crafiei — influenja veniti dinspre fabieni si caracterul_progresist sint, pe alocuri notabile, Surclasata din punct de vedere cantitativ de cea din Statele Unite, stiinfa politica brit gasese un teren fertil in ied Se menfine totusi strins 42 Natura si evolutia stiinjel politice in terenul cercetitilor serioase, bine cotate, mature din punet de vedere analitic-Aceleasi aprecieri sint valabile si pentru politologii scandinavi, care reusesc si contopeascd unele tradifii culturale ,.conti- nentale” (mai ales analize institufionale) cu unele tradifii culturale ozofia analitica), cel mai bit anglo-saxone (cercetarea empiric’ si combinate in opera lui Stein Rokkan. in Italia intrerupta brusc de ascensiunea fascismului, dar destul de ete- jent inrddacinata si inca fragild, stiinfa politica italiana se poate raporta la un trecut ilustru si la numele lui Machiavelli Mosca, Pareto si Michels, Dar, daci traditiile culturale conteaza, atunct influenfa dreptului, pe de o parte, si a filosofiei idealiste (ce se manifestase in pozitia adversi a lui Benedetto Croce fat de soci logie, disprefuita ca fiind 0 ,stiinfé infirma”), pe de alti parte, sint rogena, insufi direct raspunzatoare de intirzierea evolutiei stiinfei_politice italiene, care abia la sfirgitul anilor ‘60 igi incepe cariera academica si se profe- sionalizeazi, intr-un-ritm_destul de lent si_inegal. O istorie scurt mareata de raporturile strinse cu cultura Statelor Unite gi care rise si ‘mind divizata si fragmentaté. La_nivelul intentiilor, totusi, stiinja politic’ italiana pare sa caute un echilibru intre cercetarea empiricd si ngi_o simpld istorie politicd si fird a_atinge bstracte (pentru un bilan, Graziano 1986), teoretizare, fi nivelul unei teoretizari si ajun in Spania arcerea la democrafie a fost preced in Spania int roasa dezvoltar si insofiti, in mod simtitor, de v politice. Cercetitori formafi in mod diferit, mai intii in strainatate (in leze, franceze si americane), apoi in Spania, au reali- stiinget universiaile en zat numeroase analize empirice asupra sistemului lor politic si.impor- tante speculafii_referitoare a natura democratiei, la_dinamica_si transformarea sa, Daca manualele au demonstrat posibilitatea de a rea- liza sinteze intre cercetare si teorie,atunct stiinta politicd spaniolA si-a demonstrat de curind misura_propriei_maturititi [Caminal BadiaCURS DE $THINTA POLITICA 1996], chiar constitutional, oarecare dependenti fai de dreptul Jn Statele Unite Discursul evaluativ devine mult mai complex in ceea ce pri- veste SUA. Stiinta politi culturala relativ recenta (exist americana este, pe de o parte, o activitate de aproape un secol) dar continua humarul cercetitorilor americani il depiseste pe cel din toate celelalte fri, luate impreund, Constanta este supravegherea la care stiinta poli ticd din SUA este supusa [Crick 1959; Ricci 1984] sau se supune [de la Sola Poo! 1967; Eulau si March 1969; Waldo 1975; Finifter 1983) tending find diversificate. Aga incit este dificild o apreciere sinte. asupra stiintei politice din SUA, fie si numai din punetul de ve al raporturilor sale cu filozofia polit Pentru a infeleg cu speculatia teoretica, cu adevarat dinamica si evolutia stiintei poli- tice in Statele Unite, nu e suficient s& se find s culturale. intr-o mica masura, doar de traditiile influenta. germand_ a formalismului juridic si institutional marcheaz& originile disciplinei, dar elementul care o carac 1 mai bine este filozofia empiried si pragmatica a lui Dewey si, in_consecinfa, contactul cu toate celelalte stiinte so Giale, incepind cu psihologia behaviorista, Sintetizind, stiinta politica din SUA esie evident empiricd, orientati citre solutiile problemelor Politice mai urgente, mai ales in domeniul relajiilor internationale Putin inelinata citre teoretizare, raportindu-se la modelul_ de demo- fafie al propriei tari, O sinteza a cercetirilor si publicatiilor a apro ximativ 16000 de politolo versitar, este 0 oper majoritatea profesind in mediul uni fe absolut imposibila. Tendinfele dominante pot si reflecte o perioada trecutd; tendinjele care se inregistreazA acum nu 1 consolidat inca; se simte o oarecare insatisfacfie, prevestitoare de schimbari. Se poate prevedea o reluare a reflecfiilor teoretice, dar nu si © renunfare [a cercetarea empiric, adevarata esenfi a stiinfei politice din SUA, Poate ci problema majora o va constitui depasi evaluati incorect interpretate, care a sfirsit prin a se traduce intr-o acceptare necriticd si intr-o reafirmare a modelului_american de democratic, minimalizat si fara fora de propulsare a contradictiilor Natura si evolutia stiintei politice dintre egalitate si libertate, dintre eg: litatea rezultatelor (pentru critict incisive, MeClosky si Zaler 1984; Verba si Orren 1985; Verba, Schlozman Lehman si Brady 1995). itatea_sanselor si Raportul cu el a trebuit sa se r Daca stiinga politica din fiecare § amineze si si se redefineasci in contact cu propriile tradifii specifice ale filosofiei politice nationale, este tot atit de at C4 pentru fie $i pentru stiinfa politica in ansamblul ei, exista problema indirii politice. Din indiferent ce punct de de in parte raportarii la clasicii am privi, avem de-a face cu o raportare dificila. Clasicii pot fi pur si simplu lasafi la o parte, considerind cf, in cel mai_bun caz, au stiut sa ridice intrebari fundamentale, etern valabile, referitoare la politica, atit ca forma de reflectie teoretica, cit si ca activitate empirica; pe de alta parte, ei pot fi total ignorati, sustinindu-se cd, in funetie de timp si de oe, -aui schimbat atit metodele, cit si tehnicile, cA ruptura epistemo- sam la inceputul secolului nostru aclasicilor. Stiinta i inregistrata in toate stiintele separa clar reflectia politologicd ce urmeazé politica este lipsita, astfel, in mod deliberat, de radacinile sale dec Réiminind ined la elasiei a unei intoarceri efective Iti in a le Totusi, chiar si cine susfine posibilita si eficiente la clasicii politicii intimpina destule dific atribui un rol bine definit, Intructt dezba dou ea pare intr-adevar deschis& in stiinta politics americand, citate ar putea sii exemplifice pozitiile diferite si problemele lor CClasicli filosofiei_politice, asadar, ne inviti_s& implrtisim_marea aventura a min{i si spiritului. continuind cercetarea autorilor lor, in vederea uunei kirgiri a perspectivei si a unei aprofundari a cunoasterii. Nu se ce iimitarea» acestor autori in mod mecanic, nici «intrarea in competitie» cu ei a goana dupa glorie, ci reproducerea, prin meditatie, a experien- {elor interioare ri originale care $-au axat clasicii si proiectarea unor incer le elaborare a unor simboluri care s& cilauzeasci omul contemporan in [Germino 1975, 262]CURS DE STHINTA POLITICA Teoria politica clasicé continua si defineasca multe dintce_proble- mele flndamentale, s4 sustind intrebarile crtice si sa pund la dispozitie con- cepte_de_baza care si informeze_si, direct sau_indirect,-si-i-ghideze pe Cercetitori in spatiul stiinfei_politice. Analiza comportamentului electoral, sondajele pe esantioane si datele referitoare la categoriile de sisteme politice, Precum si studiile referitoare la transpunerea in viafa a politicilor publice pot fi recunoseute aproape intotdeauna, ca orientindu-se catre tematiei care au fost pereepute mai intii ca semnificative in teoria politicd clasiea” [Bluhm. Herman, Murhpy, Nelson si Pye 1985, 2: Dificulteyi Daca primul citat este destul de pufin probabil si ducd la indicatii operative de cercetare si la reflectii legate de stiinta politica (se pare c& autorul vrea sa sugereze o risturnare de tendinte), al doilea, este, intr-o oarecare masura, expresia unui wishful thinking, al unui pios deziderat: Oricum, ambele situatii semnaleaza o evident nemul- {umire fat de situatia raporturilor dintre stiinta politica si clasicit teo- politice. Rarele si succintele referiri la clasici (Aristotel si idide, Hobbes si Locke. Burke, Tocqueville si Mill) intifnite in rile de politologie nu schimba esential starea lucrurilor politic’ contemporand nua gasit inc’ modalitatea dea intru totul gindirea clasica, Niciunde istoricii zofii politici contemporani n- stiinta recupera inditii politice si filo- i reusit sa reformuleze contributile cla- sicilor, in asa fel incit sa le redea intr-o manicra relevanta gi si le fac usor de folosit. in locul unei imb la 0 batilie neobisnui iri spirits le reciproce, s-a ajuns intre filozofii $i cereetatorii stiinfei politice Pentru apirarea granitelor disciplinei sau pentru cucerirea unor ample Spatii academice, insotita de retragerea pe terenul deja cucerit 51 sigur al cercetiri strict disciplinare. Situatia este intretinuta de dificult de a stapini in acelasi timp clasicii, contemporanii, noile tehnici de are si de analiza, vasta literatura acumulata in diverse sectoare. Ramine astfel deschisi intrebar seamna cu adevarat sa faci teofie politica in stiinta politicd contemporand. Daca raspunsurile lui Germino si ale grupului de politologi din American Political Science Association sint, din diverse motive, inadecvate, exist si alte aspunsuri mai satisficdtoare? Existé drumuri teoretice su cient de 46 luminate? Exist propuneri motivate si impartasi suficient de cercetatori? Probal deschise individualizarea posibilelor sale perspective de dezvoltare, inc& de la inceput: nu existi o idee universal acceptata despre ceea ce este (iar trebui_si Corecta se confrunta mai multe moduri dea face teorie si ma perspe Versiehen) si (eoria pozitivista,) definita intr-un_mod_ specifi Exempt; de Kaptan [1964]. in viziunea acestut autor, o teorie este un ierarhice refea (pattern) idk sint prezentate ca fundamentale’ teoreticd pr gilor considera ca, in cele mai fericite cazuri, este posibila el tunei teorii de nivel mediu (de exer electoral, in analizele partidelor politice, in sectorul studiilor referi- lea teoretizari sabil si dispund de un sistem con sistemele conceptuale este destul de puternica, aga incit un specialist a adus in discutie dispersarea [Gunell 1983, 4]. in_conceptia altora, teoria Natura gi evolutia stiintei politice de un numar Ic nu, dar explorarea problemelor nntribuie la o mai bund definire a cimpului disciplinei si la Ce este teoria politica? Cel care cerceteazi aceasta intrebare intimpina o dificultate fie) teora ported” Ti 9 manierd probabil multe mai_clari se face intre teoria_infeleasi un ansamblu de empatie si intelegere numit de Distinctia ctiva weberian} in cadrul d in celelalte, legile ce intra in componenta lor deductii dintr-un mic ansamblu de principii (1964, 297-298}. in stiinga politica nu exista o al cis si univocd Ma oprese, acceptind ideea ci cea mai mare parte politolo- laborarea ;plu in domeniul comportamentului nt si la reprezentarea politica), si nu a unei teorii gene- politicii, desi multi cauta, in mod constient, s se mengind pe rale. Dar, pentru a strabate acea cale este indispen- ;ptual unificator si acceptat. Conceptele teoretice Pentru moment, in domeniut teoriei politice, concurenta dintre jenerald @ pulerii)ar putea si constituie inc idealul_teoriilorCURS DE §THNTA POLITICA politice; in conceptia altora, ar putea fi revalorificati o teorie generals 4 Stafiiy (dar, conira, Easton 1981); dupa altii, conceptul de bazi irebuie 58 ramind cel al(Gistemuli} (politic) elaborat de Easton ‘ntre anit "50 $760, concept care ar avea si avantajul ci accept conexiunile fciente si de durata cu alte stine sociale: in fine, mai exist si cei care susfin cA, in mod inevitabil, conceptul fundamental al teoriei politice ar itebui A fie cel de(decizid-Intr-un maniera aparte, Riket,[1983, 47 si 55] Zi_c\ noua teorie politica ar trebui_si-se~Gefineascadrept esthetics, .studiul strategiei deciziei” si cA obigctul siu-va-consta.in identficarea .conditilor necesare pentru un echilibru al preferinelor” Neo-institupionalismul in coneluzie, s. instaurat un fel de duel intre dou perspective care. dacd nu sint exclusive, apar dominante la sfirsitul ‘ne0-institufionalismuT 3{teoria alegeriirajional® Prima perspec rolul jnstitufifor, nu numai formale, dar si percepute drept comportamente ritualizaté, constructii_stind in asteptarea propriului rol [pentru o sinteza eficienté, March si Olsen 1992}; a doua, dimpotriva, pune accentul pe comportamente, pe cule, pe asteptirile individuale ale actorilor politici [Giannetti 1993 Green si Shapiro 1995], Si Spunem aga, a redescopei Alegerea ragionales Asa cum vor demonstra in capitolele care vor urma, din cind in cind, in functie de problema studiata, formu referiri la putere, la insttutii, Ia sistem, la alegeri fe dintre aceste formuliri diferite este in masura si constituie un fragment de teorie. Din pacate, achizitiile lor nu sint cumulabile; lipseste, prin um de ansamblu side o larga respirati e, 0 teorie general Pluta salvatoare a stiingei In general, se poate afirma 8 frumoasa imagine a lui Otto Neurath refertoare Ia iniiativastinifed [Zolo 1986} se impune mai ales in cadrul raporturilor dintre stint politics si teoria politica: ne alam pe 6 pluth in largul mari si trebuie st recurgem la reparati 48 Natura si evolujia stiintet politice le de la bord si la a ne intoarce la mal. chiar destul de dese si de serioase, la instrument pluta in sine, fara s& o oprim din navigate gif Asadar, stiinta si teoretizarea nu actioneaz& prin acumularea de date gi studi, ci prin intermediul unor astfel de inlocuiri care duc. in-final. la modificarea structucii plutei, deci a teoriilor. in ceea ce priveste stiinta politica de If sfirsitul anilor "90, pare dificil sa nu descoperi — alituri de un numar imens de date side investigatii si de o munca temeinicd nerala. S-ar putes asupra teoriilor de nivel mediu - 0 reflectie teoretica g spune c& este vorba de un reculer pour mieux sauter, de-o incercare de Hua avint pentru a depasi obstacolele care apar in fata formulirii_ unor {cori indraznete si inovatoare. Dar pluralismul conceptelor sugereaz mai prezenfa permanenta a dispersarii si fragmentatii, $i nu aparitia degral simptomelor unei sinteze teoretice generale in dezvoltare, 6. UTILITATEA $TIINTEI POLITICE De citiva ani, in acest domeniu, exist moda dea vorbi despre criza”: crizi de guvernare, erizA politic, criza a stiinfelor sociale, ciza a demoeratiei. Nu e cazul si ne asumém 0 atitudine ingiduitoare pentru faptul cA nu exist volume sau studii ale unor cercetitori in domeniul -cviei stingei poitice”. Este wgedia stiinfei politice” [Ricci ia consti in dobindirea unui rol tiinjei politice in care s& se ridice problem adevairat c& de curind s-a seris despre 1984], dar, in mod paradoxal, 1 academic, profesionaliz tare gi teorie, in locul ridicArii unor intrebari fundamentale, perene gi si legat de scholarship, infeles ca amestec de al invayari explicite gi exclusive a democratic, intrebarile ile fundamentale, pare oportun sane fare se pot da rispunsuri falsificabile i diversifica cunostingele in domeniul politologiei, decit s4 ink cu _intrebi punem maiales intrebari la capabile de ne referim Ta chestiuni pe cit de vaste, pe atit de vagi a ce priveste democratia, nu s-ar putea spune cA polito- logii.confemporani_nu-impartasesc o orientare favorabila democratie! ca forma de guvernare. Dimpotriva, majoritatea, dintre cei mai impor 49CURS DE §TIINTA POLITICA tangi, s-au an ygajat cu mult daruire, in anii '80-'90, intr-un shoughful wishing, in prevestii ficute pe baza reflectiilor, pind ce democrat consolidat. $i nu se poate spune, judecind dupa calitatea studiilor asupra tranzitilor si asupra democratiei, c& rezultatele nu ar fi bune (de exemplu Fernando Henrique Cardosso, unul dintre cei mai de seama cereetatori, a devenit chiar Presedintele Braziliei in 1994; el nu reprezi politologi din America Latina si din alte p 4 decit virful icebergului implicarii politice active a multor ti) Maturitatea Maturitatea stiinfe polite 0 face si recunoascd pe deplin c procesele prin care se ajunge la regimuri democratice, la punerea in valoare a diversitaii de situaii posible, la determinarea flexibilitafii formelor si conginuturlor, a tipurlor de pluralism in democrat $i a democrafieiinsdgi-nu sint liniare putea a rma, capabilt si Tact f stiinja politica contemporand este, pind la i complexitatiisistemelor politice contem- porane. Pornind chiar de la aceasti simpla constaiare, se poate realiza un tablou de ansamblu al disciplinei astiz Pluralitatea tezelor in_primul rind, diversitateaperspectivelor sia contributilor se elev mai mult ea un element benefic, ca un pluralism necesar, dect ca fragmentare a cimpului analitic si teoretic. Absenfa unei paradigme predominante face posibila menfinerea unei dezbateriinteleetwale, a unei continue provocari de idei, care se anunfa fecunda [Panebianco 1989), Pluralitatea cercetdritor in al doilea rind, extinderea cercetarilor, mai ales a celor predo- ‘inant operative, face posibili dobinditea de noi informatii si elabo- rarea de noi ipoteze. Expansiunea politcii, a prezentei si afirmarii ei, ¢ contrabalansata de extinderea cimpului stiinjei politice si deci a studiuluisistematic si empiric al fenomei clor politice. Cervetarea pare sa fi ajuns dincolo de stadiul de debut si teoria pare a fi capabila si evite excesele elaboritilor abstract. in al treilea rind, nu numai cA disciplina apare consolidata din punct de vedere academic, dar fi este recunoscuta si utilitatea social’, Ba mai mult, se manifest o nevoie de siiinff politic perceputa ca 0 mura a stiinfelor sociale, in masura si formuleze si sa sistematizeze inostinfe specifice legate de fenomene politice. de institutii si de ese si de comportamente. in fine, stiinfa politica a reusit si plaseze variabilele politice in e. Lasind la o parte preten- centrul tuturor analizelor sistemelor politi lille voluntariste (, mative (politica este cea mai important activitate uma litica in postul de comanda”) si asertiunile nor- A"), stiinga politica contemporana a reusit si dovedeasea, in mod convingator si anfa cruciali a variabilelor politice in colecti- triumfalism, a aparut constiinta cd functio- Vitaqile organizate. F harea sistemelor politice nu poate fi explicatf, daci nu sint puse la nsformarea lor nu poate fi Jispozitie tehnici analitice specifice, c& tr njeleasé, daci nu se folosese instrumente adecvate, c& nici o schim- bare nu se poate realiza, daci nu s tinfe. ineluzindu-le sipe cele operationale, pe care stiinta politica I-a elaborat si la care mai lucreazA inca Sisn into continua si probabil perend interactiune intre redefinirea ropriilor obiecte si revizuirea metodelor in contact cu inovatiile din diverse sectoare ale stiinfei. analiza politica contemporand tinde sa in- luda din nou in domeniul su atit contribufiife fundamentale ale cla- sicilor, cit si noutifile aduse de specialistii contemporani. Politologii nu sint neaparat ,mai buni” decit ginditorit din trecut, a problemelor contempor ins au dobindit 0 mai mare constiinté metodolo Sint constien{i c4 trebuie sf fie mai-sistematici_mai_putin normativi mai atenji in construirea ipotezelor si in formularea generalizarilor acesiea si nu fie de-ajuns, dar fir ele nu exist Si fie mai complexe $i reflectia Este posibil ca toate sliinja polities. in conseein(a, aju leoreticd, si activitatea practica, care din punct de vedere istoric aut dat posibilitatea colectivitatilor organizate si-si plismuiasea propriul destin [Pasquinol 985},rrr Capitolul 2. PARTICIPAREA POLI 1. PREAMBUL Activitatea politica se caracterizeaza prin raporturi care exists modalitaji, frecvente si intensitii diferite, grupuri, asociatii si institutii. Aceste raporturi sint, in mar si analizate ca forme de participare politi in for tre indivizi, clasificate Conceptul in sine, pro- ¢ legate de el si diferitele sale manifestiri au dobindit, asadar, un loc important in studierea politicii, mai ales intr-o perioadé marcata de cereri de democratizare care constituie tot atitea cereri de participare Politica implicind diferite domenii si niveluri ale sistemului politic Din aceste motive, analiza participarii politice se dovedeste a fi esen- {ial pentru infelegerea politicii i epoca sufragiului universal si destul de dificila si complexa, datorita multidimensionalitati fenomenului si Famificatiilor sale, Va fi, deci, oportun si recurgem la clarificari Suceesive, avind ca obiectiv realizarea unui tablou clar, cit mai complet al tuturor problemelor ridicate 2. O DEFINITIE PRELIMINARA Activitate $i interes Orice definitie trebuie si delimiteze domeniul de cercetare in chiar momentul in care cauta si-si clarifice obiectul cercetirii, Exist nenumarate definitii ale participarii politice, Ar fi, poate, suficient si jecesar si incercim © combinare-fuziune intre definitiile care pun aecentul aproape in mod exclusiv pe activitdyile indivizilor $i defi- nifiile care evidentiaz implicarea lor psihologica, inreresul, intre cele care accepti cadrul politic de referinta inijial si cele care sugereazh depiisirea lui, intre cele care se orienteaz& citre forme clasice de parti- 32 Participarea polities cipare si cele care subliniaza existenta si importanta unor forme noi heterodoxe, poate anormale. Participarea vizibila in urma acestui demers eclectic, putem propune 0 definitie a participarii politice, care ar suna cam asa: participarea politica repre- 7ivtd acel ansamblu de acte si de atitudini care tind si influenteze (intr-un mod mai mult sau mai putin direct si mai mult sau mai putin izle celor care detin puterea in sistemul politic sau in orga- jerea lor, in perspectiva Participarea latenta Prin aceasta definitie se distinge mai ales acea modalitate de participare vicibila, care se manifesta prin comportamente, Totusi, uni Autori au subliniat cA, in special in regimurile democratice, ar putea fvea o influent aparte sub forma asa-ziselor .reactii previzibile”, i Prezenfa unei participarea invizibila sau, mai bine zis, latenta, ad interesate de politica si bine informate in legatura cu dezvoltarea sa, care, din diferite motive (printre care satisfactia fafa de bunul mers al sistemului politic sau neincrederea in propriile capa- opinii publi citi), se pune in functiune destul de rar gi nu intr-o maniera constant. Important este ci acest public dispune de capacitatea de rticipa. in aceste conditii, un public relativ informat si deja tizat” poate s4 intre in arena participarii politice, influentind alegeri si decizii. $i ro face Modalitatile prin care sint alesi decidentit politici si prin care sint influentate deciziile diferd considerabil, in functie de sistemele politice gi de organizatiie politice. Totus, in orice sistem iin orice moment istoric se pot distinge trei modalitaji sau ansambluri de modaliti ) cele recunoscute de normele si de procedurile in vigoare, cu consecinge legale; b) cele nerecunoscute, dar acceptabile si acceptate, care, chiar dacd prezinta variati si oscilaqii insemnate, nu sint, totusi,ilegalCURS DE $THINTA POLITICA ©) cele nerecunoscute si care lovese chiar in bazele sistemului si ale organizarii sale, avind diferite grade de ilegalitate sau de extralegalitate. Sistemele politi inregistreaza diferente semnificative in capa- citatea de a atrage noi forme de participare, in flexibilitatea sau rigidi- {atea fata de noile intrebairi, de noile argumente, de noile subiecte. Aefiuni individuale In cele din urma chiar daca activitatile 51 atitudinile care intra in sfera participarii politice pot sa influengeze fenomenele de politizare si de solidaritate individuald sau colectiva, de identificare si identitate de grup, participarea politica este mai usor analizabila si analizata sub forma de activititi si atitudini, stimuli si resurse care se referé la individ luat separat. Va fi apoi necesar si util s8 specifica izvoarele acelor activitii si atitudini, motivatiile, obiectivele si conse cinfele, referindu-ne si la grupuri si, asa cum am spus deja, la cons yarea sau schimbarea stratificarii social-politice gi a sistemului domi- nant de valori si interese. Nu este vorba de intenfia de a adera la una dintre perspectivele individualiste in epoca politicii de masa sau de a accepta perspectiva analitica inregistrati sub numele de rational choice (dupa care indivizii actioneaza numai in functie de calcule rationale, adesea de o rationalitate limitati), cit mai ales de cea de a porni de la individ, pentru a explica, prin intermediul comportamer telor sale, procesele de formare a grupurilor si a activitafilor colective. Un model Apoi, daca se se are in vedere, asa cum e normal, un demers comparativ, atunci trebuic sa amintim ca, pentru a realiza un model al proceselor complexe care stau la baza deciziilor politice individuale. tun autor, atent mai ales la relevanta grupurilor, a propus ca variabile importante ,rolurile individului in mediile sale vitale, colectivitayile cu care se identifica, alegerile posibile in comunitatea locald de apartenenfa si alegerile posibile in calitate de subiect al unui sistem politic najionat” sa Participarea polities 3. UN PROCES COMPLEX Participarea politica poate fi considerata atit un fenomen antic, cit si un fenomen recent [ Cotta 1979]. Este un fenomen vechi, daci ne referim la perioada care incepe din momentul in care se poate vorbi de politica, pereeputi ca activitate desfisuratd in comunitafi orga- hizate, in care existi participare politica. E un fenomen recent, pentru ca t, in adevaratul sau infeles, de schimbari semni- ative in sistemele social-economice si in natura comunitatii politice Nimeni nu s-ar putea indoi, data fiind ‘vechimea eae ca despre participare politica ar trebui savse vorbeasca si in cazul ora- selorsat rect In reaifate, find absractic de nuda dtl de limitat al celor care puteau lua parte efectiv la procesul decizional, in urma unei riguroase selectii, caracteristicile de baz ale participarii politice, adic& esenta sa si influenfeze atit alegerea d denjilor, eit si deciziile in sine, erau totusi.prezente si in polis-ul recese, si in timpul Republieii romane. Democragia directei Aceste experiente sintatit de importante tocmai pentru e& le-auy nditorilor politic! posibilitatea unor forme de democratic are si completeze sau chiar si inlocuiasca democratia re- prezentativa. $i formele de democratic directa, in special difertele tipuri de referendum, pet r jslative populare, pind si eventualele ,revocdri” ale reprezentantilor alesi, sint caracterizate drept cele mai ample si incisive posibilitiji de participare politic, Pornind de la aceste aspecte si fird a urmri indeaproape succe- siunea istoriea a participa politice, se poate afirma ei multe forme de organizare a puterii politice, in lumea occidental (absolutismul) si in lumea orientala (despotismul) nu au lasat prea mult spatiu pentru afirmarea pe lungi perioade de timp a participarii politice. Abia odati cu aparitia formelor modeme ale statului in lumea occidentalé, si mi ales cu primele tendinfe cdtre democratizarea interna, se poate vorbi sugerat direct’, cuCURS DE STINTA POLITICA mod legitim de participare politica. Atita timp cit se poate afirma ci participarea politica a existat mereu, se cuvine s& susfinem ca feno- menul a cApitat caracteristicile sale specifice dupa formarea statelor nationale, concomitent cu presiunile in vederea unei democratizar formale si substantiale, insotite de put culturale gi social-economice. nice schim| Participarea electoralit Aceste procese au fost analizate in mod diferit. Cele mai importante dintre ele ar putea fi sintetizate astfel. Punctul de plecare al deciziei de a mari numarul participantilor la deciziile politice il constituie conflictul intern dintre diferite sectoare ale elitelor, ale celor care detineau puterea. De fiecare dati cind conflictul ajunge si fie acut i imposibil de rezolvat in mod obignuit, dupa metode traditionale, tnele sectoare ale elitei pot si caute si-si depisteze sustinatorii intr-un spatiu mai vast si si recurga la mobilizarea lor politica, adicé la stimularea de sus a formelor de implicare in sfera politica. Accasti icercare se poate realiza fie prin desprinderea de vechile reguli si prin crearea de reguli si de structuri noi, pentru a se adapta” participarea politica, fie la intimplare, Procesele cele mai moderate, mai transpa- rente si mai usor de analizat si de comparat sint cele care se refera Ia extinderea participarii politice sub forma participa electorale, adica a afirmarii dreptului la vot E adevirat c&, asa cum au subliniat unii autori din secolul trecut i politologii contemporani, participarea electorala este mumai una dintre modalitatile posibile de participare politics, dar este tot atita de adevarat cd, mai ales in regimurile democratice, consecingele sale sint imediate si semnificative, in masura s& influenteze alegerea . guvernanjilor la diferite niveluri si, in sistemele fie si partial concu- rentiale, tipul de politici ce urmeaz& a fi aplicate. E adevarat si cA pot exista modalitii de participare politica ce nu depind de comporta- mentul electoral, in regimurile nedemocratice si neconcurentiale, defi- nite de obicei ca heterodoxe si anormale, ca migciri, demonstra vio~ lente, greve anarhice, toate putind fi intilnite, dealtfel, si in regimurile democratice concurentiale, Dar posibilitatea de exercitare a votului 56 Participarea politica pe Tinga un ansamblu de activititi, de resurse si de consecinfe c depind de el ~ face din comportamentul electoral un element central in procesul de participare politica. In cele din urma, dupa cum se stie, experientei clasice a constitutionalismului anglo-saxon i se datoreaza incercarea, pe deplin incununati de succes, de a inlocui gloantele (bullets) cu buletinele de vot (ballots), ca instrument de rezolvare a conflictelor, de a numara capetele, in loc de a le tia Democrat rre si participare ura ce se poate face intre procesul de in ceea ce priveste k demoeratizare si fenomenul participarii politice, cea mai bund con- ceptualizare se poate intiini la Rokkan, marele cercetitor norvegian identificind patru trepte institutionale, care, daca sint depasite, permit exercitarea gi extinderea domeniului participarii politice, inmultirea posibilitatilor sale de afirmare gi cresterea incisivitafii ei. Este necesar sine referim pe larg la aceasti conceptualizare. Treprele a) Prima treapta este cea a legitimdrii. Din ce moment din istoria for- mari statului si a fondarii natiunii se poate vorbi despre o rec noastere efectivi a dreptului de a formula o petitie, de a critica regimul si de a demonstra contra lui? Din ce an sau din ce deceniu istoricii cit ar fi existat 0 apiirare constant a drepturilor si prin scris apreciaz coamenilor de a se intruni, de a se exprima prin viu siitre ce limite? b) A doua treapta este cea a incorpordirit, Cit timp a trecut pind ca po- tenfialii sustinatori ai miscarilor de opoziie in formare s& se fi bucu- rat de drepturite formale de partieipare fa alegerea reprezentanfilor, avind parte de eyalitate deplina cu straturile establishment-ului ©) A treia treapta este cea a reprezentirii. Cit de inalte erau barierele care impiedicau reprezentarea noilor miscari si cind si prin ce tmijloace vor fi coborite, ficind astfel mai usoara cucerirea locurilor in adunatile legislative? 4) A patra treapta este cea a puterii executive. Cit erau de imune ‘organele executive Ia presiumile legislativului si de cit timp a fost 7CURS DE $THNTA POLITICA nevoie pina ce forta parlamentara si poatd avea influenta directa supra procesului decizional al executivului, atit prin unele forme, de reguld, proportionale, care si permit accesul partidelor mai mici, it si prin intermediul instituionalizarii responsabilitatii cabinetulul faa de majoritatea parlamentara? Mobilizarea sociala Acest proces de democratizare dificil, de multe ori lung si anevoios, de obicei conflictual, este caracterizat gi insotit de inmul- firea oportunitatilor, a locurilor, a nivelurilor de participare, a num tului de participant sia influenyei lor asupra celor care detin puterea si asupra deciziilor lor. El este modelat totodati $i deo interactiune semnificativa, cu caracteristici variabile, intre dinamica sferei politice si dinamica sferei social-economice. intri astfel in discutie (si merit SA le acordim 0 atenjie aparte) procesele cunoscute sub numele de ‘mobilizare sociala. In analizele lui, Karl W. Deutsch [1961] se opreste supra urmatoarelor caracteristici ) deplasarea populatiei de la tard la oras: ) deplasatea populated din sectorul agricol in cel industrial si apoi in cel terfiar, al serviciilor ©) eresterea populatiei si schimbarea compozitiei sale; 4) extinderea alfabetizarii ©) expunerea mai mare la mijloacele de comunicare in masd. Aceste transformari ii fac pe indivizi mai disponibilis& participe la influenjarea proceselor si decizilor care-i privesc direct, mai ales a cclor legate de sfera politico-administrativa. Participarea lor efectiva va depinde, apoi, de structura oportunititilor politice, adicd a modalititilor de organizare a sferei politice si a modalitailor de integrare politic, Sintetizind, concomitent cu transformarile fizice si psihologice ale maselor mari de indivizi, se inregistreazd un proces de implicare in sfera politica. Acest proces poate fi definit participare politica atunei ind este, intr-o anumits masura, relativ spontan si autonom, $i mai ales cind porneste de jos, chiar din rindul cetafenilor si urmireste s&-i fluenfeze pe cei care detin puterea politica. Trebuie sa fie numit, ins’, mobilizare, atunci cind este indus si heteronom, cind reflect’ 58 Participarea politica intentia celor care detin puterea politica de a-si asigura si de a tine sub control, prin instrumentele pe care le au la dispozitie, consensul si su finerea. Totusi, trebuie sd adaugim imediat ca, in sens tehnic, mobili zarea social implied $i un proces vast si complex de transformari, care creeazi multe dintre conditiile ce pregitese participarea politica: Este indicat si ne oprim putin asupra mobilizarii sociale, pentru ca lunele specificdri ajuta la o mai buna limurire a problemei, indiferent daca e vorba de persoane sau de gruputi. Demobilizarea i Ra cl e procesele Mai ales Gino Germani [1971] a ficut distinetia intre pro lor 5i traditionalelor scheme de activ de mobilizare primard, scindarea vech omportamene a prootiels de obiialne Senncuteriesanian tatilor grupurilor deja mobilizate, dar care se situau in scheme de comportament pasive i subordonate, sau facuserd un pas inapoi fat de sfera politicului. Pe linga acestea wutor @ evidentiat exis- tenta proceselor de demobilizare: ,in timpul conflictelor cauzate de mobilizare, unele grupuri sociale se pot opune mobilizarii altora sau participarii lor, fie ea chiar legitima, in anumite sfere de activitate Dac reugese in ceea ce si-auy propus, eautd si restabileasca starus- quo-ul, demobilizind sectoarele abia mobilizate™. in aceasti situatie se afla, de altfel, numeroasele tentative, esuate in mod repetat, din Argentina anilor 'S0-60, de a-i demobiliza pe sustinatorii pero- nismului, excluzindu-i din sfera politica. Oricum, riminind in domeniul problemelor macropolitice ale participarii, concluzia acestui paragraf trebuie s8 confirme strinsa lega- tur ce-exista intre procesele transformarii sociale, revendicarea drep- turilor, extinderea sferei de activitate in sectorul public si participarea politica. Daca indivizi si grupuri dobindese nu numai resurse econo- mice, ci si juridice si politice, si daca statul intervine in sistemul social- economic, atunci este destul de mare probabilitatea s8 se inregistreze serioase orientari catre participarea politica si cdtre structurile adecvate ei. Chiar daca in sens opus s-ar mobiliza toate eforturile, tensiunea par- ticiparii politice n-ar putea fi anulaté intru totul, Demobilizarea nu reugeste s& aiba definitiv cistig de cauza, in era participaCURS DE §THNTA POLITICA 4. UN PROCES CU MAI MULTE FAZE Politiz wre si receptivitate Odata stabilité tenclinja catre participarea politica prin dialectica dintre sporitea drepturilor si resurselor cetitenilor si extinderen ralal aparstului politico-administrativ, acest proces complex nu poate fi focalizat exclusiv pe participare, ci webuie extin, astfel incited e Prinds fazele polirizdrii, de dinainte de partciparea politica, si ale F aktivtait de dupa participare. Agadar,intrebarle relevante nu pot F use si rispunsurile adecvate nu pot fi oferte, daca perspectiva ma este largita in mod corespunzator, {Atta timp eit indivizi si grupurile considera nerelevante, pentru Propriile destine personale si colective, activitatea factorilor de decizic tia timp cit nici un antreprenor politic nu se ocupa de organizarea fonsensului sau a dezacordului fata de decizile Iuate sau pe cale de a f uate, atita timp cit este imposibilarealzarea si folosiren uned of da acces cite sfera politica, indivizii si grupurile nu vor politiza proprile rer si, deei, rata de participare va fi scdzuta sau nula. in schimb, cind Se va constientiza c& alti indivizi si ale grupuri influeneaza si, uncori, modeleaza destine personale si colective, decid in privinta atribuirt reaurselor, isi insusese.oportuntatile, cind vor apirea.antreprenori Politic, cind vor dispune de canale de acces si de influenta polite: cererile lor vor deveni politzate, vor fi indreptate cde sau impotriva ‘Suvernantilo, iar rata de participare va creste in mod corespunzitor, Factorit politi: ii Problema empiricA cea mai importanta priveste explicarea pro- Centelor diferite de politizare, deci cercetarea factorilor care ii conus Pe unit indivizi catre © politizare mai mare, comparativ eu alfii, care fac in asa fel incit uncle grupuris& igi indrepte cererile atte sfere Politica, iar unele sisteme police s& prezinte un nivel de politizare Cinterese + participare) generala mai ridicat decitaltele, intrusit enista ‘mai multe grupuri $i mai mulfi antreprenori politici, majoritatea aflin. 60 Participarea politica du-se in conflict: Explicatia nu poate fi univocd si trebuie orientata tre un ansamblu de factori care provin din cultura politica si din structura politica a sistemului gi a subsistemelor examinate. Agadar, 0 Fecunoastere corespunzitoare a factorilor de politizare, a cererilor gi a nevoilor sociale presupune 0 mai bund infelegere a sistemului socio politic si, fireste, yi a participarii politice Printre factorii care influenfeaza inelinajia grupurilor si a indi- vizilor edtre participare se gAsesc, desigur, si experienfele anterioare le- ate de participare, Daca participarea a avut sueces, adica indivizii au primit rispunsuri favorabile la cererile si la nevoile personale, va creste ulterior inelinatia care participarea politica. Daca cei care dein puterea Politica s-au aritat sensiili si receptivi fat de cererte exprimate; daci, insensibil, au fost ristumati datort® unei participari osile gi au fost de alti decidenti, ca urmare a cereilor si nevoilor nesatisfcute; in fine, participarea insdgi nu a avut un succes imediat gi sp ci a generat doar o comuniune de intenti si sentimente, un sens de colaborare si de identitate, atunci participarea ulterioara va fi stimula Represiunea in cel pujin unul din cazuri, tendinta care participare va fi rigs redimensionata, si anume cind defindtorii puterii politice vor fi sa recurgi la represiune gi s& ridice, deci, costurile personale ale oricarui act de participare. in mas Consecinele Analiza consecintelor participarii este destul de complex, pu tind fi condusa pe mai multe planuri, care vizeaza indivizii, grupurile si detinatorii puterii. Aceste posibile planuri merg de la coneret (rs- punsuri la cereri specifice), edtre abstract (receptivitatea sistemului si construct si/sau intivirea identitailor colective). Tocmai din acest ‘motiv, nici o analiza a participarii politice nu se poate incheia pina nu in considerare si versantul specific al consecinjelor participarit Politice. Situatia este valabila mai ales in faza in care este pusd in dis- cutie utilitatea concreta si imediata a participarii politice gi se inre- gistreazi tendinte, de diverse tipuri si de diferite intensitayi, catre 6CURS DE STINTA POLITICA neparticipare, citre absenteism electoral, citre abandonarea arene! Publice, in favoarea refugierii in viaja privata. Tinind seama de aceste consideratii preliminare, putem incepe analiza diferitelor modalitati de participare. intr-o anumité masur: Fiecare dintre aceste modalititi apare in diferite sisteme politice, Pe de © parte, se schimba frecventa si intensitatea cu care se recurge la ele, jar pe de alti parte ,.pachetul” in care sint incluse aceste modalitii, realizind configuratii diferentiate atit in ce priveste sistemele politice, cit si in ceea ce priveste predispozitiile si activitatile specifice ale Participantilor individuali. In sfirsit, nu trebuie uitat ca participarea se manifesta sub doud forme distinete: activitatea orientatai care decizie $i activitatea orientaté cétre expresie 5, PARTICIPAREA ELECTORALA Comportamentul electoral Aproape toti autorii sint de acord in privinta faptului ca parti ciparea clectorald nu este decit una dintre modalitiile de participare po- liticd, si poate nu cea mai importanta, chiar daca, probabil, cea mai ris Pinditi si universal acceptata, adicd cea mai practicaté in sisteme po- litice diferite intre ee. Pe ling aceasta, participarea electoral poate si constituie fie momentul culminant al unui ansamblu de alte activitati de Participare politica, fie momentul initial, aproape o preconditie, pentru tunele activititi ulterioare de participare politica. in ecle din urma, din motive care merg de la universalitatea acestui comportament, pind la re- lativa usuringd a stringerii datelor, de la caracterul verosimil al datelor insesi pind la abila watare matematic’, participarea electorald se. pre~ teaza la diverse analize profunde, la diferite niveluri ale sistemului po- litic, nu numai de tipul comparaiei inte sisteme, Nici o analiza a parti- cipatii politice nu poate, asadar, sa faca abstractie de analiza compor- tamentului electoral si de participarea electorala [Rose 1974; 1980} Dreptul la vot Votul este un act relativ simplu. Aceasta afirmatie nu trebuie totusi si ne facd si uitam cd extinderea sufragiului s-a infiptuit, de 62 Participarea politica obicei, in urma bataliei aprige dintre cei care detineau puterea politica si cei care o sfidau din interiorul clasei dominante si din afara ei; c& ritmuti si cadente diferite au insotit procesul de democratizare electo- fal si crearea unor structuri de partid si institutionale, in masura si susfind participarea electorala; ca in foarte multe tari dreptul la vot nu este nici permis, nici asigurat o data pentru totdeauna, ci este deseori fevocat, exercitarea sa find expusd la abuzuri si la persecutic iar {raducerea sa in functii publice, manipulata prin masinafii si fraude. Evident, acolo unde participarea electoral nu este sustinuta in mod ficient, toate celelalte forme de participare politica institutionalizati, pasnicd si legala se dovedese cel putin dificil si precare. sbi Exist diferente considerabile intre regimurile democratice in ceca ce priveste participarea electoralA, asa cum reiese din tabelul 2.1 In general, participarea electorala este mai degrabi mare, si nu este ade- Varati afirmatia c& in ultimii 20 de ani ar exista un declin semnificativ, aproape structural, al electoratelor democratice in afluenja lor cdtre lume, nici od ar exista o tendint, chiar si foarte redusa, in acest sens, Tabelul 2.1. Procentul mediu al participa la vot pentru Camera inferioara (1960-1995) ‘Australia (I4) oF Costa Rica (8) 31 Malta (6) 34 ‘Norvegia (9) 81 Austria (9) 92 Israel (9) 80 Belgia (9) 91 Portugalia (9) 9 Italia (9) 90 Finlanda (10) 8 Luxemburg (7) 90 Canada (11) 16 Ivlanda (10) 89 Franta (9) 16 Nowa Zeelanda (12) 88 Marea Britanie (9) 75 Danemarca (14) 87 Irlanda (11) "4 Venezuela (7) 85 Spania (6) B Germania (9) 86 Japonia (12) 1 iedia (14) 86 India (6) 38 Grecia (10) 86 S.U.A. (9) 54 Olanda (7) 83 Elvetia (9) 54 Nota: Tntre paranteze, numiul alegerilor pe care sa caleulat medi procentual de participare Sursa: Adaptare dupa Franklin (1996, 13] 6CURS DE STUNTA POLITICA Cit despre explicarea dife enjelor dintre diferitele sisteme Politice, aceasta poate fi sistemica si depinde foarte mult de caracte- risticile politice si instituyionale ale fiecdrui sistem politic. Asadar Participarea electorala se asociaza cu importanta alegerilor, cu impor. tana pe care alegitorii o atribuie reusitei acestora si cu propria per ceptie a influentei asupra acelei reusite. Multe alegeri in circumscrip- {iile uninominale au rezultatul asigurat, tocmai prin avantajul natural al unuia dintre candidati, asa cum se intimpla in SUA gi in India, deci mobilizeazi mai putini alegatori. in Elvetia, alegatorii stiu cd votul lor nu va schimba componenta executivului (prestabilita prin acordul intre partide), deci nu sint aga de interesati si mearga la urne. in consecin(a, in aceste ari procentul de abtinere de la vot este destul de ridicat, find Compensat numai in parte de existenfa altor forme de participare Politicd (referendumul, in SUA si in Elvetia), in parte de-a dreptul amplificat in SUA. de bariere juridico-institutionale care vizeazi inscrierea individuala si voluntard pe listele electorale, rezidenta pe 0 anumita perioada de timp. ziua si orarul votarii Votul si informatio Oricit de simplu ar fi actul votarii, el nu este intru totul lipsit de cheltuieli si, in functie de sistemele politice, este in mod diferit nlesnit sau complicat prin regulile dupa care se conduce. in conceptia celor mai multi cereetitori, votul este un act care traduce nemijlocit preferinjele individuale ale alegatorilor, dar el nu oferd informatii specifice ci, mai curind, generice. in consecin{é, votind, alegatorii ex- prima adesea preferinte deosebit de importante, de exemplu in ale. gerea parlamentarilor si a sefilor executivului, dar nu furnizeaza, gi nici n-ar putea so facd, informatii precise in ceea ce priveste pol ticile publice (cu exceptia situatiei in care optiunea electorala ar fi strueturati in asa fel incit acestea sa fie aprobate in mod explicit, ca in cazul referendumurilor). in realitate, alegerea unui candidat, a unui partid sau a unui sef al executivului este numai rareori bazata. pe Cunoasterea si pe aprobarea integralé a unui program care, la rindul siiu, nu reuseste nici si cuprinda, nici sa prevada toate politicile publice care urmeaza a fi puse in practica, 64 Participarea polities in cele din urma, tocmai pentru ci are un impact simplu si limi- fat, votul este adesea corelat si deci asociat cu alte modalititi de parti- cipare politica sau cu tendinja de a recurge la ele. in SUA, alegitorii Yoteazi, in procente oarecum sedzute, dar recurg freevent la diferite modalitati de participare politic& pentru a influenta modul de a actiona si de a se comporta al reprezentantilor si al executivului. in general, chiar dac& reprezinta un act de participare politica exelusiv individual si personal, votul prezinta o serie de caracteristici care permit si fie ana- lizat intr-un context mai amplu, ba chiar se preteaza la asta, S& anali citeva dintre problematicile abordate, intr-un mod mai detaliat. Sensul eficacitiyii Dintre generalizari, majoritatea sustinute de cercetari empiric cele mai convingatoare in legitura cu tendinfele indivizilor de a-si exercita dreptul la vot se referd, pe de o parte la unele orientiri psiho- logice, pe de alta parte la unele componente pe care le-am putea defini mbientale”, Este mai probabil ca 0 persoand si meargt s& voteze are un interes general pentru politica si nu numai pentru un post daca detine unele informatii politice de baza, relevante Pentru opfiunea sa in domeniu; daca socoteste ca poate influenta al gerea, decizia cu propriul sau vot; daca, aga cum s-a convenit si fie definita aceasta atitudine, se considera dotat cu un sens al eficacitai Dimpotriva, ¢ destul de improbabil ca cineva care manifest un slab interes pentru politica, cineva care dispune de putine informatii si are un sens limitat al eficacitiji sA fie suficient de motivat pentru a se duce ta une. Bineinfeles ea problema motivului pentru care oamenii voteazi trece pe locul doi. Un raspuns corect ar trebui si ofere argumente de naturals explice procedeul prin care oamenii ajung si fie interesati de politica, sa string informatiile necesar In literatura de specialitate exist dowd rispunsuri. Primul se referd aproape exclusiv la statutul social-economic. Al doilea sugereaz cd tocmai constiinta de clas creeaz conditiile participarii politice. Ambele merita sa fie analizate pe larg,CURS DE STIINTA POLITICA 6.PARTICIPANTIL Statutul socio-economic Pentru c& cercetirile empirice arata c& pe baza tuturor indicato- rilor socio-economici, persoanele care voteazi si participa mai mult sint cele situate la un nivel socio-economic mai ridicat si c8, dimpo- triva, persoanele mai dezavantajate din punct de vedere socio-econo- mic de obicei voteaza si participa mai putin, se poate deduce ca sta- tutul socio-economic este variabila independenta la care se face refe- rire pentru a explica prezena sau absenta, cantitatea si calitatea com- portamentelor participarii politice. Asa cum a sesizat Milbrath [1967, 113-114}, una dintre afirmatiile frecvent confirmate in stiintele so- ciale este ci persoancle mai apropiate de centrul societatii sint mai inclinate si se implice in politica, decit cele de la periferie... Cele di Prima categorie primese mai multi stimuli care ii conving sa participe si au parte de un sprijin substantial din partea celor din aceeasi categorie atunci cind participa efectiv’ Elementul central in afirmatia lui Milbrath, element care a pro- Yocat nu pufine controverse, este reprezentat de semnificatia terme- nului centru”. Este adevarat c&, pentru multi autori, ,centrul” unui sistem, din punctul de vedere al statutului social-economic, este repre- zentat de acei indivizi si de acele grupuri care dispun de un nivel ridi- cat al veniturilor, au un anume grad de instruire, nu desfasoara o Mune manual, au controlul asupra timpului lor, apartin unor sec~ toare sociale, lingvistice, religioase si etnice dominante. Ei se situeaza, de fapt, nu departe de virful stratificarii sociale, motiv pentru care s-ar parea cA participarea politica mai mare se datoreaza tocmai dorintei de a-si conserva resursele, de a-si menfine pozitia privilegiatd. Constiinja de clas Impartisind numai intr-o mick masurd aceasta interpretare, Pizzomo a formulat un al doilea model in masura sa ofere un raspuns diferit la intrebarea cine voteazi?”. Daca, intr-adevar, asa cum 66 Participarea politica susfine el [1966, 261] ,, participarea politica este cu atit mai mare, cu it mai mare (mai intensd, mai clara, mai precisa) este constiinja de clas”, atunci se deschide perspectiva unei seri importante de reflec are dezvolta intreaga tematica din jurul intrebarii in primul rind, se ridic& problema unei corecte si precise individualizari a domeniilor in care se exercita si se poate exprima participarea politica, insistindu-se in special pe organizatii precum partidele si sindicatele, dat, fireste, 5i multe alte organizafii profesionale. Organizare si participare ‘Cea mai mare parte @ autorilor sustin cd organizatiile constituie instrumentul principal al participarii politice, cel in care diferenfele de slatut pot fi anulate, datoritd c&ruia indivizi de conditie socio-econo- mica inferioara pot aspira catre reducerea diferentei in ceea ce priveste faccestl Ia puterea politica si distribuirea de resurse. Partial, cercetirile sustin in mod empiric aceste afirmatii. Totusi, critica lui Pizzomno meritd sa fie luata in consideratie: ‘Aceasti prima ipoteza indica, deci, organizatia drept conditie a parti- ciparii, ira a semnala c& ea este astfel numai in perioada sa de formare, in Fealitate, daca nevoile nu sint pur si simplu transpuse in viafS, ci transfor- mate, dac& organizafia permite gi tolereaza implicit stratificarea si deci biro- cratizarea $i inegalitatea, tocmai ea, care se prezintd ca o conditie a solida- Fitai si participari, contine in sine si germenii care conduc chiar c&tre deza- iregarea participarii police” [1966, 264] Probabil cd se poate aplica si in cadrul organizatici aceeasi me- todologie care se foloseste in analiza participarii in cadrul sistemului politic. Elementul crucial il constituie faptul c& vor exista mereu in vizi cu statut socio-economic relativ mai ridicat in misurd si ocupe pozitiile privilegiate, participanti care dispun de resurse mai mari si, in consecin{a, cu o influenta considerabila. Trebuie spus ca in organizatii se inregistreazi unele dezechilibre ale influenfei, care igi afla radlici- nile in diferentele preexistente de statut. in acelasi timp, aceste orga- nizatii, si mai ales cele ale claselor inferioare, pot avea un efect pozitiv daca igi mobilizeaza tot, sau cea mai mare parte a potenfialului lor— 67CURS DE STIINTA POLITICA in diminuarea inegalitajilor dintre sectoarele cu statut socio-economic superior si sectoarele cu statut social-economic inferior. Persoane si grupuri in acest punct se intilnesc variabilele pe care le-am putea numi personale (interes, informatie, sens al et grup. in general, acestea sint definite ca: existent a unei comui relativ stabile, integrare a indivizilor in refele organizatorice, prezenta 4 partidelor care dirijeaza eforturile lor in vederea mobilizarii sectoa- telor inferioare. Acceasi constiinta de clasa (sau de statut), ca variabila ce explica gradul de participare politicd, este mai bine definita si inter- Pretata ca fiind acea capacitate a organizatiilor de a insutla spirit de solidaritate si de a crea o identitate in sectoarele sociale care imparti- sese experiente socio-economice si culturale similare. $i, dupa cum, coneluzioneaza Pizzorno, .constiinta de clasa promoveaza participarea ied si, la rindul su, participarea politica sporeste constiinta de 11966, 262}. Aceasta afirmatie ajunge sa fie un now punct de plecare prolific, dar nu lipsit de probleme. Cine participa? Inainte de a duce ta capat acest discurs trebuie sa ne oprim Putin asupra a dowd aspecte preliminare. S-a spus ca, atunci cind nu. intervin variabile ,straine”, dintre care cea mai puternica este orga- nizatia, participantii de obicei activi apartin sectoarelor centrale, privi- legiate ale societiii si ale straturilor sociale sigure. Trebuie addugat ca pozitia centrala si privilegiul pot fi tot la fel definite, ficindu-se refe~ rire la gen ~ in sensul c in general, se bucura de conditii care le favorizeazi participarea politica ~ si la virsta, Ce cetdrile demonstreazs ca ansamblul factorilor mai importanti in fa litarea participarii politice se coaguleaza atunci cind indivizii ajung la © deplind integrare in viata sociald si lucrativé. Mai exact, rezol- vindu-si problemele legate de cdutarea unui loc de muned si a un Partener, indivizii din clasele de virsta medie (de la 25-30 la 55-60. ani) patrund i ramin intr-o viata de relafii orientabila catre partici- parea politic’, participare perceputé tocmai ca element adjuvant 68 Participarea politica Important al acelei vieti de relatil. Trebuie, in cele din urma, subliniat Gi, daci exist componente stabile si privilegiate ale societafii care articipa mai intens si mai incisiv, intrebarile lor vor fi ascultate si presiunile lor vor avea efect, asa incit rAspunsurile guvernantilor vor fi Ih favoarea lor si in defavoarea celor care nu reusese si se fact ultati $i luafi in considerare. Dupa pirerea celui mai prestigios ercetitor al acestui tip de tematici, acesta este cazul SUA, ceea ce explicd si procentul sedizut de participare electorala [Verba 1996] Tinerii si femeile Mergind pe liniile acestei argumentafii, in regimurile democratice s-a inregistrat o schimbare in ceea ce priveste orientarea cfitre par cipare a dou sectoare ale societati: femeile si tineri, S-a confirmat cd dati cu modificarea duratei de lucru gia duratei de viata, care a vizat gi linerii si femeile, participatea lor politic& a crescut, chiar daca nu in for- mele sale clasice 5 institutionalizate, ca instrument pentru imbunat sanselor lor de viati si de lucru. Cu toate ca ¢ cam devreme si ajungem la concluzit definitive asupra acestui aspect, nu se pune la indoial faptul ca exista indieii ce privesc transformarile si putem.afirma deplasirile de fond sustin si tendinfa catre participare, nu numai tendinta ciitre retragerea din sfera politica din partea unor sectoare tradifionale ale participangilor. Totus, acestia se bucurd de sansa unei remobilizari in sistemele politice care protejeazi drepturile civile, politice si sociale ce stats la baza exercitarii concrete a participaii politice. Participarea sporita (sau potentiala participare) a tinerilor si femeilor se exprima, in general, nu numai prin intermediul prezenei la uume, ci si in forme noi si mai pujin folosite. De altfel, s-a anticipat ‘deja ca participarea electorala nu se suprapune participarii politice: de altfel. multi autori au remareat c& acest comportament electoral feprezinti un teren de cercetare si teoretizari distinct in raport eu participarea politica, Neimpartagind aceasta pozitie, care nu surprinde le destul de relevante dintre participarea electorala si alte forme de participare politica, in analiza noastra ne-am oprit asupra lunor actiuni specifice participarii electorale. Sine indreptim acum privirea catre alte forme gi alte moduri de participare politica.CURS DE STIINTA POLITICA Modalitay de participare E complexitiii, comportamentele participarii po acceptate si institutionalizate sint: 1) si fie la expusi solicitirilor politice: 2) sa voteze; 3) si ditijeze o discutie politica; | 4) si caute s& convingai pe cineva sa voteze intr 5) si poarte un semn politic distinetiv; 6) si aiba contacte cu un functionar sau cu un lider politic; 7) si depuna sume de bani pentru: un partid sau un candidat; 8) si participe la un miting sau o adunare politica 9) s& contribuie din timpul lor la o campanie politica ; 10) si fie inseris activ intr-un partid politic; 11) si participe la reuniuni in care se iat decizii politic. 12) sa solicite contributii in bani pentru cauze politice: 7 13) s& ajunga candidat pentru o functie electiva; 14) si ocupe functii publice sau de parti. Aceasta lista este, evident, prea ampla si eterogend. S-ar putea fitoare includerea celor care sint adevaratii decision makers, detinatorii functiilor publice sau de partid, care, pe ling faptul c& sint participant, sint obiectul si destinata Participarii politice. O lista mult mai restrinsa a fost prezentata(intr-o ampli, excelent cercetare comparata] de Verba, Nie si Kim [1978, spune c& nu este destul de convin; 310-316] si cuprinde numai patru tipuri de activitai a) si ia parte la campania electorala, b) s& desfizoare activitati de colaborare in grupuri; ©) si voteze; d) sa ia contact cu personale, it si pentru probleme sociale). Lista este cam limitata si nu corespunde realitatii conform ‘ireia partidele numara si deci adundi membri, determinindui sa parti- ccipe, si in care chiar si protestul este foarte important, exprimindu-se 1 70 a in diferite forme, mai mult sau mai putin ortodoxe. in fine, in dome- tsi in acest caz 0 clasificare clasica, de baza, cea oferita de Milbrath [1965, 18], care sistematizeaza mai ales literatura si practica de specialitate anglo-saxona si americana. in ordinea progresiva a ice in. mare parte anume fel; liderii politici gi de partid (atit pentru probleme Participarea politica ice realizate in Italia, este de remareat ul pujinelor cercetari emy faptul cd Barbagli si Maccelli (1985,53] au folosit urmatoarea lista de comportamente: i) si dedice timp si munea unui partid; ii) si mearga si audieze o dezbatere politica: iil) s& participe la o demonstratie; iv) s& se inscrie intr-un partid; ¥) sa dea bani pentru un partid; Vi) si participe fa un mitin Vii) s& apeleze la un om polit familie; Viii) si trimita scrisori sau reclamatii autoritatilor publice: ix) sf incerce s& convinga pe cineva sé voteze pentru un candid: X) si incerce s convingi pe cineva s voteze pentru un partid xi) si semneze pentru legi de initiativa populara si referendum. pentru. problemele personale sau ale Participarea non-conventional Simpla confruntare dintre lista lui Milbrath si cea a tui Barbagli si Maccelli sugereaz dou moduri diferite de a citi” participarea politics. In context american, participarea politica reprezinta, intr-o joarecare misurl, o activitate a indivizilor in eadrul comunitafi lor; Europa, si poate chiar mai mult in Italia, este puternic mediata de cditre partie, Unele analize ale participarii politice in Europa si in Italia ar Irebui, asadar, si acorde 0 important: mai mare rolului partidelor (clement asupra ciruia Verba, Nie si Kim insist& relativ. putin in cercetarea lor comparata). Un alt element de fort in lista ui Barbaghi si Maccelli consti in recuperarea, dintre formele participarit politice institutionalizate, a unor comportamente pe care alfi autori [ Barnes, Kaase gi alfii 1979] intentioneaz si le plaseze in domeniul participarit heterodoxe, neconventionale. in ceea ce priveste aceste forme de participare, lista lor sar limita probabil la urmatoarele: ~ sh adere la un boicot; - si refuze s& pliteasc& chirie sau taxe; si ocupe edificii sau fabrici,CURS DE STIINTA POLITICA ~ si adere lao greva anarhici; = si blocheze traficul cu o demonstratie stradal, Tabelul 2.2 urmareste si compare cele mai importante moda- litati de participare politica, clasice si recente, ortodoxe gi heterodoxe. Tabelul 2.2 Diferite moduri de participare politica Clasice ortodoxe Recente heterodoxe Votarea Propaganda pentru abjinerea de Ta vor sau pentru anularea buletinului de vot Paiticiparea la 0 migeare Participarea la greve agresive inseriereaint-un partid InscrereaTntr-un indicat Organizareaunei demonstra Blocarearafieutu Pariciparea la un miting Ocuparca une! er Semnatura pentru un referendum — Boieotarea unui supermarket sau pentru 0 initiativa populara Fireste eA, in functic de listele folosite, de strategiile de cerce- tare si de obiectivele urmate, sint posibile diferite clasificari ale ceta nilor, participanfi sau nu. Cea mai interesanta dintre aceste clasifi este ficuti de Kaase i Marsh [1979, 154-155]. Acesti autori impart cetdjenii celor cinci tari la care se referd analiza lor comparata (Austria, Marea Britanie, Olanda, R.F.G. si SUA) in cinei tipuri Tipuri de participanyi a) inaetivii sint cei care cel mult citese despre politica in jurnale si sint dispusi si semneze o petitie, daca li se cere; b) conformistii sint cei care se angajeaza numai in forme con- vengionale de participare; ©) reformistii se angajeaza in forme conventionale de parti- cipare, dar repertoriul lor politic cuprinde si forme de protest, de- monstrafii sau boicoturi; 4) activistii merg pind la implicarea in forme non-legale sau ilegale de actiune politica; €) comtestatarii ( protesters) Sint asemanatori reformistilor si activistilor din punctul de vedere al implicarii lor in comportamentele n Participarea polities de protest. Se deosebesc, insi, de grupurile precedente pentru ci nu iau parte la formele conventionale de activitate politica. in anumite , contestatarii ar participa la demonstrafi, s-ar prezenta la teva, chiar ar ocupa clidirle, dar n-ar lua contact cu conducatorii gi nici nu s-ar face vazuti la urne” 7. RATIONALITATEA PARTICIPARH POLITICE Motivasiile instrumentale $i expresive Multi autori, din locuri si timpuri diferite, au ridicat problema alegerii de a participa, Ficuti de numerosi indivizi, si a rafionalitaqi sale. S-a subliniat c&, in cazul comportamentului electoral, sansele pe care le are fiecare elector de a influenta rezultatul final sint minime, ‘aproape nule. Drept pentru care, daci obiectivul ar fi intr-adevar acela de a da un vot decisiv, atunci comportamentul fiecarui elector, care fo- loseste o parte din timpul sau pentru a se informa gi o parte din energie sidin bani pentru a merge la ume, ar apatea inexplicabil si irational Din contra, apare explicabil si ugor de infeles, cel putin in ‘anumite contexte, de ce muli cetffeni, asa cum se intimpli in SUA, ntl sa-gi exereite dreptul de vot, S-a observat ed, in cazul votului, ca si al altor comportamente de participare, asa-zisa motivatie instru- memald, adica urmatitea unui obiectiv precis, specific, cum ar fi ale- ctoria propriului partid, poate fi gerea unui anumit candidat sau tuneori subordonata motivatiei ce poate fi numita expresiva, adic& reafirmarea apartenentei electorului la 0 clas& sociala, la un grup etnic, lao biserica, la o comunitate culturala, la o asociatie profesionala. in cazul votului expresiv, activitatea de participare cuprinde intr-un tot semnificativ motivariile de tip a lua parte” si .a fi parte”. Pentru electori devine perfect rational necesitatea de a-si afirma, prin Vot, apartenenta gi adeziunea lor, trecind peste posibilitatile efective de a influenta reusita votului. Numai astfel se poate explica de ce, in bsenta unei perspective concrete de victorie si a posibilitatii de a evalua efectul precis al propriilor alegeri, un numar considerabil de cetateni isi dedica timpul, isi consuma energia, isi cheltuiese ban sacrificd partial sau total viata privata, pentru a participa, Se participa, BCURS DE $TIINTA POLITICA deci, nu numai cu scopul de a lua parte, ci, in unele cazuri, mai ales pentru a se simi parte si pentru a o demonstra prin acte ce isi gis: recompensa gi o gratificatie in ele insele. Rationalitatea participarii Dacii se {ine seama de aceste motivatii expresive, de multe ori nu intru totul diferite de cele instrumentale, apare mai putin drasticd obiectia, formulata de mai multe p participarea politica ~ orice forma de participare este iluzorie, nu poate schimba situafia, ba chiar consolideaz puterea celor care o defin deja si, de multe or se pre- teazi la manipulare. ca demonstrafie a unui consens altfel destul de labil. Lasind la o part consecintelor partici deocamdati, ampla si complexa tematicd a i, va fi suf cient si reafirmam aici ci cine criticd rationalitatea participarii in termeni pur instrumentali risea si Piarda cheia fundamental a activititii partici- Parii politice si deci sa nu mai poatd infelege in mod clar viata politica le lecturd .expresiva Pasagerii cle stint (Free riders) obiectie mai puternica, dar si ea cu caracter instrumental, a fost adusa rationalitatii participarii politice de catre cei care au privit aceasta activitate din perspectiva grupurilor si a bunurilor colective. Intr-o anumita masura, chiar dacd aceasta perspectiva nu poate fi pe deplin acceptata, cine participa isi propune oricum s& influenteze distributia bunurilor colective intr-o maniera cit mai favorabila pentru sine si pentru grupurile la care se raporteaza. Se poate intimpla uunele cazuri bunul colectiv urmarit $i eventual dobindit caracter indivizibil, cum ar fi ameliorar abi a conditiilor de lucru intr-o intreprindere. In acest caz, bunul n-ar putea fi dat in mod exclusiv celui care s-a batut pentru a-l objine, ci tofi muncitorii din acea intre prindere s-ar bucura de el, pe lingd cei care au participat efectiv, fa cind greva si, deci, pierzind din propriul buzunar, In ccea ce priveste bunurife de acest gen, ar fi fost mai rational si nu fi participat, daca e sd finem seama de rezultatul dobindit oricum doar datoriti part. cipantilor. Trebuie sa retinem c& poate exista o limita dineolo de care lipsa participantilor ar impiedica realizarea obiectivului. Cind nu se ” Participarea politica intimpla asa, totusi, si cei care nu participa, numiti pasageri clandestini (free riders), beneficiaza de o cAlatorie gratuita pe valurile participarii politice a celorlalti Costuri si suecese Dowd aspecte mai trebuie subliniate referitoare atit la cei care participa, cit si la cei care nu participa, sila efectele participarii lor. In primul rind, nu putem afirma hotart ca cei care au participat — platind ia, cu zelul si cu timpul lor pentru avantajele impart in mod colectiv — se afl intt-o situafie defavorizata fata de cei care se bucura de avantaje far sa fi participat. In reatitate, participantii pot avea satisfactiaparticiparii in sine, din punct de vedere expresiv. Pe parcursul participatii se pot maturiza, psihologic vorbind, in sectorul lor sociale si al deprinderii nor tehnici, si nu este neapairat ne i din cauza costurilor suportate. In al doilea rind, cei pot avea acest statut in mod eri clandestin’ rela cesar si se plin care nu participa, i clandestini constient sau Numai_,pasag care calculeaza totul la rece, se pot bucura de rezultate si pot aprecia avantajele calatoriei gratuite, raportindu-se la costurile pe care ar fi trebuit si le suporte. Ceilalti ar putea chiar si regrete cd n-au putul pas constienti inconstient. s stiut s& participe Totusi, dacd pas isi vor da seama cA, atunci cind a indivizibile, ipsa participarii lor, dincolo de o anumit limit, poate si facd imposibila dobindirea bunului colectiv dorit gi de ei si ar putea chiar si decida sa participe in mod selectiv. Multora dintre ei, totusi va continua si le lipseasca 0 motivafie de fond pentru participarea Vor continua si ia mai malt in calcul riscurile si costurile clandestini” sint constienti si calculati e vorba de dobindirea bunurilor politica; alii decit avantajele si alternativele. De aici concluzia clasica a lui Olson: lndividul rational, intr-un_ grup numeros, intr-un anume context socio-politic, nu va fi dispus sA fac& nici un sacrificiu pentru a realiza obiective pe care si le impartA cu alti. Nu poate deci accepta ca grupuri nizeze cu scopul de a actiona fn interesul for comun. Numai atunci cind purile sint mici, sau cind au sansa de a dispune dCURS DE STIINTA POLITICA Susi independenta de avantaje selective, ei se vor org: Pentru a-siatinge obiectivele” [Olson 1983, 186-187] Analiza de pionierat a lui Olson atir problematica participarii politice: a) motivatiile individuale: b) raportul dintre actiunea individuala si cea de rupurilor in participarea politica; ) natura si importanta benefieiilor sau a sau colectivi ig grup si, deci, stimulilor individuali Pe scurt, Olson isi exprima pozitia, afirmind ca: Rattionatitate si imerese personale ca dupa care grupurile ar actiona in pro- al premisei unui comportament rational Iotivat de interes personal, Chiar daca realizarea obiectivuli-lor de arog Poate reprezenta un avantaj pentru tofi membri grupului mu reiese din asta cy anumitiindivzi, chiar cind au fost tot rationali si motivati de propris! hace Fes, aetioneaza cu scopul de a objine un anume obiectiv, In tealitate,indivar rayionali si inspirati de propriul interes nu s-ar comporta th aya realizeze interesu! lor comun saw de grup. deck d | Nu este totusi adevarat ca ides lac numérul membrilor tupului ar fi destul de mic sau daca s-ar recurge la constringeri sau la alte masuri in seopul de a determina indivizii sa actioneze in interesul lor comun’ (1983, 14], {In acest punct, analiza se poate dezvolta in trei directii motivatia individuala; actiunea individuala si de g individuale gi de grup. Cicluri de implicare In primul rind, directia motivatici individuale este preluata, in mod sugestiv, de Albert O. Hirschman. Problema consti in incerearea de a explica ciclurile de implicare in participarea politica, perioadelor de activitate intensi, pentru indivizi $i pentru grupuri de indivizi ur. mmindu-le faze de rettagere, de reflectie, de reflux; dupa faza de impli- care in sfera public’, urmeazi faze de retragere in privat, Cheia 6 aniza si vor actiona nge trei aspecte de baza in Participarea politica explicativa este gasita de Hirschman in cdutarea fericirii si in deziluzia ce urmeaza, indiferent daca fericirea este ciutath in sfera privaté (a pietei), sau in sfera publica (a statului si a participarii la activitatile sale), Oscilatia intre urmarirea intereselor personale si implicarea in activitajile publice, care par si se bata cap in cap nu numai pentru indivizi, dar si in cadrul sistemele politice luate in ansamblu, se expli- ca prin dezamagirea ce urmeaza incereirii nereusite de a obtine fericirea In explicatia sa, Hirschman pune clar in discutie teza lui Olson Din moment ce rezultatul $i obiectivul actiunii colective sint de obi eei un bun public la dispozitia tuturor, singurul mod in care un individ poate . let contribu - weer tu pen polis pablick © sustine. noes stea la pnd Incerce st se comport can tive prin, i nce de limits pe cree imp celeate activi al abieativele esenile” [Hirschman 1995, 102] sasager clandest $i totusi, sfera publica nu numai c& va cere mereu mai multi ie, timp i resurse, dar nici nu va garanta macar fi reiese gi din pasajul urmator Participare si deziluzie E lesne de imaginat ca membri si grupuri diferite apartinind aceleiagi societal, imediat ce sint dispusi si se implice in afaceri publice, se orien- teaza, in general catre doua experiente opuse, dar la fel de inselatoare: cei capabili, si participe activ la determinarea evenimentelor rised. si, experi menteze implicarea excesiva, in timp ce cei care nu dorese nimic mai mult, far nici nimic mai pujin decit s8-si marturiseasca cu putere noile opini intt-0 problema sau alta, risca sA trdiasc& deziluziile subimplicarii, desi inteleg c& mai mult decit sa voteze nu pot face. E posibil chiar ca ambele fenomene si fie experimentate de aceeasi persoana in diferite momente ale vietii sal; interesant este 8 o perso nd poate s-si dea seama c& part: pared la viata publica oferd numai aceasta alegere intre prea mult $i prea in, $1 ed, din acest motiv, va fi in mod evident elezilucionat, intr-un fel sau caltul (Hirschman 1983, 141]CURS DE STIINTA POLITICA Hirschman reuseste si puna laolalti, in mod convingator, ‘motivatiile individuale ale participarii politice si ale retragerii, macar temporar, din sfera publica, cu dinamica colectiva a ciclurilor de implicare gi de recul. In mod tangengial, el su interes particular, descori neglijata in analizele participarii politice: aceea a aga-numitelor stimulente. in mAsura in care existd un imbold comun si general catre participarea politica, o participare susfinu constant in cadrul diferitelor organizatii politice, esenti buna lor funcfionare, nui poate rezista dac& organizatile respective nu sint in stare si recurga la imbolduri selective, orientate catre mobili- zarea, intt-o maniera diferentiata, a membrilor sti, si ei la fel de dife- renfiafi. Pe baza acestei importante constatiri, Clark gi Wilson (1961] au elaborat o clasificare, distingind intre stimulente materiale”, ,de solidaritate” si ,orientate catre scop” 4 pentru Stimulentele participarii Evident, diferitele stimulente sint folosite de diverse organizatii intr-o maniera selectiva, atit in functie de disponibilitatea fiecdrui sti- mulent, cit side tipul de membri inscrisi care trebuie sa fie motivati sa participe. Amestecul ce rezulta de aici este deci variabil nu numai de la o organizatie la alta, ci si de la un individ la altul, si poate varia chiar in timp. in mod special, stimulentele materiale sint ,recompense tangibile” care pot consta chiar in acordari de bani, de exemplu salarii si rambursari ii de asistenfé sau objinerea de functii in organizajie. Stimulentele de solidaritate incurajeaza spiritul identitatii intre membrii organizatiei, prestigiul ce deriva din apartenenta la ea, raportutile prietenesti cu cei care au aceleasi preocupiri si aga mai departe. In fine, stimulentele orien precedentele, la elemente intangibile, citre scop se refer’, ca si deseori cu un caracter ideal sau ideologic: dobindirea unor obiective importante si cu caracter general, ca transformarea raporturilor sociale, egalitatea intre grupuri sau ‘Suprematia unei rase, crearea unei societifi drepte. Spre deosebire de stimulentele de solidaritate, in cazul stimulentelor orientate catre un scop, accentul cade nu numai pe dar si pe dina- mismul schimbarilor urmarite si a sta impreuna” partisite cu ceilalti 8. PARTICIPAREA IN CADRUL PARTIDELOR SI ORGANIZATHLOR Printr-o aplicare atent& a analizei stimulentelor, este posibila explorarea pe de o parte a motivatilor indivizilor care fac parte din dife- rite organizatii si care pot fi chiar atrasi cAtre ele prin diferite tipuri de stimulente, pe de alta parte a naturii diverselor organizatii $i a transfor- arilor lor in timp. Trebuie spus cA se pot schimba nu doar motivatiile si deci tipul de stimulente urmarite de fiecare individ, ci insesi organi- zaliile pot pune la dispozitia sustinatorilor lor diverse stimulente care reflect modificarea circumstanfelor, a resurselor, a asteptirilor Spre exemplificare, intt-o vast cercetare realizata asupra Parti- dului comunist italian (PCI), Mannheimer i Sebastiani [1982], refe- rindu-se implicit la analiza stimulentetor, le-au imparit in trei tipuri Stimulentele si activitatea in partide 2) 0 concepiie putemica si totalizanté a partidului, definité pe baza srdsdwurilor generale care se raporteazi la traditie (partidu-idea): ') 0 conceptie puternicd definita pe baza obiectivelor generale directionate catre transformarea sociala (partidul-proiect) ©) 0 conceptie mai neinsemnata, sectorialt, definita prin obiec- gente (partidul-instrument). tive sau trasaturi particulare si/sau conti Stimulentele si PCL/PDS Aceasti clasificare poate fi usor raportatd la cele trei tipuri de stimulente menfionate anterior. Cei care impairtigese conceptia parti- dului-proiect sint motivati mai ales de stimulente orientate catre scop. Cei care adopt concepfia partidului ~ ideal sint unii in jurul stimu- lentelor de solidaritate (si de identitate). in fine, cei care imbratiseaz’ concepfia partidului ~ instrument sint probabil cei mai sensibili la stimulentele materiale. Desigur, se poate presupune, explora si evalua schimbarea din interiorul Partidului Comunist Italian (5i, in general, in 9CURS DE STHNTA POLITICA partidele cu un nucleu initial ideologic foarte puitemnic, fond lente de solidaritate si identita lat pe stimu e), urmarind transformarea membrilor si mai ales a propagandei, orientata cdtre interiorul si exteriorul partidulul care intenfioneazi si-gi dstreze membrii_ sisi recruteze alti prin reeurgerea la diferite tipuri de stimulente, preferind stimulentele orientate citre scop, in locul celor de solidaritate, si bazindu-se mai ales pe stimu. lentele materiale [pentru o analiza asemanatoare de-a lungul transform PCI in Partidul Democratic al Stingii (PDS), Pasquino 1992} Acum se injeles mai bine de ce alegerea participarii poate fi 4 pentru multi indivizi, daca rajionalitatea actiunii in sine nu este evaluata simplu si reductiv, pe baza unor criterii ce urmarese avantajul economic. De aici apare o viziune mai nuantata si mai arti. culata a complexului proces psiholo; ratio ic si social care motiveaza parti cipatea indivizilor si care construieste, face si functioneze si transfor ma insesi organizatile si sistemele politice de-a lungul timpului Oportunititile cle participare Totusi, si acest discurs riscd si rimind incomplet, dacd nu euseste si se extinda pind la oportunitatile de participare $i influenta $i nu numai de adeziune si identificare, ale indivizilor in organizati Este un discurs care scoate la lumina ampla si controversata proble- ‘maticd a democratiei in organizafii (mai ales in partide), felului in care este practicata si cit de mult este dorita. Dar este un discurs care tmicar din punctul de vedere al participari, nu trebuie sa fie eludat Formulind faimoasa lege de fier a oligathiei", Roberto Michels sustinea imposibilitatea existenfei democratiei in organizatile complexe, mai ales in partidele politi e. Agadar, pentru ca partidele, si mai ales partidele de stinga, in conceptia lui Michels, trebuie sa constituie osatura regimurilor politice de jocratice, devine evident ca viabilitatea democratiei in sistemul politic depinde de instaurarea $i ‘mentinerea democratiei in partidele Teza cere olitice ttorului german a fost reformulatd, intr-un mod mult ai complex si mai ales lipsit de ambiguitate, de catre Juan Linz (1996 LXIN in jurul unu zatii si pot da substana tr rup de fenomene ce pot apirea in organi dinjelor oligarhice individualizate de Michels Participarea polities 1) formarea unui leadership; 2) formarea unui leadership profesional si stabilizarea lui; 3) formarea unei birocrafii, adic a unui complex de functionari cu sarcini precise $i platiti regulat; 4) centralizarea autoriti 5) inlocuirea scopurilor si mai ales schimbarea scopurilor finale (ca realizarea societitii socialiste) cu scopuri instrumentale (organi- zatia insigi, care devine un scop in sine); 6) rigiditatea ideologica in crestere; 7) diferenta in crestere dintre interesele si/sau punetele de vedere ale liderilor si cele ale membrilor, si prioritatea interesclor liderilor fata de cele ale membrilor: 8) alegerea noilor lideri prin intermediul cooptarii din partea leadership-ului in functie: 9) diminuarea posibilitatii membrilor obisnuiti de a-si exercita influ- enja asupra proceselor decizionale, chiar daca igi dorese aceasta: 10) transformarea bazei format din membrii de partid intr-o baz electorala si a bazei electorale de clasd intr-o baza electorala mult mai ampli Participarea in organizayii Numai caracteristicile 7 si 8 sint in mod cert nedemocratice, dar nu Neaparat antidemocratice, in timp ce caracteristicile $ si 10 semnaleaza abandonarea scopurilor revoluionare. Pentru cel interesat de participarea si influenya politica, aspectul pe care Michels il evidentiaza este c exist procese inteme in organizatile politice complexe care 2idimicesc partici- parea politica, dirijind organizafile cdtre oligarhie. Nu ¢ momentul acum s& intrim intr-o examinare detaliata. a tezei lui Michels si a pozitiilor criticilor si sustinatorilor sai. Ar fi simplu si rezolvam intreaga tematicd a aplicarii democrafiei in organi- zatii, spunind pur si simplu ,depinde” si intorcindu-ne la analiza cazu- rilor concrete (a organizatiilor concrete) vazute in contextul lor isto- rico-politic. Ar fi suficient poate si citim cazul clasie, chiar dacé nu poate fi generalizat, al unei organizatii in care s-a instaurat un proc democratic: International Typographical Union, intr-o cunoscuta ceCURS DE STHNTA POLITICA cetare [Lipset, Trow si Coleman 1956] autorii au ajuns la concluzia c& poate exista democratie in organizatii, insoriti de o participare politica influent. ,Caracteristicile acestei comunitati [sindicatul in cauza, alcdtuit din muneitori cu o inalta specializare] sint in masura si favori- zeze aparitia intereselor politice, si faciliteze participarea si si facd posibila formarea liderilor, in timp ce identificarea cu profesia le per mite celor invinsi sa se intoared la locul de munca” [Linz 1966, CVI} Participarea $i influenja politica Problema pusa de Michels ~ si anume cum reusese indivizii obisnuiti, simpli membri inscrisi si exercite 0 influenta asupra leadership-ului si asupra deciziilor lui — rmine oricum deschisa affindu-se in atentia a numerosi cercetitori: dintre teoretizarile re trebuie amintit cea a lui Albert Hirschman [1982]. Acest.cercetitor distinge trei modalitagi prin care cei inserisi int-o organizatie sau consumatorii unui produs (pentru c& analiza ¢ realizat& pe analo intre intreprinderi, partide si stat) pot influenta organizatia insagi, Cele trei modalitafi sint: protestul (voice), dezertarea (exit), loialita (loyalty). Fata de alegerile nedorite si de comportamentele ne tate, ente ep- cei inscrisi pot si-si manifeste protestul in mod explicit, prin mijloacele existente, si pot incerca si schimbe conducerea si si for meze alte comportamente. De asemenea, pot si abandoneze foul court a putea actiona asupra azul in care sint dispo- nizatii care ii atrag, care promit sa ofere, printre altele stimulente adecvate diferitelor tipuri de persoane inscrise, nemul{u- mite de prima organizatie. De obicei, dezertarea este costisitoare si este de asteptat cind protestul este insuficient (dar poate fi adevarat si contrariul). Cit priveste loialitatea, ea e infeleasa ca un comportament intrinsee, constituit nu doar dintr-o pura acceptare pasiva, ci si dintr-o reafitmare a sustinerii in momente dificile, de alegeri controversate. in mod semnificativ Hirschman adauga cd ,,loialitatea, departe de a fi ionala, poate raspunde scopului util, din punct de vedere social, de a impiedica progresia dezagregarii (si deci chiar pribusirea org zatiei, cu consecinfe neprevazute i probabil negative pentru totip 82 Participarea politica cipanti), asa cum se intimpl& adesea eind iesirea din ofganizatie (de- zertarea) nu intiIneste obstacole” [1982, 66 Analiza tui Hirschman are dublul merit de a indrepta din nou ‘atentia asupra diferitelor modalititi de participare politica, asupra expre- siilor ei si asupra raportului destul de strins dintre natura organizatilor (si tipul produsului sau obiectivului final) 51 altemnativele participa Tocmai pentru cd, asa cum s-a vazut, sint diferite atit st motiveaz nulentele care it $i organizatiile spre care se canali- ‘zeazi si prin care se exprima participarea, pot diferi (de la individ la individ, de la problema la problema, de la caz la caz), si alternativele posibile, si remediile la crizele ce apa in urma constringerilor asupra alegerilor sia lideritor ceme-maj sint demni de incredere, Participarea in grupuri Pe parcursul analizarii caracteristicilor si modalitatilor partici- pirii politice, s-au ficut numeroase si inevitabile referiri la organizatii Aceasta nu a depins numai de faptul 4 participarea fiecarui individ este utild in cadrul organizatiilor (in formarea, funcjionarea si transfor- marea lor), nici nu s-a datorat doar efortului util de a combina variabi- lele psihologice individuale cu cele sociale si de grup, far ca primele 84 le domine pe celelalte, Problema care se ridicd este ca politica mo- derma ¢ constituitd din organizatii si exercitata de catre ele, fapt pentru astfel de analize ale participarii politice nu trebuie neglijate. Mai mult: dupa mai mulfi autori care formeazi o adevarata scoala de gindire”, politica moderna (pornind de la afirmatia fundamentald a lui Tocqueville despre importanta asocierii in grupuri pentru a da vi tunei democratii), este o competitie, o intilnire intre grupuri, astfel incit € absolut necesara acum indreptarea atenfiei asupra fenomenelor de ssociere politica — grupuri de interese si miscari colective — care repre- zinta totodata locuri si instrumente de participare politica. in cadrul lor se exprima diferite forme de participare: prin ele indivizii cautd si influenteze deciziile $i decidentii, alegerile Ricute si selectia celor care lurmeaza a fi propusi pentru acele alegeri. O mare parte a procesului Politic este astfel scos la iveatd, cu laturile sale pozitive si negative. Tocmai datorita importanfei acestor fenomene e nevoie de o analiza specified, pe care o vom realiza in capitolul urmator