Pr. Prof. D. Staniloae / | ST 5-6/1 955° SINTEZA ECLESIOLOGICA opt 2 1, BISERICA, ORGAN AL MINTUIRIL $I SFINTIRIT, Mintuirea oamenilor se reakizeaza prin incorporarea si cresterea lor in Hristos, pina la masura barbatului desavirsit, care este Hristos (Ef. 4, 13). Hristos care ne-a mintuit recapitulativ pe toi in Sine, adunindu-ne dupa aceea in chip actual in Sine ne comunica treptat, trecindu-ne prin st&rile prin cari a trecut El, umanitatea Sa, pentru a o face si pe a noastra ca a Sa. «Pentru a ne uni cu Hristos, va trebui sa trecem prin toate cite a trecut El, s& rabddm si sa suferim si noi cite a rébdat si a suferit El... cdci intr-ade- var, noi de aceea ne si botezim ca sd ne ingropém si sa inviem impreund cu El, de aceea ne ungem gi cu Sf. Mir ca s4 ajungem partasi de EI prin ungerea cea imparateasc4 a indumnezeirii $i, in sfirgit, de aceea mincim hrana cea prea sfinté a impartaganiei si ne adapam din dumnezeescul potir, pentru ca sA ne cuminecam cu insugi Trupu) si Singele pe care Hristos si le-a luat asupra-si inca din pintecele Fecioarei. Asa cd, la drept vorbind, noi ne facem una cu Cel ce s-a intrupat si s-a indumnezeit, cu Cel ce a murit gi a fnviat pentru noi» 1). ’ «Hristos a devenit, prin Patima Sa, si dupa omenitatea Sa, Duh, adic Domnul transfigurat, Arhiereul, Distribuitorul Duhului, si prin aceasta Ca- pul Bisericii Sale. Prin Patima El a fost «sfinjit» (loan 17, 19), «preama- rit» (loan 7, 39; 12, 23); cdci acum a depus «pdcatul» luat impreund cu frupul Sau pamintesc... Acest drum al mintuirii trebuie si-1 parcurgem si noi, dar in Hristos, El s-a facut pentru noi pilda desvirsita, dar nu numai morala, ci modelul cu care trebuie sd devenim intru toate la fel, chiar si in existenta Lui, intrucit e cu putin{a creaturii. Aceasta insd n-o putem prin moi, ci prin Mintuitorul» 2). ot Hristos mintuieste pe oameni intrucit se extinde in ei, intrucit fi in- corporeaz4'in Sine si intrucit fi asimileazd treptat cu omenitatea Sa in- viata. Biserica este aceasta extindere a Iui Hristos in ameni, acest labo- rator im care se re; aza treptat asimilarea oamenilor cu Hristos cel in- viat. Daca credinciogii sint adunati in acelasi Hristos, dacd acelasi Hristos fi incorporeaza pe toti cei ce se mintuiesc, ridicindu-i la starea umanitatii Sale, prin energia harului ce o transmite. din sine, mintuirea nu se poate obtine in izolare. Mintuitea se obtine numai in Biserica, in organismul ce- lor adunati in Hristos. Ea e cimpul de actiune al energiei harului ce fisnes- te din Hristos, adicd al Duhului Sfint care sdlasluieste deplin in umanitatea lui Hristos cea inviata, si din ea ni se comunicd noua. Biserica este extensiunea sociala a lui Hristos cel inviat. Dar Biserica insagi nu se afla deplin in starea de inviere fn care se afla umanitatea per- sonala a lui Hristos, ci numai tainic, in adine, prin anticipare. El se extinde in ea pentru a o duce treptat la starea Lui. Avem acest paradox: Hristos ¢ , Cabasila, Viaje fn Hristos, trad. in rom. de Pr. T, Bodogae, Sibiu 1946, pp. 26-27. 29700? Kasel, Das christliche Kultmysterium, Regensburg, Pustel Verlag, 1935, Pp. »263 Pr. Prof. D. STANILOAH Pee in starea de inviere, dar extensiunea Lui sociald e numai in drum spre starea de inviere, sau Biserica e in amindoud starile, e intins& intre ele. Biserica re- peta, drumut {ii Hristos; dar aceasta inseamna c& in chip tainic insusi Hris- tos Fepeti in oameni, cu oamenii, pentru oameni acest drum, pentru a le da si lof puterea sa o facds Biserica ‘este Hristosul ‘social, comunitar, care face necontenit drumul lui. Hristos cel personal, cu Hristos cel. personal. «Hfistos in calitate de Cap nu se poate desparti de Trupul. Sau, ci e mai degraba mereu conducatorul nemijlocit si suflarea cea mai intima, mereu prezenta in el... Aceast4 comuniune intre Hristos si Bisericd se bazeazd pe, ~ participarea Bisericii la patimirea si Invierea lui Hristos si se activeaza in ea. Aceasta insa se implineste sacramental in Taine, mai intfi in Botez, cum a stabilit Pavel (Rom. 6), fn propozitii si rinduri sigure» 3). Omul se mintuieste, unindu-se cu Hristos si repetind drumul lui Hris- tos prin Sfintele Taine. Dar aceasta trdire cu Hristos si repetare a drumutui Lui prin Sfintele Taine se face in mediul Bisericii, in acest cimp in care lucreazd Hristos prin harul Sau. Propriu zis, ceea ce face ca Hristos si se prelungeascd prin aceste punti, care sint Tainele, in fiecare din noi, este Biserica. Biserica e cimpul larg, e mediul vast, in care vietuieste in chip nevazut Hristos insusi, pe care ea fl experiazd prin Duhul Sfint. Tainele nu sint decit actele partiale prin care se ofera fiecéruia personal viata dum- nezeiasca a lui Hristos din Bisericé. De aceea si invers: prin Taine creste si se hraneste Biserica, adicd Trupul tainic al Domnului, care nu e decft largirea si prelungirea intrupdrii, a lui Hristos cel intrupat. «Tainele sint centrul intregii vieti a Bisericii, ele sint conditia indispensabila pentru cres- terea trupului Bisericii. Tainele sint «incheieturile> si slegaturile> cari unesc Trupul lui Hristos, pornind din capul lui (Col. 2, 19) si prin aceasta unesc pe credinciosi, incit acestia sint -5). Biserica fiind viata noastra in Hristos sau viata ef fiind cresterea noa-' stra in Hristos, ea e organul mintuirii si sfintirii noastre. 2. CONCEPTIA ORTODOXA DESPRE FIINTA’ BISERICIT In timpul din urma s-a scris mult la ortodocsi despre fiinta Bisericii. Din tot ce s-a scris rezulta c& Biserica in esen{a sa este trairea comund a oamenilor cu Sf. Treime, participarea in comun a lor la viata lui Dum- nezeu, e «o societate de persoane umane cu Persoanele divine». In Bise- rica, Dumnezeu se uneste cu oamenii «pentru a-i lua in societatea Sa». Bise- 3. Odo Kasel, op. cit., p. 26. 4. A. Voloov, Othod Vaticana ot osnov hristianstva, tn’ «Jurnal Moscovskoi Pa- | triarhiiy, nr, 2 (febr.), 1951, p. 27°" + 5. Idem, op. cit, p. 32° i © 6. Idem, op. cit, p. 33. . ‘ weSINTEZA ECLESIOLOGICA _ . 269 rica e «viata care e in sinul societa{ii trinitare, revarsaté in umanitates. E ‘«, vol. IIT, Sibiu 1948, p, 10: «Aga s-a tdiat firea cea unick in nenum&rate pir- Leela, gi nol cel ce sintem de aceeagl fire, ne mincim unii pe alfii ca reptilele sf iareles. 24. V1. Lossky, Personalitatea gf gindirea Fericitului Patriarh Serghie, in Pa- triarhal Serghie si mostenirea luf duhovniceasc’, (rus.), Moscova, ed. Patriarhiei Or- todoxe, 1947, pp. 263, 270: «In starea. noastri de dup& p&catul. strSmosese noi nu cunoagtem persoana creat& in aspectul ei pur: ceea ce in viata obisnuiti numim per- soand, nu e persoana in esenta ef. Noi cunoastem numai indivizii care au spart na- tura omeneasc’ unit’, au tmpartit-o intre ei, raportindu-se la ea, ca la o proprictate Particulard>, opunind unul altuia interesele lor proprii, ca si cind ar fi niste portiuni Inchise ale naturif, ' .25, Op. eit. p. 61 urm. 26. De pild& Ja Karl Heim, Glaube und Denken, si Fr. Gogarten, Ich glaube an dea dreleinigen Gott. 27. Vi, Lossky, Essal, etc. p 107. 23. Ut Eossky, op. eit: pp. 107-108. . S. Bulgakov, Thesen ber die Kirche, in Procés-Verbaux da des ‘Théologiens orthodoxes A Athénes, p, 128. ¥ Comers 30. Apoc, 21, 2, urm, Evrei 12, 22, urm,SINTEZA ECLESIOLOGICA 2273 _ Numai in Fiul cel intrupat, temeiul intratreimic’ al Bisericii se intilne- ste cu aspiratia umanitatif dupa ea, implinind-o, dragostea intratreimicd se comunicé real oamenilor si unirea intre Tata] si Fiul devine: unire intre Tat&l si oameni in Hristos prin Duhul Sfint, sau comuntunea treimica de- vine si comuniune intre Dumnezeu si oameni. . Primul pas pentru extinderea viefii treimice in umanitate, sau al ri- dicdrii umanitafii in locasul Bisericii ceresti, 1-a facut Fiul prin intruparea Sa. Prin aceasta a intrat Dumnezeu inlauntrul firei umane. Dar ca actuali- tate s-a nascut Biserica in omenire in ziua Cincizecimii, cind 0 seama de persoane umane au devenit si ele locasuri ale Duhului Sfint, precum e Fiul ca persoana treimica din veci si precum a devenit si.ca om tn mod de- | plin de la indlfarea la dreapta Tatalui. Caci- trebuia sé redevind omul lo- cag al lui Dumnezeu, ca prin aceasta sa redevind locas si pentru semenii sai. Trebuia s& se restabileascd comuniunea intre el si Dumnezeu, ca si se poata restabili si fntre el si semeni. Dar nu inainte de aceasta, ci deodata. | De aceea nu s-a putut naste Biserica numai printr-un singur om, ci prin mai multi deodata. Ins pentru aceasta trebuia intfi «intarit cortul de jos», cum spune Sf. Grigorie de Nisa, ceea ce a facut Fiul, prin intrupare, jert- f4, inviere si indltare. Cind redevine un om locas al lui Dumnezeu prin restabilirea chipului lui Dumnezeu in sine, se restabileste si comuniunea sa . Ris- punsurl cAtre Talasle, 22, in «Filocaliay, vol. II, pp. 72, 73. 34. S, Bulgakov, Ortodoxia, pag. 1. Dar inv&t&tura ortodoxA in genere apard institujionalismul si sacramentalismu! Bisericil, fat de arbitrarul omenesc atit de schimbcios, sustinut de protestanti. ot . 35. Sf. Marcu Ascetul, Despre legea duhovniceased, cap. 90, in «Filocalias, I, ed. IT, p, 247. .273 Pr, Prof, D. STANILOAE buie sAvirgite tainele.ca mijloace obiective ale harului, in care trebuie ex- plicate poruncile Domnului-si inva{atura Lui, pastrind-o neschimbata, in care oamenii trebuie sa fie ajutati in sldbiciunile lor fn fiecare. clipa, Bise- rica trebuie sd aibe si organe special insarcinate si tmputernicite cu aceste” functiuni, inzestrate cu autoritate divina, pentru savirsirea unor acte de ca- racter obiectiv si divin sau sacramental. Despre raportul acestor organe, sau al. ferarhiei, cu corpul Bisericii ramine sa se trateze mai pe larg intr-un capitol special. 9. Daca Biserica este nu numai comuniune cu Dumnezeu, ci comuninune intre oameni si institutie pentru ei, daca si cei pacdtosi fac parte din ea gi dac& ea are o ierarhie incredinfata cu pazirea si pastrarea inva{aturii tui Hristos si cu administrarea tainelor, Biserica nu e ascuns4 vederii oameni- lor, ci ea se vede. Protestantii sustin cd Biserica e nevazuta, cd nu tofi cei ce marturisese cu buzele invadtatura Bisericii si se conformeaza ordinei ei administrative sint membrii ai ei, ci numa‘ cei cu adevarat credinciogi, pe care nu-i poate cunoaste nimeni dinafard. Ei taie orice legdtura intre asa zisa Bisericd dinafara, care nu e propriu zis Biserica, si intre Biserica ne- vazuta 36), Desigur in Bisericd nu totul e vazut. «Nu numai Domnul, capul ei, e nevazut, nu numai harul sfintitor si mintuitor din ea e nevdaut, ci si unirea cu Domnul prin credin{a, este du- hovniceasca si nearatata. Precis vorbind, Biserica este partasd la amindoud elementele, la cel dumnezeesc si la cel omenesc, la cel vazut si la cel ne- vazut. Dar elementul vazut e unit, ca sufletul cu trupul, in chip indisolubil eu cel vazut... Precum in Cuvintul Ini Dumnezeu cel intrupat cele dou’ firf s-au unit intr-o unitate, in persoana unicd a Domnutui, la fel gi in Biserica, ‘mireasa cea sfinté si nepatatd a Lui, totalitatea credinciosilor e unita cu Capul si Intemeietorul ei nevazut» 37), Termenii vazut si nevazut au insa in referirea lor la Bisericd un inte- les mai complex. Pentru cei ce cred si cu deosebire pentru cei progre~ sati in credinta si viata crestind, cele nevazute ale Bisericii devin evidente. Ele se vad, dar cu ochii duhovnicesti, nu cu cei naturali; ele sint vazute, dar altfel decit lucrurile fizice, naturale. Incft intr.un anumit sens toate cele din Biserica sint vazute, desi nu in toata adincimea lor. lar pentru cel necredin- cios, Biserica tn totalitatea ei este nevazutd ca Biserica. Biserica e cunoscuta ca Bisericd prin credinta 38). Pentru cel inaintat in viata duhovniceasca, Biserica in totalitatea ei este vazut&. Pentru acesta elementul vazut tn Bisericd e un simbol, adicd un transparent al elementu- 36. Unit teologi protestant propun chiar ca pentru evitarea echivocului s& 6¢ foloseasc& pentru Biserica neviizutd alt termen, de pild&: ImpSra{ia lui Dumnezeu, pentru a nu se transfera asupra Bisericii vazute calitati de-ale Bisericii nevazute. Mulert, Konfessionskunde, Giessen, 1927, p. 417, 317. H, Andrutsos, Simboliea (grec.), p. 75. 38. Homiacov, Die Kinheit der Kirche, 5, 8, In Ostliches Christentum, vol. cit, p. 11: «Biserica, marturiseste credinta In ea ins&si.. In accasti marturisire ca arat& ci cunostinta despre existenta ei de asemenea e un dar al harului care e dat de mus gi ¢ accesibild numal credintel, nu ratiunil... Biserica neviizuti nu e comunitatea vazut& a crestinilor, cl Duhul lui Dumnezeu si harul tainelor, care locuiesc in aceast& comunitate, De aceea gi Biserica vazutd.e vizuti numai de credinciosi, cici pentru Recredincios{, taina e numai un rit si Biserica numai o societates.SINTEZA ECLESIOLOGICA 279 Jui nevazut, dumnezeesc. Viata Bisericii este simbolicd, continind in ea si in toate manifestdrile ei dumnezeescul, fiind patrunse de dumnezeesc.39). Ea are o via{d ascunsa cu Hristos in Dumnezeu. «Socotesc, zice Sf. Cfril al. Alexandriei, cf nu s-ar abate cineva de la adevar, dacd ar vrea sa spund c& Biserica s-a mutat la o alta viata, adicd la una mai buna si mai inaintata decit cea a lumii; cdci a murit lumii, deoarece nu mai sufere s& cugete cele ale lumii si trdieste Ini Dumnezeu, duhovniceste, prin vietuire evanghelicd. C&ci desi e in lume pentru viata in trup, dar oarecum se ascunde, neavind stralucirea lumii, si aproape cA s-a ingropat cu Hristos. Si aceasta socotesc c& este ceea ce ne-a spus prea inteleptul Pavel: «Afi murit si viata voastra s-a ascuns cu Hristos in Dumnezeus (Colos. 3, 3) 4°). Dar in acelasi timp actele Bisericii au o identitate statornica si viata ei se manifesta in forme stabilite. Ele nu se schimba in mod capricios, incit credinciosul stie care acte si manifestari au calitatea de simbol al dumne- zeescului si deci stie unde este Biserica; ea se vede. Pe de alta parte revarsarea aceasta a dumnezeescului in actele vazute ale Bisericii si in cele corespunzatoare ale credinciosilor sfinteste si laturea ° vazuta a existentei. Credinciosul nu trebuie sé se refugieze fn interior pen- tru a gasi sfinfenia si prezenfa lui Dumnezeu. Tar odata condifia aceasta implinita, toata viata externa se sfinteste. . 10. Biserica in calitate de Trup tainic, fiind tncredintata de Mintuitorul ‘cu administrarea Sfintelor Taine, ca organe ale harului, si cu pazirea si propovaduirea nealterata a inva{aturii revelate, este singurul cimp in care se cistigd in mod ordinar mintuirea, si este inzestrata cu infailibilitate. Sfintii Parinti au asemanat Biserica, cu corabia Ini Noe, care singura scapa de la pierzanie. Tar predarea ereticilor si schismaticilor anatemei, a inteles-o ca o predare a lor Satanei, dupa cuvintul Apostolului Pavel (I Cor. 5, 5). Desigur ea a facut-o aceasta cu durere, dar a trebuit s-o facd pen- tru apararea corpului credinciogilor de infectare. Expresiunea «extra Eccle- siam nulla salus» s-a infeles in sensul cd «singura Biserica este calea crin- duita de Domnul spre mintuire, iar erezia si schisma nu sint laboratoare de aceeasi putere ale mintuirii rinduite de Dumnezeus. Cine se alatura lor nu ajunge sigur la mintuire. Ele amagesc pe om cu false lumini, il depar- teaz4 de la adevarul revelat, si deci fl indeparteazi de la mintuire. «Dar de aci nu urmeazd ca toti cei din afara de Bisericd se pierd fara deosebire». Desigur, intrebarea cine din cei de afar se mintuieste, nu poate fi decisa de oameni, cari amestecd elemente personale intr-o asemenea discu{ie si nu cunosc tainele sufletelor cum le cunoaste Dummnezeu. In ce priveste pe cei excomunicati din Biseric&, este evident cd «Biserica nu vrea s&-i lipseasca pe acestia de viata vesnicd, ci s4-i aducd la cunostinta si indreptare. Soarta sufletului lor ramine in seama lui Dumnezeu, deoarece Biserica nu cunoa~ ste ce s-a intimplat in ultimele clipe ale viefii lors. [ar cei nascuti in afard de Bisericd si stapiniti fara voia lor de nestiintd, pot si fie judecati mai blind. «$i precum revelatia lui Dumnezeu fn natura externa duce pe multi 39. S. Bulgacov, Ortodoxia, pp. 5, 6, 9: . . . . 40, Glaphirorum in Genes,, lib. VI, Migne, P.G. LXIX, col. 526.290 : Pr: Prof, D;. STANILOAE - la o cunoagtere mai dreapta a Lui, tot aga, si cu atit mai mult, adevdrul pe care il propovaduiesc cei din afara de Biserica, in masura in care judeca dr@pt, si conformarea vietii Jor cu acest adevar, poate sa le foloseasea drept baz de viata si comunicare supranaturala cu lumina, care lumineazd pe tot omul ce vine in lume (Ioan 1, 8). Aceasta cu atit mai mult cu cit- multi, desi sint dornici si imbratiseze invafatura cea dreapta $i s4 vind la Biserica cea adevaratd, sint impiedecaji de o nestiin{a de neinvins». Iar nestiinta e scuzata fnaintea ui Dumnezeu, cum observa Déllinger si cum conced toti crestinii cu mintea sdndtoasa. Astfel «extra Ecclesiam nulla salus» inseam-. na cA «purtatorul ordinar si orinduit al condifiilor mintuirii e Biserica>. «Dar prin aceasta nu se exclud vehiculele extraordinare ale harului Ja cei ce petrec fard vind in ratacire, nici nu se limiteazd puterea lui Dumnezeu>. Minunile sint posibile si in ordinea naturala si in cea supranaturala, zice Guetté (Union chrétienne, 1862, pp. 82-83). In general putem zice ca afarad de Bisericd nu existé mintuire, «dar e adevairat de asemenea cd Dumnezeu printr-o minune a harului Sau dispune duhurile si inimile unor persoane ce nu apartin Bisericii in exterior, insuflindu-le cunostinta si dragostea lui lisus Hristos... Aceasta nu destiinteaza dogma «extra Ecclesiam nulla sa- lus», deoarece numai printr-o minune in ordinea supranaturala se poate miniui cineva dintre cei ce nu apartin exterior Bisericiix. Dar intrucit nu- mai Dumnezeu stie in cine lucreazd astfel harul dumnezeesc si ?a cine e o nestiinté nevinovata si la cine una vinovata, chestiunea tn coneret cine din afara de Bisericd se mintuieste, nu o poate decide nici un om. Omului ii ajunge sa stie ca Biserica este organul ordinar si sigur al mintuirii, pen- tru cel ce trdieste in conformitate cu inva{atura ei. Acesta e lucru sigur si ii ajunge spre mintuire 4). “ Biserica, fiind calauzitaé de Duhul Sfint la tot adevarul 42), este in- zestrata cu infailibilitate, fiind «stilpul si intarirea adevarului» 43). Prin infailibilitate Biserica nu descopera noi adeviruri, ci pastreaza .pe cele re- velate, interpretindu-le si formindu-le corect. Revelatia e terminaté in Tisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel intrupat. Nimeni nu poate cunoaste ca El sau mai mult ca El, adevarul dumnezeesc, ca si adauge ceva Ja adevarul descoperit de El. Dar adevarul acesta are adincimi nesfirsite si reliefarea lui este o misiune ce nu se termind in veac. Andrutsos considera infailibi litatea din acest punct de vedere negativa, si o vede exercitindu-se numai in Sinoade. In virtutea ei, Dubul Sfint nu inspira si nu descopera sinodalilor dogme noi, ci numai fi asist& si-i Jumineaza, pazindu-i de ratdcire in hotd- ririle lor, Totusi nu aproba definifia lui Guettée, dup& care infailibilitatea e «privilegiul pe care fl are adevdrata Bisericd sd nu schimbe fnvatatura descoperita», ci o considera putere de «confirmare, interpretare si formulare a adevarurilor ‘descoperite sub asistenta Sfintului Duh». Chestiunea va mai reveni in capitolul despre ierarhie iin cel despre raportul intre Bisericd $i Revelatie. Aci ajunge sa remarcim numai c& in continuare chiat Andrutsos arata ca asistenta Duhului Sfint nu se timiteazd-numai [a rolul negativ al pazirii de rat&cire. Intreaga lucrare de intelegere $i de interpretare a Bise- ricii are un caracter de sinergie. lerarhii nu asteapta mecanic luctarea Du- hului Sfint in Sinoade, ci tuceazi cu puterile lor omenesti, cercetind, dis- cutind, iar Duhul Sfint «nesuprimind lucrarea omeneasc’, o fntareste si 0. 41. Tot acest capitol dup H. Andrutsos, op. cit, pp. 80-82. 43, Toan 16, 14. : - . - 43,1 Tim. 3, 15. : . 7 aSINTEZA ECLESIOLOGICA ‘ Qst inal{a la tot adevarul *). Rolul pozitiv al Duhului Sffnt e Teliefat si de for- mula Sinoadelor: «parutu-s-a Duhului Sfint gi noud». In felul acesta nu se mai poate atribui infailibilitatii si asistentii Duhului Sfint un sens pur negativ. Desi ele nu adauga fiintial nimic nou adevdrului revelat, dar mun- ca de explicitaré a Iui are'un caracter foarte pozitiv. at 11. Insusirile Bisericii, Simbolul Niceo-constantinopolitan fi atribuie Bisericii patru insusiri. Ele consfituie notele, prin care trebuie s4 se carac- terizeze adevarata Biserica. , a) Unitatea. Biserica este una. Aceasta in injelesul de unic& si in in- felesul de unitara. ' In primul inteles existé o unica Biserica, pentru cd unul este Dumnezeu si unul este lisus Hristos. «Este un singur trup si un singur duh, dup’ cum ati fost chemati intr-o singura nadejde... Existé un singur Domn, o credin- ta, un botez, un singur Dumnezeu, Tata al tuturor» (Ef. 4, 4-6). «Unitatea Bisericii este o comunicare si o extensiune a unit&tii lui Dumnezeus 45). «Au s-a imparfit Hristos?», intreaba Sf. Ap. Pavel in fata tendintelor din Co- rint de a se constitui diferite grupuri (I Cor. 1, 13). Dintre diferitele Bi- serici crestine, care prezinta adevarul revelat schimbat in diferite feluri, nu- mai una poate fi cea adevdrata, cici Dumnezeu nu se poate contrazice cu Sine insusi. Si anume Biserica cea unicd este aceea in care s-a pastrat adevirul revelat neschimbat. «Ortodoxia este aceastd Bisericd unica si ade- varaté, care pastreazd continuitatea viefii bisericesti, adicd a unitafii tra- ditiunii» 46). Celelalte confesiuni crestine, care se pretind si ele fiecare ade- varata Bisericd, nu reprezinta nici una deplinatatea Bisericii, ci au pastrat ceva din fiinta Bisericii numai in masura in. care a ramas fiecare intr-un real contact cu profunzimile Bisericii celei uma 47), au pastrat ceva din adevarul_revelat. Exista o teorie protestanté dupa care Biserica adevaratd tnci nu s-a realizat, ci spre ea tind toate diferitele Biserici existente. Bisericile crestine existente nu sint decit partial si imperfect Biserica lui Hristos. Printre ele nu-i nici una care sa fie propriu zis Biserica lui Hristos. Aceasta idee sta in legdtura cu o alta, si anume cu aceea cA Revelatiunea divind nu e fnca terminata, ci ea va creste tn tot cursul istoriei 48). Dar in acest caz lisus Hristos n-a mai fost Fiul tui Dumnezeu. O alta forma a acestei teorii afir- ma c4 adevarul divin ar fi fost revelat intreg, dar el nu s-a pastrat in in- tregime de nici o ramura crestina, ci fiecare a pastrat o parte din el si acum tind prin sintezd s4-1 adune Ja un loc. «Conceptul Bisericii se pierde intr-un relativism istoric» 49). : , _ Fiecare Biséricd ar fi un amestec de adevir si eroare. «Aceasta este o lipsa de credin{a in Biserica si in Capul ei» 5°). Cine garanteaza4 c4 ome- nirea, care n-a putut pastra adevarul tui Hristos pin’ acuma, va fi in stare 34-1 aleaga de aici inainte din grémada de erori? . 44. Op. cit, p. 87. , 45. Congar, Ecclesia de trinitate, in rev. cit., p. 31.- +46. Bulgacov, Ortodoxia, p.111. ~ . 47, Ibidem, : 48. I. Coman, L’Orthodoxie et le Mouvement oecimneniqué, tr, ) nu poate s4.se explice decit jn-lumina.‘acestei afirmatiuni. Biserica este una gsi in consecinta unica. $i aceasta ‘Bisericd poseda adevdrul fara pata si in toata plenitudinea lui: ea este Ortodoxia». . . a Aceasta Bisericd unicd este unitara fn interiorul ci. Unitatea aceasta este in primul rind o unitate de via{a, in baza cdreia fiecare membru se simte una cu toti ceilal{i, ca traind in acelasi Trup tainic al Domnului, avind aceeasi credint{a, aceleasi tradifii, aceleasi bunuri spirituale. In baza acestei. unitati de viaja, Biserica este una gi in organizarea ei. Biserica Ortodoxa nu merge in aceasta privinta pind la uniformitatea absoluta gi pind la cen- tralizarea intregii puteri administrative in miinile unui singur cap vazut, ca Biserica Catolica. Ci ea admite o unitate simfonicd, o unitate de comu- nitate, o unitate care se impaca cu libertatea si cu imprejurarile variate din diferitele locuri. Biserica e condusa esential si sacramental de aceleagi or- gane ierarhice in diferitele par{i ale sale, iar ierarhia acestor parti sta in legatura canonica, pastrind unitatea doctrinala si sacramentala. In acest spirit Biserica se prezinta in diferitele state in forma unor Biserici auto- cefale, {inind seama de unitafile polifice si nationale in care e repartizata omenirea. Astfel Biserica Ortodoxd se conformeaza in organizarea ei exter- na realitafii, care e o varietate in unitate. Aceast’ organizare a Bisericii Ortodoxe poate s4 nu dea impresia de for{4 pe care o da catolicismul, care apasa cu totalitatea puterii lui organizatorice in fiecare loc. Dar nici nu 9’. instraineaz4 de popoare si de state si nu produce conflictele nenumarate in- tre Bisericd gi Stat, pe care le produce organizarea rigid unitara a catoli- cismului. b} Sfintenia. Aceasta este o calitate esentiald a Bisericii. Sfintenia Bi- sericii este sfinfenia lui Hristos insugi. Sfintirea ei, facuta prin Singele lui Hristos, a fost implinita de Duhul Sfint care locuieste in ea. Ea este ma- rele laborator de sfintire al membrilor ei. Biserica a dat si da nenumérati sfinti. In ea se petrece un necontenit proces de sfinfire a oamenilor. Daca n-ar fi sfinta prin puterea ei, prin mijloacele ei, n-ar putea sfinti. Prezenta oamenilor cu pacate in ea nu desfiinfeaz& sfin{enia Bisericii. Un lac vinde- cator nu inceteaza de a fi izvor de sanatate prin faptul cd se scalda bolnavii fn el. «Precum Dumnezeu-omul, care a luat pacatele noastre asupra. Sa, a- rémas El insusi strain de picat, asa e si Bisérica sfint4 si fara pata, cu toate ed are pacdtosi in sinul ei» 51). lar dacd membrii Bisericii ar fi desavirsit sfinfi de la inceput, in ce ar mai consta lucrarea ei? O'sfintenie absoluté nu poate atinge nici un om cit traieste pe. pdmint. Sfintenia absoluta apartine lui Dumnezeu 52), Chiar si ingerii continua in veci,«a.se curdati; lumina si desavirsi>, cum spune Dionisie Areopagitul. Biserica.e baia care curata pe- . tele oamenilor fard ca ea si se murddreascd. Pe de alta parte toti membrii 51, Hans Schultz, Der Kirchenbegriff der orthodoxen Kirche, in Zetischrift fir systemathische Theologie, Berlin, Tépellmann, 1940, 17\Jahrgang, 3 Viertel{ahrsheft, pagina 423, wade Tt ns -:62;-Dup& Acvilinoy;. Biserica- (rus;),1.St. Petersburg; 1894, p. 24: «Chiar cea mat des&virsit& sfinfenie a sufletelor curate gi a dreptilor se vAdeste.ca nedeplin’ in raport cu sfintenia deplin& a lu! Dumnezeu si deci cuvintul. lul-Pavel;. «Pentru mine Tu vreau si ma laud decit intru neputintele mele» (II Cor. 12, 5) se potriveste tutu- ror membrilor Bisericii>. La Hans Schultz, art. cit., p. 423. Origen, In Num, Hom. XT} Migne, P.G. 12, col. 638. -SINTEZA ECLESIOLOGICA 283 Bisericii se pot numi sfinti 8), nu numai intrucit sint pringi in procesul de ‘sfinfenie, ci si intrucit poarta in adincul lor harul-lui- Hristos, chiar daca nu-l fag eficace prin lucrarea lor, si intrucit pacatul lui Adam a fost sters ‘din adincul.lor, ne_mai.fiind {inuti in lanturile lui 5+). 2 Vechea conceptie montanista c4 numai sfintii desAvirsifi- fac parte din Bisericd duce la teoria Bisericii invizibile ca si teoria protestantd cd numai cei: credinciogi fac parte din ea. De aceea a fost respinsd. de Biserica. De altfel, cine e sfint desavirsit? ve, «Daca spunem ca sintem fara de pacat, ne inselm pe noi tnsine gi ade- varul nu este in noi» (I Ioan 1,8). . . . c) Universalitatea. A treia insusire recunoscutd Bisericii de. Simbolul Niceo-constantinopolitan este universalitatea (xxSodtx4). Aceasta are mai fntii un sens extensiv: Biserica e universalé jfntrucit e destinatd tuturor popoarelor, nu numai unui popor ales, ca Sinagoga iudaica. Dar universalitatea are si un alt infeles: ea indicd Biserica de peste tot st de totdeauna, spre deosebire de erezia care are o existen{a locald si trecdtoare. Cind aparea intr-o localitate o erezie, membrul comunitatii cres- tine spunea ereticilor: Noi sintem Biserica universala, comunitatea noastra e in legatura cu Biserica din tot trecutul si de pretutindeni. Voi sinteti o apa- ritie locala si trecdtoare. Universalitatea in acest inteles exprima ideea cd Biserica «ramine in tot timpul si fn tot locul aceeasi si nesurpaté in opo- zifie cu Bisericile eretice locale» 55). Traducerea slava a Simbolului niceo-constantinopolitan a redat terme- nul xadodtx prin soborniceascd. El arataé ci Biserica stf pe temielia soboa- relor ecumenice, universale, spre deosebire de confesiunile cari s-au rupt de Biserica Ortodoxa si care nu mai stau pe baza Sinoadelor Bisericii din vremea cind cuprindea toatd crestindtatea. Deci numai Biserica Ortodoxa este continuatoarea Bisericii universate. Teologii rusi mai noi, de la Homia- cov fneoace, dau ins cuvintului sobornicitate (sobornost) intelesul de co- muntune. Biserica Ortodoxa, spre deosebire de raporturile externe juridice infiintate de Biserica Catolic3 si de individualismul promovat de protestan- tism, realizeaz4 comuniunea perfecta intre membrii ei. Membrii nu stau ca persoane singulare in Bisericd, ci intr-o pluralitate organica, legati prin iu- bire. Aceasta sobornicitate formeaza fiinta Bisericii 58). Fankov observa cé termenul grecxa}’6dovinseamnd un intreg care nu se schimba in fiinta lui prin impértire, ca de exemplu focul si scinteia, marea si riul. E un intreg care si in cea mai mica parte pistreaz4 aceeasi fiint’. Inca din primele veacuri s-a dat Bisericii atributul de catolicd, in baza ex- perientei cd «aceasta comunitate e un-intreg, o plenitudine sfinta si totodata 0 unitate desavirgita, cu alte cuvinte sftnta comuniune generald», umplutd intreaga cu puterea acelejasi jubiri divino-cosmice, innoitoaré si formatoare, de aceeasi prezen{a unificatoare a lui Hristos. Hristos e in toti membrii Bi-, sericii si fn toate Bisericilé regionale ca principiu unificator, facindu-i pe tofi si pe toate parti organice si nedespartite ale Bisericii celei una. Fata de "3." Aga-i numeste Sf, Ap. Pavel! II Cor. 1, 1; Filip. 1, 1; 4, 21; Col. 1,2, aga-l numegte si azi preotul cind zice la Liturghie: ¢Sfintele Sfintilors. z 54, Diadoh al Foticeei, Cuv, Ascetic, cap.. 68, in «Filoraliay, I, p.. 364. : 55. H. Andrutsos, op, cit. p..73: «Catolicii numesc, aceast& catolicitate sal universalitate,, virtuali. Ha insemneazd :c& Biserica e in doctrini si conducere tot- deauna’aceeasix. St. Zankov, Die Katholizitét der Kirche, in- 57). d)} Apostolicitatea. Insusirea aceasta arata ci Biserica cea adevdrata este aceea care a pastrat invatatura Domnului lisus Hristos, asa cum au comunicat-o Apostolii, martorii Dommului Iisus-Hristos, primele organe ca- rora li s-a impartdgit,. Proorocii Dumnezeului intrupat. Biserica aceasta este cea Ortodoxa, care n-a schimbat si'n-a omis nimie din inva{dtura scris& si oralé a Apostolilor. Unii considera aceasta persistenté in invatatura inte- grala si nealteraté a Apostolilor ca semnut distinctiv esential al Bisericit Ortodoxe 58). Biserica noastra n-a introdus innoiri ca cea catolic’, ea e pastritoarea adevarului. Ea std pe temelia Apostolilor, Hristos fiind pia- tra cea din capul unghiului. A sta pe temelia Apostolilor inseamna a pazi nu numai revelatia cuprinsd fn Sf. Scriptura, ci si pe cea predata oral de Sf. Apostoli, canform poruncii acelora (Tes. 2, 15; I Cor. tf, 2; I Cor. 11, 23; Gal. 1, 9; If Timotei 2, 2; I] Tim. 3, 14). De aceea apostolicitatea st4 in strinsd legatura cu persistenta Bisericii Ortodoxe pe linga Sf. Traditie. Apostolicitatea Bisericii Ortodoxe se arata.si in asa numita succesiune apostolic a ierarhiei, conform careia harul episcopiei curge fara intreru- pere de la Apostoli prin episcopii timpurilor trecute pind la cei de azi. Exist4 astfel in Bisericd o transmisiune externa a invataturii revelate incepind de la Apostoli si o transmisiune interna a harului ierarhiei. Inva- tatura se transmite propriu zis tot prin sirul ierarhilor care sint responsa- bili in fiecare eparhie de pastrarea_intacta a doctrinei si o incredinteaza preotilor prin pregatirea teologicad prealabild ce are grija sa li se dea sub supravegherea lor si prin trimiterea acelora in eparhie ca propovaduitori de asemenea sub supravegherea lor. Jar transmiterea invatdturli de la fe- rarhi la ierarhi se face deodat& cu transmiterea harului, cdci cu ocazia hi- rotonirii sale. episcopul da intfi marturie inaintea episcopilor hirotonisitori ca va propovadui aceeasi invatdtura pe care au propovaduit-o gi ei. Biserica e, deci, apostolica, avind plenitudinea harului hirqtoniei ca mijlocitor al harului celorlalte taine si invatatura revelata de la Apostoli. Prin episcopi se transmite fntregii Biserici din fiecare timp, deodat4 cu invajatura. tota- litates darurilor Duhului Sfint, coborite in ziua Cincizecimii peste Apos- ‘oli 59). : 57. St. Zankov, art. clt., tn vol. cit, pp. 793-804. A se vedea aceste idel si la 8. Bulgakov, Ortedoxia, p. 75, urm., care tntelege prin sobornost atit conciliaritatea sinodala cit si comunitatea tuturor credincfosilor, ca mediu teandric in care se Jimu- reste adevarul, : , oo 58. M. P. Bratslotis, Die Grundprinzipten und Hauptmarkmale der orthodoxen Kirche, in Procés-Verbaux du Premier Congres de théologle orthodoxe, p. 118. 59. S. Bulgacov, Ortodoxia, p. 74: «In sens strict vorbind, succesiunea darurilor Sf, Duh, acordate Bisericii Ia Cincizecime si care coboar&, prin Apostoli, peste, suc- cesorii lor, se intinde Ia intreaga Biserici, Succestunea apostolicd special’ restrins3, exist’ numai pentru functiunea sacramental, pentru preotie, nu pentru invatimintul- si constiinta dogmaticas,