FENOMENE PSIHOSOCIOLOGICE ALE MEDIULUI PRIVATIV DE

LIBERTATE
Cunostintele privind fenomenele psihosociale ce pot surveni n conditiile
mediului privativ sunt necesare, deoarece institutia specializata n executarea sanctiunilor
privative de libertate se deosebeste prin profilul sau psiho-social de oricare alta institutie
sau grupare organizata de oameni.
Venirea individului n penitenciar nu este urmarea unui act propriu de viata sau a
unei obligatii cetatenesti (cum este cazul internarii ntr-un spital sau efectuarea stagiului
militar), ci reprezinta o forma de sanctionare aplicata de societate individului care s-a
abatut de la normele ei morale si juridice. Odata cu intrarea n penitenciar individul
resimte, ntr-o masura mai mare sau mai mica, n functie de vrsta, de structura sa
psihologica, de maturizarea sociala si de nivelul de cultura, efectul privarii de libertate si
reactioneaza ntr-un mod personal la aceasta noua situatie.
Socul depunerii (ncarcerarii)
Privarea de libertate implica mai multe forme, iar din punct de vedere calitativ da
nastere unui fenomen deosebit si anume socul ncarcerarii. Acest lucru determina o gama
complexa de framntari psihice si psihosociale, ncepnd cu criza de detentie manifestata
de la nchiderea n carapacea tacerii pna la comportamente agresive si autoagresive
(sinucideri, autoflagelari). n comparatie cu starile accidentale de izolare, privarea de
libertate n sistemul detentiei, are drept consecinta absolut specifica, nlaturarea
simbolurilor exterioare ale personalitatii prin obligativitatea purtarii uniformei de detinut
care standardizeaza modul de viata si estompeaza pna la anulare diferentele individuale.
Socul depunerii se manifesta si prin restrngerea libertatilor individuale.
Relatiile interpersonale, lipsa de informatii, regimul autoritar, sunt resimtite drept
atingeri ale integritatii sale ca fiinta umana.
La toate acestea se adauga contactul cu subcultura carcerala care n scurta vreme l
face pe detinut sa-si formeze o noua viziune a propriei persoane si sa-si elaboreze o
strategie de supravietuire constnd ntr-un comportament de consimtire-integrare (de
conformare pasiva).
S-a mai observat ca n timpul detentiei, spatiul de viata se reduce, n acelasi timp
avnd loc: regresiunea satisfactiilor, recentrarea intereselor pe lucruri marunte, alterarea
comunicarii, supunerea totala, precum si manifestarea procesului real al penitenciarizarii
prin intensificarea unei mentalitati specifice, un nivel de aspiratii scazut, lipsa preocuparii
pentru viitor, exprimarea convingerii ca este etichetat definitiv, dar nu n ultimul rnd, o
imagine negativa de sine.
n relatiile lor, detinutii, strecoara o unda de fatalitate pentru faptul de a fi ajuns n
penitenciar si asta, dupa parerea lor, echivaleaza cu un esec moral ce i va marca toata
viata. Acesta devalorizare a lumii si a propriei vieti este handicapul cel mai greu rezultat
n urma depunerii n penitenciar.

Perceptia detinutului asupra pedepsei si a mediului privativ

Acest fenomen este determinat de cele mai multe ori de modul cum a rezolvat
fiecare detinut problema ispasirii1.Cnd pedeapsa este apreciata ca fiind masura faptei,
conditia de zi cu zi exprima o acceptare supusa tuturor rigorilor, cnd pedeapsa este
vazuta ca fiind mai aspra dect infractiunea comisa, detinutul considera ca i s-a facut o
nedreptate si sufera o sanctiune nemeritata.
Ca urmare, detinutul va ramne nempacat, revendicativ si ostil administratiei
locului de detentie, dominat de sentimente de victimizare. Cu ct adaptarea la viata de
penitenciar este mai buna, cu att toleranta fata de conditiile de mediu este mai mare,
chiar daca n aceasta situatie problema incompatibilitatii ntre detinuti, ca urmare a
istoriilor individuale si particularitatilor de personalitate, ramne cronic nesolutionata. n
ceea ce priveste fenomenul de perceptie asupra mediului penitenciar, acesta este
determinat de o multitudine de factori materiali si spirituali; obiectivi si subiectivi;
sociali si psihosociali; care numai n corelatie si interdependenta devin relevanti pentru
ntelegerea climatului specific mediului privativ. Gradul de cultura redus, dar mai ales
semnificatia negativa atribuita executarii pedepsei cu nchisoarea, i fac pe multi
condamnati sa nu aprecieze corect mediul din penitenciar.
Fenomenul de prizonizare si deprizonizare
nca n urma cu decenii, criminologul canadian D. Clemmer (1940), a semnalat
fenomenul de prizonizare, definit ca socializare la cultura devianta a detinutilor, proces
prin care detinutul ajunge sa adopte sau sa mpartaseasca punctul de vedere al
ncarceratilor privind lumea din penitenciar si societatea n general. Prizonizarea,
incumba adoptarea unei atitudini ostile (fatise sau ascunse) fata de personalul nchisorii,
fata de lumea din afara si, concomitent, dezvoltarea unei loialitati fata de ceilalti detinuti,
sprijinirea reciproca ori de cte ori interesele reale sau imaginare ale detinutilor intra n
conflict cu unele dispozitii ale autoritatii. Fara ndoiala ca adoptarea acestei norme
carcerale ca si alte norme de acelasi fel, att de caracteristice subculturii carcerale, sunt
generate dintr-o puternica motivatie, care se subsumeaza, asa cum am vazut ca a formulat
A. Maslow, categoriei de motive desemnate prin necesitatea apartenentei la grup.
n aceasta situatie primul pas, motivat psihologic, va fi stradania detinutului de a se
integra grupului informal de detinuti, de a-si dezvolta conduite dezirabile prevalate n
acest grup printre altele si de supunerea neconditionata la liderul informal, chiar daca
risca sa fie prost vazut de cadre. El va opta pentru situatia gratifianta (imediata) deci face
cauza comuna cu grupul de detinuti, caci detinutii sunt mai n masura n a-l sanctiona
premial sau penal dect cadrele. Stanton Weeler (1968), subliniaza ca fenomenul de
prizonizare, de integrare n grupul detinutilor, de identificare cu subcultura carcerala este
doar o prima faza n evolutia detinutului, caci n cea de a doua faza din viata de detentie,
se poate vedea limpede fenomenul de deprizonizare.
Cu alte cuvinte, la nceputul detentiei, asumarea rolului de captiv este logica la
infractori cu ct se apropie nsa momentul liberarii, ei vor tinde sa adopte un rol tot mai
apropiat de ceea ce este dezirabil din punct de vedere social. Fara ndoiala ca si aici exista

o motivare calculativa, caci un comportament adecvat poate prescurta uneori n mod

sensibil durata sentintei.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate