PROCESUL DE NGRIJIRE

Procesul de ngrijire reprezint nsi esena activitii de nursing.El trebuie privit ca o modalitate clinic, raional i pragmatic de abordare i soluionare a nevolilor de sntate i de
ngrijire ale pacientului sau comunitii.Dei etapele procesului de ngrijire pot fi delimitate teoretic i implicit artificial n variate moduri, n funcie de abordarea conceptual specific
fiecrei coli sau tradiii de nursing, n toate modelele elaborate se regsesc elemente comune, care permit structurarea general a acestui proces n patru sau cinci etape distincte. Nu trebuie
ns uitat nici un moment faptul c aceast delimitare reprezint numai un artificiu, succesiunea logic a desfurrii procesului de ngrijire rmnnd n esen unitar.
n concepia noastr, componentele fundamentale ale procesului de ngrijire sunt n numr de patru, incluznd: avaluarea pacientului, elaborarea planului de ngrijire, realizarea acestuia i
evaluarea continu a eficacitii ngrijirilor.
Reprezentarea schematic a acestor patru etape definitorii ale procesului de ngrijire este ilustrat n figura 1.
Cele patru componente fundamentale ale procesului de ngrijire sunt urmtoarele:
Evaluarea pacientului/comunitii;
Elaborarea unui plan logic de ngrijire;
Realizarea planului de ngrijire;
Evaluarea eficacitii aciunilor de ngrijire.
Evaluarea pacientului/comunitii pentru stabilirea strii de sntate sau boal existente, identificarea problemelor acutale sau poteniale de sntate conducnd la formularea
diagnosticului de ngrijire.
Elaborarea unui plan logic de ngrijire destinat specific pacientului sau comunitii evaluate, strict individualizat i dirijat n funcie de diagnosticul sau diagnosticele de nursing
formulate.
Realizarea (ndeplinirea sau implementarea) planului de ngrijire elaborat pentru rezolvarea problemelor de ngrijire ale pacientului/comunitii.
Evaluarea eficacitii aciunilor de ngrijire realizate i recorelarea/reformularea permanent a planului redactat iniial cu evoluia strii de sntate a pacientului/comunitii
ngrijite.
_________________________________________________________________________________
Anamneza:
Anamneza reprezint modalitatea direct de culegere a datelor de la pacient, prin discuia cu acesta. Discuia permite cunoaterea nemijlocit a strii de sntate i boal a persoanei ngrijite,
a condiiilor de via i munc a acesteia, a gradului de instrucie, profilului psihic i gradului de realizare i satisfacere a nevoilor fundamentale de independen i autongrijire ale
interlocutorului.
Modul de desfurare i calitatea interviului realizat sunt determinante pentru calitatea procesului de ngrijire i reprezint adevrata msur a profesionalismului, experienei, personalitii i
talentului asistentei medicale.
_______________________________________________________________________________
Este o metoda stiintifica de lucru
Este orientat spre ingrijiri individualizate de rezolvare a problemelor bolnavului
Permite personalizarea ingrijirilor
Se sprijina pe date reale furnizate de bolnav
Termenul a fost utilizat pentru prima data de Hall in1955.

Este o metoda organizata si sistematizata de acordare a ingrijirilor in mod individualizat,centrata pe reactiile particulare ale fiecarui pacient;
Este un mod de a gandi logic care permite interventia constienta si planificata a asistentei pentru a proteja si promova sanatatea individului;

PLANUL DE INGRIJIRE

Este un document scris care permite sumarea etapelor procesului de ingrijire

Beneficiaza de ingrijiri de calitate conforme cu nevoile sale

Prin el se transmit informatii intre asistente, despre pacient si interventiile realizate

Reprezinta un mijloc de comunicare intre persoanele implicate in ingrijirea pacientului

_________________________________________________________________________________________________________________
AVANTAJE PENTRU PACIENT

Are asigurata continuitatea ingrijirilor

Determina pacientul sa participe la ingrijiri si sa se preocupe de obtinerea unei stari de sanatate mai bune

ABILITATI NECESARE ASISTENTEI MEDICALE

Cunoasterea etapelor procesului

Conducerea interviului
Observarea permanenta a pacientului
Utilizarea comunicarii verbale/nonverbale
Stabilirea relatiei terapeutice
Sistematizarea datelor obtinute
Capacitate de decizie
Competenta si profesionalism in interventii

CUNOSTINTE NECESARE
-nevoile biologice,fiziologice,psihologice culturale si spirituale ale individului
-etiologia problemelor de dependenta
-semnele caracteristice problemelor
-factorii de risc ai problemelor
-val normale ale parametrilor de sanatate
-tehnici de nursing:aparatura si instrumentar,efectuare,accidente
-criterii de evaluare a interventiilor efectuate
-drepturile pacientului
_________________________________________________________________________________________________________________________________________
AVANTAJE-PENTRU ASISTENTA
-permite luarea deciziilor pentru rezolvarea problemelor pacientului
-evidentiaza legalitatea actiunilor
-creste profesionalismul
-creste responsabilitatea
-da satisfactie muncii

ACTIVITATI ALE ASISTENTEI

1.
Culegerea si verificarea datelor
2.
Stabilirea profilului pacientului
3.
Analiza si interpretarea datelor
4.
Elaborarea diagnosticului de ingrijire
5.
Stabilirea prioritatilor si obiectivelor
6.
Alegerea strategiilor de nursing
7.
Intocmirea planului de nursing
8.
Linistirea si sustinerea pacientului
9.
Efectuarea interventiilor proprii si delegate
10. Aprecierea raspunsului pacientului la interventiile efectuate
11. Compararea raspunsului cu criteriile de evaluare
12. Reanalizarea si modificarea planului
ETAPELE PROCESULUI DE NURSING

EVALUARE
ANALIZA(DIAGNOSTIC)
PLANIFICARE
IMPLEMENTARE
EVALUARE

Aceste etape au fost adoptate in 1982 de National Council of State Boards of Nursing, la propunerea:Yura&Walsh,Mundiger&Jauron,Little&Carnevali,Bloch&Roy;
____________________________________________________________________________________________________________________________________________
Diagnosticele de ngrijire nu reprezint diagnostice medicale!
Profesia de medic i cea de asistent medical sunt nrudite prin caracterul lor liberal i implicarea comun n realizarea asistenei de sntate a populaiei. Nu trebuie s uitm ns nici un
moment c ele rmn profesii distincte, autonome, independente, ntre ele neexistnd automat relaii de subordonare, ci de colaborare. Reprezentanii celor dou profesii sunt parteneri cu
roluri diferite ai echipei multidisciplinare complexe implicate n realizarea asistenei de sntate.
Diagnosticele de ngrijire i diagnosticele medicale sunt categorii diferite de diagnostice, avnd caractere conceptuale, calitative i pragmatice distincte.
Diagnosticele de ngrijire:
-se refer la modul individual, particular de reacie al pacientului/comunitii fa de o anumit situaie de sntate/boal.
-modelul conceptual utilizat de asistenta medical n formularea diagnosticului este focalizat asupra pacientului, axat pe modalitatea n care boala modific calitatea vieii acestuia i gradul de
satisfacere al necesitilor fundamentale ca fiin uman.
-din acest punct de vedere, rolul asistentei medicale fa de pacient ar putea fi descris drept avocat al pacientului i necesitilor sale.
Diagnosticul de ngrijire este n permanen susceptibil de schimbare n funcie de modul de rspuns al individului/comunitii la msurile de ngrijire elaborate i aplicate.
Din acest motiv diagnosticul de ngrijire trebuie periodic reevaluat.
-in formularea diagnosticului de ngrijire exist n prezent o terminologie fix, recomandat de NANDA asupra modului de redactare a enunului acestui diagnostic.
-in elaborarea diagnosticului de ngrijire asistentei medicale i revine o atribuie exclusiv i autonom.
-diagnosticul de nursing determin tipul interveniilor de ngrijire acordate n mod autonom de ctre asistenta medical i permite identificarea problemelor conexe, de colaborare cu
medicul pentru realizarea actului complex, de echip al ngrijirii medicale a pacientului.
Diagnosticele medicale:
-sunt formulate n exclusivitate de ctre medic i reprezint descrierea procesului patologic prezent la pacientul asistat medical.
-modelul conceptual utilizat de doctor n elaborarea diagnosticului medical este focalizat asupra bolii, medicul regsind la pacient manifestriloe acesteia.
-din acest punct de vedere, rolul medicului fa de pacient ar putea fi descris drept aliat al pacientului n lupta mpotriva bolii.
Diagnosticul medical are o formulare unitar, bine standardizat i unanim acceptat pe baza criteriilor medicale de diagnostic, fundamentate tiinific, avnd la baz caracterele generale de
manifestare a bolilor la specia uman.
-de regul diagnosticul medical nu se modific, eventual la diagnosticul iniial adugndu-se alte diagnostice medicale, n cazul apariiei unor complicaii ale bolii de baz sau noi
mbolnviri asociate.
-in formulare diagnosticului medical nu sunt de regul inclui factorii cauzali ai bolii (exceptnd infeciile sau alte situaii etiologice particulare).
-diagnosticul medical este utilizat pentru stabilirea tratamentului medical al pacientului.
INFECTIILE NOSOCOMIALE
CRITERIILE DE DEFINIRE ALE INFECTIEI NOSOCOMIALE
Infectia nosocomiala este infectia contractata in spital sau in alte unitati sanitare cu paturi si se refera la orice boala datorata microorganismelor, boala ce poate fi
recunoscuta clinic sau microbiologic, care afecteaza fie bolnavul datorita internarii lui in spital sau ingrijirilor primite, fie pacientul spitalizat sau in tratament
ambulatoriu, fie personalul sanitar datorita activitatii sale, indiferent daca simptomele bolii apar sau nu in timp ce persoana respectiva se afla in spital.
Definitia infectiei nosocomiale se bazeaza pe : date clinice (ex. clinic), date de laborator si alte teste de diagnostic.
Dovada clinica deriva din observarea bolnavului sau din analiza informatiei din foaia de observatie a pacientului si alte evidente din salon sau din unitate. Dovada de
laborator consta in rezultatele culturilor, testelor de detectare a antigenelor sau anticorpilor si metodelor de vizualizare microscopica.Alte teste de diagnostic cum
ar fi: rezultatele examenelor radiologice, ultrasunete, tomografie computerizata, rezonanta magnetica, imagini cu radioizotopi, examene endoscopice, biopsii si
aspiratie cu acul (punctie).
Diagnosticul de infectie stabilit de medic, derivat din observatia in timpul actului chirurgical, observatia endoscopica sau alte studii de diagnostic, sau bazat pe
judecata clinica este un criteriu acceptabil pentru o infectie, cu conditia sa nu fie dovezi contrarii.
Pentru ca o infectie sa fie dovedita ca nosocomiala trebuie sa nu existe dovada ca infectia era prezenta sau in incubatie in momentul internarii in spital.
Trebuie considerate ca nosocomiale si infectiile dobandite in spital, dar diagnosticate dupa iesirea din spital (infectia nou-nascutului, rezultata prin trecerea prin
tractul genital si diagnosticata dupa externare).
Nu se considera infectie nosocomiala infectia asociata cu o complicatie sau o extindere a unei infectii prezente la internare, daca nu s-a schimbat agentul patogen sau
daca semnele nu arata o noua infectie, precum si infectia transplacentara la nou-nascut (ex. herpes simplex, rubeola, sifilis, citomegalovirus, toxoplasmoza) si care

devine evidenta la scurt timp de la nastere.

Fiecare caz de infectie nosocomiala trebuie dovedit ca se datoreaza spitalizarii sau ingrijirilor medico-sanitare ambulatorii in unitati sanitare.
Infectia nozocomiala determina consecinte importante atat in plan medical, cat si in plan economic (sanitar si nu numai): infectii respiratorii grave la cei intubati mai multe zile, complicatii
postoperatorii tardive (peritonite postoperatorii tardive, abcese intraperitoneale, granuloame de corp strain, etc.), posibile interventii chirurgicale ulterioare, prelungire a duratei de spitalizare,
incapacitate temporara, prelungita sau definitiva de munca, etc.
Se manifesta prin:

infectii urinare - uretrite, cistite pina la pielonefrite;

infectii ale pielii si partilor moi - escare sacrate ce se suprainfecteaza - la bolnavii imobilizati indelung;
infectii peritoneale postoperatorii: peritonite postoperatorii (dupa interventii chirurgicale digestive, vasculare, urologice, ginecologice) sau peritonite ce survin dupa o spitalizare
indelungata (pe fondul unei pancreatite, ischemii digestive cu perforatii, unui ulcer de stress, etc.);
pneumopatii nosocomiale - mai ales la pacientii intubati la care se mai asociaza si o imunitate dficitara.

Tratament
Tratamentul presupune in primul rind respectare riguroasa a principiilor de asepsie si antisepsie, antibioticoterapie rationala, utilizare de compartimente (sali operatorii, sali de pansamente
si instrumentar, saloane, etc.) total separate pentru pacientii septici si aseptici, asigurarea circuitelor corespunzatoare (rufe murdare, rufe curate, vizitatori, personal medical, alimente, etc.),
respectarea principiilor de igiena individuala si colectiva, schimbarea antibioticelor folosite la fiecare 3 luni (pentru a impiedica selectarea unei flore rezistente agresive), antibioterapie tintita,
etc
Sursa
Pacientul spitalizat poate contacta o infectie nosocomiala fie prin autoinfectie germeni din flora proprie, fie dintr-o sursa exogena, specifica spitalului: aer conditionat sau apa contaminate,
echipamente medicale de orice tip incomplet sterilizate, personal medical, alti bolnavi, vizitatori etc.
Exista o serie de manevre si interventii medicale care favorizeaza aparitia infectiilor intraspitalicesti. Dintre acestea amintim:
- sondarea urinara si traheala;
- administrarea medicatiei pe cale endovenoasa;
- interventii chirurgicale laborioase;
- manevre endoscopice;
- folosirea protezelor;
- transplantul de organe etc
De asemenea, exista si caracteristici ale pacientului care pot favoriza aparitia infectiilor nosocomiale:
- pacient tarat (imunodeprimat, cu afectiuni severe asociate neoplazii, SIDA, insuficienta renala cronica etc.);
- varsta inaintata;
- boli asociate;
- tratamente medicamentoase diverse: citostatice, antibiotice, imunosupresoare etc
PREVENIREA INFECTIILOR NOSOCOMIALE INTRASPITALICESTI
Se considera ca o treime din totalul infectiilor nozocomiale poate fi prevenit
prin aplicarea concomitenta a urmatoarelor masuri:
1. Supravegherea locala si nationala a infectiilor nozocomiale. Trebuie evaluata sensibilitatea si specificitatea masurilor de supraveghere, mai ales n cazul unor infectii dificil de diagnosticat,
cum este pneumonia la bolnavii asistati sau ventilati mecanic. In plus, trebuie dezvoltat un sistem de evaluare si supraveghere a infectiilor nozocomiale care apar la bolnavii ngrijiti la
domiciliu.
2. Asigurarea ca metodele de supraveghere a infectiilor nozocomiale sunt corespunzatoare. Sunt necesare dispozitii de la autoritatea care acrediteaza unitatile sanitare si metode de
supraveghere a evenimentelor individual.
3. O sursa de succes n profilaxia infectiilor nozocomiale este ameliorarea dispozitivelor de monitorizare si tratament invaziv. Utilizarea unor dispozitive moderne, menite sa reduca riscul
infectiilor nozocomiale este recomandata. Intre modificarea comportamentului uman (masuri de asepsie) si modernizarea dispozitivelor, ultimul aspect s-a dovedit ntotdeauna mai fezabil si
mai eficient. In acelasi sens, progresul metodelor neinvazive de monitorizare reduce riscul infectiilor nozocomiale prin respectarea barierelor naturale de aparare a pacientului (piele,
mucoase).
4. Este necesar un control riguros al antibioterapiei (din punctul de vedere al indicatiei, al antibioticului si duratei tratamentului). Se spera ca n viitor vor fi disponibile noi metode de
tratament: vaccinarea si flora competitiva.
5. Introducerea pe scara tot mai larga a xenotransplantelor ridica problema aparitiei unor zoonoze, nemaintlnite pna n prezent. Rolul microbiologiei n acest context este crucial.
6. Acolo unde tuberculoza a fost stapnita, s-a demonstrat ca limitarea unei mbolnaviri infectioase este posibila prin colaborarea ntre factorii medicali, comunitari si organizatii cu rol de
control ,dar pe lnga bolile
infectioase, se prevede ca n viitorul foarte apropiat va fi necesar si controlul afectiunilor provocate de noxele specifice epocii noastre: polimeri, unde magnetice, contaminarea mediului cu
medicamente, etc.
_