Capitoll s SARCINA TEOLOGIEI ORTODOXE DE ASTAZL Dubus rif slinget Profebile s8.nui ke disprehuit Toate si de incercali: Tine} ce este bine...” Tesaloniceni 5, e tngelegem cind vorbim de sarcina teolo- giei Ortadoxe astizi? Se cade si pun aceas- 18 intrebare deoarece aceasta expresie pare sugereze o orientare teologica faya de care Orto- xia este suspicioasa, dar care pare si predomine ‘Apus. Aceasta semnifica o reducere a teologiei la ssituagie” sau lao ,perioada” anume, o accentuare stelevant2", injeleasd aproape exclusiv ca depen- a teologiei, a sarcinii, metodei si limbajului ei jomul modern” gi de gnevoile” sale moderne ecifice. De aceea, de la inceput, trebuie si menti- im ci Ortodoxia respinge un astfel de reduczio- al teologiei a carei prima si vegnica sarcina este jutarea Adevarului, nu a yrelevanjei*, ciutarea cu- intelor ,adecvate” lui Dumnezeu (theoprepeis logo’)168 Alexander Schmenrayn nu omului, Teologia este cu adevirat relevanta, de- oarece adeviratul crestinism ramine un scandal pentru evrei, nebunie pentru greci si in dezacord cu aceasta ume, cu ,modernititile” si ,culturile” sale trecitoare. Aceasta nu {nseamnii tatugi ca teologia opereazi intr-un vid cultural. Pentru ci una e si depinzi de lume gi alta e si fii legat de ea, Daci pri- ma atitudine, accepzarea lumii ca singur criteriu al wologiei este de neconceput, al doilea, (care tn ul- timele analize este preocuparea crestin’ de bazi pentru lume si salvarea ei) este tocmai acel raison tre (ratiunea de a existal a teologiei. in acest sens, toati teologia adevarata si autenticd, a fost intot- deauna pastorala, misionara si profetica, iar de cave ori gia pierdut aceste dimensiuni, a devenit un sim- plu joc intelectual” ignorat de Biserica real”. Sar- cina teologiei, tn oricérui moment e determinati neapirat de nevoile Bisericii, iar prima obligatie a unui teolog este de a discerne gi accepta intotdeauna aceste nevoi, de a fi constient de cea ce asteapti Bi- serica de la el. Fiind un mic grup de teologi Ortodocgi care ti- im si scriem in Apus, deparce de Iumile gi culturile Ortodoxe antice si ,organice”, ne putem astfel justi a, atunci cind punem intrebarea preliminar’: Oare sunt reale nevoile Bisericii cérara trebuie si le ris- pundem si in jurul cirora trebuie’si ne planificm si sd ne organizim munca teologicd? Cum sa indeplinim aici, in Apus, ceringele eterne — pastorala, misionard si/sau profetica - ale veologiei Ortodoxe? Acest eseu fol, fume, misiane 169 © scurta incercare de a inaugura o cercetare co- i pehtru gisirea unui régpuns comun, 2. ‘Toati lumea va fi probabil de acord e& sarcina astra teologici e determinat in primul rind de yptul ci, teologi fiind, muncim pentru si in comu- itavea ortodox’ care, pentru prima oar’ tn lunga torie a Bisericii, trebuie si traiasci intr-o lume n-ortadoxi, apusenizati in tradigiile ei religioase, lara in cultura sa si pluralista in ,viziunea sa pre lume”. Aceasta constituie pentru Ortodoxie situapie far’ precedent si provoaca intreaga Biseri- si pe noi, pe teologii ei, la o serie de probleme unoscute de comunitagile Ortodoxe ale lumii chi”. Inainte de toate, aceasti noua situazie afecteaza bbstangial responsabilititile pastorale ale teologiei Irignesc si afirm ci, timp de citeva secole, teolo- n-a fost necesari, n-a fost vitala asa cum este as- i, la aproape fiecare nivel al vietii Bisericii. Moti- este simplu. in Grecia, Rusia sau in alte yiri Or- loxe, cultura insisi, complexul de valori, norme idei dupa care omul igi evalueaza viaga a fost le- t, fntr-un sens adanc de credinta Ortodoxi, a fost prelungirea ,viziunii despre lume” a Bisericii. ineva poate si trebuie si critice evidentele neajun- ii gi pieate ale acestor ,lumi” Ortodoxe dar nu ate nega cd, in ciuda multor tridari, ele au rimas legate organic de Ortodoxie. Lucrurile nu stau70 Alexander Schmemann aga in Apus. Aici, ruptura dintre viziunea ortodexi despze lume gi cultura secularist ¢ atét de radical incit prima mu-si giseste virtual nici un ,punct de aplicatie”, iar limbajul prin care aceasta e transmisa, acela al Liturghiei, spiritualititii si eticii, ramine astriin” chiar daci e in engleza sau in orice alti Himba vestici. Odata ce integrarea ,felului de viat’” apusean progreseaza, se dezvolta © situatie cu ade- varat schizofrenici, in care atagamentul profund faya de simbolurile ortodoxe gi ,aspectele exterioa- re” (de exemplu: culturé, muzic’, arhitecturi) coe- xisti foarte simplu cu o filozofie de via;a seculariza- 18 cu totul. Nu e nevoie si spun ci aceastii situarie nu poate dura mult timp si ci o simpli fidelitace pentru cultul ortodox nu va salva Ortodoxia de la dizolvarea sa intr-un amalgam specific secularismului, intro religiozitate vag ce pare a fi acum noul sablon al religiei epusene. Pentru cei ca- re au urechi si audi si pentru cei care au ochi si va- da, e absolut clar ca in Apus nimeni nu poate fi Ortodox” dupa ,osmoz3”. Aici, o cultura spiritua- 1A strdina este 0 provocare pentru Ortodoxie; cre- dinga trebuie constient acceptati, implicatiile ei pentra viaja trebuie ingelese foarte bine, ea trebuie aparata constant de presiunile secularismului. De aceea, tocmai aici e chemati teologia ca si redesco- pere dimensiunea pastorali, si devini acea legituri esengiala dintre Traditia Bisericii si viata realé, sa igure acceptarea ¢redingei de catre credinciosi. Ar fio greseali s& se creadi ci ceea ce am afirmat aici e un fel de ydigerare” teologica a unei ried, tue, misiune awn sumatii rapide a laicilor, o descindere a filosofiei ‘un ynivel popular”. Tocmai opusul acestora il am minte: inaljarea intregii vieti a Bisericii tn consti- ja teologici, o relayie vitala a fiecarui aspect si ni- al vieyii Bisericii cu reflectia teologic’. Pentru a bandi toate acestea, trebuie si reflectam la ceva , in opinia mea, constituie defectul fundamental seologiei noastre: divorqul siu aproape total de Arata viaya a Bisericii si de nevoile sale ,practi- ”. Prin pregitirea i instruirea sa, un teolog este bisnuit si priveasci tot ceea ce e ,practic” ca find us teologiei si preocuparilor ei mirefe, atitudine s-a incetégenit atit de nalt de-a lungul secolelor, cite recunoscuti aproape unanim. De ciad cu rbusirea erei patristice, teologia noastri (au fird ‘luenje apusene), a devenit exclusiv .academi yscolastica” in sensul literal al cuvantului, Se limi- az’ la un cere restrins de intelectuali profesio- ist, sorind si muncind de fapt unul penta altul (cici cine mai citeste teologie; chiar daci ar vrea, cine capabil si citeasci limbajul lor super hnicizat $i ezoteric?) si pe misura ce trece timpul t din ce in ce mai neribdatori sisi satisfacd gi si- tmplinease’ cercetirile in alte discipline academ: . S-au obisnuit cu indiferenta suprema a Bisericii 3 de lucrixile lor deoarece, in sigurange lor de ne- uncinat, ei dau vina pe anti-intelectualismul cle ui si al laicilor. ins ceea ce ei par si nu realizeze ci acest ,anti-intelectualism” e, intr-un fel, rezul- ul direct al propriului lor ,intelectualism de tipqe Alexander Sclmemann exclusivist’, al dispreyului lor cvasimaniheist far de nevoile practice ale Bisericii, al reducerii teologiei la un simplu si inocent joc de interesante puncte de vedere” si de note stiintifice impecabile la subsol. Iar trista ironie a situapiei este ci, ignorayi fiind de Biserica, ei nu sunt acceptati nici de asa numita scomunitate intelectuala” cici pentru ea, ia ciuda tuturor eforturilor, ei ramin doar nigte mistici ne- stiinpifici ad captatiam benevolentiae. Arita timp cit Incrurile stau asa, starea si orientarea interioari a teologiei noastre, speranja indeplinirii functiei pas- orale sia rispuasului la jalnicele noastre nevoi este fn zadar. Probsbil tocmai din cauza asta ar trebui sine Satoarcem privitile citre cei pe care intotdeauna fi considerim exemple - Sfintii Paringi ai Bisericii - si si privim pugin mai adinc ingelegerea lor despre sarcina teologic3. Cu siguranyi ci ei nu au fost mai putin intelectuali deckt noi, dar exista o diferent’ decisiva tntre ei si teologii scolastici moderni. Pen- tru ei tofi, ceea ce noi numim practic si care virtual ¢ exclus din preocupirile noastre academice, nu in- seamna altceva decit unica si cu adevarat preocupa- rea practica a Crestinititii: mintuirea omului. Cu- vintele si ideile lor erau direct legate de Adevir, cel care mantuieste de picat, care aduce cu sine moar- tea si osindirea. $i tocmai preocuparea lor existen- tial si angajamentul lor pentru mantuirea omului real, concret, face ca teologia lor si fie avit de vitala $i pastoral. Intelectuala fiind, teologia lor se adre- seazi intotdeauna nu ,intelectualilor? ci intregii Bi- rici, Convingi fiind c fiecare in Biserick a primit ubul Adevirului” si a fost facut teolog, adica un preocupat de Dumnezen. in teologia lor, intot- una se refer’ Ja ,nevoile practice ale Bisericii”, relate in fnsemnitatea lor soteriologic’, tn timp in cele mai ,practive” aspecte ale Bisericii sunt idacinate implicatiile lor teologice ultime. Astiel, pentru noi cei din Apus (din America), redescoperi dimensiunea pastoral a teologiei nau supune a ,schimbare de nivel” (a scrie la un ni- | mai popular) ci, mai presus de orice, 0 schimba- in orientarea intern’ a mencalitajii teologice, a ocuparii teologice de baza. in primul rind, tre- ie si ne indreptam toate eforturile teologice spre iserica reali, spre oraul real din Bisericd. Trebuie ne preocupiim de starea acelui om si nu de cum ajungi ,mai educat” si ,mai mandru de Ortodo- Atita timp cat nu suntem convingi ca multe re ideile gi filosofiile dupa care se ghideaza as- i, fl conduc spre o moarte spirituald gi cd cunos- ga Adevarului® salveaz, mantuieste, nu e doar o jcununare a Bisericii cu intelectuali de elica, atunci ] putem atrage pe acest om. Teologia nu e nevesari intr-o religie care-l pro- ack pe om si aleagi intre viayd $i moarte, intre ntuire si osindire. Revitalizarea ,pastoralé” a te- giei trebuie si inceapa cu o evaluare critica si ofunda a culturii in care omul ortodox se afunda zi si care reprezinta irelevant crestinismul. Nu ewa Alexander Schnwemann int&mplitor faptul ca teologia patristic’ e inridaci- nata intr-o apologetica simitoasa in apararea si pro- tejarea credinyei fap de dusmani sii externi si inter- ai, Noi nu suntem constienti de evidenga faptulti ca, sub influentz filosofiilor, chiar si unii terment crestini de baz sunt folositi in sensuri total opuse celor pe care le aveau in trecut, Mantuirea inseamna autodesivargire, credinya - siguran;i, picatul - ¢ problema personali de ajustare etc. Cultura noas- tri, care a fost de curdnd deserisi ca ,triumf al tera- peuticii”, a schimbat profund ginta ciutirilor, chiar sia omului religios, iar acest Iucru face aproape im- posibil si se intrevadi si si se injeleagi adevirata invayatura a Bisericii. in sfarsit, se pare ci noi nu realizim ci aceasti metamorfozi religiei are loc nu doar in omul apusean ci si in propriile noastre pa rohii, ta predicile preotilor nostri. De aceea, trebuie si incepem ca ceea ce teologia patristic’ promova la vremea respectivi; un exorcism cultural, o termino- logie adecvat’, concepte si simboluri ale limbajului teologic insusi. $i trebuie si facem asta nu doar pen- tru ca teologia noastri si fie mai ,accesibilé” omu- lui modern si culturii sale ci, dimpotriva, pentru a1 face congtient de natura sa soteriologica si de cerin- tele credingei sale. Numai teologia poate indeplini acest lucru si de aceea e atit de necesari astizi. Insi va reugi nue mai daci va redeveni pastoral, cind se va identifica cu viaga Bisericii, cind va tine seama de adeviratele nevoi ale omului, cind va lisa deoparte academice- Je ,eforturi disproportionate”, cind va accepta tobe, misiane ws itd si plina de curaj rolul propriwzis pe cere] in Biserica. 3. Am definit a treia sarcina a teologiei noastre find misionari. Pentru a fi in pas cu spirivul in care triim ar fi trebuit probabil s-o nu- c ,ecumenica”, Dar cuvantul ,ecumenic” a cé- at in ultima vreme un ingeles atat de general si iguu, incit trebuie redefinit in tntregime. Pre- termemul demodat de ,misionarism” din céteva tive. El indica faptul ca teologia Ortodoxi are 0 iune in Apus. {ntotdeauna a existat un consens teologii ortodocsi, acela ci participarea lor la jcarea ecumenica are drept jinti aducere marturi- Ortodoxe in fara non-ortodogjilor, de aceea, nu nici un motiy si negim faprtul ca asta implica 2 convertirii la Ortodoxie. Stim foarte bine ci gandirea ecumenici curenti, termeaul de ,con- ire” are o reputagie proasti. Mai mult decat oricand, si din motive profund nice, trebuie si ne susjinem convingerea ci ai o idee crestina autentici de convertire, alege- Adevarului, angajamentul Adevirului, numai tea pot da sens tuturor ,dialogurilor” si ,con- gentelor”. Faptul ci acest termen e privit azi ca ne-ecumenic reprezinta 0 orientare alarmanti, aiere a migcirii ecumenice de la ginta original itatea organic in Hrristos - 0 deraiere spre so- stea pluralist, Ins aceasti a doua inti are foar-176 Alexander Schmemann te pujin de-a face cu valorile fundamentale crestine despre unitate, credinya si adevar. Astfel, misiunea noastra rimane aceeasi: aceea de a face cunoscura Ortodoxia, ingeleasi si acceptati de citre Apus. ‘Aceasta misiune rezulta din teribila noastra preten- jie ci suntem Ortodacsi gi ci a noastri este Biserics Adeviratd. Aceasti pretentie este incompatibilé cu orice provincialism al gindirii gi viziunii, congtiint’ etnicé si egocentrism. Timp de citeva decenii, ,misiunea ecumenici” a constituit de fapt monopolul unui mic grup de teologi, riminénd virtual necunoscuta si ignorati de Biserica, in ansamblu. Cred ci 2 sosit momentul si punem capit acestei situagii anormale care, im- preuni cu alte pericole, ii readuce in eroare pe ne- ortodocsi, dindwle impresia unei Ortodoxii yecu- menice”, care nu exist in realitate. O orientare mi- sionara trebuie atasati intregii structuri teologice a Bisericii si trebuie si devin’ parte organici a »curriculum”-ului nostra, Aceasta mi duce cu gindul Ia al doilea sens al cuvintului ,misionar”, la »modalitatea” apropierii noastre de Apus. »Misiune” a insemnat intotdeauna, cel puyin ta ce priveste conotariile crestine ale termenului, nu numai efortul de a converti pe cineva la adevarata credinga, ci si natura spiritual a misionarismului: dragostea cregtind, filantropia gi autodaruirea. De la Sfantul Pavel la Sfantul Nicolze al Japoniei n-a exis- tat misiune‘fari atitoidentificarea misionarismului cu ceea ce le-a fost trimis de Dumnezeu, far sacrifi- ciul vietii personale si a valorilor naturale. Mutatis i ume, nushne W7 Hi se poate spune si despre misiunea Ortodoxi }-Apus gi, in particular, despre misiunea teologiei odoxe. Misiunea este imposibila far putina joste pentru Apus si pentru unele valori cuktura- crestine autentice din Apus, Noi confundam 1e des Adevarul Universal al Bisericii cu un na- p «complex de superioitate”, cu aroganta gi cu» ya de sine”, cu certitudinea puerila ci oricine buie si ne impartéseasci entuziasmul pentru lendorile Bizangului”, pentru yriturile noastre tice” si pentru formele arhitecturale ale biserici- noastre. E trist si jocant si vezi cd Apusul ¢ damnat pentre atitudinea sa binevoitoare fayi .-sirmanii apuseni” din rindul tinerilor care n-au it Shakespeare sau Cervantes, n-au auzit in viaga ‘de Francisc din Assisi sau n-au ascultat Bach, E trist ca au exist’ obstacol mai maze in inte- erea si acceptarea Ortodoxiei deci provincialis- mul, mindria omencasca si siguranja de sine a or locsilor ingisi, lipsa lor aproape totala de umilin- si autocritici. Adevirul intotdeauna te face umil mandria, in toate formele sale, e striini de Ade- sie incotdeauna un pacat. E evident neverosimil afirmim ca suntem ,mindri de Hristos’, dar poviduim constant ,mindria Ortodoxiei”. E 1 sa ingelegem, daci misinea Ortodoxa in- ‘Aa progresa, nu numai cd trebuie si transcedem si depisim aceast’ ,siguranyi de sine” ci trebuie, ia nega valorile noasire culturale risirtene, si ne noi insine spre cultura apuseant astfel ca178 Alexander Schmemann ala cite sunt adevirate, cite sunt de cinstite, cite sunt de depte, cate sunt curate, cite sunt vrednice de inbit, cite sunt cat name bias, orice virtute si orice lauda, la acestea sa vi fie gindul” (Pilipeni 4, 8). ‘Astéel, sarcina misionara a teologiei Orodoxe trebuie si se ghideze dup’ dowi imperative impor- tante si interdependente: evidenta Adevarului, ca fiind baza veritabili a oricirei preocupiri ecumeni- ce si 9 deschidere reala spre valorile crestine apu- sene. fn momentul in care apare vreo tentatie se- rioasi de a sacrifica Adevirul pentru un sofisticat si primejdios relativism, de a ixlocui unitatea cu ~coexistenta” religioasa pacifisté, teologul Ortodex tzebuie si fie statornic in apararea conceptului de Adevit, fari de care crestinismul si-ar nega propria revendicare absoluta, Pentru a face toate astea, tre- buie ca el insusi si fie deschis si supus tn faya intre- gului Adevir, indiferent unde giseste. 4. A treia sarcina a teologiei Ortodoxe astazi trebuie definita ca fiind profetica, chiar daca acest cavint suni cam somptuos. Profetii au fost trimigi poporului ales de Dumnezeu nu aumai pentru a dezvalui evenimentele ce vor avea lac, ci si pentru a reaminti poporului ci adevirata lui misiune este de a demasca acele tridiri gi inciledri ale voinyei divi- ne, $i daca odata cu venirea lui Hristos, care ya im- plinit legea gi profeji®, prima misiune este depisici, cea dea doua este mai necesara astizi ca oricind. nseleasi cum se cuvine, teologia trebuie si impir- flume, rvisiune sci eeasta misiune profetic’. Sarcina eterni a logiei este de a incredinta viata Bisericii Adev- i absolut al Traditiei Bisericii, de a mentine viu yperativ criteriul dupi care Biserica se autoanali- i. Fiind parte integranti din istoria umanititi, rica ¢ mereu plind de ispite gi pécate si, mai , € plini de compromisuri si acomodari cu ritual acestei lumi®. Ispita consti in 2 prefera ” adevirului, eficienga onestitiqii, succesul esc voii Domnului. Iar din moment ce in rica Ortodoxa existé ca centru invizibil de foritate infailibila, ca si pepalitatea, din moment Criteriul si refugiul final e Adevarul trainic al ei, sta apartine, cu siguranga, celor a ciror preotie fica este de a studia gi cata acel Adevar, pentru face cunoscut in toati claritatea si puritatea sa. u exists aroganti si nici mandrie in aceasti fengie. Teologul n-are dreptul si puterea de a a si administra, acestea fiind de competenta ‘hiei. Insa datoria sa sfanti e de a furniza ierar- si, de fapt, intregii Biserici, favagatura puri a ricii gi de a tine cu strignicie adevirul, chiar si ci cind acesta e considerat a fi ,inoportun”. buie si recunoastem ca, foarte des, teologia tri oficial ,academic’” a esuat in acceptarea ssupuneri", preferind 0 automulyumire iti. Astfcl, a devenit complice multor deviasii gi jorsioniri, de care suferi azi intreaga Biserici odox. Dar acest lucru nu s-a intimplat in cazul tilor Parinti, Aproape toti au suferit si au fost wuiti pan in ultima zi pentru ci n-au acceptatx A seenter, Sere) fn ultima zi pentru ci n-au acceptat compromisul, nu s-au supus celui riu, in cele din urmé, Biserica i-a uurmat, si nu acei care, ca $i azi, aveau mii de motive excelente pentra a evita ,principiile abstracte”, pre- ferfnd ,cerinyele realitagii”. Azi, acea funcyie profetica a teolegici ¢ mai necesara ca oricind. Asta pentru ci, ne convine sau nu, intreaga Biserici Ortodoxa trece printr-o crizd acuta, Cauzele sunt numeroase. Pe de 0 parte, lu- mea, care timp de secole i-a conturat gi format exis- tena, se spulberi si se dirimi. Existenga centrelor de autoritate antice si tradisionale este ameningata si multe dintre ele sunt desosedate si de cea mai ele- mentara libertate de actiune. O majoritate covarsi- toare de ortodocsi triiesc sub presiunea ji persecu- via unor regimuri atee si militante, in care numai supravieyuirea si nu progresul, constituie preocupa- rea principala. Peste tot, au numai in Apus, Orto- doxia ¢ agasata de cultura secularist, tehnologici si antagonista. Pe de alti parce, s-a extins diaspora Or- todoxi, punand capit izolarii mubti-seculare a Or- todoxiei in Risirit, confruntind Ortodoxia eu pro- bleme de organizare eclesiastica gi ajustari spirituale fara precedent in toata istoria Bisericii. Numai un orb ar pucea nega existenga acestei crize desi, nu mulyi par si realizeze profunzimea si scopul ei, nici micar episcopii caregi continua rutina ,ca gi cind nimic nu sa invimplat”. Niciodata nu a existat in trecut un astiel de abis intre ierarhie si Biserica ,rea- Ii’; niciodatd n-a acordat puterea structural atit de puyina atentie nevoilor spirituale ale credinciosului. 181 aici, ,microcosmosul” Ortodox american mi se un ‘exemplu excelent. Cat timp va trebui si trim intr-o multitudine de jurisdicyii care ori contrazic ori se ignori una pe alta? Cit ne mai buie pentru a constata deciderea rapidi a Litur- ici, spiritualitayii si monahismului - surse tradigi ale ale pietitii si continuitagii Orcodoxe? Cat 1p sé mai mascim aceasti situazie cind ea, de t, sa fim sinceri, poate fi descrisi drept scanda- ast gi tragic’? {in ciuda a ceea ce cred multi ortodecsi astizi, ca e ceasul teologiei noastre, Numai evaluarea rofund’ si constructiva a acestei situasii, in lumina rati a Traditiei Bisericii, numai o reintoarcere re izvoarele dogmei, a canoanelor si a cultului jostru, numai o totalé supunere in faa Adevarului isericii, numai acestea toate ne pot ajuta si infrun- fm criza si si 0 transformim intr-o reinviere « Or- . Stiu cd aceasta sarcina este dificila gi ci, entru multi vreme, teologilor li se spunea si ma se estece gi si evite ,subiecte fierbingi”. $tin de emenea ci un anume traditionalism, care nu are ici o legituri cu Tradigia, a facat din autocritic’ si ibertate spirituala o crima impotriva Bisericii tn Jhii multora. Stiu cd prea multe puteri au un inte- s intemeia: in a nu permite nici o intrebare, nici o reetare sau gisire a Adevarului. Forgele inertiei, Je pseudo-conservatorismului i ale cinismului sunt rmidabile. Acelasi lucru se intimpla si in vremea jfantului Athanasie cel Mare, Ioan Hrisostom si loxi182 Alexander Schmemam, Maxim Marturisitorul. Iar problemele cu care ne confruntim astézi nu sunt mai putin importante decit cele cu care s-au confruntat ei. De noi depinde si alegem fntre prestigiul magulitor al unei burse academice si rispunsul la vointa lui Dumnezeu, Capitol TEOLOGEE §1 LITURGHIE