Search

UPLOADLIBRARY
BooksAudiobooksComicsSheet Music
Don't want to upload?
Get unlimited downloads as a member
SIGN UP NOW
Once you upload an approved document, you will be able to download the document
Matematica XI Mircea Ganga
Julia Simon

Tell us more
Make it easier for other people to find your content by providing more informati
on about it.
ADD MORE FILES
Drag files here from your computer.
File 1 of 2 |presstern-fituica-romana-1-eseuri-subiectul-3.pdf|Add additional in
formation to improve discoverability!
School Work
Edit Image
Romana programa Scolara mini eseuri
Teodorescu Alexandru
Mini eseuri pentru bacalaureat
Preview in a new tab
Discoverability Score
2/5
Filename: presstern-fituica-romana-1-eseuri-subiectul-3.pdf
*Title: (Required field)
Romana programa Scolara mini eseuri
*Description: (Required field)
Mini eseuri pentru bacalaureat
Tags:
romana,eseu,mini eseu,bacalaureat,bac,ajutor,
Category:
Scribd Store:
If you would like to sell this document rather than making it freely available,
choose a price.
Price:
Apply these attributes to all documents you're uploading.
Apply To All
Save & Continue

File 2 of 2 |New Text Document (2).txt|There is an issue with the quality of the
document.
Brochures
Edit Image
Operatiuniabas
Teodorescu Alexandru
AblaBla Dowland only
Preview in a new tab
Discoverability Score
2/5
Sorry, this document does not contain enough content to gain access to the downl
oad.
To keep Scribd a valuable resource for everyone, we require that certain uploads
meet a set of quality standards.
Among other requirements, you should upload something that is not already on Scr
ibd and that you have permission to use. The best way to make sure what you are
uploading will meet our quality standards is to upload something you wrote yours
elf, which will always be accepted.
Try uploading again
Make sure your document contains valuable content.
SELECT FILES TO UPLOADor
Don't want to upload?
Get unlimited documents as a member
JOIN AND DOWNLOAD NOW
ABOUT
Browse books
Browse documents
About Scribd
Meet the team
Our blog
Join our team!
Contact UsSimbolismul, curent literar care marcheaza nceputul poeziei moderne. Pe
ntru literatura romna, el corespunde momentului de sincronizare cu literatura eur
opeana. In spatiul cultural romnesc, simbolismul coabiteaza cu romantismul prin m
entalitate si tematica decadenta, iar cu samanatorismul si traditionalismul ntret
ine relatii pur formale: simbolistii publica n revistele traditionalistilor, iar
acestia preiau uneori procedeele simboliste.
mai ales n ceea ce-1 priveste pe Bacovia
Simbolismul romnesc se caracterizeaza
n accentuarea dimensiunii psihologice (sensibilitatea textului bacovian este dus
a pna la starea de criza, de nevroza) si a dimensiunii estetice, prin rafinamentu
l discursului liric. Ambele dimensiuni sunt corelate retoricii tipice curentului
, materializata n folosirea simbolului, a sugestiei63 si a muzicalitatii, idei vi
zibile n elegia Plumb.

pri

Poezia Plumb, care deschide volumul cu acelasi titlu, este o elegie64 pe tema mo
rtii. Textul poeziei Plumb se nscrie n lirica simbolista prin folosirea simboluril
or 65, tehnica repetitiilor, cromatica si prin dramatismul trairii eului liric.
Semnificatia. Dramatismul este sugerat prin intermediul corespondentelor-semnifi
catia misterioasa a realitatii n care toate elementele comunica ntre ele. n text, c
orespondenta se stabileste ntre materie si spirit- fiinta. Textul nu cuprinde nic
i un termen explicit al angoasei, ci totul se deduce din descrierea cadrului. Pl
umbul din titlu sugereaza apasarea, cenusiul existential, universul monoton, und
e forma proprie se nscrie n cmpul semantic al funerarului. La fel ca plumbul, stare
a sufleteasca a subiectului contemplator este dureroasa.
Sintactic, textul este structurat pe o serie de propozitii principale independe
nte, coordonate prin juxtapunere sau copulativ. n prima strofa conjunctia pune pe

acelasi plan fiinta

stam singur
si natura
era vnt, ca apoi ambele sa fie ,atasat
e decorului
si scrtiau coroanele de plumb . Strofa a doua este organizata pe acelasi
principiu al paralelismului om-natura, dar aici termenul final apartine fiintei
n
dimensiunea afectiva fiinta devenita parte componenta a decorului si-i atrnau ar
ipile de plumb. Sintaxa textului induce sentimentul tragic fiindca desemneaza o
realitate fragmentata, unde fiinta si natura se ntlnesc pe scala aneantizarii.
Sentimentul este sugerat ntr-o maniera tipic simbolista, adica prin folosirea sug
estiei66 si a muzicalitatii, generate de repetitie. Atmosfera discursului liric
este una de factura monotona, att prin prezenta verbelor statice
dormeau, stam, e
ra frig, ct si prin abundenta lexicului funerar: sicriu, cavou fiori, coroane, ve
smnt. n acest context se evidentiaza o alta trasatura a simbolismului, manifestata
n plan psihologic: starea de criza, de anxietate (care n alte texte va cunoaste f
orme de nevroza). Criza este sugerata prin determinantul de plumb n masura n care el
este repetat obsesiv: sicrie de plumb, flori de plumb, coroane de plumb, amor d
e plumb, aripi de plumb. Sintagma amintita apare cu sens denotativ sicrie de plu
mb, coroane de plumb la nceput, ca apoi denotativul sa fie din ce n ce mai slab. C
u ct sensul conotativ se afla pe o treapta mai nalta, punctul maxim este atins n st
rofa a doua, cu att starea de angoasa este mai accentuata si sentimentul aneantiz
arii mai puternic.
Din perspectiva simbolismului, intereseaza plumbul ca utilizare funerara: cenusi
ul, greutatea. Repetitiile creeaza intensitatea unei obsesii, reluarea cuvntului
cheie: plumb, sicrie de plumb, flori de plumb, coroanele de plumb, amorul meu de
plumb, aripile de plumb. Plumbul cuprinde att lumea obiectuala: sicrie, flori, c
oroane, ct si lumea sufleteasca: amor de plumb. Primul lucru care frapeaza este f
aptul ca lumea obiectuala este extrem de bine reprezentata, astfel nct ea invadeaz
a sufletul uman. Lumea obiectuala, n manifestarile ei de gingasie si frumusete: (
flori, coroane), este marcata de distrugere.
La potentarea starii tragice concura si verbele din text, majoritatea statice, l
a imperfect: dormeau, stam, era, scartiau. Durativul impus de timpul verbelor est
e completat de doua verbe de pseuodomiscare, unul la perfect compus (actiune nche
iata am nceput) si celalalt la conjunctiv {sa strig). Ele sugereaza sentimentul d
isperarii care se naste n momentul constientizarii unei stari de fapt: universul
este un mormnt.
Citit dintr-o perspectiva problematizanta, textul are doua parti: prima strofa p
une accentul pe elementul decorativ ntr-o maniera stilizata tipic simbolismului b
acovian (referirea la eul liric apare o singura data) si a doua strofa este o su
gestie a starii sufletesti. Verbul la singular este personalizat, dormea, iar mo
rtul devine amorul meu de plumb . Afectivitatea este nula. ncercarea de salvare este
iluzorie: Si-am nceput sa-1 strig . Strofa debuteaza sub semnul tragicului existent
ial, generat de disparitia afectivitatii, disparitia apetentei de a iubi. Ideea
este sugerata de metafora Dormea ntors amorul meu de plumb. Imperfectul verbului
indica o situatie durativa n momentul vorbirii. Adverbul ntors este cuvntul cu sens
tragic fiindca sugereaza despartirea, nstrainarea: eul liric si priveste sentimen
tul ca un spectator. Exterioritatea este sustinuta de metafora explicativa, de p
lumb, dublata de o repetitie (flori) de plumb. Florile de plumb amor de plumb su
gereaza identitatea ntre lumea exterioara florile si lumea interioara amorul. Eul
liric este spectatorul tragic al amndoura. Verbele marcheaza ncercarea disperata
de regasire (ncercarea de a iubi din nou). Urmatorul vers arunca n neant ncercarea
de salvare. Stam si era doua verbe la imperfect
aduc din nou n primul plan eul li
ric si lumea exterioara, unite prin disperare: singur frig.
Punctele de suspensie ntre cele doua enunturi opresc comunicarea si sporesc stare
a tragica. Amorul din primul vers este aici umanizat n postura de mort: fiinta in
trata n neant. Metafora ultimului vers anuleaza orice iluzie a salvarii. Aripa, c
a simbol al zborului, al libertatii, are o directie descendenta, atrnau, dublata
de un atribut al ncremenirii, de plumb. nstrainarea, exterioritatea sinelui, privi

rea n sine ca ntr-un strain, spectaculosul si teatralitatea tragica se circumscriu

esteticii simboliste. Eul liric este, concomitent, actor si spectator.
Interpretata ca elegie pe tema mortii, poezia Plumb evidentiaza sentimentul trag
ic n maniera simbolista prin proiectarea acestuia ntr-un univers artificial constr
uit, dimensionat monoton si bransat la simbolistica plumbului. Starea tragica es
te marcata prin arsenalul simbolist care ambiguizeaza mesajul si relativizeaza c
onditia tragica.Simbolismul, curent literar care marcheaza nceputul poeziei moder
ne. Pentru literatura romna, el corespunde momentului de sincronizare cu literatu
ra europeana. In spatiul cultural romnesc, simbolismul coabiteaza cu romantismul
prin mentalitate si tematica decadenta, iar cu samanatorismul si traditionalismu
l ntretine relatii pur formale: simbolistii publica n revistele traditionalistilor
, iar acestia preiau uneori procedeele simboliste.
Simbolismul romnesc se caracterizeaza
mai ales n ceea ce-1 priveste pe Bacovia
n accentuarea dimensiunii psihologice (sensibilitatea textului bacovian este dus
a pna la starea de criza, de nevroza) si a dimensiunii estetice, prin rafinamentu
l discursului liric. Ambele dimensiuni sunt corelate retoricii tipice curentului
, materializata n folosirea simbolului, a sugestiei63 si a muzicalitatii, idei vi
zibile n elegia Plumb.

pri

Poezia Plumb, care deschide volumul cu acelasi titlu, este o elegie64 pe tema mo
rtii. Textul poeziei Plumb se nscrie n lirica simbolista prin folosirea simboluril
or 65, tehnica repetitiilor, cromatica si prin dramatismul trairii eului liric.
Semnificatia. Dramatismul este sugerat prin intermediul corespondentelor-semnifi
catia misterioasa a realitatii n care toate elementele comunica ntre ele. n text, c
orespondenta se stabileste ntre materie si spirit- fiinta. Textul nu cuprinde nic
i un termen explicit al angoasei, ci totul se deduce din descrierea cadrului. Pl
umbul din titlu sugereaza apasarea, cenusiul existential, universul monoton, und
e forma proprie se nscrie n cmpul semantic al funerarului. La fel ca plumbul, stare
a sufleteasca a subiectului contemplator este dureroasa.
Sintactic, textul este structurat pe o serie de propozitii principale independe
nte, coordonate prin juxtapunere sau copulativ. n prima strofa conjunctia pune pe
acelasi plan fiinta stam singur
si natura
era vnt, ca apoi ambele sa fie ,atasat
e decorului
si scrtiau coroanele de plumb . Strofa a doua este organizata pe acelasi
principiu al paralelismului om-natura, dar aici termenul final apartine fiintei
n
dimensiunea afectiva fiinta devenita parte componenta a decorului si-i atrnau ar
ipile de plumb. Sintaxa textului induce sentimentul tragic fiindca desemneaza o
realitate fragmentata, unde fiinta si natura se ntlnesc pe scala aneantizarii.
Sentimentul este sugerat ntr-o maniera tipic simbolista, adica prin folosirea sug
estiei66 si a muzicalitatii, generate de repetitie. Atmosfera discursului liric
este una de factura monotona, att prin prezenta verbelor statice
dormeau, stam, e
ra frig, ct si prin abundenta lexicului funerar: sicriu, cavou fiori, coroane, ve
smnt. n acest context se evidentiaza o alta trasatura a simbolismului, manifestata
n plan psihologic: starea de criza, de anxietate (care n alte texte va cunoaste f
orme de nevroza). Criza este sugerata prin determinantul de plumb n masura n care el
este repetat obsesiv: sicrie de plumb, flori de plumb, coroane de plumb, amor d
e plumb, aripi de plumb. Sintagma amintita apare cu sens denotativ sicrie de plu
mb, coroane de plumb la nceput, ca apoi denotativul sa fie din ce n ce mai slab. C
u ct sensul conotativ se afla pe o treapta mai nalta, punctul maxim este atins n st
rofa a doua, cu att starea de angoasa este mai accentuata si sentimentul aneantiz
arii mai puternic.
Din perspectiva simbolismului, intereseaza plumbul ca utilizare funerara: cenusi
ul, greutatea. Repetitiile creeaza intensitatea unei obsesii, reluarea cuvntului
cheie: plumb, sicrie de plumb, flori de plumb, coroanele de plumb, amorul meu de
plumb, aripile de plumb. Plumbul cuprinde att lumea obiectuala: sicrie, flori, c

oroane, ct si lumea sufleteasca: amor de plumb. Primul lucru care frapeaza este f
aptul ca lumea obiectuala este extrem de bine reprezentata, astfel nct ea invadeaz
a sufletul uman. Lumea obiectuala, n manifestarile ei de gingasie si frumusete: (
flori, coroane), este marcata de distrugere.
La potentarea starii tragice concura si verbele din text, majoritatea statice, l
a imperfect: dormeau, stam, era, scartiau. Durativul impus de timpul verbelor est
e completat de doua verbe de pseuodomiscare, unul la perfect compus (actiune nche
iata am nceput) si celalalt la conjunctiv {sa strig). Ele sugereaza sentimentul d
isperarii care se naste n momentul constientizarii unei stari de fapt: universul
este un mormnt.
Citit dintr-o perspectiva problematizanta, textul are doua parti: prima strofa p
une accentul pe elementul decorativ ntr-o maniera stilizata
tipic simbolismului b
acovian (referirea la eul liric apare o singura data) si a doua strofa este o su
gestie a starii sufletesti. Verbul la singular este personalizat, dormea, iar mo
rtul devine amorul meu de plumb . Afectivitatea este nula. ncercarea de salvare este
iluzorie: Si-am nceput sa-1 strig . Strofa debuteaza sub semnul tragicului existent
ial, generat de disparitia afectivitatii, disparitia apetentei de a iubi. Ideea
este sugerata de metafora Dormea ntors amorul meu de plumb. Imperfectul verbului
indica o situatie durativa n momentul vorbirii. Adverbul ntors este cuvntul cu sens
tragic fiindca sugereaza despartirea, nstrainarea: eul liric si priveste sentimen
tul ca un spectator. Exterioritatea este sustinuta de metafora explicativa, de p
lumb, dublata de o repetitie (flori) de plumb. Florile de plumb amor de plumb su
gereaza identitatea ntre lumea exterioara florile si lumea interioara amorul. Eul
liric este spectatorul tragic al amndoura. Verbele marcheaza ncercarea disperata
de regasire (ncercarea de a iubi din nou). Urmatorul vers arunca n neant ncercarea
de salvare. Stam si era doua verbe la imperfect
aduc din nou n primul plan eul li
ric si lumea exterioara, unite prin disperare: singur frig.
Punctele de suspensie ntre cele doua enunturi opresc comunicarea si sporesc stare
a tragica. Amorul din primul vers este aici umanizat n postura de mort: fiinta in
trata n neant. Metafora ultimului vers anuleaza orice iluzie a salvarii. Aripa, c
a simbol al zborului, al libertatii, are o directie descendenta, atrnau, dublata
de un atribut al ncremenirii, de plumb. nstrainarea, exterioritatea sinelui, privi
rea n sine ca ntr-un strain, spectaculosul si teatralitatea tragica se circumscriu
esteticii simboliste. Eul liric este, concomitent, actor si spectator.
Interpretata ca elegie pe tema mortii, poezia Plumb evidentiaza sentimentul trag
ic n maniera simbolista prin proiectarea acestuia ntr-un univers artificial constr
uit, dimensionat monoton si bransat la simbolistica plumbului. Starea tragica es
te marcata prin arsenalul simbolist care ambiguizeaza mesajul si relativizeaza c
onditia tragica.Simbolismul, curent literar care marcheaza nceputul poeziei moder
ne. Pentru literatura romna, el corespunde momentului de sincronizare cu literatu
ra europeana. In spatiul cultural romnesc, simbolismul coabiteaza cu romantismul
prin mentalitate si tematica decadenta, iar cu samanatorismul si traditionalismu
l ntretine relatii pur formale: simbolistii publica n revistele traditionalistilor
, iar acestia preiau uneori procedeele simboliste.
Simbolismul romnesc se caracterizeaza mai ales n ceea ce-1 priveste pe Bacovia
n accentuarea dimensiunii psihologice (sensibilitatea textului bacovian este dus
a pna la starea de criza, de nevroza) si a dimensiunii estetice, prin rafinamentu
l discursului liric. Ambele dimensiuni sunt corelate retoricii tipice curentului
, materializata n folosirea simbolului, a sugestiei63 si a muzicalitatii, idei vi
zibile n elegia Plumb.
Poezia Plumb, care deschide volumul cu acelasi titlu, este o elegie64 pe tema mo
rtii. Textul poeziei Plumb se nscrie n lirica simbolista prin folosirea simboluril
or 65, tehnica repetitiilor, cromatica si prin dramatismul trairii eului liric.

pri

Semnificatia. Dramatismul este sugerat prin intermediul corespondentelor-semnifi

catia misterioasa a realitatii n care toate elementele comunica ntre ele. n text, c
orespondenta se stabileste ntre materie si spirit- fiinta. Textul nu cuprinde nic
i un termen explicit al angoasei, ci totul se deduce din descrierea cadrului. Pl
umbul din titlu sugereaza apasarea, cenusiul existential, universul monoton, und
e forma proprie se nscrie n cmpul semantic al funerarului. La fel ca plumbul, stare
a sufleteasca a subiectului contemplator este dureroasa.
Sintactic, textul este structurat pe o serie de propozitii principale independe
nte, coordonate prin juxtapunere sau copulativ. n prima strofa conjunctia pune pe
acelasi plan fiinta
stam singur
si natura
era vnt, ca apoi ambele sa fie ,atasat
e decorului
si scrtiau coroanele de plumb . Strofa a doua este organizata pe acelasi
principiu al paralelismului om-natura, dar aici termenul final apartine fiintei
n
dimensiunea afectiva fiinta devenita parte componenta a decorului si-i atrnau ar
ipile de plumb. Sintaxa textului induce sentimentul tragic fiindca desemneaza o
realitate fragmentata, unde fiinta si natura se ntlnesc pe scala aneantizarii.
Sentimentul este sugerat ntr-o maniera tipic simbolista, adica prin folosirea sug
estiei66 si a muzicalitatii, generate de repetitie. Atmosfera discursului liric
este una de factura monotona, att prin prezenta verbelor statice
dormeau, stam, e
ra frig, ct si prin abundenta lexicului funerar: sicriu, cavou fiori, coroane, ve
smnt. n acest context se evidentiaza o alta trasatura a simbolismului, manifestata
n plan psihologic: starea de criza, de anxietate (care n alte texte va cunoaste f
orme de nevroza). Criza este sugerata prin determinantul de plumb n masura n care el
este repetat obsesiv: sicrie de plumb, flori de plumb, coroane de plumb, amor d
e plumb, aripi de plumb. Sintagma amintita apare cu sens denotativ sicrie de plu
mb, coroane de plumb la nceput, ca apoi denotativul sa fie din ce n ce mai slab. C
u ct sensul conotativ se afla pe o treapta mai nalta, punctul maxim este atins n st
rofa a doua, cu att starea de angoasa este mai accentuata si sentimentul aneantiz
arii mai puternic.
Din perspectiva simbolismului, intereseaza plumbul ca utilizare funerara: cenusi
ul, greutatea. Repetitiile creeaza intensitatea unei obsesii, reluarea cuvntului
cheie: plumb, sicrie de plumb, flori de plumb, coroanele de plumb, amorul meu de
plumb, aripile de plumb. Plumbul cuprinde att lumea obiectuala: sicrie, flori, c
oroane, ct si lumea sufleteasca: amor de plumb. Primul lucru care frapeaza este f
aptul ca lumea obiectuala este extrem de bine reprezentata, astfel nct ea invadeaz
a sufletul uman. Lumea obiectuala, n manifestarile ei de gingasie si frumusete: (
flori, coroane), este marcata de distrugere.
La potentarea starii tragice concura si verbele din text, majoritatea statice, l
a imperfect: dormeau, stam, era, scartiau. Durativul impus de timpul verbelor est
e completat de doua verbe de pseuodomiscare, unul la perfect compus (actiune nche
iata am nceput) si celalalt la conjunctiv {sa strig). Ele sugereaza sentimentul d
isperarii care se naste n momentul constientizarii unei stari de fapt: universul
este un mormnt.
Citit dintr-o perspectiva problematizanta, textul are doua parti: prima strofa p
une accentul pe elementul decorativ ntr-o maniera stilizata tipic simbolismului b
acovian (referirea la eul liric apare o singura data) si a doua strofa este o su
gestie a starii sufletesti. Verbul la singular este personalizat, dormea, iar mo
rtul devine amorul meu de plumb . Afectivitatea este nula. ncercarea de salvare este
iluzorie: Si-am nceput sa-1 strig . Strofa debuteaza sub semnul tragicului existent
ial, generat de disparitia afectivitatii, disparitia apetentei de a iubi. Ideea
este sugerata de metafora Dormea ntors amorul meu de plumb. Imperfectul verbului
indica o situatie durativa n momentul vorbirii. Adverbul ntors este cuvntul cu sens
tragic fiindca sugereaza despartirea, nstrainarea: eul liric si priveste sentimen
tul ca un spectator. Exterioritatea este sustinuta de metafora explicativa, de p
lumb, dublata de o repetitie (flori) de plumb. Florile de plumb amor de plumb su
gereaza identitatea ntre lumea exterioara florile si lumea interioara amorul. Eul

liric este spectatorul tragic al amndoura. Verbele marcheaza ncercarea disperata

de regasire (ncercarea de a iubi din nou). Urmatorul vers arunca n neant ncercarea
de salvare. Stam si era doua verbe la imperfect
aduc din nou n primul plan eul li
ric si lumea exterioara, unite prin disperare: singur frig.
Punctele de suspensie ntre cele doua enunturi opresc comunicarea si sporesc stare
a tragica. Amorul din primul vers este aici umanizat n postura de mort: fiinta in
trata n neant. Metafora ultimului vers anuleaza orice iluzie a salvarii. Aripa, c
a simbol al zborului, al libertatii, are o directie descendenta, atrnau, dublata
de un atribut al ncremenirii, de plumb. nstrainarea, exterioritatea sinelui, privi
rea n sine ca ntr-un strain, spectaculosul si teatralitatea tragica se circumscriu
esteticii simboliste. Eul liric este, concomitent, actor si spectator.
Interpretata ca elegie pe tema mortii, poezia Plumb evidentiaza sentimentul trag
ic n maniera simbolista prin proiectarea acestuia ntr-un univers artificial constr
uit, dimensionat monoton si bransat la simbolistica plumbului. Starea tragica es
te marcata prin arsenalul simbolist care ambiguizeaza mesajul si relativizeaza c
onditia tragica.Simbolismul, curent literar care marcheaza nceputul poeziei moder
ne. Pentru literatura romna, el corespunde momentului de sincronizare cu literatu
ra europeana. In spatiul cultural romnesc, simbolismul coabiteaza cu romantismul
prin mentalitate si tematica decadenta, iar cu samanatorismul si traditionalismu
l ntretine relatii pur formale: simbolistii publica n revistele traditionalistilor
, iar acestia preiau uneori procedeele simboliste.
Simbolismul romnesc se caracterizeaza mai ales n ceea ce-1 priveste pe Bacovia
n accentuarea dimensiunii psihologice (sensibilitatea textului bacovian este dus
a pna la starea de criza, de nevroza) si a dimensiunii estetice, prin rafinamentu
l discursului liric. Ambele dimensiuni sunt corelate retoricii tipice curentului
, materializata n folosirea simbolului, a sugestiei63 si a muzicalitatii, idei vi
zibile n elegia Plumb.

pri

Poezia Plumb, care deschide volumul cu acelasi titlu, este o elegie64 pe tema mo
rtii. Textul poeziei Plumb se nscrie n lirica simbolista prin folosirea simboluril
or 65, tehnica repetitiilor, cromatica si prin dramatismul trairii eului liric.
Semnificatia. Dramatismul este sugerat prin intermediul corespondentelor-semnifi
catia misterioasa a realitatii n care toate elementele comunica ntre ele. n text, c
orespondenta se stabileste ntre materie si spirit- fiinta. Textul nu cuprinde nic
i un termen explicit al angoasei, ci totul se deduce din descrierea cadrului. Pl
umbul din titlu sugereaza apasarea, cenusiul existential, universul monoton, und
e forma proprie se nscrie n cmpul semantic al funerarului. La fel ca plumbul, stare
a sufleteasca a subiectului contemplator este dureroasa.
Sintactic, textul este structurat pe o serie de propozitii principale independe
nte, coordonate prin juxtapunere sau copulativ. n prima strofa conjunctia pune pe
acelasi plan fiinta stam singur
si natura
era vnt, ca apoi ambele sa fie ,atasat
e decorului
si scrtiau coroanele de plumb . Strofa a doua este organizata pe acelasi
principiu al paralelismului om-natura, dar aici termenul final apartine fiintei
n
dimensiunea afectiva fiinta devenita parte componenta a decorului si-i atrnau ar
ipile de plumb. Sintaxa textului induce sentimentul tragic fiindca desemneaza o
realitate fragmentata, unde fiinta si natura se ntlnesc pe scala aneantizarii.
Sentimentul este sugerat ntr-o maniera tipic simbolista, adica prin folosirea sug
estiei66 si a muzicalitatii, generate de repetitie. Atmosfera discursului liric
este una de factura monotona, att prin prezenta verbelor statice
dormeau, stam, e
ra frig, ct si prin abundenta lexicului funerar: sicriu, cavou fiori, coroane, ve
smnt. n acest context se evidentiaza o alta trasatura a simbolismului, manifestata
n plan psihologic: starea de criza, de anxietate (care n alte texte va cunoaste f
orme de nevroza). Criza este sugerata prin determinantul de plumb n masura n care el
este repetat obsesiv: sicrie de plumb, flori de plumb, coroane de plumb, amor d

e plumb, aripi de plumb. Sintagma amintita apare cu sens denotativ sicrie de plu
mb, coroane de plumb la nceput, ca apoi denotativul sa fie din ce n ce mai slab. C
u ct sensul conotativ se afla pe o treapta mai nalta, punctul maxim este atins n st
rofa a doua, cu att starea de angoasa este mai accentuata si sentimentul aneantiz
arii mai puternic.
Din perspectiva simbolismului, intereseaza plumbul ca utilizare funerara: cenusi
ul, greutatea. Repetitiile creeaza intensitatea unei obsesii, reluarea cuvntului
cheie: plumb, sicrie de plumb, flori de plumb, coroanele de plumb, amorul meu de
plumb, aripile de plumb. Plumbul cuprinde att lumea obiectuala: sicrie, flori, c
oroane, ct si lumea sufleteasca: amor de plumb. Primul lucru care frapeaza este f
aptul ca lumea obiectuala este extrem de bine reprezentata, astfel nct ea invadeaz
a sufletul uman. Lumea obiectuala, n manifestarile ei de gingasie si frumusete: (
flori, coroane), este marcata de distrugere.
La potentarea starii tragice concura si verbele din text, majoritatea statice, l
a imperfect: dormeau, stam, era, scartiau. Durativul impus de timpul verbelor est
e completat de doua verbe de pseuodomiscare, unul la perfect compus (actiune nche
iata am nceput) si celalalt la conjunctiv {sa strig). Ele sugereaza sentimentul d
isperarii care se naste n momentul constientizarii unei stari de fapt: universul
este un mormnt.
Citit dintr-o perspectiva problematizanta, textul are doua parti: prima strofa p
une accentul pe elementul decorativ ntr-o maniera stilizata
tipic simbolismului b
acovian (referirea la eul liric apare o singura data) si a doua strofa este o su
gestie a starii sufletesti. Verbul la singular este personalizat, dormea, iar mo
rtul devine amorul meu de plumb . Afectivitatea este nula. ncercarea de salvare este
iluzorie: Si-am nceput sa-1 strig . Strofa debuteaza sub semnul tragicului existent
ial, generat de disparitia afectivitatii, disparitia apetentei de a iubi. Ideea
este sugerata de metafora Dormea ntors amorul meu de plumb. Imperfectul verbului
indica o situatie durativa n momentul vorbirii. Adverbul ntors este cuvntul cu sens
tragic fiindca sugereaza despartirea, nstrainarea: eul liric si priveste sentimen
tul ca un spectator. Exterioritatea este sustinuta de metafora explicativa, de p
lumb, dublata de o repetitie (flori) de plumb. Florile de plumb amor de plumb su
gereaza identitatea ntre lumea exterioara florile si lumea interioara amorul. Eul
liric este spectatorul tragic al amndoura. Verbele marcheaza ncercarea disperata
de regasire (ncercarea de a iubi din nou). Urmatorul vers arunca n neant ncercarea
de salvare. Stam si era doua verbe la imperfect
aduc din nou n primul plan eul li
ric si lumea exterioara, unite prin disperare: singur frig.
Punctele de suspensie ntre cele doua enunturi opresc comunicarea si sporesc stare
a tragica. Amorul din primul vers este aici umanizat n postura de mort: fiinta in
trata n neant. Metafora ultimului vers anuleaza orice iluzie a salvarii. Aripa, c
a simbol al zborului, al libertatii, are o directie descendenta, atrnau, dublata
de un atribut al ncremenirii, de plumb. nstrainarea, exterioritatea sinelui, privi
rea n sine ca ntr-un strain, spectaculosul si teatralitatea tragica se circumscriu
esteticii simboliste. Eul liric este, concomitent, actor si spectator.
Interpretata ca elegie pe tema mortii, poezia Plumb evidentiaza sentimentul trag
ic n maniera simbolista prin proiectarea acestuia ntr-un univers artificial constr
uit, dimensionat monoton si bransat la simbolistica plumbului. Starea tragica es
te marcata prin arsenalul simbolist care ambiguizeaza mesajul si relativizeaza c
onditia tragica.Simbolismul, curent literar care marcheaza nceputul poeziei moder
ne. Pentru literatura romna, el corespunde momentului de sincronizare cu literatu
ra europeana. In spatiul cultural romnesc, simbolismul coabiteaza cu romantismul
prin mentalitate si tematica decadenta, iar cu samanatorismul si traditionalismu
l ntretine relatii pur formale: simbolistii publica n revistele traditionalistilor
, iar acestia preiau uneori procedeele simboliste.
Simbolismul romnesc se caracterizeaza

mai ales n ceea ce-1 priveste pe Bacovia

pri

n accentuarea dimensiunii psihologice (sensibilitatea textului bacovian este dus

a pna la starea de criza, de nevroza) si a dimensiunii estetice, prin rafinamentu
l discursului liric. Ambele dimensiuni sunt corelate retoricii tipice curentului
, materializata n folosirea simbolului, a sugestiei63 si a muzicalitatii, idei vi
zibile n elegia Plumb.
Poezia Plumb, care deschide volumul cu acelasi titlu, este o elegie64 pe tema mo
rtii. Textul poeziei Plumb se nscrie n lirica simbolista prin folosirea simboluril
or 65, tehnica repetitiilor, cromatica si prin dramatismul trairii eului liric.
Semnificatia. Dramatismul este sugerat prin intermediul corespondentelor-semnifi
catia misterioasa a realitatii n care toate elementele comunica ntre ele. n text, c
orespondenta se stabileste ntre materie si spirit- fiinta. Textul nu cuprinde nic
i un termen explicit al angoasei, ci totul se deduce din descrierea cadrului. Pl
umbul din titlu sugereaza apasarea, cenusiul existential, universul monoton, und
e forma proprie se nscrie n cmpul semantic al funerarului. La fel ca plumbul, stare
a sufleteasca a subiectului contemplator este dureroasa.
Sintactic, textul este structurat pe o serie de propozitii principale independe
nte, coordonate prin juxtapunere sau copulativ. n prima strofa conjunctia pune pe
acelasi plan fiinta
stam singur
si natura
era vnt, ca apoi ambele sa fie ,atasat
e decorului
si scrtiau coroanele de plumb . Strofa a doua este organizata pe acelasi
principiu al paralelismului om-natura, dar aici termenul final apartine fiintei
n
dimensiunea afectiva fiinta devenita parte componenta a decorului si-i atrnau ar
ipile de plumb. Sintaxa textului induce sentimentul tragic fiindca desemneaza o
realitate fragmentata, unde fiinta si natura se ntlnesc pe scala aneantizarii.
Sentimentul este sugerat ntr-o maniera tipic simbolista, adica prin folosirea sug
estiei66 si a muzicalitatii, generate de repetitie. Atmosfera discursului liric
este una de factura monotona, att prin prezenta verbelor statice
dormeau, stam, e
ra frig, ct si prin abundenta lexicului funerar: sicriu, cavou fiori, coroane, ve
smnt. n acest context se evidentiaza o alta trasatura a simbolismului, manifestata
n plan psihologic: starea de criza, de anxietate (care n alte texte va cunoaste f
orme de nevroza). Criza este sugerata prin determinantul de plumb n masura n care el
este repetat obsesiv: sicrie de plumb, flori de plumb, coroane de plumb, amor d
e plumb, aripi de plumb. Sintagma amintita apare cu sens denotativ sicrie de plu
mb, coroane de plumb la nceput, ca apoi denotativul sa fie din ce n ce mai slab. C
u ct sensul conotativ se afla pe o treapta mai nalta, punctul maxim este atins n st
rofa a doua, cu att starea de angoasa este mai accentuata si sentimentul aneantiz
arii mai puternic.
Din perspectiva simbolismului, intereseaza plumbul ca utilizare funerara: cenusi
ul, greutatea. Repetitiile creeaza intensitatea unei obsesii, reluarea cuvntului
cheie: plumb, sicrie de plumb, flori de plumb, coroanele de plumb, amorul meu de
plumb, aripile de plumb. Plumbul cuprinde att lumea obiectuala: sicrie, flori, c
oroane, ct si lumea sufleteasca: amor de plumb. Primul lucru care frapeaza este f
aptul ca lumea obiectuala este extrem de bine reprezentata, astfel nct ea invadeaz
a sufletul uman. Lumea obiectuala, n manifestarile ei de gingasie si frumusete: (
flori, coroane), este marcata de distrugere.
La potentarea starii tragice concura si verbele din text, majoritatea statice, l
a imperfect: dormeau, stam, era, scartiau. Durativul impus de timpul verbelor est
e completat de doua verbe de pseuodomiscare, unul la perfect compus (actiune nche
iata am nceput) si celalalt la conjunctiv {sa strig). Ele sugereaza sentimentul d
isperarii care se naste n momentul constientizarii unei stari de fapt: universul
este un mormnt.
Citit dintr-o perspectiva problematizanta, textul are doua parti: prima strofa p
une accentul pe elementul decorativ ntr-o maniera stilizata tipic simbolismului b
acovian (referirea la eul liric apare o singura data) si a doua strofa este o su

gestie a starii sufletesti. Verbul la singular este personalizat, dormea, iar mo

rtul devine amorul meu de plumb . Afectivitatea este nula. ncercarea de salvare este
iluzorie: Si-am nceput sa-1 strig . Strofa debuteaza sub semnul tragicului existent
ial, generat de disparitia afectivitatii, disparitia apetentei de a iubi. Ideea
este sugerata de metafora Dormea ntors amorul meu de plumb. Imperfectul verbului
indica o situatie durativa n momentul vorbirii. Adverbul ntors este cuvntul cu sens
tragic fiindca sugereaza despartirea, nstrainarea: eul liric si priveste sentimen
tul ca un spectator. Exterioritatea este sustinuta de metafora explicativa, de p
lumb, dublata de o repetitie (flori) de plumb. Florile de plumb amor de plumb su
gereaza identitatea ntre lumea exterioara florile si lumea interioara amorul. Eul
liric este spectatorul tragic al amndoura. Verbele marcheaza ncercarea disperata
de regasire (ncercarea de a iubi din nou). Urmatorul vers arunca n neant ncercarea
de salvare. Stam si era doua verbe la imperfect
aduc din nou n primul plan eul li
ric si lumea exterioara, unite prin disperare: singur frig.
Punctele de suspensie ntre cele doua enunturi opresc comunicarea si sporesc stare
a tragica. Amorul din primul vers este aici umanizat n postura de mort: fiinta in
trata n neant. Metafora ultimului vers anuleaza orice iluzie a salvarii. Aripa, c
a simbol al zborului, al libertatii, are o directie descendenta, atrnau, dublata
de un atribut al ncremenirii, de plumb. nstrainarea, exterioritatea sinelui, privi
rea n sine ca ntr-un strain, spectaculosul si teatralitatea tragica se circumscriu
esteticii simboliste. Eul liric este, concomitent, actor si spectator.
Interpretata ca elegie pe tema mortii, poezia Plumb evidentiaza sentimentul trag
ic n maniera simbolista prin proiectarea acestuia ntr-un univers artificial constr
uit, dimensionat monoton si bransat la simbolistica plumbului. Starea tragica es
te marcata prin arsenalul simbolist care ambiguizeaza mesajul si relativizeaza c
onditia tragica.Simbolismul, curent literar care marcheaza nceputul poeziei moder
ne. Pentru literatura romna, el corespunde momentului de sincronizare cu literatu
ra europeana. In spatiul cultural romnesc, simbolismul coabiteaza cu romantismul
prin mentalitate si tematica decadenta, iar cu samanatorismul si traditionalismu
l ntretine relatii pur formale: simbolistii publica n revistele traditionalistilor
, iar acestia preiau uneori procedeele simboliste.
Simbolismul romnesc se caracterizeaza mai ales n ceea ce-1 priveste pe Bacovia
n accentuarea dimensiunii psihologice (sensibilitatea textului bacovian este dus
a pna la starea de criza, de nevroza) si a dimensiunii estetice, prin rafinamentu
l discursului liric. Ambele dimensiuni sunt corelate retoricii tipice curentului
, materializata n folosirea simbolului, a sugestiei63 si a muzicalitatii, idei vi
zibile n elegia Plumb.

pri

Poezia Plumb, care deschide volumul cu acelasi titlu, este o elegie64 pe tema mo
rtii. Textul poeziei Plumb se nscrie n lirica simbolista prin folosirea simboluril
or 65, tehnica repetitiilor, cromatica si prin dramatismul trairii eului liric.
Semnificatia. Dramatismul este sugerat prin intermediul corespondentelor-semnifi
catia misterioasa a realitatii n care toate elementele comunica ntre ele. n text, c
orespondenta se stabileste ntre materie si spirit- fiinta. Textul nu cuprinde nic
i un termen explicit al angoasei, ci totul se deduce din descrierea cadrului. Pl
umbul din titlu sugereaza apasarea, cenusiul existential, universul monoton, und
e forma proprie se nscrie n cmpul semantic al funerarului. La fel ca plumbul, stare
a sufleteasca a subiectului contemplator este dureroasa.
Sintactic, textul este structurat pe o serie de propozitii principale independe
nte, coordonate prin juxtapunere sau copulativ. n prima strofa conjunctia pune pe
acelasi plan fiinta stam singur
si natura
era vnt, ca apoi ambele sa fie ,atasat
e decorului
si scrtiau coroanele de plumb . Strofa a doua este organizata pe acelasi
principiu al paralelismului om-natura, dar aici termenul final apartine fiintei
n
dimensiunea afectiva fiinta devenita parte componenta a decorului si-i atrnau ar
ipile de plumb. Sintaxa textului induce sentimentul tragic fiindca desemneaza o

realitate fragmentata, unde fiinta si natura se ntlnesc pe scala aneantizarii.

Sentimentul este sugerat ntr-o maniera tipic simbolista, adica prin folosirea sug
estiei66 si a muzicalitatii, generate de repetitie. Atmosfera discursului liric
este una de factura monotona, att prin prezenta verbelor statice
dormeau, stam, e
ra frig, ct si prin abundenta lexicului funerar: sicriu, cavou fiori, coroane, ve
smnt. n acest context se evidentiaza o alta trasatura a simbolismului, manifestata
n plan psihologic: starea de criza, de anxietate (care n alte texte va cunoaste f
orme de nevroza). Criza este sugerata prin determinantul de plumb n masura n care el
este repetat obsesiv: sicrie de plumb, flori de plumb, coroane de plumb, amor d
e plumb, aripi de plumb. Sintagma amintita apare cu sens denotativ sicrie de plu
mb, coroane de plumb la nceput, ca apoi denotativul sa fie din ce n ce mai slab. C
u ct sensul conotativ se afla pe o treapta mai nalta, punctul maxim este atins n st
rofa a doua, cu att starea de angoasa este mai accentuata si sentimentul aneantiz
arii mai puternic.
Din perspectiva simbolismului, intereseaza plumbul ca utilizare funerara: cenusi
ul, greutatea. Repetitiile creeaza intensitatea unei obsesii, reluarea cuvntului
cheie: plumb, sicrie de plumb, flori de plumb, coroanele de plumb, amorul meu de
plumb, aripile de plumb. Plumbul cuprinde att lumea obiectuala: sicrie, flori, c
oroane, ct si lumea sufleteasca: amor de plumb. Primul lucru care frapeaza este f
aptul ca lumea obiectuala este extrem de bine reprezentata, astfel nct ea invadeaz
a sufletul uman. Lumea obiectuala, n manifestarile ei de gingasie si frumusete: (
flori, coroane), este marcata de distrugere.
La potentarea starii tragice concura si verbele din text, majoritatea statice, l
a imperfect: dormeau, stam, era, scartiau. Durativul impus de timpul verbelor est
e completat de doua verbe de pseuodomiscare, unul la perfect compus (actiune nche
iata am nceput) si celalalt la conjunctiv {sa strig). Ele sugereaza sentimentul d
isperarii care se naste n momentul constientizarii unei stari de fapt: universul
este un mormnt.
Citit dintr-o perspectiva problematizanta, textul are doua parti: prima strofa p
une accentul pe elementul decorativ ntr-o maniera stilizata tipic simbolismului b
acovian (referirea la eul liric apare o singura data) si a doua strofa este o su
gestie a starii sufletesti. Verbul la singular este personalizat, dormea, iar mo
rtul devine amorul meu de plumb . Afectivitatea este nula. ncercarea de salvare este
iluzorie: Si-am nceput sa-1 strig . Strofa debuteaza sub semnul tragicului existent
ial, generat de disparitia afectivitatii, disparitia apetentei de a iubi. Ideea
este sugerata de metafora Dormea ntors amorul meu de plumb. Imperfectul verbului
indica o situatie durativa n momentul vorbirii. Adverbul ntors este cuvntul cu sens
tragic fiindca sugereaza despartirea, nstrainarea: eul liric si priveste sentimen
tul ca un spectator. Exterioritatea este sustinuta de metafora explicativa, de p
lumb, dublata de o repetitie (flori) de plumb. Florile de plumb amor de plumb su
gereaza identitatea ntre lumea exterioara florile si lumea interioara amorul. Eul
liric este spectatorul tragic al amndoura. Verbele marcheaza ncercarea disperata
de regasire (ncercarea de a iubi din nou). Urmatorul vers arunca n neant ncercarea
de salvare. Stam si era doua verbe la imperfect
aduc din nou n primul plan eul li
ric si lumea exterioara, unite prin disperare: singur frig.
Punctele de suspensie ntre cele doua enunturi opresc comunicarea si sporesc stare
a tragica. Amorul din primul vers este aici umanizat n postura de mort: fiinta in
trata n neant. Metafora ultimului vers anuleaza orice iluzie a salvarii. Aripa, c
a simbol al zborului, al libertatii, are o directie descendenta, atrnau, dublata
de un atribut al ncremenirii, de plumb. nstrainarea, exterioritatea sinelui, privi
rea n sine ca ntr-un strain, spectaculosul si teatralitatea tragica se circumscriu
esteticii simboliste. Eul liric este, concomitent, actor si spectator.
Interpretata ca elegie pe tema mortii, poezia Plumb evidentiaza sentimentul trag
ic n maniera simbolista prin proiectarea acestuia ntr-un univers artificial constr

uit, dimensionat monoton si bransat la simbolistica plumbului. Starea tragica es

te marcata prin arsenalul simbolist care ambiguizeaza mesajul si relativizeaza c
onditia tragica.Simbolismul, curent literar care marcheaza nceputul poeziei moder
ne. Pentru literatura romna, el corespunde momentului de sincronizare cu literatu
ra europeana. In spatiul cultural romnesc, simbolismul coabiteaza cu romantismul
prin mentalitate si tematica decadenta, iar cu samanatorismul si traditionalismu
l ntretine relatii pur formale: simbolistii publica n revistele traditionalistilor
, iar acestia preiau uneori procedeele simboliste.
Simbolismul romnesc se caracterizeaza
mai ales n ceea ce-1 priveste pe Bacovia
n accentuarea dimensiunii psihologice (sensibilitatea textului bacovian este dus
a pna la starea de criza, de nevroza) si a dimensiunii estetice, prin rafinamentu
l discursului liric. Ambele dimensiuni sunt corelate retoricii tipice curentului
, materializata n folosirea simbolului, a sugestiei63 si a muzicalitatii, idei vi
zibile n elegia Plumb.

pri

Poezia Plumb, care deschide volumul cu acelasi titlu, este o elegie64 pe tema mo
rtii. Textul poeziei Plumb se nscrie n lirica simbolista prin folosirea simboluril
or 65, tehnica repetitiilor, cromatica si prin dramatismul trairii eului liric.
Semnificatia. Dramatismul este sugerat prin intermediul corespondentelor-semnifi
catia misterioasa a realitatii n care toate elementele comunica ntre ele. n text, c
orespondenta se stabileste ntre materie si spirit- fiinta. Textul nu cuprinde nic
i un termen explicit al angoasei, ci totul se deduce din descrierea cadrului. Pl
umbul din titlu sugereaza apasarea, cenusiul existential, universul monoton, und
e forma proprie se nscrie n cmpul semantic al funerarului. La fel ca plumbul, stare
a sufleteasca a subiectului contemplator este dureroasa.
Sintactic, textul este structurat pe o serie de propozitii principale independe
nte, coordonate prin juxtapunere sau copulativ. n prima strofa conjunctia pune pe
acelasi plan fiinta stam singur
si natura
era vnt, ca apoi ambele sa fie ,atasat
e decorului
si scrtiau coroanele de plumb . Strofa a doua este organizata pe acelasi
principiu al paralelismului om-natura, dar aici termenul final apartine fiintei
n
dimensiunea afectiva fiinta devenita parte componenta a decorului si-i atrnau ar
ipile de plumb. Sintaxa textului induce sentimentul tragic fiindca desemneaza o
realitate fragmentata, unde fiinta si natura se ntlnesc pe scala aneantizarii.
Sentimentul este sugerat ntr-o maniera tipic simbolista, adica prin folosirea sug
estiei66 si a muzicalitatii, generate de repetitie. Atmosfera discursului liric
este una de factura monotona, att prin prezenta verbelor statice
dormeau, stam, e
ra frig, ct si prin abundenta lexicului funerar: sicriu, cavou fiori, coroane, ve
smnt. n acest context se evidentiaza o alta trasatura a simbolismului, manifestata
n plan psihologic: starea de criza, de anxietate (care n alte texte va cunoaste f
orme de nevroza). Criza este sugerata prin determinantul de plumb n masura n care el
este repetat obsesiv: sicrie de plumb, flori de plumb, coroane de plumb, amor d
e plumb, aripi de plumb. Sintagma amintita apare cu sens denotativ sicrie de plu
mb, coroane de plumb la nceput, ca apoi denotativul sa fie din ce n ce mai slab. C
u ct sensul conotativ se afla pe o treapta mai nalta, punctul maxim este atins n st
rofa a doua, cu att starea de angoasa este mai accentuata si sentimentul aneantiz
arii mai puternic.
Din perspectiva simbolismului, intereseaza plumbul ca utilizare funerara: cenusi
ul, greutatea. Repetitiile creeaza intensitatea unei obsesii, reluarea cuvntului
cheie: plumb, sicrie de plumb, flori de plumb, coroanele de plumb, amorul meu de
plumb, aripile de plumb. Plumbul cuprinde att lumea obiectuala: sicrie, flori, c
oroane, ct si lumea sufleteasca: amor de plumb. Primul lucru care frapeaza este f
aptul ca lumea obiectuala este extrem de bine reprezentata, astfel nct ea invadeaz
a sufletul uman. Lumea obiectuala, n manifestarile ei de gingasie si frumusete: (
flori, coroane), este marcata de distrugere.

La potentarea starii tragice concura si verbele din text, majoritatea statice, l

a imperfect: dormeau, stam, era, scartiau. Durativul impus de timpul verbelor est
e completat de doua verbe de pseuodomiscare, unul la perfect compus (actiune nche
iata am nceput) si celalalt la conjunctiv {sa strig). Ele sugereaza sentimentul d
isperarii care se naste n momentul constientizarii unei stari de fapt: universul
este un mormnt.
Citit dintr-o perspectiva problematizanta, textul are doua parti: prima strofa p
une accentul pe elementul decorativ ntr-o maniera stilizata
tipic simbolismului b
acovian (referirea la eul liric apare o singura data) si a doua strofa este o su
gestie a starii sufletesti. Verbul la singular este personalizat, dormea, iar mo
rtul devine amorul meu de plumb . Afectivitatea este nula. ncercarea de salvare este
iluzorie: Si-am nceput sa-1 strig . Strofa debuteaza sub semnul tragicului existent
ial, generat de disparitia afectivitatii, disparitia apetentei de a iubi. Ideea
este sugerata de metafora Dormea ntors amorul meu de plumb. Imperfectul verbului
indica o situatie durativa n momentul vorbirii. Adverbul ntors este cuvntul cu sens
tragic fiindca sugereaza despartirea, nstrainarea: eul liric si priveste sentimen
tul ca un spectator. Exterioritatea este sustinuta de metafora explicativa, de p
lumb, dublata de o repetitie (flori) de plumb. Florile de plumb amor de plumb su
gereaza identitatea ntre lumea exterioara florile si lumea interioara amorul. Eul
liric este spectatorul tragic al amndoura. Verbele marcheaza ncercarea disperata
de regasire (ncercarea de a iubi din nou). Urmatorul vers arunca n neant ncercarea
de salvare. Stam si era doua verbe la imperfect
aduc din nou n primul plan eul li
ric si lumea exterioara, unite prin disperare: singur frig.
Punctele de suspensie ntre cele doua enunturi opresc comunicarea si sporesc stare
a tragica. Amorul din primul vers este aici umanizat n postura de mort: fiinta in
trata n neant. Metafora ultimului vers anuleaza orice iluzie a salvarii. Aripa, c
a simbol al zborului, al libertatii, are o directie descendenta, atrnau, dublata
de un atribut al ncremenirii, de plumb. nstrainarea, exterioritatea sinelui, privi
rea n sine ca ntr-un strain, spectaculosul si teatralitatea tragica se circumscriu
esteticii simboliste. Eul liric este, concomitent, actor si spectator.
Interpretata ca elegie pe tema mortii, poezia Plumb evidentiaza sentimentul trag
ic n maniera simbolista prin proiectarea acestuia ntr-un univers artificial constr
uit, dimensionat monoton si bransat la simbolistica plumbului. Starea tragica es
te marcata prin arsenalul simbolist care ambiguizeaza mesajul si relativizeaza c
onditia tragica.
SUPPORT
Help
FAQ
Press
Purchase help
AdChoices
PARTNERS
Publishers
Developers / API
LEGAL
Terms
Privacy
Copyright
MEMBERSHIPS
Join today
Invite Friends
Gifts
STAY CONNECTED
Scribd on Appstore
Scribd on Google Play
Copyright 2016 Scribd Inc. .Terms of service.Privacy.Mobile Site.Site Language:
English