http://www.cuvantul-ortodox.

ro/2009/03/31/simtirea-pacatoseniei-il-misca-pe-dumn
ezeu-cuv-paisie-aghioritul/
========================================
http://marturieathonita.ro/invataturi-ale-cuviosului-paisie-aghioritul/sfaturi-d
espre-increderea-in-dumnezeu/
SFATURI DESPRE NCREDEREA N DUMNEZEU

Mare lucru este s se lase cineva n minile lui Dumnezeu! Oamenii i fac planuri i n
rc s le realizeze, dar fr s ciuleasc urechile, fr s asculte care este voia lui Dumne
fr s se conformeze ei.

Trebuie s ne lsm cu ncredere n seama lui Dumnezeu, ca El s ocrmuiasc lucrurile,

oi s ne facem datoria noastr cu mrime de suflet.

Dac unul nu se ncrede n Dumnezeu, aa nct s se lase pe sine cu desvrire n min

va chinui.

Nu ajunge credina n Dumnezeu, ci este nevoie i de ncredere n Dumnezeu. ncrederea

umnezeu atrage ajutorul Lui.

De obicei oamenii alearg mai nti la mngierea omeneasc i dup ce sunt dezamgii d
abia atunci scap la Dumnezeu. Dar dac vrem s nu ne chinuim, s cerem mngierea dumnezei
asc, deoarece aceasta este singura mngiere adevrat.

Cretinul crede i se ncrede pe sine lui Dumnezeu pn la moarte, i atunci vede limped
cum mna lui Dumnezeu l mntuiete.

Aa cum spune Apostolul Pavel, credina este s credem n cele nevzute, nu doar simplu
n cele ce se vd. Atunci cnd ne ncredinm viitorul nostru lui Hristos, l obligm s ne
.

ncredinarea desvrit n minile lui Dumnezeu are drept mam credina, prin care omu
e ruga tainic i poate primi i roadele ndejdii.

Aceasta este o rugciune nencetat i aduce ajutoare dumnezeieti n ceasul n care tre
e.
========================================
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/05/29/parintele-symeon-de-la-essex-abandonat
i-va-in-mainile-lui-dumnezeu/
trebuie sa intelegem ca pentru a dobandi pacea in inimile noastre avem o intreag
a cale de parcurs. Intr-un oarecare sens, pacea inimii este punctul final al ace
stei cautari.
Primul stagiu (prima etapa) cere trairea in smerenie. Ce este smerenia altceva d
ecat a trai in adevar inaintea lui Dumnezeu? A fi tu insuti din toata inima si di
n tot sufletul inaintea Domnului. Poate ca atunci vom descoperi ca suntem saraci
, ca suntem slabi, ca suntem pacatosi.
Dar sa nu ne temem: orisiunde am fi, orisicare ar fi calea pe care am luat-o, or
isicare ar fi situatia in care va gasiti, oricat de indepartata de Dumnezeu ar f
i ea, trebuie tot mereu sa va aduceti aminte ca sunteti iubiti de Dumnezeu! Oris
icare ar fi acea situatie in care va aflati! Si datorita acestei dragoste (iubir
i), va puteti abandona in mainile lui Dumnezeu in orice situatie in care va afla
ti.
Abandonarea in mainile lui Dumnezeu este etapa cea de-a doua. Ne este indispensa
bila (aceasta etapa), caci daca nu stim sa ne abandonam, ce poate face Dumnezeu?
Caci El este cel care va face, ne face (intru) sfinti. Dar nu poate sa faca din
noi sfinti decat daca suntem cu adevarat in mainile Lui. Si v-as spune atunci s
a nu va fie frica si sa va abandonati cu totul in mainile lui Dumnezeu! Dumnezeu
l nostru este un Dumnezeu plin de mila si de iubire. Uitati-va la ce ne-a spus H

ristos in pilda fiului risipitor, in intalnirea sa cu samarineanca, asemanatoare

cu cea cu femeia pacatoasa. Unde vedeti o osandire din partea Dumnezeului nostr
u? Nu este decat un cuvant al iubirii. Acest cuvant, care urmareste creatia in f
iinta noastra astazi este descoperirea acestui cuvant al dragostei si al milei,
care ne da adevarata pace a inimii.
Sa ne abandonam in mainile lui Dumnezeu prin smerenie
Fericiti cei saraci cu duhul: Cei saraci cu duhul as indrazni sa talcuiesc asta ca f
iind cei care isi dau seama ca sunt saraci cu duhul (ca toti suntem prapaditi), a
dica smerenia!
Si Parintele (Simeon spunea): ce e smerenia decat a trai in adevar? Prima miscar
e a smereniei este realismul duhovnicesc; Care realism e groaznic! Caci si Parint
ele zice: nu va infricosati, are destula dragoste Dumnezeu! Si ce se intampla? D
aca putem sa rabdam cat de putin viziunea asta groaznica a ce suntem noi, pentru
ca: ce inseamna saracia cu duhul? inseamna iadul! -, daca putem vedea dar aceas
ta vedere Dumnezeu ne-o ascunde intr-o masura, pentru ca n-o putem rabda -, dar
daca rabdam ceva din ea, ce se intampla? incepem sa plangem inaintea lui Dumnezeu
, incepe pocainta adevarata. Fericiti cei ce plang si asa mai departe.