Sainte-Cécile, 20 octombrie 1997, Editura Echinox este rec ai om Culturale ale Ambasadei a ia Bucurega Fray c@ au facut posibila api Frantel la, Bucuresti pentru aritia acestei cari, pre doamnei Prof. unin dz Carmen Vial sant ja de a fi revizut traducerea §i ii extrem ‘de pertinente. Viad pentru observa HOI Introducere Lal area dact HAL poate int-adevie sf fanul brita A.CLARKE, 2001. Odiseea spariulut HAL si esecul (provizoriu al) testului lui Turing ‘Alan Turing sisa scris celebrularticol in care Propunea ceea ce a numit testul Iui Turing in 1950. Conform acestui test, s-ar putea spune despre o masind t de citre o mas sintem in 1998" si treacd testul Juerari, nu nu stare si-] treac’ pin’ la sfirsitul seco! ‘nu se stie bine cum ar trebui const ‘masind, ori cum si se scrie un program capabil s& treacd testul cu succes. “Anulin care Anne Reboul Jacques Moeschler au redactat aceasta cate, ;Turing cu cele ale oamenilor. recunose egecul de a constr © magind cap: 4 testul ideea cA aceasta nereusité nu este nu este de fapt nevoie ca o lui Turing, dar sus importanta.intruc asemenea_ magi lucrurile este plauzi vorbirii complet satisfic nici un sistem de injelegere de text a cdrui capacitate si depigeasca texte extrem de scurte sau simple sam. Ca si nu mai Vorbim despre un sistem de traducere automati efectiv fiabil. Cu alte cuvinte, chiar dacd a facut real cd este foarte departe de obi care si le-a fixat Inteligenta Artficiald motivele acestui relativ esec incercim a le face intelese fn aceasta Introducere. prima abordare a acestei chestiuni consti in a ne fntreba care au fost domeniile de succes: sintactici, capabili si ofere o analizé ,grama frazelor, au cunoscut intr-adevar 0 oarecare dez in ultimii ani, dar sint totusi departe de a putea raspunde la 0 serie de probleme referitoare la limba, probleme care ar trebui rezolvate dac& vrem s& avem mas} ‘nu 88 treacd testul lui Turing, cea ce pare i vitor apropiat, dar si indeplineascd sar ca cele indi ‘mareat un anumit succes in de aspectul codic al 8 tate dup modul de prelucrare a oricérui cod: in Ree esa eee eee je sunete lungi desemneazi o liter; in limbaj, ” desemneaza o felind domestica). Dar aspectele mai obignuite si mai putin formalizabile ale intrebuintirii limbajului. In problemele pe care le pune limbajul intese deo formulé general din Inteligenta Artficials: eeea ce este greu pentru om éste usor pentru calculator, iar ceea ce este usor pentru om este greu pentru. calculator. Astfel, calculul matematic, jocul de gah si multe alte activitati de care impun fiinfei umane un efort intelectual, iv usor de rezolvat de catre calculator, si aceasta chiar dacd au trebuit citeva decenii pind cind un calcula- tor a ajuns s&-l batd pe campionul mondial la sah (Deep Blue impotriva lui Kasparov in primavara lui 1997). Pe de alté parte insi, recunoasterea vizuala a obiectelor ori capacitatea de’ a injelege si produce fraze depigese actuale ale calculatoarelor. S& observa insi cA acest lucru nu se explica atit prin eapacitailefizice ale ordinatoarelor (marimea memoriei etc.) cit mai ales prin dificultatea de a produce programe potrivite ~, ierea pe care a acumulat-o ingineria lingvistic& ‘Gi gaseste explicatia in faptul c& limbajul a fost privit exclusiv sub aspectul su formal” — ca fnlantuire de cuvinte pentru a construi fraze, ca forme variabile ale cuvintelor aparfinind aceleiasi familii (conjugarea verbelor, de exemplu) sa. Cea ce nu s-a luat in considerare in mod satisficitor este intrebuintarea limbajului de catre oameni, modul in care se face uzaj de fraze pentru a exprima ginduri, ori de expresit pentru a desemna abiecte sali a spune ceva cu privire la acestea; gi, mai important {ncd, modul in care aceasta intrebuintare se bazeaz’ pe 0 ccantitate enorma de cunostinje despre lume, pornind de la ‘care interlocutorii fac inferente asupra a ceea ce vrea si te spund persoana care le vorbeste (vorbitorul). Inainte dea indica rapid, intr-un prim capitol, motivele istorice ale acestor factor, am vrea’si spunem imedial citeva cuvinte despre limbajul insusi, 9La ce serveste limbajul? Functia limbajului este o poblema care susciti in continuare discutii patimase. Unii sustin c& este vorba inainte de toate de o functie sociala: dupa acestia, limbajul serveste la intarirea legaturilor din interiorul grupurilor umane. Altii cred c& are mai inti de toate o functic ea a originii sale. Originea limbajului a ficut deja obiectul unor dezbateri acum aproximativ 3000 de ani (dupa cite stim noi), iar ,experientele” care vizeaza rezolvarea problemei au gi ele acceasi vechime. Societatea de Lingvi Paris a interzis discutia in 1866 fntrucit nu vedes decit. prilejul unor dezbateri pur speculative si. steri Exista, legat de acest subiect, un anumit numar de teori dar nu le vom trece in revista aici. Mijloacele fizice de producere a limbajului (aparatul fonator) au existat probabil in parte la omul de Neandertal. Dar cei care discuti despre ori bajului nu ar trek A evoce atit problema evolutiei fiziologice a aparatului fonator, cit pe cea a evolutiei limbajului insusi si a motivelor acestei evolufii, Problema aceasia a revenit recent in discutii intr-o forma preluata de la Darwin: limbajul este fructul direct al evolufiei sau este un epifenomen ce rezulté indirect din evolutia capacitatilor intelectuale ale omului? Altfel spus, ce este la radacina capacitifilor intelectuale umane: dezvoltarea cerebrala pe care a imbajului a fost lependenta a creierului si extinderea capacitatilor intelectuale umane? Nu se va putea probabil raspunde niciodata in mod sigur la aceasta intrebare, dar ipoteze putem propune. ‘Mai intti, chiar daca speciile animale au dezvoltat moduri de comunicare rudimentare, limbajul pare si fie un fenomen izolat, specific speciei umane (species-specific, cum zic anglofonii), iar esecul incercarilor de a invita 10 primatele si vorbeasca este revelator din acest punct de vedere, Dac adoptim ipo este produsul direct al evol de ce s-a dezvoltat ccontribuie la supravietuirea care se da adesea conform careia limbajul ne putem totusi intreba lor. Un posi acela ci omul, care aparfine din sgrupului de primate (urangutan, la fel ca interiorul grupurilor $i dintre grupuri. Raspunsul acesta area suficient dacd privim lucrurile de 3, dar pare oarecum straniu dacd& yinem cont de cunostinfele —noastre comportamentului animalelor, in general maimmufe mari; aceas primate, i mai ales cimpanzs de bogata si com ¢ in primul rind cel |, au o Viafé sociald extrem a gradit citusi de putin lupta dintre grupuri (ciudat, limbajul nu a adus pace speciei umane). O alta este legata de faptul cd omul este omnivor si cat vindtoarea in grup: dezvoltarea_limbajului permis formarea_unot strategii de cooperare mai eficiente pentru vinat. Unele ice ( si comportamentul general al populatilor primitive) au aratat de vinatori-culegatori care mai subzista azi pigmei) traiesc mai degrabi din culesul (bosimani practicat de femei si copii decit din vinatoarea practicata de barbati, fapt care reduce destul de puternic greutatea evolutionista a argumentului. In plus, numeroase speci de strategii uneori animale: rapitoare vinea: foarte sofisticate (intre alt unii paleontologi, citeva spi ji de dinozauri, mai ales Wrapitoarele rapide — velociraptor ~ popularizate de filmele lui Steven Spielberg). In fine, la fel ca omul, cimpanzeii sint omnivori si nu ezitd si-si completeze meniul cu ‘maimufe tinere Colobes, pe care le vineaza in grup, cu 0 eficacitate incontestabila, f apoi camca astfel east ipoteza nu poate fi susfinuté, a ibajul nu pare si aducd vreun avantaj important ‘grupurilor umane care vineaza in grup, fala de grupurile de animale care vineaza in mod asemanator. lucra ce se presupune c& nu s-ar imbajului, Aceast& solutie pare pul {ne nu vorbese, dar si stapini ca, atit copiii la virsta prelingvi domestice, se pot foarte bine face in in ceca ce priveste semnalele de alarma, trebuie mentionat cf ele exist deja in stare mai mult’ sau mai 14 la numeroase animale, de Ia marmote, ind la maimufele vervet. Exist’ astfel la acestea din semnale (vocale) similare mai multor ‘pitoare. lata de ce nu vedem prea bine care de comunicare dezvoltat la alt ii vecine pentru indeplinirea unor ire si pe care aceste specii | ‘mod satisfacdtor din punctul de vedere al evolutici (din ‘moment ce ele continua si existe si sint uneori mai vechi decit specia umana). ‘Sa reluim comparatia dintre Leopard’ uite un leopard": daca se considera ci ccorespunde semnalului pe care il trimite o maimuté vervet grupului siu la vederea acestui animal de prada, intelegem atunci c& semnalul leopard mu serveste atit la desemnarea acestuia, cit la incitarea grupului de maimuje 12 fi copaci. Din contra, wleopard” poate alerta asupra prezenfei unui leopard, el poate in plus si desemna ‘un leopard in absen{a oricirui animal din aceasté specie, comunicind in general sau asupra unui in se recunose dupa biana lor patata” sau ,Este un leopard in pestera de ling’ riu: e mai bine si nu trecefi pe acolo”. Acest tip de intrebuintare a limbajului respunde atit reprezentarii informatiilor, cit si transmiterii lor, poate oferi un avantaj autentic lor care il detin, si aceasta in contrast cu tipurile prezentate mai sus. El ne permite s& intelegem motivele pentru care specia umand a avut avantaje prin dezvoltarea unui limbaj care depaseste ‘semnalele chimice ale fu lor sau semnalele vocale ale maimutelor vervet, si aceasta chiar daca acest limbaj nu pare si ofere un avantaj important in privinta organizarii sociale, a cooperarii in activitatile de vinatoare ori a * satisfacerii nevoilor imediate. in fine, vom mentiona ci altemativa propus& | inceputal capitolului (aceea c& lirect al selectici naturale versus limbajul este rezultatul indirect al selectiei naturale) este probal icatoare; am putea si ne inchipuim atunci un proces in care limbajul incepe prin a fi subprodusul dezvoltarii intelectuale, continuind mai apoi si conditioneze aceasti dezvoltare (gratie capacitatilor sale de reprezentare a cunostintelor) si si devina el insusi un obiectiv al evolutici, Oricum, putem retine din acest paragraf c& limbajul ar fi mai intii si inainte de toate un instrument de Teprezentare i de transmitere a cunostinfelor si informatilor. Este limbajul un cod? Unul dintre factorii care au contribuit la esecul relativ al Inteligentei Artificiale si al ingineriei lingvistice ‘este faptul c& limbajul a fost mai intii perceput si abordat 13exclusivitate ca un cod. Altfel spus, sa erezut oi baju functioneazd similar, spre ex: panourilor de circul mai complex, In ac ele concepute drept ia cuvintelor coneeputé ca mesa we Masur’ transparent ivinta mesajelor pe care le vehiculeaza frazele. El igi este de ajuns siesi, iar interpretarea unei fraze constd in decodarea accsicia, adica in intrebuintarea codului constit se exprima fraza, in scopul reconstituirii mesajului. Aceasta abordare intimpina dificultji importante in aplicare, si in special in realizarea unor sisteme de dialog ‘om-masina, de traducere automata sau altele. Dincolo de trasparent, frazelor fac intr-adevar ce reprezinta fraza sa un raspuns la ordinul primit? Si dac& este un raspuns, cum stim cA este afirmativ sau negativ? Este, fri doar si poate, un raspuns negai copilul nu vrea si meargi imediat sa se spele pe dinti $i \vocd motivul pentru care nu vrea s-o faca. Inca o data, Care e legatura fi somm gi a se spala sau nu pe dint prezinta faptul de a nu-i fi somn ca motiv de a nu se spila imediat pe din in mintea sa, dupa spilatul pe dinfi urmeaza imediat culcarca. Vedem insd cA interpretarea acestei fraze simple ,.Nu mi-e somn” ca rispuns la ordinul parintesc e departe de a se reduce la 0 simpla decodare: nici un cod lingvistic nu permite s& se frazé un fnfeleagé cA € un raspuns negativ ori o jus! acestuia. Pentru a infelege toate acestea ¢ nevoie de ipoteze asupra starii de spirit a copilului si de prezumtia 14 8 fraza © pertinenté in acea situati precis vedem in ea un réspuns. In plus, cunostintele ecesare pentru infelegerea acestei faze (spalatul seara pe dinfi inainte de culcare §.a.) nu sint de naturd lingvistic’. Unii ar putea zice ck avem de-a face cu 0 oxpei dar, chiar dacd pentru acest caz.ipoteza ar fi valabil altele nu este torusi deloc vorba de cunostinte sociale. Daca, de exemplu, cineva va oferé cafea seara, dupé cin’, iar dumneavoastra réspundeti ,Cafeaua nu ma last s& dorm”, nu putem spune cd avem la dispozitie vreun cod, social sau de alta natura, care si permité injelegerea rispunsului pe care lati dat dacd nu se stie, de exemplu, vizor ¢ un film pe care doriti si-i vedet iu (in cazul acesta, réspunsul dumneavoastra ar fi pozitiv) sau ci, din contra, aveti de facut a doua zi un drum lung cu masina si ca trebuie si va treziti foarte devreme §i, deci, 88 va culcati devreme (in acest caz, raspunsul dumneavoastra este negativ). Nici una dintre aceste cunostinge nu poate fi considerati ca un dat ..so- Asada, faptul c& in anumite cazuri cunostinjele fervin_ in procesele inferentiale si care permit doar in acest caz care frazelor sa fie interpretate sint de natura socielé, nu {nseamna deloe cd ne aflim in fata cazul general: feptul 3 interpretarii We si frazele de : faptul ci trebuie si facefi un drum lung a doua zi sau c&, dimpotriva, doriti sa va uitati pind tirziu la televizor nu fine de vreo conventie obligatorie. Toate mo problema socials sau conventionalé, chiar dacd, in timp, ar putea deveni o problema de natura socialé ori fami ‘Am pomenit mai sus de ,procese inferenfiale”, si vedem ce este de fapt un proces inferential, $4 ne intoarcem la exemplul cu copilul care refuzi si se ducd s& se spele pe dinfi pentru e& nu-i e somn. Pentru a fnjelege ci fraza ,Nu mie somn” este un réspuns 15 ee | | | | |oamenii se spala pe culcare; spalatul pe di nu vrem 4 ne culcém, nu ne spalam pe dinti. Din toate aceste cunostinte se deduce c&, spunind c4 mu-i e som, 1u vrea inca s& se culce $i c4, deci, nu vrea nici se spele imediat pe dinfi. Expresia’ ,proces inferential desemneazi ansamblul rationamentului care, pornind de la fraza nu mie somn” si de la cunostinele ‘mentionate mai sus, conduce la eoneluzia: copilul nu vrea s& se spele pe di Tata 3 producerea si interpretarea procese de natura strict codic’: desigur, dar aceasta. nu lui se Timiteazd ta u descris mai sus nu arc nimic rationament asemindtor cu cele pe case le facem de-a lungul timpului pentru a decide, de exemplu, dacd un prieten este acasi (Masina lui Jon e parcatd in faja casei. El nu se deplaseazé niciodata far masind, chiar cind merge dupa piine. Deci, dacd masina este ‘fafa casei, inseamna ca si el este acasd), dacd -buie $4 facem cafea (Vreau st Im care ¢ la gi vreau, deci, sd fiw treaz la noptii. Cafeaua nu ma lasd si adorm. Deci sd beau cafea dacé vreau si fiu treaz la miezul nopfii. Trebuie s& fae cafea), ca si pentru numeroase ite fapte din viata de zi cu zi. Tot rationamente de acest ip intervin si in unele preocupari intelectuale mult mai sofisticate. inseamna ca, indiferent daca limbajul este un cod independent, intrebuintarea sa nu poate fi ruptd de (i umane (rationament, cunostinte asupra lumii) A. 16 Atribuirea de ginduri altora Dupa cum am vazut mai sus, scopul interlocutorul care interpreteazd o fraz este de a recupera gindul pe care voia si-l exprime vorbitorul. Asadar, intr-o oarecare masura, este un proces al cérui rezultat implica atribuirea de ginduri celorlalti. $i mai este, dupd cum o araté exempl Care refuzé si se spele pe dinfi, un proces care trece prin atribuirea de ginduri altora. Pentru a intelege fraza copilului, e nevoie si i se atribuie intentia de a réspunde Ia ordinul tatdlui, dar si cunostinte sau si faptul de a se duce la culeare. De care produce aceasta fraza se asteapti ca a si fie inteleas& si el presupune probabil ca tatal siu face aceeasi legaturd ca si el intre a se spala pe dinti ‘mersul la culcare: altfel spus, ti atribuie acestuia ginduri si ie, cele de care © nevoie ca réspunsul sau s& fie tribuirea de stiri mentale altora este de intrebuintarea limbajului. Accasta nu insearnnd insi cd este specifica limbajului si utilizarii lui: la fel cu procesele infereniale, ea corespunde unei capacitati generale a speciei umane si, dincolo de aceasta, unui numar de mamifere superioare. Se poate spune chiar mai mul atribuim ginduri si intentii nu numai animalelor, dar si obiectelor neinsufletite ca nu au stéri ment © manevri gresita apar dungi pe ecranul spunem firese c3 nu i-a pldcut ce i-am facut, c& nu accepti si-i facem aga ceva, 4 nu recunoaste un fisier sau altul, c nu vrea sd facd una sau alta etc. Spunem acelasi lucru despre obiecte chiar mai putin complicate, cum sint masinile sau aspiratoarele, ca sé nu mai vorbim despre termostate sau alte termometre (termometrul aratt ci un copil are febra, termostatul e de acord sau nu ca temperatura si depaseasca atitea grade etc.). E clar c& despre aceste Obiecte fabricate de om putem spune c& ,mostenesc™ anumite stari mentale de la cei care le-au conceput, dar 7 si anume ¢& noi lor umane sau.s nu uitim cA noi atrit stari mentale si obiectelor naturale neinsufletite, cum sint plantele, pietrele, munt sau oceanele (marea sau cerul se supra cind e furtun’ muntele se infurie s.a.m.d.). [atd, deci, c& atitudinea prin care atribuim stdri mentale altora depasesete cu mult utilizarea limbajului; aceasta atitudine este numita in general strategia interpretului. Startegia interpretului permite trecerea de la decodificarea simpla, care nu ofera decit o interpretare parfialé a frazelor, la interpretarea lor completa. S-a incercat totusi salvarea ipotezei codice, propunindu-se 0 versiune extrem de stricta a strategiei interpretului: con- form acestei versiuni, pentru un individ, de exemplu, Petre, strategia interpretului consta in a atribui altui individ, s&-i zicem Maria, un gind sau o informatie cum ar fi de exemplu aceea cd pisica e pe pres. Nimic nel pina aici. Dar aceasta versiune stricta a interpretului nu Se opreste in acest punct. Conform acesteia, trebuie ca Maria s& stie c& Petre crede c& Maria stie ca pisica e pe pres, si mai trebuie ca si Petre sd tie ci Maria stie c& Petre crede ci Maria stie ca pisica e pe pres, si asa mai departe, la infinit, Aceast strategie a interpretul cunoscutd in general sub numele de teoria cunoaste comune, se caracterizeazi asadar printr-o regresie la infinit. Ea are drept scop si faci ,sigura” strategia interpretului gi sa permit o abordare aproape codica a proceselor inferenfiale: recursul la aceste cunostinte comune se reduce practic la un cod care se adaugi codului lingvistic. Cu toate acestea, versiunea aceasta are dou inconveniente majore: pe de o parte, asa cum am vazut, ea conduce la o regresi¢ la infinit, fapt care o face bila; pe de alti parte, ca interzice legerilor care se produc atunci cind un interlocutorutui 0 informatie eu mu stiu c& vrefi sa va uitati seara tirziu la un film de la felevizor, nu pot sti dacd fraza pe care afi spus-o — |,Cafeaua nu mi last si dorm” ~ este un rispuns pozitiv 18 itor iv la oferta mea. O teorie bun’ a interpretirii ebuie s& poati da seama nu numai de cazurile de esec ale interpretarii. erpretului nu se bazeazi pe ccunostinte comune in sensul ardtat mai sus, pe ce Se poate atunci baza? E clar cd pe ceva nu atit de strict gi i celdlalte& interlocutor! nostru impartagesete cu noi perceperea acestu zgomot, ca si convingerea noastra & pe strada trece o masindrie motorizat’ zgomotoasd). ‘In ceea ce priveste cunostintele mai sofisticate, care nu se bazeazi pe perceptia imediaté, avem tendinja si ceredem c& si ceilalti le detin, in afara de cazul in care stim clar c& nu este aga: daca Petre, crescitor de Sta de vorba despre diverse rase de ciini cu lon, care stie s& recunoasca un va trebui in prim rind s8-i explice acestuia mai ales diferentele de marime intre un terra nova si'un chibuahua. Daca insé ar vorbi cu un alt crescitor, ar presupune c& informatiile pe care le dejine sint aceleasi cu ale colegului su ‘Astfcl, limba se produce si se interpreteazi nu ‘numai printr-un proces de codificare si decodificare, dar si prin procese inferentiale, care se bazeazi pe strategia si care exploateaza capacitati umane rnespecifiee limbajului, producerii ori acestuia, Coneluzie Punctele abordate in aceasti Introducere le vor dezvolta de-a lungul intregii acestei cdryi, Nu vom vorbi agadar de lingvisticd in sensul strict al termenului, ceea ce inseamna ca nu vom vorbi despre aspectele codice ale limbajului; ne vom ocupa doar de acele procesele de interpretare care se suprapun codului in vederea unci 19interpretiri complete a frazel Inte-un prim ca 1 Nasterea pragmaticii rv Regele, si du-te mai sfigit: acolo trebuie si te LEWIS CARROL, Ali in fara minunilor Introducere E interesant de observat c& stiintele cognitive si pragmatica au luat nastere aproape simultan. Reflectiile pe marginea Inteligentei Artificiale s-au dezvoltat intr-o stare de spirit nowl, aceea care a dat nastere stiintelor cognitive. In America in special, psihologia se angajase ©. orientare dack_¢ si unor Tucruri neobservabi Pentru a-si fonda toate ea prefera comportament izdrile pe date psihologice, asadar la observarea 21aceasti optic’, orice act Sncepind de la traversarea unui lobi bdehavioristilor) si pind la invatarea limbajului, se ex printr-un model simplu de tip stimul/raspuns, raspunsul putind consta intr-o recompensi sau 0 pedeapsi (sau, in Inteligenta Artificiala, neurosti mare parte ca reactii'la curentul behaviorist. onsacrat lor, sau, mai exact, va fi consacrat mod care pragmatica poate sa contribuie la programul de cercetare definit de ‘cognitive; acest program il putem rezuma rapid dupa cum urmeaza: a explicita functionarea gindirii/a creierului si a arta modul in care dobindeste mintea cunostinte — mintea umana, mai ales -, cum le dezvolté si cum le foloseste, bazindu-se, intre altele, pe notiune de stare mentala. Inceputul programului cognitiv poate fi datat prin anii cincizeci, mai exact in anul 1956, cu primele articole i Chomsky, Miller, Newell si Simon, Minsky si ch (la care vom reveni in capitolul urmator. nastere al pragmaticii poate fi considerat 1955, John Austin a finut Conferintele William James (Hill- iam James Lectures) \a Universitatea din Harvard. ci ‘Austin si nasterea pragmaticii $-a vorbit despre pragmatic’ (a nu se confunda cu pragmatismul, un curent filosofic american reprezentat fh special de William James, John Dewey sau Richard Rorty) cu mult inainte de existenfa unor lucrdri in acest Gomeniu, in 1938, intr-un articol scris pentru 0 tenciclopedie stinfifica,filosoful american Charles Morris Geosebeste mai multe discipline care se ocupa de limbaj: Sintaxa (in linii mari gramatica, care se ocupa numai de 1 dintre semne), semantica (care se ocup’ fe i se defineste prin relafia de denotare 22 dintre semne si ceea ce acestea reprezinta) si, in fine, pragmatica, ocupindu-se, dupa Morris, cu relatiile dintre semne si utilizatorii acestora. In acceptiunea sa, pragmatica se reducea intii si a doua, si la cel al adverbelor d (aici, acum), acestea teprezentind expresii care i ssemnificatia din date partial exterioare limbajului propriu-zis, ‘in care se produce comunicarca. La era un fermen care nu trimitea la fondeaza, de fapt, o subdisciplina a este acela de a intemeia o noua discip! filosofia limbajului. Va si reusi si 0 facd, fark s& ‘insemne totusi ca William James Lectures mu vor fi si stice, cAci aceasta se va axa, cul acestor conferinye. vizeaz sa repund in discutie unul dintre fundamentele filosofici analitice anglo- saxone ale epocii, dupa care limbajul are drept scop prin- cipal si deserie re cazul acesta, toate frazele (Gn afara de intrebari, frazele la imperativ si exclamatiile) pot fi evaluate ca adevarate sau false. Ele sint adevarate Gacd situatia pe care 0 descriu s-a produs efectiv in lume; fn caz contrat, ele sint false, Astfel, fraza Anne si Jacques seria La pragmatique aujourd'hui” este ‘adevarata pentru ca, in momentul in care seriem acest paragraf, scriem de fapt cartea cu pricina, carte pe care © veli citi si dumneavoastra peste citeva luni. Austin a potezat aceasta ipoteza privitoare la caracterul descriptiv al frazelor cu numele evocator de iluzie descriptiva gi ‘va consacra William James Lectures tocmai discutanii si respingerii acestei ipoteze. ‘Austin pleacd de 1a 0 constatare simpla: numeroase ci intrebari, nici fraze imperative si nici exclamai, au descriu de fapt nimic si nu pot fi evalu- ate drept adevirate sau false. Nu numai cd ele nu se utilizeazé pentru descrierea realitati, dar ele se folosese 2Bespe slce resect ton a fncearca sA schimbe lumea. Austin eee Shy onlon sa tack te betes sural Ts bie] al Fiului gi al Sfine Nu se spune nimic in aceste fraze despre starea cearcé schimbarea ei: cel care spune ,,,ti ordon si faci” incearcd s8 impund tAcerea interlocutorului siu si, 4 treacd de lao stare de 2gomot la o stare cel care spune ,,Te botez in numele i al Sfintului Duh” face ce individul va si treacd de la starea de necrestin Ja aceea de crestin; cel care spune [fi promit o& vin creeazi un angajament, un fei de contract moral interlocutor, contrat care inainte nu exista. trage 0 concluzie din aceasti constatare: erogative, nici imperative $i nici exclamative, adic intre frazele declarative, une! ca € pe Pi oud” desert lumea pot fi evaluate ca adevarate sau false; altele, ca Pate mai sus, nu deseriu lumea si nu sint suscey Greo evaluare in termenii adevarului sau ai falsitai humeste pe primele consfatative, iar pe cele performative, Frazele performative se caracterizeaza Pefatrun numér de tisaturi pe care frazele consttative pile au: sint la persoana ini indicatv prezent si contin un Tub de tipul a ordona”, 2 promite”, a jura”, 4a Wetera, al earor sens corespunde tocmai efectudr act. Aceste verbe sint numite p ative. In at Afsod nu sint susceptibile s& primeased evaluari de fipul adevirat sau fals,frazele performative nu sintrotusi tppostbil de evaluat: evaluarea lor se-face in terment de reusitt sau de esec. Ca si ne i Iniroducere cu tatal care fi di duce 58 se spele pe dinti si primeste raspunsul el mu a spus ceva adevarat saw fal ar ordinul sau nu s-a inde fra fost respectat. Daci ins copi spele pe dint, or succes, adicd reusit. De-a lungul confesinfelor sale, viziunea lui Austin va evolua $i se va radicaliza: el incepe prin a observa c& dpozitia constatativ/performativ nu este atit de simpli pe cit a crezut Ia inceput (de iptul de a iI de a se spila pe pe dinji, tatal indeplineste fe a spune acest Iucru, doud Ja de a rosti fraza ,,Du-te jocutionar, actul de a ordona Rispunzind ,Nu ineste trei acte: un act locutionar fu mi-e somn”; un act ilocutionar de asertare sau de afirmare a faptului cA nu fi este somn (care mu trebuie confundat cu nici um act de réspuns sau de refuz); un act perlocutionar de persuadare, prin faptul Ga incearci sil convinga pe tatal siu ci mai poate astepta cu spalatul pe dinti, intrucit lui nu-i e somp. Astfel, aceasta a doua fazd, Austin regiseste In mare pas alifel, aceasta notiune este preluaté tot timpul ‘contemporane. El sustine ca orice frazA rost Serios corespunde cel pufin efectuarii unui act locutionar $i 2 unvia ilocujionar, iar uncori ea corespunde si Gfectuarii unui act perlocutionar. Je sale conferinte jasificari a diferitelor tipuri de acte fare pe care nu o reproducem aici jotrucit la ora actuala ea nu mai prezinté nici un interes. 25‘Austin a murit in 1960, la putin timp dupa ce si-a inut Conferintele William James (ele au fost publicate postum , in 1962). Opera sa a avut totusi un mare ecou si ‘a suscitat numeroase cercetiri ulterioare in domeniul actelor de limba} Searle si teoria actelor de limbaj Printre succesorii § ‘mai de seama. El poli si, John Searle detine dezvolta teoria lui Aus- le sale esentiale: intentiile si actele de limbaj si frazele prin pot fi vazute ca un mijloc conventional pentru a exprima si realiza intentii Aspectul acesta este deja prezent la Austin, dar dezvoltarea sa -o va da Seat! continutului propo: jit promit” este m ‘marca a continutului proy Jest sens, vorbitoral care rosteste fraza vin miine” are o prit de a promi Vine miine, si el indeplineste aceasta intentie cu aj unor regul ice conventionale Semnificatia frazei ,lfi promit ci vin mfine”. Al Vorbitorul are intenfia de a promite c& va veni mine § duce Ja indeplinire intenfia prin producerea frazei promit ci vin mine” deoarece are intentia, pronunt id aceasta frazi, si-l faci pe interlocutor sa-i recunoasca ntentia de a promite cf vine mfine,s bazindu-se pe faptul ‘ca interlocutorul cunoaste regulile care decid sensul 26 expresiilor limbii pe care 0 vorbesc amindoi. Vorbitoru! are agadar o dul a) de a pro’ ») de a face si se recunoascd aceasti. rea frazei ,,.ti promit cd vin mine”, in virtutea ce functioneazi in limba lor cus cutionare. El pregatitoare care se refera terlocutorii vorbesc aceca la de confinut propo: in doreste ca act si fie indey 3, nu e deloc clar of actul se jn afara acestui ordin), regula de sine ental a locutorului (pentru | trebuie si fie sincer), regula Te pune in aplicare cu ajutorul conventiilor ingvistice, aga cum s-a arétat inainte, Aceasté descriere permite lui Searle si faci o noud clasificare a actelor de limbaj si a servit ca bazd pentru o logica a actelor ilocutionare. Ipoteza performativi si performadoxul ‘Am vorbit pind acum despre lucririle de filosofie a limbajului. Dar teoria actelor de limbaj i-a inspirat si pe lingvisti, sia consttuit baza pe care s-au dezvoltat primele lucrari de .pragmaticd lingvistica”. Unul dintre articolele cele mai cunoscute scrise de un lingvist apartine unui 27‘st, John Ross, si dateaza din 1970. wente ale gramaticii generative, semantica generativa deosebeste structura de suprafajé (fraza rostiti efectiv) si structura de adincime (semnificatia frazet \d, spre exemplu, antecedentul pronumelor, expres inate din structura de suprafayé s.a.). Dup& Ross, si contrar ipotezelor clasice ale gramaticii generative si mai ales ale fondatorului acesteia Noam Chomsky, toate frazele care nu comportd in structura de suprafaja un performative fn structura de adincime o prefati performativd, susiine c& 0 frazd c: are drept structuri de profunzime .Afirm ca pres” si cA, din punctul de vedere al semnificatici, este deci echivalenta cu aceasta fraza. Ross justifich aceasti ipotezi_ prin anumite argumente sintact lor este prezenta adverbialelor de ind)” sau al unor juni ca ,ntre noi (fie vorba)”, prezente in frazele site de verb performativ. Intr-adevs incapabil”, incidenta expré este clar’, si ea nu poate prezent in structura de adi suprafafa. Frazele ,,Jon noi, fon e un incapabil” ar fi agadar ecl spun sincer c& lon e un incapabil”s incapabil se face pur gi simplu la marca de spun”, $3 observim c& prefata Ross corespunde marci de forta de faptul cd putea si dea as atasarea sintactic’ a unor adverbe si locut performativl mai avea av: a raspunde unor argumente critice contra dist dintre marci de fort ilocufionara si marci de confinut propozitional. Ea 28 pemmitea intr-adevar si se vadi_o marci de forts ilocutionara acolo unde fraza rostité nu confine apar nici una, $i si justifice astfel urmatoarea convingere a Searle si Austin: orice fraz enunjata la modul serios corespunde in mod necesar realizarit unui act ilocutionar, si nu este nevoie s& se fact vreo deosebire intre fraze cu verb performativ si fraze fara verb performativ. Ipoteza performativa a ficut obiectul unei critic definitive din partea a doi filosofi, Boer si Lycan. Ei au ardtat c& daca se adopta ipoteza performativa si se accept ideca conform careia orice frazd are o structurd de suprafala si o structuri de adincime, cea de-a dova corespunzind sensului frazei, ipoteza in cauzi poate ajunge sd considere echivalente din punctul de vedere al sensului fraze care nu sint de fapt echivalente. Din aceasta perspectiva, ,Ploua” si ,Spun ci ploua” au, intr-adevar, aceeasi_structura de profunzime ~ acelagi sens — , $i anume ,Spun cd ploua”. De asemenea, fraza sPisica’e pe pres” si fraza ,Afirm od pisic’ ¢ pe pres” 1u aceeasi structura de adincime — acelagi sens —, adic& Afirm c& pisica e pe pres”. Or, daca locutorul zice ‘Spun c ploua”, spusele lui sint adevarate independent de faptul ca ploud, pe cind daca zice ,Ploua”, ceea ce spune nu este adevarat decit daca intr-adevar ploud. Boer si Lycan demonstreazd astfel c& ipoteza performativa conduce la 0 concluzie inacceptabila, pe care ei au numit-o performadox: fraze diferite si care n-ats in mod prea evident acelasi sens se presupun a fi echivalente din punctul de vedere al sensului si, deci, al r care le determina veridicitatea sau falsitatea. Ce fel de acte de limbaj sint fictiunea si mineiuna? De la inceputul acestui capitol am flicut aluzie la faptul ca frazele care corespund unor acte ilocutionare, ‘dupa Austin, Searle sau urmasii lor, sint fraze ,serioase” sau ,tostite la modul serios”. intr-adevar, Austin gi Searle exclud din domeniul actelor ilocutionare frazele 29care intervin in discursuri ,nonserioase”, cum este aparentei lor aseménari, fictiunea si minciuna, contrar ‘unor idei preconcepute, nu trebuie confundate. Dupi cum spune Searle, in fictune, pretinde cA efectueazd un act de asertiune, intenjia de a pretinde o& face un act de asi avea ins’ intenfia de ai ingela inter ¢ priveste pe mincinos, pare si ¢l a pretindeca efectueazé un act de asertiune, dar el are in acel: ela interlocutorul, Cu alte cuvinte, intr-o fictiune, Jocutorul ar pretinde c& efectueaza un act de asertiune, dar nu ar fncerca si-] faci pe interlocutor s4 creadé c& se afld in fafa unui act autentic de asertiune, pe cind intt-o minciund, locutorul ar pretinde c& efectueazd un act de asertiune si ar incerca sé-l facd pe interlocutor sa creada cA se afla in fafa unui act autentic de asertiune. 30 vorbi Pentru a explica cum este posibila fictiunea in viaiunea sa extrem de conventionalisti (viziune in care le sint vehiculate cu ajutorul conventilor specifice frazelor care le exprims), Searle respinge ipoteza unui Jimbaj propriu al ficfiunii, in care frazele n-ar avea acelagi sens ca in discursu! obisnuit. El presupune totusi existenja acestea nu sint i care suspenda semantice care functioneazi la nivelul at gi statea mentald a vorbitorului (In spe- cial regula sinceritati. Searle mai adaug o dimensiune ta teoria Siofiunii (asa cum o vede el): el observ pe bund dreptate of nu toate frazele dinte-um text de false. Unele sint adevirate si, dupa pirerea lui, acestea corespund unot asertiuni adevdrate (v. si frazele privitoare la desorieri geografice, de exemplu: Londra, care este capitala Angli care vi vorbim, oragul cel mai ‘populat din Europa”). Astfel, am putea spune c& intraun text__pot coexista fraze de fictiune (care pretind c& sint asertiuni, dar despre care locutoral si interlocutorul stiu c& nu sint), cu fraze care sint autentice acte de aser{iune. Ansamblul complex pe care ill reprezinti. teoria iunii la Searle intimpind totusi o dificultate major: Searle presupune 4 nu existd limba} propriu fictiunii, ci doar c& frazelor de fictiune lise aplicd in mod conventional anumite reguli de suspendare. Problema care se pune atunci este aceea dea sti cum putem ecunoaste frazele fictionale. O solutie simpla ar fi con- stat in a considera c& orice fraza care intervine intr-un text de fictiune, un roman sau o piesa de teatma de exemplu, este, prin insisi apartenenfa la un astfel de text, © frazi de fictiune. Insistind asupra coexistenjei in interiorul acelorasi texte a frazelor de fictiune cu asertiunile autentice, Searle nu a vrut sé ia in considerare solutia de mai sus. $i cum, de altfel — oa exceptia bbasmelor (in care povestirea incepe prin A fost o data ca niciodaté..”) -, 9 formula proprie fictiunii nici nu 31existi, nu vedem prea bine cum ar satisface locutorul unei fraze intentia sa de @ prerinde, fara a avea intentia de a-si ingela interlocutorul. Mai exact, nu e clar cum poate el ajunge si nu-si ingele interlocutorul; teoria tui Searle nu reuseste s& raspunda la acest punct important. Pentru teoria actelor de limbaj si pentru n wr centrale de intentie si de conventie, teoria fictiunii propust de Searle pare astfel mai degraba si creeze probleme decit si rezolve, i sale elementare conform c&reia cel care spune o minciund are gi intentia de a pretinde c& face un act de asertiune, gi intentia de a-l insela pe adversarul siu, Searle nu spune mare lucra despre mineiund. Se pare de altfel c& minciuna pune teoriei baj probleme care sint la fel de acute cu . Sd observim actul de tip locufionar, dar pe lings ocutionar sau perlocutionar? nar, ar trebui ca intenti mod conventional. a pretinde c& se la pe inter- daci se vrea ca ele reugité. Caci, o conditie clara de succes a unui act de ingeliciune este aceea ca actul sa fie prezentat ca atare. Minciuna nu este asadar un act ilocutionar. Este atunci un act perlocutionar? Se pare cd minciuna se incadreazai efectiv in crit actele perlocutionare, Nu avem de-a face in acest caz cu ctul perlocutionar se realizeaza in mod indirect prin producerea unei fraze, si nu in mod direct, cum se intimpla in cazul actelor ilocutionare. Dar dact minciuna este un act perlocutionar ~ si asta pare s& fie (daca tinem si-l descriem in cadrul teoriei actelor de vorbire, care e clar cA nu o poate ignora) ~ atunci ar trebui, asa cum se face pentru orice act perlocufionar, sa 32 se poati descrie conditiile reusitei sau ale nereusitei sale. Ca orice act perlocufionar, minciuna se realizeazé prin intermediul unui act ilocutionar si, in acest caz precis, prin intermediul unui act ilocutionar de asertiune. S-ar putea deci presupune cd succesul actului perlocutionar de minciuna este legat intr-un fel sau altul de succesul actului jlocutionar de asertiune prin intermediul ciruia ‘este indeplinit. $i asa si este: intr-adevar, pentru ca actul i S& reuseasca, trebuie ca actul de asertiune corespunzator si fie gi el indeplinit cu succes. Cu toate acestea, daci actul de asertiune corespunzitor este reusit, atunci conditia de sinceritate dup& care vorbitorul crede’ in adevirul a ceea ce se ascrteazi trebuie adevarul celor spuse de el. As rat reusitd decit daca a¢ indeplinit este un act de asertiune, iar dac acesta ¢ un act autentic de june, nu avem de-a face cu o minciund. Se pare c& teoria actelor de limbaj are intr-adevar anumite icultati in descrierea minciunii, avind in vedere c& ea conduce la paradoxul pe care tocmai am evocat si din care, parent, nu se poate ies ‘Sa vedem un exemplu: in 1958, generalul de Gaulle s-a deplasat in Algeria gi a tinut de la balconul primariei din Alger un discurs rimas celebru. Francezilor care trdiau in Algeria si care doreau ca Algeria sé rimind francezi, le-a spus: ,Francezi, am inteles ce dori ce asistenta a interpretat drept o promisiune pentru durabilitatea unei Algerii franceze. Interpretarea frazei generalului de Gaulle poate fi discutata. Nu 0 vom face dar credem ¢A fraza a insemnat efectiv wAlgeria va ine francez”. Avind insa vedere evenimentele ‘care au urmat, se pare cA intentiile generalului de Gaulle nu erau ca Algeria s& rmind franceza, ci mai degraba ca fea s8 devind independenta. Se pare astfel c& generalul de Gaulle i-ar fi mintit pe francezii algerien. 33,Cum poate fi descris& aceast® minciuné in cadrul teoriei actelor de limbaj tinind cont de cele spuse de noi ‘mai sus? Zicind ,Francezi, am inteles ce doriti", generalul intentia de a pretinde ci face un act de in sensul de Algeria va ramine francez ‘rebuiau sa creada in convingerea lui de Gaulle c& Alge- ria va rimine franceza”. Asertiunea trebuia sa fie reusitd, adic& trebuia ca de Gaulle si respecte conditia de creadi in adevarul frazei Algeria va amine francezA”. Daci este asa, atunci de Gaulle nu a mingit intrucit n-a facut alteeva decit si spund ce crede (intimplator, nu se pot ins& exp! Tuat dupa aceea). Pare, d poate de... cotidian, Conditia de sinceritate, _stirile mentale ale locutorului si paradoxul credintei tie gi de conventi 34 ca si legatura strinsa leste intre acestea. Conditia de si o problema pentru teoria actelor ii mare dacd se anumite lueréri mai recente, Searle ~ c8 starea mental @ i este 0 parte din sensul conventional al Aceasti ipotezi conduce la ceva foarte e, de ipoteza performativ’, $i cca si aceasta teze, 0 frazi de are drept sens (conventional) Cred ca 0 frazd ca ,Pisica este pe pres” are drept pe care teoria 0 plow sens (conventional) Cred c& Astfel, frazele ,Ploua” gi i a este pe pres” $1 este pe pres” at fi te din punctul de vedere al sensului. Dac sint te din punctul de vede de adevar sau de neadevar sint identice. Or, nu ¢ nevoie de prea multé gindire ca si ne dim seama ci fraza intr-adevar ploud, si c& .Pisica este pe pres este intr-adevar pe pres,.pe cit si Cred c& pisica este’ pe pres” sint ‘red 4 ploua si, respectiv, dacd eu cred ca pres. Am putea spune cd este unul si acelasi lucru, Dar ar insemna atunei si neglijam fa convingerilor omenesti: timp de secole, a fost adevarat c& oamenii credeau c& Pamintul € plat, fard si parte, nu sint nici ele echivalente. Dacd pretindem contrariul, ajungem la paradoxul eredintel.intreaga teorie are de suferit. Nu inseamnd ins cé teoria ‘actelor de limbaj nu a pus in evidenté fenomene interesante: putem spune mai degrabii cd ca nu a reusit s& le dea o descriere potrivits,atit din pricina genera pe care pretinde ci o are, cit si a conventionalismul extrem al abordirii pentru care @ opt. Teoria actelor de limbaj nu este o teorie cognitiva sultan cu st . Cu toate acestea, pragamatica rezultaté din teoria actelor de limbaj nu ni se pare nicidecum o teorie . Prin unele aspecte, ea este mai apropiata de behaviorism decit de stintele Cognitive. de behaviorism este faptul de a tele cog- conventional (actele de limbaj) face ca stirile mentale si fie oarecum transparente. Aceste stiri nu-i reseazd de altfel pe teoreticienii actelor de limbaj decit care ele se exprimd prin aceste a .ceasta privind raportul dintre stile met va face pe Searle sé propund urmatorul traduceriexplicite). Consecinta acestei transparenfe a starilor mentale este ci observarea starilor mentale se re- duce la aceea a frazelor care le exprima, adicd la 0 observare a comportamentului lingvistic al indivizilor. Ne aflim asadar intr-o viziune care aparfine mai degrabi behaviortsmului dect stintelor cognitive. Aceasti concepfie a raportur mentale explici de ce incepu 36 lezvoltat independent de stiintele cognitive. Departe de a ea gh completeze ab pur lingvistice pentru a ei Artificiale s progreseze pe drumul “ rezolvind de exemplu problemele pe Introducere (necesitatea proceselor inferentiale gi a interpreténii frazelor care si nu fie pur codica) — pragmatica a blocat destul de mult dezvoltarea ucririlor din acest domeniu. Pragmatica ‘actelor de limbaj s-a dezoltat intr-adevar in mare masura pe modelul codului si n-a integrat deloc procesele inferentiale; atunci cind totusi a faicut-o, a faicut-o pe baza ‘unui model al cunoasterii comune care, aga cur am vazut in Introduc N prin ceca ce Se cheama o experi experienfifictiva in care se cere ca adevirate anumite ipoteze sau anumi pronunfe asupra concluziilor ce ar putea fi trase din aceste fapte sau din aceste situatii ipotetice. In aceasta experienté de gindire, cunoscuta sub denumirea de ~experienta camerei chinezesti", Searle fi cere cititorului Si-fiimagineze cd un individ, cu limba materna engleza si nestiind un cuvint in chineza, este inch i fia iesire, pe care raspunsuri Tucru: singurul lucru pe care il orbeste (in privinfa cauzelor ‘si a conseciny instructiunile care i-au fost date, Daca rispuns tc la intrebari au sens si dacd se poate crede, vizindu-le, cd cel care a rispuns este 0 fiinta umand constienti de ceca ce face, atunci se poate 37spune c& individul de limbé materi englez inchis in camera férd iesire a trecut testul fui Turing pentru limba chinez. De fa 4a) el na infelege nici un cuvint in chineza; b) habar n-are ce face; ©) deci, mu gindeste. Dar, spune Searle, orice mecanism care ar trece fest cu succes, dupa Turing ar insemna c& gindeste: ar permite ‘asadar si se spund despre orice indiferent de care, dup cum fi indica si numel artefacte inteligente, nu are sens. ‘Au existat numeroase react 1a experienta camerei chinezesti, dar nu le vom trece pe toate in revista aici. Prima i cea mai importantd este c& individul cu siguranté nu stie chineza si cd gindurile sale n-au relevanté prea mare faté de raspunsurile pe care le da. Trebuie totusi spus ci nu individul care trece singur test aplicd un program (i adic instructiunile car daca cea ce se urmarest instructiunile siot wlofon inchis in camera este cel , el este doar in masura in care noi am dori sé adéugam -xperienta camerei chineze de improbable: ceca oe S re da un rigpuns intrebare, $i aceasta it fost pusi intrebarea, Mai depart Turing ca ceva usor de indep! ea aceasta nu aduce cu ea mare in contra sa subliniem ca trecerea intr-o bund zi cu succes a testul lui Turing de catre 0 masind nu este deloc 38 aceasta se va spus, ttecerea Turing de cat te cea ce se numeste de obicei 0 problema empirica, adicd ceva ce nu poate fi la fel ca tntrebarea daca se va raspunsul — empiric — la = a fost dat in primavara Intrebarea pe care ne-o putem pune atunci este de & testul lui Turing inca relativ usor rezol aceasté intrebare ne duce inapoi paragraf: dupa Searle, care are 0 codicd asupra unui testul © usor de Angajind pragmatica pe acest drum timp de multi ani, Austin, Searle si in general teoreticienii actelor de vorbire, ca si urmasit acestora, au ocultat insd un cu totul alt aspect al pragmaticii: pe acela care se refera la procesele inferentiale, la recursut la con- text sila informatiile nonlingvistice in interpretarea frazelor. Pentru a incheia acest capitol, vom deserie rapid tendinta generala a urmagilor imediafi ai lui Searle. Pragmatica lingvisticl in special in in forma in care a fost descrisi de Id Ducrot, a fost constatarea ci 39»sincer (vorbind) Semnificatie nu poate acestor cuvinte (lexic: instructiuni asupra modului de intrebuintare a frazelor in | discurs. ‘Am vrea inainte de toate si rever lingvistica ce a dus la dezvoltarea pragmatic anume problema presupozitiel, Fo: iia se poate descrie drept c comunica la modul_ neexp! torul spune ,on nu-si mai bate nevasta”, el spune ex- it cd Ton nu-gi bate acum nevasta (acesta problema presupus sau presupo: filosé care s-au niscut in principal ‘au discutat cchestiunea presupoz presupor conditie de intrebuintare. Dar Daca definim ozitia drept condi int acele continuturi care lacd fraza este adeviraté , Petre face asertiunea lept”, fraza presupune c& ,EXist& un rege al F indiferent dacé accasti frazi este adevarata sau falsi. Dar aceasté analiza pune imediat probleme: pe de o parte, indiferent daca fraza ¢ adevaraté sau neadevaratd, se poate foarte simplu arita 40 c& presupozitia va fi adevératd tot timpul, iar aceasta din consistenté logic. Bineinteles, aceasta Daca Anne Reboul fi spune modul nonmetaforic: ,Regele , se poate oare spune cA ceca ce a spus este adevarat’ sau fals avind in vedere ci presupozitia (,Regele Franfei existi”) este alsa? ‘Raspunsul pe care il dau adeptii presupozifiei vazutd drept conditie de intrebuinfare constd in a spune ci orice frazé a cirei presupozitie ar fi fals& este pur si simplu de sens (ea nu poate fi declarati nici adevarati si (als). epragmatica” na mod mai convingator ci a fost foarte important, — problema logic’, problema presupoz’ ‘un exemplu simplu pentru ilustrarea acestui punct. Sa presupunem c& Petre 0 intreaba pe Mari de la banca au fost mor & Maria fi raspunde fost nici un atac la banca”. Acest scurt dialog smonstreazi. un lucru fundamental pentru Ducrot: 1La banea a fost un atac” sau Banca le fundal necesare, le pentru reusita com fi sterse fri sd diuneze comuni neschimbate in intrebari si_rispunsuti ‘ituie firal conducdtor al discursul tA) fra de care contribut pul de la una la alta (aga cum se intimplé cheala a ui Eugen Ionescu). Se vede asadar cum, pornind de a 0 chestiune strict semantic’ cum este presupo: Cintireata este elementul care asiguré continuitatea discursului, dar, 4producind un act ilocujionar de asertiune cum ar fi =Regele Franfei este infelept”, vorbitorul fideplineste in ‘mod secundar si un act ilocufionar de presupozitie, adica un act codificat conventional in limbaj. importanta a acestor analize a fost, pe au apucat sit descrie in mod presupozitionale, acelea care produc, declanseaza sau implica efecte presupozitionale, iar pe de altd parte, od s-a incereat si se facd inventarul expresilor si construcfiilor care produc asemenea efecte. Independent de apartenenta 1a 0 scoala lingvistica sau Coneluzie ‘Ajungem astfel la o concluzie fireasc3: inceputurile pragmatici se confunda cu o abordare in intregime codica fa Timbajului si 2 intrebuintirii acestuia, iar aceasté abordare, vizind in interpretarea limbajului un proces prin excelenté transparent, n-a acordat nici cel mai mic loc proceselor inferentiale. Consecinta cea mai regretal fost 0 separare de duratd a inceputurilor pragm: nceputurile stiinfelor cognitive. Vom arita in ci ‘care urmeazi ci exist totusi loc gi pentru o pragi nonlingvistic8, de obedienta cognitiv’, si ci aceasti putea dovedi tocmaiveriga absent ‘Turing si se soldeze cu succes. pentru ca test a2 2 Pragmatica si stiinfele cognitive “Ai putea sk. pune vr, pe unde webu ‘ree mai departe?” ‘Depinde foarte mult de locul unde vrei si te duct LEWIS CARROL, Alice in jara minunilor Introducere Dupa cum am viz introducerea Ia capitolul 1, primele articole majore care au marcat apat stiinjelor cognitive. In 11 septembrie 1956, in cadrul unui simpozion la MIT (Massachusetts Institute of Technology), Allen Newell si Herbert Simon tin o comunicare in care se descrie prima demonstrafie a unei teoreme matematice sale experimentale (nonbehavioriste) asupra memoriei, care ardtau c& memo- ria pe termen scurt (memoria de lucru pe care 0 folosim, elemente. Comunicarea lui Newell si Simon desctia 43Chomsky insemna o rupturd cu structuralismul (american 4 si propunea o abordare (care permitea s& se intrevadi prelucrarea automat a acestuia si urma si ajungi mai apoi la o teorie psihologica si cognitiva); in fine, comunicarea lui Miller arata cit de fecunde sint abordarile je nonbehavioriste in problemele pe care le jezvoltau ei se datorau mai ales insistentei asupra aspectului conventional al limbajului, in detrimentul aspectelor neconventionale ale acestuia. In fine, un sof, Paul Grice, publicd tot atunci (1957) un articol despre , care va face epoca. 967), va James Lectures, conferinte di in 1989. Originalitatea acorda un loc mai important fen de negli Grice se baza in mare parte pe doua posi aceiasi teoreticieni nu le-au acordat atentie: capac de @ avea stiri mentale si capacitatea de a atribui mentale altora. Dupa cum vom vedea, Grice arta od de aceste doud capacititi, si mai ales de a doua, depinde capacitatea de a interpreta enunturile complet si satisfacdtor. Grice si nofiunea de semnificatie nonnaturald Grice porneste de la o particularitate a limbii engleze, aceea cA verbul fo mean se poate traduce in francezd prin mai multe verbe: ,,indiquer” (a indica), @ insemna) si ,vouloir dire” (a vrea si spuna). El compara 44 ‘exemple cum sint ,Soneria autobuzului indic& pornire” sau bbube Ton vrea sé spund ‘Camera lui Pa Primele exemple _ corespund semnificatii naturale, in care anumite fenomene sint jegatura cu simptomele sau consecintele lor; iar corespund unei semnificatii nonnaturale, adica Tegaturii dintre conjinuturile pe care vorbitorii vor sé le Si frazele pe care le-au folosit pentru a transmite aceste continuturi. Altfel spus, prin interpretarea care li se acorda, soneria autobuzului si bubele lui Paul n-au nici o legatur’ cu plecarea autobuzului sau cu Varicela: ele au o existent independent. Dar frazele Servese comunicarii, iar interpretarea lor depinde de acest aici): a spune despre un vor printr-o frazi inseamna a spune cd, enuntind aceasti raza, vorbitoral a avut intentia s& produc un efect jnterlocutorului su prin recunoasterea acestei intentii de catre interlocutor, Notiunea de sernnificatie nonnaturalé este strins legata de una dintre interpretarile verbului to mean: aceca care acesta se traduce in francez prin ,vouloir dire” (a vrea si spuna). Astfel, vorbind despre comunicarea prin limba, Grice insisté asupra intentiilor locutorului si asupra recunoasterit acestor intentii de cdtre interlocutor, insé, spre deosebire de Searle, el nu identifica in mod exclusiv aceasti recunoastere cu semnificatia conventionald a frazelor sia cuvintelor din care acestea se compun. $a reamintim ci Searle si-a_con: ‘ei actelor de versiunea locutorul u frazei si si faci recunoscuta aceasta prima intentie it virtutea regulilor conventionale corespunzitoare interpretirii acestet fraze in limba obisnuiti. Acest punct de vedere se apropie de notiunea de semnificatie 45nonnaturala propus de Grice, fapt care n-ar trebui de altminteri si ne mire, intructt, atunc parte din lucrare, Searle s-a in opini de semnificatie com acolo unde Grice deosebeste (imp! semnificatia (conventionali), indicatia si faptul de a vrea si spund, Searle nu distinge decit dowd: indicatia (semnificatia niaturala) si semnificatia conventionala. El reduce asadar in intregime semnificatia nonnaturala la conventional’, care nu figureazi intre i Grice. De fapt a doua rice nu ‘menfioneaza decit recunoasterea celei dintl, fra s& spun’ ca aceasta e obligatoriu s4 treaca, asa cui in 1967, Grice a ani care poate fi recunoscutd o intent ea nu define o marca/indicatie conventional’. Grice si logica conversatiei Cel mai cunoscut dintre articolele sale, publicat in 1975, se referé la ceea ce Grice numeste ,logica In acest articol, care corespunde ul dezvoltéri_ a nofiuni i unei abordiri nu exclusiv conventionaliste @ producerii si interpretirii frazelor, Grice nofiuni importante: una este aceea de I de cooperare. Dup& cum o a t si exemplele de semnificatie nonraturalé pe articolul sau din 1957, Grice intelesese c& interpretarea unei fraze depaseste in semni uie in mod conventional. De aceea si putem face o di intre frazi si enunt: fraza este un sir de cuvinte pe care Paul, Petre sau Jacques le pot pronunta in imprejurati diferite, si ea nu se schimba in 46 in schimb, este -aultat este variabil locutori, Dac& Petre spune vorbeste despre Jacques spune meu cel mare jasa” referindu-se la séu Alexandre in 15 august 1997, Petre, Paul si Jacques au rostit aceeasi frazd, dar au produs trei ‘enunturi diferite, a cator interpretare nu este neaparat aceeasi, pe cind semnificatia conventionald a frazei ,Fiul meu cel mare este primul din i ig in cazurile in care este le ce urmeaz, vom fraza si enunt. Sa ne intoarcem la principiul de cooperare si notiunea de implicatura. Grice presupune ca interlocutorii care iau parte la 0 conversatie obisnuité respecté de cooperare: participantii se asteapti ca, pentru a usura interpretarea enunfurilor pe care le emit, Fiecare dintre ei sé contribuie mod rational si cooperativ. Grice expl propunind patru maxime care decurg i, care nu trebuie sé mint si trebuie si deting motive serioase pentru a afirma ceca ce afirma; maximaordinea cronologicd daca ne pla). toate acestea, Dar interesul prin- cipal al maxi Grice nu consti intr-atit in faptul c& ele trebuie s& fie respectate de interlocutori; partea lor cea mai novatoare consti mai degraba in ideea ca ele si oat fi exploatate de citre interlocutor. Inainte insi acest punct, am vrea totusi si introducem june importanta, aceea de implicatura Dupd cum am spus, notiunea de semnificatie nonnaturala prevede ci interpretarea unui enunf nu se re- duce intotdeauna la semt 1a a frazei corespunzatoare. Existi asadar 0 diferenta intre ceca ce se spune (semnificatia lingvistic’ conventionala a frazei) si ceca ce se transmite sau se comunicd (interpretarea enunfului). Jar notiunea de implicaturd, , corespunde tocmai acestei deosebiri. Semnificajia este ceea ce se spune, implicatura este ceca ‘ce se comunicé, iar ceea ce se comunic& este diferit de ceea ce se spune. Grice admite ca, in afard de ceea ce se spune, mai declanseazi 0 implicatura_conversafionala, presupunem c& Jacques crede c& englezii sint curajo c& vrea si-i comunice aceast convingere lui Paul. El poate comunica aceasta convingere in trei moduri diferite, fine, ,Jobn ¢ englez...e curaj ceea ce vrea si comunice (Englezti sint curajo semnificatia conventionala a frazei epuizeaziinter- pretarea en fir si se faca nici o implicatura. In al doilea caz, el comunicd mai mult decit spune, pentru c& spune c& John e englez gi c& e curajos, dar comunica de fapt c4 John este curajos pentru c e englez si, deci, c& englezii sint curajosi: avem de-a face cu o implicatura, Ea 48 este ins declansati in mod conventional, prin prezenta Conunefie’ «deci, si e numitd implicaturd conventionala. fn al treilea caz, ca gi in cel de-al doilea, Jacques ‘comunicd mai mult decit ceea ce spune, intrucit, din nou, 1 spune cf John e englez si c8 € curajos, dar comunicé ‘ca John e curajos pentru of ¢ englez si, deci, o& ‘int curajosi: spre deosebire insi de ceea ce se implicatura nu este aici engl intimpla in cazul al_ doi declangati in mod cor rin prezenta vreunui cuvint (cum © 4d nou in fata maximelor conversational i acestora. Maximele conversat trebuie sd Ie respecte interlocutorii, cit asteptiri pe care le au acestia fafa de vorbitori, si ‘neipii de interpretare ale regulilor normative sau r de comportament. In acest sens, si spre ‘normative gi conventionale ale teoriei actelor de vorbire (a ciror apropiere de abordirile behavioriste le-am vazut deja), maximele conversafionale se inscriu clar in curentul cognitivist: ele se bazeazi nu capacitatea de a avea stiri mentale, dar si pe ea de a atribui si altora asemenca stari si, mai , de a le atribui intenti Gésim ins si mai multe lucruri in teoria lui Grice, clci ea prevede si cazurile de exploatare a maximelor conversationale. Aceasté loc atunci cind vorbitorul incalcd in mod evident o maximé s acest caz, interlocutorul se vede obligat si emita ipoteze care si-i permit si-si explice nerespectarea maximelor. De exemplu, daci Jacques ill intreab& pe Paul unde locuieste Olivier, iar Paul fi raspunde ,,Undeva i sudul Franfei”, rispunsul su incalc’ m: form cireia trebuie si dai o informatie s: ; Jacques poate atunci sf fack deductia ca Paul nu stie pre- cis unde locuieste Olivier. La fel explicd Grice, printre figurile retorice (litota, metafora, ironia 5.a.): pri rea de c&tre vorbitor a maximelor de calitate. 49Grice, Searle si problemele actelor indirecte de limbaj Deosebirea dintre abordarea lui Grice gi cea a lui Searle se face evidenti in cazul unui fenomen care pune numeroase probleme abordirilor traditionale din teoria actelor de limbaj: cel al actelor 9¢ ling’ acte de ordin pur $i re care se exprimi adesea pe oc nu vom spune Dimi sarea” sau f sarea”, ci mai degraba ,,Poti sa-mi dai sarea (te rog)?”. in acest caz, ¢ de la sarea?”, ins din punctul de vedere conventionale cu frazele ,.Dé-mi sarea’ dai sarea”. Fiecare dintre aceste fraze este dictata de reguli diferite. Dac ne intoarcem la ceea ce spune Searle despre recunoasterca intentiilor vorbitorului, locutorul enunfului Poti sé-mi dai sarea?” are intentia si ne ceard pur si simpiu si-i dim sarea, 5 spunem dac& puter dam, iar (de a i se da sarea) nu va fi niciodata fntrucit ea nu poate fi recumoscuti. prin conventionala a frazei, singurul mod de prevazut de Searle in prima versiune a Vom observa c& aceasti problema nu este i de cea pe care o ridic’ fi din impas, strategi baj indirect cum est ‘unui aet secundar, 0 nari, adicd actul pe care prin fraza sa, nu se referd decit la actul primar, iar intentia care trebuie 50 recunoscuti este toomai aceasta, Cu toate acestea, dup ‘am vazut, acest lucru nu se poate efectua doar prin. rmediul sensului cor al al frazei produse. Dar Searle nu concepe semnificatia decit in mod conventional: ‘sa const deci in a presupune c& recunoasterea fn cauzd trece nu numai prin reguli semantice i prin informafii de de cunostintele reciproce (despre care am Introducere 4 se aprtopie mult de abordarile pentru a rezolva ind pe principiul de . Duplt Seare, complet problema, Searle se spr cooperare imprumutat direct de cind Ion spune lui Paul locutionara de a indeplini un act primar (eerere) unui act _secundar (intrebare), Paul aplicat regulile semantice ale actelor de limbaj, Paul isi d& seama cd enunful lui Ton este 0 intrebare; recurge la fondul comun de cunostinte si isi di seama cd intrebarea nu are prea multi relevant in situafia respectiva de comunicare; infereazi est ajutorul_ principiu! de reusita ale actelor 1 actul ilocufionar pi nia sicl efectueze. Conform lor de reusit’ ale unei cereri, persoana cdreia te trebuie si fie in stare s4’indeplineascd. actul cerut; grafie acestei conditii, Paul recunoaste (in fine) Ton, caci, avind la baz aceasti conditie de reusitd, enunqul lui Jon corespunde (in privinta semnificatiei) ‘unei intrebari. Altfel spus, dupa Searle e de-ajuns s& pui o ‘intrebare privind condifiile pregititoare ale unei cereri (capacitatea sau vointa pe care o are interlocutorul de a realiza actul cerut) pentru a indeplini indirect actul primar de cerere. Se vede bine aici cd principiul de cooperare jjozcd un rol extrem de redus in procesul de recunoastere Sl@ actului indirect, esenfialul i actelor di i ‘cunostint reduce aproape generozitate privitor fa raf ‘unor indicafii explicite contrare, interlocuto 4 locutorul e o fiinfé rational). Pentru problema actelor indirecte, au mai fost propuse numeroase alte solutii (a fost, imtr-o vreme, subiectul preferat al pragmati igvistice), majoriatea dintre ele mai simple (si mai satisfacdtoare) decit cele ale lui Searle. Nu le vom discuta aici, céci scopul nostru a fost de a demonstra diferenta dintre punctele de vedere ale lui Searle gi igurat prin teoria fondul comun de tipul Jon stie cd pot si-i dau sarea. Deci, nu-mi pune intrebarea ca si-i spun acest lucru. Cea c probabil, este sd-i dau sarea. Ar fi vorba ai implicatura conversationali generalizati, ad fntrebuintatd in mod curent pentru a cere cuiva si-ti dea sarea). Grice, Searle si implicaturile conversationale Sa reluim exemplul copi si se spele pe dinfi zicind ci nu-i e somn. Cum facem, se intreaba Searle, ca si intelegem ci e vorba de un refuz (si 1u, atentie!, de un act de refuz)? in teoria actelor de imbaj, un enunt ca ,.Nu mi-e somn” este un act locutionar de asertiune. Si presupunem ci e un act de imbaj indirect. Ar avea atunci drept baz un act secundar de asertiune (avind drept continut propozitional Nw mice somn); ramine insd intrebarea: Care ar fi actul acestui act indirect? De fapt, nu pare si existe vreunul, iar asupra acestui punct teoria actelor de limbaj esueaz, 52 care refuza si mearga | céci interpretarea unui enunt de acest tip mu se poate re- area unei fore ilocutionare 91 & unui continut propozitional. De altfel, s-ar putea presupune vem dev face Gu un act indirect care ax avea drept act primar un act ilocutionar de aserjiune ~ al cérui confi propozitional ar fi Nu vreau sd ma duc st ma spal pe di = fndeplinit cu ajutorul unui act secundar corespunzator unt act ilocufionar de asertiune ~ al cérui continut propozitional ar fi Nu mi-e somn. E greu de explicat de ce am avea un . act indirect care ar corespunde unui act primar gi unui act secundar cu aceeasi forti ilocusionard. Mai existé vreo condifie de reusiti a unui act ilocufionar de a iH intr-un proces de ine amintim c& interpretare ca cel descris de Sea ceea ce pune el in legatura cu actul secundar (cu forta sa ilocutionar& si continutul su propozitional cu tot) este 0 condifie de reusité a actului primar. Dar aici nu e cazul, in sbordatea lui Grice’ un exemplu ca cel de sus na insa probleme: el corespunde unei exploatiri a maximei de relatie (Vorbifi la subiect), si nu € deloc greu sé presupunem c& se aplicd aici un rationament ca cel descris in Introducere. Refuzul de a te duce s& te speli pe inti corespunde unei implicaturi conversationale nongeneralizate, intrucit nici o conventie, nici macar una imbogatita cu un prin comune, nu poate da mai general, de interpretarea enunfur permite in schimb explicarea implicaturilor. Si observam totusi ci ea nu explic& gi motivul pentru care locutorul recurge la un mod de comunicare incomplet si neexy Prima teorie care a incercat s& 0 facd a fost pragmatica pertinenfei a lui Sperber si Wilson. Dar inainte de a vorbi despre aceasti teorie (capitolul 3), am vrea s8 spunem citeva cuvinte despre raporturile dintre nojiunea de inferenta si stiintele cognitive. 53Inferenta nondemonstrativé, immplicaturile si cunostingele comune in modelul lui Grice, le conversationale, si spus, modelul griceian este un model (au declansat) de maximele conversajionale, informafiile care declangeazi un proces, adic& premisele, sint adevarate, atunci $i concluziile pe care le va trage sint adevarate. Procesele logice nu utilizeazi asadar decit scheme inferentiale valide, adica scheme inferentiale care au ca proprietate tocmai pastrarea (saul propagarca) adevarului sau a fal incepind de la premise pina la ‘neva care spune ,,Socrate est it muritori. Deci Socrate e murit inferentei) face o infere aceasta pomeste premise adevarate adevarate. Schema inferentiala este de tipul Tofi A sint B. X este un A. schimb, daci spunem ,Apartamentele ic Ceea ce e rar € scump. Deci apartamentele ieftine sint scumpe”, ajungem la o contradictie, intrucit un apartament tin in acela schema inferentialé nu este valida: de aparentei lor apropieri, cele dowd scheme fe. A doua corespunde intr-adevar la A sin sint C. In a doua premisa a acestei se bazeazai pe reguli pe incoace, logica a incercat si le : ste vorba despre de inferenta demonstrativa, in care adevarul premiselor garanteazi adevérul concluziei. Implicaturile 54 Jui Grice nu se bazeazS pe scheme de inferenti demonstrativa, in cazul lor este vorba mai degrabi de mecanisme de formare si confirmare de ipoteze. Implicaturile conversationale pot da nastere 1a erori sau neinfelegeri, iar teoria Iui Grice permite explicarea mu (mai ales a celei implicite), dar si a nereusitei acesteia, In cazul umui esec de comunicare, 0 neinjelegere de exemplu, implicatura conversationalé la care @ ajuns proc tial se anuleazi. Una dintre caracteris le este deci aceea de a fi anulabile, Jegerii sau al esecului in comunicare este in gene tatea a cel putin uneia dintre premisele care conduce apoi la falsitatea concluziei. In ferentelor de la baza implicaturilor conversa- fionale, ceea ce conteazi nu este atit adevarul sau neadevirul premiselor propriu-zise, ci mai degraba faptal & interlocutorii le cunose in egala mésurd gi ca le atribuie aceeasi valoare de adevar (adic& sint de acord asupra adevarului sau neadevarului uncia sau alteia dintre aceste premise), Avind in vedere c& in general procesul are drept scop identificarea intenti vorbitorul, pentru cazurile de neintelegere totul se explic& prin faptul a locutor in procesul inferential nu sint in intregime sau exact acelea pe care vorbitorul se gindea si le utilizeze. SA ne intoarcem la exemplul cu cafeaua pe care Paul i-o propune lui Jon. Jon rispunde ,Cafeaua nu mA las’ si dorm”. Paul recupereaza implicatura Jon nu vrea cafea, aplicind rafionamental “4 maxima de relatie (el mu-mi bare $i, deci, nu vorbeste la devreme; deci, trebui adoarmi devreme; deci, nu vrea cafea. Dar, contrat rafionamentului lui Paul, Ion nu vrea si se culce devreme, la un film programat tirziu la televizor. ca Paul si aplice rationamentul fon exploateaza maxima de relatie; vrea sit vada firziu un {film Ia televizor; vrea sii se culce firziu si sit doarma 55mai mult; de vrea cafea. In acest caz, rafionamentele, i Paul si, respectiv, cel pe care Ion ar fi doud premise , Ceea ce explicd faptul cd implicatura pe care 0 aza Paul nu este cea pe care 0 dorea lon. E clar 4 vorbitorul nu se angajeazi cu privire la adevarul implicaturilor pe care le poate extrage interlocutorul situ din enunt. Altfel spus, implicaturile nu reflect aspecte ale , ceea ce si ex} de nonvericonditionale dat acestui Vom vedea ci acesta este de fapt aspect griceiand care ii afecteazi caracterul cognit numele icaturi. Caracterul cognitiv al lucrarilor lui Grice si Searle tele cognitive au drept scop _explicarea functionarii minii omenesti. Ele s-au constituit si corelat pe baza unui anumit numar de ipoteze fundamentale, mai mult sau mai putin comune. Una dintre ele a fost propus de un filosof american, Hilary Putnam, si const in urmatorul enunf: in ciuda diferentelor evidente care exist fntre creierul uman si masini (cel dintii este biologic, iar cele din urm mecanice sau electronice), nu existi in principiu nici un obfine aceleagi lor (adicd sa se obtind aceeasi funefionare); daca acest Iucru va reusi, atunci va exista o echivalent’ functionala intre creier gi masind. Teza aceasta este cunoscuti sub numele de functionalism si se fondeaza pe o altd ipotezi, tot atit de puternicd, conform céreia caracteristica fundamentala i lui $i calculatoarelor este capacitatea si a ia celorlalte de a manipula reprezentiri sub forma Capacitatea aceasta corespunde —_unei »mputationale” care ar fi comund omului si calculatorului; de aceea seminim noi cu computerul nostru personal mai mult decit se pare!. Teza aceasta este 56 sub numele de reprezentationalism. il sit reprezentationalismul au constituit doud cognitive, atit pentru cit si pentru cel al logiei cognitive. . : m Ce loc oeupe Grice in raport cu stiintele cognitive? cum se impaci abordarea sa inferent rice, fi jstemul pe care il propune se ales: unor veprezentin (ipotezele pe care trebuie i le facem si si le confirmim). Aceasti manipulare nu este insi descrisé in mod form: iat daca const un proges fd de alte abordar, rami totus foarte grew de integrat calculului informatic. Intr-adevar, ce rregulile pe care le foloseste Grice nu sint explicite, dar nu se cunoaste nici cum se aleg sau de unde se extrag premisele, si nici ce permite ca la un moment dat procesul s& se opreasci ca si putem ears s-a obfinut 0 satisficdtoare pentru enunt - San lucrurile Te Searle? Am vazut mai inainte cc Searle nu este functionalist: el respinge idea unei echivalente functionale intre fiintele omenesti si masini, dupa cum o arat gi experienfa sa de gindire cu camera cchinezeasc&, Searle este reprezentationalist dar, dup’ cum. am vizut, sistemul de prelucrare a enunfurilor propus de el nu reugeste si dea seama de interpretarea acestora, pentra ci el s-a limitat la identificarea fortei jonare si a confinutului propozitional, si apoi pentru sistem pur codic, _ wae siderafile acesten privitoare la operele lui Grice gi Searle, ca si considerafiile asupra legiturilor acestora , ne conduc la citeva propuneri stiintele cognitive. 57