Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • F.V. Farrar - Viata Si Operele Sfintilor Parinti (1935)

    Uploaded by

    alpha2003rol
    8 views474 pages
    F.V. Farrar - Viata si operele Sfintilor Parinti (1935)

    Original Title

    F.v. Farrar - Viata Si Operele Sfintilor Parinti (1935)

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document
    F.V. Farrar - Viata si operele Sfintilor Parinti (1935)

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    8 views474 pages

    F.V. Farrar - Viata Si Operele Sfintilor Parinti (1935)

    Uploaded by

    alpha2003rol
    F.V. Farrar - Viata si operele Sfintilor Parinti (1935)

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 474
    EPISCOP NICODEM Staretul Monastirii Neantu SEMINTE EVANGELICE PENTRU Ogorul Domnului VOLUNMUL XL VIATA Sf OPERILE SFINTILOR PARINTI SI INVATATORI AI BISERICEI Dupa | i F. FARRAR | PARTEA IIL CONTINUAREA VOLUMULUI X ~ QU DG OR bec SINGLY EDITURA TIPOGRAFIEI SFINTE] MONASTIRI NEAMTU — 1935 mm it er eet ereennenenanannetencamne BE CAPITOLUL XVI. FERICITUL IERONIM 1) 1, TINERETA SI EDUCATIA LUI IERONIM. Pe frontiera Dalmatiei si a Panoniei, in dieceza Acvi- teea, se afla micul ordgsel Stridon. El a fost distrus de goti inci de pe vremea lui Ieronim si localitatea unde era situat nu se mai cunoagte. Cand fer. leronim vor- beste de ,Patria sa“ injelege, se pare, Panonia. Donn, unul din Episcopii care a semnat simbolul din Niceea, se numeste pe sine ,cpiscop de Stridon“. Dar pe vre- 1. Operile fericitului leronim : Editio Princeps — a episcopilor Andrei gi Teodor de Gaza. Roma, 1470. Aceasta cditie, ca sj editiile din anii 1476, 1479 si altele din veacul XV, sunt foarte incomplecte. Primele editii comparativ mai complete au fost a tui Erasm 1516—1520, 9 tom. folio, a doua edit. 1565, Bascl; Ma- rianus Victorius 1565, ff. (adesa retiparita), Rome; F. H. Calixt gi Tribbechovius, Francfort, 1684, ff. 12 vol. folio; Martianay, 1693—1706 ; Vallarsi, Veron, 1734-1742, 11 vol. folio. a 2 ed, Vénice, 1766—1772; Mignc, Patrologia Latina, XXVH—XXXI1 Paris, 1845 (mai mult o retiptirire a edifict Ini Vallarsi), Quaes. tiones Hieromynianae a Ini Le-Clerc, edate in Amsterdam, 1700, Exist biografii a fer. Augustin, atribuite ui Ohenadie si tui Evsebie de Cremona, retipirite impreuné cu alte scrisori apo- crife ale Ini Icronim; ale Ini Chiril al Jerusatimului sia alto- 4 mea lui Ieronim in Stridon au era episcop gi iscdlitura aceasta e de o autenticitate dubioasi °), Fie ci vom considera pe feronim panonian, sau fl vom socoti daimafian, in tot cazul el avea parere putin ma- gulitoare despre starea moral a acelui popor, fn mij- focul cdruia-a trait. In fara mea, ~~ zice el, grosc-- Tania e indigené, Dumnezeu este pantecele, oamenii tri- esc numai cu prezentul, cu cdt e omul mai bogat, cu atat se considera mai sfant“ *). Dup& aceea mai ob- serva: ,Cum ¢ poporul, asa-i si preotul.« Episcopul Li- pifin era tot asa de rau, casi turma lui, »Corabia man- cata de cari avea gi un carmaciu rau si orbul ducea pe orb la groapa“. Dar- daca ludm in consideratie acea dis- pozifie posomorati, in care leronim isi expune ideile sale, apoi in tot cazul e limpede, .cd el nu avea o de osebita atracjie cdtraé locul nasterei sale. ‘Te aniraé de pomeneste el vreodata de Stridon. Cand el era chemat ra fa Vallarsi, vol. Xf, 1-289; Migne, Vol. 1 (Patrolog. Latin. XXVIi) ‘gi in alte edit. Biografii separate ale lui vezi la Baronius, Du Pin, Mactianae, Tillemont, Ceillier, Seb, Doli, Stilting, Schro-: ckh ; Engelstoit, Hicrom, Stridonsis, Hava. 1797 ; D. v. Cilln, in Ersch. u. Grubszr, LEncycloped. sec. Hl, vol. 8, Leipzig, 1831; Hagembach, in Herzog, Realencyki J. W. Baum, Hieromymi Vita,. Strasburg, 1535; Montalabert, Les miaines d’Occident, I, 144-187,. Paris, 1861; J.P. Colloibet, ilist. de st. Jérome, Paris 1844 ; Otto Zoéckler, Heronynus, sein Leben und Wirken, Gotha, 1865; A- médée Tierry, St. Jérome, Paris, 1867; Fremantte, Dict. of. Christ. Beography, lil, 28-56, London, 1882. Descrieri ale victii si ope- tilor fer. ler mai mult sau mai putin complete, se afl& in scrierile lui Alban, Bautler, Neander, Gizeler, Schaff, Milman, De Brogli si Miler. Le Operile fer. leronim se afla si in traduccrea rusasci, Kiev, 1879-1886. z 2) Ep. Vil, 4, 5. Aceasta nu poate fi Sidrona lui Ptolomey ae 17), care se afld in Liburnial Nu poate fi nici Sdrigna din Istria, unde locuitorii arata o-grobnita, care, dupa parerea lor, ar fi. grobnita lui Eusebic, tatil lui leronim. Vezi Zockler, p. 20. 3) Ep. Vil, 5. : ‘ @ sacolo de indatoriri, apoi amicii sai mai de sama si in- eresele sale principale erau in orasele vecine Emona $i -Aquileea. Emona era un oras comercial intarit, mai ma- -fe gi mai insemnat decat Leibacul de astazi, care e si- tuat pe locul Emonei. Aquileea, astézi un mic sat cu ‘1400 locuitori, era pe vremea Jui Ieronim un insem- nat si frumos centru comercial, ruinile cdruia méarturi-- ssesc despre slava lui trecuta. Acest oras isi avea curtea: Sa monetara proprie $i ca unul ce era capitala Venetiei, segea in relief intre marele orase ale Italiei. Puterea Ini: “armata *) fi dddea putinta s4 se refere cu nepdsare fafd. de.armatele lui Maxim in veacul III (anul 238) si timp detrei luni s%i se trudeascd zadarnic Atila in veacul al’ 'V (anul 452), In bisexicile, in monastirea si in viafa ‘vioae a acestui orag fsi glisea refugiu leronim de ura- dul:gi de provincialismul oragului sdu natal, Stridon. Numele lui.exact nu se stie. El adesa e numit Euse- bie Sofronie .leronim. Eusebie era numele tatalui sau si, poate, a fost dat gi fiului. De a purtat el cAndva nu- mele de Sofronie, aceasta e foarte indoelnic. El nicio- datd nu se numegste pe sine cu acest nume si ¢ posibil a aceasta si vie de la vreo confundare cu Sofronie, care tocmai pe vremea cand traia leronim a tradus unile ‘din operile sale in limba greaca*), Timpul nasterei sale e obiect de discutie. Prosper, con- ‘timporanul sau mai ‘andr, care e urmat de multi din- ‘Scriitorii moderni, zice, cd el s’a ndscut in anul 331 si -a murit de 91 ani®), Alfii si mai cu sam& Baroniu $j ‘Tilemon, presupun, cd el a triit nu mai mult de 78 ani si deaceea pun nasgterea lui in anul 342, Ballarsi_ ne da multe date in favoarea ipotezei, ci el s’a nis- 4) Amm, ‘Marc. XXI, 12. 5) Vezi De Vir. lll, 134, (A. .D. 392). : 6) Biografia atribuita Iui Ghenadie zice, ci ela murit de 88 ede ani. ‘ eo “cut in anul 346. Aceasti dati din urma se pare a fi cea mai-probabila, desi nu avem date suficiente, ca st socotim exact deslegat4 aceasta chestiune *). Despre viata interioari a acelei case, in care si-a pe- trecut leronim copilaria $i adolescenta, avem numai puti- “ne imformatiuni fugitive °), Tatél si mama sa erau aman~ doi crestini si’ dupa marturia sa proprie el a fost creseut ‘in cele mai riguroase regule crestinesti, ,nutrit cu laptele Bisericei ecumenice chiar ‘din Teaganul sdu si fucu atat ‘mai devotat Bisericei, cu cat n'a fost niciodatii eretic’, desi arienii a facut in aceasta privinfA mari sfortiri din ‘toate partite’ '). Dar Ieronim in genere manifesti o deose- bita nep'acere-de a da amaruntimi asupra anilor tinerefii sale '°). Spre deosebire de Augustin, care ne istoriseste asa de multe despre mama sa Monica, spre deosebire de Grigorie Nazianzanul, care cu aga de mare iubire se opres- te asupra memoriei mamei sale Nona, fer. Jeronim nici macar nu ne da numele mamei sale si nu face la dansa nici o aluzie generald in toate numeroasele sale lucrari. E posibel ca ea s& fi murit atunci, cénd el era inca ta- 7) Marturia lui Prosper, evident, e gresitt, deoarece leronim ne comunicd (Ep. LH), ca el a scris vestita sa scrisoare citre Niodor (Ep. XIV), cand el eta ,adolescensimmo poene puer* (Ep. LII, 1) si anul acestei scrisori este 373; de acord cu da- ta lui Prosper, el atunci avea 39 ani dela nastere. Dup& aceea el zice, cA era copil, invatand gramatica, cand a murit Julian in anul 363; pecind dacd admitem data lui Prosper, el atuncea avea 32 de ani. Prosper a fost indus in eroare de cateva ex- presiuni retorice generale, cade pildi, cand leronim spune lui Augustin, cé acesta era fata cu dansul ,aetate filius“ (Ep. CV, 5)- 8) El zice: ,Quis nostrum non meminit infantiae suae“, si po- vesteste, cum in anii sii cei mai tarzii deobiceiu cl cugeta des- pre sine ca de un copil (comatulus); dar p&straé foarte putine informatiuni despre anii timpurii ai vietii sale. 9) Ep. LXXXII, 2. 3 10) Indicatiunea principala se giseste in Ep Lil, LXVII, si cateva locuri in:comentariile sale, adunate de Vallarsi, XI, 8. nar"). Despre tatat stu Eusebie “deasemenea te mira de vorbeste ceva. E clar, cu toate acestea, ca parintii lui se aflau in conditiuni materiale bune. .Or care ar fi fost celelalte nevoi ale fer. Ieronim, de bani ins& nici- - odati n’a dus lipsd. El avu putinfa‘s& ealitoreasca fn cea mai mare parte din Europa si in Siria, ba chiar sa duc cu sine o bibliotecd aleasi, pe care nu putuse sa si-o procure faré insemnate cheltueli ‘*), El niciodata nu s’a plans de cheituelele inevitabile pentru plata pro- fesorilor si secretarilor si vorbeste de masa Iixoasa, care a avut-o la indamana in tinerefa sa si pe care de Hina voe a pirdsit-o '*), Ca mostenire avu el vo aveft *), care satisfdcu toate nevoile sale, desi cand a trebuit sa o wanda pentru sustinerea monahilor, care se aglome- rau mereu la Betleem, 0 descrie modest ca constind »din case pe jumatate ruinate, care scipase de manile barbarilor® '*). Dar desi parintii Iui leronim erau oameni cu stare, se poate totusi banui, ca ei erau din sfarea de sclavi. Se stie, cd loan, episeopul lerusalimului, in plingerile sale contra hirotoniei Ini Paulinian, fratele mai mic al lui Ieronim, zice, ca ,el a fost facut “fata duhovniceasca din rob“ '), Daca n’ar fi fost nici un temeiu pentru asemenea. observatie, leronim cui indignare ar fi raspuns imediat la ea. Dar el raspunde numai, ca si altii din stare de robi au fostiadmisi la preofie si ci Onisim a fost hirotonisit “ay, EA era vie in anul 373, cand cl a .plecat in Rasdrit. Ep. XXH, 30: Cum... parentibus, sorore, cognatis... mc castrassem*. 12) Ep. XXII, 30: ,,Biblcotheca, quam mihi Romam_ summo studio ac labore confeceram, carere omnino non poteram“, EL zice intr’un loc, ca a pustiit pumga sa peatra cumpédrarea ope- rilor Iui Origen. 13) Ep. XXU, 30: »Consuetudine lautiores cibi", 14) ,Parentum... census“ (Ep. LXVI, 14). 15) Ep. LXVI, 14. 16) Ep. LXXXI, 2: E servo clericum factum criminatur, - 8 " diacon de insusi ap. Pavel. E greu deci a ocoli conclu- . ala se’d in cazul acesta era greu de dat all rispuns ce- jorce cunosteau starea lucrurilor "* *), Adevirat e, ca Ie- ‘romm in alt loc intrebuinfazd expresia »Servilis nequi- tia“ relativ de Paladic '*) si vorbeste de prictenul sau Gi, ‘foasta slugd a Melaniei, cé el ,a spalat cu cura- jenia moral4 pata robiei“. Dar in aceste observatiuni atu-i nimic, ce ar face improbabil, c& tataél si mama tui deronim au apartinut clasei bogate a libertinilor si acea- ‘sta poate serv in parte ca explicatie a ticerii Iui Ie- #onim asupra anilor timpurii ai vetii sale. In cartea in- aia a rdspunsului stu catra Rufin ne comunicd, ca isi ‘aminteste, cum alerga pela casele mici ale robilor, in- ‘deletnicindu-se cu jocul, cavid ar fi trebuit sa fie la lu- cru), De aicea unii trag concluzia, ci acesti robi apar- fineau tatadlui sdu. Dar cu aceeas probabilitate se poate presupunc, cé ei apartineau lui Bonoze, bogatului sau rate de lapte si noi socotim ca probabil, ci Eusebie si sofia lui puteau fi membrii eliberati ai acestei familii. Intreaga fae se alcdtuea din Eusebie sifemeea sa, leronim si cu o sora a lui. Al doilea fiu, Paulinian, se ndscu la 20 de ani dupa lJeronim *’), Mama lui avea o sora, anume Castorina, dar intre aceasta si nepotul ei era oO mare instrdinare, pe care el se incerca si o in- {ature prin datoria crestinului de a fi iubitor de oa- meni*'). Raporturile dintre membrii acestei familii nu 17) Zécler presupune’cu ingeniositate, cd Paulin a fost luat in exil de hoti cu totala jefuire a Stridonului in anul 377 (Com- para Ep, CXXIII, 17), cand el era baeat de opt ani. Dar proba- ‘bil aceasta nu I-ar infera cu numirea de ,rob“. 18) Proem. Dial. c\Pelagianos. . 19) Inv. c. Rufin 1,. 30. 20) Paulinian cra de 30 ani, cand a fost hirotonisit in Bet- teem de Epifanie, in anul 399, Ep.,LXXXIl, 8. 21). Ep. XI, din anul 374 (noi ins urmam cronologia tui Va- “tfarsi). 9 ‘tocmai mare, se pare, cd n’au fost asa de fericite. Pa- linian, adevdrat, era devotat fratelui sdu si a trait cu el multi ani la Betleem. Unica tor sora, al ciria nume nu se cunoaste, cdzu in oarecare pacat greu, de care leronim vorbeste ca de o rand, pricinuita de diavolul, si care-I ficea sd fie foarte mahnit pentru ea“), Cu toate acestea ea fu intoarsd dela moarte la viata de Iu- lian, un dacon din Aquileea **), cand era inca tanara sileronim o incredinta unci osebite purtari de grija a episcopului Valerian gi prietenilor lui Hromatie, Eusebie si lovin, cari cu mama si cu surorile lor duceau viata ascetica “), Micuful Ieronim, ca si multe alte persoane insemnate, vu un profesor foarte aspru, cdruia el ii da numele de lulian, Ca s& fie adus la invdfitura manioasi a a- cestui pedagog, tandrul elev, fugar cateodata, trebuea smuls cu sila din bratele matusei sale, care-1 rasfata ="). Cu toate acestea Jeronim, evident, a primit, mult folos dela educifia din anii copilariei. El de timpuriu incepu sd faca provizii de cunostinti clasice, de care s’a folo- sit aga de minunat mai tarziu. Printre cele dintdiu amin- tiri ale sale cl pomeneste de un grozav cutremur de pa- 10 dim si exprimandu-si mirarea fata de geniul acestuia $i de cunostintele lui in ale sf. Scripturi, il intreba : ,E trist el oare pentrucd e orb ?“ Didim raimasa tacut; dar fiind intrebat cu stiruinti iar, el conveni, cd aceasta era pentri: dansul vo mare sercare. ,E curios, — observa pusnicul, — ca tu te mahnesti de pierderea unui dar, pe care-’ posed mustele si furnicele, si nu te bucuri de posedarea unor aga cunostin{e, ae care s’au invrednicit numai sfintii si apostoli: !“ Invdtdnd tor ce-! putuse tnvdia localnicul »Orbilie*, tanfrul iu tris ca sa-si complecteze cultura la Roma. Cursui invafaturn, potrivit cu obiceiul acelor vremuri, se compunea mai ales din gramaticd gi retoricd. El studit limba {atina si pe clasicii latini sub conducerea vestitu- lui Donat?"), ,urs gramatica“, caruia in trei carti, fu o tor- turd pentru scolari pand pe vremea lui Corderie si a reformer si al cdruia nume deveni adectivul donat, care insemna Jectiune in anumit gen °*), El necontenit se in- deletnicea cu declamatia asupra a diferite obiecte in scolile de elocvent& si vizita tribunalele, ca s4 auda pe marii oratori ae?bara °°), Invati deasemenea $i lo~ gica *”). In genere educatia sa raspundea cunoscutului trivium al celor vechi : »Cram. loquitur, Dial. verx, docet, Rhet. verba co- lorat*. Afari de aceasta el facu cursul eclectic de filosofie, inclusiv operile Iui Platon, Diogen, Clitomch, Carnead, Pasidomie, comentariile lui Alexandru de Afrodisia si isagogica lui Porfirie *), Tot acolo incepu el sd-si adu- 27) C. Ruf. 1, 16; in Eccles. J, p. 390. 28) Episcopul Pecoc a numit una din cartile sale ,Donat al religiei crestine*. 29) Comm. in Gal. II, 13, c. Pelagianos 1, 2. 30) El amiinteste Septem modos conclusionum". 31) Epp. LX, 5; L, 1 E clar, se pare, ca el in tinerefai a in- tl ne o bibliotecd, care era desfatarea si mangaérea de c3petenie a lui in viafa**). El cu propria sa mand tran- scrise multe c&rfi °%). > ee In cursul acestui period din -educatta sa la Roma in sufletul sdu, evident, se luptau dou® puteri protivnice : ispitele senzualitafii, cu care se fntalni in acest orag co- rupt, si inrauririle religiei, pe care el le primise j in tim- pul educatiei sale din copiladria, “ In vremea asta era un obiceiu nefast, de. a amana botezul, adesa in puterea credintei, cd prin ajutorul lui se putea primi ertarea tuturor pacatelor facute inainte de botez, si parte in puterea inchipuirii, c&i de cl se le- gau indatoriri, pe care mulfi in tinerefte nu le puteau implini, Studentul provincial era un tanar cu patimi aga de aprinse, care chiar in vrasta maturitatii nu fura deplin inadbusite, nici chiar cu siindtate.zdtuncinatd, ba incd se marira si mai mult in urma-combaterei lor prin. ascetism, In epistolele sale el vorbeste tot asa de sin- cer, ca si: fer. Augustin, comunicd, ch fn curgerea a ceeace se chiam4 curs universitar in Roma, el ceda is- pitelor grele. Marturisirile sale n’au numai un caracter ‘general, cand, de pildi, scric, ci Rufin, care cu putin inainte de aceea fusese botezat,e curat ca ,zapada vis- colului*, pe cand el insus, patat cu felurite pacate, as- teapta zi si noapte plata ultimului banut**). El nu as- cunde imprejurarea, ci in Roma a dus o viat& necu- rata: ,in vremea ratacirilor alunecoase ale tinerefei sale“ **), Descriind lui Hiodor frumuseta sufletului fecio- relnic, el recunoaste, cd el insus a suferit stirbire si vatat limba greaci, abstractie fiicand de ce spune Rufin, Invect. ji, p. 365: ,Ante.... quam converteretur... literas Graecas et linguam penitus ignorabat“. ° 32) Epp. XXII 30; V, 2. 33) Ep. IV, 2. 34) Ep. VII, 4. i2 naufragiu in Caribda luxului si in Scila poftelor **). Ina- -intea lui Pammahie mérturiseste, cd singura feciorie, care se mai poate incerca si o pastreze in sine, este aceea, care se prezinté ca urmare a nagterei a doua ‘prin botez *°), Papei Dimas fi spune, cd Isaia, care a gresit numai in cuvinte, a fost nevoit sd vorbeascd ,,de buze necurate“, dar ci el a gresit cu piciorul, cu mana, cu ochiul si cu toate membrele sale si ca merita al doi- lea botez prin foc, deoarece a intinat haina sa de bo- tez °*). Fiind deja pusnic in pustiul Halchida, el isi plan- geainima sa intinataé, pe care a scos-o din aceste orgii omane ale tineretei sale. , Cu toate acestea in tot timpul acesta in el se aprin- sese deja duhul lui Dumnezeu. El niciodata nu uitase lectiile din copilaria sa crestind si n’a mai pardsit adu- narile pentru rugadciunea crestind. Cand ziua Duminicii fi aducea oarecare usurare de lectiile plicticoase de gramaticad, logica si declamatie, el de obiceiu umbla prin imprejurimiie Romei cu Pammahie si cu alti semeni si prieteni ai sdi, in scop de a vizita grobnitile apostolilor si mucenicilor. Pentru a gdsi pe aceste din urma, el trebuea si se pogoare in intunerecul catacombelor, ceeace cl compara cu pogorirea de viu fn mormant *), Deja in acesli ani tineri leronim fsi insusi evlavia vea- -cului séu. Else raporta cdtre mucenici cu un simt de daalt respect, cinstea moastele cu aga evlavie, care star- nea disprejul paganilor si identifica desdvarsirea duhov- niceascéi cu disciplina asceticé de cea mai asprd ca- litate. - leronim avu prilejul sa fie martor inviordrii de scurta Murat a pigdnismului sub impdratul Iulian. In Roma el 35) Ep. XIV, 6. 36) Ep. XLVI, 20. 37) Ep. XVill, 1. 38) In-Ezech. XL. 13 vazu cum jertfenicile divinitatilor pigane .fumegau de- sangele jertfelor. Vestea despre moartea inainte de vre- me a lui lulian in mijlocul primejdiilor si nenorocirilor — cazu ca o lovituré de trasnet, atat pentru pagani, cat gi pentru crestini, Povestirile ca ultimile sale cuvinte au fost: ,M’ai biruit Galiliene !* sau: ,,O, soare tu m’ai amé— git !“ °°) sau: ,Sature-se !“ — n’au destul temeiu. — Tot. ce se stie despre aceasta ni se transmite de Ammian Marcelin, care a fost martor ocular acelei scene *°). Cu toate acestea parerea rdspAndita pintre cresgtini, ca el intr'un fel sau altul a blestemat pe zeii sai si-si recu-- noscu gresala, corespunde impresiunei, produsa de moar- tea sa chiar gi asupra partizanilor reactiunii sale. leronim istoriseste, cd atunci cind Roma fu' uimit’ de stirea peirei impdratului prigonitor, se ‘intalni cu dansul un pagan si-l intrebd: ,Cum pot vorbi crestinii despre Hristos ca de un Dumnezew bland ‘si iertator, cand ni- mic nu poate fi mai limpede ca‘acea rapeziciune si as- prime, cu care El loveste pe vrajmasii sai *')?“ Fer. leronim nu ne impartdsegste istorisirea despre convertirea sa. Deaceea nu stim, aparut-a oare intr’in- sul deodatd hotirarea de a duce o. via{d curati si bund,.. sau nu. Timpul botezului sau nu ni ¢ ‘cunoscut, dar el a fost, probabil, botezat .de papa Liberie sau de unul din membrii clerului sau, cdénd era cam de 20 de ani si inainte de a-si fi terminat educatiunea sa la Roma. Despre viaja dusd de leronim indaté dupace el a pa- rasit Roma nu ni se- comunicd nicdirea. E posibel, ca pentru uh timp sa se fi intors la Stridon si Aqui— 39) Sozom. A. E. VI,2; Zonaras. XIII, 13; Filostorgiu (VI, zice, cd el a exclamat: choréstiti! é 40) Amm. Marc. XXV, 3, Toti istoricii, afar’ de Marcelia, zic & primind rana sa fatald, el se uita spre cer $i cu strigdt pu— ternic cazu lesinat. 41) In abac. 1, 10. : eea si apoi a plecat intr’o lung’ céldtorie prin Galia unde a vizitat toate orasele principale sipentru o vreme se opri la Treves **). Acolo copia el cartea sf. Ilarie »Despre sinoade“ pentru prietenul siu Rufin si o gisi extrem de resfirata. Mai decopia. deasemenea si talcui- ' fea lui Marie asupra Psalmilor. Tovardgul sau in aceastt nu sc crezu dator s4 renunte cu totul la citirea scriitorilor pagani, ci nu- mai si faca citirea asta subordonaté ocupatiunii cu car- jile sfinte *). In timpul liber al vielii sale in pustiu cl a scris dowd -fucrari, care au avut o mare influenta gi-si datorau ori- ginea focului entuziasmului Ini timpuriu. Una din aces~ te scrieri era ,Viata Pusnicului Pavel*, pe care elo de- ici altui Pavel, biitrdnului siu prieten, pusnicul Con- cordiei, El intentjonat a scris-o in,stil simplu, ca sd fie accesibild pentru masele poporului. Socotea, se pare, ea unii se vor indoi de cele spuse de dansul, cum ca Pavel a trait mul{i ani numai cu finice si cw pane de orz; de aceea aduce ca martori ai spuselor sale pe lisus Hristos gi pe sfintii ingeri“), ca in pustiul Halchida a vizut si vede inci monahi, dintre care unul a trait 30 de ani cu pane de orz si cu apd turbure, iar altul trdia cu cinci finice pe zi, cari i se aruncau in fundul unei cisterne. In aceasta scricre ne di o multime de intim- pliri miraculoase si anume ne istoriseste despre aventurile anahoretilor cu centaurii si satirii, despre nutrirea lui Pavel de catre corbi, cari pe fiecare zi fi aduceau cate © jumitate de pane, dar cand a venit la el Antonie, 92) C. Ruf. Lk 3t: Qui somniam eriminatur adiat propheta- Tum voces, soniniis noa esse credendinn® cto. Aceasta nu scamana deloc cu ceiace a vorbit cl Eutihici. 93) Despre parerea lui matura in aceasta chestie vezi Ep. LXXXIl- Origen, Vasilie cel Mare gi Augustin s’au tint de aceleasi ver acri infclepte si moderate. De Dector. Christ. Il, 69, 94, feroniin iubea aceste formule foarte expresiv i-au_udus o pane intreagé ; despre aceea, cd ironranty Jui Pavel |-au s&pat doi lei, pe care Antonie i-a liberat cu binecuvantarea Iui Hristos. Opera aceasta mai tarziu avo foarte mareinsdmndtate si contribui fn mare ma- surd la cresterea respectu'ui fal de viaja pusniceasca. Tot in acest timp a scris leronig: o muitime de scri- sori gi toate se disting prin entuziasmu! neofitului asce- tic. -Dar cea mai remareabild din ee este cunoscuta serisoare cdtre Iliodor. Intr'insa el se incearca zadarnic sd conving&é pe prietenul siu sa pirdseascd sarcind de preot din orasul sau natal si s& impartdseascd cu din- sul viata de pustie. In aceasta scrisoare Jeronim fsiex- prima yederile sale extremiste asupra desivarsirii, Elise invercd sa sperie pe. Iliodor cu gieutatea datoriilor sluj- * bei sale, se sileste. sa-i arate, cd preotul se afla in grozava primejdie, dac& virtutea sa’nu va fi mai pre- ‘ sus de a oamenilor. de rand, dar asemenea ‘virtufi ‘se pot obtine numai departe de lume. Scrisoareh aceasta abunda in descricri entuziaste si ferbinti fagaduinte. - Jos’ opiniile, — zice el ,— jos momelele ! ‘Tu mai neglijat cand te-am rugat ; poaie ma vei asculta cand f{i' voi reprosa. Ostas molesit! Ce facitu in casa tradarei?” ‘ iata sunetul trémbifii résund din cer! fata’ din nori ‘se pogoara C4petenia inarmatd pentru cucerirea lumii ! lata: sabia cea cu-doud tdiuguri, ce iese din gura lui, nimi- cegte toate pedicele. Dar tu iegi oare din casi la lupta, ‘din umbra la ‘soare ?*lata protivnicul chiar th ” pieptul tau se incearcd sa ucidd pe Hristos. lata tabara dusma=* nf e'insetaté de-darul tau), pe care l-ai primit inain- te dea merge la raézboi. Micar de {i s’ar atarna micut tau nepot de gat, micar de fi-ar arata mama ta sanul cu‘ care te-a hedinit, si- gi ar-rup2 hainele. si, si-ar ‘des- peti piul, _macar- ‘fafal. tiu de s’ar pune curmezis 98." Aigea e se pare, in scris de ,Enigmi* 33 pe pragul casei, —treci peste trupul lui cu ochii seci si alearga sub steagul crucii! In asemenea chestiune a- devdrata iubire de fiu const4 in aceea, ca si fii crud“ %). Aceast& tirada neobignuiti produse o mare fascinafiune asupra damelor romane. Fabiola, la multi ani dupa a- ceea, putu sd repete pederost inaintea lui leronim a- ceastd scrisoare a lui si asemenea indemnuri fdcurd pe cele mai nobile matroane sd lepede cu cea mai mare cruzime orce afectiune si sd-si pardseascd indatoririle, la care fuseser4 chiemate mai inainte de Dumnezeu, ca sd urmeze indicafiunea marelyi pusnic™). Scrisoarea aceasta a lui leronim se distinge prin-o aleas& ingrijire si infafiseazi un rdsunet din Cicerone, Tertulian si Ci- prian. In anii de mai tarziu ai lui‘leronim, acesta, in scrisoarea sa cdtre Nepotian, face aluzie la aceasti scri- soare unchiului sdu, care devenea ‘atuncea episcop de Altin, si scuzdndu-se intrucdtva inaintea lui, ca de o scrisoare aproape copildreasca, plina de lacrimi si de regrete, $i de stilul ei vddit scolastic. El il roagi si nu astepte dela un batran acele declamatii copiliresti, sen- timente inflorite, fraze entuziaste si aplauzele asculta- torilor, caci intentioneaz4 s&-i scrie cu o intelepciune mai maturd “*), Lui Ieronim, se pare, cd i-a fost dat s4 nu- -$i gdseas— ‘cd nicdiri pacea deplina. In stilul si persoana sa era ce- va, ce necontenit starnea ceartd si “dusmanie in contra ‘lui. Viafa de pusnic nu dadea nicidecum acea liniste si ragaz de grijile lumesti, pe care el le dorea. Petrecerea sa in pustia Halchida, ca si petrecerea sa in Aquileea, 96. Ep. XIV; De laude: eremi. In scrisoarea \catre Iliodor cu - 23, ani mai tarziu, acesta-i parvulus nepos. 97. Origen cu mai multi infelepciune decdt 1eronim reprogeaz& femeilor, care-gi lasau barbafii lor exclusiv numai din inclinatiuni ascetice. Comm. in Matt. XIV, 24, 35." 98. Ep. Lil, 1, 4. Ogorul Domnului Vol. XI sorts se fermind furtunos. Pricind de c&petenie a nelinistii lui fu schisma meletiand, care sfasia Biserica Antiohiei si care deasemenea pricinuia multd neplacere lui Vasilic cel Mare gi la multi al{i parinti biscricesti din vremea aceea. Schisma aceasta se prelungi peste o bund parte din veacul IV si se termind tn anul 413. Ea se nascu din pricina neintelegerilor pe chestiuni de credinti, dar fu intrefinutd gi alimentati de concurenta unor episcopi, cari nu se infelegeau intre ei). ‘ Nenorecirea Bisericii pe vremea aceea era, cX multi episcopi, folosindu-se de triumful Bisericii, pirisird sim- plitatea smerita’a Vietii: predicesorilor lor si, cilduzin- du-se de mdandrie, lacomie, deserticiuni lumesti si am- bitie, apdreau pe arena furtunoasd a vietii politice. Acea- sta cu atat mai mult, ci multe episcopii si mai ales pa- triarhatele din cetafile cele mari, prezintau tn veacul al - © pozitie at&t de stralucita, incdt ispiteau chiar laco- mia autoritatilor pagane. ,Fa-mi episcop al Romei, — zicea Pretecstat, prefectul Romei, catra Damas,— si ma fac numaidecat crestin“'*), Adevarat, multidintre marii episcopi crestini, ca Vasilie cel Mare, Fer. Augustin, Grigorie Nazianzanulsi loan Guradeaur, trieau in simpli- tate riguroasd si intrebuinfau veniturile ccle mari aie scaunelor lor la opere de binefaceri si de evlavie; dar altii, ca Teofil al Alexandriei si Nectarie al Constantino- polei, prin luxul gi- fastul de care erau inconjurafi se luau 1a intrecere cu cei mai bogati demnitari de stat ''), Ei aratara pretentii la autoritatea despoticd, la care ni- 99, Despre schisma lui Meletie din Antiohia vezi: Jer. Chron. ad. Ann. 364; Chys. Hom. in Melet; Socrates, Ill, IX; V, 9, 17; Sozomen, IV, 28; VII, 10, 11; Theodorct, V, 35. 100. Jer. in Joann. Hicrosol. 101. Ammian Marcclin aproba pe unii din cpiscopii scaunelor mai inferioare, care scminau mai degraba cu niste protopopi, dup. modestia si simplitatea hainei gi manciirei lor si dupa eVviavia modesta din viafa lor, XXVJI 3, sec. 14. fz czuiau cu mijloacele cele mai lipsite de scrupul. Ofigen ‘in Comentarul s&u la Evanghelia lui ~Mateiu zice, ca -chiar pe timpul sdu preofii cregtini sau uitaser4 cu totul, ‘sau neglijau poruncile lui Hristos;si*prin fastul lor ex- terior intreceau chiar pe cei mai- rai einovnici pagani. Ei se inconjurau de paji, faceau sitse teamé oamenii ‘de dansgii si se faceau inaccesibili mai ales pentru saraci. -yln multe din asa zisele biserici ale‘noastre, — zice el, mai ales prin orasele mari, poti gdsi episcopi, cari ar tefuza sd recunoascd égali cu sine pénd gsi pe cei mai buni ucenici ailui Hristos‘. Dupa descrierea lui Ioan Guradeaur, ei erau ,intai la curte, in societatea dame- dor si in casa nobililor*. Inaintea lor se plecau barbatii si femeile de rangurile inalte, le sarutau mana, le pu- neau metand. Ei purtau cele mai fastuoase vestminte bi- sericesti, brodate cu aur si impodobite cu tot felul de pietre scumpe. Ei se mandreau cu titluri jpompoase, ca pfericirea voastri“, ,sfintia voastri“, ete. In public ei purtau costume luxoase, primbléndu-se cu fast lumesc in echipagii mare{e. Constiinciosul pagdén Ammian Mar- celin descrie, cu ce rdvné alergau ei dup’ scaunul de episcop al Romei si aceasta, spune el, nu-l miard de loc, deoarece thdatd ce omul si-a asigurat acest scaun, se inbogdtea cu darurile din partea femeitor, ocupa pozi- fia de patrician insemnat si avea putinfa sa se dedea ‘la cele mai stralucite ospete, cu care ci tntreceau chiar pe regi '"*). : Paganii de bunisam& se bucurau in taint la vederea -acelor desordine, de care erau adesa insotite alegerile pentru ocuparea scaunelor patriarhale. Ei giisau destula justificare chiar in a respinge cregtinismul, cand Ji era 102. Amm, Marc. XXVII, 3, sec. XII: ,Cum, id adepti futuri sint-ita securi, ut ditentur oblationibus matronarum, precedanque “yehiculis insidentes circumspecte vestiti epulas curantis profusas, sadeo ut corum.convivia regales superent mensos.* 36 dat si fie martori la acea siilbitacie silipsd de scrupule- a candidatilor, cari in dorinfa lor de a pune mana pe vredniciile bisericesti, nu se fereau de arecurge chiai si la varsarea de sange prin biserici, Niste asemenea scéne s’au produs in Roma la anul 366. Damas si Ursin, —spune un‘istoric, — atzind mai presus de orce margini omenesti de dorinfa de a apuca scaunul epis- copal, se certau intre ei cu cea mai mare cruzime si ri- valitate gi partizanii lor nu se stépanira nici macar dela incderari $i varsdri de singe. Se stie chin bae ‘zilica lui Sicinie, unde se afla locul de adunare al cul- tului crestin, intr’o zi au fost gisifi mai mult de 137 ucisi '°*) si ci poporul de rand, adus pani la nebunier cuimare greu fu potolit Despre scene nu mai putin vrednice de plans citim si in viata sf. Atanasie, Grigo- riede Nazianz, Gurideaur si altora wt), Si in adevar, prin asemenea certuri si scene ruginoase au fost de- gradate si alegerile altor papi, In Antiohia starea lucrurilor era asa de nenorociti, ci intr’o vreme trei episcopi isi aritara pretentia de a ocupa ilegal vrednicia de patriarh si pedeasupra mai era si un episcop arian, Chiar nici Biserica Corintului de pe vremea apostoluiui Pavel nu suferea mai mult de nein- felegeri religioase. In anul 360 fu chemat la scaunul patriarhal Meletie, epicopul de Sevastia »), eviavia c- 103, Faustin si Marcelin, doi preofi ai lui Ursin, zic: 160 bar= bati si femei; dar singurele marturii despre acest lucru pleaca. dela dusmanii lui Damas. Ei cu indignare:il numesc _,,Matrona- Tum auris calpuis*, gi multi ani din viata sa au fost otr4viti cu invinuiri mincinoase de adulter. 104. {zvorul principal pentru istoria acestei schisme romane este- Rufinus, H. E. II, 10; Jer. Chron, ad. Ann, 361; Amm. Marc. XXVil, 3, sex. 11 —14, 105. Socrat (Il, 44) zice, cd el fusese transferat deja din Se— vastia Ja Vereca-si ci acolo a subscris simbolul semiarian a lui _ Acachic, ‘ 5 37 via impreunatd cu ,privirea lui bland’, cu zambetul tui ca zorile diminetii si cu mana lui fericita, care cores- pondea si cu glasul lui frumos* '"), fl facu favorabil ‘tuturor, Antiohia a trait zile jalnice. Minunatul sau ierarh Eu- Statie fu depus in anul 327,.in urma unei invinuiri min- cinoase de erezie si desfranare *). Lui fi urma arianul Eufronie. Dupd depunerea acestei persoane de catra Constantiu, pentrucd participase la o conjuratie, facutd cu scopul de a incurca pe niste episcopi, delegati Ja so- borul din Roma, intr’o invinuire de imoralitate **), urma ca succesor in anul 349 eunucul Leontie, care, in tendinta de-a statornici pacea cu orce pret, pronunta deobicciu slavoslovia aga fel, incdét sd fac’ s& nu se dnfeleaga, de intrebuintazd o formula arian sau orto- doxa '), Araiténdu-si parul s&u carunt, el deobicei zi- cea: Cand se va topi zapada asta, are s& fie mult no- roi“ '), si avu dreptate, pentrucd dup& moartea sa, in -anul 357 scaunul fu acaparat de arianul Eudoxie gi cand in anul 361 el obtinu depunerea lui Macedonie al Con- Stantinopolei si izbuti s4 fie ales el la acel patriarhat, atunci episcop al Antiohiei fu ales Meletie, care in vre- mea aceea era episcop in Sevastia. Alegerea aceasta fu salutaté deopotriva atat de ari- eni, care se tinuserd de fostul episcop Evdochie, gi pre- Supuneau ca Meletie impartdseste vederile lor, cat si de ortodocsi, adeptii lui Eustatie, cari cunostiau in adevar parerile lui sdndtoase. Pe acest temeiu ambele tabere 106. Greg. Nyss. Orat. in fun Meletii. 107. Socr. I, 23, 108, Athan. Hrist. Arian. 20, 21. 109. Sozomen, Ill, ‘20. 110, Fiecare, ardtand parul ei (al Reginei Elisabeta) cel alb vorbcau cu cunoscutul iubitor de pace Leontie: ,Cand se va topt acest omat, are si fie inundatii*. Bishop Hall’s sermons. primiré recomandatia tui Constantin. In prima sa cuvan—- tare publicd, -Meletie dori s& evite dogmele in discu{ie- siavu in vedere numai edificarea duhovniceascd. Dar fa cererea de a-si expune credin{a‘sa, facut de Cons— tantiu, care cu prilejul vizitei sale la Antiohia ij porunci sa find predicd la vers. 22 cap. VIII din Pilde mm), el se declara deadreptul partizan al fnvdtaturii, cum se definise de sinodul ecumenic din Niceea si anume, ca Fiul e nu nuniai deopotriva (Omiusios), ci si deofiints (Omousios) cu Tatal. Arhidiaconu! arian s’a incercat sd-i astupe gura. Dar fiind astfel cu sila adus la tacere,. Meletie arata poporului mana la inceput cu trei degete intinse, pe care apoi le impreuna si astfel igi arata or- todoxia sa. Cand arhidiaconul, eliberandu-i gura, fl a- pucd. de mana, atunci se exprimd si mai limpede, de— clarand: ,,Mintile noastre inteleg trei, dar noi ne adre~ sam ca Unuia“. Desiluzionati astfel arienii, se tnfuriard. si invinuira pe Meletie de Savelianism (acuzatiunea o- bisnuita contra Iui Omousios). Ei facur% sfat cu scopul. de a-l depune si fndemnard pe fmpiratul, vesnic sovai— elnic, sd numeascd in locul lui pe Euzoe, prietenul Ini Arie. Meletie fu izgonit la Melitina, locu! nasterii sale, in Armenia, la 30 zile dupa alegere. , Dar aceasta nu era totul. De vreme ce Meletie da- tora in parte alegerea sa arienilor, apoi vechii parti- zani ortodocsi ai lui Eustatie se retrascra in altd bise- ricd cu prezviterul Paulin, care se bucura de tncrederea deplina a lui Atanasie: Dup& moartea lui Constantiu, sinodul, adunat la Alexandria in anul 362, se silish ta- mdduiascd aceasta desbinare si ordond lui Paulin si a- depfilor sai si se uneascd cu Meletie. Intre acestea to- 111. Acest text la cei LXX se citeste aga: ,Domnul m’a zi- dit (Ectise) pe~mine“, si din aceasta arienii prin sofisticari aw dedus, c4 Fiul este faptura" (ctisma). Despre aceasta cuvioasii. scena vezi Theod. II, 31; Sozomen, IV, 28. 39. a : me : tus entuziastul si Thddratnicul Lucifer de Caiabria ple la Antiohia si hirotoni in grab’ pe Paulin episcop ! '), Din aceasta pricind schisma se prelungi timp de 85 ani si se termina abea cu alegerea ui Alexan fn anul 413, Damas si Biscrica de Apus_ ci, Atanasic se aflau fn comuniune cu Paulin; Vasile col Mare si Biserica R&siritului recunosteau pe Meletic. Meletie fu ales chiar presedinte la sinodul al doilea eeumenic, tinut la Con- stantinopol in anul 381, $i muri in timpul ednd sino- dul continua inci. Intre acestea parecii spre inrdirea lucrurilor, Apolinarie de Laodiceea, in anu! 376 mai hirotoni inci un episcop’ pentru. Antiohia, cu numele Vitalie, prieten al siu gsi partizan al erezici sale. Fiecare din acesti patru episcopi gi antiepiscopi Tsi aveau partizanii lor inflacarafi si zgomotul certurilor lor ajunse chiar pind in pustie. Trei partide o-todoxe se sileau deopotriva sa-si asigure devotamentul unui bir- bat asa de remarcabil, cum era fer. Ieronim. Dintre cei trei concurenti fl favoriza in chip hotarat pe Pautin, dar fiinded tustrei se sprijineau pe aprobarea papei Da- mas, deaceea el hotar? sa prezinte aceasti chestiune Ia hotarirea avestuia si si se folosascd de mijlocirea lui. El mustraé depotriva toate partidele, declarjind, ca nu recunoaste nici pe unul din cei trei, pant ne va primi raspunsul hotardtor al lui Damas. Eu ni cunose pe Vitalie, — zicea el ; — lepad pe Meletie si pe Paulin“ ''’). In acelag timp e! nu putu avea comuni- une cu niciunul din ei, ci mumai jcu anureiti miarturi- Sitori egipteni, pe cari imp&ratul arian Valent fi izgonise in Diochesareea si cari, cum stia el, se urau de fn- crederea episcopului Romei, Cu toate acesica ar fi fost mai bine sd-si formuleze parerea sa proprie, deoarece cl cunostea datele, pe temeiul eirora se i TecuUdose utea ajunge 112. Despre Lucifer vezi Sucr. Il, 9; Sozom. Ifl, 15. 113. Ep. XV, 2. ts 0 desicgare dreapti a -chestiunei, mult mai bine de- edt Daimas sau altul din episcopii apuseni, amestecul mirora: provocd numai o sporire incd “gi mai mare a schisiiei. Indsprirea partidelor fu $i mai mult ajutata, ide furia certurilor teologice, Pentru teologi era indiferent, ca céarta era numai pentru nigte cuvinte. In apus!se zicea in genere, cd in Treime ,este un singur ipostas (in in- teles de Usia) in treifete (prosopa)* si formula aceasta fu primit’ de, Paulin. Pe de alt& parte Meletie, com- form cu terminologia oriental’, recunostea_,,0 usie gi trei ipostasuri“. Ambele parti recunosteau de fapt unul si acelas lucru, dar formularea diferit’ daidu destul mo- tiv de iritafiune si de desbinare. Arienii invinuiau pe Paulin de savelianism }*), iar partizanii simbolului ni- cean invinuiau pe Meletie de arianism, deoarece prin termenul ,,trei ipostase“ se nega, dupa pdrerea lor, sim- bolul omousian !"*), ,Precum apusenii, asa si noi, —zi- cea Grigorie de Nazianz, — cu buna cinstire méarturi- sim, c& exist’ o singur fiinf4 si ‘trei ipostase; dar de- oarece sdrdcia limbii lor nu ne da o expresie deosebita pentru usia si ipostas, apoi ei sunt silifi s{ introducd cuvantul prosopon (persoana), ca sé nu se pard cd re- cunosc trei esente sau usia, Poate fi oare ceva mai stra- niu sau mai jalnic, decat s4 faci aceasta pricind de cearté ? Unei simple si neinsemnate deosebiri de sunet sd-i dai aceeas importan{a, ca si cum asta ar fi deose- bire de credin{&* "°). Meletienii erau invinuifi c& ames- 114. Ang. Apus. Imperf. V, 25: ,Arianii Catholicos Sabellia- nos vocant*. , 115, ,Deofiint& cu Tat&l‘..In vremea aceia era foarte-greu sd fii ortodox technic. De pid’, Marcelin de Ancira, cu toata rav- na sa pentru credinta niceiand, a fost depus ca Savelian (in anul 366) de-episcopii Orientali, iar la Apus a fost declarat ortodox. 116. Orat. XXI: Sinodul din Niceia considera tetmenii sia“ i tecd sau confunda persoanele, iar Paulinienii, c& des- part esenja sau fiinfa. leronim se incered sd se {ind la o parte de aceste certuri, dar, cum singur se jalueste lui Damas: ,nuis’a ingaduit aceasta*. Citand v strofa din Horatiu: ,Ceice trec marea isi‘schimba climatul, dar nu sufletul‘, zice : »Vrajmagul cel neobosit a urmat dupa mine, asa ca a- cum in viafa singuratecd sustin o lupta inca si mai rea. Dintr’o parte se infurie nebunia ariand, sustinuté de pa- azitorii lumii, Deaceea Biserica, desbinata in trei parti, tinde sé ma apuce in sine si pe mine. Dar eu strig ta- re: Cine se afla in legdturé cu scaunul lui Petru, acela si al meu. Meletie, Paulin, Vitalie se. marturisesc ur- magii. tai. Eu ag fi putut crede aceasta, dac& numai u- nul din ei ar fi spus aceasta. Acum. ins’ sau doi din ei -mint, sau tustrei. Deaceea rog pe fericirea-ta pe cracea Jui Hristos, ca tu, celce cu cinstea stai indaté dupa a- _ postoli, sd fii aproape de ei si de pustie. Nu dispretui.. Sufletul, pentru care amurit Hristos“!""), Insusi sta- tuinfa in cerere marturiseste puterea, de care era ur- méarit Ieronim, precum gi setea ce avea de a primi rds- ‘puns ia-scrisoarea sa precedentd, in care se jaluise, ci pe el, cetéfan roman, ilsileau acuma sd-sifnsusasci un - nou termin si ci starpitura ariana'!"*) pretindea ‘dela dansul s& recunoasca trei ipostasuri, ,Eu intreb, care-i © insemnarea acestei expresiuni si mi se spune, c4 eain-— ssamna trei persoane esentiale. Aceasta eu o cred, —ras- : gi ,ipostas“ identici, Athan. Ep. ad Afrons, 4: ipostasul usia este... ‘ céci ipostasul si usia sunt identice. In simbolul niceian se cuprin- deau_cuvintele ipostaseos i ‘usias. 117. Ep. XVI. 118. Adeci al meletienilor. Dar in Roma si Alexandria astfel de expresii, ca ,trei ipostase sau usia“, se considerau - arienc. Vasilie, pe dealtd parte, considera foarte important a recuncaste. ptrei ipostase“, pentrucd Savellie Propovedala: a ipostas“. Vez? Gieseler, 1, 343. © : M2 pund eu: dar insemnatea aceasta nu-i suficienta ; cle cer un deenien exact, ‘deoarece eu nu stiu, ce otravi se afld in stil. Si intrucdt eu nu cunosc acesti termini pederost, de’ aceea’ ind osandegc ca eretic. Daci eu toate acestea cineva: intelege prin ipostas acelas lucru,. ca si prin sia sinu admite cd existi ,trei persoane si un ipostas“, yacela e strain de Hristos, si prin aceasta marturisire si pe tine si pe mine deopotrivd ne pecet- luese cu pecetea § Vveliané'"). Hot&riste, dacd vrai L Eu chiar te tog asta ‘si‘atincea nu ma voi teme si vorbesc de” ‘trei postasuri. Daca” poruncesti tu; s& se - alcdtueasca ‘un ‘nou: ‘simbol dupa ‘cel al Niceei si fie ca numai ‘ortodocsii- si marturiseascd credinfa cu cuvinte asemanatoare cu ale arienilor. Cine nu aduna cu tine, acela risipeste, adeca cine nu-i dela Hristos, acelact i an- tihrist*. Astfel Teronim Sa: desbraci de orce lepandere’ per— sonala si supuse dreptul si datoria sa de a judeca per- Sonal la picioarele unui om, care nu era deloc mai‘in- spirat decat dansul‘sau in nici un chip nu asa de ca- pabil si de fnvitat ‘decAt cum era el. leronim pretuia in. chip deosebit hot&rirea Romei si in favoarea ei el era pururea gata si pué in lucru pana sa si limba sa. El se simfea rob dependent al traditiei romane, fiind in acelas timp‘cu totul independent in ce priveste critica stiintificé. In cazul dat dorea asa de mult s4 capete un. raspuns, incft'a rugat pe Damas sA trimitd rAspunisul sau la adresa lui Evagrie de team, ca nu cumva putina insdmnatate a locului, unde trdea el, sd nu lipsascd pe impértitorii de scrisori de putinfa de a-l gasi. Dar nu-i 119. Savelie invtita, ct era numai o persoan’ prosopon enipos- taton. Astfel el ,amesteca persoanele*.‘Acest eres cdteodatd se numea Unio, si la leronim intalnim expresiunea :.,cantorio Unio— nis inurimur (Ep. XV, 3). 43 23 veni nici un raspuhs sau de -va fi si venit, apoi va‘ fir venit prea tarziu, ca s& mai poat& preveni criza: ; Intre acestea tucrurile se agravara’ mereu. In anul 379, adec& la doi ani dupa: scrisdarea catra’ Damas, Ie- ronim scrise prezviterului Marcu'intr’un ton, -care do— vedea simtiminte incd si mai apasatoare. Intr’insa se jaluea el contra viclesugului locuintei ‘sale din pustie si. citeaz& strofe din Eneida: Quod genus hoc homintm ? Quacve hunc. tam barbara morem Permitit patria ? Hospitio prohibemur arenac. Indératnicia ignoranté si lupta furioasd de partid intre monahi fncepuse si-l amdrascd. ,Pentrucc ma numesc ei eretic si savelian, —fntreba el, — catdé vreme eu sunt de acord cu Apusul si cu Egiptul ? Pentruce-si arunca ei invinuirile asupra unui singur cap ?... Mie mi-irusine sa vorbesc de aceasta! Din chiliile’ pesterilor noi osdndim lumea. Infasurandu-ne in sae siacoperiti cu cenusa, ur- zim condamnari contra episcopilor, Ce loc poate avea trufia regala sub haina de penitent? Caiuse, lip, pir lung —- acestea nu-s semne pentru coroand, ci pentru plans. Sd-mi ingddue dara ei, ca s4-mi tin limba! Sunt eretic ? Bine! Ce treaba avefi voi cu aceasta? Vorbiti ce vreti, dar nu ma turburati! Ya temeti, socot, ci ma voi duce pela biserici si cu discursuri stralucite in gre- ceste sau sirieneste voi atrage poporul si voi produce vreo schism4! Eu n’am lipsit pe nimenea de nimica; eu nu castig nimic in lene. Eu zilnic imi cagtig panea prin munca cu manile meie proprii si cu sudoarea pe frunte. lisus mi-i martor, sfinte pdrinte, cu ce suspine si cu ce durere am scris eu acestea... Mie nu mi s’a cedat nici macar un coltigor in pustie. Zilnic sunt intrebat de cre- dinja mea, ca si cum eu m’as fi n&scut din nou fara eredinfa. Eu marturisesc cum doresc ei. Dar asta nu le: A ageu iscdlesc sub cele miarturisite, dar ei nu mi uo singurad dorinfai: sa se desparté de mine. rata sd plec; ei m’au lipsit de o parte din viata “jubifii mei frafi, Jatd, ei doresc si se departeze, rs depirteazi, zicdnd, cf e mai bine sa trdeasca fiarile salbatece, decdt cu un astfel de cregtin '**) ; si-eu ag fi gata s4 fug in acest moment, dacd hu m’ar ‘impedica slabiciunea trupului meu gi asprimea iernei.’ Dar totus fi rog sd-mi dea ospitalitate in pustie macar pentru cateva luni, pana va veni primaivara. Dac& aceasta se va parea prea mult, atunci voi pleca imediat“ 12). “Astfel iluziile lui Ieronim despre lumea raiu din pus- tiu incercara o desiluzie tare grosolana ! Spiritul de par- tid inalfa tron pentru antihristi chiar si pe nisipurile pustiului. Ajuns-a oare candva panala el Hispunsul Jui Damas la cele doua epistole ale sale—nu stim; dar curand dupa aceea il intalnim in Antiohia, unde el pururea se putea bucura de ospitalitatea nobild a prietenului siu Evagrie '**), El se alipi la comunitatea lui Paulin, Pa- ulin fl hirotoni preot, fara nici o impotrivire din partea sa, degi contra voei sale. El nu fusese nici diacon, ci dorise s4 trdeascd numai ca monah gi nu ca preot si, niciodata n’a indeplinit datoriile de preot, de care, du- pd cum vedem din ‘scrisoarea c&tra lliodor, se temea foarte tare. Insfarsit el rimase preot numai cu numelc. a indoelnic,—zice soa! pli —de a rostit 120. lulian zice, cA fiarele. .Salbatece se raportau mult mai in- dulgent uncle catre altele, decat cum se raportau disputdtorii crestini intre ci (Amm, Marc. XX. 5, sec. 1). Asa de departe fugise acea vreme, cand paganii exclamau : Cum sa iubesc a-

    You might also like