ATLETISM

23.03.2015
Curs introductiv:
- doua probe de alergare: viteza si rezistenta (sunt calitati psiho-motrice + tehnica acestor probe)
- alergarea usoara: incalzeste muschii, reda elasticitate, reprezinta etapa de incalzire
Faza de incalzire: elemente de alergare, elemente din
Scoala mersului: mers pe varfuri, pe calcaie, pe partea interna-externa, mers cu rulaj (calcaivarf), mers ascutit, mers cu derulaj (varf-calcai), mers ghemuit (se executa de pe loc, cu sprijin la
perete si din deplasare)
Scoala alergarii: alergarea cu joc de glezna, alergarea cu genunchii sus, pendularea gambelor
inapoi (lovirea sezutei), alergare cu pas adaugat, alergare cu pas incrucisat fata-spate, alergare cu
genunchii intinsi in fata si alergare cu genunchii intinsi in spate, alergare cu spatele si lopatarele
*in afara de pasul sarit nimic nu se executa cu contact pe toata talpa
Scoala sariturii, scoala aruncarii

02.03.2015

Tehnica si metodica probelor atletice

Scoala sariturii - se executa cu doua picioare si cu un picior
1. Pe doua picioare
- sarituri pe loc: ca mingea, in zigzag, departarea si apropierea picioarelor in plan lateral, cu
forfecarea picioarelor in plan sagital-anteroposterior cu trecere in fandare, sarituri cu intoarceri 90180-360 de grade
- sarituri din deplasare: ca mingea in linie dreapta, in zigzag peste o linie-banca, lateral calare si
pe linie/banca, din ghemuit in ghemuit, lateral calae si pe linie/banca, din ghemuit in ghemuit si pe
obstacole asezate in crestere/trepte, la deal, in nisip
2. Pe un picior de pe loc si din deplasare asemenea cu cele de mai sus in linie dreapta, in zigzag
peste o linie/banca, pe trepte sau in nisip

Pasul alergator

TEHNICA pasului alergator este in functie de contactul cu solul, de distanta de alergare, de viteza
de deplasare sau de proba in care se utilizeaza alergarea.
Alergarea se poate efectua in linie dreapta, turnanta sau teren variat
Tipuri de alergare: alergarea usoara, alergarea in tempo uniform, alergarea de rezistenta, alergarea
accelerata, alergaea lansata, alergarea constanta care se executa pe elanurile la lungime, inaltime si
aruncari
Componentele unei alergari - startul cu lansarea de la start, alergarea de parcurs, finisul in probele
de durata si sosirea
Starturile: de jos si din picioare - de sus
*cu cat este mai aplecat, cu atat viteza de plecare este mai mare

Alergarile de rezistenta - semifond, fond si mare fond

Contactul cu solul in functie de viteza de deplasare: se muta spre calcai - cu cat viteza de
deplasare scade, distanta de alergare este mai lunga - contactul se face pe calcai cu derularea pe
talpa - cand distanta de alergare scade, viteza de deplasare creste si contactul cu solul se muta spre
partea anterioara a labei piciorului.
Alergarea de rezistenta are urmatoarele componente: startul cu lansarea de la start, alergarea de
parcurs, finisul si sosirea.
*Probe de semifond: 800m, 1500m
*Fond: 3000m, 5000m, 10.000m
*Mare fond: semimaraton si maraton = 42km,195m
*Alergarea pe teren variat
Tehnica pasului alergator de rezistenta
- se executa pe toata talpa, exceptand startul si lansarea de la start, impulsia este incompleta cu
economie de energie, trunchiul este drept, bratele au un unghi mai mare de 90 de grade in
articulatia cotului
- componentele sunt: startul (cu lansarea de la start), alergarea de parcurs, finisul, sosirea
- startul de sus cu comenzile: la start, pe locuri si pocnetul
- alergarea de parcurs se realizeaza in tempou specific probei, cu ruperi de tempou atunci cand este
cazul, dar nu prea des
- finisul final se realizeaza in vederea obtinerii unui loc sau timp mai bun
- sosirea se face printr-o trecere fara prea multe modificari a pozitiei trunchiului
- acest tip de alergare are la baza calitatea psiho-motrica rezistenta si este un efort aerob

Tehnica pasului alergator de viteza

- se executa in exclusivitate pe pingea, impulsia este completa, fara economie de energie,

trunchiul este aplecat spre inainte in timpul lansarii (dobandirii VITEZEI maxime)
- componentele sunt: startul (cu componenta sa de baza lansarea de la start), alergarea de parcurs,
sosirea
- startul de jos cu comenzile: la start, pe locuri, gata si pocnetul
- alergarea pe parcurs se realizeaza in viteza maxima fara economie de energie
- sosirea se incepe in preajma gratarului de sosire finalizand cu o puternica aplecare in momentul
trecerii liniei de sosire
- aceasta proba are la baza calitatea psiho-motrica viteza cu toate formele ei de manifestare - in
timpul cursei efectuandu-se un efort anaerob

16.03.2015

Tehnica probelor de sarituri

Sariturile atletice se pot defini ca fiind actiuni motrice stilizate ce sunt folosite pentru trecerea
unui obstacol cat mai inalt sau pentru parcurgerea a unei distante orizontale cat mai lungi.
In atletism distingem doua tipuri de sarituri:
- fundamentale cu elan: saritura in lungime, in inaltime
- sarituri derivate: triplusaltul, saritura cu prajina
Obtinerea unor rezultate de valoare in probele de sarituri este conditionata de urmatorii factori:
- insusirea unei tehnici de mare eficienta
- realizarea unei viteze mari pe elan (nu maxime, ci optime)
- dobandirea unori calitati de detenta (V+F=D) deosebite
Orice saritura incepe cu o miscare ciclica, care cuprinde elanul si continua cu o miscare aciclica,
reprezentata de saritura propriu-zisa, ce se diferentiaza prin varietatea fazei de zbor (elan, bataie,
zbor, aterizare).
In functie de parametrii spatiali ai fazei de zbor (inaltime sau lungime), sariturile atletice se
clasifica in:
- sarituri orizontale (cu unghiuri de desprindere cuprinse intre 17o-24o)
- sarituri verticale (cu unghiuri de desprindere cuprinse intre 65o-85o)

Fazele sariturii in ordine cronologica:

1. ELANUL (35-42m) - raportul ultimilor doi pasi din elan sunt "lung-scurt"
2. BATAIA - partea cea mai activa a sariturii, se desfasoara in urmatoarea succesiune
-asezarea piciorului de bataie pe prag sau pe locul de bataie
-amortizarea pasului de bataie prin luarea contactului cu solul si lucrul rezistent al musculaturii
piciorului de impulsie

-avantarea piciorului oscilant, a bratelor si a umerilor

-impulsia (translatia C.G. al corpului pe directia elanului, concomitent cu extinderea din toate
articulatiile, glezna, genunchi, sold a piciorului de impulsie prin "lucrul motor" al musculaturii
respective)
3. ZBORUL - este cel care da tehnica de executie a sariturii (incepe din momentul parasirii
pragului)
4. ATERIZAREA - revenirea pe sol se executa cu o flexie puternica a triplei articulatii, calcaiul
fiind primul care atinge solul urmand ca apoi sa se execute un rulaj spre varf

Saritura in inaltime cu pasire si rostogolire ventrala

Saritura in inaltime se desfasoara ca urmare a desfasurarii celor patru faze:
1. ELANUL - este miscarea ciclica - rectiliniu sau curbiliniu sub un unghi de 25 o-45o are o
lungime de 5-7 pasi alergatori simpli
2. BATAIA - (desprinderea) se executa la o distanta de 60-70cm departare de stacheta, piciorul de
bataie se aseaza pe sol pe calcai ("bataie blocata") si se deruleaza pe toata talpa
3. ZBORUL - da tehnica de saritura
4. ATERIZAREA - sau revenirea pe sol

Tehnica probelor de sarituri

Saritura in lungime - orizontala
Elanul - rectiliniu (35-42m), "miscare ciclica", alergare accelerata pe parcursul careia se
dobandeste o V optima executarii unei "batai eficiente", ultimii pasi fiind "lung-scurt"
Bataia - "rulaj - tractiune" (partea cea mai activa a sariturii - asezarea piciorului pe prag,
amortizarea, avantarea piciorului pendulant, impulsia)
Zborul - are o traiectorie ascendenta in pozitie de pas sarit inalt, urmad ca piciorul de bataie sa se
alature piciorului pendulant si sa pregateasca apoi pe portiunea descendenta aterizarea
Aterizarea - se executa prin extensia gambelor si avantarea lor inainte spre reluarea contactului cu
solul
Saritura in inaltime - verticala
Elanul - alergare accelerata rectilinie sau curbilinie avand o lungime aproximativa de 5-7 pasi,
ultimii pasi fiind cei mai rapizi "lung-scurt-lung"
Bataia - "blocata" pe calcai cu trecere pe toata talpa la 60-70cm distanta de stacheta (partea cea
mai activa a sariturii - asezarea piciorului pe sol, amortizarea, avantarea piciorului pendulant,
impulsia)
Zborul - este momentul desprinderii piciorului de bataie de pe sol, in timp ce piciorul de atac se ...
deasupra stachetei realizand cu laba piciorului invaluirea ei si tragerea piciorului de remorca
flectat din genunchi

30.03.2014

Scoala aruncarii

Scoala aruncarii:
- prinderea si eliberarea mingii (se executa cu doua brate si cu un brat)
Tipuri de aruncari: aruncare tip impingere, azvarlire si lansare
1. cu doua brate:
- din pozitie cu picioarele apropiate, cu picioarele departate sagital-lateral, cu un picior in fata deobicei piciorul opus bratului de aruncare
- din stand in picioare cu doua brate de la piept, cu doua brate din departat de jos, cu doua brate
deasupra capului, cu doua brate din lateral, cu spatele pe directia de aruncare din departat
- din sezand cu doua brate de la piept cu doua brate deasupra capului, din lateral
- din culcat dorsal cu sprijin de picioare, cu doua brate de la piept, prin ridicare in sezand si
eliberae
2. cu un brat:
- din departat cu piciorul opus bratului de aruncare in fata impingere de la umar (imitarea aruncarii
greutatii), azvarlire cu un brat - aruncarea mingii de oina si lansare cu mingea prastie

Tehnica probelor de aruncari

Aruncarile sunt actiuni motrice stilizate, de proiectare prin aer a unui obiect (greutate, disc, sulita,
ciocan, minge de oina), la o distanta cat mai mare, in concordanta cu prevederile regulamentului
de desfasurare al acestora.
Valoarea rezultatelor in probele de aruncari depinde de:
- nivelul calitatilor motrica dominante (forta maxima, forta exploziva, viteza de executie si
capacitate....)
- tehnica

1. viteza initiala - este viteza pe care o are obiectul cand paraseste mana aruncatorului, cu cat vitez
imprimata obiectului creste se imbunatateste lungimea aruncarii.
Marile grupe musculare se contracta mai lent fata de grupele mici care se contracta rapid.
Angrenarea in miscare va avea loc in primul rand contractia musculaturii mari apoi cea mica.
2. unghiul de lansare - dupa legile balistice, unghiul teoretic - cel mai favorabil pentru a realiza o
aruncare cu o lungime cat mai mare este de 45 grade
3. inaltimea de eliberare - este factorul cu cea mai mica influenta asupra lungimii aruncarii, dar nu
este de neglijat inaltimea de eliberare, depinde foarte mult de inaltimea aruncatorului; obiectul

trebuie sa paraseasca mana aruncatorului la o inaltime cat mai mare pentru contributia pe care o
aduce in a realiza un unghi optim
4. rezistenta aerului - in timpul zborului obiectul eliberat intampina rezistenta aerului. La aruncari
marimea rezistenta aerului depinde de: sectiunea obiectului, sensul deplasarii obiectului fata de
directia de miscare a aerului
5. acceleratia gravitationala - actioneaza asupra fiecarui obiect care este lasat sa cada pe suprafata
pamantului, atragandu-l cat mai repede
Fazele aruncarilor
Analiza tehnicii probelor de aruncari se evidentiaza, din punct de vedere didactic si cronologic
succesiunea distincta a patru faze:
- faza pregatitoare a aruncarii, inceperii elanului
- elanul
- efotul final - eliberarea
- restabilirea dupa aruncare - oprirea

Aruncarea mingii de oina

Pregatirea pentru aruncare
- este alcatuita din toate miscarile de relaxare si cele care prevad obisnuirea cu obiectul si asezarea
in pozitia de plecare in elan
Priza mingii
- mingea este tinuta in "causul pumnului" cu degetele egal resfirate pe suprafata mingii, care nu
este stransa nici prea tare, dar nici prea slab, spre a nu fi scapata