JEREMIAS fe eed Para 0 eleConceptia grafied: Doing DUMITRESCL Editor: Sorin DUMITRESCL Thaducerea sa efectuat dupd JOACHIM JEREMTAS THE PARABLES OF JESUS R F King Charles Scribner's New York, 1963 © ANASTASIA Gr. Fi i enerei 13, sector 2. Bucuresti, tel Hiax: 2176745: 270R5e9 ISHN: $73-9374.58.) B39.3 aw \itcg Hat hens Pande te JOACHIM JEREMIAS PARABOLELE LUI IISUS Traducere din limba englezd de PS. CALINIC DUMITRIU, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei lasilor, Pr Prof. Dr. VASILE MIHOC si Dr. STEFAN MATEI (Cuvdnt introducty de Parintele GALERIU INV, ico MITROPOLE MOLDOVE! 5] BUCOVINE! BIBLIOTECA ECUMENICE "DUMITAU STANILOAE™ ae GOTAr? 74 6h Ho Se Ae Codvaare Le a6oe |CUVANT INTRODUCTIV Prima noastra’: intdlnire spirituala - prin opera)\— cu Joa- chim Jercmias, teolog luteran, profesor de Noul Testament, am triit-o ca pe o adevdrata sirbdtoare. Joachim Jeremias a cercetat staruitor,,ca.exeget, sia ajuns [a-intelesul addne ss adevdral al avestui cuvinl fundamental din Noul Testament: cel de. Avva. Precum se cunoagte, acest cuvant fl gisim prezent-in urma- toarele trei: locuri secre: intai in mugdciunea Mantuitorului din gradina Ghetsimani inainte de jertfa Sa; ,,i.zicca; Avva, Pa- rinlé, towlé sunt Tie cu putinti, DepacteazA paharul acesta de la Mine. Dar nu ce -yoiese Bu, cl ceca oe voiesli Tu (Afarcu 14, 36)..Al doilea moment gi loc fl aflam in Epistola Sfintuln Apostol Pavel catre Romani, sorindu-le: |Pentruca n-ati pri+ mit jarasi un dub.al robici, spre temere, ci-ath pamit Duhul in- fierii, prin care strigim: Avva! Parinte!" (Romani 8, 15). in sfargit, o asemenea unicd invocare o aflam tot prin Sfintul Apostol Pavel, in Epistola catre Galatent: , Pentru ca sunteti fii, a timis Dumnezeu pe Dubol Fralui Sau ‘in inimile noastre, care striga: Avva, Parimte!? (Galatemt 4,6). (Cu total semnuficatty este faptulea de ficeare data m aceas- Winvacare, tugdciunea se indreapti: citre Dumnézeu, numin- du-l si Ava, si Parinte. In: fond, Persoana divind este-una, a Tatilui, dar invocati in dow limbi diferite: Avva, din lmba aramaiea, 91 Pater din limbs greaca, semmificind Parinte. Ca- re este insd talcul, explicatia acestei indoite numini? Dintre Parintii Bisericii, Sf Ioan Guri de Aur a observat adane sensul acestei invocari, Ocupindu-se numai de cxegeza, tilcul dat de Sf. Apostol Pavel in cele dowi epistole evocate (Romani 5i Galateni), Hrisostom sesizeazi aici tocmai prin cuvantul dvva darul divin in plenitudine al adoptiei noastre VvPARINTELE GALEKIL divine in Har, prin-venirea in lume @ Fiului Parintelui ceresc per i. Anume, Sf loan Gura de Aur subliniaza: ,\Cei initiati t ovniceste injeleg adincimea acestui cuvant — «Avva, Pi. mnte—, ci, care trebuic si-! promunte pe primul loc in rugsciu- ca nu veti vedea pe iudei dand acest eae S€ roaga. Dar, in ce ne priv i dinciagii — preowi sau simpli cregtini, nad ad Solna. joss se cuVInE 58 né-rugam, cheméndy-L pe Dumnezeu cu acest nume™. $i, adancind idea, adauga mai departe: Pentru: 2 arta cd el ~ Sflntul Pavel ~injelege acest nume de Tata in en acceptiune @ cuvantului, Apostolul intrebuinteaz’ ebraica; cl nu zice numai Taral meu, ci Avea, Tatal wee ue patio decat pe buzele adevratilor i Jor Parin a = Omilia a Ala — Epistala edtre aes au Chrisostome, trad, par L’abbe J. Bareille. Paris, 1371} pp. 36-37). Exegeza, cu sesizirile ci din comentariul SE-Toan Gurd de Aur, ni se arata de-a dreptul revelatoare. lateedeeli, Hrisostom ineredinjeaz ci numai crestinii prin boter [I nu. bast Parintele cerese si cu mumele in aramaicd— de Avva, ra numit Mantuitorul fnsusi (Marcu 14, 36) i, prin aceasta, devenim, int-adevar, fii prin adections-in:hagt tani rte mostenitori impreun cu Hristos. $i totodata, repetiim, vine cu observatia semmificativa, spunand: ,.Niciodata at noe Dumnezeu acest nume de Tutd, = $t sa [ se roage cu acest nume". Hrisostom pune astfel in ima unicitatea numelui de Avva si, in acest timp, Eudeii, in Sonstiints transcendenci absolute a lui Dumaezeu gi-a sfinte- Be an mi cutezau niciodaté si-1 rosteascd numele. De aceea, - Evanghelist Matei, in Evanghelia adresat& Evreilor, va fo- — loc de ,.Imparatia Iui Dumaezeu' ~ ,inparitia corurt bag Pee aay fofupl, precum s-a citat mai sus, in predica sostom, cuvdntul dvva apare, curge att de obignuit pe VI CUVANT INTRODUCTIY buzete unor prunci, care se adreseaza, in chip firesc, adevara- tului lor tata dupa trup (gnesion — nagtere fireasca). Or, aceasta a fost sesizarea exceptionala, inspirata am zice, a profesorului Jeremias, anume: ,.Mantuitorul, in mgaciumea ‘din gradina Ghetsimani: #Avva, Parinte...», rosteste euvantul din aramaica al pruncilor prin care El se adreseaz’ Parintelui cerese. Altfel spus, se adreseaz Tatalui Sau ceresc intr-un chip unic, propriu numai Lui. Cercetind mugaciunile din me- diul iudaic — siro-aramaic din acea vreme —, ape curnh Sscsrtase Hrisostom, in nici una din aceste rugactuni nu era invocal Dumaezeu prin Avva. Repetim, cuvintul ¢ rostit numai de lisus, aidoma, arm spune, cu acel cuvant pe care il foloseau. pruncii adresindu-se tatalui lor firesc. De mentionat si faptul, constatat de asemenca, al celor doua cuvinte: Ave §i Ima prin care pruncii chemau fic pe tatal, fic pe mama lor. Atunei se reveleaz’ in invocarea ,.Avwa" un semin cu totull clar, drept vocea absolut Insigi a lui lisus — iprissima vox Jesu — intrucat invocarea este fiirl nici o analogic in ansamblul lite- raturii rugaciunilor iudaice (J. Jeremias, Le message central de Nouveaux Yestament, Paris, Cerf, Foi vivante”, 175, 1976, cap. Abba", p. 59). Aceasta este mérturia sfanta a lui J. Jeremias ca rod al unei munci consacrate Adevarului, urmand cuvintelor Mantuiteru- lui: ,,.-- ciutati gi vet afla..,"; — marturie care 91 prin accastl unicd rugaciune a intrat luminos in credinta dreapta a Biseri- cii, revelind pe lisus Hristos drept Fiul unic gi absolut al Pa- rintelui cerese. Dar, totodata, prin El, posibilitatea ca $i noi s& devenim fii prin Har ai PArintelui ceresc. In acest sens, Man- tuitorul ne incredinjeaza drept fundamentala rugdciunca .,.Ta- tal nostra“. $i, precum se stic, de neomis; Mantuitonul, preci- z4nd relatia Lui unica fata de Tatal, pune in fumina si distinctia _ discontinuitatea totald, atat cu mentalitatea iudaic’ a cpo- cit, dar si cu ucenicii si cu noi toti, rostind in acelasi timp: ViPARINTELE GALERIU Fatal Meu si Tatal vostru, Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru™. Fara insa a omite legatura, adoptiunea in Har ca unii care suntem, din voia Parintelui ceresc, in Duhul Sfant, mos- tenirea Lui, precum si incheie Liturghia: .Mantuieste, Doam- he; poporul Tau si binecuvanteaz’ mostenirea Ta‘, Am evocat toate acestea ca un omagiu adus profesorului Jeremias cu prilejul publicarii lucrarii de fata: Parabolele lui lisus. Privind si aceasta opera, considerata ,.capitala“, a mun- cii sale teologice, se cuyine s& pretuim si aici preocuparea de a privi, contempla pe lisus Hristos — Fiul lui Dumnezeu — in unicitatea, originalitatea slujirii Lui mesianice. Fiecare para- bola este infatisaté ca o icoand a misiunii divine pentru ade- varul omului, Parintele Galeriu ,Pilda celor zece fecioare™ Gravuri in lemn de Teodosie Monahul, Ministirea Neamt, 1826CUPRINS Cuvdnt introductiv (Parintele Galeriu) Cuvént inainte (Joachim Jeremias) Abreviert I. PROBLEMA Note Il. INTOARCEREA DE LA BISERICA PRIMARA LAIISUS 1. Traducerea parabolelor in limba greacé 2. Modificari de prezentare 3. 4. Influenta temelor din Vechiul Testament si din povestirile populare 5. Schimbarea auditoriului 6, Utilizarea ca exortatii a parabolelor de citre Biseric& 7, Influenta situatiei Bisericii a) {ntarzierea Parusiei b) Biserica Misionara c) Reglement&ri pentru conducerea Bisericii 8. Alegorizarea 9. Colectarea si compilarea parabolelor a) Parabole duble b) Colectii de parabole c) Fuziunea parabolelor 10. Cadrul a) Context secundar b) Situatii si tranzitii create de ciitre redactor c) Formule introductive d) Concluzia parabolelor Note sau 27 28 31 31 35 38 48 53 69 72 73 93 93 96 98 100 100 101 104 107 119 CUPRINS, I. MESAJUL PARABOLELOR LUI SUS 1. Acum este ziua mantuirii oa 2. Indurarea lui Dumnezeu pentru cei pacatosi 3. Marea certitudine 4, Iminenta catastrofei 5. Poate fi prea tarziu 6, Cerinta momentului 7. Ucenicie implinita Te 8. Via dolorosa si preamarirea Fiului Omului 9. Desavargirea 10. Actiuni parabolice Note Ty. CONCLUZIE Indice de autori Indice de parabole sinaptice 153 153 161 184 198 208 219 237 259 266 268 315 317 321CuVANT INAINTE Aceastd traducere [englezd] are la bazd a sasea editie ger- mand (1962). In comparatie cu prima edifie englezd (1954), care avea la bazd a treia editie germand (1954), cartea a fost re- vizuitd cu grijd si considerabil marita. A fost atribuit un spatiu mai larg exegezet diferitelor parabole, dandu-se atenfie de- osebitd interpretdrii acestora in contextul lor local palestinian. Totodatd a fost inclusd o discutare a parabolelor din Evan ghelia lui Toma, fradusd in limba germand de O. Hofius. A fost pentru mine o ineurajare neasteptatd sd constat ed ele confirma in bund mdsurd rezultatele la care am ajuns in editia a doua a cartii mele. Vreau sd exprim gratitudinea mea profesorului S, H. Hooke, care si-a pus la contribufie marea sa pricepere ca tra- ducdtor al ambelor editii englezesti ale acestet cdrti, D-rei K. Downham, editor asistent la SCM Press, profesorului B. Ger- rish de la Seminarul Teologic McCormick, care m-a ajutat la corectarea manuscrisului si a spalturilor. Cat de mult este aceasta lucrare indatoratd stimulului si in- formatiei cdrtii de o importan{a, fundamentald a lui C. H. Dodd, The Parables of the Kingdom, ed. a [-a, London, 1 936, se va vedea din multe indicii. Cartea profesorului Dodd a deschis 0 noud erd in studierea parabolelor; desi pot exista diferente de opinie in ce priveste unele detalii, totusi e de necugetat cd vor putea fi vreodatd abateri de la liniile esentiale trasate de Dodd pentru interpretarea parabolelor lui Tisus. Contribufia mea pro- prie constd in incercarea de a ajunge la forma cea mai timpurie pe care 0 putem atinge in ce priveste invafdtura parabolicd a lui lisus, Naddjduiese ed cititorul isi va da seama ed scopul anali- zei critice din a doua parte a acestei carti nu este altul decat 0 reintoarcere, cdt mai intemeiata posibil, la chiar cuvintele lui lisus: Numai Fiul Omului si cuvantul Sdu pot investi mesajul nostru cu autoritate deplind. Géttingen, februarie 1962 Joachim JEREMIAS 5Bill. BZNW Dodd Hawkins JTASt Jilicher I, Manson, Teaching Manson, Sayings NTS RAC RB B. T. D, Smith TALZ ThWBNT ZDPV ZNW ABREVIERI HL, Strack — P. Billerbeck, Kommentar zum N.T. aus Talmud und Midrasch, I-VI, Miinchen, 1922- 1961 Beihefte zur Zeitschrift fiir die neutestamentliche Wissenschaft C. H. Dodd, The Parables of the Kingdom, Lon- don, 1935; editie revazutt, 1936 (eu am folosit re- tipdrirea din 1938). Editia revazuta, London, 1961 (de asemenea, Fontana Books, 571 R Glasgow, 1961), a fost retugaté in cteva locuri, dar nu schim- bat substantial. J.C. Hawkins, Horae Synopticae, ed. a Il-a, Oxford, 1909 Journal of Theological Studies A. Jillicher, Die Gleichnisreden Jesu, I. Tabingen, 1888; ed. a Il-a, 1899 (1910); II, 1899 (1910) T. W. Manson, The Teaching of Jesus, ed. a Il-a, Cambrige, 1935, 1948; este citatd editia retiparita. T. W. Manson, The Sayings of Jesus, London, 1937, 1949, 1950; este citata ultima retiprire men- fionata. New Testament Studies Reallexikon fir Antike und Christentum, Stuttgart, 1950 ss. Revue Biblique B. T. D. Smith, The Parables of the Synoptic Gos- pels, Cambridge, 1937 Theologische Literaturzeitung G. Kittel, Theologisches Wérterbuch zum Neuen Testament, Stuttgart, 1933 ss. Zeitschrift des Deutschen Paldstina-Vereins Zeitschrift fir die neutestamentliche Wissenschaft z1. PROBLEMA Cel ce studiazd parabolele lui lisus, aga cum ne-au fost ele transmise in primele trei Evanghelii, poate fi ineredintat ca se situeaza pe un fundament istoric deosebit de ferm. Parabolele sunt un fragment din stnca originara a tradifiel. Este un fapt general acceptat ca imaginile lasa o impresie mai profunda decat abstractiunea, Printre caracteristicile deosebi- te ale parabolelor lui Lisus este si faptul cA, pas cu pas, ele re- flecta, cu o claritate particulara, caracterul Evangheliei Sale, natura eschatologica a predicii Sale, intensitatea apelurilor Sale la pocainta si conflictul sau cu fariseismul'. Peste tot in spatele textului grecesc se intrevede limba materna a lui Tisus*. De asemenea, elementul pictural al parabolelor este extras din viata de zi cu zi a Palestine. Este demn de notat, de pilda, cA seminatorul din Mc. 4, 3-8 arunca saménta cu atata stanga- cie, incat o mare parte sc iroseste; ne-am fi asteptat la deseri- erea modului obisnuit de a semana gi, de fapt, tocmai o astfel de descriere aver aici. Aceasta se infelege cu ugurin{a cand ne amintim ca in Palestina semanatul preceda aratul’. De aceea, in parabolé semanatorul este infatisat aruncand samanta peste miristea nearata si acest fapt ne da putinta sa intelegem de ce el seamana ,,gi pe carare* *. El seamana intentionat pe-cararea pe care sitenii au bat&torit-o peste miriste’, deoarece are de gand ca, arand si cararea, s4 acopere simanta cu pamant. $i tot cu buna stiinta seamana printre maracinii uscati de-pe pa- méntul intelenit, cdci si peste ei va trece cutitul plugului. Sanu ne surprind’ nici faptul ci unele boabe cad pe teren pietros; calcarul de dedesubt, acoperit cu un strat subtire de paméant, abia daca se vede pana cand plugul il va scoate la suprafata. 9PARABOLELE LUI IISUS Ceea ce mentalitatii occidentale ii pare drept un mod gregit de a face agricultura este pur si simplu o modalitate obisnuit& in condifiile dificile ale Palestinei. Pe deasupra, cand rezultatul compararii parabolelor sinop- tice cu literatura contemporana de acelasi tip, cum ar fi asema- nérile pauline sau parabolele rabinice, da la iveala un caracter foarte personal, o claritate si o simplitate unica gi o neasemu- it stapanire a constructiei, se impune concluzia ca, citind pa- rabolele, avem de-a face cy © traditie demna de toata increde- rea si ca, prin ea, suntem pusi in relatie nemijlocita cu lisus. Nu numai ca parabolele tui Tisus privite ca un intreg repre- zinta o traditie demna de incredere, ci ele, de asemenea, par a fi lipsite de orice element problematic. Ascultatorii se rega- sesc intr-un cadru familiar, in care totul este atat de simplu si de limpede ined si un capil poate intelege, atat de explicit in- cat cei ce ascult% pot zice: ,,Da, intr-adevar, asa este!*, Cu toate acestea, parabolele ne pun in fafa unei probleme dificile, anume cea a reconstituirii sensului lor originar. ca dela primele inceputuri (ale cregtinismului), adick chiar in prima decada de dupa moartea lui lisus, parabolele au suferit 0 oarecare reinterpretare. inca dintr-un stadiu foarte timpuriu s-a declangat procesul tratirii parabolelor ca alego- Til, proces care, timp de secole, a indbusit sensul parabolelor sub un strat gros de praf. Multe imprejurari au contribuit la acest rezultat. fn primul rand, va fi fost o dorin}a inconstient& de a descoperi un sens mai adanc in acele cuvinte simple ale lui Tisus, In lumea elenisticd se obisnuia ca miturile sé fie interpre. tate ca vehicule ale cunoasterii esoterice, iar in iudaismul ele- nistic exegeza alegoriod se bucura deo inalté prefuire; era deci de asteptat ca invatatorii crestini sd recurga la aceeasi metoda’, perioada urmatoare aceasti tendin{a a fost stimulaty de faptul cd existau patru parabole evanghelice care suferiseri o amanuntita interpretare alegorica a elementelor lor particula- 10 PROBLEMA e (Me. 4, 14-20; Mt. 13, 37-43; 49-50; In. 10, 7-18), ae : inde toate, teoria ,,impietririi inimilor’ , care con np Sraboibla ca avand menirea sa ascunda in faja celor ber taina imparatiei lui Dumnezeu, a dus la predominanja idei retare alegorica. : in ce Seok interpretarea alegorica a prrernees a a ziu; ins aici, avand in vedere importanja oe a ricopei, trebuie sé spun ceva despre tema ,,imp : are in Me. 4, 10-12. , So achareica sa intelegem acest = eg sigan e scl rabolelor in Mc. 4, 1-34 este art b pete ara (1) Amanuntele secon de Scricrea situatiei; potrivit v. 1, lisus oe sane oe ie, iar v. 36 reia acest amanun = uct ni x Retort lacului ,,asa cum era, in corabie". In v. 2 on os amérnunt a fost uitat demult. (2) Paralel a. = turd a situatiei, apare 51 o schimbare a — s -. = lisus se adreseaza eae . gi meu fre an iveste cu v. 10, in care i Sta waits ia restrans de ascultatori (ot epi oa ody toi Sd8exa). Astfel, v. 10 cuprinde un adaos palacttinies (3) Acest adaos din y. 10 se oe Ce ea me ui ca juri lingvistice decisive . TT 88), inte ™ aa ake saktiecelsl (4, 14-20) trebuie cae oni aie al traditiei mai tarziu decat insdsi ee Dar recunoasterea faptului ca Mc. 4, 10-20 nu —— om mai vechi strat al traditiei nu epuizeaza ee sree tice pe care le ridica Me. 4, 10-12. Trebuie mai ae J renal care I se pune lui Iisus in v. 10 (,,¢i : = lreapre pilde“) primeste un indoit raspuns, cu ee poem introductive diferite; in vv. 11 ss., lisus spune : ae in pilde, iar in vv. 13 ss., El an the ana lui. Nimic, inv. 10, nu sugereaz : o fe vost in mod obisnuit in pilde. Mai degraba reprog 11re PARABOLELE LU nsus din v. 13, eu care in mod cor ii i pretarea, Sugereaza ca la non mown. eae ta de intelesul parabolei Semanatorului. Astfel, y. gatura dintre v, 10 sj vv. 13 85. ; ra Punetul de vedere ca vv. a. himpuriu, El dateaza dinainte de Maren! Gucduaiet tease Paralelismul antitetie (we 11)8 baa “ : ketvorg (v. 11)" si circumlocutiunea, folosi. ao = © indica lucrarea dumnezeiasca"®, sunt tipic i. egy : . Presus de toate, ins’, trebuie 8d avem ji a : er din fs.6, 9 5., in Me. 4,12 se indeparteaza ‘ec ebraic si de Septuaginta, fiind insi conform cu (1) intimp ce in textul ebraic gi in inta, i ope, este la persoana a the; sick hota ee ' rotor try BAézaony, ete.) $i Targumul au perpen dhiotesiae a : aun in Targum Participiile Bie TOVTES si fees o ee : . a) au un echivalent participial (hazan Gece - nai lzbitor este faptul remarcat de Man- oie Sila ined discutii, al acordului dintre Me. 14 ee ‘argumul la Is. 6, 10. Textul din Mfc. Kal ced ‘adi= § Se indeparteaza cu totul de textul ebraic¢ (mnths ‘fo). 12 PROBLEMA precum si de Septuaginta Kal iaoopo obtobs $i de Symma- chus «ai ia6f, dar, pe de alté parte, este in acord cu Pesitta (wnest'bheg leh) si chiar gi mai strains cu Zareumul (w*yistebheg Fhon), Acest acord dintre Mc. si Targum merge pana la ami- nunte; (a) in locul verbului ,,a vindeca™ (/s.6, 10 ebr., Septua- ginta, Sym.) Me. si Targumul au ,,a ierta’”; (b) in loc de sin- gularul Je (Js. 6, 10 ebr.) amandoi utilizeaza pluralul'’; (c) amandoi evita utilizarea numelui divin prin intermediul pasi- vului. Deci, Mc. unmeaza paratraza textului din Js. 6, 9-s., uti- lizaté in mod curent in sinagoga, iar cunoscutul acord ,,creeaza © putericd prezumtie in favoarea autenticitatii* loghionului nostru”, fiind de o importanta fundamentala pentru exegeza textului din Mc. 14, 11 s. In v. 11 gasim 0 antiteza intre ucenicii lui lisus (,,voua") si cei ce sunt ,,afara“ (Em), el zicind: ,,Voud v-a dat Dumne- zeu™ s4 cunoasteti taina imparatiei lui Dumnezeu“. Aceasta nu este, desigur, decat un strigat de bucurie! Darul lui Deus este pentru ucenici. Mai mult inca, ,,taina Imparatiei lui Dum- nezeu“, care constituie darul lui Dumnezeu, nu trebuie sa fie inteles ca implicand revelatii generale despre imparatia lui Deus care va veni, asa cum arata singularul, o revelatie anu- me, adica recunoasterea prezentei ei in lume*!. Aceasta recu- noastere este pe de-a intregul rezultatul harului lui Dumne- zeu, In v. 11, se defineste un contrast net intre ucenici si cei care sunt in afara, éxeivorg 6€ toig Ew év napoPoraig to mavto yivetan. Aici trebuie sa se ia in considerare doua puncte lingvis- tice. (1) Paralelismul antitetic dintre cele doud clauze, v, lla giv. 11b, cere ca pvotiov gi mapoBoAn si corespunda. Dar aceasta nu se intampla daca napafoAn este tradus prin ,,para- bola‘, numai daca termenului napafody i se da sensul uzual al echivalentului ebraic maSal si al celui aramaic mathla, cu alte cuvinte, cel de ,,enigma“”. Aceasta ne da tocmai antiteza ceruta: voud va este descoperita taina, pe cand cel din afara se izbesc de enigme. (2) In textul nostru, yiveo@ou ,,a se intam- 13PARABOLELE LU TSUs las . ; ye pene ca verb impersonal la dativ, nu este din idiomul aie i constituie un semitism. El reda un termen aramaic ‘yal apartine cuiva‘, ase intampla cuiva’, a fj atribuit si cuiva’, ? pang peo tgp. ded (Me. 4 11), de exemplu in Fac. 15, 1: ae a mnului catre Avraam..,, in Vis". Deci Me. fant lus aittch »Dar celor care sunt afara toate le oe ein enigme , CGA ce Vrea si Spuna ca raman — a a ei. Pentru a intelege clauza cu'tva, din Me. 4, 12 Serie » este Imperios necesar ca acele cuvinte ce i @ sa fie considerate Citate libere din Js. 6 al ee fie o abreviere a lui tve TANpwO si urmeaza a fi oe a wentru ca‘, in cazul hotarari ilor dumnezeiesti pul si plinirea sunt identice' 2 Astfel, versetul ing cna one ca (aga cum este scris) uiténdu-se. Sa priv K si ou. nd, s& nu inteleaga‘, ab mga its sfargit, in ceea ce Priveste clauza j ae ; Clauza introdusa prin : obits ee i i exiotpéwmoty koldmed fj acto oe cul ailma, care sta la baza 8a, este ambiguu: ania Ud cuvintele pot s¥ insemne: ( 1) ,,pentru ca 34 nu“ i ) a canu buntva’Y, in timp ce dilema mai poate baie G ae - Lfmote din Septuaginta din Js. 6, 10 ca reda. ‘Wul pan, este inteles mai bine in Primul sens ( pene tul c& aceasta &xegeza a considerat concluzia din Js. 6, 10 in mod absolut ca o promis Tune ca Dumn il va i Porul Sau daca acesta 8€ Va pocai.”* ee ied Aceast& interpretare ¢ ce i © Ontemporana a lui Js. kenaeete : lert4rii trebuje Presupusa, de ites . rad ie o b, deoarece exprimarea de la sfarsitul iacliane > '4, 8a Cum s-a vazut la p. 15, evidentiaza un acord a: 14 PROBLEMA na la amanunte cu traducerea targumicd a lui Js. 6, 10b. Acel inote din Me. 4, 12 este, deci, o redare a targumicului dil*ma si trebuie redat prin ,,dac& nu‘; De aici, rezulta cé Mc. 4, 11 ss. trebuie tradus astfel: ,, Voud va este dat sa cunoasteti taine- le imparatiei lui Dumnezeu; dar pentru noi, cei de afara, totul este obscur, pentru ca ei (precum este scris), uitandu-se, si nu vada si, auzind, s4 nu inteleaga, dacd nu se vor intoarce §i Dumnezeu” ii va ierta pe ei, De unde tragem concluzia ca loghionul nu priveste parabolele lui Lisus, ci se refera la pre- dica Sa, in general,” Taina Imparatiei prezente este dezvaluita invataceilor, dar pentru cei de afara cuvintele lui lisus raman obscure, deoare- ce ei nu recunose misiunea Lui §i nici nu se pocdiesc. De aceea, cu ei se implineste teribila proorocie din Js, 6, 9 ss. Si totugi, mai ramane o speranta: ,,dacd se pocdiesc, Dumnezeu fi va ierta“, Ultimele cuvinte permit sA se intrevada mila lui Dum- nezeu cea iertatoare. Pe temeiul contrastului net intre ucenici si cei din afara” pe care il prezinta, loghionul despre a cdrui vechime s-a facut mentiune la pagina 12 nu poate s& fie mai timpuriu decat mar- turisirea lui Petru, adici acea perioada a invatiturii tainice a lui lisus; el infatiseaza rezultatul intotdeauna indoit al oricarei propovaduiri evanghelice: oferta milei si amenintarea inevi- tabilei judecati, inseparabila de ea, eliberare si team, mantu- ire $i nimicire, viat& si moarte.” fns& Marcu, ingelat de cuvantul capcand rapooAh, pe ca- re in mod eronat |-a inteles ca ,,parabola“, a inserat loghionul nostru in capitolul parabolelor.” Daca Me. 4, 11 ss. nu sé refera nicidecum la parabolele lui lisus, atunci acest text nu ofera nici un criteriu pentru inter- pretarea parabolelor si nici o garantie in incercarea de a gasi in ele, printr-o interpretare alegoric4, vreun inteles tainic, as- cuns celor din afaré, Dimpotrivi, Mc. 4, 11 ss. afirma ca parabo- lele, ca toate cuvintele lui Iisus, nu vestesc ,,taine“ speciale, ci 15PARABOLELE LUT O50 n © . a * trun * , ~ unica ,,taind a Imparatiei lui Dumnezeu‘, adica taina pt!el contemporane in cuvantyl $i in lucrarea Ini Tisus.2? _— metodei de interpretare alegorice. Este cum se poate = nea 2 seen sa History. of the Interpretation of i rable Storia interpretarij Parabolelor tui lisus), istoria a secole de distorsiune gi fresita tijuemebe-tiegs d au as i : Daniil incoace utilizeaza alegoria in scopul de a-si pre- enta revelatiile Intr-o forma politica disimulata, greu ve cunoscut, lar intr-o mai mica masura, literatura rabinicd ee i font ane totusi lucrarea sa ramane fundamentala- ives ¢ Izolate la metoda alegorica, in studii mai : i : Imai decat sa confirme aceasta judecata. yaromh ise Dar asa Cum nimeni altul ny a aratat mai bine dec4t C. H cc iter a facut lucrul numai pe juméatate.** Efortul shu a elibera parabolele de interpretirile alegorice fantastice 31 . »Parabola bogatului si i fi a $1.4 Sdracul atts He S@ aduca bucurii intr-o viata de suferinga : ” ta de viata de placeri* (Le. 16, 19-31), Lectia ‘ ole1 cu bogatul nebun este Ca ,,pana si cel mai bogat Sn 16 PROBLEMA nebuni este in orice moment cu totul dependent de puterea si indurarea lui Dumnezeu“(Lc; 12, 16 ss, )” .,inteleapta folosire a prezentului ca o conditie a unui vii- tor fericit™ este lectia parabolei iconomului necinstif (Lc. 16, ‘8)*. Forma originala a textului din Mz. 24, 45-51] era menita s4 stimuleze pe ucenici spre ,.o cat mai serioasa Indeplinire a Indatoririi lor fata de Dumnezeu“ *, ,,Rasplata se céstiga nu- i prin silinti* este ideea fundamentala a parabolei talanti- rMft. 25, 14 ss.)*. Nise spune ca parabolele prevestesc o utentica umanitate religioasa; ele sunt despuiate de incarca- jura lor eshatologica. Pe nesimtite, lisus este transformat intr- in ,,apostol al progresului* (Jilicher II, p. 483), un invatator de intelepciune, care expune o morala si o teologie simplifi- cate, prin mijlocirea unor metafore si povestiri atractive. Dar nimic nu poate sa ise asemene mai putin decat aceste trasd- turi, Caci Jiilicher— vai! — s-a oprit la jumatatea drumului. El a curatat parabolele de grosul strat de praf cu care le acoperi- se interpretarea alegorica, dar dupa ce a indeplinit aceasta sarcina preliminara nu a mers mai departe. Asa cd principala sarcina ramane de indeplinit: trebuie sa se incerce a se regasi intelesul originar al parabolelor. Cum se poate face aceasta? Efectul operei lui Julicher a fost atat de coplesitor incat multaé vreme n-au aparut studii speciale importante asupra pa- rabolelor. In cele din urma, Scoala critica a formelor (Form- criticism school) a incercat $4 inainteze pe linia unei clasifi- cari a parabolelor pe categorii. S-a stabilit o distinctie intre metafora, comparatie, parabola, alegorie, asemanare, ilustra- tie s.a.m.d., 0 munea sterila, pana-n cele din urma, deoarece ebraicul maSal si aramaicul math/a imbratisau toate aceste ca- tegorii, si inca multe altele, fara deosebire. Acest cuvant poa- te insemna in vorbirea comunda a iudaismului postbiblic, fara a recurge lao clarificare formala, tot felul de forme figurate de vorbire: ,,parabola™"', ,,asemanare“’, ,alegorie‘*”, ,,fabu- la“, proverb", ,.revelatie apocaliptica’*, ,,enigma'”, ,,sim- 17PARABOLELE LUI TSUS ead wil a spseudonimie™”, »Persoana fictiva'’, exemplu'! = ao *, ,analogie‘*, »combatere“*, ,stiod he a a fel, mepaBonh are in Noul Testament nu numai sen- : oa Sune i 2 si _ cel de ,,comparatie (Le. 5, 36; Mc ; Fe iol (£y. 9, 9; 11, 19); 8); in Le 4, 23 el ar trebui si fic redat prin ence scart t - e ~ »proverb™; in Me. 7,17 el inseamna »enigma'*? ‘iar L14,7- pur $i simplu regula‘. De asemenea, sensul de oe variazi intre ,,parabola“ (Jn. 10, 6), proverb“ (2 t. - Soh riety (Un, 16, 25, 29), i uy »Parabola* este utilizat in i ag dori s4 subliniez, in sensul larg al hui meant oo parabolelor lui Tisus s& se tneadreze in categoriile res — grecesti inseamna ale forja sa asculte de o lege striina aly int-adevar, nu s-a realizat nici un progres mergandu ea aceasta linie. Rezultatele foarte importante pe care le ey Scolii critice a formelor nu si-au gasit pana acum o aj is care —. xs domeniul studiului parabolelor,* a © vedere care a deschis caile unor noi oa Prezentat pentru prima datS, dacd nu ma see eda ux", care a stabilit principiul ca parabolele trebuie si fie hers in pana Viefii lui lisus, Din nefericire, modul in sare a Incercat,s4 dezvolte in cart ist j tia ramas deschis obiectiilor, astfel ies enaphs fies rh 2 comentarii patrunzStoare asupra amdnuntelor, B . D. Smith ''@ mers cu mai multA prudent’ pe aceast’ li ie gi areugit ca pentru multe texte s4 elucideze fondul istotie’h p a pee ce oad este faptul ci el s-a mee ce ale parabol i nu s- i pretarea lor teologica. Dar cea see reatiagt ape eo in di. pio so prima data de Cadoux a fost cartea lui po fs ee aceasta carte extraordinar de semnificativa a pentru prima data incercarea, realmente reusita, de a plasa parabolele in cadrul vietii lui lisus, inaugurandu-se 18 PROBLEMA astfel o er noua in interpretarea parabolelor. Totusi, Dodd si-a limitat preocuparea numai la parabolele despre imparatia ce- rurilor, iar natura unilaterala a conceptiei sale despre Impara- tie (Dodd accentuand cu putere punctul de vedere ca acum, in sfarsit, imp4rtia a intrat in istorie prin lucrarile lui Iisus) a dus la o restrangere a eshatologiei, care a continuat sa exerci- te o influentd asupra interpretarii sale, de altfel, magistrale. __ Avem de-a face cu o conceptie care, simpla in esenta, im- lica consecinte importante. Anume ca parabolele lui lisus nu sunt in nici un caz, in primul rand, productii literare, nici nu ‘au ca obiect stabilirea unor maxime cu caracter general (,,ni- ‘meni n-ar fi rastignit pe un invafator care folosea povestiri placute spre a intario moralitate prudenta*)®, ci fiecare dintre ele a fost TostitA intr-o situatie reala a vietii Ini lisus, intr-un moment anume si adeseori neprevazut. Mai mult, dupa cum vom vedea, ele priveau cu precddere situatii conflictuale, Ele corecteaza, reproba, atac’. In cea mai mare parte, desi nu in mod exclusiv, parabolele sunt arme de lupta. Fiecare dintre ele cere un raspuns imediat. Recunoasterea acestui fapt ne indica natura sarcinil pe ca- re o avem de indeplinit, lisus a vorbit unor oameni tn carne $i oase; El s-a adresat situatiei de moment. Fiecare dintre para- bolele Sale are un cadru istoric definit. A-1 descoperi este sar- cina ce ne sta in fata“. Ce vrea lisus sa spuna in momentul acesta sau in alt moment anume? Care trebuie sa fi fost efec- tul cuvantului Sau asupra ascultatorilor Sai? Acestea sunt in- trebarile la care trebuie s& raspundem, pentru ca, in masura in care este posibil, si redescoperim sensul originar al parabole- lor lui Iisus, sa auzim din nou vocea Sa autentica,NOTE Note 7. Ploralul tég mopoBoAde (v. 10) nu este, dup cum se pare, nici o referinté la vy. 2, (koi 26iéacKev abtots Ev mapaPoAatc ToAAG), nici unul din pluralele generalizatoare comune in Evan- ghelii (pentru acest semitism, cf. p. 68, n. 75), ci trebuie privit‘ca o alterare de catre Marcu datorata insertiei vv, 11 s. 8. Formula de legaturi al lui Marcu Kai 2Aeyev abtoig trebuie sa fie distinsd de xcel EXeyev care apare in Evanghelia de la Mareu numai in 4, 9, 26, 30 si poate fi anterioara lui Marcu; o paralela va fi gasita in introducerea comuna la zicerile rabinice prin cuvintele hu haya'‘omer (de ex. in Pirge'Abhoth). 9, Singura analogie (desi de un gen diferit) va fi gasita in. Me. 8, 34. 10. G. Masson, Les Parabales de Marc IV, Neuchatel-Paris, 1945, p. 29, nr. 1 si 68eKe: este caracteristicd lui Marcu insusi. 11. Avand in vedere cele ce s-au spus mai sus, se poate presupu- ne cd au existat trei stadii de dezvoltare a materialului din Mc. 4, 1 ss.: (1) Traditia a impreunat cele trei parabole ale lui lisus cunoscute: cea a semanitoului, a semintei care cregte de la sine gi a grauntelui de mustar; ele sunt legate prin koi @Xeyev. (2) Marcata de situatia schimbata deja mentionata (v. 10), a fost inserata o intrebare gi, ca raspuns la ea, interpretarea parabolei semAndtorului (vv. 10, 13-20); v. 33 apartine, de asemenea, acestui stadiu al traditici, cum o arata intrebuintarea absolut a lui 6 AGyog (ef! p. 83). (3) Cu formula xat BAeyev abtots (vv. 11, 21, 24), Marcu a introdus in vv. 11 s., prin intermediul termenului napoPoAat, un al doilea raspuns la intreba- rea din v. 10 gi, de asemenea, a mai adaugat dou’ parabole (cea de- spre lumina, in vv. 21-23, si cea despre masurd, in vv. 24 s.). Mai mult, el a lucrat asupra cadrului: naAiv, Wrgato, avvéryeto (pre- zent istori¢c), Kal BAeyev aitoig, S60 i (vv. | 5.) sunt caracteris- tici lingvistice ale lui Marcu; el a extins detaliile asupra auditorului din v. 10, prin adiugarea vv. 11 ss.; v. 34, de asemenea, trebuie sa fi venit de la el, cAci expresia yopico 5€ mapoPodti¢ este o referire la v. 11b. Cele trei stadii ale traditiei (lisus, Biserica primar, Marcu) se pot recunoaste pe parcursul intregii Evanghelii de la Marcu, insi nicdieri atat de clar ca in capitolul 4, 12. Concordanta arata acest lucru foarte repede, pwothptov, 8é- Soto ca circumlocutiune referitoare la lucrarea dumnezeiasca, ot 1. H. D, Wendland, . vj i HD, V 1, 1 Von den Gleichni L Paes Theologien, 11, 1941. 17.29 “ERLE Hh - Din multele exemple, unul poate fi selectionat si anume: frec- Osit acolo unde noi il tradu- 3..G. Dalman «Vier erlei Acker“, in Fis ina—Jahrbuc ey 9 léisti 2. a adastina-—Jahrh th, 2 1926, Pp. 120-132, b Shab 73b:; ain Palestina aratul vine dupa se- aac eae “are condue pana la produsul finit: él sea- uae agit 2H snopi, treiera...“; Shab. 7, 3: »Seminand, lovee — unele texte rabinice acestea sunt redate in ordine de W.G. ssame in Sowing nd Poughenee evant et itt fi panne Ai 5 foughing™, in Exp, 7, 72, 1960- — be — Mastema a trimis corbii gi palette si ae a a fost semanata in pamént... inainte.ca ei sq poata Pa 1h ardturd simanta, corbii au cules-o de pe Suprafata solu- lui Jub14, 11). me ). Ch, de asemenea, fer, 4,3: $4 1 semeni printre » P. 298: Evanghelia lui Toma 9in- 20 21PROBLEMA Gm, te meyrce, tea apar numai in 4s..6, 9 88. ca insumand numai of # mai of in ti i oe ane! text si la ucenici, cum eee veshnin: C.F Bumey, 7h ; : : eae Y: The Poetry of Qur Lord, Oxford, 1925, p, 20 14, J, Jeremias, P- 126,n. 2,3, : - * - éédotan, yiveton; y, 12: cepedi. pre WM, Manson, The Teaching af Jesus, Cambridge, 194 uh - 77 (in viitor citat ca: T. W. Manson Teaching) ns ' a a ug. il deriva Pe rapha' (Is. 6,10, cu aleph final, : inseamna ‘i eca™), din raphah (cu he final inseamna a ierta‘), Pesh. si Marcu, ib aesooiai 18. Asa si mai inainte: : (ds. 6, 10 ebr. are jon on W. Manson, Teaching, p: 77, . Pasivul & i U ie eota este folosit cao circumlocutiune pentru nu- Br A, Jilicher, Die Gleichnisreden s 9 (1910), pp. 123 s, (in viitor citat: Jiilicher, 1); J. Schniewi ay Ae renner Deutseh, I, la Me. 4 IL: G Reon - + IV, pp. 824 8.; M. Hermaniuk, La parabole éveneeinne Bruges-Paris-Louvain, 1947, p. rie sine oe aoe Masal este sinonim (precum deja in Vechiul T; - i. an 2 ai Hab. 2, 6; Ps, 49, 5; 78, 2; Prov 1, 6), Ss 117,p §1 in 39, 2, 3) siin 4 Exzdra, (4, 3), cu hidha (ghici- The Eucharistic Words of Jesus, Oxford, 1955 Emotpéyooty, Targ.: withubhun Jesu I, ed. a I-a, Tubingen, 3; 68, 1; 69, 29), sila f by .. c = la 7, 89: Cu Moise Dumnezeu binosbii fa eh eee alaam Aumal in m‘Salim (vedenii)*: Targ. la 2 Cron. 9 eda el Taicul hidhoth prin mithlawan d*hidhin ies bsg si pentru Texpaonn. Sir. 47, 17 redi hidha prin nopaBoan, noe ape Pipaiyg| aiviypétoy, $i 39, 3 are aiviypéta owe ates fe: 7, 17, mepoBoky are infelesul de .zicala ob- ae are’, aga, de asemenea, Baruh 6, 10; 17, 2 si 22 NOTE ‘eazional in Pdstorul lui Hermas (cf. O. Eissfeldt, Der Maschal im lien Testament, Giessen, 1913, pp. 17-19; Jiilicher, I,.pp. 40, 204 .). Ind. 16, 25, 29 nopoipic, ca opus lui nappyoto, inseamna Fi ical obscura (of. J. A.T. Robinson, ,, The Parable of John 10, 1- “ in ZNW, 46, 1955, pp. 233 s.). 23. La fel, Ch. Masson, Les Paraboles de Mare IV, Neuchatel, is, 1945, p. 28: ,,Dar pentru cei care sunt in afara, toate se petrec simboluri.“ 24, W. Bauer, Worterbuch zum N. T., ed. a V-a, Berlin, 1958, col. 747. Este, de asemenea, posibil ci aramaicul a’, care sta la baza ui (vo, ca in Turg. la Js. 6, 9, s& aib& forta unui pronume relativ: Pentru cei care sunt in afard totul ramane obscur, «care privesc gi fotusi nu vad» (T. W. Manson, Teaching, pp. 76 ss.). {ntelesul este acelasi. 25. wirote are frecvent ambele sensuri in Septuaginta. 26. H. L. Strack, P. Billerbeck, Kommentar zum Neuen Testa- ment aus Talmud und Midrasch, 6 volume, Miinchen, 1922-1961 (in viitor citat ca Bill.), in I, pp, 662 s., di patru exemple de exegeza rabinica la Js. 6, 10b; ele sunt toate de acord in a intelege Js. 6, 10b nu ca pe o amenintare a impietririi finale, ci ca pe o fagdduinta. 27. Pasivul dpe) este un alt caz (ca si Sé30te din Me. 4, 11) de evitare a folosirii numelui dumnezeiesc prin mijlocirea pasivului. 28. Cf In. 16, 25a, unde lisus fsi desemneaz’ ansamblul propo- viduirii ca vorbire év mopoystaug (cf Mc. 4, 11b: év mopoBoAcis). 29, Pentru acelagi contrast, dar intr-o alt& metaforl, ef Mt. 11, 25 s. par. 30. J. Schniewind, in Das Newe Testament Deutsch, I, in Mc. 4, 12. 31, Me. 4, 10 era urmat la origine de v. 13. 32. Vezi si J. Horst in TAWBNT, V, p. 553, n. 102. 33. Jiilicher, I, pp. 203-322. 34. L. Heinemann, Altjiid. Allegoristik, Breslau, 1936; Bill., III, pp. 388-399. 35, Dodd, pp. 24 ss, 36. A, Jilicher, Die Gleichnisreden Jesu, Il, Tiibingen, 1899 (1910), p.'638 (in viitor citat: Jilicher II). 37. Jiilicher II, p. 616. 23PROBLEMA 38. Op. cit., p. $11. 39. Op. cit., p. 161, 40. Op: cit., p. 495, 41. Numeroase exemple. 42. b. Pes. 49a. 43. Mech. Ex. 21, 19 par., of Bill, IM, p. 391. 44. 4 Red. 4, 13 (armean); b. Ber. 61b; b. Sukka 28a: b. Sank, 38b, 45, Echa rabb, Prooemium 24, ef. W. Bacher, Die exegetische Ter- minologie det jiidischen Traditionsliteratur, I, Leipzig, 1905, p. 121, 46. Vezi mai sus, n: 22. 47, Ibidem, 48. b. Sanh. 92b. 49. Nidda 2, 5, 50. b. BB. 15a; b. ‘Er 63a, 51. Ex.r, 401a 31, 1s, 52. b. Keth. 22ab. 33. j. Yoma 3, 41d, 54. j. Keth. 2, 26c, 35. Git. 9, 9b. Git. 88b, 89ab, 56. b. Pes, 14a, 57. Vezi mai Sus, n. 22. 58. J. Wellhausen, Das Evangelium Marei, ed. a Ia, Berlin, 1909, p. 29, 59. Pentru analiza formal-criticd a parabolelor, vezi mai Jos pp: 28 ss., mai ales pp. 93 ss. 60. The Parables of Jesus, their Art and Use, New York, 1931, 61. The Parables of the Synoptic Gospels, Cambridge, 1937 (in Viitor citat ca B.T_D. Smith), 62. The Parables of the Kingdom, Londra, 1935, editie revazuta, 1936. Am utilizat retiparirea din 1938. 63. C. W. F Smith, The Jesus of the Parables, Philadephia, 1948, p. 17, 64. ,,Poate ca este cu putinta ca, avand in vedere colectia de pa- rabole din Mt. 13, si explicdm problema astfel: « Ca §i Cum tot ceea ce ne-ar fi rimas din predica unui predicator celebru din timpul nostru ar fi o colectie de Povestiri ilustrative (F. C. Grant, ,.A New 24 NOTE ok in the Parables", Anglican Theological Review, 30, oe 19). O atare colectie ne-ar putea da o idee despre wepirsela aed qumai dacA am sti, in fiecare caz in parte, ce idei aerated dicatorul s& ilustreze prin fiecare exemplu i oat Se isemeaen: vom intelege individual fiecare parabo ane tia din Mt. 13 numai dacd vom putea sa ne reconstituim si 4 in care a rostit-o lisus.Il. INTOARCEREA DE LA BISERICA PRIMARA LA lisus Asa cum au ajuns pana la noi, parabolele lui lisus au un blu cadru istoric’. Cadrul istoric original al parabolelor, ca si al tuturor ziselor Lui, il constituie o situatie specifica pe rsul activitatii lui Tisus. Multe dintre parabole sunt spuse atat de viu incat este fi- c s& li se atribuie (si) sf se accepte cA au izvorat dintr-o in- plare reala*, Dar dupa aceea, inainte ca ele s4 primeasca o forma scrisa, ele “au trait in Biserica primara, ale carei pro- povaduire, predica si inva{atura aveau drept continut cuvinte- le lui Iisus, in activitatea misionara a Bisericii, in adundrile ei ori in instructia ei catehetica. Ea a adunat si a aranjat spusele lui lisus pe teme, a creat un cadru pentru ele, modificand ade- sea forma lor, cand largind, cfnd alegorizand, totdeauna tn re- latie cu propria-i situatie intre Cruce si Parusie. in studiul nostru asupra parabolelor lui lisus este impor- tant si fim constienti de diferenta dintre situatia lui Tisus i cea a Bisericii primare. in multe cazuri, va fi necesar s indepartim spusele si pa- rabole lui Iisus din cadrul de viata gi gandire al Bisericii pri- mare, in incercarea de a restabili cadrul lor originar din viata Jui lisus*, daca vrem sa auzim, o data mai mult, intonatiile ori- ginare ale rostirilor Sale si s4 experimentiim din nou calitatile Vitale de forté, conflict si autoritate din evenimentele istorice. De indat ce facem incercarea s ne asiguram de cadrul isto- fic originar al parabolelor, ne intélnim cu anumite principii bine definite de transformare. 27INTOARCERFA DE LA BISERICA PRIMARA LA LISTIs i o - Evanghelia lui Toma’ ne furnizeaza o traditie in- pendenta’, pentru unsprezece dintre parabolele sinoptice he este de un mare ajutor in aceasta incercare. Acestea sunt urmatoarele: Loghionul 9 Semanatorul (ef p, 9) obo 20 Grauntele de mustar (cf p. 185) ghionul 21b si 103 Furul (cf pp. 91, 99) pei 37 Parabola neghinelor (cf. p, 263) pen 63 Bogatul nebun (cf p. 203, n. 62) +e om 64 Cina cea mare (eho 21s) Lonel a Lucratorii cei rai ai viei (of Pp. 76 ss.) rian 6 Margaritarul (cf Pp. 238 s,} Pieae 96 Aluatul (ef p. 185) ehionul 107 aia cea pierduta (cf p. 170) Loghionul 109° Comoara (of p37) Mbt DebeAibass ois tag shes ou tetris accat an tuail ins In evangheliile Evanghelia sinoptice lui Toma Me. Material comun lui Mt. si Le. ; ; Special in Me 10 7 Special in Le. 15 : ONT an amir terteecieteersem et Sod 1. Traducerea Parabolelar in limba greaca aches i aramaica galileeand’, Sarcina de a traduce ann in greacd, care a fost intreprinsa la o data timpu- > S mpicat in mod necesar, uneori intro masura consid rabila, in general insa intr-un grad redus, nenumarate pe 28 TRADUCEREA PARABOLELOR IN LIMBA GREACA intelesul lor. De aici rezulta ca retraducerea parabolelor in imba materna a lui lisus-este poate cel mai important -sprijin recuperarea sensului lor originar’. 5a speram ca numeroasele exemple prezentate in aceasta e vor stabili adevarul acestei afirmatii mai bine decat con- turile teoretice. Orice om inteligent isi va da seama de caracterul experi- ental al unor atari retraduceri. Totusi, nu se poate nega fap- ul ca ele se sprijina pe o baza ferma. Intr-o masura deosebita, eroasele variatti in traducere, care apar in traditia evan- elicd, furnizeaza informatii demne de incredere referitoare vocabularul aramaic, care sta la baza acestei traduceri. Din nefericire, importanta acestui valoros sprijin este inca cu greu recunoscuta si inc si mai putin utilizata in mod sistema- tic. Parabola locurilor la ,,cina cea mare“ poate servi ca exem- plu pentru a demonstra cum doua versiuni, mult diferite in limba greaca, ne conduc inapoi la una din aceeasi traditie ara- maica. Variantele sunt subliniate. Le, 44, 8-10 Mt. 20, 28 (D. it., sy.) “Otay KANOijc DRO tIvog gic §=—- Elcepyduevor 6é Koi mopa- és Et ie ji] KaTOKALOiS ic T TowtoKioiay, jiimote EvTuloTepdc Gov fj KexAy pevog Da orbtod, kai €hOov 6 of Kai abtoy KoAeooc Epet Gor foc tottw tomov, Kai tote & i vovng tov Eoyotow dmoy Koteyely. Ht) dvordivesde ei¢ tobe ebeyovioe torous, jifmote EvbogbtEpc cou emedOy wal mpocehOby 6 dermvo- ADM emp cov Eu Koro ydpen, kal KotesyvvOnon. 29INTOARCEREA DE TA BISERICA PRIMARA LA “AAM Stay KANO fic, ‘Edy 5¢ mopevOeic divernece etc tay Gvaréone cig thy Httover SUS Esxortoy ténov, a kal &néA@n cov iva: Stev EA0n en ig : Ge épei cor PEN GON 0 SeLRVOK) tro. Pike, RpocoveBnoL ‘ * : Govorye Et. dvi, tote Esto Gor S6Eo even OV Tévioy taHy ovvEVvOL- KELME VOY cot, kal éote1 go. tofto xorg. - Loy. Trebuie s4 se tina seama de a urmatoarele puncte: - maicul mistutha are dublul inteles de: (1) pence ce. asi ‘: Variantele yejot, Servicer (r. 1) provin ei if ‘utha, care are intelesul de »banchet*, vile ae ei (r. 18) se datoreazs ambiguitatii aramai- © inseamna: (1) ,,lauda“, onoare“ faima ee : i is ae > »faima"; (2 eg > Parte“. in Pasajul nostru intelesul este cel de stale : m Vanate forme compuse: r. 1: KoAetv, nopaxakety: ¢ as CTOKALVECBoL, devorchi veo@on; 1. 7: Spyec@an, npocép = Gort; r. 17: TposavoBaivery, ouveryey, ‘ Aceste variante se datoreaza faptului ca aramaica mu for- Seen si daca sé lau in consideratie traducerile Evan- lilor in siriana siin christo-palestiniana (unde, totusi, tre- We Sa se tind seama de diferentele dialectale), detine: : mijloc in plus pentru a controla procesul de rettalacdne a. 30 MODIFICARL DE PREZENTARE fesia creata de toate acestea trebuie sA fie aceea c4 acum exis- © probabilitate mult crescuté de a ajunge inapoi la textul iginar cu ajutorul variantelor de traducere, 2. Modificari de prezentare Era inevitabil ca, in procesul de traducere in greaca, nu nu- i vocabularul, ci si prezentarea materialului sa fi suferit o taducere“ in termenii mediului elenistic. Astfel de modifi- ri apar in parabolele lucanice, ca de exemplu substituirea icii de constructie elenistice’, a procedurii de drept ro- *, a horticulturii" si a scenariului”, nepalestiniene; in Lc. 32, éxi.cboote poate fi utilizat cu intentia de a evita pate- | gest palestinian al lovirii pieptului (par. Mt. 11, 17 éx6- me) ca semn de doliu. La Marcu, intalnim diviziunea romana noptii in patru straji (Me. 13, 35, of 6, 48), bazata pe regula- ntul serviciului militar roman (cf. Fapt. 12, 4), in locul di- junii palestiniene” in trei strAji (Le. 12, 30); una dintre nu- croasele indicafii ce araté ci cea de-a doua Evanghelie a st scrisA in Roma, In astfel de cazuri, suntem inclinati si ordim preferinfa descrierii palestiniene a situatici, Totugi, trebuie si procedim cu prudentd. Vom vedea, de exemplu, cd lisus utilizeaza repetat si intentionat, prin mijlo- cirea ilustrarilor, metode mediteraneene de pedeapsi, privite de evrei ca deosebit de nemiloase’*. De unde rezulta ca modu- rile nepalestiniene de reprezentare nu indica totdeauna o in- lerventie editoriala sau o lipsa de autenticitate. Numai atunci putem ajunge la o judecaté demna intr-un anumit grad de in- credere, cind traditia apare divizata, 3. Infrumusefarea in parabola slugilor carora li s-au incredintat bani, forma mateiana vorbeste despre trei slugi, dintre care prima a primit 31