TERENURI NATURALE DE FUNDARE

DIFICILE

PAMANTURI CU UMFLARI SI
CONTRACTII MARI

Universitatea Spiru Haret Bucureti

Facultatea de Arhitectur

- CLDIRI N CONDIII DIFICILE DE AMPLASAMENT

Student:
Grupa:

I. DEFINIREA SI CLASIFICAREA TERENURILOR DE FUNDARE

DIFICILE

In Romania, geologia variata si diversitatea formelor de relief

au facut sa se intalneasca in ternul de fundare o gama variata de
pamanturi cu proprietati fizice si mecanice extrem de diferite.
Realizarea terasamentelor pe si din aceste pamanturi, unele avand
comportament dificil, creaza probleme continue atat in perioada
de executie a terasamentelor cat mai ales dupa inceperea
exploatarii propriu-zise, datorita variatiilor de umiditate, a nivelului
hidrostatic.
Studierea pamanturilor dificile de fundare este de aceea
importanta si presupune identificarea si clasificarea acestora
in functie de proprietatile specifice in contact cu anumiti
factori perturbatori.
Conform NP 074/2007 Normativ privind documentatiile geotehnice
pentru constructii, pamanturile care intra in categoria pamanturilor
dificile de fundare sunt: nisipurile afanate, nisipurile saturate
susceptibile la lichefiere sub actiuni seismice, pamanturile fine cu
consistenta redusa, pamanturile loessoide apartinand grupei B de
pamanturi sensibile la umezire, pamanturile argiloase cu umflari i
contractii mari, pamanturile cu continut ridicat de materii organice
(peste 6%), terenurile in panta cu potential de alunecare.
Dezvoltarea volumului lucrarilor de constuctii si a suprafetelor
destinate acestora impune realizarea unora dintre aceste
constructii pe terenuri slabe de fundare, cu rezistente mecanice
reduse, ce conduce la adoptarea unor solutii de fundare
complicate si costisitoare.
Terenurile de fundare dificile pot fi artificiale, atunci cand
umpluturile nu sunt realizate controlat, omogen si compact sau
naturale.
Terenurile naturale de fundare dificile au ca principale
categorii:
1. terenurile sensibile la variatia umiditatii
- PSU : pamanturi sensibile la umezire
- PUCM : pamanturi cu umflari si contractii mari
2. terenurile nisipoase sensibile la actiunea seismica
3. terenurile cu compresibilitate mare sau mijlocie
Amplasarea constructiilor pe aceste tipuri de teren presupun
realizarea unor masuri speciale de conformare generala a cladirilor

in plan si in elevatie, precum si masuri constructive specifice

pentru infrastructura.

II.
UMFLARI SI CONTRACTII MARI

PAMANTURILE CU
PCUM

INTRODUCERE
Pamanturile cu umflari si contractii mari sunt pamanturi
argiloase, mai mult sau mai putin active, prin raport cu apa
( intalnite in literatura de specialitate sub denumirea de pamanturi
contractile sau pamanturi expansive). Acestea prezinta proprietatea
de a-si modifica sensibil volumul, la schimbari ale umiditatii.
In consecinta, fundarea directa pe aceste terenuri, va avea ca
rezultat aparitia de tensiuni suplimentare in terenul de fundare care,
in lipa unor masuri corespunzatoare, vor conduce la degradari
importante ae constructiior existente pe aceste terenuri.
Fenomenul de umflare contractie are efecte negative asupra
constructiilor si impune prevederea unor masuri deosebite inca
din faza de proiectare preliminara.
Toate argilele sunt potential expansive sau contractile insa, in
categoria pamanturilor cu umflari si contractii mari intra acele
argile capabile sa prezinte umflari si contractii mari care pot sa
pericliteze rezistenta si stabilitatea constructiilor la variatii curente
ale umiditatii.
Din punct de vedere geologic, pamanturile cu umflari si
contractii mari sunt de doua tipuri:
- formatiuni din zona temperata constituite din depozite
glaciare, lacustre si marine vechi; din aceasta categorie
facand parte majoritatea pamanturilor cu umflari si
contractii mari din Romania;
- formatiuni din zona calda, bogate in materii organice,
provenite din evolutia biodinamica a solului de origine
glaciara sau aluvionara; din aceasta categorie fac parte
depunerile argiloase si organice din lunca si delta
Dunarii, de pe cursurile unor rauri si cele lacustre;

RASPANDIRE PE TERITORIUL ROMANIEI

PCUM se intalnesc in toate regiunile geografice ale tarii si sunt
identificate in urmatoarele zone:
-zonele subcarpatice piemontane din Oltenia, Muntenia, Banat si
izolat in Moldova si Dobrogea
-Podisul Transilvaniei si mai ales in partea sa dinspre Nord si Vest
-zonele colinare dinspre Campia de Vest
-zonele de lunca si terase ale unor rauri, mai ales in Podisul
Moldovenesc

-unele zone din lunca si delta Dunarii

raspandirea PCUM pe teritoriul Romaniei

FACTORII CARE INFLUENTEAZA VARIATIILE DE VOLUM ALE PCUM

Conditii hidrogeologice
1 : nivelul hidrostatic subteran este la o adancime mai mare de 10m.
Diagrama de variatie a umiditatii cu adancimea de la suprafata
terenului, determinata prin masuratori periodice de teren, arata ca
la adancimea de cca 2,00m umiditatea se mentine practic
constanta in tot timpul anului;
2 : nivelul hidrostatic subteran este la o adancime mai mica de
2,00m. Diagrama arata un orizont de iarna si altul de vara,
adancimea de la care umiditatea ramane practic constanta fiind de
cca 1,40m. De la aceasta adancime fundatiile nu mai sunt
influentate de uscaciune ;
3 : nivelul hidrostatic subteran este la o adancime intermediara, intre
2 si 10 m in cazul cand diagrama rezulta ca o combinatie a celor
doua cazuri precedente. Din ea rezulta ca zona AB nu este supusa
variatiilor de umiditate. Punctele C si D corespund adancimilor
maxime de variatie ce se ating vara (D), respectiv iarna (C).
Fundarea in zona AB sau sub punctul D cand zona AB lipseste, se
face in conditii sigure. Punctele A, B, C, D se stabilesc prin
observatii sezoniere in teren.

variatia umiditatii cu adancimea

Variatiile de umiditate
Variatiile de umiditate pot aparea din urmatoarele motive
1. datorita infiltratiilor de apa atmosferica sau din instalatii
industriale sau prin ridicarea nivelului hidrostatic ;
2. acumularea umiditatii sub constuctii intr-o zona limitata ca
adancime prin perturbarea conditiilor naturale de evapo-
transpiratie ;
3. umflari si contactii in partea superioara a zonei de aeratie din
cauza schimbarii regimului hidro-termic provocat de variatiile
climatice ;
4.
prezenta vegetatiei perene langa constuctii.
La evaluarea distributiei de echilibru a umiditatii distingem
urmatoarele doua situatii : prima in care nivelul apei subterane se
gaseste la mica adancime (sub 6m ) fata de nivelul terenului si cand
starea de echilibru a umiditatii este conditionata de nivelul apei
subterane ; a doua in care nu exista un strat de apa subterana si
cand starea de echilibru a umiditatii este conditionata in principal de
conditiile climatice ale regiunii considerate.
Factorul climatic si variatiile de temperatura in sol influienteaza
prin regimul lor alternant pe anotimpuri si chiar zilnic umflarea,
respectiv contractia pamantului. Zonele cu P.U.C.M. din ntului.
Zonele cu P.U.C.M. din tara au precipitatii de 500..700mm/an cu
regim torential si ecarturi mari de temperatura intre vara si iarna si
intre zi si noapte in timpul verii (peste 10 20 grade C) care
provoaca fenomene repetate de umflare si contractie pana la o
adancime de cca 2,00m.
Majoritatea constructiilor sunt executate intr-o perioada de timp
relativ scurta, pe parcursul unui singur sezon climatic.
Variatii mult mai importante de umiditate au loc in timpul
exploatarii constructiei atat prin efectul de acoperire a suprafetei
terenului si prin efectul ciclic sezonier dat de factorul climatic, cat si
prin procesele tehnologice care pot modifica temperatura si
umiditatea terenului de fundare.
Efectul variatiior sezoniere de umiditate se manifesta asupra
PCUM dupa cum urmeaza :
in perioadele secetoase apar in teren crapaturi de contractie, de
obicei sub forma unor retele de poligoane care afecteaza practic
intreaga grosime a straturilor contractile, provocand fisurarea
constructiilor la care nu s-au luat masuri corespunzatoare ; fenomenul
este mai pronuntat la terenurile puternic insorite, mai ales acolo
unde au stagnat apele atmosferice (ochiuri de apa, balti de mica
adancime )

-in perioadele ploioase crapaturile incep sa se inchida ; inchiderea

crapaturilor, porneste atat de jos, datorita umezirii prin apa infiltrata
a straturilor inferioare, cat si de sus, unde straturile superioare se
umfla prin umezire uniforma ; crapaturile raman partial deschise de
la un sezon la altul si ca urmare deformatiile terenurilor au un
caracter neuniform si in perioadele umede, conducand la evolutia
fenomenului de degradare a constructiilor ;

retele de micro si macro fisuri in PCUM

Prezenta vegetatiei perene in vecinatatea constructiilor

agraveaza degradarea acestora de exemplu arborii aflati in
apropierea cladirilor produc o uscare importanta a pamantului, in tot
timpul anului, prin absorbtia umezelii din terenul de fundare.
Presiunea existenta sau aplicata
Cu cat un pamant este mai indesat i mai uscat cu att umflarile
potentiale sunt mai mari . Presiunile necesare a fi aplicate pentru a
impiedica umflarile sunt de asemenea cu atat mai mari cu cat
pamantul este mai indesat si mai uscat.

IDENTIFICAREA PCUM
Identificarea si caracterizarea pamanturilor cu umflari si
contractii mari se realizeaza cu ajutorul unor indici care
exprima cantitativ comportamentul expansiv al acestor
pamanturi.

Clasificarea pamanturilor cu umflari si contractii mari dupa NP

126/2012

III.
METODE DE IMBUNATATIRE TRATARE A PAMANTURILOR
CU UMFLARI SI CONTRACTII MARI
Necesitatea imbunatatirii terenurilor de fundare si stabilizarii
pamanturilor a fost recunoscuta din momentul existentei
constructiilor, solutiile si tehnologiile avansand in timp.
Pamanturile argiloase folosite ca materiale pentru terasamente
genereaza degradari ale constructiilor in exploatare privind
stabilitatea la variatii ale umiditatii.
In cazul unui amplasament in care sunt predominante pamanturile
cu umflari si contractii mari, pentru stabilirea utilizarii acestora ca
materiale de constructii, este necasara imbunatatirea acestora.
Metodele de imbunatatire a pamanturilor dificile de fundare sunt in
functie de lucrul mecanic folosit si e tipul materialelor ce intra in
componenta amestecurilor de pamant.
Acestea se clasifica in:
1. Metode privind stabilizarea pamanturilor prin: stabilizare fizica,
stabilizare chimica, stabilizare mecanica si stabilizare termica
2. Metode privind impiedicarea variatiilor de umiditate preumezirea
terenului de fundare si impermeabilizarea rambleelor
3.

Inlocuirea pamanturilor argiloase cu pamanturi inactive

Principalele imbunatatiri care sunt urmarite in stabilizarea

pamanturilor cu umflari si contractii mari sunt:
- reducerea presiunii de umflare; cresterea rezistentei la forfecare;
micsorarea permeabilitatii si reducerea potentialului de contractie
umflare;

STABILIZAREA FIZICA
Stabilizarea fizica se realizeaza prin modificarea compozitiei
granulometrice a unui pamant prin amestecarea cu un alt pamant.
Prin aceasta metoda se urmareste cresterea rezistentei la forfecare
si reducerea presiunii de umflare.
Cea mai economica metoda de stabilizare a pamanturilor cu umflari
si contractii mari este reprezentata de amestecurile cu material
granular. Amestecurile de argila cu materiale granulare sunt folosite
pentru constructiile din materiale locale reprezentate prin
terasamente de drumuri, baraje de pamant si diguri.
Proprietatile fizice si mecanice ale pamanturilor cu umflari si
contractii mari si intensitatea fenomenului de umflare-contractie sunt

in stransa legatura cu compozitia mineralogica, in special cu

procentul de minerale argiloase din
grupul
smectitelor
(montmorillonit). Cu cat procentul de montmorilonit din

componenta argilelor este mai mare, cu atat fenomenul de umflare-

contractie ale acestora sunt mai intense, in special valoarea presiunii
de umflare este mai mare.
STABILIZAREA CHIMICA
Stabilizarea chimica se incadreaza in stabilizarea pamanturilor
argiloase cu var, ciment, cenusa de termocentrala si clorura de
calciu.
STABILIZAREA MECANICA
Stabilizarea mecanica se poate realiza prin aplicarea unei presiuni
pamanturilor cu umflari i contractii mari, presiune care trebuie s
fie mai mare decat presiunea de umflare, pentru a putea fi
prevenita.
STABILIZAREA TERMICA
Tratarea prin ardere este o tehnica ce se aplic pamanturilor cu
umflari si contractii mari pentru minimalizarea variatiilor de volum.
La temperaturi de peste 400-600C se produc transformari cu
caracter ireversibil al mineralelor argiloase n vederea micsorarii
sensibillitatii acestora la actiunea apei si creaza noi legaturi
structurale prin initierea unui proces de vitrificare.
INLOCUIREA TERENULUI DE FUNDARE
Inlocuirea terenului de fundare cu un material insensibil la variatii
de volum s-a constatat ca este eficienta in cazul excavatiilor cu
adancimi de la 1,5 la 3,0 m, iar materialul granular aflandu-se la
distante relativ mici. Adancimea se alege in functie de potentialul
de umflare al pamantului respectiv, astfel incat presiunea
exercitata de greutatea rambleului si a structurii viitoare sa
depaseasca presiunea de umflare.

IV. COMPORTAREA CONSTRUCTIILOR FUNDATE PE

PAMANTURI CU UMFLARI SI CONTRACTII MARI SI
APARITIA DEGRADARILOR
Comportarea constructiilor fundate pe PCUM depinde de
intensitatea fenomenelor de umflare-contractie care sunt
conditionate de:
- structura, forma si marimea constructiei

- adancimea de fundare si modul de realizare a

fundatiilor
- anotimpul in care s-au executat fundatiile
- posibilitatile de infiltrare a apelor atmosferice si
expunerea la soare a terenului de fundare si din imediata
vecinatate a constructiei
- existenta unor arbori in vecinatatea constructiilor
- conditiile de exploatare a constructiei

Aparitia degradarilor, la constructiile la care nu s-au luat

masurile corespunzatoare, se produce de regula astfel:
- la cladirile din zidarie de caramida cu fundatii directe de
beton, fisurile in fundatii si ziduri apar de regula in
primul sau al doilea an dupa exeecutie si evolueaza
continuu, avand insa de regula, tendinta de atenuare
- cladirile cu schelet de lemn si paianta fisureaza mai
putin, dar se deformeaza foarte mult; tocurile usilor si
ferestrelor se stramba, podeaua si tavanul se incovoie
- la toate felurile de constructii, colturile puternic insorite
dinspre sud-vest se taseaza cel mai mult, din cauza
contractiei, provocand aparitia fisurilor si crapaturilor in
V ( deschise mai mult la partea superioara); daca
executia constructiei s-a efectuat intr-o perioada
secetoasa, in perioada umeda care urmeaza pamantul
se umfla, provocand aparitia fisurilor si crapaturilor in A
deschise mai mult la partea inferioara
Elementele anexe ale constructiilor de zidarie, care fac corp comun
cu constructia propriu-zisa si sunt fundate la adancime mai mica se
fisureaza sau crapa de la inceput si se separa de restul
constructiei, intrucat sufera in cea mai mare masura efectul
contractiilor si umflarilor periodice ale pamantului ( tasari si ridicari
neuniforme).
Fisurile si crapaturile constructiilor apar si se dezvolta la colturile si
zonele cu rezistenta mai redusa ale peretilor de zidari, de exemplu,
in sectiunile cu goluri pentru usi si ferestre, sau la casa scarii,
ajungand pana la 3-5 cm deschidere sau chiar mai mult, separand
astfel elementele de constructie si fragmentant cladirea respectiva.

V. MASURI DE PROIECTARE SAU REMEDIERE LA CONSTRUCTII

FUNDATE PE PCUM
Pentru
inlaturarea
sau
atenuarea
fenomenelor
defavorabile datorate existentei PCUM se poate recurge in
general la masuri care vizeaza:
- eliminarea cauzelor care genereaza variatii de umiditate
in terenul de fundare ( eliminarea resurselor ce provoaca
umezirea - conducte sau canalizari degradate, ridicarea
nivelului
apelor
subterane,
infiltratii
datorate
precipitatiilor sau stagnarii apei la subrafata terenului,

irigatii, defrisari etc. sau uscarea existenta unor arbori

in vecinatatea constructiei, coborarea nivelului apelor
subterane, procese tehnologice cu temperaturi ridicate
sau de ventilatie;
- transmiterea solicitarilor exercitate de fundatii sub zona
ce prezinta variatii de volum de la suprafata terenului
prin stabilirea unei

adancimi de fundare adecvate, prin subzidirea

fundatiilor existente avand adancimi insuficiente sau
prin fundarea pe piloti;
- imbunatatirea terenului de fundare pentru a diminua
sau anihila variatiile de volum
- masuri care conera constructiei capacitatea de a prelua
solicitarile datorate deformatiilor provocate de variatiile
de volum ale terenului de fundare;
Masurile ce se adopta la proiectarea constructiilor fundate pe
PCUM se aleg in functie de adancimea de fundare stabilita, de
importanta si destinatia constructiei, de caracteristicile de
contractie-umflare ale terenului de fundare si de rezultatele
estimarii deplasarilor si solicitarilor datorate variatiei umiditatii
pamantului cu umflari si contractii mari asupra constructiei.
Adancimea minima de fundare se stabileste in functie de
nivelul hidrostatic, distingandu-se urmatoarele cazuri:
1. cand nivelul hidrostatic al apei subterane este la o adancime
mai mica de 2m
2. cand nivelul hidrostatic al apei subterane este la adancime
intermediara intre 2 si 10m
3. cand nivelul hidrostatic al apei subterane este la adancime
mai mare de 10m
Pentru orice fel de constructie cu caracter definitiv, fundata pe
PCUM, adancimea minima de fundare D, se recomanda a fi:
D=1,5 m , pentru terenurile de fundare din cazul (1)
D=2,0 m, pentru terenurile de fundare din cazurile (2) si (3);
In cazul in care proiectantul stabileste pentru unele parti ale
constructiei fundarea la adancimi diferite, se vor prevedea rosturi
de tasare, cautandu-se totodata ca diferentele de adancime intre
fundatiile alaturate sa fie cat mai mici (pana la 0,5 m);
GRADAREA MASURILOR CE SE ADOPTA
1. Mentinerea unor conditii stabile de umiditate prin ecrane
impermeabie sub trotuare, largire (pamant stabilizat sau
geomembrane) si evitarea infiltrarilor din interior;
2. Controlul sau prevenirea variatiilor de volum prin marirea
presiunilor pe teren, prevederea unor spatii de expansiune;
3. Monolitizarea structurii prin prevederea de rigidizari sau
centuri; 4.Imbunatatirea pamanturilor prin stabilizare,
injectii sau inlocuire; 5.Fundarea in adancime sub zona
afectata de variatiile de volum;
In cazul fundarii la adancimea minima indicata in normativ
si pentru constructii fara conditii speciale de exploatare, pentru
prevenirea degradarilor sunt suficiente, de regula, urmatoarele
masuri:

a. Sectionarea cladirii si fundatiei in tronsoane de maximum

30m, prin rosturi de tasare;

b. Conductele purtatoare de apa ce intra si ies din cladiri vor fi

prevazute cu racorduri elastice si etanse la traversarea
zidurilor sau fundatiilor; este indicat ca in interiorul cladirilor,
conductele sa fie montate aparent, in subsol, respectiv in
primul nivel in cazul constructiilor fara subsol, astfel incat sa
fie accesibile pentru controlul ce trebuie efectuat periodic si
eventualele reparatii ce trebuiesc efectuate imediat ce se
depisteaza neetanseitatea lor;
c. Se recomanda realizarea de trotuare etanse in jurul cladirilor;
trotuarul din jurul constructiilor, care va avea latimea minima
de 1,00m se va aseza pe un strat de pamant stabilizat, in
grosime de 20cm, prevazut cu panta de 5% spre exterior. El
trebuie sa fie etans, putand fi confectionat din asfalt turnat su
din dale, din piatra sau beton, rostuite cu mortar de ciment
sau mastic bituminos. Etanseitatea in timp necesita o buna
compactare a stratului de pamant stabilizat.
d. Evacuarea apelor superficiale si amenajarea suprafetei
terenului inconjurator cu pante de scurgere spre exterior.
Evacuarea apelor de pe acoperis trebuie facuta prin burlane
si rigole impermeabile, special prevazute in acest scop, cu
debusee asigurate si preferabil direct in reteaua de
canalizare. Prin masurile de sistematizare verticala trebuie sa
se evite stagnarea apelor superficiale la distante mai mici de
10m in jurul fiecarei constructii;
e. Se recomanda evitarea plantarii sau mentinerii de arbori
ornamentali, pomi fructiferi, arbusti sau plante perene in
apropierea constructiilor, cu un spatiu intre cladire si copac
de cca 3-5m in functie de importanta constructiei, natura
arborilor si potentialul de contractie umflare al terenului.
Dupa intensitatea fenomenului de asecare diferitele specii de
arbori pot fi considerae ca fiind - foarte periculoare: plopul,
arinul, salcamul, salcia, ulmul
- putin periculoase: laricele, bradul, pinul
f. Anexele cladirilor (scari, terase etc.) vor fi fundate de regula
la aceeasi adancime cu constructiile respective, pentru a se
evita degradarea lor datorita tasarilor sau umflarilor diferite
de la un punct la altul. In functie de tendintele si posibilitatile
de deformare a terenului prin contractie sau umflare, se va
studia fie legarea rigida a anexelor de constructii, fie
separarea lor completa si tratarea independenta;
g. Urmarirea comportarii si miscarii constructiilor ( deplasari,
inclinari), se va efectua conform prevederilor si dupa
metodele din STAS 2745-90 Terenul de fundare. Urmarirea
tasarii constructiilor prin metode topografice C 61-94
Instructiuni tehnice pentru determinarea deformatiilor
terenului de fundare al constructiilor prin metode
topografice cu urmatoarele completari: Proiectantul este
obligat sa includa in documentatia tehnica si economica a
proiectului de executie urmarirea comportarii miscarilor
constructiilor, inclusiv felul, numarul si pozitia reperelor
respective, la toate obiectivele la care s-au stabilit masuri
constructie speciale. In timpul executiei constructiei, sarcina

efectuarii masuratorilor revine constructorului, iar dupa darea

in exploatare ea revine beneficiarului lucrarii.

In cazul fundarii la o adancime cuprinsa in zone de variatie

sezoniera a umiditatii, in special pe PCUM cu contractilitate
foarte mare sau mare, pe langa masurile enumerate anterior se
vor lua unele masuri constructive speciale, in vederea
asigurarii rezistentei, stabilitatii si exploatarii normale a tuturor
constructiilor:
a. Trotuarul etans din jurul constructiei va avea latimea minima
de 1,5m si se va aseza pe un strat de pamant stabilizat
b. Reducerea umflarii terenului prin marirea presiunii efective
pe talpa fundatiei, pana la o valoare cel putin egala cu
presiunea de umflare, care insa nu va depasi capacitatea
portanta a terenului, stabilita conform STAS 3300/2-85
Terenul de fundare. Calculul terenului de fundare in cazul
fundarii directe
c. Presiunea orizontala de umflare, se manifesta prin impingeri
asupra fetelor laterale ale fundatiilor si peretilor exteriori
asupta lucrarilor de sustinere. In cazul lucrarilor de sustinere
de tipul zidurilor de sprijin, este interzis sa se utilizeze ca
material de umplutura in spatele lucrarii, argile cu umflaturi si
contractii mari, deoarece in urma compactarii terenului
presiunea orizontala de umflare poate fi mai mare decat
presiunea verticala de umflare.
d. Prevederea unor structuri sau a unor masuri constructive care
sa permita preluarea impingerilor sau deplasarilor neuniforme
cauzate de umezire, respectiv uscarea terenului de fundare:
- centuri de beton armat, continue pe intreaga lungime a
peretilor exteriori, portanti sau autoportanti, amplasate la
fiecare nivel al constructiei, inclusiv la nivelul solului. La
cladirile numai parter, de forma in plan apropiata de patrat
centura superioara poate fi inlocuita cu armarea zidariei la
colturi, pe 1,50..2,00m lungime pe fiecare latura, care sa
depaseasca in orice caz golurile usilor si ferestrelor;
-
proiectarea unor constructii putin sensibile la deformare
neuniforma a terenului de fundare, in cazurile in care este
necesara o asigurare de gradul I. In acest sens se pot proiecta
fie constructii cu structura foarte rigida (care sa poata prelua
in bune conditii eforturile suplimentare ce apar in
suprastructua), fie constructii flexibile (care se adapteaza la
deformatiile specifice terenului). Structura trebuie proiectata
astfel incat sa asigure rigiditatea, respectiv flexibilitatea
constructiei atat in plan vertical cat si in plan orizontal;
- imbinarile elementelor de rezistena din beton armat
prefabricat trebuie proiectate si realizate cu luarea in
considerare a efectelor deformarii neuniforme a terenului.
Calculele se vor efectua pe baza celor mai defavorabile
ipoteze privitoare la contractia sau umflarea terenului, functie
de conditiile de umiditate rezultate din studiile geotehnice si
din momentul executiei fundatiei. Efectele deformatiilor
neuniforme vor fi considerate actiuni temporare de lunga
durata;

Adoptarea unor sisteme indirecte de fundare care sa

depaseasca straturile de pamanturi contractile:
a. Pentru constructii de importanta deosebita si grosime mare a
stratului de PCUM se poate recurge la fundare pe piloti pentru
a asigura transmiterea eforturilor sub zona aferenta de
variatiile de umiditate ale pamantului si deci de modificari de
volum. In acest caz pe isa pilotului din zona cu variatii de
volum se vor adopta solutii care sa evite producerea in pilot a
unor solicitari de smulgere ca urmare a umflarii terenului;
b. Pentru a se evita executarea unor volume mari de sapatura
si betoane in fundatii ( de exemplu la unele constructii
agrozootehnice dezvoltarea pe suprafate mari), este indicata
inlocuirea fundatiilor continue cu fundatii izolate pe care
reazama constructia prin intermediul unor grinzi de fundare.
Se evita astfel deschiderea unui front mai mare de contact
cu atmosfera care modifica apreciabil umiditatea pamantului
activ din sapatura. Trebuie prevazut un spatiu intre suprafata
terenului si talpa grinzii de fundatie egal cu valoarea posibila
a umflarii pamantului (10- 15cm) care sa se umple cu nisip
gruntos, impiedicandu-se totodata accesul direct al apei,
respectiv asigurandu-se evacuarea ei.

VI. STUDIU DE CAZ

Imbunatatirea terenului dificil de fundare
Proiect: Centru
alimentare, Cluj

de

marketing

pentru

produse

agro-

In acest studiu de caz se prezinta un exemplu in care s-a folosit

una dintre metodele recomandate pentru imbunatatirea terenurilor
dificile de fundare.
Astfel, in zona Cluj terenul de fundare este reprezentat de
urmatoarele caracteristici:
-peste marnele badeniene s-au depus nisipuri, pietrisuri,
reprezentand terasa a II-a a raului Somes, de la cota 3,5m la peste
10m. Peste straturile de nisipuri pietrisuri apar argile grase cafenii
marnoase, namoluri, maluri negre, nisipuri prafoase, de la
adancimea de 4,7m la 0,2m. Ele reprezinta depuneri ale paraielor
sarate in mlastinile din zona de varsare in raul Somes. Ulterior prin
circulatia apelor meteorice, namolurile au pierdut carbonatii
devenind pamanturi dificile de fundare pamanturi cu umflari si
contractii mari PCUM. Carbonatii s0au depus in zona nisipurilor si
pietrisurilor. Din studiul geotehnic prezentat, reiese ca terenul bun
de fundare se gaseste la cote cuprinse intre 1,6-3,6m, de la nivelul
terenului, adica in stratul de pietris mic.

S-a optat sistemul de fundatii elastice continue sub stalpi, grinzi

de fundare dar combinat cu imbunatatirea terenului de fundare in
vederea fundarii directe.
Ca metoda de imbunatatire s-a recomandat folosirea unei perne
de balast, compactat pe un strat de blocaje de piatra sparta ( in
cazul pentru care accesul

utilajelor in zona sapaturii nu este posibil), datorita mlastinii

formate, in executie se va proceda la asternerea unui strat subtire
de balast peste care se realizeaza apoi un strat de piatra sparta, cu
dimensiunile de 7-15cm, sau alte dimensiuni alese de constructor,
patrunzand in terenul de fundar. In continuare se asterne piatra
sparta marunt, formandu-se astfel un pat suficient de stabil pentru
circulatia utilajelor cu autorul carora se realizeaza stratul de balast.
Modu de alcatuire al pernei de balast a fost determinat de natura
si caracteristicile terenului din amplasament, de nivelul apei
subterane cat si de particularitatile constructiei.
Grosimea pernei de balast se prevede de 1,00 m iar latimea
fundatiei continue elastice ce urmeaza a se rezema pe perna b =
1,00m; adancimea de fundare 1,5 m. Pernele de balast au un rol
deosebit in calitate de strat drenant, rezultand drenarea apei din
porii terenului argilos, saturat, situat dedesubt.

BIBLIOGRAFIE

NP 126/2012 Normativ privind fundarea construciilor pe

pmnturi cu umflri i contracii mari
Petrovici, R. - Proiectarea si executarea
cladirilor
in
conditii
dificile deamplasament - curs - Institutul
de Arhitectura Ion Mincu Bucuresti, 1995
ARITON G. Teza de doctorat: Imbunatatirea proprietatilor
terenurilor de fundare,Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi,
Iasi, 2010
Manoliu, I. - Fundaii i procedee de fundare. Editura Didactic i
Pedagogic, Bucureti, 1983