COMPUSI ORGANICI CU IMPORTANTA

BIOLOGICA
GLUCIDELE
Glucidele, numite si zaharuri, sunt o clasa importanta de substante
naturale care se intalnesc in toate organismele vii. Cu exceptia unor
derivati azotati, glucidele sunt substante ternare, formate din C, H, si O.
Ele raspund formulei brute Cn(H2O)n sau (CH2O)n, din care cauza au primit
si denumirea de hidrati de carbon.
Glucidele se impart in doua clase: oze si ozide, dupa caracterul de a
se hidroliza.
Ozele, sau monozaharidele, sau zaharurile simple, contin o singura
unitate carbonilica (sunt deci nehidroxidabile). Dupa natura gruparii
carbonil din molecula, se impart in aldoze si cetoze, iar dupa numarul
atomilor de carbon se impart in trioze, pentoze, hexoze, heptoze, octoze.
Ozidele sunt glucide care pot fi hidrolizate sub actiunea enzimelor
sau a acizilor diluati, cu formarea de monozaharide. Glucidele din clasa
ozidelor se pot imparti in doua clase holozide si heterozide.
Holozidele

rezulta

din

condensarea

doua

sau

mai

multe

monozaharide. Dupa numarul moleculelor de monozaharide se pot

clasifica in oligozaharide (oligozide) care contin 2-4 moleculede
monozaharide

identice

sau

diferite

intre

ele,

legate

covalent,

si

polizaharide care contin un numar mare de unitati monozaharidice (de

ordinul sutelor sau miilor), pe care le pot elibera prin hidroliza.
Heterozidele

sunt

formate

din

monozaharide

si

componente

neglucidice numite aglicon.

Monozaharidele sunt substante cu functiuni mixte, ce contin in
molecula o grupare carbonil si mai multe grupari hidroxilice.
In functie de natura gruparii carbonilice aldehidica (H C = O) sau
cetonica
(> C = O), monozaharidele se impart in aldoze si cetoze.
1

Monozaharidele se pot obtine in natura prin biosinteze, in timpul

procesului de fotosinteza si prin chimiosinteza.
In

industrie

si

in

laboratore

se

pot

obtine

prin

hidroliza

oligozaharidelor si polizaharidelor. De asemenea se pot obtine prin

extractie, din unele materii prime, cum ar fi glucoza care se poate
extrage din struguri, sau fructoza din mierea de albine.

LIPIDELE

Lipidele sunt compusi foarte raspanditi in lumea vie, fiind forma principala de
depozitare a rezervelor de materiale energetice ale organismelor. Lipidele in asociatie cu
proteinele si intr-o mica masura cu zaharurile sunt componente structurale fundamentale ale
celulelor.
In functie de contitutia chimica, lipidele se impart in doua mari clase:

lipide simple esteri ai acizilor grasi

lipide complexe esteri ai acizilor grasi continand si alte grupe in afara alcoolilor si a
acizilor grasi

Clasificarea lipidelor
Dupa criteriul biologic, grasimile se impart in:
- lipide de rezerva (care se acumuleaza la om, in tesutul adipos, iar la plante in diferite
organe, mai ales in unele seminte sau fructe),
- lipide de constitutie (care intra in structura celulelor),
- lipide circulante (care circula prin sange sau prin limfa).
Tabelul de mai jos evidentiaza criteriul biochimic care imparte grasimile in:

esteri ai glicerolului cu acizii grasi)

eri ai unor alcooli si acizi grasi, cu glicerina)

eri ai sterolilor cu acizii grasi)

idele (fosfatidele)

lipide combinate cu glucide)

(lipide combinate cu proteine)

Din punct de vedere alimentar, lipidele se impart in
- grasimi de origine animala (aceste lipide contin preponderent acizi grasi saturati,

cu exceptia pestilor.
- grasimi de origine vegetala (lipidele vegetale, care predomina in seminte
oleaginoase), au un continut ridicat de acizi grasi nesaturati
Lipidele se impart in lipide solide care contin acizi grasi saturati si lipide lichide care

contin acizi grasi nesaturati . Trebuie specificat ca lipidele sunt esteri ai glicerolului cu
acizii grasi.
Acizii grasi saturati , care intra in constitutia lipidelor sunt: acidul
almitic,stearic,butiric ,capric,caproic ,caprilic,lauric miristic ,behenic ,arachic .
Acizii grasi nesaturatii cei mai frecvent intalniti in structura lipidelor sunt reprezentati
de catre acdul olei, caproleic,miristoleic,lauroleic, linoleic ,linolenic ,arachidonic

PROTEINELE

Proteinele sunt substane organice macromoleculare formate din lanuri simple sau
complexe de aminoacizi; ele sunt prezente n celulele tuturor organismelor vii n proporie de
peste 50% din greutatea uscat. Toate proteinele sunt polimeri ai aminoacizilor, n care
secvena acestora este codificat de ctre o gen. Fiecare protein are secvena ei unic de
aminoacizi, determina clasificarea proteinelor.
1.

Dupa sursa de provenienta :

-proteine de origine vegetala
-proteine de origine animala
3

2.

Dupa solubilitatea in apa si in solutii de electroliti :

- insolubile (fibroase)
- solubile (globulare)

3.

Dupa produsii rezultati la hidroliza totala :

-proteine propriu-zise ( prin hidroliza totala se obtin numai - aminoacizi)
-proteine conjugate sau proteide ( prin hidroliza totala se obtine, pe langa
-aminoacizi, si o alta substanta, care in structura proteinei apare ca grupa prostetica)
t de secvena nucleotidic a genei.
Proteinele fibroase se gasesc in organismul animal in stare solida si confera tesuturilor

rezistenta mecanica (proteine de schelet) sau protectie impotriva agentilor exteriori.

KERATINELE- proteinele din epiderma, par, pene, unghii, copite si coarne se disting
printr-un continut mare de sulf. Keratinele sunt insolubile in apa atat rece cat si calda, precum si in
solutii saline. Din cauza aceasta keratinele prezinta o mare inertie fata de agentii chimici, precum
si fata de enzime.
FIBROINA, componenta fibroasa din matasea naturala, se gaseste in acest material
inconjurata cu o componenta amorfa, cleioasa, sericina, care reprezinta cca. 30 % din greutatea
totala. In cele doua glande ale viermelui de matase, proteinele sunt continute sub forma de solutie
concentrata, vascoasa.
COLAGENUL, este componenta principala a tesuturilor conjunctive, tendoanelor,
ligamentelor, cartilajelor, pielii, oaselor, solzilor de peste. Exista numeroase varietati de colagen.
Colagenul are o compozitie deosebita de a keratinei si fibroinei, caci este bogat in glicol, prolina si
hidroxiprolina, nu contine cistina si triptofan.
Prin incalzire prelungita cu apa, colagenul intai se imbiba,apoi se dizolva transformandu-se in
gelatina sau clei.
ELASTINA constituie tesutul fibros, cu o elasticitate comparabila cu a cauciucului, a
arterelor si a unora din tendoane, cum este de exemplu tendonul de la ceafa boului. Elastina nu se
transforma in gelatina la fierbere cu apa si este digerata de tripsina. Ca si colagenul, fibrele de
elastina sunt compuse din aminoacizi simpli, mai ales leucina, glicocol si prolina.
In regnul vegetal nu se gasesc proteine fibroase; functia lor este indeplinita in plante de
celuloza. Proteinele fibroase se dizolva numai in acizi si baze concentrate, la cald, dar aceasta
dizolvare este insotita de o degradare a macromoleculelor; din solutiile obtinute nu se mai

regenereaza proteina initiala. Proteinele fibroase nu sunt hidrolizate de enzimele implicate in

digestie si deci nu au valoare nutritiva.
Proteinele solubile sau globulare apar in celule in stare dizolvata sau sub forma de geluri
hidratate. Ele au insusiri fiziologice specifice si se subimpart in albumine si globuline. Albuminele
sunt solubile in apa si in solutii diluate de electroliti (acizi, baze, saruri),iar globulinele sunt
solubile numai in solutii de electroliti.
Exemple de proteine solubile:
-

albuminele din oua

caseina din lapte

globulinele si albuminele din sange (hemoglobina, fibrinogenul)

proteinele din muschi (miogenul si miosina).

proteinele din cereale (gluteina din grau, zeina din porumb)

proteinele produse de virusi (antigeni) si bacterii

anticorpii

nucleoproteidele

enzimele

hormonii proteici (insulina)

ACIZI NUCLEICI
Acizii nucleici sunt compui macromoleculari cu structur complex i mase
moleculare cuprinse ntre cteva zeci de mii i milioane. Sunt, mpreun cu proteinele,
componentele nucleoproteidelor, compui de importan biologic, existeni n celulele vii.
Dup proveniena lor, respectiv dup materialele din care au fost extrase, acizii nucleici erau
considerai de dou tipuri: acizi timonucleici (acizi nucleici din timus sau acizi nucleici
animali) i acizi zimonucleici (acizi nucleici din drojdie sau acizi nucleici vegetali). ntruct sa constatat c deosebirea dintre ei const n natura componentului glucidic (acizii timonucleici
conin n molecula lor dezoxi-D-riboza, iar acizii zimonucleici conin D-riboza), denumirile
lor au fost nlocuite cu denumirile de acizi dezoxiribonucleici (ADN), i acizi ribonucleici
(ARN). Cercetri ulterioare au dovedit, ns, c aceste dou tipuri de acizi nucleici sunt
prezente n toate organismele vii, avnd rol important n desfurarea proceselor vitale
normale i patologice; acizii dezoxiribonucleici sunt substanele de baz n aparatul genetic,
care asigur ereditatea i variabilitatea, pe cnd acizii ribonucleici au mai mult rol funcional
legat de sinteza proteinelor.
ADN
ADN-ul reprezint materialul genetic din care sunt alctuite genele majoritii
organismelor i este localizat exclusiv n cromozom; fiecare cromozom conine cte o
5

molecul de ADN. Rezult din polimerizarea unor monomeri denumii dezoxiribonucleotizi.

Prezena n cromozom a ADN-ului a fost relevat de chimistul german R.Feulgen, n 1924,
prin utilizarea unui colorant vital -fuxina bazic- care coloreaz rou-violaceu cromozomii;
substana din cromozomi, care reacioneaz specific cu colorantul, era ADN.
James Watson i Francis Crick, au fcut cunoscut un model al moleculei de ADN
pentru care au primit Premiul Nobel (n 1962). Modelul se bazeaz pe combinarea a patru
nucleotizi. Fiecare nucleotid const dintr-un radical fosforic monoacid, o pentoz
(dezoxiriboza) i o baz azotat (una din urmtoarele patru): adenina(A), guanina(G), -A i G
sunt baze purinice- timina(T), citozina(C) - T i C sunt baze pirimidinice.
Combinaia dintre o baz i o pentoz se numete dezoxiribonucleosid, iar combinaia
celor trei componente dezoxiribonucleotid.
ADN-ul ca i ARN-ul const dintr-un lan lung de molecule de zahr, cu o nucleotid
ataat-un inel de atomi de carbon i azot. ADN-ul prezint dou lanuri lungi unite ntr-o
spiral, cu nucleotidele n interior, aa nct ntreaga molecul gigantic are aspectul unei
scri rsucite(v.anexa1).
Secvene de trei nucleotide de pe lanurile ADN-ului formeaz un cod special care
stabilete ordinea n care sunt legai aminoacizii pentru a forma molecule de proteine. Acesta
este cunoscut sub numele de cod genetic. Unii aminoacizi sunt codificai prin mai mult de un
triplet. Deoarece proteinele sunt moleculele de construcie ale organismului i, ca i enzimele,
controlorii si metabolici, codul ADN stabilete cum arat, crete i funcioneaz corpul. n
concluzie, ADN-ul este materialul genetic al corpului.
Legtura dintre pentoz i una din bazele azotate este N-glucidic. La
dezoxiribonucleosidele purinice legtura N-glucidic se formeaz ntre poziia N9 a
heterociclului dublu purinic i poziia C1 a pentozei, iar la nucleosidele pirimidinice legtura
se realizeaz ntre poziia N3 a nucleului pirimidinic i poziia C1 a pentozei. Adiionarea
radicalului fosforic se realizeaz, obinuit, prin intermediul poziiei 5 a nucleosidului. Astfel
rezult nucleotizii, care sunt esteri ai acidului fosforic cu nucleosidele. Att conectarea
bazelor cu pentoza, ct i a nucleosidului cu acidul fosforic se realizeaz prin pierderea unei
molecule de H2O. Fiecare radical fosforic al unui nucleotid poate, prin gruprile acid libere, s
se lege fie cu un radical fosforic, fie cu un alt nucleotid prin poziia 3 a dezoxinucleosidului.
n primul caz, dezoxinucleotizii pot aprea sub form de monofosfat, difosfat sau trifosfat. n
funcie de numrul grupelor fosfat i de baza din constituia nucleotidului, dezoxinucleotizii
monofosfat se numesc: adenozin 5-fosfat (AMP), guanozin 5-fosfat (GMP), citidin 5-fosfat
(CMP) i timidin 5-fosfat (TMP);dezoxinucleotizii difosfai: ADP, GDP, CDP i TDP,
dezoxinucleotizii trifosfai:ATP, GTP, CTP i TTP. n al doilea caz, dezoxinucleotizii se leag
unul de altul prin legturi fosfodiesterice astfel: primul nucleotid, prin grupul fosfat la nivelul
unei grupri acid libere, se leag de nucleotidul adiacent inferior prin poziia 3, iar de
nucleotidul adiacent superior prin poziia 5 etc. n acest fel, ntre nucleotizi se stabilete o
legtur in zigzag. Se formeaz astfel un lan polidezoxiribonucleotidic cu o lungime
variabil. Aceasta este stuctura primar a ADN sau monocatenar. Obinuit, molecula de
ADN este constituit din dou lanuri polinucleotidice sau dou catene: aceasta este structura
secundar. Analiza chimic a artat c exist o relaie de 1:1 ntre adenin (o purin) i timin
(o pirimidin) i ntre citozin (o pirimidin) i guanin (o purin). O asemenea relaie nu
exist ntre cele dou purine sau ntre cele dou pirimidine. Legtura dintre cele dou catene
se realizeaz prin puni de hidrogen ntre perechi de baze situate la acelai nivel n cele dou
catene: dou puni de hidrogen ntre adenin i timin A=T i T=A i trei puni ntre guanin i
citozin. Faptul c la acelai nivel adiionarea radicalului fosforic la dezoxiriboz este diferit
(ntr-o caten la poziia 3, iar n catena complementar la poziia 5) a dus la concluzia c
cele dou catene sunt ndreptate n direcii opuse. Prin urmare cele dou catene
complementare au o orientare spaial invers sau antiparalel. Studiul structurii moleculei de
6

ADN a relevat faptul c bazele azotate sunt aezate spre interior, perpendicular pe axa
principal lung, la o distan una de alta de 3,4A. Deoarece unghiul ntre doi nucleotizi
apropiai ai aceleiai catene este de 36o, structura se repet la fiecare 10 nucleotizi, adic la
34A. Dubla spiral helicoidal coaxial are un diametru de 20A. Molecula de ADN are
dimensiuni foarte mari (fiind cea mai mare macromolecul biologic), cu o greutate
molecular care poate ajunge la 12 i 16*106. Majoritatea moleculelor de ADN au o rsucire a
helixului la dreapta (forma B de ADN); exist ns i molecule cu o rsucire a helixului
spre stnga: Z-ADN.
nsuirea genetic coninut ntr-o molecul de ADN aste determinat de nsuirea
perechilor de baze de-a lungul moleculei. Cum numrul secvenelor posibile de baze este egal
cu 4n, unde n este egal cu numrul de nucleotizi per caten, se ajunge la un numr astronomic
de variante posibile de informaie genetic. n timpul replicrii cele dou catene ale moleculei
de ADN se separ enzimatic, fapt ce permite sinteza unor catene complementare noi pe
matricele reprezentate de cele dou monocatene vechi. Rezult astfel dou bicatene de ADN
identice. Bicatenele de ADN se pot separa -denatura- prin expunere la temperaturi apropiate
de punctul de fierbere i la pH extrem (pH<3 i pH>10) i se pot combina -renatura- formnd
helice duble native prin expunerea monocatenelor complementare la temperatura de
aproximativ 65oC.

ARN
Complex macromolecular, structural i funcional, similar n anumite privine, ADNului. ARN-ul rezult din polimerizarea unor ribonucleotizi, care determin formarea unor
lanuri lungi, monocatenare (structur primar). Pe anumite poriuni monocatena de ARN se
poate rsuci n jurul ei, determinnd apariia unei structuri duble ntre secvenele
complementare de baze (structur secundar). Polimerizarea implic patru tipuri de
ribonucleotizi legai mpreun prin legturi fosfodiesterice n poziiile 3-5. Componentul
pentozic al ARN-ului este riboza, iar bazele azotate sunt: adenina, guanina, citozina i
uracilul. Sunt dou clase de ARN i anume: ARN genetic care controleaz ereditatea la unii
virui, alta, ARN negenetic care este implicat n sinteza substanelor proteice(v. Sinteza
proteinelor).
ARN negenetic implicat n sinteza proteinelor sau ARN celular. Exist trei tipuri de
acid ribonucleic celular prezente n toate celulele, i care, avnd structuri i funcii diferite ,
joac un rol esenial n biosinteza proteinelor. Aceste tipuri sunt : acidul ribonucleic mesagermARN, acidul ribonucleic solubil sau de transfer-sARN sau tARN i acidul ribonucleic
ribozomal-rARN(v.anexa2). n celule se gsete o mare cantitate de rARN (80-90% din ARNul celular) o cantitate oarecare de sARN(10-15%) i o cantitate mic de mARN(mai puin de
5%).
ARN mesager. mARN este sintetizat n timpul transcripiei mesajului genetic de pe o
caten de ADN i servete ca tipar pentru sinteza proteinelor. A fost gsit n strns legtur
cu ADN-ul cromozomal. mARN are urmtoarele caracteristici: este foarte repede sintetizat,
are o singur caten, complementar uneia dintre catenele ADN-ului propriu, la nivelul creia
a fost sintetizat. n mARN mesajul este nscris codificat n codoni care conin triplete de baze
azotate (ribonucleotizi). La captul 3, moleculele de mARN conin o secven de acid
poliadenilic-poly-A (ntre 70-250 nucleotizi). Aceste cozi poly-A sunt adugate
posttranscripional. Terminaia 5 a mARN-urilor sunt blocate prin adiia unor capete de m 7
Gppp (7-metilguanozine reziduale legate de mARN prin legturi trifosfat).
7

ARN solubil, de transfer sau adaptor. sARN-ul sau tARN-ul este similar ca structur
cu orice acid ribonucleic. Este caracterizat printr-o slab polimerizare , are rolul de a activa
enzimele din citoplasm. Apoi reacioneaz cu aminoacizii specifici prin formarea gruprilor
aminoacil-sARN- care sunt transferai la locul de biosintez a proteinelor: complexe mARNribozomi sau poliribozomi. Anumite pri din catena de sARN, constituite din serii scurte de
nucleotizi, reprezint bazele complementare ale codului mARN pentru un aminoacid
caracteristic. n asemenea poriuni reprezentate de triplei de baze, denumite anticodoni,
sARN-ul diferitelor specii este identic. Faptul c n citoplasm exist toi sau aproape toi cei
circa 20 de aminoacizi proteici, presupune c trebuie s existe un numr de minimum 20 de
tipuri de sARN, cte unul pentru fiecare aminoacid (maximum 64, ci codoni se pot forma de
cele patru baze azotate). Moleculele de sARN constau dintr-o singur caten, alctuit din 7580 de ribonucleotizi. La un capt al catenei (captul 5) se gsete acid guanilic (G), iar la
captul 3 se gsete un triplet format din bazele CCA (citozin-citozin-adenin). ntre braul
scurt, cu G, i braul lung la nivelul primului nucleotid C, se formeaz puni de hidrogen.
Regiunile bicatenare includ trei bucle monocatenare intermediare. Regiunea de curbur a
lanului polinucleotidic reprezint cellalt capt al moleculei de sARN. Curbura este
constituit dintr-un segment de trei nucleotizi necomplementari, deci legai prin puni
hidrogenice. Acest triplet de baze a cptat denumirea de anticodon tocmai pentru a indica
complementaritatea lui fa de codonii mARN.
ARN ribozomal. Una din caracteristicile principale care deosebete rARN de
celelalte tipuri de ARN const n aceea c el apare ntotdeauna legat de proteine. Lanul
rARN-ului este constituit att din poriuni monocatenare ct i din poriuni bicatenare
helicoidale cu bucle monocatenare. n lanul polinucleotidic al rARN-ului raportul molar ntre
bazele azotate componente este n favoarea bazelor purinice. Astfel coninutul n
adenin/uracil=21:19, guanin/citozin=36:25, iar raportul general purine/pirimidine circa
1,3. Molecula de rARN are peste 1000 de nucleotizi.
Sinteza proteinelor
Proces care const n polimerizarea aminoacizilor, n celule sau n vitro.
(v.anexa3)Intr-o celul pot exista circa 10000 proteine care au rol esenial n funcionarea i
reproducerea celulei i organismului. Biosinteza proteinelor se desfoar n urmtoarele
momente. n primul moment are loc transcripia, care const n sinteza mARN de ctre una
dintre catenele de ADN dintr-o gen. Acest mARN are o structur complementar catenei de
ADN matrice, reprezentnd o imagine n oglind a acestuia, o transcriere mecanic a
codonilor catenei de ADN, respectiv a mesajului genetic, cu simboluri complementare. n al
doilea momont are loc translaia care const n migrarea mARN n citoplasm i asocierea
mARN cu ribozomii activi n sinteza proteic. Catena de mARN se fixeaz simultan prin
absorbie pe mai muli ribozomi la distana ntre ei de 300-350A, formnd poliribozomi. n al
treilea moment are loc activarea aminoacizilor, care const n reacia unui aminoacid cu
adenozin-trifosfat (ATP) catalizat de aminoacil-ARN sinteza, i formarea de aminoaciladenilat (aminoacil AMP), care se ataeaz de o molecul de tARN, determinnd apariia unui
complex aminoacil-tARN. Acest complex este transportat n locul lui propriu n lanul proteic,
determinat de mARN din polizomi. Pe catena mARN din polizom, se vor amplasa, la nivelul
fiecrui ribozom, numai acele complexe aminoacil-tARN care, pe bucla central,
reprezentnd anticodonul, posed o secven de trei ribonucleotizi complementar codonilor
mARN din complexul polizomului. n acest fel aminoacizii sunt legai enzimatic ntr-o ordine
8

impus de ADN care a matriat mARN i care joac un rol direct n biosinteza proteinelor. n
al patrulea moment are loc translaia, polimerizarea sau asamblarea aminoacizilor. Legtura
se realizeaz ntre gruparea COOH a primului aminoacil care reprezint punctul activ al
biosintezei progresive, cu gruparea NH2, a celui de al doilea aminoacil, n prezena enzimei
peptid-polimeraza, care catalizeaz formarea legturilor peptidice ntre aminoacizi;
ncorporarea aminoacizilor este ireversibil; iau astfel natere lanuri polipeptidice care se
elibereaz de polizom, prin translocarea ultimului complex aminoacil-tARN de ultimul
ribozom din polizom, cnd acesta a ajuns n urma rotirii la extremitatea matricei mARN de
care se detaeaz. Un lan polipeptidic se sintetizeaz ntr-un minut.