Formarea

contiinei
istorice

Cuprins
Definirea termenului
ntre ficiune i istorie
Cronicarii
Inceputurile literaturii artistice
Scrierile istorice
Tipuri de cronici
Scoala Ardeleana
Istoria ieroglifica

Definirea termenului
contiina istoric- necesitatea a cunoaterii originilor i
a locului unei comunitai,al unui popor n lume;
contiina istoric-edificare a eului i a contiinei
colective asupra a ceea ce Lucian Boia ,n ,,Isotire i mit
n contiina romneasc'', numete istorie :,,ce s-a
petrecut cu adevrat i reconstituirea a ceea ce s-a
petrecut,cu alte cuvinte,trecutul n desfurarea sa
obiectiv i discursul despre trecut'';
contiina istoric- modalitate de aprare a identitii i
a libertii naionale n momente de cumpn ale
istoriei,prin afirmarea ,n cazul romnilor,a unei
descendene ilustre i a continuitaii n acelai spaiu
etnic.

ntre ficiune i istorie

cronicarii resping literatura de ficiune ,motivaia lor
expres fiind necesitatea recuperrii trecutului istoric i
implicit afirmarea i argumentarea ideii de latiniate;
Grigore Ureche declar deschis,n cronica sa,c scrie ,,ca
s nu s nnece a toate rle anii trecui i s nu s tie
ce s-au lucrat'';
lipsa izvoarelor istorice sparie gndul lui Miron Costin;
a lui a inimii durere, de om aflat supt cumplite vremi,
era regretul de a nu putea s-i nceap Letopiseul rii
Moldovei de la cel dinti desclecat de la cucerirea
Daciei de ctre romani: Fost-au gndul mieu, iubite
cititoriule, s fac letopiseul ri noastre Moldove din
desclecatu ei cel dinti,carele au fostu de Traianmpratul si inceputura letopisetului.Ce sosira asupra
noastra cumplite acestea vremi de acmu,de nu stam de

 ''de neamul moldovenilor '' ,scrisa in ultimii ani ai vietii

vine sa implineasca acest vechi deziderar,relevant,in chip
sintetic,in ''predoslovie'' conceptia despre istorie a
cronicarului ,atat despre adevarul istoric cat si despre
responsabilitatea celui care '' da seama' despre ce scrie;
in aceasta lucrare isi propune sa demostreze
metodic :''felul neamului,din ce izvor si din ce saminte
sntu lacuitorii tari noastre ''; '' de unde santu veni
stramosi loru prea aceste locuri '; '' supt ce nume au fostu
inti la discalecatul lor''; '' de candu sau deosebit si au
luat numele cest de acum ,moldovan si muntean''; ''ce
limba sin si pan-acum '' ;'' in ce parte de lume ieste
Moldova,hotarele ei pan-unde au fostu'';
cronicarul este constient de dificultatea unei astfel de
intreprinderi ,de ''osteneala asta'' ,de care ''se sparie
gandul'' , fiindca de la primul descalecat au trecut ''atata
veci'' ,''cateva sute de ani peste mie '', si se poate naste
intrebarea acum ,dupa atat timp,''sa voru pustea sti
povestile adevarate '';

 in ''istoria Tarii Romanesti'' ,stolnicul Constatin

Cantacuzino sutine,cu o bucata alimentatie,in care se
imbina stilul erodit cu meditatia subiectiva
,romanitatea poporului si latinitatea limbi
romane,continuitatea populatiei daco-romane si dupa
retragerea aureliana ,unitate de limba si de neam a
locuitorilor din cele trei state romanesti ,Moldova,Tara
Romaneasca,Transilvania ;
prin romani,stolnicul,Constantin Cantacuzino nu
intelege nu numai locuitorii din Tara Romaneasca ,si si
pe cei '' den Ardeal,care si ne mai neaos sunt , si
pe moldoveni si pe toti vorbitorii de limba romana ,din
orice parte,chiar daca nu au cuvinte den amestecarea
altor limbi; argumentul cel mai elocvent, in aceasta
privinta, este exprimat metaforic,avand firescul
fenomenelor naturale,relevand capacitatile stilistice pe
care le dobandise limba romana:''toti acestia dintr-o
fantana au izvorat si cura'';

 in ''Hronicul vechime a romano-moldo-vlachilor''

,Dimitrie Cantemir invatiseaza conceptia asupra
formarii poporulu roman si alimbii romane
,tratand cu o documentare extrem de bogata,de
peste 150 de izvoare,originile poporului roman
si evolutia sa pana la al doilea
descalecat,momentul intemeierii celor doua tarii
romane ,Muntenia si Moldova.

Cronicarii
Ilustreaza varsta eroica a istoriei nationale,
reprezentata de victorii rasunatoare si de figuri istorice
memorabile, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constatin
Brancoveanu, Dimitrie Cantemir.
Grigore Ureche infatiseaza o epoca istorica, glorioasa,
de maxima inflorire statala si culturala,din timpul
domniei lui Stefan cel Mare, caruia cronicarul ii dedica
cea mai mare parte a scrierii;
memorabilul portret al lui Stefan cel Mare ,reprezinta o
sinteza a unei intregi epoci istorice ilustrate prin figura
emblematica a unui personaj, a carui trasatura
insumeaza, in ciuda unor detalii negative si
contradictorii, atributele eroricului;

 cronica lui Miron Costin cuprinde si o scurta istorisire

despre Mihai-Voda , ,acelvestit intre domni,inca bine
neasedzat dupa moartea Mihnei-voda'', dar care
obtine o rasunatoare victorie la Calugareni,in anul
1595;
Cantemir este un om doritor nu atat de avere ,cat de
faima ,atat cartureasca,de om invatat ,cat si
militara,de luptator pentru eliberare Romanilor de
sub dominatia Imperiului Otoman,caruia ii prevede
de altfel decaderea inevitabila,in lucrarea sa
,,Historia incrementorum atque decrementorum
Aulae Othomanicae'',
primele noua legende din ,,O sama de cuvinte ''sunt
legate de personalitatea lui Stefan cel Mare si de
intamplari din timpul domniei acestuia,cel mai des
amintite fiind legendele despre intemeierea Putnei
,despre aprodul Purice sau despre Dumrava Rosie.

Inceputurile literaturii artistice (arta

naratiunii si a portretului)
cronica lui Grigore Ureche dobandeste o valoare
literara incontestabila prin relatarea care depaseste
istoria propriu-zisa,prin organizarea discursului
epic,prin naratiune,descriere si portret,realizanduse o adevarata imagine a lumii medievale
romanesti,o iamgo mundi,una din lumile posibile de
care vorbesc naratologii moderni;
cronicarul este interesat de calitatea insemnarilor
sale,nu de cantitate,supravegheaza evenimentele
cu atentie,respctand,desigur,temporalitatea istorica
fireasca,dar intervenind pentru a le da un summum
de semnificatie;

 o secventa narativa memorabila a cronicii lui Grigore

Ureche o reprezinta domnia lui Alexandru-Voda
Lapusneanul,devenita sursa de inspiratie pentru scriitorii de
mai tarziu;
arta portretului se ilustreaza exemplar in portretul lui Stefan
cel Mare ,elogios in intregul sau,alcatuit insa din lumini si
umbre ,in constructia sa revelandu-se o evidenta reticenta,a
afirmatiilor encomiaste,o ezitare bine controlata in
constructia sa revelandu-se o evidenta reticenta a
afirmatiilor encomiaste si obiectivitate virtutilor marelui
domnitor;
alternarea,prin detaliere narativa,a insusirilor personajului si
miscarea in spatiul epic,cu urcusuri si coborasuri,redate prin
marci semantice sugestive (,,cazut''-,,sa radica'', ,,jos'' ,,deasupra''),ilustreaza linia unui destin istoric providential,a
omului slab fizic,, nu mare de statu ,'' supus trecerii
timpului,care isi depaseste insa conditia,devenind erou ;

 in tabloul terifiant al invaziei lacustelor,Miron Costin

dezvaluie atribute ale prozatorului modern:perspectiva
naratorului care e martor la intreaga intamplare
,privirede aproape inregistrand cele mai semnificative
amanunte ale neobisnuintei intamplari;descrierea se
imbina cu naratiunea,imaginile vizuale si auditive
abund,figurile de stil dominante sunt
comparaiile,repetiiile,enumeraiile,crend un
ansamblu hiperbolic al unei apocalipse ecologice;
cu Ion Neculce ne aflm deja in domeniul prozei
artistice,n care naraiunea plin de efecte literare se
mbin cu portretistica trasat n linii clare,cu o privire
de aproape ,esenializnd in cteva trsturi caracterul
personajelor;Al.Piru sublinia c ,,Neculce are,ca nimeni
altul pn la el,darul portretizrii figurilor evocate
,nsuire de romancie.Personajele sale istorice sunt n
mare lor majoritate eroi de roman.'';

 Discursul narativ din cronica lui Neculce, aflat in cele

mai multe imprejurari in calitate de narator martor,
indreapta scriitorul catre literatura artistica; un fapt
istoric al vizitei tarului Petru cel Mare la Iasi ar fi fost
consemnat succint, fara detalii,subliiniidu-se
importanta vizitei si intelegeri incheiate; In plan literar
respectiva secventa dobandeste spatialitate, detalii; O
anumite succesiune temporala a momentelor narative,
sunt introduse personajele, se focalizeaza anumite
chipuri,in primul rand al imparatului rusiei, sunt
suprinse obiceiuri protocolare, atitudini ale actantilor,
sentimentele, privirea admirativa a naratorului;
Neculce continua, intr-un spatiu narativ mai
convingator , un anume simt tragic al istoriei, preluat
de la Miron Costin, potrivit caruia misterului se
observa din simplitatea faptelor,niciodata din puterea
lor de generalitate;

 Legendele lui Ion Neculce fac trecera, in istografia

romaneasca, de la proza expozitiva la cea
articstica, de la simpla consemnare a
evenimentului istori la transfigurarea lui estetica;
Ion Neculce face aici un prim exerciiu de culegator
de folclor din literatura romana, avand in vedere
tocmai , caracteristicile teoretizate mai tarziu:
Caracterul oral,anonim, colectiv si traditional al
acestuia;
Naratiunea sporeste in atractivitate: scriitorul
introduce in discurs anecdota, poanta , umorul,
oralitatea, tehnici narative mai complicate,
povestirea in povestire (ca in legenda a IV-a),
foloseste eresurile si basnele pentru a contura
personalitatea unor domnitori faimosi;

 istoria hieroglifica ale lui Dimitrie Cantemir este

considerata primului roman (mai mult, roman
alegoric sau roman-parabol) din literatura romana, cu
un scenariu epic ce supune analizei o intreaga epoca
istorica, intr-o scriitura criptica,folosind simboluri
ezoterice si un numar impresionant de personaje;
Implicarea elementelor naturii este enorma, intr-o
litanie mioritica de proportii cosmice, cu un ritm
interior de o inalta poezie: Ochiori de cocoara, voi,
limpezii izvoara, a izvori va parasiti , si-n amar va
primeniti. (...) Clateascasa ceriul, tremure pamantul
aerul trasnet, nuiri plesnit, potot de holbura,
intunerec de negura vantul sa aduca. Soarele zimtii
sa-si ratedze, luna, siindu-se, sa sa rusinedz , stelele
nu scantaiadze, nici Galatea sa luminedze.;

 Limba literara folosita la Dimitrie Cantemir

are un farmec aparte, reprezentand un
moment de tranzitie intre cuvantul domol,
evocator al lui Neculce si involburatele
experiente lingvistice pe care le v-a suferi
limba romana in epocile literare viitoare , in
special cea romantica.
Tema :ce reprezinta constiinta istorica:
-preocuparea romanilor pentru:
situarea in timp si spatiu (originale, limba,
continuitatea), evenimentele istorice
semnificative,personalitati
istorice(domnitori), cultura si civilizatie.

Scrierile istorice
Analele - scrieri istorice n care sunt
nregistrate, an cu an, ntmplrile importante
din viaa unui popor;
Cronicile (letopisee) - lucrri istorice mai
frecvente n Evul Mediu, care cuprind
nregistrri cronologice a evenimentelor
sociale i politice;
Cronografii - scrieri de factur istoric,
ncepnd cu facerea lumii i care se bazeaz
pe izvoare istorice, dar i pe legende populare;

Tipuri de cronici
Cronici n limba slavon:
Cronici de curte prin care se fixeaz memoria unei colectiviti
conduse de un voievod;
Au circulat numai n manuscris;
Primele texte nchegate narativ, care depesc modelul
enumerativ i sec al analelor;
Primele forme de consemnare a istoriei prin prezentarea
cronologic a evenimentelor moi importante ale fiecrui an;
Primele au fost scrise n Moldova (anonime, la porunca lui tefan
cel Mare);
Originalele nu s-au pstrat, ci doar mai multe copii identificate
dup locul n care au fost gsite;
Cronici despre Mihai Viteazul;
La acestea se adaug cronici n versuri scrise n limba greac;

 Cronici scrise n limba romn n Moldova:

Letopiseul rii Moldovei de Grigore Ureche,
continuat de Miron Costin i Ion Neculce;
Cronici n limba polon n versuri i n proza
scrise de Miron Costin;
O istorie a moldovenilor scris de Miron
Costin;
Cronici anonime muntene;
Cronici de autor din ara Romneasc;

Pentru cultura noastr, cronicile au o importan

deosebit, i anume:
Istoric-pun bazele istoriografiei romneti,
abordnd probleme legate de originea latin a
poporului i a limbii noastre, de continuitatea i
de unitatea poporului romn.
Lingvistic-sunt o surs nsemnat de
cunoatere a unei etape din evoluia limbii
romne.
Literar-ofer forme incipiente ale prozei
noastre artistice;

CRONICA-tipologie n funcie de autor sau iniiator:

Cronica domneasc este cronica oficial, ntocmit sub directa
supraveghere a domnului care a avut iniiativa ei i este expresia
punctului de vedere oficial;
Cronica de autor este cronica ntocmit de un nvat laic,
exponent al clasei sociale cu acces la instructive, care are
iniiativa de a fixa n scris evenimentele importante din istoria
neamului sau;
Cronica anonim este un tip de cronica al crei autor nu este
cunoscut; cercetrile ntreprinse asupra acestor cronici, ncepnd
cu secolul al XIX-lea, au permis diferite ipoteze privind
paternitatea lor; pentru a desemna presupusul autor, se folosete
formula atribuit lui.

Temele fundamentale abordate de cronicari i de ceilali

autori preocupai de contiin istoric a romnilor sunt:
Originile
Limba
Continuitatea
Evenimentele istorice
Instituia domniei

Ideea originii romnilor apare la cronicari,

dovedit i prin latinitatea limbii. Activitatea i
scrierile marilor cronicari au determinat
apariia unui specific romnesc, cum ar fi
elogiul adus rilor Romne pentru lupta
mpotriva expansiunii otomane sau
argumentarea originii romne a populaiei i a
latinitii limbii romne. Activitatea cronicarilor
ajunge la strlucire n secolele XVII-XVIII n
letopisee, care realizeaz cea dinti imagine
scris a istoriei noastre.

 Ca umanist de marc i povestitor de istorie, n

proz i n versuri, Miron Costin ne obliga la
nuanarea considerailor asupra contiinei literare
a cronicarilor. Cugetrile ample i variate ca
subiect ncarc de sens discursul narativ,
situndu-l ntr-un plan superior fa de acela al
predecesorului, Grigore Ureche. Totui singurul
contemporan care a scris vibrant despre Costin i
nelepciunea lui a fost Neculce, mare admirator,
de altfel, a lui Miron Costin.

Scoala Ardeleana

n a doua jumtate a secolului al XVIII-lea coala

Ardelean(care a fost o important micare cultural
generat de unirea Mitropoliei romanilor ardeleni cu
Biserica Romano-Catolic) continu eforturile de a
produce dovezi care s conduc la formarea
contiinei istorice a neamului. Preocuparea pentru
istoria naional ocupa un loc privilegiat n perioada
paoptista, strbtut de entuziasmul european al
constituirii naiunilor modern.

* nvturile lui Neagoe Basarab ctre fiul su Theodosie

nvturile lui Neagoe Basarab ctre fiul su Teodosie, oper
baroc, scris n limba slavon, numit de B. P. Hadeu falnic
monument de literatur, politica, filozofie i elocina la
strbunicii notri, scris n spiritul Renaterii, este o carte de
nvtur, un manual de educaie moral i politic i n
acelai timp un testament pentru urmai, cuprinznd sfaturi,
maxime i nvturi ale domnitorului Neagoe Basarab (15121521) pentru fiul su i urmaii acestuia la tronul rii
Romneti.
ntre izvoarele folosite de Neagoe Basarab se afla scrieri
religioase, n primul rnd Biblia, cu Vechiul Testament, i
crile populare care circulau n epoca Varlaam i Ioasaf,
Alexandria, Fiziologul, Cltoria Maicii Domnului n iad.

Cronicile muntene
Letopiseele

munteneti difer de alecronicarilor moldoveni att

prin documentare iexactitate a datelor, ct iprin
intenionalitate i prin calitatea structuriicompoziionale.
Rmai anonimi,dei cercettorii au fcut unele ncercri de
identificare, autorii cronicilor (cu excepia stolnicului
SerbanCantacuzino) nu aunici cultura cronicarilor moldoveni,
dobndit prinfrecventarea scolilor latineti, nici obiectivitatea
acestora, scrierile lor fiindpuse n slujba partidelor boiereti. Sunt
scrise doucronici paralele, Letopiseul Cantacuzinesc
iLetopiseul Blenilor, ambelecuprinznd aceeai
perioadistoric, 1290-1688, asemntoarein coninut pentru
perioada veche, prin compilarea, dindiverse izvoare, difereniate
incepnd de pe la 1620,cnd nsemnrile dobndesc spirit
partizan i verva polemic i expresiva, cu episoade narative
iportretistica nmaniera cronicarilor moldoveni.

Cronica anonima despre

Brancoveanu
Episodul despre pedepsirea
paharnicului Staico exprim cel mai
bine calitile literare ale
cronicii"Anonimul brncovenesc",
cuprinznd o suit de scene narative,
cu personaje ilare i dialoguri pline de
verva, care dau mpreun comicul
grotesc al unei epoci decadente,
premergtoare prin moravuri perioadei
domniilor fanariote.

O Prima secven este fixat temporal n anul

7201 (1693), cnd se afla ntr-un punct

culminant vrajba dintre domnul Moldovei i
cel al rii Romneti, dintre Constantin
Cantemir i Constantin Brancoveanu. Fiecare
"munciia unul asupra altuia" la stpnirea
turceasc, cutnd un prilej pentru a mijloci
mazilirea celuilalt. S-ar fi ajuns i la o
confruntare militar, imposibil ns din lipsa
unor otiri mai puternice i mai ales de frica
unei intervenii turceti, n timpul creia s-ar
fi gsit mai lesne motive de mazilire a
amndurora. Aa c nu rmne, ca mijloc de
lupt, dect par la nalta Poarta, pe care
ambele tabere o promovau cu insistenta i
cu mari plocoane.

ISTORIA IEROGLIFICA
Istoria ieroglifi c", scris la Constantinopol intre 17031705, considerat primul roman din literatura romn, un
roman alegoric sau roman-parabola, seamn, prin
folosirea unor mti animaliere, cu "Le Roman de Renard"
i, prin virulenta polemic a pamfl etului politic, cu "Istoria
secret" a lui Procopius din Cezareea. n aceste pagini,
Dimitrie Cantemir radiografi az, n limbaj criptografi c,
tabloul politic al epocii sale, luptele complicate pentru
domnie dintre partidele boiereti n Moldova i n Tara
Romneasc, dintre Cantemiresti i Brncoveni. n planul
alegoric al romanului se lupta dou ri, a patrupedelor
(ara Leului) i a psrilor (ara Vulturului). Corbul a dat
porunca s se nlture epitropul rii dobitoacelor, Vidr,
fcnd plocoane, n ara petilor (Imperiul Otoman),
Camilopardalului i Pleonexiei (Lcomia).

Istoria ieroglific prezint scenariul

luptei pentru tron ntre Cantemireti i
Brncoveni n perioada anilor 1703-1705,
fundalul, timpul fabulei, al istoriei,
cuprinznd ns aproape douzeci de ani.