CAP I:

Locul si rolul TGD in sistemul stiintelor juridice

Teoria generala a dreptului ofera o viziune de ansamblu asupra fenomenului juridic. Ea
pleaca de la concret si formeaza abstractul si pleaca de la special, formuland generalul. Cu
toate acestea aceasta disciplina nu trebuie considerate o magna matter a celorlalte
stiinte. Prezenta disciplinelor de ramura a dus la necesitatea existentei unei discipline care
sa ofere o viziune de ansamblu asupra conceptelor de drept. In cadrul acestei discipline se
formuleaza concept generale care servesc drept baza pentru toate disciplinele(raport
juridic, norma juridica, izvor de drept, raspundere juridica)
TGD nu are doar caracter teoretic ci si practice pt ca ea ofera solutii pentru legiuitor
pentru imbunatatirea legislatiei dar si pentru jurisprudenta, pt practica judiciara. In cadrul
TGD se formuleaza categoriile, conceptele fundamentale precum si principiile. Teoria
generala a dreptului, stiintele juridice de ramura, stiintele ajutatoare si stiintele istoriice nu
trebuie private ca fiind rupte unele fata de altele. Intre ele exista o unitate insolubila, toate
contribuind la dezoltarea fenomenului juridic.
CAP III:
Conceptul dreptului
1. Acceptiunile termenului drept.
2. Originea si evolutia dreptului; dimensiunea istorica
3. Dimensiunea sociala a dreptului
4. Factorii de configurare a dreptului
5. Esenta, continutul si forma dreptului
6. Tipologia dreptului
7. Sistemul dreptului
8. Definita dreptului.
Acceptiunile termenului drept; etimologie
Termenul drept provine din latinescul directus de la verbul dirigo, dirigere, care inseamna
cale dreapta si a conduce. Latinii pentru drept ca realitate normativa foloseau ius. In alte
sisteme de drept actuale exista o anumita diferenta. In anglia se numeste law dar pentru a
desemna dreptul subiectiv este right. In sistemul francez se foloseste droit.
Termenul drept are o tripla semnificatie: - stiinta
- tehnica
- arta
Sensul de stiinta este folosit pentru a desemna totalitatea conceptelor, categoriilor,
principiilor fundamentale ale dreptului.
Dreptul este o tehnica care consta in totalitatea procedeelor folosite fie pentru crearea sa
cat si pentru aplicarea acestuia. In literature de specialitate se face referire la 3 concepte
de baza : notiunea de drept obiectiv, drept subiectiv si drept pozitiv.
Orice norma juridica apara anumite interese sociale si contine anumite scopuri. Totalitatea
scopurilor prefigurate de norma juridica formeaza dreptul obiectiv. Drepul obiectiv
inseamna ratiunea unei anumite reglementari.
Dreptul subiectiv reprezinta posibilitatea recunoscuta de lege titularului de a pretinde unui
tert respectarea unui interes legitim..
Dreptul pozitiv inseamna totalitatea normelor juridice in vigoare la un moment dat
Termenul drept mai are si semnificatia de arta. Dreptul reprezinta si arta judecatorului sau
a autoritatilor administrative de a aplica legea. Astfel in aplicarea legii se emit judecati de
1 | Page

valoare asupra normelor juridice, fiind necesara interpretarea acestora. Pentru a putea
aplica correct o norma juridica, trebuie sa o interpretezi corect. Arta legiuitorului de a crea
dreptul prin folosirea regulilor de tehnica legislativa.
Dimensiunea istorica a dreptului. Originea aparitiei si evolutia dreptului.
In literature de specialitate s-au pus doua mari intrebari:
a. Cand apare dreptul?
Dreptul apare o data cu statul sau apare odata cu primele forme de organizare primitive?
Dreptul este apanajul exclusiv al statului sau este creat si de alte institutii nestatale?
In doctrina au fost formulate mai multe teorii. Sunt unele teorii care sustin ca dreptul
apare odata cu primele forme de organizare primitive. S-a considerat ca dat fiind ca in
cadrul gintilor matriarhale si apoi patriarhale existau anumite reguli de convietuire.
Acestea ar reprezenta forme embrionare de drept, adica mini norme juridice. Astfel s-a
subliniat ca aceste norme gentilice privind organizarea gintilor, relatiile dintre seful gintii si
ceilalti membrii ai comunitatii care s-au dezvoltat ulterior la nivelul tribului, au dus in timp
la formarea anumitor toteme, iar aceste toteme au format un sistem in doctrina
formulandu-se un sistem al totemismului de clan.
Aceste reguli au dus la creare unor interdictii sau prohibitii numite tabuuri. Cu timpul
aceste tabuuri s-au extins la anumite obiecte personale ale sefului de trib, iar incalcarea
acestor prohibitii a determinat aplicarea de sanctiuni. In opinia acestor autori, existenta
acestor prohibitii ar semnifica existenta unor norme de drept in forma embrionara.
Dreptul apare o data cu statul. Nu putem vorbi despre existenta normelor juridice decat in
prezenta acelei organizari sociale capabile sa ne apere atunci cand acestea sunt inculcate
si sa le restabilieasca continutul. Statul este singura forma de organizare sociala care
dispune de un aparat distinct, special, care are ca misiune restabilirea ordinii de drept
inculcate. El dispune de forta de constrangere capabila sa asigure indeplinirea normelor
juridice chiar cu forta. Marile state antice au demonstrate fiecare in parte existenta unui
aparat statal investit cu forta de constrangere care sa apere dreptul. Dreptul de altfel se
afla in stransa corelatie cu statul pentru ca el reglementeaza principalele puteri ale
statului. In cazul gintilor si al triburilor nu se poate vorbi despre existenta unui aparat
statal care sa asigure cu forta indeplinirea regulilor de convietuire sociala. Normele juridice
au character obligatoriu. Numai statul prin autoritati special create si investite poate crea
obligativitatea lor. Ginta si tribul nu dispuneau de o autoritate speciala capabila sa asigure
obligativitatea normelor .
b. Dreptul este creatia exclusiva a statului ?
Teoriile pluraliste sustin ca dreptul nu este numai creatia statului ci si creatia unor
organizatii nestatale.
Teoriile moniste afirma ca dreptul este creatia exclusive a statului, caci doar statul poate
impune o anumita conduita.
Fara a imbratisa nici teoriile pluraliste, nici pe cele moniste, apreciem ca dreptul reprezinta
un process complex de creare care uneori presupune nu numai contributia organizatiilor
nestatale, dar si a cetatenilor. Daca sunt respectate anumite conditii prevazute de
constitutie, si cetatenii pot formula un proiect de lege.
Dimensiunea sociala a dreptului
Dreptul are un character social, rolul sau fiind acela de a disciplina domportamentul uman
in principalele relatii din societate.
Realitatea juridica (Juridicul) are 3 elemente componente: - Constiinta juridica
-Dreptul
2 | Page

- Relatiile juridice (ordinea de drept)

Dreptul este mai intai o constiinta in sensul ca el se afla mai intai la nivelul constiintei
legiuitorului, care inainte de a adopta o lege supune interesele sociale unui process de
selectie si valorizare.
Constiinta juridica are rolul de receptor la stimuli pe care ii emite societatea in vederea
reglementarii si de filtrul care se interpune intre acesti stimuli.
Constiinta juridica cunoaste mai multe ipostaze:
- cognitive
- actionala
- cultural-axiologica
Constiinta juridica are mai multe functii:
- functia normative (a crea drept)
- functia creatoare anticipativa (stabileste dinainte prioritatile in reglementare
Al doilea element al juridicului il reprezinta dreptul. Dreptul este retinut ca element al
juridicului pentru ca el stabileste in cadrul normativ al puterii in stat, dreptul si libertatile
fundamentale ale omului, principalele relatii sociale din societate.
Al treilea element il reprezinta relatiile juridica. Raporturile juridice si situatiile juridice care
dau concretete dreptului.
Factorii de configurare a dreptului
A. Cadrul natural
B. Factorul social-politic
C. Factorul uman
Cadrul natural se compune din mai multi factori:
1. factori georgrafici
2. factori demografici
3. imprejurarile care nu depind de vointa omului, dar care produc efecte juridice
1. Factorul geografic
- exista elemente care determina adoptarea unor legi
- in doctrina s-a subliniat necesitatea de a nu se exagera cu importanta acestui
factor; de altfel Blaise Pascal a atras atentia asupra faptului ca justitia ar fi hazlie daca ar
depinde de un munte. pentru ca ar depinde de un meridian, un rau sau un munte.
- acest factor este util si determina adoptarea unor legi, dar sa nu exageram cu rolul
acestuia deoarece se poate ajunge la discriminari.
2. Factorul demografic
-influenteaza dreptul prin adoptarea de acte normative
- exista politici de crestere demografica care implica adoptarea legislatiei corespunzatoare
(ex. Tarile nordice au o legislatie favorizanta)
- s-au adoptat norme juridice care sa favorizeze cresterea demografica
- exista si politici de scadere demografica (ex China)
- exista anumite situatii care nu depind de vointa omului, dar care produc efecte juridice
(moartea, scurgerea ireversibila a timpului extintiva )
- achizitiva
Cadrul social-politic
la randul sau are mai multe elemente componente: economic, ideologic, cultural, politic
3 | Page

- sunt structurile organizatorice ale societatii: grupuri de interes, partide politice

Factorul economic influenteaza dreptul.
In economia de tip liberal intregul sistem e bazat pe principiul cerere-oferta si pe principiul
noninterventiei statului in economie.
Factorul ideologic
Acest factor contribuie de asemenea la configurarea dreptului in functie de ideologia
existenta la un moment dat. Ideologia marxista a impus un anumit tip de legislatie,
ideologia liberala si neoliberala a determinat la randul ei prefigurarea unui anumit sistem
de norme juridice.
Structurile organizatorice ale societatii:
a. Grupurile de interese
b. Grupurile de presiune
c. Partidele politice
a. Grupurile de interese: acea structura a grupuriloe care transmit in baza unei atitudini
comune unei alte structuri anumite scoputi in vederea reglementarii acestora
b. Grupurile de presiune urmaresc impunerea propriilor interese in afara politicului. Desi
afirma ca nu doresc puterea, aparatele de presiune isi transmit interesele catre autoritatile
decizionale exercitand o permanenta influenta.
c. Partidele politice fie ca acced la putere in urma votului electoral, fie ca nu acced
(partidele neparlamentare) influenteaza adoptarea unei norme juridice din anumite
domenii.
Factorul uman
Este cel mai important, deoarece dreptul este facut de oameni si pentru oameni.
Dreptul prin principiile sale stabilste o conduita tip pe care o impune ca fiind obligatorie
tuturor membrilor societatii. Aceasta conduita tip are rolul de a disciplina comportamentul
uman.
De asemenea, dreptul fixeaza anumite roluri individului in societate (sunt create regimuri
juridice pentru anumite categorii socio-profesionale; ex: statutul cadrelor didactice,
politistului, magistratului) delimiteaza drepturile si obligatiile persoanelor
Pe de alta parte, dreptul reglementeaza un corpus de norme obligatorii pentru buna
functionare a societatii si reprezinta o garantie a statului de drept
Esenta, continutul si forma dreptului (a nu se confunda cu forma statului)
A. Esenta dreptului
A studia esenta unui fenomen inseamna a cerceta substanta lui, trasaturile calitative si
unitatea loturilor care il compun. In ansamblul intereselor sociale, numai o parte sunt
selectate si valorizate pentru a da expresie dorintei generale a societatii si vointa care
apoi este insusita de stat, dorinta oficializata sau dorinta juridica
Esenta dreptului, astfel consta in calitatea juridica a vointei oficializate de stat. Vointa
generala a societatii nu este o simpla suma a vointelor individuale, pentru ca este
rezultatul vointelor supuse unui proces de selectie si ierarhizare. Nu orice vointa poate
deveni o vointa cu caracter general.
Esenta dreptului nu consta in vointa generala a societatii daca aceasta nu este oficializata.
Caracterul juridic al vointei este cel care determina esenta dreptului

4 | Page

B. Continutul dreptului
Sunt autori care considera ca elementul principal al cuntinutului dreptului il formeaza
normele juridice, astfel ca s-a vorbit de un continut normativ al dreptului (Hans Kelsen). In
conceptia lui, singura relatie a dreptului este cu statul. Aceasta conceptie nu poate fi
sustinuta pentru ca dreptul nu poate fi redus doar la un continut normativ astfel ca pe
langa normele juridice dreptul inseamna si raporturi juridice si situatii juridice.

C. Forma dreptului
Reprezinta modul de concretizare a continutului dreptului.
Forma cunoaste urmatoarea structura: - interna
- externa.
Forma interna a dreptului inseamna modul de structurare a continutului dreptului pe
ramuri de drept si in institutii juridice.
Forma externa a dreptului reprezinta concretizarea continutului dreptului de catre
destinatarii acestuia. Aceasta cunoaste mai multe modalitati de exprimare:
Izvoarele dreptului:legea, cutuma, jurisprudenta si doctrina.
Incorporarile sau codificarile rezultate in urma procesului de sistematizare a legislatiei.
Forta juridica a actului normativ in care sunt cuprinse normele juridice, astfel putem avea:
legi, ordonante de guvern, hotarari de guvern, ordine ale ministrilor, ordine ale prefectilor,
hotarari ale consiliului judetean, hotarari ale consiliului local, dispozitii ale primarului.
Forma exterioara a dreptului mai cuprinde si regulile, procedeele de tehnica legislativa
Tipologia dreptului
Tipologizarea dreptului inseamna structurarea dreptului dupa anumite criterii care pun in
evidenta existenta anumitor trasaturi caracteristice ale sistemelor de drept. Exista mai
multe criterii de tipologizare a dreptului :
I. Relatiile sociale caracteristice fiecarei epoci istorice in parte. Astfel intalnim:
- pt epoca antica: sistemul de drept sclavagist
-pt evul mediu: sistemul de drept feudal
-pt epoca moderna: sistemul de drept modern
-pt epoca contemporana: dreptul contemporan.
II.Dupa apartenenta la un bazin de civilizatie juridica,dreptul se imparte in:
-Sistemul de drept Romano-germanic
- Sistemul de drept Anglo-saxon
- Sistemul de drept Musulman
- Sistemul de drept Hindus
- Sistemul de drept Japonez, Chinez
- Sistemul de drept al Africii negre si al Madagascarului
A.Sistemul de drept romano germanic S-a format ca urmare a receptarii dreptului roman
in Europa prin intermediul Scolii Glosatorilor si a Scolii Postglosatorilor.
Structura:
a. Sistemul de inspiratie franceza
b. Sistemul germano-italiano-elvetian
c. Sistemul tarilor nordice

5 | Page

Codul civil francez adoptat in 1804 cod care a creat o bresa in gandirea juridica a vremii
astfel incat a schimbat radical prin dispozitiile sale conceptia existenta pana atunci. A fost
introdus in Belgia, Luxemburg, Romania.
Pe de alta parte o importanta o are si Codul Civil German care a preluat multe din
institutiile dreptului roman, dar a creat si institutii juridice noi. Acest cod a exercitat o
puternica influenta in Italia, Elvetia si Austria.
In Europa Nordica o mare influenta a avut Codul Civil German si cutumele proprii.

B. Sistemul de drept anglo-saxon

Structura:
a. Sistemul common law
b. Sistemul de equity
c. Sistemul de statutary law
a. Sistemul de common-law reprezinta precedentele judiciare, sau solutiile date de
instantele judecatoresti in problemele de drept.
b. Equity-law inseamna reglile de drept existente sau formate inainte de unificarea
jurisdictiilor engleze
c. Statutary-law reprezinta regulile de drept cuprinse in legile scrise(statute sau
regulamente)
Sistemul de drept anglo-saxon este fundamental diferit de sistemul romano germanic
(unde izvor de drept este legea scrisa). In sistemul anglo-saxon un rol important il are
cutuma si practica judecatoreasca ce are rol de precedent cu valoare obligatorie.
Desi, in ceea ce priveste legea scrisa, in doctrina s-a spus ca nu ocupa locul central intre
izvoarele acestui sistem de drept, cutuma nu trebuie privita ca o lex specialia, ea are
valoare egala cu legile scrise atunci cand intervin in solutionarea unei probleme de drept.
Ex:
Consitutia Marii Britanii are o parte cutumiara si una scrisa. Partea scrisa este formata din
Magna Charta Libertatum si Bill of Rights. Nu trebuie privita ca o lex specialia fata de
partea cutumiara.
C. Sistemul musulman/islamic sistem de inspiratie religioasa.
Cuprinde mai multe parti:
- Coran (500 de versete de drept) cuprinde revelatiile pe care alah le-a facut profetului
mahomed.
- Revelatiile si regulile de convietuire sociala transmise de mahomed profetilor.
- Idjma - regulile transmise de profeti califului(autoritatilor statale).
- Idjidihad (jurisprudenta)
Exista tendinta de laicizare a acestui sistem in sensul reglementarii institutiilor juridice in
mod distinct fata de conceptia religioasa (Turcia, Tunisia)
Institutii:
-Institutia Proprietatii calitatea de proprietar o are Allah; exercitarea acestui drept se
realizeaza prin intermediul califului
- Inst casatoriei
6 | Page

III. Dupa criteriul supranational

Dreptul comunitar a luat nastere mai intai in baza unei uniuni economice dupa cel de-al
doilea razboi mondial cand s-au pus bazele uniunii carbunelui si otelului (CECO). Uninunea
s-a extins si la alte domenii ajungandu-se astazi la o comunitate politica si economica ->
sistem de drept nou
Dreptul comunitar (European):
a. Dreptul comunitar originar cuprinde tratatele constitutive ale comunitatilor UE
(Tratatul de la Mastrich, Tratatul de la Amster, Nisa, Lisabona)
b. Dreptul comunitar derivat (deriva din prevederile de stat)-cuprinde actele normative
europene adoptate in baza tratatelor constitutive (directive, regulamente emise de
Consiliul Europei, recomandari Parlamentul European; decizii- Comisia Europeana; )
Are la baza principiile generale fundamentale ale dreptului dar si principii speciale:
principiul subsidialitatii, principiul solidaritatii.
Principii generale- principiul egalitaitii intre state, principiul independentei statului.
UE a insemnsat aducerea in plan supranational a unor probleme care sa dobandeasca
reglementare comuna.(politica externa, armata si securitatea interna, justitia, moneda
nationala)
Institutiile UE reflecta moelul national de organizare a statului:
- legislativ Parlamentul European si Consiliul UE (Strasbourg, Bruxelles)
- executiv Comisia Europeana (Bruxelles Luxemburg)
-puterea judecatoreasca Curtea de Justitie a comunitatilor europene (CJCE Luxemburg)
- 3 instante: 1- Curtea de Justitie
2 Tribunalul de prima instanta
3- Tribunalul functiei publice
Conventiile UE au efect in dreptul intern prin ratificarea facuta de Parlamentul National.
Sistemul dreputului
Criteriile de structurare a sistemului dreptului:
I. Notiunea sistemului dreptului.
II. Criteriile de structurare a sistemului dreptului
III. Diviziunea dreptului in drept public si drept privat.
I. Notiunea sistemului dreptului.
Asa cum in cazul legislatiei se foloseste notiunea de sistem legislativ si in cazul dreptului
sistematizarea normei juridice formeaza sistemul dreptului. Norma juridica este elementul
fundamental al sistemului. Norma juridica reprezinta sistemul elementar de drept.
II. Criterii de structurare:
Criteriul ramurii de drept, criteriul institutiei juridice.
Ramura de drept reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatii sociale
dintr-un anumit domeniu al vietii sociale, folosind o metoda comuna de reglementare
precum si principii comune. Din aceasta definitie rezulta urmatorul triptic:
-obiectul de reglementare
-metoda de reglementare
-principiile de ramura.

7 | Page

Obiectul de reglementare il reprezinta relatiile sociale dintrun anumit domeniu.

Metoda de reglementare reprezinta atitudinea fata de conduita de reglementare.
Principiile comune pe ramuri mari, aplicate pe fiecare ramura componenta.
In interiorul ramurii de drept normele se impart in institutii juridice.
Institutia juridica reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatii sociale
inrudite intre ele in baza unei metode de reglementare si a unor principii ale ramurii din
care fac parte.
III. Diviziunea dreptului in: - drept public (dr const, dr administrativ, dr penal, dr
international public)
-drept privat.
Criteriile de distinctie intre ramura dreptului public si ramura dreptului privat:
a.Criteriul interesului ocrotit de norma juridica. Normele drepului public ocrotesc un
interes general al societatii iar normele dreptului privat un interes personal.
- treburile particulare apartin dreptului privat. Dreptul privat este mai flexibil pentru ca,
ocrotind un interes al particularilor, contine reglementari mai deschise, si de mai mare
stabilitate. Sunt de o mai mare stabilitate pentru ca ceea ce astazi este de interes public
maine poate s anu mai fie, prin urmare normele de drept public sunt supuse schimbarii, si
deci instabilitatii, mult mia mult fata de cele private.
b.Criteriul utilitatii sociale sau al afectatiunii bunurilor. De ex sunt anumite
bunuri(plajele, apa teritoriala) care prin natura lor servesc interesului public si atunci ele
nu pot fi reglementate decat prin norme de drept public.
Definitia dreptului
Inca din dreptul roman, drepul se definea ca fiind arta binelui si a echitatii (jus est ars
boni et aequi). Din aceasta definitie => dreptul se confunda cu morala.
In gandirea juridica, dreptul a evoluat desprinzandu-se treptat de morala, si creandu-si un
obiect de studiu propriu.
Scoala Dreptului Natural sustinea ca drepul este de fapt un drept natural cu caracter
imuabil, preexistent omului, cu care ne nastem si pe care il transmitem mai departe.
Drepul este considerat un produs al ratiunii
Scoala istorica a dreptului considera ca dreptul nu este nici un produs al ratiunii si nu
este nici natural preexistent omului, ci este un produs istoric al societatii, este rezultatul
spiritului poporului(volksgheist), adica dreptul este creatia exclusiva a omului.
Definitie:
Dreptul reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale din
principalele domenii ale vietii socialle, norme asigurate si garantate de catre stat, care au
ca scop organizare comportamentului social intr-un climat capabil sa asigure apararea
drepturilor esentiale ale omului, coexistenta libertatilor si statornicirea spiritului de
dreptate.
Dreptul este un ansamblu de norme juridice asigurate si garantate de catre stat. Scopul
normelor juridice care compun dreptul este disciplinarea oamenilor in relatiile sociale.
Normele juridice trebuie sa concureze la realizarea statului de drept, ceea ce implica
asigurarea coexistentei libertatilor, apararea drepturilor fundamentale ale omului si
asigurarea dreptatii.
CAP IV:
Puterea de stat. este al treilea element al continutului statului. In antichitate se facea
distinctie intre autoritas si potestas. Autoritas apartinea senatului si potestas poporului.
8 | Page

Astazi titularul puterii este poporul, care o exercita prin intermediul reprezentantilor sai,
care exercita cele 3 institutii ale statului. Puterea nu se instraineaza niciodata de la popor.
Puterea de stat prezinta urmatoarele trasaturi:
-are caracter politic, are o sfera generala de aplicabilitate, are agenti specializati care o
realizeaza, este suverana.
Suveranitatea interna inseamna puterea de comanda a statului in interiorul teritoriului,
puterea de a crea dreptul si de a exercita forta de constrangere.
Suveranitatea externa se manifesta in plan international prin egalitatea statului cu alte
state.
Independenta statului pe plan international.
Forma statului cuprinde 3 elemente:
-Forma de guvernamant
-Structura de stat
-Regimul politic.
Forma statului reprezinta modalitatea de alcatuire si de organizare a elementelor statului.
Forma de guvernamant este o componenta a formei statului.
Structura de stat inseamna modul de utilizare si de impartire a statului in unitati
administrativ-teritoriale precum si raporturile dintre stat si aceste unitati. Sunt state cu o
structura simpla sau compusa(fedelare).
Regimul politic determina aparitia mai multor tipuri de state: - totalitare
- democratice.
Alta clasificare
Regim politic parlamentar
- prezidential
- semiprezidential
Principii de organizare si functionare ale institutiilor judiciare
Justitia este inerenta societatii, ea realizeaza cea de-a treia functie a statului, cea
jurisdictionala si functioneaza ca un serviciu public. Institutiile judiciare cunosc 4 principii
de organizare si 4 principii de functionare:
a. Principiile de organizare sunt urmatoarele:
-Principiul separatiei: are multiplu aspect. Separarea jurisdictiilor ordinare de cele
administrative, pe de alta parte este vorba despre separarea magistratilor judecatori de
magistratii procurori. In romania functioneaza aceasta a doua coordonare a principiului
-Principiul ierarhiei jurisdictiilor: presupune ca exercitarea controlului judiciar asupra
solutiilor pronuntate de instantele judecatoresti sa se faca de catre instante superioare in
grad; existenta dublului grad de jurisdictie sau a triplului grad de jurisdictie.
-Principiul neutralitatii: o neutralitate tehnica si una social politica.
Neutralitate tehnica: judecatorul trebuie sa se abtina de la orice manifestare a opiniilor
sale cu privire la cauzele pe care le judeca,
Neutralitate politica: neutru de puterea politica existenta, de presiunile sociale.
-Principiul colegialitatii: de regula procesele sunt judecate conform acestui principiu
de 2 sau mai multi judecatori cu scopul asigurarii independentei actului de justitie. Cu
toate acestea in legislatia majoritatii statelor europene se observa si solutia judecatorului
unic. Este agreata pentru judecarea litigiilor de mica importanta
b. Principii de functionare
-Egalitatii: presupune ca fiecare justitiabil este egal in fata legii, fiecare are dreptul
natural la un judecator, fiecare are un acces nelimitat, legal de a apela la judecata unui
judecator. Acest lucru este consacrat si in conventia europeana a drepturilor omului.
9 | Page

-Gratuitatii: justitia este gratuita. In materie civila si comerciala, in functie de

valoarea obiectului litigiului se pot percepe taxe.
-Libertatii si impartialitatii. Consacrat prin constitutie, justitia este unica, egala si
impartiala pentru toti, iar judecatorii sunt independenti si se supun numai legii. Un
judecator nu poate fi mutat, transferat, detasat fara acordul lui, odata investit cu
judecarea unui caz prin repartizare aleatorie, este liber sa pronunte o solutie in temeiul
legii. Sunt independenti chiar si fata de propriile solutii pronuntate anterior. Nu li se pot
impune solutii de catre alte autoritati.
-Continuitatii: inseamna ca activitatea justitiei se desfasoara in mod continuu fara
intrerupere. Cu toate acestea este reglementata in unele state in mod distinct vacanta
judiciara, dar acest lucru nu trebuie interpretat ca fiind o intrerupere al serviciului public al
justitiei, pentru ca nu reprezinta decat un drept al magistratilor. In realitate pentru cauzele
urgente, judecata este posibil sa continue si in perioada de vacanta.
Jurisdictii nationale si internationale
In romania exista urmatoarele instante ordinare:
Judecatorii- judeca in materie civila litigiile din competenta lor, iar in materie penala
infractiunile date de lege in competenta lor
Tribunale(unul pe judet)-judeca in prima instanta faptele prevazute de lege in competenta
lor
- judeca apelurile sau recursurile declarate impotriva sentintelor
pronuntate de judecatorii.
Curti de apel(15)- judeca in prima instanta faptele prevazute de lege in competenta lor,
deasemenea judeca apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale si
recursurile impotriva hotararilor pronuntate de tribunale ca instanta de apel.
Inalta curte de casatie si justitie- judeca recursurile impotriva hotaririlor pronuntate de
curtile de apel dar sectia penal judeca in prima instanta anumite fapte prevazute de lege
(oameni politici).
Are -4 sectii: Sectia civila, penala, comerciala, contencios administrativ,
- 2 foormatiuni: - completul de 9 judecatori - judeca recursurile impotriva hotararilor
sectiilor
- sectiile unite - judeca recursurile in interesul legii, acele recursuri
declarate in scopul interpretarii corecte a legii.
Jurisdictiile specializate: Tribunale militare, Curtea militara de apel. Deasemenea exista
Tribunalul privind cauzele cu minori, cu sediul la Brasov.
Complete specializate sau dupa caz sectii specializate in cadrul tribunalelor pentru litigiile
de munca si judecarea cauzelor cu minori.
Jurisdictii internationale:
-CEDO (Strasbourg) - judeca litigiile privind aplicarea conventiei europene a drepturilor
omului. Deciziile pronuntate au valoare obligatorie pentru statele membre.
-Curtea internationala de justitie de la Haga este compusa din 15 judecatori. Exercita o
dubla competenta: contencioasa si necontencioasa. Necontencioasa cand ofera
consultanta juridica.
In cazul competentei contencioasa judeca litigii. In fata curtii pot aparea numai statele si
onu.
10 | P a g e

- Curtea de justitie a comunitatii europene de la luxemburg este curtea de justitie a

uniunii europene care are in componenta 3 instante: - Curtea de justitie - judeca litigiile
privind principiile dreptului comunitar precum si chestiunea prujudiciara(inseamna
solicitarea din partea instantelor nationale ale statelor membre de a interpreta o norma de
drept comunitar).
- Tribunalul de prima instanta - judeca litigiile privind dreptul
concurentei comunitare si litigiile privind marca comunitara.
- Tribunalul functiei publice, judeca litigiile dintre functionarii
europeni (nu nationali) si institutiile europene.
Deciziile Curtii de Justitie sunt obligatorii statelor membre.
CAP VI:
Corelatia normelor juridice cu normele tice
Inca din antichitate se observa o impletire a dreptului cu morala. Plecand de la aceasta
conceptie, s-a considerat ca dreptul, in fapt reprezinta un minim de morala. Normele
juridice ar fi de fapt norme morale insusite de stat si transformate in norme obligatorii. Sau conturat 2 categorii de conceptii:
Conceptiile moraliste despre drept dreptul cuprinde in mod necesar si obligatoriu un
minim de morala, adica reprezinta transpunerea in forma obligatorie a principiilor morale.
Dreptul nu poate sa fie imoral.
Conceptia scolii pozitiviste normele dreptului sunt create de stat, separate de moraluri si
nu se confunda; singura relatie pe care dreptul o are este cea cu statul.
Cap VIII:
I. Notiunea si trasaturile normei juridice
Norma juridica reprezinta acea norma de conduita cu caracter general si obligatoriu care
are ca scop realizarea intereselor sociale si asigurarea acestora si a carei indeplinire se
realizeaza pe cale statala in caz de nevoie prin forta de constrangere a statului. Din
definitie rezulta trasaturile normei juridice:
a.Norma juridica are caracter general si impersonal reglementeaza acele situatii
care reprezinta un comportament repetat de majoritatea membrilor societatii, unanim
acceptat de acestia ca fiindui aplicabil indiferent de statutul personal al fiecaruia. Norma
juridica reprezinta de fapt reglementarea intereselor generale ale societatii. Ea nu poate
avea caracter personal. Caracterul general si impersonal al normei juridice nu dispare
daca norma juridica nu se aplica asupra intregului teritoriu al statului, ci numai asupra
unei parti a teritoriului sau daca nu se aplica asupra intregii populatii, ex norma juridica
poate fi destinatara numai a unor anumite subiecte de drept: pensionari, studenti,
profesori, functionari publici. De asemenea, caracterul general si impersonal al normei se
mentine si atunci cand norma juridica se aplica numai anumitor persoane, de ex. Ministri,
presedintele curtii constitutionale, presedintele inaltei curti de casatie si justitie, avocatul
poporului, pentru ca este avuta in vedere nu persoana ci functia pe care o exercita. Pe de
alta parte caracterul general si impersonal al normei juridice nu poate fi infrant nici pe
motive de autonomie locala. Autonomia locala este reglementata in art 119 din
Consttitutie si inseamna o descentralizare a autoritatilor si o deconcentrare a serviciilor
publice in teritoriu. Astfel exista autoritati locale: consiliul local, consiliul judetean, precum
si servicii publice de interes local organizate distinct in unitatile administrativ teritorial.
Normele juridice emise de aceste autoritati au acelasi caracter general si impersonal si
invers, actele normative ale autoritatilor centrale au caracter general si impersonal, fiind
deci aplicabile si autoritatilor autonome locale.
11 | P a g e

b. Caracterul tipic. Norma juridica reglementeaza numai comportamentele cu

caracter repetat, indelungat. Norma juridica insa nu poate descrie toate situatiile,
imprejurarile, in care se produce un anumit comportament. Caracterul tipic al normei
inseamna ca conduita retiunta de legiuitor este in constiinta sociala considerata ca fiind
generala (a tuturor membrilor sai).
c. Implica un raport intersubiectiv norma juridica reprezinta o relatie intre oameni.
In baza normei juridice iau nasteri raporturi juridice, ceea ce duce la conturarea
caracterului bilateral al normei juridice. Caracterul bilateral al normei juridice pune in
evidenta 2 idei:
-Ideea de alteritate a normei transformarea obiectivului in subiectiv. Subiectele de
drept incheie anumite raporturi juridice
-Ideea de reciprocitate a normei posibilitatea incheierii de raporturi juridice in baza
normei
d. Caracterul obligatoriu acest caracter este esenta normei juridice, o distinge de
celelalte norme sociale. Inseamna ca atunci cand regula de conduita prescrisa de aceasta
este incalcata aceasta este restabilita prin forta de constrangere a aparatului statal.
Caracterul obligatoriu al normei nu depinde insa de frecventa aplicarii normei juridice in
timp. Pot sa fie norme juridice cu aplicare foarte rara sau norme juridice a caror aplicare sa
fie suspendata, norme juridice cu caractrer temporar.
II. Structura normei juridice:
a. Structura logico-juridica. Dpdv logico juridic norma cuprinde 3 parti:
-ipoteza
-dispozitii
-sanctiuni
Ipoteza descrie situatia in care se aplica dispozitia si sanctiunea. Ipotezele se clasifica in:
- ipoteze determinate
- ipoteze relativ determinate.
Ipoteza este absolut determinata atunci cand descrie toate imprejurarile in care se aplica
norma. Sunt relativ determinate atunci cand cuprind cu titlu exemplificativ imprejurarile.
Dispozitia inseamna comandamentul normei si poate sa constea intro actiune sau
inactiune. Se clasifica in:
-dispozitii absolut determinate
- relativ determinate.
Sanctiunile arata consecintele nefavorabile ale incalcarii dispozitiei( sanctiune negativa
sau masuri de stimulare in respecatrea dispozitiei).Sanctiunile pot fi(in fct de criteriul de
clasificare):
- Sanctiuni absolut determinate sau relativ determinate
- Sanctiuni pozitive sau negative
- Sanctiuni civile sau penale
- Sancitiuni alternative (infractiunea X se pedepseste cu amenda sau inchisoare)
sau santiuni cumulative. (infractiunea X se pedepseste cu amenda si decaderea din
drepturile parintesti)
b. Strucura tehnico-legislativa. In literatura de specialitate s-a pus problema
structurii unor norme speciale(penale si drept international si constitutionale). In cazul
normelor penale unii autori sustin ca ar avea o structura dihotonica(ipoteza este

12 | P a g e

subinteleasa, avand doar dispozitie si sanctiune). Alti autori considera ca si normele

penale au o structura trihotonica, chiar daca ipoteza nu apare prevazuta in mod expres.
La normele de drept international, lipseste sanctiunea, dar evolutia ultimilor ani arata ca a
inceput sa fie reglementata (au aparut sanctiuni morale si pecuniare).
In ceea ce priveste structura concreta tehnicolegislativa, normele juridice sunt structurate
in articole(unitatea de baza) iar art in alineate. De regula o norma juridica este cuprinsa
intrun articol dar putem regasi si o norma juridica cuprinsa in mai multe articole.
III. Clasificarea normei juridice
Are atat seminificatii teoretice cat si practice
a. dupa criteriul ramurii de drept (adica dupa obiectul de reglementare si dupa metodele
de reglementare):
- norme juridice de drept civil
- norme juridice de drept penal
-norme juridice de drept comercial
- norme juridice de drept constitutional etc
b. dupa criteriul fortei juridice a actului normativ
-norme juridice cuprinse in : -legi
-decrete
-ordonante de guvern
-hotarari de guvern
-acte normative elaborate de organele administratiei
locale(decizii)-acte cu o sfera limitata la nivelul intinderii competentei teritoriale a
organului respectiv
c. dupa criteriul modului de cuprindere a partilor
- norme juridice complete: cuprind ipoteza,dispozitie si sanctiune-majoritatea normelor
- norme juridice incomplete-se impart in:
- norme juridice de trimitere (completeaza alte norme si fac referire la
ele)
- norme juridice in alb ( norme juridice care urmeaza sa apara)
d. dupa criteriul sferei de aplicabilitate:
- norme juridice generale: au sfera larga de aplicabilitate
- norme juridice speciale: au sfera restransa de aplicabilitate ,deroga de la dreptul
comun,sunt de stricta interpretare
- norme juridice de exceptie: completeaza normele generale sau pe cele speciale , sunt de
stricta interpretare
e. dupa criteriul gradului si al intensitatii incidentei :
-norme-principii(denumite si norme cardinale): se gasesc in constitutii,declaratii, au o forta
de valabilitate evidenta si sunt adevarate postulate juridice
-norme mijloace normative: asigura traducerea in limbajul specific dreptului a cerintelor
fundamentale de regl a ordinii sociale
f. dupa caracterul conduitei impuse sau datorate
- norme juridice onerative: obliga subiectul sa savarseasca o anumita actiune
- norme juridice prohibitive: obliga subiectul sa se abtina de la unele actiuni
- norme juridice permisive : nici nu obliga si nici nu interzic o anumita actiune, se lasa la
aprecierea subiectului
13 | P a g e

Norme juridice permisive pot deveni imperative(onerative sau prohibitive).Daca normele

permisive devin imperative atunci ele vor purta denumirea de norme supletive.
Alte tipuri de norme:
- norme juridice organizatorice: norme care privesc organizarea institutiilor si a
organismelor sociale(se prevad aici modul de
infintare,scopurile,competentele,etc).Urmaresc sa fundamenteze cadrul legal de
functionare a institutiilor
g. dupa tipul sanctiunii:
- norme juridice punitive: au sanctiune negativa(pedeapsa juridica,are caracter punitiv)
-norme juridice stimulative : au sanctiune pozitiva(decoratii,recompense in domeniul dr
constitutional,financiar etc)
IV. Actiunea normei juridice
Norma juridica isi desfasoara activitatea pe 3 coordonate:
A. pe o anumita durata de timp
B. pe un anumit teritoriu
C. asupra unor persoane
A.Actiunea normei juridice in timp are la randul sau 3 componente:
-Intrarea in vigoare
-Caracterul activ
-Iesirea din vigoare.
Intrarea in vigoare de regula norma juridica intra in vigoare la la data aducerii ei la
cunostinta publica, sau la o data ulterioara prevazuta in cuprinsul normei. In Romania
norma juridica intra in vigoare in a treia zi de la data publicarii lor in monitorul oficial. Cele
3 zile sunt zile calendaristice si a treia zi expira la ora 0. Ordonantele intra in vigoare in
ziua publicarii.
In literatura de specialitate, in legatura cu momentul intrarii in vigoare a normei juridice, a
fost formulat principiul nome gensecum ignorare legem (nimeni nu poate invoca
necunoasterea legii). De la acest principiu exista anumite exceptii: atunci cand o parte a
teritoriului este izolata(calamitati naturale) si in mod obiectiv legea nu poate fi adusa la
cunostinta. A doua exceptie, eroare de drept, atunci cand una dintre parti se afla in eroare
cu privire la consecintele juridice ale legii care i se aplica cu ocazia incheierii unui act
juridic.
Caracterul activ (actiunea propriu-zisa)-Norma juridica are un caracter activ, adica ea nici
nu retroactiveaza si nici nu ultraactiveaza. Acest moment al activitatii normei este
guvernat de principiul neretroactivitatii legii si principiul neultraactivitatii legii.
- principiul neretroactivitatii: Legea nu se aplica situatiilor juridice anterioare intrarii ei in
vigoare. Exceptii:
a.Normele juridice cu caracter interpretativ. Fac corp comun cu legea interpretata si deci
se aplica situatiilor existente anterior intrarii ei in vigoare, deci retroactiveaza.
b.Normele penale dezincriminatorii si normele penale mai favorabile infractorului si
normele contraventionale mai favorabile contravenientului.
- principiul neultraactivitatii: Legea nu se aplica situatiilor create dupa iesirea din vigoare.
Iesirea din vigoare:
- ajungerea la termen
14 | P a g e

-desuetudinea
-abrogare expresa directa (legiuitorul prevede in mod clar norma juridica care se abroga)
si expresa indirecta
-tacita
B. Aplicarea normei juridice in spatiu
Norma juridica are efect asupra intreg teritoriului si aupra tuturor persoanelor.
Principiul teritorialitatii. Exceptia extrateritorialitatii :- in anumite situatii legea nationala se
aplica si asupra unor parti din teritoriu aflate in alte state (ex misiunile diplomatice si
consulare, bordul navelor si aeronavelor).
C. Aplicarea asupra persoanelor
Legea se aplica asupra cetatenilor, apatrizilor si persoanelor straine cu exceptia: legea
nationala sa aplica cetatenilor romani pe 2 aspecte: starea civila si capacitatea persoanei.
Personalul:
- consular si diplomatic se bucura de imunitate totala (sistem de drepturi si privilegii,
inclusiv imunitatea de jurisdictie)
-tehnico-administrativ sistem de privilegii, imunitati in exercitarea functiilor care le revin,
dar NU au imunitate de jurisdictie
-administrativ sistem de privilegii strict in exercitarea functiilor
In ceea ce priveste regimul juridic al strainilor, aplicarea normei juridice aduce in discutie 3
tipuri de regimuri juridice:
Regimul national un stat acorda strainilor aceleasi drepturi ca si cetatenilor proprii
mai putin cele politice.
Regim special acordarea de catre stat cetatenilor straini a anumitor drepturi
special reglementate in acorduri bilaterale sau anumite tratate de cooperare
internationala.
Clauza natiunii celei mai favorizante recunoasterea pentru cetatenii straini ai unui
stat a acelorasi drepturi ca pentru cetatenii proprii in raport cu cetatenii unui stat
tert considerat ca favorizat.

CAP IX:
Izvoarele formale reprezinta formele de concretizare a normelor juridice.(ex: obiceiul
juridic, jurisprudenta, doctrina:)
Clasificare:
Izvoare
oficiale (ex. Legea, jurisprudenta)
neoficiale (ex obicei, doctrina)
Izvoare
directe ( act/contract normativ; elaboreaza, modifica, abroga o norma de
drept)
Indirecte (obiceiul)
Izvoare
creatoare (legea scrisa, cutuma)
Interpretative (jurisprudenta, doctrina)
Obiceiul juridic sau cutuma izvor de drept
Obiceiul precede legea scrisa si chiar dreptul. Exista anumite conditii pentru ca un obicei
sa devina juridic si deci izvor de drept:
-este recunoscut de stat
- este invocat direct de catre parti in fata judecatorului care-l valideaza

15 | P a g e

Conditii

materiala practica indelungata cu caracter repetat

subiectiva convingerea membrilor societatii ca acea practica are caracter

obligatoriu
In dreptul public obiceiul este mai usor acceptat ca izvor de drept pentru ca exista practica
uzantelor.
In dreptul privat, o cutuma este considerata izvor de drept numai daca legea scrisa face
trimitere la ea.
Doctrina reprezinta totalitatea opiniilor, comentariilor si interpretarilor facute de
specialisti cu privire la sistemul juridic. In Antichitate sau Evul Mediu doctrina era un
important izvor de drept, insa in epoca actuala este un izvor indirect de drept.
Opera doctrinara influenteaza insa atat pe legiuitor cat si pe judecator. Astfel anumite
dezbateri doctrinare cu privire la aprobarea proiectelor de lege pot duce la retinerea
solutiilor propuse de catre legiuitor. De asemenea interpretarile facute de autori anumitor
acte normative pot influenta judecatorul in aplicarea legii.
Practica judiciara si precedentul judiciar. (Jurisprudenta)
In sistemul anglo-saxon, precedentul judiciar este un izvor direct de drept, mai ales in
sistemele de Common Law.
In sistemul romano-german, jurisprudenta este un izvor de drept indirect.
Judecatorul trebuie sa respecte 2 mari principii:
Judecatorul nu este obligat sa tina cont de jurisprudenta anterioara pronuntata in
materie si nici macar de propria sa jurisprudenta.
Judecatorul se pronunta numai cu privire la partile in cauza.
In sistemul romanesc de drept exista anumite exceptii:
-deciziile curtii constitutionale
-deciziile pronuntate in recursul in interesul legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Aceste decizii au caracter obligatoriu si se puiblica in Monitorul Oficial intocmai ca legea.
Recursul in interesul legii are ca obiect asigurarea interpretarii unitare a legii. Astfel, e o
practica neunitara atunci cand se constata ca in aplicarea aceluiasi text de lege, pentru a
solutiona aceiasi problema de drept exista solutii diferite pronuntate de instantele
judecatoresti, atunci procurorul genereal sau curtile de apel sesizeaza ICCJ, formuland
Recursul in interesul legii. Instanta Suprema se va intalni in sectiile unite avand ca scop
interpretarea textului legal. Decizia pronuntata are caracter obligatoriu, se publica in MO.
Nu se incalca principiul independentei judecatorului pentru ca aceasta decizie impune
doar interpretarea textului de lege ca fiind obligatorie, necontestandu-se si judecata
cauzelor.
Contractul normativ
- a nu fi confundat cu contractul din dreptul privat (acesta e un act juridic bilateral care
produce efecte numai intre partile contractante)
- contractul normativ se intalneste in 3 ramuri de drept si are efecte obligatorii erga
omnes:
in dreptul constitutional - contractul are forma contractului de constituire a
federatiei de stat, avand ca obiectiv crearea statului federal
in dreptul muncii are forma contractului colectiv de munca ce se incheie la nivel
national sau la nivel de ramura a economiei
- pe baza lui se incheie contractele individuale de munca
16 | P a g e

in dreptul international public contractul normativ are forma tratatelor incheiate

intre state
- este un izvor de direct de drept

Actul normativ
- in sistemul de drept romano-germanic este principalul izvor de drept
- mai este denumit si lege, cunoscand 2 sensurilege in sens larg: lato sensu
lege in sens restrans: stricto sensu
Lato sensu: orice act normativ, indiferent de autoritatea care l-a emis; constituie lege
actele normative adoptate de Parlament dar si ordonantele,decretele cu caracter
normativ,hotararile de guvern,ordinele ministrilor, hotararile consiliului judetean si local
Stricto sensu: - actul juridic emis de Parlament: legi constitutionale, organice si ordinare
Cu toate acestea, o lege ca act juridic al Parlamentului se deosebeste de celalalte acte
normative prin:
- legea are o procedura speciala de adoptare si de modificare
- legea are intotdeauna caracter normativ (spre deosebire de alte acte normative, care
desi au aceiasi forma pot avea si caracter individual ex: a. o hotarare a consiliului local
judetean poate avea atat caracter normativ cat si caracter individual: forma juridica a
actului fiind aceiasi; b. un decret al presedintelui, dupa caz, poate avea fie caracter
normativ, fie caracter individual)
CAP X:
Notiunea tehnicii juridice
Tehnica juridica reprezinta ansamblul, procedeele, mijloacele tehnicilor prin care
necesitatile vietii sociale dobandesc forma juridica exprimandu-se in continutul normei de
drept in scopul asigurarii convietuirii sociale.
Tehnica juridica priveste intregul sistem al dreptului toate ramurile de drept si toate
institutiile juridice
Notiunea tehnicii legislative
Tehnica legislativa a reprezentat acea parte componenta a tehnicii juridice prin care
relatiile sociale sunt reglementate ca norme de drept, cele 2 notiuni nefiind echivalente.
Relatia tehnica juridica- tehnica legislativa este o relatie de la intreg la parte.
Tehnica legislativa priveste strict elaborarea actului normativ.
Principiile legiferarii
1. Principiul fundamentarii stiintifice a elaborarii actului normativ
Elaborarea unei legi presupune un amplu demers stiintific intreprins de legiuitor cu
privire la relatiile sociale ce urmeaza sa fie reglementate, forma reglementarii, studiul
dreptului comparat (studiul legislatiei altor state in aceiasi materie,
compatibilitatea/incompatibilitatea cu legislatia UE)
Totdeauna crearea unui nou act normativ este precedata de elaborarea unei prognoze
legislative (anticiparea efectelor posibile a viitoarei reglementari)
Costul social al viitoarei legi:
- fundamentarea stiintifica inseamna determinarea situatiilor de fapt, care urmeaza a fi
reglementate
- alegerea modalitatii de transformare a unei stari de fapt intr-o stare de drept
-analiza oportunitatii (nu numai a continutului) abordarii actului normativ
-impactul social al unei legi
17 | P a g e

2. Principiul asigurarii unui raport firesc intre dinamica si statica dreptului

De regula, orice act normativ este elaborat pe termen lung.
-efectele sale juridice sunt gandite a se produce pe un timp indelungat
-dreptul se bucura de o anumita stabilitate, de aceea spunem ca are caracter static
-actele normative trebuie sa fie capabile a se adopta in permanenta intereselor sociale,
astfel risca sa fevina anacronice, de aceea dreptul are si o parte dinamica
-actele normative trebuie sa nu fie rigide, astfel incat sa poate fi usor modificate pentru a
raspunde noilor interese sociale. Acest lucru este cerut in special in cazul normelor de
drept public, intrucat ele apara un interes public, iarceea ce astazi este de interes public,
maine nu mai poate fi => trebuie schimbate.
3. Principiul corelarii actelor normative
Presupune evitarea paralelismelor in reglementare.
De asemenea, noua lege trebuie sa precizeze ce se intampla cu celalalte acte normative
cu care se coreleaza.
Astfel, trebuie precizat in cuprinsul noului act normativ, daca se abroga sau se modifica
alte acte normative emise in materia respectiva.
4. Principiul accesibilitatii si al economiei de mijloace in reglementarea normativa
Presupune:
-alegerea formei exterioare a actului de reglementare
-alegerea modalitatii de reglementare (legiuitorul va stabili daca relatiile sociale ce
urmeaza a fi reglementate este oportun sa fie consacrate printr-o conduita permisiva,
onerative sau prohibitiva)
-alegerea stilului si al limbajului normei juridice (limbajul trebuie sa fie clar,
concentrat, cu un stil concis)
Fictiunile juridice:
Totalitatea acelor mijloace si procedee prin care un fapt este considerat existent si stabilit,
desi in realitate el nu a existat si nu a fost stabilit (ex. persoana juridica)
Prezumtiile juridice:
Sunt presupuneri sau concluzii emise de legiuitor sau judecator, prin care se pleaca de la
un fapt cunoscut la unul necunoscut.
Partile constitutive ale actului normativ
Un act normativ are urmatoarele parti constitutive
a. Expunere de motive (note de fundamentare) legiuitorul explica adoptarea actului
b. Titlul actului normativ constituie un element de identificare
c. Formula introductiva - cuprinde temeiul constitutional sau legal al reglementarii
d. Preambulul oportunitatea si necesitatea
e. Dispozitii generale obiectul reglementarii
f. Dispozitii de continut substanta actului
g. Dispozitii finale
h. Dispozitii tranzitorii
Elemente de structura: gruparea dispozitiilor in articole si alineate.
O norma juridica -> 1 sau mai multe articole.
Sistematizarea actelor normative
A. Incorporarea
B. Codificarea
18 | P a g e

A.Incorporarea presupune gruparea acestora in functie de materia reglementata (ex.

legislatia cu privire la protectia mediului)
-poate fi
oficiala facuta de autoritatile statale
neoficiala facuta de un simplu particular
B.Codificarea
-este o forma superioara de sistematizare, o adevarata opera de creatie legislativa
-presupune reunirea actelor normative emise intr-o materie si transformarea lor intr-un
singur act normativ, ceea ce implica corelarea dispozitiilor, abrogarea unora sau
modificarea altora
CAP XI:
Notiunea realizarii dreptului

19 | P a g e