CIOCARLIA. Zapada, subjiati meren ciitre sfargitul lui februarie, la ince- putul lui martie se topi de tot sub adierile vantului de la mia- zAzi. Pe costigele unde bitea soarele, iarba se gribi si-si arate acele verzi gi fragede. Ficrarii satului mu mai rizbeau cu ascufitul flarelor de plug. Prin curfi, prin gradini, pe Langa jire- vile de paie giinile cotcorozeau risunitor ca si cand le-ar fi zburitirit cineva. Cocosii timbilau a falf de pe garduri. Purceii mici, ca niste sobolani, guilau prin cur{i, alergdnd dup’ mame- le lor, care nu i-au lAsat s4 sug’ de ajuns, gribindu-se s& rime in jelina dezghetata din gradini. Pe drumuri, dupa dezghej, tina se sitiinse, si se vedeau carari balucite. ‘O siptimfnd de primavari invie lumea. Dar iarna fnvenina- (1 ru si hotiri si se tntoarea, p&rindu-i ci prea curind a ple- cat. $i‘intr-o seari didu drumul vanturilor de la miazAnoapte gi dimineaja era alb cat batea ochiul. Nu mai ningea, dar vazdu- hul era sur gi grcu, cobordt pe umerii dealuril in jurul satu- lui, gi vantul, desi ise, tia ca bri Coteorozitul virgati cu dungi hegre se 4 in paiele din cotete, mAmarujele — vacile-Domnului — care incepuseri s4 se ivease’ in [irdna de sub streagina gardului, unde batea soarele, se ficur’ nevazute, Numai oamenii nu se inspaimantar’ de toanele iernii. Ei in- cepura si iese cu plugurile pe cobile, cu sarcinile de fin legate deasupra. - Pamintul nu ingheyase iar stratul de zapada era subjire de tot. Dacd nu mai ninge pind la amiazi se poate gi topi, mai cu seamd in locurile de feje, cum erau cele ce trebuiau semanate anul acesta cu orz gi, cu ovaz. - La'inceput mai pujine, apoi, dupfi ce se ascunse zApada, tot mai multe pluguri brizdau pimantul in locurile de arituri. Vre- mea mirosea inci merea a iam, vizdubul pirea imbiesit: cu praf fin de cenuse. Oamenii purtau caciuli si clicine peste piep- tare, poginicii — baiefii care manau vitele pe brazdi — aveau buzele cripate si manile ingrogate, rogii ca racul, dat tot aveaw inim& si pocneasct din bici si s& strige vitelor pe nume.Vantul parea ci nu mai bate, nu mai migca nici o buruian’ uscali, dar era inci viu gi ardea obrajii tine, ca o flactra ne- vizul de subjire. , Caleva zile soarele nu se arati din bolta surd si neclintita. In lumea aceea mohoritd, nu-i venea nici unui fecior de la coamele plugului si cante; intinderile — lanurile, luncile, dea- lurile — pareau, nu gtin cum, ca de fier, Parcd toate rasuflau inca a jana. Seara, cind se intorceau pluganii in sat, vorbean pe drum: — Blestemats vreme ! —O mai fi asta primavara ! —Ne-a zipacit saptimana cea caldi. Poate am iesit gi noi prea devreme cu’ plugul. —Da’ de unde ! Ca fn tofi anii, ou mai in grabi. — N-am apucat sa ar de primaveri fri s4 aud ciocirlia. —Vom auzi-o, n-avea gniji! S& se iveascl numai soarele. Ea ce agteapta ? Poganicii, cdnd intr’i in ciildura din casf, cu degetele efirlig, cu buzele cripate, cu obrajii argi de foc, au lacrimi in gene, de care ei nu gtiu nimic, ci incep s& spund cu glas tare, aproape zbierind, cat de mult au arat azi O vreme a stat incordata lupta intre iarw& gi primavara — citeva zile. Poate deasupra vazduhului de cenugd s-au taiat in sibii, pentru ci intr-o bund dimineaa sabia primaverii a despi- cal plumbul de sus, si vant cald de la miaz4zi, cu mireasma de verdeata, a umplut lumea, fugarind norii‘cei incremeni{i parca intr-unul singur. Soarele s-a’ ivit strilucitor de prospefime, de tinereje gi se india biruitor in senindtatea cerului. Un baiefag care se grabi sf iese cu oile la pAscut ciuli deo- dat& urechile, se rizima in bats, tsi ristumd pe spate capul in- fundat in ciciuli, deslugi mai intéi cintecul méarunt ci apoi vizu gi rotirea ce se inalta in vazduh, drept in sus, gi care parea ci ca cinta, gi un zimbet larg fi inunda intreaga fata. — Cioc&t stig’ el nemaiputind de bucurie. Ciocérlia ! Ta’ ascultali gi uitati-va in soare ! Cant ciacizlia ! Privi imprejur; nu era nimeni in apropiere care s4-l audi. Cunogtea zborul gi cintecul ciocirlici inci din primavara tre- cuta. Cand injelese cd nu-i nimeni in apropiere si-i spun’ vestea cea mare, lis4 oile in lunc’ si alerga la cel mai apropiat plug : — Baditf, auzita-i ciecdrlia ? Eu am auzit-o si am vazut-o |‘Omul cunogtea baielagul — Unde, mai Tonas ? —Acolo-unde-s oile mele. —Nu mai spune! Plugarul ara cu boii, [13 poganici, Opri bo —N-am viizul-o cind s-a ridicat in aer, ci cum ciripeste ceva marunt deasupra mea, —Tu cunosti cdntecul ciocarliei ? - —Cum s4 nu-l cunosc! Si m-am uitat la cercurile pe care se indlja spre soare, pin s-a pierdut in cer. — Daed-i asa, a sosit de-acum gi primavara, mai baicte. Era chiar vremea. Paina si-si risuceasc4 omul o {igara. din imprejurimi se mai indljaré citeva ciocérlii in vazdub, — Auzi? Auzitu-le-ai ? Uite-o pe una | Uite inca una! Ba-s trei! Ba-s patru! Vezi-le, badi{a? Jonag mu mai stia dupa care s4 priveasca. tsi intorcea capul mereu de la una [a alta.” —Tine-te numai dupa una, baiete, daci vrei s4 o vezi pana 0 inghite vazduhul. Alliel Ie picrzi pe toate gi ram4i numai cu cantecul. Se mai oprird si alti plugari, gi capete risturnate pe spate, de oameni mari gi de poganici, scrutau iniljimile. Cafiva baie- {asi de pe “linga pluguri igi smulscrd ciciulile si le gvarlird in vazduh. —A venit cioedrlia ! —CAnté ciocirlia! —-De acum primavara rimine ! Linigtea a stapanit si i acum peste hotar; dar dupa ce aw incepul sa cinte ciocarliile, parea gi mai adanca. Din inalyimi patrundés clar gi mfrunt ciripitul, tot mai immaterial, cu cal se naluia tu cer pAsimicile cele sure, | De la o vreme cele fulgerate de lumina gi dé inal deau ca gloan{e unde si unde, pe pajigtea rar tnvere araturi. . . Plugurile incepuri s4 umble iar. Tonas se intoarse la oile lui, care aveau miei marigori, pe care soarele totusi inci nu rizbea si-i inclzeasca, gi umblau sirimb gi zgribuli{i dup mamele for, incercaénd s4 sugt. {gi aduna turmulija §i 0 méAna intro parte a luncii, unde mai erau gi al{i copii cu oile cu miei. Unit erau copii de scoa- la, mai mari ca lonag. — Afi auzit? Ati vazut ? am auzit numai—D-apoi ce ! —Si acum sunt vreo cinci in vizduh. Nu se mai aud si nu se mai vid, Poate si le mai vedem ednd pict. —De unde s& pice? — Din cer, vezi bine ! — Zboari pinii-n cer? —Tu uu ai vazut ? — Uite, und a cazul! — Unde ? — Colo ! Da’ nu se vede ! —Cum s& se vad4, cl-i o pastre mic’ ! I —Nu-i aga de mica, zise lonas. Eu le-am vazul de aproape asti-iarn’ la ‘noi in suri, in jurul jirezii de paie. Si ie gi ciocirlan ! Cel cu mot! Un baiat din clasa a IlI-a, vecin cu Tonag, zise : —Le-am vizut gi eu astd-iarna. Dar nu acelea-s ciocarliile care canta. —Cum nu? Nu-s ciocarlii ? — Aga le zicem gi lor, dar ele nu cAnta in aer. Acestea ca- re se inalja in vazduh gi canta sunt mai mici gi-s pasdri cala- toare, Nu rman iama la noi, ci se duc in farile calde. Nici lonag, nici alti copii de seama lui nu voiau s4 creada. Ciocirlia ¢ numai una: gi cea care Vine iarna prin ograzi gi pe drunuri, gi cea care cama primavara. —Na, sunt dou’ feluri de ciocarlii, intani gcolarul. Aga’ ne-a invayat dommul invajator, aga e scris gi in carte. Ba ne-a ardlat gi chipunle lor pe nigte tabele, Cantarejcle sunt mai mici gi nu-s molate, Sunt pasari cAlitoare si numai primivara se intorc iar la noi. Ciobanagii ramasert nedumeriti. Nici unul nu gtiuse ci sunt doua feluri de ciocdrlii. in vremea cAt ei vorbeau se mai inaljara inct multe ciocir- lii, oprindu-le vorbele si poruncindu-le si le urmareascd gi 3% le asculte. Pe nesimtite se amestecd intre ei si un feciorag de vreo pa- trusprezece ani care pizea oile primarului. Era un fel de slugu- liga la primar, gi-l chema Vasilica. Il cunogicau toi copiii care erau aici cu aile, VasilicA era orfan gi nu umblase la scoali, nu stia carte, il crescuri nigte rudenii indepSrtate pani la varsta.de gapte ani, apoi i] diduri la stipin. Erau in sat ine multi copii sdraci, carigustara din vreme pinea amara a strdinului si cari nu puura invafa cart . Dup& ce-i asculta ciorovaindu-se asupra celor doua soiuri de ciocarli, Wasilici zise : —Nu stiu dacd-s mai multe feluri de ciocarlii, dar asta nici nu are insemniitate. Canta una ori canta alta, e tot atét. Dar ca- re stie dintre voi pentru ce ciocrlia ¢ singura pasdre cintatoare care Tu se ageazi pe o ramuri.sd cinte, sau de pe pamint, din §rane ca pitpalaca, ci cinti numai in vazdub, indltandu-se spre soare ? Asta v-a’spus-o dascilu’ la gcoali? Aga-i ci mu v-a spus ? Sa va spun eu, vid c& nici unul nu gtie. Erau de tofi vreo opt copii, trei care umblau la scoala, cei- lalfi_ nu ajunsesera inc& la varsta ceruta, Vasilica glia multe povesti gi le mai spuse gi alta data, Du- pa ce isi aruncara ochii dupii oifele lor, se adunara in jural lui Vasilied, iar el, dregindu-si glasul gi saltindu-gi gluga in spate, incepu : A fost odati un imparat si o impariteasa, puternici si bo- gati, $i aveau un palat de aur pe care-! aprindea in fiecare zi senina soarele, incat de departe pirea cf a mai risarit un soare gi pe pimant. Nu aveau la sufletul lor decat o fata, dar ce mai fata, rupta din soare, nu alta ! . Pe vremea aceea erau zmei pe pamint care. vrijeau [eiele frumoase de impaira(i si le duceau-pe caii lor inaripati prin vazduh, pe trdmul celalalt Dupa ce crescu fata, imparatul o incuie in randul de sus al palatului, unde erau ugi de fier, si la fiecare ugi paznici cu ar- ma la picior. Tot rindul de sus era al ei, unde traia gi se juca cu prietene gi servitoare gi avea toale bundtatile la masa. Avea jucanii frumoase. Nu-i fu urat in anii cei dintdi ai zivordrii ci. Spre risdrit gi miazazi, palatul, la rindul de sus, avea un singur geam de aur subjite, prin care se vedea soarele de dimi- nea\i pind seara, dar iu le orbea cu lumina lui, aga cA fata de imparat putea sd-I priveascd: mereu. Dar la inceput Lia — caci Lia 0 chema pe fata imparatului —— nui prea avea grija soarelui, ci se juca cu prietencle sale. Dupa trecerea anilor ins’ fata se juca tot mai putin si rima- nea adeseori pe ginduri, Era acum fal mare. —Nu-{i mai place jocul ? © intrebar’ prietenele. — Ba-mi place. —Nu-ti mai place de noi ? —Si de voi imi place.— Sa iscodim jocuri noua, poate {i s-a urat de cele vechi —Nu mi s-a urit ! —P&i, daca-i asa, cum poti ticea cu ceasurile, sf mu te uiti la noi? —Nu tac! — Dar ce faci? — Vorbese ! — No auzim nimic | — Vorbese fara cuvinte. »—Cu cine? —Sliu eu ? Poate cu inima mea. CAnd auzi doica fetei — caci gi ea ‘era cu Lia — vorba din urmd, at’ la impardteasa s-a dus. — A venit vremea, stipani | — De buna seama ? —A venit. Domnija nu se mai joacd gi-i mereu Licuta gi ginditoare. —i voi spune imparatului si dea sfoara-n fara gi si vind petitorii. Imparatul se bucurd lucru mare ; de cand asiepta el vestea asta, Cobora spre biitrdnete gi-i trebuia un ginere care s&-l ajule la imparatie. Apoi, dacd se marila fata, scipa si el de grija si teama lui de zi gi de noapte : zmeii nu mai aveau putere s4 i-a ripeascii ! Se pomiri crainicii s4 strige vestea cea mare gi in ard gi in imparajiile vecine. n vremea asta, prietenele Liei auzira ca fata incepe sa cAn- le, ea ingura, abia soptit, un cdutee care le facea sa tremure gi inimile lor, gi se mirau ca fata de impirat nu se mai departea- zi de geamul prin care soarele privea in palat. Se uita la soare gi cinta. Uncori glasul i se ridica si priete- nele sim{eau o dulceata nemaigustata, care le imbolnavea gi le ficea visdtoare. . Trecuri sfiptimani si luni, pefitori din Iumea intreag’ ince- puri si curgi la palat: fii de impiraii, tn scumpeturi imbra- cali, pe cai negri incilecati, de rizboi inarmati; crat voinici gi tinerei, toti inal{i si subjirei, se lipesc ochii de ei, si multi fe- ciori de plugan gi de gazde pacurari, parcd-s niste ghinerari de cei mai mari. Toti prin curte caii-si poarti si-n vartej se-nvart roatd, striluceste curtea toat& de lucirea armelor, de sclipirea hainelor, mirarea boierilor, topirea cucoanelor. Toti boierii mari si mici se adunara la palat sa vada pe ci- ne-gi va alege fala imparatului ; ei de sot si lor de crai. 10impératul hotarase ca Lia si se uite fereastra in curte, cu un mar de aur in mana, gi de care-i va placea, sd-l loveasca cu marul. Dar fala privea cu ochii impaienjeniti in curte, nu izbi pe nici unul cu marul, ci fugi in grab’ la randul de sus gi rimase stand inaintea geamului de aur subjire, prin care privea soarele. Nu peste mult se auzi iar cAntecul ei abia infiripat, dar aga de dulce gi de duios, incdt prietenele ei incepurd s4 suspine, iar doica ei a plange. Ymparatul mai Picu proba zile in gir. Veniserd atéitia petitori, incdt curtea se umplu de zece ori, tot veinici care mai de care. Dar fata ou alese pe nici unul de soy gi se gribea mereu la geajnul de aur prin care privea soarele. imparatul gi impiirdteasa se imbolnavira de imtristare. Ce sa fie cu fata lor? A paitruns cineva in locuinta ei? Paznicii rispunserd : —Unde ne stau picioarele si ne stea capetele, dacd om pi- méntean va fi intrat in iatacurile ei. Prietenele si serviloarele se jurard : —Si-mpletim cosije albe, daci a patruns aici gi numai um- bra de om! Doiea plingea cutremurandu-se toatd : —Nimeni n-a intrat aici decdt soarele prin geamul cel de aur subjire. Chemara uu vraci batrin, care, ridichndu- $i sprancencle cu carja’ si privind-> pe Lia, offa $i — Ag banui ca s-a indragostit de soare. —De soare! suspinard imparatul gi imparateasa. Ai imba- tinit si dumneata degeaba, mogule ! Viaciul igi tase carja, sprincencle-i eazura iar pe ochi si pomi la drumul pe cate ver Cand veni din pegtera lui de munte tol mai vazu puting lumina gi pipaind cu cina {imu dru- mul. singur. Acum inst se impiedica la tat pasul, sc izbea de lucrurile din patat gi nu mai stia incotra s4 apucc. —Dafi-mi o caliuzi si mA duca acasd, zise el impiratului. —Incoace ai venit singur. — Da, mai vedeam ceva. Acum nu mai vad nimic. M-a or- bit fata voastra. —Spui prapastii ! —Nu, spun adevarul. Fata voastrd ¢ acum ca rupta din soare. Voi i vazut? — Totdeauna a fost frumoasa !— Frumoasi ca acum ? Sa ia vederile omului ? SA orbeasea de tot pe un mogneag ? Imparatul inalla din umeri, ca gi cdad ar zice ch mv-gi pri de mintea cu un batrin, gi-i dadu calauza ceruta, _ .-Trecu primavara gi vara, si incepu toamna. Incepu, dar ziua in loc s& scada, crestea mereu, gi caldura’ verii se intefea. Soarele risirea Ja vremea lui, dar apunea tot mai (arzi Dupi.o vreme lumea rimase ineremenita. Ce sa fie asta? Cum s-a schimbat rinduiala firii? Nu mai vine toamna? Nu va mai fi iam4? $i cAldura care cregiea mereu, o data cu ziua! Muncitoni lucrau sa se speteascd ; nu puteau Lisa lucrul pind nu apunca soarele! Dar soarele apunea tot mai trziu. Qamenilor le venea nebunia, se usca tot ce mai era verde pe hotar. Muncitorii cideau de osteneald prea multi, jar stipa- nii mu-i scoteau din brazdi pin’ nu apunea soarele. Nici pe ci, nici vitele de jug. Ajunsesera numai oasele gi pielea. Vai de zilele lor! Popii se apucaseri de slujbe, clopotele nu mai incetau. Cu zina de cap, cititorii in stele nu se mai migcau din palatele im- parafilor, s4 cerceteze gi st spund ce minune va mai fi gi asta. Numai fata imparatului, Lia, se ficea din zi in zi mai fru- moasa si canta mai-minunat privind, prin geamul subjire de aur, soarele. Zarva din lume crescu mereu si ajunse pand la palatul soa- relui, unde muma lui de mult se minuna gi-l intreba in toata seara de ce inlarzie s4 vind la culcare, din zi in zi mai mult, Dar soarcle nu-i rispunse nimic, gi batrina vedea ci el adoar- me mai-greu, cu fiecare sear. Cand vazu ca de la el nu poate. afla nimic, iar zbuciumul muritorilor se inal{’ pana la ea, se hotiri sh poreasc’ pe ur- mele lui sd vada ce-i cu minunea asta. * Imbrical’ in neguri dese, intr-o dimineata porni tiptil in ur- ma soarelui, merse tot dupa el gi nu descoperi nici o piedica in drumul lui pan’ ce ajunse Ia palatul de aur al imparatului. Acolo soarcle se opti privind prin geamul cel subjire de aur. Se opti gi batrana si vazu prin geam pe fata imparatului, pe Lia, cum se schimbii la fajé, cum se lumineaz4, gi o auzi cum incepe si cante. Cand © vizu gio auzi, muma soarelui tresari gi se cutremu- 14, ca si cind ar fi intrat in ea toala tinerejea si frumusetea fe- tei de. imparat. Aga frumoasa numai ca, muma soarelui, mai fusese la vremea ei: nu-i mirare ci se oprise fiul ei si vada minunea ! Bar soarele nu se grabi si plece mai departe, parea 12a uitase de drumul tui. igi uitd gi batrina o vreme. pentru ce cra aici, tot privind Lf Lia si sorbindu-i cintecul. Cand i igi veni tn fire, soarele era tot nemiscat, dar zarva si plingerea lumii se indl\a pana la ea si-gi aduse amimte de ce pomise pe urmele soarelui. — Adicd asia este! suspind batrina. Aici intarzie! Dacd n-ar fi lumea gi gemetele ci, n-ag. zice ‘nimic! Frumoas’ fal, ca rupl4 din soare. Sdrmana fati! N-am ce-{i face, rinduiala firii nu se poate surpa, ci se pripadegte lumea | $i, ciuruindu-i lacrimile din ochi, muma soarelui gopti o viaja si schimba pe fata imparatului in pasaruica asta ce-i zice ciocalic, gi o meni sé se inalle in vazduh in toata primavara, drept spre soare, jucind in cercuri tot mai mici gi cAntandu-si cantecul, dar si nu poata ajunge niciodala pina la el, s4-strice crugul lumii gi s& se rastoamme rinduiala firii. Un colt din geamu! subtire de aur se topi gi ptin deschiza- tura {igni pisdruica cenugie, iar soarele porni grabit pe drumul lui catre asfingit. $i pe dati se puse pe lume toamna tarzie cu ploi dese si vanturi reci, gi luméa sc&p4 de pripad.. Vasilic& trebui s4-si.curme mai de multe ori firul povestirii ciobinagii dideau buzna si-gi adune oile care se rizlefiserii gi se intorceau cu sufleiul la guri sd aud mai departe. Dupé ce ispriivi,-Vasilica tntreba_ pe scolari : — Povestea asta v-a spus-o dascalil ? ard cul iristele din cap cA mn Lea spus. 1 spun tot ev, gi dact puteli stl invajati gi voi. Vid spun de mai multe orl. Vine aga: Lie, Lie, Ciocarhie, Primdverti Exti solie, Cerurilor bucurie, Plugarilor veselie, Lumii-ntreri Minunatie ! Tot romd, Marant cdnténd, De pe hui, 13De pe ogoare, Urei in soare ; Amezesti de inditare, De lumina Cea prea rare, Fulgerata, Sdgerara, Cazi prin vant Véjeind, Jar pe pamdnt: Bulgaras Cat pumnul meu Aldui-te-ar Dumnezeu ! ~—No-i greu cantecul ciocdrliei, nu-i aga, mai copii? Vi boi spune eu de mai multe ori s&-1 invifali si voi, gi clind vefi ve- dea ciocarlii inilfindu-se in senin 5% li-l spuneji lor, ca le pla- ce! asilicd tcu, igi sall& gluga intre umeri gi pomi ingrijorat dupa ile pe cari le pastea, gi cari, ajunseri departe, risipite Doamue fereste, s4 nu se piards v: ! N-ar mai putea s4 dea ii Cu sMipanul cel ru! Ar trebui sa ia lumea in cap ! Se apropia amiaza ¥ Miljau acum mai tar in vazduh. Era un senin fnalt si soarele incalzea binigor. Mieii mai mari se inviorard gi cautau margini la paraie, tn- cepfnd si joace. Dar cei mai mici erau tot zgribuliqi si se pur- tau stramb printre ci, incercand mereu sé sugi. Mieii marigori isi scuturau in joc. clopoteii de acivaic, oile behiiau din cand in cénd dupa ei. Ciobanagii imbueari cite ceva din tmiistucile lar vai rogu. Abia intr-un Grziu incepurd sA prinda limba gi s4 incerce a spune cdnlecul ciocdliei, Pind il vor invaa bine, mai te- buia. Unul dintre gcolari zise : —Maine imi aduc caiet si creion gi-l rog pe Vasilici si spund rar, si-l pot scric. Pe urma il invagim cu toqii mai mi ugor. Da’ daca-l invatam si-l vom spune, oare te va auzi cio- cirlia ? intreba cel mai mic dintre ei, abia ct genunchele. — Vezi bine ci ne-aude, rispunse altul mai marigor. N-ai auzit Vasilica ? Apoi el toate Ie stie | 14