34 Mihai Diaconu_* Camelia Stiiculesen PROGRAME EDUCATIVE SPECIALE PENTRU ADOLESCENTI Combaterea factorilor care ameninta sinatatea si siguranta tinerilor a. Prevenirea rispandirii SIDA si a altor boli transmisibile Elevii care au contacte sexuale gi cei care folosese droguri sunt deosebit de vulnerabili la boli cu transmisie sexuala, inclusiv HIV (virusul imunodeficitar) — care provoaci SIDA (sindromul imunodeficitar). Desi SIDA a fost pentru mult timp considerata a se limita la barbatii homosexuali si la utilizatorii de droguri intravenoase, aproape 8% dintre cazurile HIV/SIDA rezulti din relatiile sexuale heterosexuale. Cercet&torii problemei sfatuiesc educatorii sd tind seama de doua lucruri importante atunci cand proiecteazi programe pentru prevenirea rispandirii HIV. in primul rand, de faptul cA in ultimul timp, multi elevi incep s4 experimenteze drogurile de la varste chiar foarte mici — de la 12 ani. fn al doilea rand, ci experientele sexuale pot incepe de asemenea la varste mici, chiar dacé nu includ raporturi sexuale propriu-zise. Programele de prevenire a HIV, asadar, trebuie sa inceapa in scoala primara si s4 continue de-a lungul liceului; trebuie sa fie suficient de flexibile pentru a raspunde nevoilor tuturor copiilor. Un studiu al programelor educationale privind HIV desfasurate in scoli a concluzionat ca cele mai eficace au urmatoarele caracteristici: © o abordare esentializata, subliniind comportamentele de risc care pot conduce la infectia cu HIV; © oportunitati create elevilor de a exersa refuzul si abilitatile comunicationale necesare in acest sens, prin metode cum ar fi jocurile de rol, brainstorming-ul; © recunoasterea influentelor sociale si din mass-media asupra comportamentului sexual si in consecint, dezbaterea cu elevii a ideilor propagate pe aceste cai;Psihopedagogia adolescentilor, tinerilor si adultilor 35 © accentul pe dezvoltarea valorilor si normelor de grup care si permit& * am@narea relatiilor sexuale, evitarea sexului neprotejat, folosirea prezervativelor si evitarea partenerilor cu risc ridicat; © organizarea unor intalniri cu membri respectati ai comunititii care si incurajeze un set de valori mai conservativ. Bolile copilariei pun de asemenea in pericol copiii care nu au fost vaccinati inainte de scoala si care astfel intra in scoli vulnerabili la boli. Revenirea unor boli care pareau a fi tinute sub control, precum pojarul, oreionul, tusea convulsiva si rubeola reprezinté amenintari, atat pentru sdnatate, cat si pentru invatare. Aparitia si raspandirea unor forme de tuberculoza rezistente la medicamente ameninta de asemenea sandtatea copiilor. Pentru a stavili aparitia epidemiilor la copii, autorititile sanitare au mérit aria de acoperire a programelor de imunizare si fac eforturi pentru a vaccina la timp copii. Au indsprit obligatiile de imunizare prin vaccinarea copiilor de varst scolar. Pentru a permite tuturor si beneficieze de toate ingrijirile medicale necesare, multe state infiinteaza clinici scolare pentru toti tinerii. b. Prevenirea sinuciderilor, a rdnirilor si a deceselor accidentale in functie de cauzele dominante, au fost identificate mai multe tipuri de suicid: * suicidul lipsei de speranta — apare ca o cale de eliberare a problemelor care coplesese, de exemplu teama, ruginea $.a.; suicidul psihotic — generat de idei delirante, halucinatii, tulburdri schizofrenice; « suicidul rational — ales ca o modalitate de eliberare de o suferi: imensf, in stadiul terminal al unor boli cronice (inregistrat foarte rar, doar in 2% din cazuri); e suicidul impulsiv sau histrionic — are un caracter demonstrativ, urméareste atragerea atentiei asupra propriei persoane, razbunarea sau manipularea celor din jur. (I. Holdevici, V. Neacsu, 2006). Sociologii au descoperit mai multi factori sociali care fi determina pe elevii sa se gandeasca sau sa incerce un suicid: © probleme familiale sau probleme acasa; probleme cu prietenii / presiuni ale colegilor / relatiile sociale, relatiile fete / baieti; © sentimentul c4 nimanui mu i-ar pasa de persoana lui/ei.36 Mihai Diaconu _* Camelia Staiculescu Fetele par si se fi gandit mai mult decat biietii la sinucidere, si fi planificat sau incercat s& se sinucida. O sinucidere izolati poate genera imitari ale gestului, in ceea ce unii numesc ,,sinucideri inlintuite”. Programele educative pentru prevenirea sinuciderilor pornesc de la o pregitire atent& a profesorilor care se implica in aceast4 problema. in multe dintre aceste programe, adult alarmé ale suicidului. si clevii pot fi invatati s& inteleaga unele semnale de © schimbari radicale de personalitate: ganduri si convingeri irationale, dificultati in perceperea nuantelor i a relativitatii lucrurilor, precum gi in evaluarea pozitiva a viitorului, lipsa de speranta (predictorul cel mai important); © retragerea dintre prieteni, familie si activitatile obisnuite; © comportament impulsiy, violent sau rebel; © fuga de acasi; © neglijarea neobisnuitd a aspectului exterior; e plangeri frecvente asupra unor simptome fizice, deseori asociate cu emotiile, precum dureri de stomac, de cap sau oboseala; © pierderea interesului pentru activitati care alt&dat’ ti ficeau plicere; © incapacitatea de a tolera laudele si recompensele s.a. Demersul terapeutic al suicidarilor incepe de obicei cu o etapa de evaluare a riscului de suicid si de intelegere a motivatiilor acestora. Prin metoda i clinic, se incearci obtinerea unor informatii foarte importante pentru evaluarea terviului acestui risc: motivele intentiilor suicidale, intensitatea intentiei (este planificata sau este impulsiva), existenta unor eventuale tulburari psihotice anterioare, strategiile utilizate pentru depasirea tensiunilor (utilizarea alcoolului, fumatul), stilul cognitiv (rigid/flexibil), existenta unor persoane in care au incredere, starea psihologicd dominanta (depresiva, anxietate, lipsa sperantei, ostilitatea). Terapia propriu-zis& este de preferat s4 fie realizaté de un psiholog. Acesta il va convinge ca, desi suicidul raméne o optiune (empatizarea cu starea de disperare), el nu reprezinta singura alegere; apoi il va ajuta si ,,fragmenteze” situatia care il depaseste in clemente care pot fi solutionate. fn plus, il va supune unor programe de relaxare, va antrena/consilia in managementul crizei acele persoane in care suicidalul are incredere, iar la nevoie va decide spitalizarea (I. Holdevici, V. Neacsu, 2006). Abordarea elevilor cu atitudini potential suicidale necesita atentie deosebiti acordati conceptiei tinerilor respectivi despre ei insisi. inc& de la inceputul secolului al XX-lea, Emile Durkheim constata cA procentul sinuciderilor este cuPsihopedagogia adolescentilor, tinerilor si adultilor 37 att mai mare, cu cat legaturile sociale sunt mai slabe si ajungea la concluzia ca davai se doreste sciderea numarului sinuciderilor trebuie sa se actioneze pentru intarirea atasamentului individului fata de viata colectiva. Preocuparea pentru imaginea corpului propriu a devenit, in ultimul timp, un aspect obsesiv, care poate ameninta sanatatea fizica si mentala a multor elevi, in special adolescenti. Un numar din ce in ce mai mare de fete, din toate etniile si grupurile socioeconomice, sunt afectate de anorexia nervoasi (autoinfometarea) sau bulimie (excese alimentare, urmate de tratamente cu laxative). Subalimentatia nu numai c& face rau s4natatii elevilor, dar contribuie si la sciderea performantelor scolare, genereaza dificultati interpersonale si instabilitate emotionala. c. Prevenirea si abordarea problemelor de graviditate in adolescenta ile lor educationale, veniturile si participarea in cadrul fortei de munca. Statisticile arata Graviditatea adolescentelor_influenteaz_negativ reali cA pentra adolescenti a avea un copil din flori mareste probabilitatea ca tandra mama si copilul sau si traiasc in séracie. Multi copii ai unor parinti adolescenti sfargese prin a fi parinti adolescenti, la randul lor, perpetuénd astfel cercul vicios al slraciei si lipsei de spera Fducafia sexuald, cea mai rispanditi metod’ de a aborda problema prevenirii natalitatii la adolescenti, variazi semnificativ de la o fara la alta. Exist dezacorduri serioase in privinta continutului potrivit pentru o astfel de educatie. Majoritatea covarsitoare a statelor incurajeazi o forma de educatie sexuala in scoli, dar continutul si metodologia de predare variaz’ foarte mult. Instructia variazd de 1a propovaduirea abstinentei sexuale, la distribuirea de prezervative in scoli. Unii parinti si grupuri comunitare au protestat impotriva introducerii educatiei sexuale in scoli, argumentind ca discutarea acestor probleme ar trebui sa se facd acas si c scoala ar trebui si descurajeze activitatea sexual prematura, nu si o incurajeze distribuind prezervative in timpul orelor de-clasa. in ultimul timp, datorit& cresterii pericolelor contractarii SIDA, educatia sexuala a tinerilor in scoli s-a intensificat. Rata mare a abandonurilor scolare in cazul tinerelor mame si - in multe camuri — sinftatea precara a copiilor lor au determinat gcolile si le modifice mamelor-adolescente programul scolar. Pe langa curriculumul obignuit, uneori li se oferd instruirea acasi, in s&ptamanile 4-6 de dupa nastere. Programul le ofera de asemenea pregitirea necesari ingrijirii copiilor, consiliere individuald sau in grup, servicii medicale, educatie pentru parinti si pregdtire vocagionald. Se practica in mod curent imunizarea pentru toti copii inscrisi la Centrul pent Parintii38 Mihai Diaconu * Camelia Staiculescu adolescenti. in plus, supravegherea cresterii si dezvoltirii sugarilor a permis unora sa aiba parte de ingrijiri medicale speciale, mult mai devreme decat in mod obignuit. d. Prevenirea violengei in scoli Atacurile, vandalismul, actele violente asociate comise de si asupra tinerilor sunt in crestere. Violenta in scoli poate lua multiple forme, incepand cu amenin{ari facute intre grupuri diferite de elevi, confruntdri fizice dintre membrii unor grupuri scolare, amenintari cu actiuni distructive, altele decdt agresarea fizica, batai pentru suprematie dintre grupuri si terminand cu violenta de bandd. Desi bandele nu se gasesc doar in zonele urbane, orasele mari, in special, s-au confruntat cu o crestere a num&rului de membri ai bandelor gi a violentei generate de acestea. Unele acte de violenta ale gastilor si indivizilor par intamplatoare si fara motiv, ins cele mai multe ori sunt manifestari reci si deliberate de urd impotriva celor care sunt diferiti (,diferentele” se pot referi la credinta religioasa, ras4, varst& sau practic orice altceva). Alteori, violentele care se petrec in gcoli sunt generate de luptele dintre bande pentru monopolul asupra vanzarii drogurilor. $colile din mediul urban se pare ca se confrunté in mai mare m&sura cu fenomenul violentei printre elevi, comparativ cu cele din mediul rural. Asadar in cadrul scolii violenta poate fi identificata in diverse forme de manifestare: © violente verbale intre elevi (injurii, jigniri); © consum de bauturi alcoolice; © deteriorari ale mobilierului scolar si ale altor obiecte de inventar; ¢ violenta fizica intre elevi (loviri, batai raniri); refuzul indeplinirii sarcinilor scolare; * agresiune sexuala; © injurii, jigniri, cuvinte ameningitoare la adresa profesorilor; © inscriptii, desene pe peretii scolii sau pe banci; © consum de droguri; © furturi intre elevi; ie, indisciplina la ore ete.Psihopedagogia adolescentilor, tinerilor si adultilor 39 Vandalismul scolar, o alt forma a violentei, manifestata prin distrugeri de bunuri materiale, poate lua mai multe forme: * e vandalismul achizitiv (pentru cAstigarea unor avantaje materiale); © vandalismul tactic (urmareste publicitatea pentru 0 cauza); © vandalismul vindicativ (facut din razbunare, frustrare); e vandalismul-joc (pentru ,,distractie”, ,competitie”); © vandalismul malitios (descarcari ale furiei, fara o tint& deliberata). Cauzele violentei scolare Principalele orientdri teoretice din sociologia delincvenfei juvenile sugereazi diferite categorii de cauze sociale ale escaladarii violentei in scoli in societatea contemporana (S. Radulescu, 1994). Teoria constréngerii sau a presiunii (R. Merton, A. Cohen §.2.) atrage atentia cu privire la influente nefaste la care sunt supusi tinerii, ale unor situati sociale ,anomice” (criza valorilor care reglementeazi comportamentele oamenilor, in anumite socictati, societatea respectiva), dar si asupra revoltei generate de ,privarea de status” a tinerilor din clasele defavorizate (lipsa de acces la standardele de viata si de conduit’ ale clasei ,,mijlocii” determina orientarea c&tre un mod de viata definit de valori, opuse celor ale clasei mijlocii), ori asupra frustrarilor resimyite de tineri, ca urmare a lipsei accesului la beneficiile obtinute de alte categorii sociale, favorizate. Teoria subculturilor delincvente (Walter Miller, Donald Cressey s.a.) pune accent pe influenta anturajului sau a grupului de prieteni asupra comportamentelor tinerilor care le frecventeaz’. Tinerii delincventi frecventeazi de obicei grupuri conditiile” de supravietuire sau de succes impuse de sociale care produc o subcultura — ,,cultura delincventd”- specifica din punct de vedere al valorilor, preocupirilor si definitiilor date realitatii (de exemplu conceptia cu privire la ceea ce este moral sau imoral, cinstit sau necinstit, legal sau nelegal etc.). Cu cat este mai strans& asocierea cu alti delincventi, cu atat este mai mare probabilitatea insusirii unor comportamente delinevente si a conceptiilor lor de viata. Teoria controlului (Jakson Toby, Travis Hirschi, John Hevit s.a.) scoate in evident consecintele unei educafii deficitare, care nu a reusit si prevind comportamentele delincvente, intrucat nu a reusit si inducd tinerilor sentimentul obligatiei sociale si nici atasamentul fata de normele convietuirii sociale, loialitatea fati de grupul social, implicarea in diferite activititi sociale. fn viziunea acestei teorii ,,delincventa juvenilé este produsul absentei controlului social, atat cel cu caracter extern (institutiile cu rol socializator, resocializator sau sanctionator) cat,40 Mihai Diaconu_° Camelia Staiculescu mai ales, cel cu caracter intern (socializarea obligatiei tinerilor fata de respectarea normelor sociale si a loialitatii lor faté de scopurile si valorile societatii”) (S. Radulescu, op. cit., p. 119). Dificultatea autocontrolului propriilor comportamente — caracteristic& delineventilor - pare sa aiba si cauze biologice, legate — printre altele — de anumite disfunctii ale cortexului prefrontal, generate de brutalizarea copilului in primii ani ai vietii. Anumite manifestari (atunci cand sunt asociate) pot fi interpretate drept ,,semnale de alarma” timpurii ale unei inclinatii spre violent 1. enuresis cronic; 2. piromanie (placerea de a da foc la diferite licruri); 3. placerea de a chinui animale; 4. bradicardie (puls diminuat cu peste 20 de batai pe minut). Multi specialisti considera cA violenta unor elevi are printre cauze mediul violent din scoli si de acasd. Violenta poate fi un comportament de imitare/evitare a pedepselor, practicate frecvent in aceste medii (,,violenta naste violent”). Astfel, problema combaterii violentei in scoli a fost pusa in leg&tur cu cea a modalitatilor de asigurare a disciplinei in scoala. Combaterea violentei in scoala Problema tipului de disciplind din scoli a generat multe controverse. Folosirea ,,tehnicilor au‘oritare”, cu pedepse corporale si exmatriculari, a fost incurajaté in numele indetoririi profesorilor de a proteja mediul educational in care lucreazi. Unele cercetiri au aritat c& disciplina strict reprezint& conditia de bazi a achizitionarii de cunostinte in scolile publice sdrace. Autoritarismul sfarseste intotdeauna prin a isi pune problema utilizarii pedepsei corporale. n 1975 Curtea Suprema a SUA a aprobat aplicarea unor pedepse corporale stezonabile” copiilor care nu sunt mai mici de patru ani, pentru anumite ,comportamente necorespunzatoare” in scoala. Din mai 1990, 31 de state au permis pedeapsa corporal moderata. incercarea de a da o lege pentru interzicerea pedepsei corporale in gcolile britanice a rimas nedecisa, dar din 1985, mai multe autorititi educative locale au permis parintilor si indice ei ingisi dac& sunt de acord ca proprii lor copii sa fie ,,batuti cu nuiaua”, pentru eventuale acte de indisciplina scolara. in realitate, rezultatele pedepsei fizice, ca modalitate de control asupra comportamentelor, pot fi ordonate de la ,,ineficientd” la ,,generatoare de violenté”. Pedeapsa corporal poate fi mai mult decat ineficienta; ea contribuie direct la generarea unor comportamente indisciplinate si la cresterea delincventeiPsihopedagogia adolescentilor, tinerilor si adultilor 41 juvenile in afara scolilor. Multi educatori considera cA practicarea pedepsei corporale dezumanizeaza scolile, c& estecu totul nepotrivita pentru ceea ce ar trebui s fie un mediu educatiy, incit& la comportamente indisciplinate si rebele gi impiedica invatarea. Elevii, care sunt cel mai des pedepsiti corporal, nu se mai simt atrasi de scoala. Cei care critica utilizarea unui asemenea gen de pedepse arata ca acestea, nu numai ca ii descurajeaz4 pe copii in a depune efort pentru a obtine succes la scoala, dat totodata Teoriile pedagogice ,,umaniste” se opun ideii de disciplina stricta in scoli, cu exceptia unor cazuri extreme. Filozofia care se afla in spatele acestei abordari _,invata” pe elevi sa fie, la randul lor, violenti. este aceea ci, atta vreme cat copilul nu isi rezolva problemele legate de trebuintele sale de baz, cum ar fi-acelea de afectiune, familie, securitate, hrana, este posibil ca el s& nu se poatd concentra asupra problemelor de invatare si si mu reuseascd s& invete efectiv; prin urmare, primul pas pe calea sprijinirii copilului in a obtine succesul scolar ar trebui s& fie rezolvarea acestor probleme de baz ou care el se confrunta. Dacd asemenea trebuinte de baz nu sunt satisfacute, copilul poate sé adopte comportamente indisciplinate. De exemplu, dac& copilul vine la scoala flamand sau lipsit de afectiune acasi, atunci el va fi in mai mare misurd predispus 88 fie indisciplinat la ore si in recreatii. Din nefericire, profesorii nu au intotdeauna timpul, energia si se aplece cu atentie si rabdare asupra unor asemenea probleme si preferé calea mai comoda a utilizarii unor tehnici de disciplinare, cum ar fi pedeapsa corporal, exmatricularea, suspendarea, repetentia, transferul in alte clase sau in alte coli, suspendarea unor privilegii, medicamente pentru calmarea copilului sau includerea in clase speciale de reeducare. Un exemplu de ,,abordare umanist#” il pot constitui acele scoli care angajeaza, pe lang’ profesorii pentru diferite discipline, un consilier, un psiholog sau un specialist in probleme de asistenté socialé. Aceasta echip’ lucreazi in colaborare cu profesor probleme, incercénd si descopere cauzele acestor probleme si s&-i sprijine in solutionarea lor. Strategiile si tehnicile folosite de profesori in sala de clas pentru a obtine disciplina influenteaza atmosfera, relatia profesor-clevi si prin acestea, pot alimenta claselor de elevi, pentru a-i ajuta pe copiii care au sau reduce manifestirile de violent ale elevilor. Strategiile non-interventioniste acrediteaza idea increderii in capacitatea clevilor de a-si rezolva singuri propriile lor probleme, daca sunt sprijiniti de catre profesor. Interactionistii pornesc de la ideea ci profesorii ar trebui si orienteze comportamentul elevilor spre acele alegeri care se inscriu in limitele unor reguli siAz ____ Mihai Diaconu_¢ Camelia Stdiculescu regulamente aprobate social. Cele mai multe comportamente indisciplinate se datoreazi unor alegeri gresite a cailor de atingere a unor scopuri (nevoia de a atrage atentia asupra lor, puterea, razbunarea, sentimentul de neajutorare) gi odata ce profesorul a identificat scopul care a stat la baza comportamentului copilului, elevul poate fi incurajat si gaseasc4 un comportament mai potrivit pentru atingerea scopului dorit si astfel si-si redirectioneze conduita. Interventionistii sustin c& managementul unei clase de elevi implica stabilirea, de la bun inceput impreuni cu elevii, a unor standarde de comportare in scoala, urmate de utilizarea unui sistem adecvat de intariri pozitive si negative; intiririle sunt folosite pentru a incuraja sau pentru a descuraja anumite comportamente. Una dintre preocupirile principale ale educatorilor este aceea de a gasi c&ile prin care pot asiguca securitatea elevilor. in afar de asigurarea unei mai bune supravegheri a scolilor, uneori cu ajutorul organelor de ordine publica, alteori prin voluntariatul parintilor, multe scoli incearc’ s4 conceap& modalitati de obtinere a cooperarii elevilor insisi in prevenirea violentei scolare. Unele programe educative incearca si cultive relatii yi atitudini pozitive cu organele de politie locali. O experient& interesant& il constituie un program american in cadrul cdruia ofiteri de politie instruiesc un numir de elevi voluntari — care alc&tuiesc un corp de ,,cadeti” — in spiritul tariei de caracter, al respectului de sine si de altii. ,Cadeti regulile de comportare in scoala, ajuta la supravegherea ordinii pe holurile scolii si in curte, atentioneaza elevii pe cale sA comit& mici ,,infractiuni”, cum ar fi sa alerge ” isi asum’ voluntar diverse sarcini: reamintesc colegilor pe holuri, inmaneaz4 recompense colegilor cu un comportament exemplar si — 0 dati pe saptimana — poarti o uniform asemanatoare celei purtate de ofiterii de politic care ii pregatesc. in alte scoli, tinerii cu mai mult de dou’ exmatriculari din scoala sunt luati sub supravegherea unui ofifer de politie care indeplineste rolul de mentor si tutore in perioada de dup programul zilnic de scoali. Alte programe incearca si-i invete pe elevi sd-si rezolve conflictele pe cale rationala. fn ceea ce urmeazi, prezentém o sinteza a actiunilor care se intreprind in scoli pentru combaterea violentei in randul elevilor (I. Neacsu, 2010): © consiliere si asistenti social in solutionarea unor trebuinte primare (afectiune, familie, securitate, hran&); ¢ sprijin in obtinerea succesului scolar; identificarea scopurilor care au stat la baza comportamentului violent; sprijin in gisirea unui comportament mai potrivit pentru atingerea scopurilor dorite;Psihopedagogia adolescentilor, tinerilor si adultilor 43 stabilirea, de la bun inceput, impreuna cu elevii, a unor standarde de comportare in scoala, urmate de utilizarea unui sistem adecvat de intariri pozitive si negative; © asigurarea unei mai bune supravegheri a scolilor (cu ajutorul organelor de ordine si a parintilor); © obtinerea cooperdrii elevilor insisi in prevenirea violentei; © initierea elevilor in rezolvarea conflictelor pe cale rationala; © utilizarea ,.mediatorilor” profesionisti; e ameliorarea relatiilor elevi/personal prin cresterea comunicarii; © programe de inv&tare a modalititilor de rezolvare a conflictelor fara violent; © crearea de centre de consiliere; © programe recreative gi sporirea ofertelor educative pentru timpul liber; © programe de implicare a parintilor, partenertiat cu comunititi locale, implicarea ONG-urilor, asociatii de elevi, voluntari in situatii de violenta; © elaborarea unor , ,hirti ale violentei”; miéasuri administrative de preventie a violentei in spatiile scolare: acces controlat, pazi, registre de vizita, monitorizare video; ¢ educatia caracterului, a valorilor relatiilor interumane, cultura generala. Programe educative pentru combaterea violent © dezvoltarea abilitatilor cognitive destinate corectarii erorilor de gandire in cazul comportamentelor violente; e educarea rezistentei la actiune si a suspendarii intentiilor agresive; © programere mentala favorabila refuzului intrarii fn situatii conflictuale; ¢ oferte de solutii alternative, civilizate la situatii de rezolvare a problemelor de tip conflictual; © empatizare a conduitei relationale cu copii mai slabi; demistificarea violentei, furiei prin intelegerea radacinilor acesteia; © utilizarea jocurilor sportive competitive, a activitatilor de creatie pentru recanalizarea instinctului agresiv; © inacceptarea unor manifestari ale violentei pe motivul ,,inocentei”,44 Mihai Diaconu_* Camelia Staiculescu e. Prevenirea consumului de droguri ingrijorarea publicului este legata, tot mai mult, de consumul de droguri de cAtre tineretul scolar. Programele educative de combatere a consumului de droguri incep foarte de devreme, inci din gradinite, si incearcd si mobilizeze intreaga comunitate in lupta impotriva drogurilor. Pentru multi tineri drogul preferat este alcoolul. Cei mai multi adolescenti care consumi acest drog provin din familii cu parinti alcoolici. Acesti tineri sunt cei mai expusi tentatiei de suicid, de p domiciliului, delincventei si slabelor rezultate scolare. Cercet&torii problemei au indicat cAtiva predictori ai inclinatici de a consuma abuziv alcool si droguri: alcoolismul in familie; folosirea drogurilor de c&tre parinti sau atitudine permisiva a acestora fata de consumul lor; © criminalitatea in familie; © practici deficitare ale pirintilor de supraveghere a copiilor (dezinteres/cri: sm constant); © comportament antisocial precoce in scoala, mai ales agresivitate; © alienare gio scdzut& preocupare in a-si face o educatie; insucces scolar timpuriu; e socializare cu prieteni care consuma droguri; utilizarea pentru prima data a drogurilor inainte de 15 ani Programele educative pentru prevenirea consumului de droguri de cdtre tineretul scolar isi propun ca obiective: e s& ofere informatii despre diferitele tipuri de droguri si efectele consuméarii lor; © antrenarea elevilor in diferite modalitati de a se sustrage presiunii exercitate asupra lor de prietenii care ti indeamna's& consume droguri; © antrenarea capacitatii de a lua propriile decizii; — dezvoltarea increderii si a respectului de sine. Principiile pedagogice care stau la baza majorititii programelor pentru prevenirea consumului de droguri de c&tre scolari vizeaza, atét agenii educativi care ar trebui implicati, cat si confinutul care ar trebui abordat cu elevii, ori metodele de predare cele mai potrivite. © Principiul parteneriatului — elevii, parintii si intreaga comunitate ar trebui s se implice, cu totii, in derularea in scoli a unor programe de educatie; asemenea programe vor fi demarate doar in urma consultarii si autorizarii lor dePsihopedagogia adolescentilor, tinerilor si adulfilor 45 c&tre parinti; comunitatea ar trebui sa sprijine scolile si pe profesorii cu preocupari si rezultate deosebite fn prevenirea consumului de droguri de catre tineri; permanent se vor organiza schimburi de experienté, pentru a se impartisi, atat suecesele obtinute in acest domeniu, cat si problemele ined nesolutionate; © Principiul integrarii programelor educative impotriva drogurilor in programele de educagie pentru sdndtate — problema drogurilor este cel mai bine si fie abordata in legatura cu educatia pentru sanatate si trebuie si abordeze cu predominanta problema unui stil santos de viata, nu numai problema consumului jlicit, Cu alte cuvinte, in scoala s4 se vorbeasca despre sindtate, nu numai despre droguri; © Principiul folosirii metodelor interactive — educatia impotriva consumului de droguri este mai eficienta daca foloseste metode interactive, bazate pe stimularea participarii elevilor la discutii, schimburi de informatii si de experiente, jocuri de rol, luarea unor decizii; © Principiul crearii unui mediu scolar atractiv si stimulativ — scolile in care elevii se simt apreciati de profesori, unde exist reguli clare si mai pufina dezordine ii protejeazi mai mult pe tineri impotriva comportamentelor riscante, in general, si a tentatiei de a consuma droguri, in special; © Principiul responsabilizarii si includerii elevilor consumatori de droguri — th locul marginalizArii si stigmatizirii lor: scolile vor adopta decizii educative de natura si-i ajute pe acestia sd participe la programele educative si si se integreze social; procedurile coercitive ori cele ale excluderii sunt in general ineficiente; © Principiul continuitétii in timp — programele de educatie privind consumul de droguri trebuie si aib& progresie si continuitate in timp si si fie sprijinite in mod adecvat, cu oameni si resurse financiare; activitatile sporadice, superficiale nu pot avea decat un succes limitat; a © Principiul evaludrii continue — programele concepute trebuie s& fie monitorizate si evaluate regulat, pentru a se vedea reusita lor si pentru a imbunatati structura programelor viitoare.