Professional Documents
Culture Documents
Sergiu Bălţătescu
Sociologia culturii
Note de curs
Partea I
NOŢIUNI DE BAZĂ ÎN STUDIUL CULTURII
NOŢIUNI DE BAZĂ ÎN STUDIUL CULTURII 2
CUPRINS
CUPRINS......................................................................................................................2
NOŢIUNI DE BAZĂ ÎN STUDIUL CULTURII 22................................................2
I. O istorie terminologică a teoriei culturale ...............................................................4
1. Termenul de cultură: o comparaţie între dicţionare...................................... ...............4
2. Geneza şi dezvoltările conceptului de cultură......................................... ......................5
II Sensul standardizat de cultură.................................................................................7
1. Către un concept standard de cultură.......................................................................... ..7
2. Decentrarea perspectivelor: cultura cotidiană............................................... ...............8
III. Şcoli şi curente în studiul culturii (1)..................................................................10
(După Oxford Dictionary of Sociology, 2nd edition)................................................10
1. Şcoala antropologiei culturale britanice............................................... .......................10
2. Evoluţionismul clasic....................................................................................... ..............11
Morgan, Lewis Henry (1818–1881) ................................................................................................11
Tylor, Sir Edward Burnett (1832–1917) ..........................................................................................12
3. Difuzionismul .................................................................................................... ............12
4. Cotitura metodologică în antropologia culturală......................................... ...............13
5. Şcoala funcţionalistă................................................................................................. .....13
Radcliffe-Brown, Alfred Reginald (1881–1955) ............................................................................14
Malinowski, Bronislaw Kaspar (1884–1942) .................................................................................14
IV. Şcoli şi curente în studiul culturii (2)...................................................................16
(După Oxford Dictionary of Sociology, 2nd edition)................................................16
1. Şcoala cultură şi personalitate......................................................................... .............16
Benedict, Ruth Fulton (1887-1948) ................................................................................................17
Mead, Margaret (1901–1978)..........................................................................................................17
2. Antropologia simbolică............................................................................................... ...17
V. Standardizarea sensului culturii în antroplogie ...................................................19
(după Bodley, 1994).....................................................................................................19
1. Despre inventare de conţinuturi culturale..................................................... ..............19
2. Universalitatea culturii................................................................................................. .21
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................22
Sergiu Bălţătescu 3
NOŢIUNI DE BAZĂ ÎN STUDIUL CULTURII 4
Se pot spune foarte multe despre diferenţele dintre cele două dicţionare...
Miraglia, L. et. al. atrag atenţia asupra transformării termenului de cultură, înţeles
astfel în American Heritage English Dictionary: “Totalitatea patternurilor de
comportament transmise social, a artelor şi altor produse ale muncii şi gândirii
umane”
“Aţi putea spune că un aspect al culturii americane din ultimii 40 de ani este fascinaţia
pentru cultura însăşi – o fascinaţie care a adus multe schimbări în modul în care
vorbim, ca şi în sensurile cuvintelor folosite în mod obişnuit”
Conceptul de cultură este aşadar un concept reflexiv, caracteristic modernităţii
“Reflexivitatea vieţii sociale modern constă în faptul că practicile sociale sunt
constant examinate şi reformate în lumina informaţiilor venite (incoming) în legătură
cu aceste practici însele, aceasta modificându-le esenţial caracterul”{Giddens 1991}
Pentru o discuţie mai generală, vezi şi afirmaţia: "...cultura de masă din societăţile
modern industrializate, cultura înfiinţată de industriile comunicării de masă şi
loisirului are un număr de trăsături care derivă din sensibilitatea modernă. Acestea
sunt, în primul rând, că experienţa socială este adânc reflexivă...” {Chaney 1994}
O altă definiţie:
9. Matsumoto (2000) “un sistem dinamic de reguli – explicite sau implicite –
stabilite de grupuri în scopul de a-şi asigura supravieţuirea, implicând atitudini,
valori, credinţe, norme şi comportamente, împărtăşite de un grup dar găzduite
(harbored) în mod diferit de fiecare unitate specifică în cadrul unui grup,
comunicată de-a lungul generaţiilor, relativ stabila dar cu potenţialul de a se
schimba de-a lungul timpului” (apud Ratzlaff, C et al., 1999)
Şcoala an-
tropologie
i culturale
britanice
Evoluţio- Antropolo
nismul -gia sim-
clasic bolică
Şcoli şi
curente
în
studiul
Şcoala
Difuzio- Cultură şi
nismul personali-
tate
Şcoala
funcţiona-
listă
2. Evoluţionismul clasic
Edward Burnett Tylor este cel care propune o teorie a evoluţiei sociale care
sugera stadii de la animism (vezi totemism) la religie şi monoteism.
Este cel dintâi care a predat antropologia socială sub acest nume, la Oxford,
începând din 1884 (deşi nu treminase o universitate).
Numele său e legat în principal de formularea primei definiţii binecunoscute a
culturii.În Primitive Culture (1871), Tylor şi-a adus contribuţia la dezvoltarea
instrumentelor religiei comparate, în special prin teoria despre animism (care există
oriunde există credinţa în demoni, suflet, stafii, demoni, etc.) pe care l-a considerat
forma primordială a religiei primitive. Tylor a fost un adept al teoriei evoluţioniste,
considerând că unele aspecte ale culturii sunt rămăşiţe nefuncţionale ale trecutului,
în timp ce în alte elemente a văzut strategii de supravieţuire.
Acest stil de analiză care a întreţesut practici culturale distincte a contribuit la
dezvoltarea funcţionalismului, ce avea să devină mai târziu prima paradigmă
majoră a antropologiei sociale britanice.
3. Difuzionismul
Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, teoriile difuziunii şi migraţiei au înlocuit
evoluţionismul social şi controversata sa ierarhie a grupurilor de oameni. Asemănările
şi deosebirile dintre culturi spre altele au fost explicate prin răspândirea influenţelor
dinspre unele culturi sau prin mişcarea de populaţii. Difuzioniştii au încurajat
culegerea de obiceiuri în vederea comparării lor, deşi astăzi este larg acceptată părerea
că aceste comparaţii prezintă multe dificultăţi, putând exista doar puţine definiţii
împărtăşite ale fenomenelor inter-culturale.
Teoria difuziunii, dezvoltată în secolul al optsprezecelea şi al nouăsprezecelea,
în opoziţie cu teoria evoluţionsită, amândouă fiind preocupate de originile culturii
umane. Difuzioniştii precum Robert Lowie (The History of Ethnological Theory,
1937) privesc cultura ca pe un mozaic de trăsături împrumutate, cele superioare
deplasându-se de la centru, precum undele de la o piatră aruncată în lac. Mişcările
acestor trăsături culturale pot fi reconstruite presupunând că trăsăturile cele mai larg
distribuite sunt cele mai vechi.
Unii difuzionişti au căutat să dovedească faptul că cultura umană a apăut într-
un singur loc şi că s-a răspândit de acolo prin difuziune. Similarităţile dintre templele
mayaşe şi piramidele egiptene îi conduc pe antropologi precum W. Perry (1887-1949)
şi Elliot Smith (1871-1937) până la a susţine că Egiptul a fost izvorul culturii umane
(vezi, de exemplu, W. J. Perry, The Growth of Civilization, 1926).
Antropologia a depăşit cu mult această dezbatere, considerând că cele mai
multe trăsături culturale din zone disparate s-au dezvoltat independent, şi criticându-i
pe difuzionişti pentru că au extras din context artefactele culturale. De pildă, în ciuda
faptului că templele mayaşe şi cele egiptene au forme similare, ele îndeplinesc funcţii
Sergiu Bălţătescu 13
religioase complet diferite. Unele din preocupările iniţiale ale difizioniştilor s-au
transmis şi şcolii istorice americană de antropologie.
5. Şcoala funcţionalistă
În Marea Britanie antropologia socială contemporană este distinctă de studiul
specializat al aspectelor biologice ale umanităţii. Antropologia fizică a ajuns să se
axeze pe paleontologie, genetică şi chiar pe studiul primatelor. Dimensiunile fizică şi
socială ale antropologiei sociale au fost mai apropiate în secolul al XIX-lea, când se
credea în mod eronat că societăţile primitive existente erau inferioare atât pe o scală a
evoluţiei fizice, cât şi pe una a evoluţiei sociale.
Antropologia socială britanică se identifică în general cu figuri ca Malinowski
şi A.R. Radcliffe-Brown. Amândoi au fost influenţaţi de Emile Durkheim, şi deşi
funcţionalismul lor a fost discreditat în mare măsură, ei au lăsat o durabilă moştenire
de studii holistice şi sistematice ale societăţilor. Antropologii din şcoala britanică au
avut tendinţa de a produce monografii despre politica, relaţiile de rudenie, religia şi
economia unei societăţi. Ei nu au acordat vreo prioritate întâmplătoare nici unei sfere.
NOŢIUNI DE BAZĂ ÎN STUDIUL CULTURII 14
antropologia contemporane, chiar şi în Statele Unite, unde s-a influenţa ei s-a restrâns.
Totuşi, influenţa Şcolii n-a dispărut în întregime.
2. Antropologia simbolică
Clifford Geertz (n. 1926), antropologul cultural american şi susţinător reputat
al antropologiei simbolice, a afirmat că comportamentul uman este în mod
fundamental simbolic şi, de aceea, încărcat de sens pentru actorii sociali. Sarcina
primă a etnografului este de a înţelege “reţelele de semnificaţie” pe care le-au împletit
oamenii înşişi. Astfel, pentru Geertz, antropologia (şi prin implicaţie sociologia) nu
este o ştiinţă experimentală, care caută legi universale, ci una interpretativă aflată în
căutarea sensului. “Deep Play: Notes on the Balinese Cockfight” (în Daedalus, 1972)
Geertz introduce metoda descrierii dense. Aceasta reprezintă o descriere la
scară redusă, completă şi luxuriantă ale vieţii sociale cu ajutorul observaţiei, prin
intermediul căreia se pot face interpretări culturale şi generalizări mai ample.
Termenul se întâlneşte în scrierile filosofice ale lui Gilbert Ryle, fiind dezvoltat de
Clifford Geertz în antropologie, mai ales în celebrul său studiu despre luptele de
cocoşi balineze (vezi lucrările sale The Interpretation of Cultures, 1973 şi Local
Knowledge, 1983).
NOŢIUNI DE BAZĂ ÎN STUDIUL CULTURII 18
Geertz compară metoda unui antropolog care analizează cultura cu cea a unui
critic literar ce analizează un text: "aranjând structurile de semnificaţie şi
determonind temeiul lor social şi caracterul lor de import. . . . A face etnografie este a
încerca să citeşti un (în sensul de a “construi o lectură” a unui) manuscris.
Sergiu Bălţătescu 19
“Ca urmare a definiţiei date de Taylor, unii cercetători au încercat să creeze liste
exhaustive universale cu conţinutul culturii, de obicei ca ghiduri pentru cercetări
ulterioare. Alţii au listat şi inventariat (mapped) toate trăsăturile culturale ale unei
anumite arii geografice.
Istorice: Cultura este moştenire socială, sau tradiţie, ce este transmisă generaţiilor
ulterioare
Cultura implică cel puţin trei componente: ce gândesc oamenii, ce fac şi produsele
materiale pe care le produc. Astfel, procesele mentale, credinţele, cunoaşterea şi
valorile sunt părţi ale culturii.
Cultura mai are câteva proprietăţi: este împărtăşită, învăţată, simbolică, transmisă
intergeneraţional, adaptativă şi integrată.
2. Universalitatea culturii
Ideea antropologică de bază este că toate populaţiile omeneşti au cultură.
BIBLIOGRAFIE