Capitolul 3

ECUAT
II DIFERENT
IALE
Breviar teoretic
1. Se numeste ecuatie diferentiala de ordinul ntai o ecuatie de
forma:
F (x, y, y 0 ) = 0, (x, y, y 0 ) D R2 ,
D - multime deschisa, iar y = y(x) este o functie necunoscuta.
Functia : J R, derivabila pe intervalul J R, care satisface F (x, (x), 0 (x)) = 0, x J se numeste solutie a ecuatiei
diferentiale.
Prin impunerea conditiei initiale y(x0 ) = y0 ecuatiei diferentiale
de mai sus obtinem problema Cauchy pentru ecuatia diferentiala de
ordinul ntai.

Ecuatiile diferentiale de ordinul nt

ai
2. Ecuatiile diferentiale cu variabile separabile au forma generala:
y 0 = f (x)g(y),
1

Capitolul 7

unde f , g sunt functii date,

Z functia necunoscuta.
Z iar y este
dy
= f (x)dx + c, (c R) pentru
Solutia generala este
g(y)
valorile lui y pentru care g(y) 6= 0 si f C(J1 ), g C 0 (J2 ), J1 , J2
fiind intervale din R.
Solutia singulara este data de valorile lui y0 pentru care g(y0 ) =
0.
3. Ecuatiile diferentiale omogene n sensul lui Euler au forma
generala:
y0 = f

y
x

cu x 6= 0 si f data f C 1 (I).

y
= u(x), ecuatia omogena se reduce la
x
ecuatia cu variabile separabile:
Prin schimbarea de functie

xu0 = f (u) u.
4. Ecuatii care se reduc la ecuatii omogene. Fie ecuatia:
0

y =f

a1 x + b 1 y + c 1
a2 x + b 2 y + c 2


, a1 , a2 , b1 , b2 , c1 , c2 R.

a) Daca c21 + c22 = 0 ecuatia este omogena.



 a b 
 1 1 
b) Daca c21 + c22 6= 0 si = 
 6= 0 iar (x0 , y0 ) este solutie
 a2 b 2 
(
a1 x + b 1 y + c 1 = 0
a sistemului
prin schimbarea de variabila si
a2 x + b 2 y + c 2 = 0
(
x = x0 + u
de functie
, ecuatia se reduce la o ecuatie omogena.
y = y0 + v

ECUAT
II DIFERENT
IALE

c) Daca c21 + c22 6= 0 si = 0 prin schimbarea de functie a1 x +

b1 y = z(x) obtinem o ecuatie cu variabile separabile.
5. O ecuatie de forma: y 0 + P (x)y = Q(x), P, Q C(I), I R
se numeste ecuatie diferentiala liniara de ordinul ntai.
Solutia generala a acesteia este data de:


Z
R
R
P (x)dx
P (x)dx
c + Q(x)e
y(x) = e
dx .
6. Ecuatiile de tip Bernoulli sunt ecuatii de ordinul ntai de
forma: y 0 + P (x)y = Q(x)y , R \ {0, 1}, P, Q C(I), care se
reduc la ecuatii liniare cu ajutorul substitutiei: z = y 1 .
7. Forma generala a ecuatiilor de tip Riccati este urmatoarea:
y 0 + P (x)y 2 + Q(x)y + R(x) = 0,
unde P, Q, R C(I), (I R) date.
Ecuatiile de acest tip nu se pot rezolva n general decat daca se
cunoaste o solutie particulara y1 . In acest caz se face schimbarea
1
de functie: y = y1 + , unde u este noua functie necunoscuta si se
u
reduce la o ecuatie liniara.
8. O ecuatie diferentiala de forma:
y = x(y 0 ) + (y 0 ),
unde , C 1 , (y 0 ) 6= y 0 , x I iar y admite derivata de ordinul
doi pe I se numeste ecuatie diferentiala Lagrange.
Notam y 0 = p. Solutia generala a ecuatiei Lagrange este
(
x = x(p, c)
y = y(p, c)(p) + (p).

Capitolul 7

9. Ca un caz particular al ecuatiilor de forma de mai sus cu

deosebirea ca (y 0 ) = y 0 obtinem ecuatiile diferentiale Clairaut.
Notand y 0 = p, obtinem solutia generala y = xc + (c) si solutia
singulara,
(

x = 0 (p)
y = p 0 (p) + (p).

Ecuatii diferentiale liniare de ordin superior

10. Se numeste ecuatie diferentiala de ordinul n o ecuatie de
forma:
F (x, y, y 0 , . . . , y (n) ) = 0
cu F dat si definit ntr-un domeniu din Rn+2 .
Problema lui Cauchy pentru ecuatia diferentiala de ordinul n
de mai sus nseamna determinarea solutiei ecuatiei care verifica
conditiile:
y(x0 ) = y0 , y 0 (x0 ) = y1 , . . . , y (n1) (x0 ) = yn1 ,

x0 [a, b].

11. Se numeste ecuatie diferentiala liniara de ordinul n omogena

daca f 0 si neomogena daca f 6 0 (nu este identic nula) urmatoarea
ecuatie
a0 (x)y (n) + a1 (x)y (n1) + a2 (x)y (n2) + + an (x)y = f (x),
unde a0 (x) 6= 0 si ai , i = 0, n functii continue date, x [a, b].

ECUAT
II DIFERENT
IALE

Solutia generala a ecuatiei diferentiale neomogene unde f continua este y = y0 + y, unde y0 - solutia generala a ecuatiei omogene,
y - solutie particulara a ecuatiei neomogene.
Metoda variatiei constantelor (a lui Lagrange).
Daca y1 , y2 , . . . , yn este un sistem fundamental de solutii al ecuatiei
omogene atunci o solutie particulara a ecuatiei neomogene se determina astfel:
y(x) = k1 (x)y1 + + kn (x)yn ,
unde functiile ki (x), i = 1, n se gasesc din sistemul:

k 01 y1 + k 02 y2 + + k 0n yn = 0

0 0
k 1 y 1 + k 02 y 02 + + k 0n y 0n = 0
unde a0 (x) 6= 0.

f (x)

0 (n1)
0 (n1)
0 (n1)

k 1 y1
=
+ + k n yn
+ k 2 y2
,
a0 (x)
Caz particular remarcabil: Daca ai (x) ai R (constanta),
i = 0, n ecuatia se numeste ecuatie liniara de ordinul n cu coeficienti
constanti.
Pentru determinarea solutiei generale a ecuatiei omogene cu
coeficienti constanti analizam cazurile urmatoare:
a) Daca ecuatia caracteristica a0 rn + + an = 0 are radacinile
reale si distincte r1 , r2 , . . . rn atunci solutia generala a ecuatiei omogene este y0 = c1 er1 x + c2 er2 x + + cn ern x .
b) Daca printre radacinile ecuatiei caracteristice exista si radacini
complexe, de exemplu r = i, atunci fiecarei perechi de radacini
complexe conjugate i corespund doua solutii liniar independente:
y1 = ex cos x,

y2 = ex sin x.

Capitolul 7

c) Daca printre radacinile ecuatiei caracteristice exista si radacini

reale multiple (de exemplu r este radacina multipla de ordin p + 1),
atunci fiecarei astfel de radacini i corespund solutii liniar independente n numar egal cu ordinul de multiplicitate al radacinii de
forma:
y1 = erx , y2 = xerx , . . . , yp+1 = xp erx .
d) Daca printre radacinile ecuatiei caracteristice exista si radacini
complexe multiple (de exemplu r1 = r2 = = rp+1 = + i,
r1 = r2 = = rp+1 = i), atunci fiecarei astfel de radacini i
corespund solutiile liniar independente:
y11 = ex cos x; y21 = xex cos x; . . . ; yp+1,1 = xp ex cos x,
y12 = ex sin x; y22 = xex sin x; . . . ; yp+1,2 = xp ex sin x.
Pentru determinarea unei solutii particulare a ecuatiei neomogene n cazul n care f are o forma speciala,
f (x) = ex [Pm (x) cos x + Qm (x) sin x],
se cauta solutia particulara sub forma,
y = xk ex [Pm (x) cos x + Qm (x) sin x],
unde grad Pm , grad Qm = max(grad Pm , grad Qm ), iar r = i
este radacina multipla de ordinul k a ecuatiei caracteristice. Daca
r = i nu este radacina a ecuatiei caracteristice se va lua k = 0.
Un alt caz particular remarcabil este al ecuatiilor de forma:
a0 xn y (n) + a1 xn1 y (n1) + + an y = f (x),
unde a1 , . . . , an R, iar f este continua, numite ecuatii de tip
Euler.

ECUAT
II DIFERENT
IALE

Prin schimbarea de varibila x = et se reduc la ecuatii cu coeficienti

constanti.

Sisteme de ecuatii diferentiale

13. Forma generala a sistemelor de ecuatii diferentiale liniare
cu coeficienti variabili este urmatoarea:
n

dyi X
=
aij (x) + fi (x),
dx
j=1

(1)

i = 1, n,

unde aij (x), fi (x) sunt functii continue cunoscute.

Caz particular: Daca fi (x) = 0, i = 1, n sistemul (1) se numeste
sistem omogen.
Solutia generala a sistemului omogen este:
yi0 = c1 yi1 + c2 yi2 + + cn yin ,

i = 1, n,

unde ci , i = 1, n sunt constante arbitrare, iar yi1 , . . . , yin , i = 1, n

reprezinta un sistem fundamental de solutii al sistemului (adica un
sistem de n vectori liniar independenti).
Solutia generala a sistemului neomogen este:
yi = yi0 + y i ,

i = 1, n

unde yi0 este solutia generala a sistemului omogen asociat, iar y i

este o solutie particulara a sistemului neomogen.
Observatie: Daca se cunoaste sistemul fundamental de solutii
yi1 , . . . , yin , i = 1, n atunci solutia particulara y i se poate determina

Capitolul 7

cu metoda variatiei constantelor, cautandu-se sub forma:

y i = k1 (x)yi1 + + kn (x)yin ,

i = 1, n,
n
P

unde functiile ki (x), i = 1, n se determina din sistemul

k 0j (x)yij =

j=1

fi (x), i = 1, n.
14. Ca un caz particular pentru sistemele de forma (1) n
care oricare ar fi i, j = 1, n, aij R obtinem sistemele de ecuatii
diferentiale liniare cu coeficienti constanti.
Se cauta solutii ale sistemului omogen sub forma yi = Ai erx ,
i = 1, n. Ecuatia caracteristica are forma:

 a r
a12
...
a1n
 11

 a21
a22 r . . .
a2n

 ...
...
...
...


 an1
an2
. . . ann r






 = 0.





Vom gasi trei cazuri n functie de tipul radacinilor: reale si distincte,

multiple sau complexe la fel ca n cazul ecuatiilor diferentiale liniare
de ordinul n omogene cu coeficienti constanti (12).

Probleme rezolvate
1. Sa se determine solutia urmatoarei probleme Cauchy:
(y 2 x)dy + (x2 y)dx = 0,

y(0) = 0.

Rezolvare: Verificam daca ecuatia (x2 y)dx + (y 2 x)dy = 0

este cu diferentiala totala:
P (x, y) = x2 y,

Q(x, y) = y 2 x si

P
Q
= 1 =
y
x

ECUAT
II DIFERENT
IALE

asadar are loc conditia de complet integrabilitate deci ecuatia provine

dintr-o diferentiala totala.
Solutia generala a ecuatiei va fi data de formula:
Z x
Z y
P (t, y0 )dt +
Q(x, t)dt = c
x0

y0

care n cazul nostru devine

Z y
Z x
2
(x + t2 )dt = c
(t y0 )dt +
y0

x0

sau

x3 x30
y 3 y03
y0 (x x0 ) x(y y0 ) +
=c
3
3

sau

x3 + y 3
x30 + y03
xy + x0 y0
=c
3
3
unde (x0 , y0 ) fixata sau
x3 + y 3 3xy = c1 ,
c1 constanta arbitrara.
Din conditia y(0) = 0 avem 03 +y 3 (0)30y(0) = c1 rezulta ca
c1 = 0. Deci solutia problemei Cauchy este chiar curba de ecuatie
x3 + y 3 3xy = 0 care se numeste foliul lui Descartes.
2. Sa se determine multimea solutiilor ecuatiei:
y xy 0 = a(1 + x2 y 0 ),

a R.

Rezolvare: Este o ecuatie cu variabile separabile. Punand y 0 =

si separand variabilele obtinem succesiv:
y 0 (ax2 + x) = y a,

dy
dx
=
ya
x(ax + 1)

dy
dx

10

Capitolul 7

1
(a 6= 0) (Functia y va fi definita pe
a
un interval pentru
de mai sus are sens).
Z care expresia
Z
dy
dx
Rezulta ca
=
+ c, c1 R constanta. Dar
ya
x(ax + 1)
1
1
a
=
si calculand primitivele avem:
x(ax + 1)
x ax + 1




 x 
 x 
 + c1 , |y a| = 

ln |y a| = ln 
 ax + 1  c2 ,
ax + 1 

pentru y 6= a, x 6= 0 si x 6=

unde c2 = ec1 R+ .

x
c, c R . Se
ax + 1
observa ca y = a este solutie nlocuind n ecuatia initiala. Solutia
Dupa demodulari gasim solutia y a =

generala a ecuatiei date se poate scrie atunci sub forma: y a =

cx
, c R, deoarece pentru a = 0 solutia ecuatiei y xy 0 = 0
ax + 1
fiind y = c0 x este continuta n solutia generala a ecuatiei.
3. a) Sa se determine solutia problemei Cauchy cu conditia
initiala indicata mai jos:
2x2 y 0 = 4xy y 2 ,

y(1) = 1;

b) Sa se integreze ecuatia omogena generalizata:

y0 =

x 2y + 5
.
2x + y 4

y
Rezolvare: a) Ecuatia se poate scrie sub forma: 2y 0 = 4
x
 y 2
y(x)
. In urma schimbarii de functie
= u(x), ecuatia devine:
x
x
2u + 2xu = 4u u2 sau 2xu = 2u u2 .
du
dx
Prin separarea variabilelor ecuatia se reduce la
=
,
2
2u u
2x



 u 
dx
1 1
1
=
de unde se obtine
+
du =
si apoi la ln 
2 u 2u
2x
2 u

ECUAT
II DIFERENT
IALE

11

u
ln |x| + c1 , conduce la
= c unde u 6= 2. Revenim la vechea
(2 u)x
y
y

 = c si apoi 2
= c.
functia:
y
2x xy
x2 2
x
y
Din y(1) = 1 gasim c = 1 deci 2
= 1 de unde rezulta ca
2x xy
2x2
y(x) =
.
1+x
Daca u = 2, y(x) = 2x verifica ecuatia initiala dar nu si conditia
initiala.
b)
 Ecuatia este o ecuatie omogena generalizat
( a cu
 1 2 
x 2y + 5 = 0


=
 = 3 6= 0, pentru care sistemul
 2
1 
2x + y 4 = 0
(
x0 = 1
are solutia
. Facem schimbarea de variabila si de functie
y0 = 2
(
x+1=u
u 2v
sau
n urma careia ecuatia devine: v 0 =
2u + v
y2=v
v
12
u , u 6= 0 (u = 0, ecuatia nu are solutii). Facand
v0 =
v
2 +
u
v(u)
= h(u),
n ecuatia omogena obtinuta schimbarea de functie
u
1 1 h2
se obtine ecuatia h0 =

. Separand variabilele pentru

u h2
du
h2
dh
=
ce are solutia generala
h 6= 1 se obtine ecuatia
1 h2
u
1
3
1h
ln |1 h| ln |1 + h| = ln |u| + c, de unde
= c si
2
2
(1 + h)3 u2
revenind la ecuatia initiala se obtine solutia generala a acesteia:
c(x + y 1)3 (x y + 3) = 0.
Pentru u 6= 0 si h = 1 se mai obtin pentru ecuatia data solutiile

12

Capitolul 7

singulare y = x + 3 si y = x + 1.
4. Sa se determine multimea solutiilor urmatoarelor ecuatii :
a) y n1 (3y 0 + y) = x, n N ;
y
b) y 0 y 2 + 9x2 = 0 stiind ca admite solutia particulara
x
y1 = 3x.
Rezolvare: a) Deoarece se observa ca y = 0 nu e solutie,
mpartind cu y n1 obtinem:
3y 0 + y = xy 1n

sau y 0 +

y
x
= y 1n
3
3

care este o ecuatie de tip Bernoulli cu = 1 n pentru n 6= 1 si

n 6= 0 .
Daca n = 0, ecuatia va fi liniara omogena cu solutia obtinuta
prin separarea variabilelor:
x2 2x
y0
x1
=
, y = ce 6 , c R.
y
3

y
x
Daca n = 1, ecuatia va fi liniara neomogena, y 0 + = , cu
3
3


Z
R dx
R dx
x
x
solutia y(x) = e 3 c +
e 3 dx = ce 3 + x 3.
3
Daca n 6= 0 si n 6= 1, facand schimbarea de functie z(x) = y n (x),
rezulta ecuatia liniara n z:
z0 +

n
n
z = x,
3
3

unde s-a tinut cont ca z 0 = ny n1 y 0 .

Solutia generala a ecuatiei liniare de mai sus este:




Z
Z
R
nx
n

nx R n dx
dx

x
0
n
z(x) = e 3
c+
e 3 dx = e 3 c + x e 3 dx =
3

13

ECUAT
II DIFERENT
IALE



Z
nx
nx
n
3
c + xe 3 e 3 dx = x + ce 3 x .
=e
n


3
n
n
Deci y n = x
+ ce 3 x adica ny n = nx 3 + ce 3 x .
n
Observam ca n cazul n = 1 solutia este tot de forma solutiei
nx
3

generale.
b)Ecuatia este de tip Riccati, iar prin schimbarea de functie
1
1
, adica y(x) = 3x
se reduce la ecuatia
y(x) = y1 (x)
z(x)
 z(x) 
1
liniara, z 0 + z 6x +
= 1, avand solutia generala,
x


Z
R
R
(6x+ x1 )dx
6x+ x1 )dx
(
z(x) = e
c+ 1e
dx =
3x2

=
Deci y(x) = 3x

"
c+

x
6x
6ce3x2

+1

3x2

ce3x
1
=
+ .
x
6x

5. Sa se rezolve ecuatiile:


a) y = xy 0 2 1 + y 0 2 ;
x
b) y = 0
.
y 2
Rezolvare: a) Ecuatia este de tip Clairaut.
Metoda 1: Facand schimbarea de functie y 0 (x) = p(x), ecuatia
devine y = xp 2(1 + p2 ) de unde prin derivare n raport cu x
se obtine y 0 = p + xp0 2 2pp0 sau p = p + xp0 4pp0 de unde
p0 (x 4p) = 0.
2
2
2
Pentru
( x = 4p se obtine y = 4p 2(1 + p ) = 2p 2, deci
x = 4p
dp
solutia
, iar din p0 =
= 0 rezulta p(x) = c, adica
2
dx
y = 2p 2
y = xc 2(1 + c2 ).

14

Capitolul 7

2
( Solutia generala a ecuatiei este deci y = xc 2(1 + c ), iar
x = 4p
x2
2 nu se poate
este
solut

ie
singular
a
(c
a
ci
y
=
8
y = 2p2 2
obtine din solutia generala prin particularizarea constantei c).

Metoda 2: Solutia generala a ecuatiei Clairaut se poate obtine

direct nlocuind n ecuatie pe y 0 cu c: y = xc 2(1 + c2 ).
Solutia singulara se poate obtine ca nfasuratoare a familiei de
drepte ce reprezinta solutia generala, adica din sistemul:
(
(
F (x, y, c) = y xc + 2(1 + c2 ) = 0
x = 4c
gasim :
0
F c (x, y, c) = x + 4c = 0
y = 2c2 2
x2
2, care reprezinta solutia dorita.
8
b) Ecuatia este de tip Lagrange. Vom face schimbarea de functie

sau y =

y 0 (x) = p(x) si nlocuind n ecuatia data, se obtine dupa derivarea

p 2 xp0
p 2 p0 x
y =
,
d
a
p
=

efectuand calculele avem:

(p 2)2
(p 2)2
p(p 2)2 = p + 2 + p0 x sau p0 =

(p 2)(p 1)2
.
x

dp
(p 2)(p 1)2
Folosind metoda separarii variabilelor rezulta,
=
dx
x
Z
Z
dx
dp
=
si apoi
sau
(p 2)(p 1)2
x

Z 
1
1
1

dp = ln |x| + c
p 2 p 1 (p 1)2
de unde

rezulta



p 2
 + 1 = ln |x| + c
ln 
p 1 p 1


p 2 1
 e p1 = ln |x| + c
ln 
p 1

15

ECUAT
II DIFERENT
IALE
1
p 2 p1
si astfel x(p) = c1
e . Din ecuatia initiala,
p1
1
c1 p1
y(p) =
e , deci solutia generala este:
p1

1
p 2 p1

x = c1
e
p1
1
c1 p1

y=
e .
p1

6. a) Sa se rezolve urmatoarele ecuatii liniare neomogene:

sin x
y 000 + y 0 =
;
cos2 x
y 00 + y = sin x cos x.
b) Sa se determine multimea solutiilor ecuatiei lui Euler neomogena: (x + 1)2 y 00 3(1 + x)y 0 + 4y = (1 + x)3 .
Rezolvare: a) Determinam ntai solutiile ecuatiei omogene
y

000

+ y 0 = 0. Radacinile ecuatiei caracteristice, r3 + r = 0 sunt

r1 = 0, r2 = i, r3 = i. Atunci solutiile ecuatiei diferentiale omogene, corespunzatoare acestor radacini, care formeaza un sistem
fundamental de solutii sunt:
y1 = 1,

y2 = cos x,

y3 = sin x.

Astfel solutia generala a ecuatiei omogene este y0 = c1 +c2 cos x+

c3 sin x. Determinam acum o solutie particulara a ecuatiei neosin x
mogene, f (x) =
, folosind metoda variatiei constantelor (a
cos2 x
lui Lagrange). O solutie particulara va avea forma: y = A(x) +
B(x) cos x + C(x) sin x, unde A(x), B(x) si C(x) se obtin rezolvand

16

Capitolul 7

sistemul:

A0 = B 0 cos x C 0 sin x

B 0 sin x + C 0 cos x = 0

B 0 cos x C 0 sin x = sin x .

cos2 x
Inmultind a doua ecuatie cu ( cos x) si a treia cu sin x si apoi
adunandu-le, obtinem:
C 0 = tg 2 x, B 0 = tg x si A0 = sin x +

sin3 x
cos2 x

de unde rezulta




Z
Z
1
sin x
0
dx = x tg x,
C = sin x
dx =
cos x
cos x


Z
1
sin2 x
2
0
B = ln | cos x| si A = cos x+ sin
dx = cos x+
.
cos x
cos x
Solutia generala a ecuatiei initiale este:
y = y0 + y = c1 + c2 cos x + c3 sin x + cos x cos x ln | cos x| + x sin x
sau
y = c1 + c2 0 cos x + c3 sin x + x sin x cos x ln | cos x|.
Pentru a doua ecuatie, y 00 + y = sin x cos x, vom folosi metoda
coeficientilor nedeterminati ntrucat membrul drept are o forma
speciala. Se poate binenteles folosi si metoda variatiei constantelor
pentru a gasi o solutie particulara a ecuatiei neomogene.
Ecuatia caracteristica r2 + 1 = 0 are solutiile r1 = i, r2 = i si
atunci y0 = c1 cos x + c2 sin x. Cum f (x) este de forma:
f (x) = ex [Pm (x) cos x + Qm (x) sin x],

ECUAT
II DIFERENT
IALE

17

unde = 0, = 1, Pm (x) = 1 si Qm (x) = 1, solutia particulara

a ecuatiei neomogene se cauta sub forma y(x) = e0x xk (A cos x +
B sin x), unde k este ordinul de multiplicitate al lui i = i ca
radacina a ecuatiei caracteristice. Deci y(x) = Ax cos x + Bx sin x
si tinand cont ca y trebuie sa verifice ecuatia initiala obtinem:
2A sin x + 2B cos x = sin x cos x,
x
1
de unde rezulta ca A = B = si y = (cos x + sin x).
2
2
x
Solutia generala va fi y = c1 cos x + c2 sin x (cos x + sin x).
2
b) In ecuatia (x + 1)2 y 00 3(1 + x)y 0 + 4y = (1 + x)3 facem
dy
dy
d2 y
substitutia u = x + 1 si observam ca y 0 =
=
si y 00 = 2 =
dx
du
dx
d2 y
, unde am notat la fel y ca noua functie de u.
du2
Ecuatia se transforma n u2 y 00 3uy 0 + 4y = u3 care se observa
ca este o ecuatie de tip Euler si atunci vom face schimbarea de
variabila u = et .
dy
dy dt
dy
d
d
=

= et

= et
si cu
du
dt du
dt
du
dt
ajutorul acestuia, gasim:




 2

dy 0
d
d y dy
00
t dy
t d
t dy
2t
y =
=
e
=e
e
=e

.
du
du
dt
dt
dt
dt2
dt
Calculam y 0 =

d2 y
dy
= y si 2 = y, ecuatia devine: y 4y + 4y = e3t .
dt
dt
Ecuatia caracteristica asociata ecuatiei omogene corespunzatoare,
Notand

r2 4r + 4 = 0 are radacinile r1 = r2 = 2. Atunci y0 = (c1 + c2 t)e2t

este solutia generala a ecuatiei omogene de mai sus, iar o solutie
particulara a ecuatiei neomogene o cautam sub forma y(t) = Ae3t
deoarece 3 nu este radacina a ecuatiei caracteristice.

18

Capitolul 7

Punand conditia sa verifice ecuatia y 4y + 4y = e3t obtinem

A = 1. Deci y(t) = (c1 + c2 t)e2t + e3t si revenind la substitutie,
y(u) = (c1 + c2 ln u)u2 + u3 si astfel y(x) = (c1 + c2 ln |x + 1|)(x +
1)2 + (x + 1)3 .
7. Sa se determine solutia problemei Cauchy:
(

x0 = x + 2y
y 0 = x 5 sin t,

x(0) = 2, y(0) = 2.

Rezolvare: Etapa
I, determinarea solutiei generale a sistemului
(
0
x x 2y = 0
omogen asociat,
.
y0 = 0


 r 1 2 


Ecuatia caracteristica, 
 = 0 are radacinile r1 =
 1
r 
(
x
e(t) = C1 et + C2 e2t
1, r2 = 2 si astfel
. Punem conditia ca
ye(t) = D1 et + D2 e2t
aceste solutii sa verifice sistemul omogen asociat si determinam n
acest(mod C1 = D1 , C2 = 2D2 , deci solutia sistemului omogen
x
e(t) = D1 et + 2D2 e2t
este
.
ye(t) = D1 et + D2 e2t
Cautam o solutie particulara a sistemului neomogen folosind
metoda
coeficientilor nedeterminati, sub forma
(
x(t) = A1 sin t + B1 cos t
y(t) = A2 sin t + B2 cos t.
Impunem conditia sa verifice ecuatiile sistemului initial si obtinem
sistemul:
(
A1 cos t B1 sin t = (A1 + 2A2 ) sin t + (B1 + 2B2 ) cos t
A2 cos t B2 sin t = (A1 5) sin t + B1 cos t.

ECUAT
II DIFERENT
IALE

19

Prin identificarea coeficientilor vom obtine sistemul:

A1 = 5 B2
A
=
B
2
1

A =B
B =5A
2
1
2
1
cu solutiile
si

B
=
B
+
2B
A
=
B
+
2B

2
1
2
1
1
2

B1 = 5 + B2 2B1
B1 = A1 2A2

B1 = 1

A = 1
2

A1 = 3

B2 = 2
(
x(t) = 3 sin t cos t
de unde gasim solutia particulara,
si
y(t) = sin t + 2 cos t
(

x(t) = D1 et + 2D2 e2t + 3 sin t cos t

u0 (t) = D1 et + D2 e2t = sin t + 2 cos t

este solutia generala a sistemului

dat.
(
x(0) = 2
Din conditiile initiale
deducem ca
y(0) = 2
(
(
D1 + 2D2 = 3
D1 = 1
, deci
D1 + D2 = 0
D2 = 1.
(
x(t) = et + 2e2t cos t + 3 sin t
Solutia problemei Cauchy va fi
y(t) = et + e2t + 2 cos t sin t.