— DOMNILOR! AM PIERDUT CLIPA! AM RA-TAT CLIPA! Am ratat clipa in favoarea eternitatii, iar eternitatea nu ne apartine ! Secretarul ambasadei traducea grabit si gifiit, dar se vedea ca stia bine englezeste. Era un individ plicticos si pisdlog, care se simtea mereu obligat sé explice $i sa intervind pentru a justifica, parcd, o slujba in care ni- merise din intimplare. Enervant era insé faptul cA din tot ce spunea, altfel consideratii cu totul elementare, memorate dupa un curs seral, se putea deduce c& diplo- matul nu avea prea mare incredere in puterea de discer- namint a celor doi tovarasi. Tudor Cernat fi facu semn s& nu se mai oboseasca. Imensele usi fuseseré impinse in ascunzatorile lor din peretii imitind piatra cenusiu-umeda a pesterilor, si ci- neva, pornind din capatul mesei, incepu sé aprindd lu- minarile albe infipte in sfegnice de argint, fiecare cu cite gase brate, ca niste spade medievale retezate la jumatate. — Domnilor, se auzi iar vocea aceea cu o rezonan{a metalicé si sparta, dezacordata, ca si cind ar fi venit din Pilnia unui gramofon. Lumina alb-galbuie tremura pe fetele invitatilor si pe farfuriile sidefii de Meissen. Se auzea cum picura pe zidurile de pestera, si Tudor Cernat avu chiar impresia c& apa se prelingea de pe stalactitele care atirnau deasu- pra mesei amenintator. Vorbitorul rima&sese cu mina ri- dicaté in aer, dupa acel ,,domnilor“ patetic si tremurat nu mai urma nimic, citeva secunde parurad pentru toti un veac, bdiatul din spatele scaunului .ca un c&ruciorapasa precipitat pe o pedala gi il imaljé pe orator deasu- pra mesei cu inca doi, trei centimetri. — Yes, suier& acesta parind sa-si reaminteasci ce vrea s{ spuna. Noi, toti, am ratat clipa ! Baiatul din spatele scaunului, imbracat intr-un frac alb, nu putea si aiba mai mult de saisprezece ani, era plapind si subtire, fata lui, transparentaé, incadratéa de bucle aurii, iar pe miinile care impingeau caruciorul, fara ménusi, straluceau pietrele rubinii ale unor inele fili- granate. Privea ceremonia absent, cu ochii lui albastri obosifi si incercdnafi, iar degetele cu inele pdreau inerte ca si bratele, sprijinite pe sp&tarul c&ruciorului. Oratorul ridicase iardsi mina intr-un gest care ar fi trebuit s& insemne luarea-aminte si vocea de gramofon repeta agasant, dar nu mai putin ingrijorator. — Noi, toti, am ratat clipa. Am ra-tat clipa! Masa era enorma, intre perechile invitafilor spatii Jargi, astfel incit in lumina scdzutad si palidid acestea se topeau in intuneric si faceau gi mai vibrante albul por- felanurilor de Meissen $i imacularea fetei de damasc. Din cosuri de argint se revarsau jerbele unor flori ca o erup- tie violacee, o lava devoratoare rostogolea bulgari din- tr-un liliac inform si grotesc. Oratorul isi regdsise ideea gi, desi discursul crestea patimas, pe chipul lui nu se schita nici o grimas& din care s-ar fi putut deduce par- ticiparea. Avea un cap mic si o faté de copil deshidratat, pielea se mula pergamentoasi pe umerii obrazului, sub praful pudrei se ghicea culoarea vinetie a oaselor fragile, un nas ascutit ca un cioc vindt se arcuia deasupra gurii tivite marunt, cu buzele uscate si de o culoare incerta, negru-singerie, ochii aposi, poate albastri odaté, acum ascunsi sub pleoape singerii si sub gene galbui, ca si parul rar si cu fire lungi, bine intinse, parcd lipite pe teasta perfect rotunda. Tudor Cernat trecu repede cu privirea peste chipu- rile celorlalti invitati si rdmase surprins de asem&narea aproape perfecté dintre ei si de culoarea aceea vinetie eare plutea peste fetele lor pudrate transparent, Cu ex- ceptia oratorului, toti erau insotiti de doamne, o alta ipostazi a unei batrinete care se agdita cu desperare defiecare din pufinele picdturi de singe care mai pulsau prin vinele lor subfiri si prin arterele sclerozate de mult, ca niste tuburi de ruj sleit si decolorat. Inele diafane, cu briliante, alunecau mereu de pe degetele lor descarnate, ca si bratarile grele care cédeau peste incheieturile an- chilozate, si im vreme ce barbatii ascultau reculesi discursul, rezemati de spdtarele inalte ale scaunelor sculp- tate, cu bratele odihnindu-se pe genunchi, femeile agitau in rdstimpuri miinile cu br&tdri si inele, pentru ca acestea s& revind din alunecarea si cdderea lor de pe incheieturile osificate si de pe degetele inecate de pudra ca sa ascunda vinele serpuitoare si goale. — Am fatat clipa, hiriia vocea de gramofon, am ratat clipa, in favoarea eternitatii, iar eternitatea... — Sa mergem, zise Dumitru Dumitru ajungind ling& Tudor Cernat. Ce faci aici ? Acesta ii ficu semn din cap sd priveascd prin usile care acum erau incet impinse spre a fi inchise, caci cel care aprinsese luminarile se retrasese. In holul botelului din care Cernat privise scena un minut sau doua, atit cit durase intrarea faclierului — o evidenta greseala de protocol, caci ar fi trebuit ca luminile s& fi fost aprinse cu mult inainte —, se odihneau osteniti pe covoarele moi, p&ziti fiecare de cite un fel de major- dom, doisprezece ciini imensi, albi cu pete mari negre, toti la fel si tofi batrini si vlaguiti ca si stdpinii lor. CAscau leneg gi resemnati, intindeau pe covor boturile lungi cu buzele negre, umede de saliva, si cu coltii scdpati afara, ca si limba care le atirna stins, rosietica. — Ce-i aici ? intrebd Dumitru Dumitru, cu felul lui nervos iscoditor. Tot timpul se simtea parca obligat si ras- punzator si era mereu nemultumit si iritat. — O agapa, incerc&, pentru el mai ales, un rdspuns Tudor Cernat, preocupat vadit de bizara imprejurare la care asistase, — M& pot interesa, dac& doriti, se ardta indatoritor secretarul ambasadei, si, fara si mai astepte vreo incuvi- infare, se repezi spre receptie. — Lipsa de tact, zise Dumitru Dumitru. Lipsa de tact si de demnitate. Se comporta ca un baiat de serviciu.Tesird din hotel fara s-1 mai astepte. Pe scari, por- tarul fi saluta respectuos, dar cu o limpede tinuta de sta- pin care isi face numai o datorie decurgind din protocolul slujbei. Tudor Cernat se uita la ceas. — Opt si jumatate. Se inserase bine de tot, lampioanele fuseserd aprinse si luminau piateta din fata hotelului cu o lumina albas- truie, odihnitoare, discrete firme atrageau atentia cu ele- ganta si lips de ostentatie, dar pe trotuare nu se vedea nimeni, adia un vint usor si lenes, prin ferestrele micilor restaurante se vedeau mesele puse, lumindri colorate ar- deau deasupra lor, barurile boatelor straluceau sub alune- carea stinsd a razelor unor becuri ascunse sub abajururi de chihlimbar, totul parea si era pregatit pentru o seara bogata, pe usa unui bistrou se strecura 0 melodie ca un sarpe de catifea, dar si aceea a fost repede stinsd, ca sa nu tulbure sentimentul de tihna si de asteptare reveren- tioasd ; numai vintul facea si tremure frunzele platanilor crescuti si ei egali si fiecare cu acelasi numar de ramuri gi poate cu acelasi numar de frunze, totul, absolut totul fu- sese calculat pentru ca nimic, dar absolut nimic sa nu dis- toneze si si nu atraga atentia violent prin nimic. Insé nu trecea nimeni pe str&zi, nu intra nimeni in restaurantele mici, si nici in baruri, oragul era pustiu, si Tudor Cernat avu sentimentul ca, de fapt, nici in restaurantele pregatite pentru oaspefi, nici in barurile stralucind cu nichelajele tejghelelor lustruite ca oglinda si cu limpezimea paharelor stivuite de un prestidigitator in piramide cu o stabilitate incredibild, nicdieri, nici in locuintele de la etajele ma- gazinelor pline de suveniruri si de cadouri, care, gi ele, desi era tirziu, sta&teau deschise, nicdieri nu se afla si nu locuia si nu astepta nimeni. — Un grup de americani, sigur foarte bogati, milio- nari, octogenari din cite am infeles, isi petree aici in fie- care an doudsprezece zile, la sfirsitul verii, si in fiecare seardé — asta e ultima — iau parte la cite o agapa la care fiecare are datoria s4 tind un discurs, ca un fel de conclu- zie a vietii lui, sau cam aga ceva.Secretarul ambasadei ii ajunsese din urma si cu ace- lasi glas grabit si repezit cu care traducea cind i se cerea le relata acum, dintr-o rasuflare, tot ce aflase. — Multumesc, zise sec Dumitru Dumitru. — Si ciinii erau tot ai lor. Acesta este un oras... — Valkenburgul ? intreba Tudor Cernat. — Multumesc, repetd .parind agasat Dumitru Dumi- tru, si secretarul nu mai continua. Mergeau in tacere toti trei, dar dupa un timp secreta- rul se simti totusi obligat s&-si dep&seasci indatoritor atributiile de ,,gazd4“ insotitoare si incepu s& descrie ora- sul cu acelasi apetit al pleonasmului cu care comentatorii de fotbal ai televiziunii iti spun ca pe o noutate c& funda- sul central loveste acum mingea. Nu-l asculta nimeni ins, si intr-un tirziu observa si el si tAcu din proprie initiativa. — M-am cam plictisit, vorbi ca pentru el Dumitru Dumitru. Coborau o stradd in panté usoara, strecurindu-se unul dup& altul pe un trotuar ingust, serpuitor, pe linga zi- duri vechi, de sute de ani, cu vitrine ocrotite de obloane de lemn sau de fier, colorate viu in verde si galben mai ales, luminate de felinare din fier forjat, rasucit in cele mai bizare inchipuiri si, sub globurile albastrui, agatate cifre de fier insemnind sutele de ani de cind in aceste pra- valioare aceeasi familie vindea suveniruri de portelan de Meissen si Delft sau broderii de Bruges. Dar vitrinele erau acum invadate nu atit de portelanuri, cit de gablon- turi si de produse din plastic — o industrie a celui mai Prost gust unifica micile magazine in ambitia lor de a calauzi amintirile posibililor vizitatori. — E un sezon mort, interveni, ca si cind s-ar fi scuzat, secretarul ambasadei. Orasul nu traieste decit trei luni pe an: iunie ,iulie, august. Iar noi sintem la sfirgitul lui sep- tembrie. Din zgircenie, dar si din dorinfa de a se odihni, cred, acesti americani milionari vin aici cind totul e pustiu. Tudor Cernat i] furad cu coada ochiului. Purta de citeva zile acelasi costum maroniu dintr-un fel de camgarn, o stofA groasa si lucioasd, care statea feapana pe el, croita otova de cineva care n-avea nici o idee de talie sau de cambraj. Camaga era insé imaculata in fiecare dimineata,