Professional Documents
Culture Documents
(coordonator)
DOINA FUSARU GABRIEL MIHAI
OFFICE XP
INSTRUMENTE BIROTICE
1
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
MAREŞ, MARIUS DANIEL
Office XP. Instrumente birotice/ Marius Daniel Mareş - Bucureşti,
Editura Fundaţiei România de Mâine, 2004
208p.; 20,5 cm
ISBN 973-725-155-5
I. Fusaru, Doina
II. Mhai, Gabriel
2
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR-CONTABIL
OFFICE XP
INSTRUMENTE BIROTICE
5
1.8. Sistemul de management al relaţiilor cu clienţii …………... 47
1.9. Teste de autoevaluare …………………………………….. 51
2. Editarea şi procesarea textelor şi a imaginilor............................... 52
2.1. Funcţiile unui procesor de texte 52
2.2. Procesorul de texte Microsoft Word 53
2.2.1. Crearea, salvarea şi restaurarea unui document................. 59
2.2.2. Formatarea caracterelor 63
2.2.3. Formatarea paragrafelor .................................................... 67
2.2.4. Imprimarea unui document ............................................... 68
2.2.5. Verificarea unui document ................................................ 71
2.2.6. Realizarea antetului şi a subsolului de pagină................... 76
2.2.7. Numerotarea paginilor unui document.............................. 77
2.2.8. Editarea unui document pe coloane................................... 78
2.2.9. Realizarea conturărilor şi a umbrelor ................................ 80
2.2.10. Utilizarea cadrelor ........................................................... 82
2.2.11. Prelucrarea imaginilor ..................................................... 84
2.2.12. Utilizarea componentei WordArt .................................... 85
2.2.13. Realizarea graficelor ....................................................... 86
2.2.14. Utilitarul de desen Microsoft Draw................................. 88
2.2.15. Tabele Word.................................................................... 89
2.2.16. Editorul de ecuaţii integrat în Word ................................ 92
2.2.17. Utilizarea glosarului ........................................................ 95
2.3. Fuzionarea documentelor Word …………………………….. 96
2.4. Ierarhizarea documentelor Word ………………………….. 100
2.5. Organizarea unui document Word ………………………….. 102
2.5.1. Cuprinsul sau tabela de materii ......................................... 102
2.5.2. Crearea legendei................................................................ 103
2.5.3. Crearea de indecşi ............................................................. 104
2.5.4. Referinţe încrucişate.......................................................... 106
2.5.5. Crearea tabelei de figuri .................................................... 107
2.6. Comunicarea între aplicaţiile Windows …………………... 108
2.7. Tehnica Clipboard şi Ole …………………………………. 109
2.8. Teste de autoevaluare ……………………………………... 111
3. Procesorul de tabele Excel ……………………………………… 112
3.1. Structura foii de calcul Excel ……………………………….. 113
3.2. Fereastra document …………………………………………. 115
6
3.3. Operaţii de bază cu foaia de calcul Excel 118
3.3.1. Selectarea datelor din foaia de calcul ................................ 118
3.3.2. Introducerea şi editarea datelor ......................................... 119
3.3.2.1. Introducerea textelor ............................................ 121
3.3.2.2. Introducerea numerelor ........................................ 122
3.3.2.3. Introducerea datelor calendaristice, oră, minut
secundă................................................................. 122
3.3.2.4. Introducerea formulelor ....................................... 123
3.3.2.5. Utilizarea facilităţii AutoFill ................................ 126
3.3.3. Modificarea conţinutului unei celule................................. 127
3.4. Lucrul cu serii de date sub procesorul de tabele Excel 131
3.4.1. Crearea unei serii de date .................................................. 131
3.4.2. Crearea, modificarea şi ştergerea unei serii de date
particularizate.................................................................... 132
3.4.3. Realizarea unor calcule pe bază de formule matematice... 134
3.4.4. Efectele operaţiunii de copiere asupra adreselor relative
şi absolute ale celulelor foi de calcul................................. 136
3.4.5. Înlocuirea unei formule matematice cu valoarea ei
calculată ............................................................................ 136
3.5. Utilizarea formulelor matriciale în foaia de calcul Excel 137
3.5.1. Introducerea unei formule matriciale ................................ 137
3.5.2. Utilizarea constantelor matriciale...................................... 138
3.6. Funcţii predefinite ale procesorului de tabele Excel 138
3.6.1. Funcţii matematice şi trigonometrice ................................ 139
3.6.2. Funcţii statistice ................................................................ 142
3.6.3. Funcţii de informare .......................................................... 145
3.6.4. Funcţii logice..................................................................... 147
3.6.5. Funcţii bază de date........................................................... 148
3.6.6. Funcţii de căutare şi consultare ......................................... 150
3.6.7. Funcţii de tip dată calendaristică şi oră ............................. 151
3.6.8. Funcţiile text sau şir de caractere ...................................... 152
3.6.9. Funcţii financiare .............................................................. 153
3.7. Reprezentări grafice ale seriilor de date din foaia de calcul
Excel 155
3.7.1. Organizarea datelor într-un grafic ..................................... 155
3.7.2. Tipuri de grafice................................................................ 157
7
3.8. Instrumente de previziune …………………………………. 162
3.8.1. Funcţii statistice predefinite .............................................. 163
3.8.2. Procedură rapidă de autoumplere a celulelor cu
rezultatele prognozei ......................................................... 166
3.8.3. Grafice............................................................................... 166
3.9. Teste de autoevaluare ……………………………………... 166
4. Realizarea prezentărilor cu ajutorul instrumentului PowerPoint....... 167
4.1. Caracterizarea instrumentului PowerPoint …………………. 167
4.2. Realizarea automată a unei prezentări ……………………… 168
4.3. Obţinerea unei serii de slide-uri prin folosirea instrumentelor
de lucru specifice PowerPoint ……………………………… 173
4.4. Modalităţi de sporire a atractivităţii prezentării …………... . 178
4.5. Execuţia unei prezentări şi portarea acesteia ……………… 185
4.6. PowerPoint - combinaţii de taste …………………………. 186
4.7. Teste de autoevaluare …………………………………….. 187
Terminologie .......................................................................................... 188
Încheiere................................................................................................. 202
Lista figurilor ......................................................................................... 203
Bibliografie ………………………………………………………... 207
8
Cuvânt introductiv
Autorii
10
1. IMPLICAŢIILE MANAGEMENTULUI STRATEGIC
ÎN BIROTICĂ
11
orală se realizează prin dialog direct, convorbiri la distanţă mediate
de reţelele de telecomunicaţii sau convorbiri între birourile aceleiaşi
organizaţii, mediate de reţele de comunicaţie interfonice sau
telefonice. Comunicarea scrisă este dependentă de suportul fizic al
acesteia (documente clasice, legislaţie, acte decizionale ale
conducerii, cereri, solicitări, sesizări, contracte, documente de plan,
sistemul de documente de evidenţă contabilă, fiscală sau socială,
schiţe, planuri).
Creşterea ponderii activităţilor cu conţinut informaţional şi de birou
în raport cu activităţile tehnic-industriale produce în societăţile puternic
informatizate reducerea diferenţelor între activitatea fizică şi cea intelectuală.
Informatizarea muncii de birou facilitează comunicarea orală şi scrisă din
activitatea de birou, procesarea informaţiei orale şi scrise, memorarea şi
arhivarea acesteia, cu următoarele efecte economice şi sociale:
♦ Eliminarea efortului fizic sau diminuarea acestuia;
♦ Eliminarea efortului fizic şi intelectual datorat scrierii şi transcrierii
manuale a informaţiilor;
♦ Reducerea timpului de recepţie, prelucrare şi transmitere a
informaţiei orale sau scrise din activitatea administrativă;
♦ Creşterea exactităţii proceselor informaţionale, a capacităţii de
memorare şi a vitezei de regăsire a informaţiei;
♦ Creşterea calităţii şi productivităţii muncii administrative;
♦ Scăderea costului informaţiei şi a deciziei pe care aceasta se
fundamentează.
1.1. Managementul strategic şi deservirea acestuia
prin instrumente birotice
Relaţiile economice, sociale, politice, legislative şi etice ale
mediului unei firme determină influenţa pe care societatea omenească o are
asupra evoluţiei firmei.
Echipa managerială responsabilă de destinele unei firme are ca
sarcină prioritară corelarea deciziilor strategice cu condiţiile mediului extern,
asigurând realizarea unor strategii care să permită îmbunătăţirea imaginii
companiei, concomitent cu creşterea performanţelor.
Unul dintre factorii care deţin cea mai puternică influenţă în
procesul de stabilire a strategiei este cultura firmei. Prin cultura firmei se
12
înţelege ansamblul valorilor promovate, a tradiţiilor, a simbolurilor,
modelelor de atitudine şi a comportamentului, specifice politicilor adoptate,
dar şi a modului de efectuare a sarcinilor. Calităţile distinctive ale unei firme,
în raport cu celelalte societăţi, sunt: gradul de identificare a membrilor firmei
cu aceasta; importanţa acordată factorului uman şi coeziunea colectivelor;
măsura în care este promovat lucrul în echipă; atenuarea şi minimizarea
apariţiei conflictelor în cadrul societăţii; definirea corectă şi concretă a
criteriilor de recompensare pentru munca prestată.
Rolul strategiei în definirea direcţiei de acţiune a firmei se divide pe
două planuri: al strategului şi al planului strategic. Rolul strategului se poate
compara cu cel al unui navigator, iar planul strategic poate fi comparat cu
harta aflată la baza stabilirii direcţiei de urmat, cuantificând gradul în care
societatea respectivă progresează. Direcţionarea (nu este totul),ea este însă,
cu siguranţă, crucială, deoarece, odată stabilită direcţia, managerul poate
adopta decizii consecvente cu strategia. După fixarea direcţiei, personalul
firmei, având cunoscută calea pe care trebuie să o urmeze, poate să-şi
concentreze eforturile în mod corespunzător.
Concentrarea eforturilor reprezintă un al doilea scop al strategiei,
valabilă fiind pentru milioane de decizii, adoptate zilnic de membrii aflaţi pe
diferite paliere ale organizaţiei, referitoare la sarcini şi obiective de lucru.
Asigurarea consecvenţei membrilor organizaţiei reprezintă al
treilea scop al unei strategii, permiţând concentrarea şi aplicarea pe termen
lung a deciziilor strategice care determină modul de alocare a timpului,
efortului şi a entuziasmului personalului. Alături de consecvenţă trebuie
asigurată şi flexibilitatea direcţiei de orientare a resurselor firmei, toate
acestea reprezentând cheia prosperităţii pe termen lung.
Strategia trebuie să stabilească direcţia şi să concentreze eforturile şi
acţiunile, asigurând, în acelaşi timp, flexibilitatea organizaţională.
Managementul strategic reprezintă procesul prin care managerii
stabilesc direcţia pe termen lung a firmei, fixează obiectivele de performanţă
specifice, elaborează strategiile necesare atingerii acestor obiective şi
urmăresc executarea planului de acţiune ales. Managementul strategic
solicită calităţi antreprenoriale superioare, dar şi implementarea şi execuţia
consecventă şi completă a strategiei, care să conducă la performanţe
organizaţionale superioare pe termen lung. Un plan strategic bun, dacă nu
13
este executat în mod corespunzător, are un rezultat caracterizat prin slabe
performanţe. Un plan necorespunzător, executat ireproşabil, rareori conduce
la rezultate bune. Situaţia optimă este aceea în care o strategie elevată este
urmată de o implementare şi de o execuţie ireproşabile.
Implementarea şi execuţia strategiei reprezintă punerea sa în
aplicare şi determinarea tuturor persoanelor implicate în realizarea sa.
Execuţia fiecărei părţi din planul strategic care revine unui salariat,
reprezintă, în esenţă, o sarcină administrativă. Pentru manager, aceasta
înseamnă: elaborarea unor programe şi bugete care să sprijine execuţia
strategiei; corelarea motivaţiilor şi a recompenselor cu gradul de îndeplinire a
rezultatelor urmărite; dezvoltarea unui sistem informaţional care să permită
urmărirea şi controlul proceselor necesare implementării strategiei; întărirea
parteneriatului intern necesar coordonării acţiunilor de implementare a
strategiei şi perfecţionarea continuă a modului de execuţie al acesteia.
Modelul procesului de management strategic se impune a fi realizat
pentru evaluarea situaţiei de fapt şi adoptarea unei decizii în vederea
continuării acţiunilor începute sau ajustării acestora, deoarece toate deciziile
strategice sunt susceptibile de o modificare în viitor. Variaţia performanţelor
financiare ale organizaţiei, precum şi schimbările survenite constituie
principalele elemente care impun luarea unor decizii de ajustare a strategiei.
O altă problemă abordată de manager este reprezentată de analiza
strategică ce are în vedere evaluarea resurselor interne ale firmei, analizarea
caracteristicilor mediului extern şi stabilirea oportunităţilor care trebuie
exploatate.
Prin intermediul instrumentelor de asistare a deciziei oferite de
birotică, managerul poate decide, în timp real, ce soluţie va adopta, ce
rezultate se pot obţine şi cu ce eforturi.
Strategia defineşte obiectivele de dezvoltare, de menţinere sau chiar
de reducere a dimensiunii organizaţiei. Indiferent de orientarea strategiei,
adoptarea oricărei decizii impune realizarea în prealabil a unei analize
minuţioase a mediului extern societăţii.
Analiza strategică este desfăşurată în următoarele etape:
determinarea viziunii firmei; analiza mediului extern; studierea şi analizarea
mediului concurenţial; analiza internă a societăţii şi fundamentarea strategiei
organizaţiei.
14
Viziunea firmei se realizează pe termen lung şi foarte lung,
conceptualizând imaginea a ceea ce doresc managerii să devină organizaţia.
Mediul extern este infinit şi de aceea managerul va analiza doar informaţiile
clare, cheie, evenimentele previzibile, precum şi condiţiile care prezintă un
interes deosebit asupra activităţii. În această etapă, birotica, prin
instrumentele sale specifice, permite realizarea memorării-regăsirii
informaţiilor înmagazinate anterior. O analiză obiectivă va reliefa nu numai
aspectele pentru organizaţie, ci şi pe cele care nu prezintă avantaje pentru
aceasta.
Studiul mediului concurenţial demarează prin stabilirea firmelor
concurente, incluzând organizaţiile care intenţionează să pătrundă pe piaţă şi
producătorii de produse substitute.
Analiza internă a organizaţiei, prin implicarea funcţiei birotice de
prelucrare şi comandă-control, permite managerului să cunoască punctele
forte, dar şi cele slabe ale firmei, elemente care influenţează puterea
competitivă a organizaţiei. Pentru analiza internă se utilizează auditul
financiar, care permite analizarea exhaustivă a aspectelor pozitive şi
negative specifice fiecărei funcţii majore.
Fundamentarea strategiei permite managerului să adopte soluţii
de dezvoltare a activităţii firmei, să o menţină la acelaşi nivel, sau să o
restrângă. În cazul în care firma acţionează pe mai multe pieţe, cu mai multe
unităţi de afaceri, managerul poate adopta soluţii pentru dezvoltarea
anumitor unităţi, segmente de piaţă, menţinerea la nivelul actual sau
lichidarea celorlalte.
1.2. Clasificarea informaţiei
Din multitudinea de criterii posibile pentru clasificarea informaţiei,
alegem forma informaţiei, conţinutul, suportul pe care se află stocată, precum
şi gradul de prelucrare a acesteia.
Având în vedere forma concretă pe care o poate lua informaţia
în momentul stocării pe un suport tehnic, aceasta se poate afla sub formă
analogică şi digitală.
Forma analogică a informaţiei presupune reprezentarea
fenomenelor fizice, imagini fixe, sunete şi imagini în mişcare, aşa cum sunt
ele percepute de dispozitivele tehnice de înregistrare, fără a fi necesară o
15
conversie sau codificare a acestora, înainte de transmitere sau memorare pe
suporturile tehnice de date.
Forma digitală se obţine pornind de la fenomenul real sau de la
forma analogică a acestuia, în ambele cazuri având loc o codificare
numerică, o evaluare cantitativă, o cuantificare a fenomenului care face
obiectul reprezentării. Pe suportul tehnic, informaţia se prezintă ca o
succesiune de valori binare (0 şi 1), ordonate după un sistem de reguli (cod).
Informaţia introdusă în sistemele de calcul, prin folosirea tastaturii sau a altor
dispozitive de introducere manuală sau umană (masă de desen, voce), se
transmite şi se memorează direct în momentul perceperii acesteia, fără o
conversie prealabilă a ei. Pentru procesarea informaţiei analogice este
necesară conversia ei în formă digitală, cu ajutorul unor dispozitive
specializate de conversie din analogic şi digital, acestea putând fi folosite
independent sau introduse în configuraţia unui sistem informatic de birou.
Din punct de vedere al conţinutului informaţiei, se pot identifica
următoarele clase:
♦ Sub formă de date numerice, alfabetice sau alfanumerice;
♦ Sub formă de texte, care sunt organizate în documente, pagini de
texte, paragrafe, fraze şi cuvinte;
♦ Sub formă de documente grafice (imagini fixe), care sunt percepute
prin afişarea pe monitorul calculatorului, prin scrierea lor la
imprimantă sau la dispozitivul de realizat desene (plotter);
♦ Sub formă de secvenţe audio generate de vocea umană, fenomene
din realitate sau sintetizatoare electronice, de voce şi acustice;
♦ Sub formă de secvenţe video de natură animată sau film, percepute
de dispozitive specializate de tipul camerei de luat vederi sau
generate de programe de grafică bi sau tridimensională.
Din punct de vedere al suportului informaţiei, distingem o gamă
largă de suporturi fizice, cum ar fi:
1. Informaţia aflată pe suporturi tehnice, clasificate, la rândul lor,
în:
♦ Suporturi magnetice, ca, de exemplu, caseta magnetică, discul
magnetic, banda magnetică, discul flexibil etc.;
♦ Suporturi cu lectură optică a informaţiei, cum sunt discurile optice
de mare capacitate a căror informaţie digitalizată este citită optic cu
dispozitive laser.
16
Informaţia memorată pe suporturile tehnice este înregistrată şi poate
fi citită numai cu ajutorul unor dispozitive tehnice de citire/scriere.
2. Informaţia aflată pe suporturi grafice, care pot fi:
♦ suporturi opace, cum sunt documentele clasice, documente obţinute
la imprimantă sau realizate cu ajutorul mesei de desen de tip plotter;
♦ suporturi transparente realizate din peliculă fotografică, peliculă
film, microfilm, celită. Acest tip de suport este destinat lecturii
numai după operaţia de mărire a imaginii înregistrate.
În funcţie de gradul de prelucrare, informaţiile se împart în:
1. primare (de bază) – sunt acele informaţii care anterior nu au
suferit un proces de prelucrare informaţională, având un pronunţat
caracter informativ. Acest gen de informaţii sunt cele mai răspândite
la nivelul executanţilor.
2. intermediare – sunt acele informaţii care se află în diferite faze
de prelucrare informaţională, fiind răspândite la nivelul personalului
funcţional şi al şefilor de compartimente.
3. finale – sunt acele informaţii care au parcurs întregul şir de pre-
lucrări informaţionale prevăzute, având un caracter sintetic, complex şi
decizional. Acest tip de informaţii se adresează, de regulă, managerilor.
17
funcţiile de procesare a tabelelor din sistemele Works, FrameWork,
OpenAccess;
Procesarea textelor reprezintă un ansamblu de operaţii specifice
lucrului cu textele. Textul structurat în pagini, paragrafe, fraze şi cuvinte este
supus unor operaţii pentru determinarea formei caracterelor şi a mărimii
acestora, forma şi mărimea paginii, modul de aşezare a textului în pagină.
Procesarea textelor presupune şi operaţii lingvistice, cum sunt: despărţirea în
silabe, controlul gramatical, lexical şi ortografic al textului analizat.
Rezultatul acestor operaţii constă într-un document de tip text care poate fi
consultat prin afişarea pe ecran, imprimat pe hârtie sau microfilm. Procesarea
textelor se realizează cu programe specializate, cum sunt procesoarele de
texte: WordStar, WordPerfect, Word sau cu componente pentru tratare de
text, aparţinând unor sisteme de programe
Procesarea documentelor grafice reprezintă un mod de utilizare
eficientă a tehnicilor informatice şi electronice pentru receptarea, memorarea
şi prelucrarea grafică a imaginilor introduse anterior în documente.
Procedarea informaţiei vizuale se realizează cu programe specializate pentru
procesarea documentelor (Ventura, PageMaker, CorelDraw) sau de către
funcţii specializate ale procesoarelor de texte sau tabele (Word, Excel,
WordPerfect, Works, Lotus 1-2-30. Documentele procesate în acest fel se
memorează pe suporturi tehnice de date, care au o anumită organizare pentru
a putea fi uşor regăsite, consultate la terminal, imprimate pe hârtie sau
microfilm, comunicate la distanţă, sau introduse într-un nou proces de
prelucrare grafică.
Procesarea sunetelor se referă la forme variate care merg de la
vocea umană (mesaje, convorbiri telefonice etc.) până la sunete obţinute prin
sinteză electronică, sunete naturale sau muzicale. Acest tip de informaţie este
perceput analogic şi convertit ulterior în formă digitală. Prelucrarea acestor
informaţii se face cu ajutorul unor echipamente şi programe specializate în
tratarea informaţiei sonore, cum este sistemul SoundBlaster, care poate
funcţiona cuplat la orice calculator personal. Se realizează astfel o interfaţă
acustică a sistemului informatic cu sistemele audio analogice (casetofon,
magnetofon, compact disc etc.), precum şi cu dispozitivele de comunicaţie
acustică (telefon, interfon).
Procesarea de imagini constituie una din realizările moderne ale
electronicii şi informaticii. Informaţia vizuală dinamică se realizează prin
18
afişarea şi perceperea unui număr de imagini succesive pe unitatea de timp
(minim 25 de imagini pe secundă), generând factorului uman senzaţia
vizuală de mişcare. Informaţia video este obţinută cu tehnica de filmat
(cameră de filmat alb-negru sau color), imagini transmise prin sistemele de
comunicaţie video de natură profesională realizate pe calculator, cu ajutorul
unor dispozitive fizice şi logice. În mod curent, prelucrarea informaţiei
vizuale este însoţită şi de prelucrarea informaţiei sonore, după cum imaginea
este însoţită de sunete sau voce umană.
Procesarea documentelor grafice, a sunetelor, a imaginilor şi a
textelor constituie principalul obiect de activitate al biroticii. Realizarea
prelucrării este executată cu ajutorul sistemelor electronice de calcul din ce în
ce mai performante şi bineînţeles din ce în ce mai costisitoare. Pe lângă
componenta hardware, utilizatorul trebuie să aibă în vedere şi software-ul.
Trebuie să ne reamintim că software-ul este compus din sistemul de operare,
fără de care calculatorul nu funcţionează şi din pachete de programe
suplimentare instalate de utilizator, elemente care asigură procesări complete
şi rapide ale informaţiilor utilizatorului.
Compania Microsoft a realizat pachetul de programe Office care
prin structură răspunde cerinţelor utilizatorului legate de procesarea datelor
organizate în foi de calcul cu ajutorul componente Excel, a textelor şi a
documentelor grafice prin intermediul programului Word, a imaginilor prin
Photo Editor şi crearea unor prezentări profesionale asistaţi de PowerPoint.
În evoluţie structura şi performanţele setului de programe Office a cunoscut
modificări majore care s-au reflectat la nivelul utilizatorului printr-o ofertă
din ce în ce mai „tentantă”. Una din problemele majore a utilizatorilor
români, ridicată de corecta şi deplina folosire a acestui pachet de programe,
constă în obligativitatea cunoaşterii limbii engleze. Această problemă a fost
rezolvată prin localizarea pachetului de programe Office, respectiv apariţia şi
existenţa software-ului care foloseşte limba română. Localizarea este parţială
în cazul Office’98, îmbunătăţindu-se odată cu apariţia pachetului
Office’2000.
Autorii în dorinţa ca această lucrare să fie utilă persoanelor care
folosesc pachete localizate în România, au realizat şi prezentat la finele
expunerii un Glosar de termeni.
19
În primăvara anului 2001, Microsoft a aplicat produselor sale
program tehnologia anti-criminalitate Product Activation, pentru
început în pachetul de programe Office’XP şi care ulterior va fi prezentă
şi în sistemul de operare Windows XP, o tehnologie de protecţie a
drepturilor de proprietate intelectuală incorporată în produsele Microsoft
din generaţia XP care previne, la nivel de utilizator, copierea neautorizată
a produselor program distribuite. Această tehnologie a fost testată timp
de doi ani în şapte ţări pilot.
În cazul Office’XP, după a 50-a lansare a unei aplicaţii incluse în
pachetul de programe neactivat, se declanşează un proces de reducere a
funcţiilor, respectiv nu se mai pot crea noi documente, salva etc.
Pentru activarea acestor produse program utilizatorul are două
posibilităţi: prin contactarea telefonică a Microsoft Infocenter, sau direct
pe web la adresa indicată în ecranul de activare. Activarea se realizează
pe baza unui Installation ID care este generat automat, pornind de la
codul unic Product Key. O dată ce Installation ID ajunge în server-ele
Microsoft, utilizatorul primeşte un cod de confirmare, Confirmation ID,
cu care îşi activează produsul. Din acest moment nu i se va mai solicita
activarea produsului. Procedura de activare durează în medie 2-4 minute.
În cazul în care utilizatorul realizează un up-grade minor
hardware, tehnologia va recunoaşte că este vorba despre un up-grade de
sistem şi nu-i va solicita reactivarea produsului Microsoft.
Un dezavantaj major este reprezentat de faptul că respectivul
produs nu poate fi instalat decât individual, pe un singur sistem de calcul,
deoarece în situaţia în care Installation ID-ul expediat către baza de date
Microsoft figurează că a mai fost folosit anterior, validarea este refuzată.
1.4. Funcţiile generale ale unui sistem informatic de birou
Indiferent de conţinutul concret al activităţii, un sistem informatic de
birou îndeplineşte următoarele funcţii generale:
♦ funcţia de introducere a informaţiei în sistem;
♦ funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei;
♦ funcţia de prelucrare a informaţiei;
♦ funcţia de ieşire a informaţiei din sistem;
♦ funcţia de comandă-control a sistemului.
Funcţia de introducere a informaţiei în sistem se realizează prin:
20
• Preluarea informaţiei provenite din reţelele de comunicaţii
naţionale sau internaţionale, publice sau private;
• Prelucrarea informaţiei provenite din reţeaua locală de date;
• Introducerea manuală a datelor şi textelor sau înregistrarea cu
echipament adecvat a convorbirilor, imaginii şi sunetului.
Informaţia introdusă în sistem se prelucrează imediat, în timp real,
sau se memorează pentru prelucrări ulterioare. Există posibilitatea ca
informaţia să fie transferată la ieşire, fără a fi memorată sau prelucrată de
sistem.
Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei are un rol
important în funcţionarea unui sistem birotic, capacitatea de stocare a
informaţiei şi viteza de acces la date constituind criterii fundamentale de
apreciere a performanţelor unui sistem informatic de birou, în raport cu
durata şi volumul informaţiei memorate.
Informaţia se poate păstra în memoria internă, pentru datele în curs
de prelucrare, în memoria externă datele care se consultă periodic şi în arhiva
electronică, pentru informaţii care sunt consultate foarte rar.
Funcţia de prelucrare se referă la următoarele operaţii şi procese:
♦ Conversia informaţiei din formă analogică în digitală, pentru
memorarea şi procesarea ei cu mijloace informatice, precum şi
operaţia de conversie din digital în analogic, pentru a o face
compatibilă cu echipamentele de tip analogic, pentru redarea,
înregistrarea sau transferul de informaţie audio şi vizuală;
♦ Transferul informaţiei de pe un tip de suport (magnetic, optic) pe
altul se numeşte conversie de suport;
♦ Copierea informaţiei pe acelaşi tip de suport, denumită operaţie de
reproducere a informaţiei şi a documentelor;
♦ Crearea şi încărcarea bazei informaţionale a sistemului birotic
presupun un set de proceduri, prin care se generează structura şi
modul de organizare a informaţiei pe suportul tehnic, încărcarea
bazelor de date;
♦ Actualizarea bazei informaţionale, prin eliminarea informaţiilor
inutile, introducerea de informaţii noi, modificarea valorilor
existente;
21
♦ Tratarea informaţiei care constă în efectuarea de operaţii care
privesc fie forma documentelor şi a imaginilor, fie conţinutul lor;
♦ Consultarea în timp real a informaţiei se realizează prin intermediul
unor programe care permit căutarea, selectarea şi transmiterea
informaţiei solicitate la un dispozitiv periferic de ieşire (monitor,
imprimantă, echipament de comunicaţie în reţea etc.);
♦ Punerea în formă a informaţiei solicitate la ieşire constă în
prelucrarea datelor pentru obţinerea de rapoarte şi situaţii complexe,
care vor fi transferate la dispozitivele de ieşire, în vederea
imprimării lor, afişării la terminal sau a comunicării locale, ori la
distanţă, prin intermediul reţelelor de date.
Funcţia de ieşire a informaţiei din sistem trebuie să satisfacă
anumite cerinţe, corespunzător mai multor aspecte, după cum ar fi:
♦ Natura informaţiei transferate la ieşire: date, texte, secvenţe sonore
sau vizuale, combinaţii ale acestora;
♦ Conţinutul efectiv al informaţiilor solicitate la ieşire;
♦ Natura suportului tehnic sau grafic, pe care urmează să fie
transferată informaţia la ieşire;
♦ Forma digitală sau analogică a informaţiei transmise;
♦ Destinatarul şi mijlocul de comunicare adecvat, comunicare care
poate fi în interiorul sistemului, către memoria externă şi arhiva
electronică a sistemului birotic, în afara sistemului către parteneri de
afaceri, instituţii de stat, acţionari, public.
Funcţia de comandă-control a sistemului birotic este reprezentată
de totalitatea atributelor necesare pentru dirijarea şi reglarea funcţionării
întregului sistem, a tuturor funcţiilor sale. Alocarea optimă a resurselor
sistemului se referă la echipament, memorie internă, baza de programe şi
baza informaţională, controlul proceselor de intrare, prelucrarea şi ieşirea
informaţiei în funcţie de natura ei.
23
Un sistem de telecomunicaţii se referă la mediul de transmisie, tipul
informaţiei transmise şi direcţia fluxului de comunicare.
Mediul de transmisie se caracterizează prin: undele radio, impulsuri
electronice vehiculate în liniile de transmisii şi prin semnale fotonice în
fibrele optice.
Tipul informaţiei, respectiv a semnalului transmis poate fi: admis,
video şi date de semnal.
Direcţia fluxului de comunicare (direction flow) are importanţă
primordială în economie. Aceasta poate fi:
• Simplex (one-way), în mod obişnuit emisiile simplex
(unidirecţionale de la emiţător la receptor) sunt denumite comunicaţii top-
down. Semnalele pot fi transmise pe unde electromagnetice către receptor
sau prin sateliţi. Procedeul are direcţia caracterizată prin expresia „de la un
punct la multipuncte (point-to-multi-point). Emisiunile obişnuite de
televiziune constituie un exemplu sugestiv de conumicare simplex (one-
way).
• Duplex (two-way). Punctul central de emisie este legat cu alte
numeroase puncte într-o reţea în care procedura bottom-up de conexiuni este
completată cu aşa-numita „comunicare laterală”. În situaţia de mai sus este
posibilă realizarea în timp real a interacţiunii între indivizi aflaţi în două sau
mai multe puncte diferite de poziţia emiţătorului. Acest tip de comunicare
(interactivă) se adresează direct de regulă unei audienţe specifice sub formula
„de la punct la punct” (point-to-point).
1.6. Sfera de cuprindere şi efectele tehnologice informaţionale
Creşterea în ritm deosebit de rapid a procesului de formare a
reţelelor electronice de date, îndeosebi dezvoltarea Internet-ului ca „reţea de
reţele” (network of networks) au condus la extinderea volumului şi structurii
de servicii electronice, deschizându-se noi oportunităţi pentru comerţul şi
diviziunea internaţională a muncii, în direcţia reducerii costurilor
tranzacţionale şi a creşterii eficienţei economice, mai ales pe seama
economiei de timp şi a realizării unei mai bune concordanţe dintre cerere şi
oferta de bunuri şi servicii, pe plan naţional şi transnaţional.
Cererea unui cadru legal şi instituţional adecvat tehnologiilor
informaţionale (TI) oferă guvernelor şi agenţilor economici posibilitatea de
a-şi exercita influenţa asupra naturii şi dezvoltării comerţului electronic, chiar
24
dacă o serie de probleme rămân insuficient sau deloc soluţionate (siguranţa
juridică, impozitarea, protecţia şi securitatea datelor etc.).
Internet-ul s-a dezvoltat iniţial în SUA, în anii 60, ca o reţea de
calculatoare între birourile guvernamentale, laboratoarele de cercetare şi
instituţiile academice.
De la crearea în 1993 a World Wide Web (WWW), Internet-ul s-a
transformat rapid într-un mijloc global pentru telecomunicaţii şi schimb de
informaţii în spaţiu. Prin caracterul său, Internet-ul este un bun public,
deoarece nu există un proprietar care să ceară licenţe sau să impună taxe
pentru utilizarea sa. Un avantaj competitiv decisiv al Internet-ului, faţă de
toate celelalte reţele de servicii oferite de proprietari distincţi, rezidă tocmai
în caracterul său de nonproprietate.
Reţelele electronice schimbă modalităţile folosite în transmiterea
informaţiei, în contextul comerţului cu bunuri şi servicii, necesitând
infrastructuri (hard şi software) şi calificări profesionale tot mai performante
şi superioare şi reprezentând totodată o adevărată „revoluţie” în schimbul
mondial de bunuri şi servicii. Spre deosebire de canalele tradiţionale de
comunicaţii, care presupun oferta de informaţii prin cataloage şi comenzi,
scrisori, telefon sau fax, prin Internet se realizează o interacţiune directă sui
generis între vânzător şi cumpărător, economia de timp şi alte cheltuieli
materiale fiind considerabil mai mare.
Aceasta va crea, desigur, un potenţial substanţial pentru afaceri
comandate prin poşta electronică, agenţii de intermediere şi alte servicii
similare, contribuind la creşterea gradului de diversificare a ofertei şi
rafinarea exigenţelor cererii, combinarea optimă a factorilor de producţie, la
nivel zonal, naţional, regional şi internaţional.
Programele pe calculator se pot schimba în forma digitalizată via
Internet, ceea ce le conferă un grad ridicat de flexibilitate, adaptabilitate şi
inovaţie în deplin consens cu frontul nelimitat al creativităţii umane şi nevoia
de a soluţiona probleme la niveluri individuale, sectoriale şi globale.
Internet-ul reprezintă un potenţial semnificativ pentru serviciile
oferite de către bănci (activităţi bancare electronice, comerţul cu obligaţiuni,
numerar electronic) şi societăţile de asigurare pentru servicii de consultanţă
(auditori, consultanţi de management, contabili, programe de software,
telemedicină), ca şi pentru tranzacţiile cu instituţiile publice.
25
În opinia specialiştilor, comerţul electronic constituie o inovare a
cărei importanţă economică are efecte complexe pe termen lung, încă
insuficient cercetate. Eforturile şi costurile de identificare a partenerilor şi de
informare, (de exemplu, analizele de piaţă) vor fi reduse simţitor, pieţele, în
general, se vor extinde şi intensitatea concurenţei va creşte, în paralel cu
deschiderea de noi oportunităţi de cooperare. Vor fi create noi posibilităţi
pentru diviziunea „intranaţională.”, „supranaţională” şi „internaţională” a
muncii, ceea ce, la rândul său, va conduce la o creştere substanţială a
productivităţii muncii, va promova dezvoltarea de noi produse şi servicii,
concomitent cu schimbarea raporturilor dintre factorii de creştere şi a
structurilor de producţie. Teoria comerţului internaţional bazată pe scheme şi
jocuri strategice cu sumă nulă şi pozitivă va dobândi noi sfere de cercetare,
inclusiv în ceea ce priveşte relaţiile economico-financiare şi comerciale
dintre ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare. Prin vocaţia sa globală,
comerţul internaţional va oferi şanse sporite ţărilor slab dezvoltate de a
accede mai rapid pe pieţele internaţionale, deschise cel puţin din punct de
vedere informaţional.
Noi fronturi pentru cercetarea ştiinţifică din domeniul economiei
vor fi deschise mai ales pentru disciplinele care analizează impactul
progresului tehnologic, elaborarea de previziuni şi modelarea riscului.
Folosirea tehnologiilor informaţionale, potrivit unui studiu al
OECD, va conduce la o rată mai înaltă a creşterii productivităţii
macroeconomice totale a factorilor de producţie, pe termen lung, într-un ritm
mediu anual de peste 0,5 puncte procentuale. După cum se ştie,
productivitatea totală a factorilor măsoară nivelul tehnologic al dezvoltării
unei economii care nu poate fi atribuit unor factori de producţie individuali.
Acest indicator este definit ca o relaţie între indicii output-urilor şi input-
urilor. În forma sa cea mai frecvent uzitată, pe care se bazează şi studiul
OECD, indicele creşterii reale a valorii adăugate brute este indicele output-
ului, iar cel al inputurilor este reprezentat de suma cheltuielilor cu munca şi
capitalul, ţinând seama de ponderile valorii adăugate nominale ale acestora.
26
Tehnologiile informatice şi de comunicaţii au impus în limbajul
tehnic şi economic o multitudine de termeni dintre care Intranet-ul şi
Internet-ul caracterizează însăşi esenţa revoluţiei informatice.
1.7.1. Conceptul Intranet
Pentru conceptul de Intranet sunt mai multe definiţii:
• tehnologia Intranet utilizată într-o organizaţie pentru a facilita
comunicarea şi accesul la informaţii;
• un mecanism integrat pentru utilizatori, procese şi informaţii din cadrul
unei întreprinderi;
• corporaţia „reţeaua informaţiei”.
Intranet-ul permite comunicarea între utilizatori şi departamente
printr-o interfaţă comună tuturor platformelor şi anume browserul.
Utilizatorii de obicei sunt grupaţi în trei categorii: cei care introduc şi
prelucrează informaţiile (authors), cei care utilizează informaţia (users) şi
furnizorii de informaţii (providers).
Necesitatea Intranet-ului rezidă din volumul imens al datelor şi
informaţiilor care, altfel, ar îngreuna rezolvarea problemelor din cadrul
marilor companii.
Soluţia schimbului de documente în format electronic pare să fie
singura soluţie de a ieşi din impas.
Intranet-ul asigură calea cea mai sigură şi mai rapidă de utilizat
pentru comunicarea inter-departamentală deoarece accesul la orice tip de
informaţie se realizează printr-o interfaţă comună oricăror platforme soft şi
hard şi anume browser-ul.
Actualmente, aproximativ 2/3 din totalul companiilor americane
deţin un Intranet şi, într-un timp relativ scurt va fi extins şi utilizat peste tot.
Dimensiunea Intranet-ului variază de la o firmă la alta în funcţie de
numărul de utilizatori, de politica de proiectare şi implementare peste vechile
sisteme, de orientările firmei. O dată ce documentele sunt într-un format
accesibil prin Web, firma poate rămâne cu personal minim care să prelucreze
aceste informaţii.
Intranet-ul poate fi considerat ca un sistem sigur de diseminare a
informaţiei în cadrul unei firme, sistem care este conceput pe baza unei reţele
de calculatoare, a tehnologiilor Internet şi a lucrului în cooperare.
Componentele sale sunt următoarele:
27
− o reţea de calculatoare care conţine:
• mediul fizic de comunicare între diversele sisteme de calcul ale
firmei;
• echipamente de interconectare ale subreţelelor;
• suitele de protocoale care asigură comunicarea între entităţile
reţelei.
− programele care implementează serviciile de bază Internet;
− aplicaţii pentru implementarea serviciilor Intranet;
− aplicaţii destinate lucrului în cooperare.
− Intranet-ul se individualizează prin serviciile oferite, iar simpla
lor enumerare justifică complexitatea unui asemenea tip de reţea. Sunt
cel puţin 50 de activităţi de interes într-o reţea de tip Intranet, dintre
care enumerăm câteva mai importante:
1. Crearea unor interfeţe standard, universale pentru toate bazele de
date ale firmei pe mai multe platforme (Windows NT, Mac sau Unix) şi
posibilitatea accesului angajaţilor la toate datele de la aceeaşi staţie de lucru.
2. Crearea de formulare bazate pe web pentru colectarea foilor de
pontaj ale angajaţilor.
3. Plasarea on-line a manualelor pentru resurse umane şi de
personal.
4. Crearea unor sisteme centralizate de urmărire şi raportare a
vânzărilor.
5. Crearea unor bănci şi sisteme de afişare pentru slujbele şi
serviciile interne.
6. Crearea unor depozite pentru formularele companiei şi sisteme de
distribuţie.
7. Crearea unor calendare cu evenimentele companiei.
8. Crearea unor sisteme centralizate pentru urmărirea cererilor de
cumpărare.
9. Circuitul ştirilor companiei.
10. Afişarea cataloagelor cu furnizorii şi produsele aprobate la un
moment dat.
Deşi sunt de o mare varietate, serviciile Intranet se pot grupa pe
activităţi fundamentate în cadrul fiecărei companii şi anume: marketing şi
vânzări; resurse umane; planificare şi organizare; educare, pregătire;
securitate.
28
Se remarcă în asigurarea acestor servicii rolul bazelor de date prin
care se asigură informaţiile necesare implementării. De asemenea, sunt
indispensabile suitele de programe de conversie, atât pentru elementele de
grafică, cât şi pentru text.
30
În acest sector aplicaţiile Intranet-ului pot include: descrierea
produselor, design-uri, planificări şi schimbări; lista membrilor echipei şi res-
ponsabilităţi; probleme ale clienţilor; caracteristicile produselor competitive.
Aplicaţiile Intranet în acest domeniu, folosite împreună cu o bază de
date, permit membrilor echipei a se loga şi căuta rezultatele testelor aplicate
produselor.
Astfel de aplicaţii pot fi utilizate la obţinerea patentului unei
cercetări recente şi a trimite formularele necesare cât şi informaţiile în mod
direct către departamentul legal al firmei. Aplicaţiile de colaborare facilitează
discuţiile şi schimburile de idei ca de exemplu: expertiza pe probleme legate
de elaborarea produsului; forumuri pentru brainstorming şi pentru criticarea
abordării propuse; răspunsul clienţilor în cazul vânzărilor, marketingului şi a
serviciilor cu clienţii.
1.7.2.3. Aplicaţii pentru departamentul de sprijin şi servicii
acordate clienţilor
Aplicaţiile pentru publicare şi pentru tranzacţii ajută departamentul
de sprijin şi servicii acordate clienţilor să reflecte asupra reacţiilor clienţilor
creând un sistem coordonat de sprijin.
Acest gen de aplicaţii intranet dau posibilitatea membrilor echipei să
distribuie rapoarte asupra problemelor care să ajute echipei să poată răspunde
la întrebările clienţilor; să obţină informaţii actualizate despre stadiul
comenzilor clienţilor; să aibă informaţii pertinente în legătură cu schimbările
majore referitoare la ofertele speciale; să facă training on-line pentru a
răspunde cât mai competent clienţilor.
Grupurile de ştiri oferă un forum pentru discuţii ample despre
problemele repetate ale clienţilor şi discuţii deschise despre ce soluţii au
reuşit sau nu până în acel moment.
1.7.2.4. Aplicaţiile departamentului resurse umane
Departamentul resurse umane trebuie să-şi ţină angajaţii într-o
permanentă informare în legătură cu problemele de bază ale companiei şi
detalii asupra stării de sănătate şi a stării sociale a personalului.
Prin implementarea unui Intranet pentru publicarea acestor
informaţii, departamentul de resurse umane scutesc personalul de a răspunde
la întrebări de rutină şi de a face o muncă de rutină.
31
Astfel de informaţii sunt:
− informaţii despre beneficii şi angajări;
− politicile companiei;
− baze de date de căutare conţinând numere de telefon;
− raportul anual;
− pagini personale şi departamentale;
− informaţii confidenţiale despre vânzări;
− fişe medicale.
Aplicaţiile client-server elimină din birocraţia zilnică cu care
departamentul de resurse umane lucrează, oferind angajaţilor acces imediat
la informaţii personale.
Aplicaţiile sigure pot face posibile:
− înscrierea angajaţilor în diferite programe;
− sondarea angajaţilor;
− opţiunea privind concediile;
− introducerea on-line a formularelor de schimbare a
statutului angajaţilor de către manageri.
Grupul de ştiri din cadrul departamentului resurse umane simplifică
sarcina de a informa angajaţii despre schimbările survenite în politica
companiei, schimbări care-l afectează.
32
Intranet-ul automatizează procesarea cererilor şi elimină pierderea
rapoartelor pe hârtie, dar şi şterge complet costurile asociate cu listarea
hârtiei şi distribuţia. Poate o schimbare şi mai profundă produsă de Intranet
companiilor va fi cea culturală, nu cea tehnologică, pe măsură ce se obţin
instrumente noi care reconfirmă influenţa accesului la informaţii în cadrul
unei societăţi comerciale privite ca un întreg.
34
− Pentru Intranet relaţia cu bazele de date este mai operaţională decât
la Internet, datorită existenţei celor două tipuri de utilizatori.
Trecerea, însă, de la societatea industrială la cea informaţională este
stimulată de Internet, care este de fapt un sistem de reţele de calculatoare
interconectate ce oferă servicii de comunicare a datelor şi acces la informaţie,
cum ar fi: poşta electronică, transferul de fişiere, conectarea la distanţă a
utilizatorilor, grupuri de ştiri, web – care este un serviciu internet complex.
Conceptul iniţial al Web-ului care include hiper-media, deci grafica, sunete,
animaţie, permite utilizatorului să poată „naviga” prin multitudinea
informaţiilor stocate în Internet. Dar Internet-ul este utilizat frecvent în
domeniul economic, ducând la apariţia Intranet-ului, adică reţele proiectate
pentru nevoile interne ale unor organizaţii sau întreprinderi, cu condiţia că
folosesc aceleaşi protocoale, servicii, echipamente şi software ca şi Internet-
ul. Intranet îşi lărgeşte aplicabilitatea prin deschiderea selectivă pentru
furnizori, clienţi, laboratoare de cercetare, devenind astfel un extranet. Dacă
o întreprindere foloseşte în organizarea ei un Intranet sau extranet acestea
duc la cheltuieli de investiţii ridicate, dar care se recuperează rapid. Intranet-
ul reprezintă în domeniul economic „sistemul nervos digital” al
întreprinderii. Necesităţile de comunicare ale organizaţiilor şi întreprinderilor
(firmelor) includ tipuri diverse şi complexe de informaţii şi cunoştinţe, care
nu pot fi transmise eficient prin mijloacele clasice (poştă, fax, telefon).
36
Principalele obiective specifice ale dezvoltării comerţului electronic
în România vizează:
− Conştientizarea factorilor de decizie începând cu factorul politic
privind importanţa de excepţie a domeniului pentru
compatibilizarea cu procesele globalizării pieţelor;
− Asigurarea transparenţei, comunicării conectivităţii şi cooperări;
− Crearea infrastructurii societăţii TIC;
− Asigurarea legislaţiei şi a cadrului instituţional;
− Abordarea sistemică între e-Commerce, e-Business, e-Banking
etc;
− Promovare cercetărilor în domeniul e-Commerce;
− Sprijinirea sistemului de informare profesională, în ştiinţă şi
cultură în domeniul TIC.
Datorită progresului tehnologic rapid, aceste domenii converg în
ritm alert, iar diferenţele între colectarea, transportul, stocarea şi prelucrarea
informaţiei dispar pe zi ce trece. Organizaţii cu sute de birouri răspândite pe
o arie geografică largă se aşteaptă în mod curent să poată examina printr-o
simplă apăsare de buton chiar şi echipamentele lor cele mai îndepărtate. Pe
măsură ce posibilităţile noastre de a colecta, prelucra şi distribui informaţia
cresc tot mai mult, cererea pentru o prelucrare şi mai sofisticată a informaţiei
creşte şi mai rapid.
Deşi industria de calculatoare este tânără în comparaţie cu alte
industrii (de exemplu, construcţia de automobile şi transportul aerian), dome-
niul calculatoarelor a cunoscut un progres spectaculos într-un timp scurt.
Multe organizaţii dispun de un număr semnificativ de calculatoare,
aflate deseori la distanţă unul de altul. De exemplu, o firmă cu mai multe
fabrici poate avea în fiecare unitate de producţie câte un calculator pe care se
ţine evidenţa inventarului, se monitorizează productivitatea şi se calculează
salariile angajaţilor. La început, fiecare din aceste calculatoare putea lucra
izolat de celelalte, dar la un moment dat managerii au decis să le conecteze
între ele pentru a putea extrage şi corela informaţii despre întreaga firmă.
În termeni mai generali, subiectul se referă la împărţirea
resurselor, iar scopul este de a face toate programele, echipamentele şi, în
special, datele să fie disponibile pentru oricine din reţea, indiferent de
localizarea fizică a resursei şi a utilizatorului. Cu alte cuvinte, simplul fapt că
37
un utilizator se întâmplă să fie la 1000 km distanţă de datele sale nu trebuie
să îl împiedice să folosească respectivele date ca şi cum ele ar fi locale. Acest
obiectiv poate fi sintetizat, spunând că reprezintă o încercare de a distruge
,,tirania geografiei”.
Un al doilea scop este asigurarea unei fiabilităţi mari prin accesul
la mai multe echipamente de stocare alternative. De exemplu, fişierele pot fi
copiate pe două sau trei maşini, astfel încât, dacă una din ele nu este
disponibilă (datorită unei defecţiuni hardware), pot fi utilizate celelalte copii.
În plus, prezenţa mai multor procesoare înseamnă că dacă un procesor se
defectează, celelalte pot să preia şi să ducă la bun sfârşit, fie şi cu
performanţe reduse, activitatea respectivului procesor. Pentru domeniile
militar şi bancar, controlul traficului aerian, siguranţa reactoarelor nucleare şi
multe alte asemenea aplicaţii, posibilitatea de a nu întrerupe operarea unor
echipamente în eventualitatea unor probleme hardware este de maximă
importanţă.
Un alt scop este economisirea banilor. Calculatoarele mici au un
raport preţ/calitate mult mai bun decât cele mari. Sistemele mari de calcul
(calculatoare de mărimea unei camere) sunt cam de zece ori mai rapide decât
calculatoarele personale, dar costă de o mie de ori mai mult. Acest
dezechilibru i-a determinat pe mulţi proiectanţi să construiască sisteme
formate din calculatoare personale, câte unul pentru fiecare utilizator, datele
din reţea fiind păstrate pe unul sau mai multe servere de fişiere partajate.
În modelul client-server comunicarea ia în general forma unui mesaj
de cerere, prin care clientul solicită serverului executarea unei anumite
acţiuni. Serverul execută cererea, trimite răspunsul înapoi clientului. În mod
uzual există un număr mare de clienţi şi un număr mic de servere.
Un alt scop al conectării în reţele este scalabilitatea: posibilitatea ca
o dată cu volumul de muncă să crească treptat şi performanţa sistemului prin
adăugarea de noi procesoare. În cazul sistemelor mari de calcul centralizate,
atunci când sistemul este încărcat el trebuie înlocuit cu un sistem mai mare,
operaţie ce presupune de obicei costuri mari şi multe neplăceri pentru
utilizatori. În modelul client-server pot fi adăugaţi clienţi şi servere noi pe
măsură ce este nevoie de ei.
În sfârşit, punerea în funcţiune a unei reţele de calculatoare serveşte
şi unui scop care nu are de-a face aproape deloc cu tehnologia. O reţea de
calculatoare poate furniza un mediu de comunicare puternic între angajaţii
38
aflaţi la mare depărtare unii de alţii. Folosind o reţea, este uşor ca două sau
mai multe persoane care trăiesc în locuri diferite să scrie împreună un raport.
Când un angajat schimbă ceva într-un document din reţea, ceilalţi pot vedea
schimbarea imediat, fără a mai aştepta câteva zile o scrisoare în acest scop.
Cooperarea între grupuri de oameni aflaţi la distanţe mari unii faţă de alţii –
un lucru imposibil înainte – devine în acest fel simplă. Pe termen lung,
utilizarea reţelelor pentru a asigura comunicarea inter-umană se va dovedi
probabil mai importantă decât scopurile tehnice de genul creşterii fiabilităţii.
O dată cu apariţia Internetului au apărut o mulţime de servicii şi
aplicaţii noi. Pe lângă serviciile dedicate publicului larg, cum ar fi poşta
electronică (e-mail), serviciul de ştiri (usenet) şi World Wide Web, au apărut
şi servicii dedicate în special firmelor. Astfel au apărut conceptele de e-
commerce, e-demand, e-business, e-banking.
39
vânzătoare). Într-o etapă separată, după efectuarea autorizaţiei are loc
actualizarea datelor referitoare la aceea cartelă de credit.
În această scurtă istorie a tehnologiei de plăţi prin Internet, s-au
conturat totuşi o serie de lipsuri. Cea mai mare controversă a fost acceptarea
unui singur standard care să lege banca şi lumea Internetului. Problemele
care apar aici sunt legate de faptul că banca intră în contact cu o mulţime de
utilizatori şi proprietari de site-uri specializate pe comerţul electronic. În
aceste condiţii, banca doreşte o securitate de fier, chiar dacă aceasta duce la
cheltuieli suplimentare, dar să nu uităm că această securitate duce la o
reducere a problemelor (privind riscurile) din partea managerilor băncii. Un
bun exemplu a desfăşurării acestei lupte în procesul standardizării a fost
neacceptarea de către operatorii de Internet a standardului de securitate în
cazul tranzacţiilor electronice (SET-secure electronic tranzaction). La început
acest standard fost propus de un consorţiu de bănci şi firma IBM. SET a fost
un răspuns la necesitatea de a ţine numerele cartelelor de credit departe de
hard discurile comercianţilor prin Internet – o cale esenţială pentru
comercianţi de a verifica conturile clienţilor. Mai târziu SET a fost
transformat într-un nou standard numit limbaj şablon pentru comerţul
electronic (ECML). Acesta încearcă să structureze datele cerute de la
cumpărători, într-un singur standard coerent, adăugând SET-ului câteva noi
standarde cum ar fi XML pentru structurarea datelor şi X.509 un standard de
criptare a proceselor. Din nou IBM şi multe bănci se află în spatele realizării
acestui standard.
În ciuda atâtor eforturi, instituţiile financiare au încă probleme cu
Internetul. Încercarea unor bănci ca Citybank şi American Express de a
scoate pe piaţă cartele de credit care pot fi folosite doar în cazul
cumpărăturilor efectuate prin Internet, nu a fost foarte bună. De acum
cumpărătorii sunt obişnuiţi să folosească cărţi de credit obişnuite când fac
cumpărături prin Internet sau companiile mari folosesc pentru lansarea unor
comenzi de aprovizionare site-urile business-to-business. În timp ce presa
continuă să scrie despre cumpărători cărora le este frică dea numărul cărţii
lor de credit, totuşi cumpărăturile prin Web înfloresc.
Dar să vedem, în continuare, cum se realizează identificarea
cumpărătorului în cadrul unei tranzacţii. Ultimele inovaţii în plata electronică
au legătură cu înfiinţarea unor portaluri şi a unor noi căi de identificare a
cumpărătorilor. Aceste portaluri implică companii ca ShopNow.com,
40
iGive.com şi eBates.com care oferă cumpărătorilor un mecanism de reduceri
dacă aceştia sunt membri ai reţelei respective. Beneficiul pentru proprietari
este acela de a se face cunoscuţi pe piaţă şi de a da acces la produsele lor.
Pentru utilizatori beneficiul este dat de reducerile obţinute în urma
frecventelor cumpărări în cadrul reţelei.
O metodă de identificare este aceea de a folosi direct baza de date de
la logare. Aceasta înseamnă că utilizatorii trebuie să introducă codul lor de
identificare şi parola înainte de a putea face cumpărăturile. O altă metodă
este de a folosi criptarea.
Metoda criptării este dificilă deoarece, mai întâi, trebuie stabilită o
infrastructură de chei publice şi private, iar acestea trebuie, atribuite şi trimise
cumpărătorilor. În teorie lucrurile stau bine, dar în practică este mult mai
dificil de realizat, deoarece această metodă cere o configurare complexă a
aplicaţiilor.
45
Figura 1.1. Reprezentare grafică a infrastructurii e-business
47
Adoptarea unui CRM apropiat unei strategii e-business va trebui să
aibă implicaţii majore asupra Web-site-ului prin: construcţie, conţinut, func-
ţionalitate, interactivitate, personalizare, precum şi prin suportarea unei stra-
tegii care să permită comunicarea electronică (e-mail, list-serv, groups etc.)
O implementare totală a unei strategii e-CRM se realizează într-un
timp relativ lung. Această implementare va schimba fundamental gândirea
angajaţilor, precum şi modul în care este organizată compania. Construcţia
unui Web-site reprezintă doar o parte a acestui proces. Scopul principal va
trebui să fie transformarea companiei într-un lider de piaţă, care să
maximizeze întregul potenţial al e-business-ului; precum şi facilitarea
apariţiei unor noi tehnologii care să suporte şi să dezvolte relaţiile cu clienţii.
Când aceste schimbări radicale se vor întinde pe un termen mediu
sau lung, acestea nu vor trebui să distragă atenţia de la faptul că pot apare
beneficii imediate derivate din implementarea unor măsuri referitoare la
e-CRM. Ceea ce trebuie să evite compania este blocarea organizaţională,
datorată îngrijorării care poate apare asupra scopului activităţilor pe care
firma le are de realizat sau asupra complexităţii acestora.
În această perioadă se identifică o serie de probleme de rezolvat pe
termen lung, firma concentrându-se asupra modului în care o strategie
e-CRM va fi dezvoltată. Obiectivele imediate vor trebui să asigure o
acceptare generală a conceptelor e-CRM la toate nivelurile organizaţionale
ale firmei şi, în acest fel, e-CRM va deveni forţa principală care se va afla la
baza dezvoltărilor ulterioare a unei strategii e-business. O dată ce conceptele
e-CRM au fost acceptate, vom fi siguri că deciziile luate de acum încolo vor
fi compatibile cu obiectivele pe termen lung.
Priorităţile imediate ale firmei vor trebui să fie orientate pe
pregătirea activităţilor de bază care să permită construirea unei fundaţii
pentru implementarea unei strategii e-CRM. Aceasta va trebui să
concentreze atenţia asupra a cinci domenii principale:
a) Inducerea unei mentalităţi de învingător, de reuşită la nivelul
fiecărui angajat – pentru a asigura un succes deplin a implementării unei
strategii e-CRM şi pentru a diminua sau evita rezistenţa la schimbare din
partea angajaţilor. Această modificare a mentalităţilor trebuie să se producă
la toate nivelurile organizaţionale.
Schimbarea mentalităţii angajaţilor trebuie începută de la nivelul
decizional şi va trebui extinsă într-un timp foarte scurt la toate nivelurile
48
organizaţionale ale firmei. Este important ca toţi angajaţii să înţeleagă
conceptele e-CRM; necesitatea introducerii la nivel de firmă a unei structuri
CRM; implicarea tuturor angajaţilor în construcţia Web-site-ului, în
optimizarea funcţionalităţii şi a îmbunătăţirii interacţiunii acestuia; precum şi
impactul pe care îl va avea introducerea unor astfel de schimbări asupra
metodelor de muncă tradiţionale.
Obiectivele specifice care trebuie atinse sunt:
• câştigarea încrederii angajaţilor pentru introducerea conceptelor
e-CRM;
• asigurarea că e-CRM se întemeiază ca o viziune pentru companie
şi pentru Web-site
• perceperea corectă de către angajaţi a necesităţii introducerii e-
CRM urmată de apariţia beneficiilor pentru afacere.
b) Identificarea şi segmentarea clienţilor pe grupuri de interese
pentru a putea adopta şi orienta livrările către un serviciu de 1÷1.
Baza unei bune strategii e-CRM este de a stabilii o relaţie 1÷1,
personalizată cu clienţii, în special cu cei mai valoroşi dintre ei, tratând
diverşii consumatori în ordine preferenţială pentru a creşte loialitatea
acestora. Organizaţia trebuie să îşi dea seama că Internet-ul nu este o piaţă
imensă cu 250 milioane de consumatori, ci reprezintă 250 de milioane de
pieţe constituite dintr-o singură persoană, fiecare având nevoi şi cerinţe
unice.
Una dintre cele mai puternice aplicaţii ale tehnologiei Internet-ului o
reprezintă abilitatea de a regla şi personaliza conţinutul Web-site-ului cu
costuri scăzute. Construcţia unei bune strategii e-business se bazează pe
înţelegerea clară a nevoilor şi cerinţelor clienţilor, precum şi pe satisfacerea
deplină a acestora prin utilizarea Intenet-ului.
O clasificare generică a clienţilor pe grupuri de interese este în
general prea largă; nevoile clientului individual trebuie evaluate şi apreciate
corect.
O dată ce e-CRM a fost acceptat ca fiind forţa conducătoare a unei
strategii e-business, va trebui realizată o analiză detaliată a clientului. Paşii
care trebuie parcurşi sunt următorii:
• Identificarea clientului – în special a celor mai valoroşi;
49
• Diferenţierea clienţilor – segmentarea acestor pe grupuri
corespunzând unor criterii, cum ar fi valoarea lor pentru
companie;
• Interacţiunea cu clienţii – stabilirea unei relaţii cu aceştia, oferind
informaţii de bază asupra nevoilor şi cerinţelor acestora.
Unul dintre obiectivele principale ale procesului de implementare a
strategiei e-business este reprezentat de identificarea clienţilor majori şi
transformarea lor în e-clienţi. Organizaţia va trebui să se ocupe la începutul
implementării de clienţii cei mai profitabili, cu toate că tentaţia va fi de a
satisface imediat nevoile tuturor grupurilor. O bună strategie e-business va
trebui concentrată pe termen scurt în satisfacerea nevoilor grupurilor impor-
tante.
c) Localizarea clienţilor – conturarea nevoilor şi a cerinţelor
diferitelor grupuri de clienţi, precum şi găsirea unor modalităţi care să
permită o mai bună satisfacere a cerinţelor utilizând tehnologiile Internet.
Localizarea clienţilor implică stabilirea unui profil detaliat al
nevoilor şi cerinţelor diferitelor grupuri, precum şi cum pot fi acestea
deservite prin intermediul Internet-ului. Localizarea reprezintă un pas critic
în determinarea unui conţinut potrivit al Web-site-ului, a unei interactivităţi
şi a unei funcţionalităţi optime.
Procesul de localizare a clienţilor cere „o ascultare” activă a acestora
prin intermediul chestionarelor, dezvoltate şi focalizate pe discuţii de grup,
asigurându-ne că în procesul de formare a strategiei e-business sunt cu
siguranţă implicaţi clienţii-cheie. Majoritatea companiilor îşi dezvoltă
strategiile e-business în funcţie de ceea ce întreprind ceilalţi competitori. O
apropiere de conceptele e-CRM cere ca strategiile e-business să fie bazate
mai de grabă pe ceea ce caută clienţii, decât pe ceea ce managementul firmei
consideră că vor acei clienţi.
d) cuantificarea performanţei – măsurarea performanţelor Web-
site-ului în termenii obiectivelor e-CRM.
e) realizarea unui plan – pregătirea şi realizarea unui plan strategic
detaliat pentru construcţia web-site-ului, din care să reiasă şi schimbările
organizaţionale care vor fi suportates de firmă.
51
2. EDITAREA ŞI PROCESAREA TEXTELOR
ŞI A IMAGINILOR
53
Figura 2.1. Fereastra procesorului de texte Word
54
În linia de instrumente există şi spaţii în care utilizatorul poate
să-şi creeze propriile butoane pe baza unor macrocomenzi. Pentru a mări
spaţiul de editare, se poate renunţa (afişa), după caz, la unele linii (View
Toolbars), activând sau dezactivând grupele butoanelor de validare
prezentate în figura 2.2.
Activitatea de redactare a unui document se poate realiza având ca
zonă de editare activă întreaga suprafaţă a ecranului.(View Full Screen),
eliminându-se liniile de titlu, de meniuri, de instrumente, linia de stare şi
cursoarele de deplasare. Revenirea la modalitatea standard de afişare se
obţine prin acţionarea butonului Close Full Screen, prezent pe ecran.
55
Buton Mesaj calculator Semnificaţie Combinaţie Meniu
taste
New blank Deschiderea unui Ctrl + N File
document nou document
Open ... Deschidere Crtl + O File
document creat
anterior
Save Salvare document Ctrl + S File
E-mail Recipient Creare mesaj poştă
electronică
56
Programul de asistenţă al procesorului de texte poate fi activ şi
afişat în permanenţă pe ecran, prin intermediul unui asistent animat, selectat
de utilizator.
Linia de stiluri are în componenţă următoarele butoane:
57
Buton Mesaj calculator Semnificaţie
Data Form Creare formă
Manage Fields Gestionar de câmpuri
Add Record Adaugă o înregistrare
Sort Ascending Ordonare crescătoare
Sort Descending Ordonare descrescătoare
Database Adaugă o bază de date
Update Fields Actualizează câmpul
Find in Field Localizează o înregistrare
Main Document Fuzionează cu un document
58
Buton Mesaj calculator Semnificaţie
Back Deplasare înapoi Web
Forward Deplasare înainte Web
Stop Current Jump Oprire salt
Refresh Current Page Împrospătează informaţiile
Start page Pagină de început
Search the Web Localizează pe Web
Favorites Pagini Web favorite
Go Deplasare la ....
Show Only Web Afişează doar butoanele Web de
Toolbar navigare
astfel: ).
59
Din meniul File alegeţi comanda Save sau Save As…, dacă doriţi
schimbarea specificatorului de fişier sau din bara de instrumente standard,
60
O parolă poate conţine până la 15 caractere (litere, numere, spaţii –
diferenţiindu-se literele mari de cele mici), iar în timpul tastării parolei,
pentru fiecare caracter, Word va afişa câte un asterisc.
Pentru a modifica sau şterge o parolă asociată unui document, se
procedează astfel:
♦ se deschide documentul respectiv;
♦ din meniul File se alege Save As… şi se acţionează butonul Options;
♦ în rubrica Protection Password sau Write Reservation Password se
selectează asteriscurile care reprezintă parola, după care se tastează
noua parolă sau se şterge prin acţionarea tastei DEL.
61
În Word există posibilitatea de a localiza un document, folosind
toate informaţiile pe care vi le puteţi aminti despre acesta. Se poate găsi un
document pe baza numelui acestuia, pe baza datei de creare sau data ultimei
modificări, ori, dacă se includ la salvare informaţii sumare, pentru a căuta
după acestea, ca, de exemplu numele autorului, titlul descriptiv ori după
cuvintele cheie.
Pentru identificarea unui document, alegeţi din meniul File- Open-
Tools–Search. Această fereastră este prezentată în figura 2.4.
În caseta Results se vor afişa, automat informaţii privitoare la
rezultatul localizării. Pentru a demara acest proces, utilizatorul va completa
în caseta Property numele documentului dorit a fi localizat.
62
2.2.2. Formatarea caracterelor
Caracterele sunt reprezentate prin litere, numere, simboluri, semne
de punctuaţie şi spaţii, având anumite caracteristici prezentate în continuare:
♦ tipul caracterului (fontului);
♦ stilul de afişare (normal, îngroşat, înclinat);
♦ dimensiunea caracterelor;
♦ aspectul fontului (subliniat, tăiat, scriere ca exponent, scriere ca
indice, scriere cu majuscule, scriere ascunsă etc.);
♦ culoarea de afişare;
♦ spaţiul dintre caractere;
♦ poziţionarea pe verticală a textului în cadrul liniei.
În Word aceste caracteristici se stabilesc din meniul Format comanda
Font. Fereastra corespunzătoare acestei acţiuni poate fi studiată în figura 2.5.
63
Fontul reprezintă acea caracteristică a unui fragment de text prin
care se determină mulţimea de caractere ( de la 0 la 255 în codul ASCII) care
se pot afişa, precum şi aspectul grafic extern.
Stilul de afişare reprezintă aspectul grafic al caracterelor în scopul
obţinerii unor efecte speciale: Normal, Bold (îngroşat) Italic (înclinat).
Atributele unui text se referă la o serie de prelucrări, transformări şi
combinări, care scot un fragment de text în evidenţă:
♦ subliniere (Underline): cu o linie, cu două linii, cu linie punctată
sau sublinierea doar a cuvintelor;
♦ tăierea cu o linie (Strikethrough);
♦ scrierea la exponent sau ca indice (Superscript sau Subscript);
♦ scrierea textului cu MAJUSCULE REDUSE (Small Caps);
♦ scrierea textului cu MAJUSCULE (All Caps);
♦ ascunderea textului (Hidden).
64
Sentence case – va avea drept efect afişarea primei litere a fiecărei
propoziţii cu majusculă; Lowercase – va face toate literele blocului selectat,
cu litere mici; UPPERCASE – toate literele sunt trecute la majuscule; Title
Case – fiecare cuvânt va avea prima literă mare, iar următoarele vor fi litere
mici; tOGGLE cASE – reprezintă inversul lui Title Case, unde fiecare
cuvânt va avea prima literă mică. Combinaţia de taste Shift+F3 va trece prin
toate aceste forme.
Pentru a vizualiza un text ascuns în afişarea normală sau pagină se
acţionează butonul Show/Hide de pe bara standard de instrumente sau
se alege meniul Tools comanda Options şi se alege Hidden Text. Textul
ascuns este afişat cu o linie de subliniere care nu apare la imprimare.
Dimensiunea caracterelor reprezintă mărimea în puncte (un punct
1/72”) a unui caracter şi se stabileşte în rubrica Size. Atât dimensiunea,
fontul, cât şi aspectul caracterelor pot fi rapid alese din baza de instrumente
prezentată în continuare.
65
Figura 2.7. Fişa index Character Spacing
66
2.2.3. Formatarea paragrafelor
În Word, paragraful este o unitate de formatare, iar operaţiunea
este utilă atunci când se doreşte: alinierea paragrafelor; crearea identărilor
pentru liste marcate sau liste numerotate; alinierea coloanelor de text;
interspaţierea liniilor din cadrul paragrafului etc.
Word oferă câteva tehnici alternative de formatare: fie din meniul
Format – Paragraph; fie cu ajutorul butoanelor din bara de instrumente;
sau cu ajutorul combinaţiilor de taste. În Figura 2.8. sunt prezentate cele
două tehnici de formatare.
Cu ajutorul combinaţiilor de taste, se pot realiza următoarele acţiuni:
CTRL+L, pentru a alinia textul la stânga; CTRL+E, pentru a centra textul;
CTRL+R, pentru a alinia textul la dreapta; CTRL+J, pentru a alinia textul
proporţional şi la stânga şi la dreapta. Prin acţionarea opţiunilor din meniul
Format Paragraph, se oferă posibilităţi multiple de combinare a formatării
paragrafelor, alegând corespunzător în caseta de dialog.
Repetarea formatării paragrafelor se realizează prin „moştenirea”
formatării de la un paragraf alăturat la altul, în timpul creării textului.
67
O altă cale de a repeta formatarea este alegerea din meniul Edit
Repeat… sau cu ajutorul instrumentului . Asupra
paragrafelor se pot aplica operaţii de conturare.
fie din meniul File – Print Preview sau cu ajutorul butonului , fie
alegând modul de vizualizare pagină (View-Page). Astfel dacă nu este
realizată încadrarea dorită, utilizatorul poate face referire la specificarea
paginii, a marginilor hârtiei, a sursei hârtiei din meniul File – Page Setup. În
figura 2.9. se prezintă această fereastră.
68
Implicit, procesorul de texte Word utilizează anumiţi parametrii
pentru delimitarea corpului de text faţă de marginile fizice ale paginii,
aplicaţi fie întregului document, fie asupra unor anumite părţi ale acestuia.
În acest moment se stabileşte spaţiul alocat pentru antet/subsol de
pagină. O dată cu alterarea parametrilor standard în zona de vizualizare
Preview se prezintă sub o formă schematică utilizatorului modul în care va
apare la imprimare documentul.
Fişa index Paper permite definirea tipului de hârtie pe care se va
obţine documentul, cunoscut fiind faptul că există mai multe tipuri
predefinite (standard), fiecare având anumite dimensiuni exprimate în
centimetrii sau în inch. În figura 2.10. este prezentată fişa index Paper.
70
Figura 2.12. Fereastra Print
Prin acţionarea butonului Properties, se stabileşte din zona
butonul .
71
Figura 2.13. Fereastra de localizare a corectorului ortografic
74
caseta de dialog a ortografului se activează butonul Options, fereastră
prezentată în figura 2.17.
Verificarea gramaticală permite depistarea frazelor susceptibile de
erori gramaticale şi de stil, precum şi eventualele soluţii de corectare a
acestora. Pentru verificarea gramaticală, Word foloseşte stiluri predefinite,
care includ toate regulile gramaticale specifice unui domeniu. Pentru
realizarea verificării gramaticale, se alege Tools – Language.
76
Figura 2.19. Fereastra Section Start aferentă
definirii de antete şi subsoluri de pagină
77
2.2.8. Editarea unui document pe coloane
În mod normal, editarea unui text se face prin introducerea
paragrafelor unul după altul, pe întreaga lăţime utilă a paginii. S-a dovedit că
pentru a uşura cititul, textul poate fi plasat în coloane paralele, care împart
pagina pe verticală.
Introducerea textului se face considerându-se suprafaţa utilă a
paginii ca fiind o singură coloană. Suprafaţa utilă a paginii poate fi împărţită
în coloane paralele, care vor avea fiecare aceeaşi lăţime şi aceeaşi distanţă
între ele. Lăţimea coloanelor va fi determinată automat de editor, în funcţie
de lăţimea utilă a paginii.
Pentru a se afişa fereastra care permite definirea numărului de
coloane care se doreşte a fi obţinut, din linia de meniuri se alege opţiunea
Format – Columns. Fereastra este prezentată în figura 2.21.
82
Figura 2.24. Caseta de formatare a cadrelor (Frame)
83
Cadrul este poziţionat în interiorul corpului de text, fiind aliniat faţă
de marginea din stânga al acestuia. Se poate observa că textul conturează
cadrul, delimitându-se prin spaţiu cele două elemente supuse prelucrării.
84
Figura 2.27. Galeria standard de imagini Clip Art
85
desen, putându-se aplica tehnicile existente în Word pentru modificarea
desenului.
WordArt se lansează pentru a insera un obiect sau pentru a modifica
un obiect existent. Se procedează astfel:
♦ se alege din meniul Insert opţiunea Object;
♦ din caseta de dialog se alege MS WordArt şi se validează cu
OK. Pe ecran apare fereastra utilitarului care prezintă o linie de
butoane speciale pentru scrierea artistică.
♦ se creează imaginea (obiectul), utilizând facilităţile WordArt în
caseta Enter Your Text Here. Inserarea obiectului în document
se face, de obicei, în locul corespunzător.
În figura 2.28. se prezintă linia de butoane şi caseta specifică acestui
program.
89
• se alege, după caz, din meniul Table opţiunea Insert Cells.../
Delete Cells....
Pentru ştergere se poate selecta o celulă şi apoi se alege din meniul
Table opţiunea Delete Cells..., precizându-se că se va şterge (o linie
întreagă, o coloană ori o celulă).
Pentru a insera o linie vidă la sfârşitul tabelului (menţinând aceleaşi
caracteristici de formatare ca şi linia anterioară), fiind poziţionaţi pe ultima
linie, ultima coloană, se acţionează tasta TAB.
Modificarea mărimii coloanelor se realizează astfel:
• se poziţionează mouse-ul pe latura de modificat până când
prompter-ul de mouse se transformă în săgeată cu dublu sens şi
se menţine butonul apăsat până în poziţia dorită;
• sau se deplasează mouse-ul în riglă şi se deplasează tabulatorul
de coloană până în poziţia finală.
Unirea celulelor se realizează astfel:
• se selectează celulele dorite a fi concatenate;
• se alege din linia de meniuri Table opţiunea Merge Cells.
Scindarea tabelului se realizează astfel:
• se plasează cursorul în locul unde se doreşte scindarea;
• se alege din meniul Table opţiunea Split Cells.
Utilizatorul poate folosi o facilitate oferită de Word, care permite
transformarea unui text într-un tabel, procedând astfel:
• se selectează textul de transformat;
• se alege din meniul Table opţiunea Convert Text to Table,
după care se selectează mijlocul de separare a textului în celule şi
apoi se acţionează butonul OK.
Conturarea unui tabel, în vederea imprimării liniaturii tabelului se
realizează astfel:
• se selectează tabelul (prin activarea opţiunii Select Table din
meniul Table sau cu mouse-ul, ori cu ajutorul tastaturii);
• se alege din meniul Format opţiunea Border, după care se
precizează modalitatea de încadrare (Box sau Grid), conturul
liniilor, eventual culoarea.
În interiorul unui tabel se pot efectua calcule între celule, prin
aplicarea următoarei proceduri:
• cu ajutorul opţiunii Formula din meniul Table;
90
• pe baza funcţiilor şi câmpurilor, folosind adresele de celule;
• folosind expresii aritmetice cu indicatoare sau mărci.
În cazul în care utilizatorul alege a efectua operaţii de calcul pe baza
opţiunii din meniul Table, se vor parcurge următorii paşi:
• se alege opţiunea Formula din meniul Table, pe ecran fiind
afişată fereastra prezentată în figura 2.30;
• se execută clic în rubrica Formula şi se tastează funcţia ori se
aduce funcţia din rubrica Paste Function, iar ca argumente sunt
menţionate adresele celulelor;
• se validează opţiunea, prin acţionarea tastei Enter sau a
butonului OK.
91
=MAX(C2:C5), pentru calculul maximului pe coloana 3, între
rândurile 2 şi 5.
Pentru delimitarea unei plaje de valori, între adresele de câmpuri se
pun două puncte pe verticală, iar pentru adrese izolate acestea se delimitează
prin punct şi virgulă (exemplu = MIN(C2;C5) ).
Pentru actualizare, se acţionează tasta funcţională F9, iar pentru
inserarea unui câmp cu ajutorul tastelor, mai întâi se tastează concomitent
CTRL+F9, pentru generarea parantezelor acolade, între care se introduce
numele câmpului.
Calculele pe baza de indicatoare (semne de carte, mărci –
Bookmark) se realizează astfel:
• se declară conţinutul celulelor drept indicatoare (de exemplu,
celula cu adresa C3 se va chema cant1, iar celula C4 se va numi
pret1);
• se plasează cursorul în celula în care se doreşte afişarea
rezultatului;
• se alege meniul Insert, opţiunea Field..., iar în rubrica Field
Code se precizează expresia aritmetică cu ajutorul indicatoarelor
(de exemplu = cant1*pret1).
92
• se selectează File Exit pentru a închide editorul şi revenire în
document sau se selectează comanda File Update, pentru a
insera ecuaţia editată în document, fără a părăsi editorul.
93
Figura 2.32. Linia de butoane care permite introducerea ecuaţiilor
Butonul se menţine apăsat, iar apoi este tras pentru a selecta din lista
care apare simbolul dorit. Literele şi numerele se introduc în caseta ce apare
la selectarea simbolului matematic. Trecerea de la o casetă la alta se face
utilizând tastele săgeţi sau tasta TAB.
Introducerea unui text în interiorul unei ecuaţii se realizează în
casete, similar cu editarea obişnuită, cu deosebirea că nu se pot introduce
spaţii decât la selectarea opţiunii Text Style din meniul Style.
În funcţie de simbolul matematic selectat, se adaugă casete noi şi
spaţii între simboluri. Editorul permite editarea oricărei ecuaţii (matrice,
radicali, exponenţi, indici, sume, integrale, fracţii, vectori etc.).
Spaţierea simbolurilor ecuaţiei se face utilizând Format Spacing
şi din caseta de dialog care apare se alege spaţierea dorită introducându-se
noua dimensiune. Unitatea de măsură implicită este punctul de imagine,
numit şi pixel (alte unităţi fiind centimetri, milimetri, puncte. inch, pici), apoi
se apasă Apply. Acţionând acest buton, fereastra de dialog nu se închide,
permiţând alte modificări.
Alinierea ecuaţiilor este făcută automat de editor, dar poate fi
modificată. Se selectează mai întâi fragmentul de ecuaţie dorit, apoi se
folosesc următoarele combinaţii de taste pentru a muta fragmentul câte un
pixel:
94
Combinaţie taste Efect
CTRL+săgeată sus Un pixel în sus
95
• se activează Edit / Autotext şi se selectează numele elementului
de şters;
• se selectează opţiunea Delete.
Pentru inserarea într-un text a unui element din glosar, se
procedează astfel:
• se poziţionează cursorul în locul dorit;
• se activează Edit Autotext şi se selectează sau se tastează
numele elementului de inserat;
• se activează opţiunea Insert.
Modificarea glosarului vizează două aspecte: modificarea
conţinutului şi modificarea numelui (redenumire).
Modificarea conţinutului unui element din glosar se face astfel:
• se inserează în text elementul dorit şi se produc modificările
dorite;
• în continuare, se introduce în glosar elementul astfel modificat,
păstrându-se numele pe care-l avea anterior.
Modificarea numelui atribuit unui element din glosar se face
astfel:
• elementul se inserează în glosar cu un nou nume;
• se selectează elementul prin invocarea denumirii vechi şi se cere
ştergerea sa din glosar.
Imprimarea conţinutului glosarului se poate realiza prin activarea
opţiunilor File / Print / Autotext.
96
Documentul va fi declarat principal, cu ajutorul opţiunii Mail
Merge, din meniul Tools, opţiune prezentată în figura 2.33.
Figura 2.33. Fereastra Mail Merge care permite declararea documentului principal
97
Figura 2.34. Fereastra Create Data Source
99
selecţionare din listă, în urma apăsării butonului Insert Word Field.
Casetele de dialog specifice conduc la crearea acestor structuri speciale.
Sintactic, o structură condiţională de tip If...Then...Else este de
forma: {IF{MERGEFIELD câmp_fuziune} = constantă „text inserat, în
cazul când condiţia este adevărată” „text inserat, în cazul în care
condiţia nu este adevărată”}, respectiv, dacă condiţie, atunci text adevărat,
altfel text fals.
Pentru a restricţiona fuziunea, conform unor criterii stabilite, se pot
aplica filtre care selectează înregistrările, înainte de a fi fuzionate. Acest lucru
este posibil prin meniul Tools, opţiunea Mail Merge şi butonul Query
Options din caseta Mail Merge Helper.
La acest nivel (caseta Query Options) se precizează câmpul pe
baza căruia se filtrează înregistrările (Field) a operatorului de comparaţie
(Comparaison) şi a valorii cu care câmpul în cauză se compară (Compare
To). Caseta de interogare poate permite şi formularea unor criterii compuse
prin completarea mai multor rânduri de restricţii înlănţuite de operatorii
logici And / Or.
2.4. Ierarhizarea documentelor Word
Vizualizarea ierarhizată oferă un mod diferit de trecere în revistă a
unui document. Utilizând vizualizarea ierarhizată, se obţine mărirea vitezei
de reacţie referitoare le defilarea, deplasarea textului şi schimbarea ierarhiei
termenilor.
Pentru a privi în ansamblu un document, se poate restrânge ierarhia
încât să fie afişate numai titlurile principale şi, eventual, câte o linie de text,
putând extinde ierarhia la cerere.
Comutarea în vizualizarea ierarhizată se realizează alegând din linia
de meniuri View opţiunea Outlines.
Pentru a realiza ierarhizarea, se procedează astfel:
♦ se tastează, în mod clasic, conţinutul documentului;
♦ se ierarhizează, desemnează titlurile, comparativ cu corpul de text.
Ierarhizarea cuprinde detalierea titlurilor, prin promovare
(Promote) sau retrogradare (Demote);
Linia de butoane aferentă operaţiei de ierarhizare are în conţinut
următoarele elemente:
100
Buton Mesaj calculator Acţiune
Promote Promovare titlu pas cu pas
Demote Retrogradare titlu pas cu pas
Demote to Body Retrogradare titlu la nivel corp de text
Text
Move Up Deplasare înainte (în sus) a titlului
Move Down Deplasare înapoi (în jos) a titlului
Expand /Collapse Afişare / restrângere subdocumente
Show Heading 1, 2.. Afişare titlu 1, 2, ...
Show All Headings Afişarea tuturor categoriilor de titluri
Show First Line Afişarea primei linii
Only
Pentru formatarea ierarhiei, utilizatorul va proceda la alegerea din
meniului Format a opţiunii Style. În acest moment, se va afişa pe ecran
fereastra prezentată în figura 2.35.
101
Butonul New permite definirea unui nou stil specific utilizatorului;
Modify permite alterarea proprietăţilor (tip de caracter, dimensiune etc.),
aferente unui stil existent, iar Delete va produce prin acţionare eliminarea
stilului selectat. Confirmarea opţiunilor utilizatorului se va realiza prin
acţionarea butonului Apply.
2.5. Organizarea unui document Word
Organizarea unui document Word constă în crearea cuprinsului sau
a tablei de materii, legendelor, indecşilor, a referinţelor încrucişate şi a tabelei
sau a listei de figuri.
102
Figura 2.36. Fereastra Index and Tables
103
Figura 2.37. Fereastra Caption
104
Figura 2.38. Activarea opţiunii Index and Tables
♦ se alege butonul Mark Entry, iar apoi din caseta Mark Index
Entry, figura 2.39., se acţionează pentru a marca o intrare asupra
butonului Mark;
♦ se selectează cuvântul care se doreşte a constitui intrare în index,
repetându-se operaţia până la momentul în care nu mai sunt intrări
în index;
♦ se închide caseta Mark Index Entry cu Close, controlul fiind dat
casetei Index and Tables;
♦ se validează acţiunea de indexare cu butonul OK.
Indecşii se pot actualiza prin selectarea textului şi acţionarea tastei
funcţionale F9.
105
Figura 2.39. Fereastra care permite constituirea indecşilor
107
2.6. Comunicarea între aplicaţiile Windows
Interfaţa grafică Windows oferă avantajul incontestabil de a face ca
datele din diverse aplicaţii să fie portabile.
Windows foloseşte pentru transferul datelor o zonă de memorie
internă, pentru stocarea temporară a acestora. Această zonă de memorie
(buffer) este gestionată de un program numit Clipboard Viewer care se
găseşte în grupul de aplicaţii Main. După selectarea unui grup de date,
acestea se pot depune în memoria tampon ( cu comenzile Edit – Cut sau
Edit – Copy), iar de acolo datele se pot transfera în zona desemnată de
utilizator ca destinaţie (prin comenzile Edit – Paste sau Edit –
PasteSpecial). Conţinutul zonei Clipboard se poate salva pe disc într-un
fişier cu extensia . CLP.
Tehnologia OLE (Object Linking and/or Embedding) reprezintă
conceptul de la care au plecat realizatorii produsului program în dorinţa
utilizatorului de a obţine un document complex.
Un document complex reprezintă un document special, care conţine
mai multe tipuri de informaţii: texte, desene, grafice, imagini, secvenţe audio
etc. Un exemplu edificator este un document realizat cu un procesor de
texte (de exemplu Word), care conţine elemente integrate de tipul unor
desene (realizate cu Paintbrush, MS-Draw sau cu PowerPoint), tabele
(realizate cu ajutorul procesorului de tabele Lotus sau Excel), grafice
(realizate cu MS-Graph). Alte exemple se pot referi la tabele,
baze de date sau aplicaţii multimedia care să folosească câmpuri de tip OLE.
OLE reprezintă facilitatea prin care mai multe aplicaţii pot
comunica, schimbând informaţii între ele. Rezultă că OLE reprezintă un set
extensibil de protocoale de comunicaţie între aplicaţii. Aceste protocoale
permit unei aplicaţii să folosească servicii oferite de alte aplicaţii.
Protocoalele OLE sunt implementate prin biblioteci de tip DLL, partajabile
cu alte programe care rulează sun Windows.
OLE este un acronim folosit pentru a desemna un „obiect legat şi
inclus”. Un obiect reprezintă o entitate software distinctă, creată de o
aplicaţie sursă sau server şi folosită de una sau mai multe aplicaţii destinaţie
sau client. Un obiect încapsulează informaţii referitoare la aplicaţia care l-a
creat, informaţii native – utile aplicaţiei server şi informaţii de prezentare –
utile aplicaţiei client.
108
Aplicaţiile server sau sursă sunt acelea care creează, editează
diferite tipuri de obiecte pentru aplicaţiile client. Aplicaţiile client sau
destinaţie sunt acelea care primesc, stochează şi prezintă obiectele realizate
de aplicaţiile server într-un document complex.
Informaţiile native sunt informaţiile necesare pentru a recrea un
obiect, numai aplicaţia server putând să interpreteze şi să manipuleze aceste
informaţii.
Informaţiile de prezentare sunt cele de care are nevoie aplicaţia
client, pentru a prezenta sau afişa un obiect.
Fiecare aplicaţie server se înregistrează într-o bază de date, în
momentul instalării în sistem. Informaţiile din baza de date se referă la
numele şi adresa aplicaţiei server, clasele de obiecte pe care aplicaţia le poate
crea, precum şi operaţiile pe care aplicaţia le poate efectua asupra obiectelor
respective. Un document care foloseşte obiecte legate şi / sau obiecte incluse
şi care conţine mai multe tipuri de informaţii se numeşte document complex.
Un astfel de document complex foloseşte facilităţile unor aplicaţii OLE
diferite, pentru a manipula diferitele tipuri de date. Utilizatorul care lucrează
cu document complex nu are nevoie să-şi pună problema compatibilităţii
între datele pe care le foloseşte, sau să găsească şi să demareze aplicaţia care
a creat tipul respectiv de dată. Ori de câte ori utilizatorul decide să lucreze cu
o parte a documentului complex, care conţine tipul de date diferite, aplicaţia
responsabilă cu aceste tipuri de date va fi pornită automat (la un dublu click)
.
Când aplicaţia server este apelată într-o aplicaţie client, fereastra
este, de obicei, dimensionată astfel încât obiectul corespunzător să fie vizibil
(facilităţi OLE 1). Când utilizatorul a efectuat un dublu click pe un obiect
legat, întreg fişierul legat este încărcat, iar porţiunea legată din fişier va fi
selectată automat. Pentru un obiect legat, orice modificare care se face asupra
elementelor lui în documentul server, poate genera actualizarea sa în obiectul
legat. Pentru un obiect inclus, clientul apelează aplicaţia server ori de câte ori
utilizatorul doreşte să modifice conţinutul obiectului inclus.
Comanda Descriere
Copy Copiază un obiect dintr-un document în Clipboard
Cut Înlătură un obiect dintr-un document şi îl plasează în
Clipboard
Paste Copiază un obiect din Clipboard în document
PasteLink Inserează o legătură (link) între un document şi fişierul care
conţine un obiect
Link Face posibilă schimbarea opţiunilor de actualizare a
legăturilor, actualizarea obiectelor legate, anularea
legăturilor, repararea legăturilor rupte şi activarea verbelor
asociate cu obiectele legate
Insert Object Startează aplicaţia server aleasă de utilizator dintr-o casetă
de dialog şi include într-un document obiectul produs de
server. Această comandă este opţională
Paste Special Transferă un obiect din Clipboard într-un document sau
inserează o legătură la un obiect, folosind formatul datelor
ales de utilizator dintr-o casetă de dialog. Această comandă
este opţională.
111
3. PROCESORUL DE TABELE EXCEL
112
3.1. Structura foii de calcul Excel
Foaia de calcul reprezintă documentul principal care se utilizează
în EXCEL, pentru a stoca şi manipula date. O foaie de calcul este alcătuită
din celule organizate în linii (16384) şi în coloane (256). Pe un monitor de
15” se pot afişa simultan 9 coloane şi 18 linii din foaia de calcul. Coloanele
au o lăţime de 2,15 cm. Iar liniile o înălţime de 0,6 cm. Cele 9 coloane
reprezintă 4% din lăţimea totală a foii de calcul, iar cele 18 linii reprezintă
0,1% din lungimea ei totală. Ea face parte întotdeauna dintr-un clasor.
Alături de foile de calcul, dintr-un clasor mai pot face parte: foi
grafice, foi pentru zone de dialog şi module Visual Basic, numărul lor
nefiind limitat decât de memoria disponibilă a calculatorului.
Coloanele sunt identificate prin una sau două litere (A,B,C,
...AA,AB, ...IV), iar liniile prin numere (de la 1 la 16384). O celulă este
identificată prin referinţa sa, adică prin coordonatele coloanei şi liniei la care
se găseşte (de exemplu, A8). Celulele pot fi grupate în câmpuri (blocuri
rectangulare de celule). Un câmp (plajă de celule) este identificat prin
coordonatele a două din colţurile opuse, delimitate prin caracterul ":" (de
exemplu, C4:H12 defineşte câmpul format din 54 de celule, care începe de
la celula C4 şi care se încheie cu celula H12).
O celulă poate conţine informaţii (text, numere, date calendaristice)
sau formule de calcul, elemente prezentate grafic în figura 3.1.
113
Fereastra procesorului de tabele EXCEL prezentată în figura 3.2.
este compusă din următoarele elemente:
114
Maximeze (folosit pentru a readuce fereastra la dimensiunea
maximă);
♦ Linia de meniuri ale aplicaţiei conţine meniurile derulante ale
programului Excel;
♦ Linia de instrumente standard are ca scop efectuarea rapidă a
unora dintre operaţiile curente prin activarea cu mouse-ul. Conţine
butoane care îndeplinesc anumite funcţii în momentul în acre este
acţionat mouse-ul. Spre exemplu, primul instrument deschide o
nouă agendă de lucru, al doilea instrument este pentru deschiderea
unei agende de lucru deja existente, al treilea pentru a salva agenda
de lucru curentă, iar al patrulea pentru a tipării agenda de lucru;
♦ Linia de formule: serveşte pentru introducerea datelor, vizualizarea
şi modificarea conţinutului celulelor;
♦ Fereastra de document, aferentă foii de calcul curente (active);
♦ Linia derulantă a reprezentărilor foilor componente ale clasorului;
♦ Linia de stare: furnizează permanent informaţii legate de modul de
lucru curent;
♦ Linia cu instrumente de aranjare în pagină. Sub linia de
instrumente standard se află bara cu instrumente de aranjare în
pagină, numită astfel întrucât butoanele ei sunt folosite, în principal,
pentru aranjarea în pagină a celulelor foii de calcul.
116
Figura 3.3. Modul de activare al unei comenzi din linia de meniuri Excel
119
♦ valoare constantă, reprezentată printr-un text, valoare numerică,
inclusiv o dată calendaristică, oră, fracţie sau o notaţie ştiinţifică;
♦ formulă, reprezentată printr-o secvenţă de valori, adrese de celule,
funcţii sau operatori care produc o nouă valoare.
Formulele, obligatoriu trebuie să înceapă cu semnul =. În timpul
introducerii datelor, linia de formule este activă, afişând concomitent ceea ce
se tastează în celulă. În figura 3.5. se poate observa procedura prezentată
anterior.
120
3.3.2.1. Introducerea textelor
Programul Excel consideră ca fiind text orice dată care nu are forma
unei formule sau a unei valori. Majoritatea datelor de tip text (etichetelor)
constau dintr-o combinaţie de litere şi semne de punctuaţie sau de litere şi
numere, utilizate în foaia de calcul ca titluri şi denumiri.
Procedura începe prin selectarea celulei, tastându-se apoi textul de
maxim 255 caractere. Acesta este aliniat implicit la stânga, iar în cazul în
care depăşeşte dimensiunea de afişare a celulei, el se va deplasa, virtual, în
celulele libere aflate în partea dreaptă. Atunci când celula din dreapta conţine
date, textul este afişat trunchiat. Pentru ca o celulă să poată afişa tot
conţinutul, se poate recurge, fie la redimensionarea coloanei în care se află
celula respectivă, fie la continuarea automată a textului pe rândul următor,
dar în cadrul aceleiaşi celule. În acest caz se parcurge traseul Format,
Cells..., Tab-ul Alignment, marcare prin click a casetei Wrap Text, figura
3.6., procedură care va produce continuarea automată a textului pe rândul
următor).
Figura 3.7. Introducerea formulei de calcul pentru un produs între două celule
123
Pentru a introduce formula în celula C10, se parcurg următoarele
etape:
1. Se selectează celula C10;
2 Se tastează formula = A10 * B10. Rezultatul aplicării procedurii
anterioare este afişat pe monitor, fiind prezentat în figura 3.8.
126
Când se creează o serie cu indicatorul de umplere, aceasta nu se
poate deplasa simultan în ambele direcţii. De exemplu, se poate extinde seria
spre stânga sau dreapta domeniului de celule care conţine valori iniţiale, sau
se poate extinde deasupra sau dedesubtul domeniului de celule care conţine
valorile iniţiale, dar nu se pot extinde seriile în două direcţii simultan.
Când butonul mouse-ului este eliberat, după extinderea domeniului
cu AutoFill, programul creează o serie (dacă cunoaşte valoarea iniţială a
începutului de serie) în toate celulele selectate sau umple tot domeniul cu
această valoare iniţială.
În figura 3.10 pe rândul 10 se prezintă un exemplu de umplere
automată a unei linii cu lunile anului 2004, iar pe rândul 11 cu umplerea
automată a celulelor din coloanele B, C, D cu anii.
128
Figura 3.11. Fereastra de dialog Paste Special
131
Figura 3.13. Fereastra Options şi fişa index Custom Lists, aferentă acesteia
132
♦ se selectează elementul dorit şi se acţionează tasta Backspace.
Pentru a şterge o listă, utilizatorul va parcurge următorii paşi:
♦ se selectează lista în caseta Custom Lists;
♦ se acţionează butonul Delete.
Pentru a introduce o serie de valori într-o plajă de celule, se parcurg
următoarele etape:
♦ se tastează primul element al seriei într-o celulă;
♦ se poziţionează cursorul de mouse în punctul de umplere (+);
♦ se apasă butonul drept şi se glisează în direcţia în care dorim să se
execute umplerea;
♦ când se eliberează butonul mouse-ului, apare meniul contextual
pentru umplere care conţine următoarele opţiuni:
1) Copy Cells
2) Fill Series
3) Fill Formats
4) Fill Values
5) Fill Days
6) Fill Week Days
7) Fill Months
8) Fill Years
9) Linear Trend
10) Growth Trend
11) Series ...
133
Figura 3.14. Caseta de dialog Series
1
Se poate introduce o formulă tastând (+) sau (-) sau @. La validarea formulei, Excel
convertite (+) / (-) în (=), iar funcţiile @ sunt convertite în funcţii Excel echivalente.
134
Figura 3.15. Fereastra Options şi fişa index View
136
Figura 3.16. Înlocuirea unei formule cu valoarea corespunzătoare calculată
137
Trebuie să remarcăm faptul că nu pot fi şterse sau modificate celule
individuale din zona matricială, deoarece toate celulele rezultate partajează o
singură formulă.
3.5.2. Utilizarea constantelor matriciale
O matrice de valori se numeşte constantă matricială. Pentru a
introduce în formula matricială o constantă matricială, se procedează astfel:
♦ se tastează valorile în formulă şi se închid între acolade;
♦ pentru a separa valorile din coloane diferite, se utilizează virgula;
♦ pentru a separa valorile din linii diferite, se utilizează punct şi
virgulă (;).
Exemplu: {= A2 : A5 * { 4 ; 3.75 ; 3.25 ; 2.5}}
În formula matricială de mai sus constanta este reprezentată de un
vector de 4 elemente : 4; 3.75; 3.25; 2.5
Valorile dintr-o constantă matrice trebuie să fie constante, nu
formule matematice. Ele nu pot conţine caracterele $, %, sau ( ). Am
considerat oportună prezentarea formulelor matriciale, deoarece acestea pot
simplifica foaia de calcul, reducând numărul de formule, dar şi datorită
faptului ca există numeroase funcţii Excel care lucrează cu matrici.
138
7. funcţii calendar sau dată calendaristică (DATE & TIME), care lu-
crează cu numere ce reprezintă date calendaristice sau intervale de timp;
8. funcţii text sau şir de caractere (TEXT) oferă informaţii referitoare
la textul existent în celule şi permit operaţii cu etichete;
9. funcţii financiare (FINANCIAL), utilizate pentru calcule
economico-financiare.
141
Figura 3.21. Exemplu practic de aplicare a funcţiei Roman
142
Figura 3.22. Exemplu practic de aplicare a funcţiei Max
143
♦ = Average (listă) calculează valoarea medie din listă. Spre
exemplificare, în figura 3.24. se rezolvă solicitarea de calcul a
mediei cantităţilor pe total produse în celula C22.
144
Figura 3.25. Exemplu de contorizare a celulelor ocupate
♦ = CountBlank (listă) contorizează celulele libere de valori
numerice, şiruri de caractere dintr-o listă de câmpuri specificată. Se
propune contorizarea celulelor libere în zona C10-D22. Rezultatul
este prezentat în figura 3.26. având valoarea 3, deoarece din totalul
de 26 celule sunt neocupate cu valori numerice 3.
146
Figura 3.28 Exemplu vizând aplicarea funcţiei IsText
3.6.4. Funcţii logice
Acestea determină evaluarea unor expresii şi, în funcţie de acestea,
furnizează acţiuni sau rezultate complexe, generând adevărat sau fals,
corespunzător unor condiţii care pot fi înlănţuite cu operatorii logici AND,
OR sau NOT.
♦ =If (condiţie; X; Y) are ca efect testarea argumentului condiţiei şi
ca rezultat al evaluării logice generează X, dacă condiţia este
adevărată, sau Y, dacă aceasta este falsă. Argumentele X şi Y pot fi
valori, şiruri de caractere plasate între ghilimele, nume de câmpuri,
adrese de celule sau câmpuri care conţin valori. Argumentele X şi Y
se pot înlocui cu alte structuri condiţionale IF. În figura 3.29. poate
fi studiat un exemplu privitor la această funcţie referitor la analiza
evoluţiei cifrei de afaceri din exerciţiul curent faţă de cel precedent.
Dacă cifra de afaceri aferentă anului trecut este mai mică faţă de cea
curentă, mesajul care va fi afişat în celula C21 este „Atenţie !! A
scăzut cifra de afaceri” iar în caz contrar se va afişa „Felicitări!!”.
147
♦ = And (evaluare logică 1, evaluare logică 2, .....) returnează
valoarea logică True, dacă toate argumentele sunt adevărate şi
valoarea logică False, dacă unul sau mai multe argumente sunt
false.
♦ = Or (evaluare logică 1, evaluare logică 2, .....) returnează
valoarea logică True, dacă orice argument este adevărat şi valoarea
logică False, dacă toate argumentele sunt false.
♦ = Not (evaluare logică) inversează valoarea argumentului,
returnând, după caz, True sau False.
Se exemplifică în figura 3.30. funcţiile logice, descrise anterior.
148
♦ baza de date care este reprezentată de tabelul Excel, sub forma unui
câmp de date de unde informaţia va fi consultată sau extrasă;
♦ rubrica are semnificaţia de atribut sau proprietate asupra căruia ope-
rează funcţia tip bază de date. Rubrica poate fi identificată prin numele
său sau prin numărul de ordine al acesteia în cadrul bazei de date;
♦ câmp de criterii, care este format din unul sau mai multe câmpuri, în
care se precizează restricţiile, regrupate în criteriile de selecţie la care
trebuie să răspundă respectiva interogare;
♦ = Dsum (baza de date; rubrică / nr. rubrică; câmp de criterii)
returnează suma valorilor unei rubrici aferentă unei baze de date, care
răspunde unui criteriu de selecţie;
♦ = Dmax (baza de date; rubrică / nr. rubrică; câmp de criterii)
returnează cea mai mare valoare dintr-o rubrică a bazei de date,
corespunzător unui criteriu de selecţie;
♦ = Dmin (baza de date; rubrică / nr. rubrică; câmp de criterii)
returnează cea mai mică valoare dintr-o rubrică, corespunzător unui
criteriu de selecţie;
♦ = DAverage (baza de date; rubrică / nr. rubrică; câmp de criterii)
calculează media valorilor dintr-o rubrică a unei tabele, potrivit
criteriului de selecţie specificat;
♦ = DCount (baza de date; rubrică / nr. rubrică; câmp de criterii)
numără celulele ocupate într-o tabelă bază de date, conform unor
criterii specificate.
În figura 3.31. se poate studia un exemplu complex referitor la
utilizarea funcţiilor bază de date.
149
Figura 3.31. Exemplu complex referitor la utilizarea principalelor funcţii bază de
date
3.6.6. Funcţii de căutare şi consultare
Acestea au ca efect localizarea şi referirea conţinutului unei celule.
♦ =Choose (Index numeric; listă de valori) – are ca efect alegerea,
dintr-o listă de valori, a uneia care urmează a fi activată sau
executată, corespunzător unui index numeric şi pe care o returnează.
Indexul numeric indică valoarea de tip text, numeric sau referinţă de
celulă din lista de argumente care va fi selectată; acesta este un
număr cuprins între 0 şi 29.
♦ =Column (referinţă celulară sau câmp) returnează numărul
coloanei care corespunde referinţei celulare sau numărul primei
coloane pentru câmpul specificat.
♦ =Row (referinţă celulară sau câmp) returnează numărul liniei care
corespunde referinţei celulare sau numărul primei linii pentru
câmpul specificat.
♦ =Areas (referinţă celulară) indică numărul de zone compacte
dintr-un câmp.
♦ =Vlookup (cheie; câmp de consultare; coloană de recuperat)
returnează conţinutul unei celule care face parte dintr-o coloană a
unui tablou de consultare verticală. Argumentele acestei funcţii au
următoarele semnificaţii:
− cheia reprezintă valoarea după care are loc căutarea sau
consultarea;
− câmpul de consultare reprezintă zona pentru care are loc
consultarea, ţinând cont de valoarea cheii precizate anterior;
− coloana de recuperat reprezintă numărul de coloană
(numerotarea începe cu 1), de unde va fi recuperată informaţia găsită
în tabelul de consultare, corespunzător cheii de căutare.
Pentru aplicarea acestei funcţii, tabelul de consultare va fi
obligatoriu sortat crescător după coloana care conţine valorile cheii de
consultare (comanda Data Sort), iar în rubrica Sort by se indică numărul
sau numele coloanei după care se face sortarea.
În figura 3.32. se poate studia o aplicaţie economică complexă, în
care sunt aplicate funcţiile de consultare prezentate anterior.
150
Figura 3.32. Exemplu complex privitor la utilizarea principalelor funcţii de
consultare
151
Figura 3.33. Exemplu complex privind utilizarea principalelor funcţii
de dată calendaristică
152
Figura 3.34. Exemplu complex de utilizare a principalelor funcţii de tip text
153
Dacă se omit ultimele două argumente, implicit, acestea au valori
nule. Argumentele rata dobânzii şi numărul de perioade trebuie exprimate în
aceeaşi unitate de timp (lună sau an).
Figura 3.35. Exemplu referitor la afişarea valorii actuale aferente unei sume investite
Figura 3.36. Exemplu privitor la afişarea valorii lunare aferente unui împrumut
154
Figura 3.37. Exemplu complex privind afişarea ratei dobânzii
Figura 3.38. Exemplu practic de organizare a datelor care vor fi reprezentate grafic
155
Pentru a construi automat un grafic, Excel localizează prima celulă
care conţine o valoare, dar care nu este de natura dată calendaristică. În
figura 3.39 este vorba de celula B4, şi de la această adresă sunt parcurse
liniile şi coloanele care conţin valori.
Datele numerice care urmează a fi reprezentate grafic pot fi
interpretate ca fiind organizate pe linii sau pe coloane, de dispunerea lor
depinzând organizarea şi aspectul graficului. Seriile de date care se pot
reprezenta grafic pot fi definite, implicit, prin selecţia globală a câmpurilor,
sau explicit, prin selecţia lor particulară. Seriile de date sunt identificate prin
atribuire globală sau particulară de litere, de la A la W.
156
Câmpul X corespunde etichetelor aflate sub formă de valori sau
explicaţii afişate pe axa absciselor (OX). Interferenţa seriilor de date (A-W)
cu câmpul X va genera reprezentarea grafică, în sensul că prima celulă a
câmpului de date conţine valoarea Y asociată primei apariţii a câmpului X
etc. De cele mai multe ori, datele sunt regrupate într-un tablou de analiză
prezent în foaia de calcul, câmp care conţine seriile de date şi câmpul X.
Datele care trebuie reprezentate grafic, ca şi câmpul X trebuie să fie contigue
(învecinate).
În figura 3.39. este prezentat un exemplu referitor la principiile
seriilor de date organizate pe linii. Dacă câmpul selectat pentru a fi
reprezentat grafic conţine mai multe coloane de date decât linii de date, sau
acelaşi număr de linii şi coloane, Excel va genera o reprezentare grafică
bazată pe serii de date organizate pe linii de valori.
Astfel, prima linie aflată deasupra seriei de valori va fi interpretată
ca fiind eticheta axei X-ilor, iar prima coloană care conţine text va fi automat
considerată legenda graficului. Seriile de date vor fi reprezentate grafic pe
linie. Similar acestei proceduri, datele pot fi organizate şi pe coloane. În acest
caz, prima linie de deasupra seriei de valori va fi interpretată ca fiind text
care va reprezenta legenda, iar prima coloană va conţine etichetele axei X.
Schimbarea modului de reprezentare grafică de la organizarea pe
linie la cea pe coloană sau invers, se face alegând din meniul contextual
Chart, opţiunea Data range şi apoi Columns sau Row, în funcţie de
orientarea linie sau coloană.
158
(Cylinder), piramidă (Pyramid). În tabelul următor sunt evidenţiate
subtipurile de grafice coloană de tip dreptunghi, care se utilizează, în
special, la rapoartele de afaceri.
♦ Grafic de tip sectorial. Acest tip de grafic este utilizat atunci când
se doreşte evidenţierea părţilor faţă de întreg.
159
Reprezentare Denumire subtip Explicaţie
grafică
Pie Afişează contribuţia fiecărei valori din
serie faţă de total
161
Figura 3.40. Exemplu complex de reprezentare grafică a unei serii de valori
162
Modalităţile în care se pot executa previziunile sunt:
1. Funcţii statistice predefinite, cum ar fi:
♦ LINEST, TREND, FORECAST, în cazul regresiei lineare;
♦ LOGEST, GROWTH, pentru regresie exponenţială;
♦ LOGREG, pentru regresie logaritmică.
2. Procedură rapidă de autoumplere a celulelor cu rezultatele
prognozei;
3. Grafice.
163
Figura 3.42. Formatul general al funcţiei statistice FORECAST
164
Funcţia statistică LOGEST returnează o serie de valori
exponenţiale care aproximează cel mai bine seria dată. Formatul general al
acestei funcţii poate fi studiat în figura 3.44.
3.8.3. Grafice
Graficul (de tendinţă) se construieşte, în mod obişnuit, selectând
seriile de date pe linie sau pe coloană. În selecţie se vor alege atât datele
existente pe care se construieşte prognoza, cât şi câmpul care se va estima
prin previziune.
Pentru construirea graficului de tendinţă se selectează tipul de
reprezentare grafică (numai linear sau histogramă), iar din meniul contextual
Chart se alege opţiunea Add Trendline.
166
4. REALIZAREA PREZENTĂRILOR CU AJUTORUL
INSTRUMENTULUI POWERPOINT
168
Figura 4.1. Apelarea programului de asistenţă
171
Figura 4.5. Definirea elementelor specifice prezentării
172
Prin studierea figurii 4.6. se poate identifica plasarea informaţiilor
solicitate până în acest moment în la nivelul slide-ului de gardă. Implicit
acesta este urmat de 11 diapozitive subordonate, utilizatorul putând
intervenii pentru micşorarea sau mărirea numărului slide-urilor.
175
respectiv crearea unei prezentări noi sau încărcarea în memoria internă a unui
set de slide-uri existent pe discul magnetic.
Crearea unei noi prezentări se poate realiza în următoarele moduri:
crearea automată a prezentării prin folosirea programului de asistenţă
(AutoContent wizard), crearea unei prezentări pornind de la modele
predefinite (Template) şi utilizarea unui slide „blank” (Blank
presentation).
Figura 4.10. Crearea unei prezentări noi sau apelarea uneia creată anterior
176
În continuare vă supunem atenţiei o exemplificare referitoare la
reţeaua Internet. Slide-ul principal conţine 2 obiecte: titlul prezentării şi o
casetă de text (vezi figura 4.8. modelul 2) în care se tastează principalele
repere anuale ale acesteia. Asupra celor două corpuri de text, după etapa de
tastare utilizatorul aplică procedeele de formatare cunoscute din capitolul 2
referitor la Word (selectare tip de caracter, dimensiunea şi stilul fontului,
culoare cu care are loc scrierea, alinierea şi spaţierea paragrafelor, etc.). În
figura 4.11. este prezentat rezultatul prelucrării titlului şi a textului aferent.
177
Figura 4.12. Macheta slide-ului 12 care conţine şi 3 imagini
178
selectarea unui anumit tip de animaţie (Animations Schemes) care se va
aplica prezentării realizate.
180
Figura 4.16. Stabilirea efectelor de animaţie aplicate slide-ului
181
Figura 4.17. Caseta de bază a înregistratorului de secvenţe audio
183
Figura 4.19. Fereastra Slide Transition
Selectarea unui buton din cele enumerate mai sus trebuie urmată de
un click în pagina de prezentare, în locul unde dorim să introducem butonul,
acesta urmând a fi vizibil în pagina respectivă. După introducerea butonului
în pagina de prezentare se dă controlul la o fereastră de specificare a acţiunii
184
care urmează a fi luată fie la deplasarea cursorului deasupra butonului
(Mouse Over), fie la acţionarea cu click asupra butonului (Mouse Click).
Acţiune Combinaţie
Deschiderea unei prezentări creată anterior <Ctrl> + <O>
Salvarea unei prezentări <Ctrl> + <S>
Imprimarea unei prezentări <Ctrl> + <P>
Închiderea prezentării <Ctrl> + <W>
Anularea ultimei modificări efectuate <Ctrl> + <Z>
Repetarea modificării anulate efectuate anterior <Ctrl> + <Y>
asupra slide-ului
Introducerea unui nou slide <Ctrl> + <M>
Apelarea programului de asistenţă <F1>
Trecerea la slide-ul anterior <Page Up>
Trecerea la slide-ul următor <Page Down>
Deplasarea la primul slide din prezentare <Ctrl> +
<Home>
Deplasarea la ultimul slide din prezentare <Ctrl> + <End>
186
4.7. Teste de autoevaluare
1. Prezentaţi şi explicaţi 6 reguli care trebuie respectate la momentul în
care se folosesc prezentări.
2. Ce este un „slide principal” şi care este rolul său?
3. Prezentaţi principalele operaţiuni care permit realizarea unei
prezentări.
4. Ce înseamnă „efect de animaţie” şi care sunt acestea?
5. Prezentaţi procedura prin care se defineşte trecerea de la un
diapozitiv la altul şi caracterizaţi modalităţile de trecere.
6. Care sunt principalele butoane de acţiune care pot fi inserate într-un
slide şi care este procedura de inserare?
7. Explicaţi noţiunea „Pack and Go”.
8. Enumeraţi şi caracterizaţi etapele procesului de împachetare.
187
Terminologie
Limba română Limba engleză Acţiune
Meniul Fişier
Fişier File Conţine comenzi sau
submeniuri referitoare la
activitatea cu fişierele
Nou New Deschide un document nou
Deschidere Open Deschide un document deja
creat şi care se află salvat pe
un suport de stocare a datelor
Închidere Close Închide documentul activ
Salvare Save Salvează documentul pe un
suport de stocare
Salvare ca Save As Salvează un document în care
s-au făcut modificări, operaţia
realizându-se sub un alt nume
188
Limba română Limba engleză Acţiune
Destinatar Mail recipient (for Trimite întregul document ca
corespondenţă Review) anexă a unui mesaj de poştă
(ca ataşare) electronică
Participant la Online Meeting Trimite întregul document
întâlnirea Participant către participanţii la o
interactivă întâlnire interactivă
Destinatar Fax Fax Recipient Trimite întregul document
spre un fax
Microsoft Power Microsoft Power Point Deschide documentul activ în
Point Microsoft Power Point
Meniul Editare
Anulare Undo Anulează ultima comandă,
sau ultima intrare tastată
Repetare Repeat Repetă ultima acţiune sau
comandă
Decupare Cut Elimină selecţia dintr-un
document şi o plasează în
clipboard
Copiere Copy Copiază selecţia în clipboard
Lipire Paste Lipeşte conţinutul clipboard-
ului în punctul de selecţie
189
Limba română Limba engleză Acţiune
Găsire Fiind Caută textul sau obiectul
specificat
Înlocuire Replace Caută şi înlocuieşte textul sau
obiectul specificat
Salt la Go To Mută punctul de inserare la
textul sau obiectul specificat
190
Limba română Limba engleză Acţiune
Antet şi subsol Header and Footer Adaugă sau modifică textul
care apare în partea de sus
sau de jos a fiecărei pagini
Note de subsol Footnotes Introducere note de subsol
Comentarii Markup Realizarea de comentarii
Ecran complet Full Screen Ascunde cele mai multe
elemente ale ecranului astfel
încât utilizatorul sa poată
vizualiza cât mai bine
documentul
Panoramare Zoom Controlează scara de afişare
pe ecran a documentului
Meniul Inserare
Întrerupere Break Inserează un sfârşit de pagină
sau de coloană
Numere de Page Numbers Introducere număr de pagină
pagină
Data şi ora Date and Time Inserează data şi ora curentă a
sistemului
Auto Text AutoText Inserează sau creează o
înregistrare auto text
Câmp Field Inserează un câmp în punctul
de inserare
Simbol Symbol Inserează un simbol ASCII
191
Limba română Limba engleză Acţiune
Legendă Caption Inserează legende pentru
tabele, ecuaţii, figuri sau alte
obiecte
Referinţă Cross-reference Inserează referinţo încrucişată
încrucişată
Index şi tabele Index and Tables Creează cuprins automat,
indecşi, tabele de figuri, etc.
Imagine Picture Conţine un submeniu cu
diferite comenzi pentru
inserţia de obiecte
Miniatură Clip Art Deschide colecţia de
miniaturi din care utilizatorul
poate selecta miniatura dorită
a fi inserată
Din fişier From File Inserează o imagine salvată
într-un alt fişier
Forme automate AutoShapes Afişează categoriile de forme
automate
Word Art WordArt Creează efecte de text
Din Scanner sau From Scanner or Încarcă o imagine dintr-un
Aparat foto Camera scanner sau aparat foto
Diagramă Chart Creează un grafic cu ajutorul
programului Microsoft Chart
Casetă text Text Box Inserează o casetă de text
Fişier File Inserează fişierul specificat,
în documentul activ la
punctul de inserţie
Obiect Object Inserează un obiect cum ar fi
o imagine sau o ecuaţie
Marcaj în Bookmark Creează marcaje în document
document
Hyperlink Hyperlink Creează un hiperlink nou sau
editează legătura selectată
192
Limba română Limba engleză Acţiune
Meniul Format
Font Font Modifică tipul de font şi
spaţierea dintre fonturi
Paragraf Paragraph Modifică formatul
paragrafului activ
Marcatori şi Bullets and Numbering Adaugă marcatori sau
numerotare numere paragrafelor selectate
şi modifică formatul
marcatorilor şi a numerotării
Borduri şi Borders and Shading Adaugă contururi şi umbre
umbrire textului
Coloane Columns Creează sau modifică
numărul de coloane dintr-un
document
Tabulatori Tabs Stabileşte poziţia şi alinierea
tabulatorilor
Majusculă Drop Cap Formatează o literă, un
încorporată cuvânt sau un text selectat cu
o majusculă iniţială
Orientare text Text Direction Schimbă direcţia de afişare a
textului selectat
Modificare după Change Case Modifică modul de
caz ortografiere a textului selectat
193
Limba română Limba engleză Acţiune
Efecte de Fill Efects Deschide caseta de dialog
umplere Efecte de umplere
Temă Theme Aplică o temă nouă într-un
document. O temă reprezintă
un set de elemente unificate
de formă şi scheme de
culoare pentru imagini,
marcatori, fonturi, linii şi alte
elemente de document
195
Limba română Limba engleză Acţiune
Îmbinare Merge Documents Îmbină modificările urmărite
documente din documentul specificat în
documentul activ
196
Limba română Limba engleză Acţiune
Desenare tabel Draw Table Are ca efect afişarea barei de
instrumente Tabele şi borduri,
concomitent cu schimbarea
prompterului într-un creion.
Se poate desena cadrul de la
tabel, ulterior stabilindu-se
contururile rândurilor şi
coloanelor
Inserare Insert Afişare submeniu cu diferite
comenzi de inserţie
Tabel Table Inserează un tabel cu un
număr de linii şi coloane
specificat de utilizator
Coloane la stânga Columns to the Left Inserează într-un tabel o
coloană la stânga punctului
de inserţie
Coloane la Columns to the Right Inserează într-un tabel o
dreapta coloană la dreapta punctului
de inserţie
Rânduri deasupra Rows Above Inserează într-un tabel un
rând deasupra punctului de
inserţie
Rânduri dedesubt Rows Below Inserează într-un tabel un
rând sub punctul de inserţie
197
Limba română Limba engleză Acţiune
Selectare Select Conţine un submeniu cu
comenzi de selectare a
tabelului, coloanelor,
rândurilor sau celulelor
Îmbinare celule Merge Cells Îmbină conţinutul a două sau
mai multe celule adiacente
198
Limba română Limba engleză Acţiune
Ascundere linii Hide Gridlines Afişează sau ascunde liniile
de grilă din grilă
Proprietăţi tabel Table Properties Stabileşte proprietăţi ale
tabelului cum ar fi lăţimea
coloanei sau înălţimea
rândului.
Meniul Fereastră
Fereastră nouă New Window Deschide o fereastră nouă cu
acelaşi conţinut ca şi fereastra
activă.
Aranjare totală Arrange All Afişează toate fişierele
deschise în ferestre distincte
Scindare Split Împarte fereastra activă în
mai multe ferestre
Meniul Ajutor
Ajutor pentru Microsoft Word Help Apelarea programului de
Microsoft Word asistenţă
Afişare Asistent Show the Office Assistant Afişează sau elimină
Office asistentul Office
Ce este aceasta? What, This?
Office pe Web Office on the Web Conectează utilizatorul la
site-ul Microsoft Office de
unde se prezintă sugestii
referitoare la o anumită
problemă
Ajutor pentru WordPerfect Help Ajutor pentru utilizatorii de
WordPerfect Word Perfect
Detectare şi Detect and Repair Găseşte şi repară automat
reparare greşelile şi erorile de program
199
Limba română Limba engleză Acţiune
Despre Microsoft About Microsoft Word Afişează versiunea de
Word program precum şi drepturile
de autor
Fereastra Stabilire Pagină
Margini Margins Opţiuni de stabilire a
distanţelor dintre marginea
paginii şi textul tipărit
200
Limba română Limba engleză Acţiune
imprimare
Tip portret Portrait Imprimă documentul astfel
încât latura mai scurtă a foii
să fie în partea de sus a
paginii
Tip vedere Landscape Imprimă documentul astfel
încât latura mai lungă a foii să
fie în partea de sus a paginii
201
Încheiere
Autorii,
202
LISTA FIGURILOR
206
BIBLIOGRAFIE
208