CUPRINSUL VIATA UNEI CORABIL ROMANESTI cu 12 figuri de JEAN BART ATENEUL ROMAN cu 17 figuri de GH. ADAMESCU FUNDENII DOAMNEI cu 7 figuri de G. M. CANTACUZINO RUVA (roman, III, sfarsit), cu 3 figuri de MARCU BEZA CRONICA. Carfi, conserinfe, congrese, expozit ,Memorii* ; Bibliografie si bibliografi; Sfintele carti; Regele Dromichet; Noaptea furtunoasa: Antroprogeografie; In Romfnia veche; Salom As; Aus Kronstadter Garten; Muzica. Teafru, muzicd, cinematograf, radio: Casci de galen’, casca Minervei. Turism sport, educafie fizicd: Nestor Urechia; Isus in stadion; Educatie fizic’, sport si turism la educatia poporului; Dru- muri basarabene. cu 18 figuri. EDUCATIA POPORULUI IN ALTE TARI (Adaus): Edueatia poporului in Statele Unite ale Americti din englezeste de Emanoil Bucufa cu 5 figuri. j 7 Plansi : Barci, de Sabin Popp Redactor: EMANOJL BUCUTA Un exemplar 30 lei Abonamentul pe an 300 lei wut LIBRARIA DE STAT DIRECTIA EDUCATIEI POPORULUI INVATAMANTUL MUNCITORESC ; BUCURESTI UH, B-dul Elisabeta, 97 (Dir. Educatiei Poporului)Set AM LN TMT AT ee SN eR = PARE ‘Triremi de pe Acropolea Atenei Viata unei corabii romanesti DELA ARCA LU] NOE LA TRANSATLANTIC Natura n'a facut pe om ca si meatg’ pe apa. Omul este terestru, legat de pamantul pe care calcd. Pe apa nu se poate sustine decat inotand cateva ore. Omul inghite apa pana ce apa il inghite pe om. Atunci cum s'a putut forma din Homo terrestris noua specie de Homo navalis ? Infeleptul Pitagora a zis : lsati cerul pisarilor, apa pestilor si pamantul oamenilor. Totus, omul nu s’a resemnat. Prin puterea mintei a isbutit si umble ca pestele prin apa si ca pisarile si se ridice in vasduh. Se poate zice ci navigatia ca si aviatia este o sfidare aruncata naturei. Marea, lacurile, fluviile, raurile pe care omul nu le-a putut trece cu piciorul, erau niste obstacole ce le intalnea in cale. Ela reusit cu timpul s& le treaca si, mai mult chiar, si se foloseasca de ele ca de nigte drumuri trase dela natura. Caci de fapt raul este un drum care merge. Ideea de a utiliza un curs de api drept cale de comunicatie este veche ca gi lumea. Multi vreme pimantul era acoperit de p&duri nestrabatute. Fluviile, rdurile erau niste drumuri largi taiate dela sine fara ca mana omului sa in- tervie. Iar la vale, in sensul curentului, drumul de apa merge singur. Navigatia este cea mai veche art. Caci nava este primul vehicul al civilizatiei — barca este mai batrana decat carul. Numai dupa geniala nascocire a roatei aparu carul. Primul tip de nava a fost bucata de lemn, bu- tucul, trunchiul de lemn plutind la intamplare, de care omul primitiv s'a agatat instinctiv, cu un fo- los real. Mai multi butuci legati intre ei au format pluta, aga precum si azi o vedem plecand dela Vatra Dor- nei pe Bistrifa si coborand la vale pe Dunare pana Ja Mare. Trunchiul de copac primitiv scobit a fost prima barca, asa cum o vedem inca si azi pe rauri si pe lacuri. Acest prim tip de nava zis: monoxila, pi- roga, ciobacd, dub, este samburile arhitecturei na- vale si primul pas al navigatiei mondiale. Haina, ridicata pe o prajind, umflindu-se de vant, barca a plecat singura. As2 a inceput navi- gafia cu panze folosind forfa vantului. Care a fost intaia mare calcata de prova taioasd a celei dintai nave? Care a fost poporul primilor navigatori? Care a fost evolujia maritima a ome- nirei ? Cari au fost primii eroi din grandioasa epo- pee a geniului uman, in luptd seculara cu cea mai formidabilé putere a naturei, in lupti cu marea? Marea, geloasa parca, far mila a inghitit totul, caci pentru totdeauna aceste secrete vor ramanea ascunse in noaptea preistoriel Si totusi un martor ne-a rimas pana azi: vasul plutitor — nava — care sub diferitele-i forme, ra- mane fructul, roadele muncei si ale creatiei minfei atator mii de generatii, Iucratori anonimi, indepar- tatii nostri strdmosi. Caci nava au este numai un mijloc de transport, 0 locuinté Hotanta : in ochii marinarului, nava este © fiinta vietuitoare, aproape umani — insufletit de mai multe sute de inteligente grupate, ea tréeste viata mai multor sute de vieti. Aceast savant injghebare de Jemn, fier, panze si franghii, are parca un suflet, Cine si-a incordat vreodata bratele stipanind cu degetcle inclestate roata carmei, a simtit ci domina o forté. Nava trieste, spinteci valul. geme si urld in suflarea tui bat a vantului din larg. Vorbeste celui care stie $0 infeleaga, sufere si moare de batranefe daca n'o inghite marea. Cu ce atenfie examineaz ochiul marinarului nava in construcfie pe santier numarandu-i coastele, ad- mirandu-i formele elegante ; cu ce emotie priveste lansarea si botezul ei in apa mairei. cu ce durere si4130 BOABE DE GRAU melancolie cata la 0 epava, cadavrul unei nave dis- truse, al carei corp putrezeste pardsit la (arm, Multa vreme marea a fost considerata ca un obs- tacol de neinvins, un vid planetar, ca si desertul ni- sipos, care nu putea fi trecut, Prin arta navigatiei omul a ajuns sa se foloseasca de mare ca de un cdmp liber, deschis tuturor dru- murilor. Navigatia imbratiseazi un numar de pro- bleme intim legate intre ele + Stiinfa construirei navelor, adic arhitectura na- vali ; cunoasterea drumurilor pe mare, adica hidro- grafia si arta nautica, stiinta marin&riei, manevra $i conducerea navei dela un punct la altul Primele cunostinte de arhitectura navala le avem din Biblie : Arca [ui Noe — care pe lang familia comandantului mai transporta, dup cum se poves- teste, 7 perechi de animale curate, 7 necurate. ‘A doua cunostinta de navigatie mitologic ne-o da legenda geografici a expeditiei Argonautilor. i-a construit singur nava lui, dar nu stia s& navige. Arca lui nu putea si fie decdt un pon- ton fara lopeti si panze. El a ratacit, plutind la in tamplare, pana s’a indmolit pe varful muntelui Ararat. Jason capitanul corabiei Argo era, putem zice, capitan de lunga curs’, desi nu avea brevet. Nava lui avea 50 de lopatari si o panzA primitiva. Plecase intr'o lung navigatie, nu se imbarcase in corabie ca tata Noe ca sa scape de potop. Janson pornise in cdutarea lanei de aur. Dorinta de prada a creiat navigatia si de aceea pirateria — aceasta spumi a marei — este veche ca lumea. $i adesea se confunda cu navigatia. Pira- teria a facut s& propiseasci arta nautica. Caci Argonautii, la drept vorbind, nu erau decat niste pirati — ca si Ulisse, Menelaos si toti ceilalti eroi, cdntati si idealizati de poefii antichitat Prima dati cand neamul Elenilor s'a facut cu- noscut lumei, a fost cnd marinarii lor au plecat cu navele ce le aveau ca si jefuiascd Troia. Si putem spune ci opera geniali a lui Homer nu-i decat un vast Jurnal de bord ce ne-a fost trans- mis de antichitate. mainile Gre- cilor, care incep s4 populeze coastele marei Negre si malurile Dunarei Despre coloniile si navigatia Grecilor din partile acestea a seris Herodot, parintele istoriei — un fel de Baedeker al antichitatei Urmérind filmul istoric al omenirei, ne uimeste uriaga, nepotolita frimantare de neamuri, popoare si seminfii, cari s'au perindat vanturand apele cate scald& pamantul nostru strémosesc. Au plutit prin partile aceste nave de felurite forme si numiri ‘Trireme antice, galere romane, corabii bizantine, caravele genoveze, galioane venetiene, caice si bo- lozane turcesti, seici cAzdcesti, trihandine grecesti, luntre muntenesti, panzare moldovenssti, pana la navele moderne : vase cu aburi, de marfi si de pasagesi. La trei tipuri se reduc toate aceste nave : 1) Barea, avand ca motor fora brafelor. 2) Corabia cu vantul in panze ca motor. 3) Vaporul, avand ca motor forfa aburului. ROMANII LA MARE Dar care a fost rolul neamului nostru, in cursul veacurilor, pe scena navalé a orientulvi european ? Inceputurile Marinei Romanesti trebuesc cdutate cu mult in urma, in negura vremurilor, pe cand na- vigatia se confunda cu pirateria. Populatia bastinas, cu radacini adanci infipte in malurile Dunarei si ale Marei Negre, a umblat de sigur pe apa. $i amestecata cu diversele semintii venite de la Nord, ca Pecineghii, Cumanii, pridau cu vasele lor usoare litoralul, in sus pana la gurile Niprului si in jos pana la gura Bosforului, ajut gand pana sub zidurile Bizantului. Acesti primitivi marinari taiari calea lui Svetoslav dela Kiev spre Tarigrad Tnceputurile Marinei noastre trebuesc cdutate inainte de descalicare, in stransele legaturi comer- ciale pe care le aveam cu Venetienii, Genovezi zanii, stpanitorii calor mondiale, in evul mediu, intre Orient si Occident. Daca s'ar rascoli si azi mai adanc in arhivele ve~ chilor cetati italiene s'ar descoperi hrisoave, caseJEAN BART: VIATA UNEI CORABIT ROMANEST! 1M ar lumina epoca intunecata a inceputurilor marinei noastre. In baladele $i cAntecele literaturei populare sunt amintite ispravile strabunilor nostri marinari pirat Tot despre ei vorbesc cronicile calugarului Nestor sia lui Constantin Porfirogenitul, precum si ve- chea Diploma Barladeand, In scrieti straine gisim date asupra navelor ro- manesti, de pe vremea Iui Mircea si Viad Tepes ; vvasele noastre usoare pilotau si server expeditiile cruciate cari urmau calea fluvial’. Sunt cunoscute: faimosul Statuto-Nautico a Dogelui Venetiei An- tonio Tiepola, si Tratatul de comert intre Anglia si Moldova sub Petru Schiopul. Ca navele moldove- nesti iegeau prin stram- tori in Mediterana o do- vedesc ramasitele faru- lui ridicat de Stefan cel Mare la manastirea Zo- graful dela Sfantul Munte Atos. Se cunose cauzele cari au ruinat ceratile italiene, stramutand cen- trul de gravitate a co- merfului mondial din Mediterana in Atlantic: a) Descoperirea dru- mului la Indii pe Ia Ca- pul de Bund Sperant: b) Descoperirea Am rice: ¢) Asezarea Turcilor in Europa, | Prin ciderea cetitilor | Kilia si Cetatea Alba in| mainile Turcilor, ice | marele Balcescu, se in- qroapa viitorul naval al Moldovei. Blocul islamic agezat intre valea Gan- gelui si valea Dundrei, transforma marea Nea- gra in lac ofoman, iar Dunarea in raul imparatesc al Sublimei Porti. Patru secole ne-a indepartat vitregia timpurilor de caile apelor. Eram insa datori si indestulim cu produsele solului piata Stambulului, si dam_bir, emn de constructii navale, maistri si marinari. Tar- ziu, cAnd incepe s& apund semiluna, ni se da drep- tul si noua de a naviga cu galioane armate. Naya de tip moldovenesc s4 numea Panzar. Cea de tip muntenese : Caic domnesc. Se institue un bir af seicelor. Stralucitul Hateserif al Porfei, cApatat prin stéruinta marelui roman En chiti Vacdrescu, ne ingadue a naviga cu bolozane, caice, seici... privilegiu ce din vremi batrane, de multi ani, Lau fost pierdut tara aceasta... Rusia, urmand testamentul lui Petru cel Mare, Corabie de larg. gi regal dup © gravurit de Breughel ‘col Vechiu (1564-05) atrasé de mirajul Tarigraduluiu, face un pas ina- inte pundnd mana pe gurile Dunarei. Anglia are nevoe s& aduci grau din valea Du- narei. Urmeaza razboiul pe Crimeia, Rusia este scoasa dela Dunare. Se alcatueste Comisia Euro- peana a Dunarei, stabilind libertatea navigatiei pe acest fluviu declarat international. Porturile noastre se deschid ; prin ele ies grau intra aur. Renasterea Marinei Roménesti incepe. Pe apele Dunarei si ale marei flutura iarasi steagurile capului de zimbru al Moldovei si vulturul Munteniei, For- fele navale ale celor dou principate, dupa unire, se organizeaza intr'un singur corp : Flotila Romana Austria tindea s& aiba monopolul si suprematia navigatiei pe Dunire. Romania se opune: nu se prezinta in Conferinja dela Londra, si proectul de politie a navigatiei pe fluviu, ramane litera moaria Unul din pretextele ridicate de politica aus- triacd era ci Romania nu are nave de politie si nici personal pregatit, Desvoltarea Marinei noastre era o necesitate politica si national. Marii barbati de stat de pe acea vreme au in- eles: Ion Bratianu, Mi- hail Kogalniceanu au comandat o serie de bas- timente in strdinatate, au trimis un numar de tineri marinari in scoala navali francezi dela Brest si in cea italiana dela Livorno, NAVA-SCOALA ,,MIRCEA” Pentru ucenicie in aspra meserie a marei era si la noi nevoe de o scoala plutitoare. In anul 1882 s'a comandat la un santier naval englez, o nava-scoala, care a fost botezati cu numele de Mircea”, de catre Ion Ghica, ministrul Romaniei la Londra. Ton Ghica, beiu de Samos, iubea marea, traise in lumea diplomatica, in cercul matinarilor de pe bas timentele stationare la Constantinopoli ; urmari cu toata inima construetia lui ,Mircea”. In corespondenta ramasa dela regretatul Amiral Urseanu, primul comandant al lui Mircea, s'a ga- sit 0 sctisoare dela Ion Ghica : Cumetre draga, am urmarit cu harta si cu gan- dul falnicul pavilion al lui Mircea.| | | rae BOABE DE GRAU earn ee Brieal Mireoa tn rada Balcientui, desen de Gh, Opresen Baca cerul ca prima, fericita calatorie a lui Mir- jcea pe marea cca mai periculoasd, si fie de bun Vaugur si sa deschida Roméniei o era de actiune ‘asupra marilor, Urez tinerilor Argonauti de sub “directia si conducerea voastra, un viitor glorios” Ton Ghica avusese 0 mana feri.ita. Santierul en- glez realizase o rara constructie navala, de o splen- dida reusita, Mircea este 0 corabie cu panze, tipul de nava numit brik, cu velatura complect Deplasament 360 tone. O mica masind pen- tru manevra in porturi, Vitezi maxima e de 13 mile pe ord. Un echipaj de 100 marinari, majoritate copii din scoala de marin’ $i ofiferi tineri ‘O mica nava de lemn cu panze; dar ce rar se mai poate intalni azi pe caile marei, printre feluritele bastimente, intre tipuri monstruoase de masini flo- tante, o asemenea nav cochet, un voalier cu fo me rotunde si elegante, avand o velaturd mareata, armonica gi perfect echilibrata ! In orice port ancora Mircea, in numeroasele sale cAlatorii, atragea atentia si admirafia marinarilor de rasa prin originalitatea, si finefa formelor sale. La serbarile columbiene dela Geneva, unde © bared a lui Mircea a castigat premiul intai la cursele de intrecere dintse toate marinele militare din lu- me, un englez, cunoscator, ceru voe sa desemneze formele acestui rar tip de nava. La serbarile navale dela Kiel, pentru deschiderea canalului dintre marea Nordului si marea Baltica, Ia care Mircea a luat parte faicand inconjurul Eu- ropei, tofi cunoscatorii se opreau in admiratie in fafa acestei nave-scoald, care aparea cu panzele albe, ca o Iebada gratioasa, in mijlocul greoaelor escadre de mastodonti cuirasati. Viata si serviciul pe acest bastiment nu sunt usoare : Mircea desi poseda excelente calitaji nau- tice — fine bine la mare — are un balans foarte sensibil : ruliul se combina cu tangajul, provocand foarte repede raul de mare. Scolarii fragezi, mari- narii incepatori, atrasi de magia marei, erau pus dela inceput la’ grea incercare in noua meserie, Cei cari nu putea rezista in leagdnul lui Mircea, erau nevoiti si-si schimbe repede profesia. Para seau curand nesigura si miscZtoasea apa, pentru a simfi din nou ferm, sub talpile picioarelor, paman- tul solid si nemigcat. Dintre toate navele noastre, de sigur Mircea a avut cel mai insemnat rol in epoca de renagtere a Marinei Roménesti. El a fost leaganul in care au crescut aproape 50 de promotii, formand primele cadre de marinari romani. In alte fri c’o populatie maritima de litoral, ma- rina comescialé formeazd elementele marinei mil tare. La noi, dimpotriva, marina militara a creat pe cea comerciala, cAci vitregia timpurilor ne-a inde- partat de caile marei si ne-a curbat numai pe braz- da plugariei. ‘Ne-am format echipajele din tinerif recruti de pe malurile apelor, si mai cu seam dintre plutasii Bis- trifei, cari au ajuns excelenti navigatori: foarte multi dintre ei se gasesc azi imbarcati ca marinari si fochisti pe vasele engleze. Asta a facut pe un comandant roman sa raspunda Regelii Greciei, case intrebase de unde igi recru- teaza Romania mai dela munte, Maestate, ii aducem, dar ii ofelim in caldarea Marei Negre” Tn adevar, aceasta capritioasé mare, supusd van- turilor nordice ale stepei rusesti, cAleste pe navige- torii cari inyafa in cuprinsul ei aspra scoala a marei.JEAN BART: VIATA UNEI CORABII ROMANESTI 133 Marinarul care s'a format aci, dnd piept cu fur- tunile in luptd cu valurile Marei negre, va fi bun marinar ori unde. Un comandant englez, ingrozit, a exclamat : Marea Neagr e un cazan gata sé [acd ex- a trecut Mircea, si a rezistat totdeauna, infruntand urgiile vremuriler. Cea mai groaznica din toate a fost cumpana prin care a tre- cut in anul 1888. IN COADA UNUI CICLON In dimineata de 19 Mai 1888, Mireca pleaca din Sulina, cu provizii_ pe timp de trei zile. Ma- rea calma, timp admi- rabil A doua zi se gasea in dreptul Constante. Face volta in vant cu intentia de a lua drumul spre Insula Serpilor pentru a intra din now in Sulina. Se faceau ma- nevre de panze pentru a pregati pe copiii din scoala de marina in ve derea unei calatorii mai ungi ce aveau sa facd in acel an prin Medite- rana. Din senin se starni un vant dela Nord, care sufla in fafa. Mircea nu mai putea inainta, batea pe loc in dreptul Capu- Jui Midia. Isi_ schimba directia spre Est. Van- tul se intérea schimban- du-se peste noapte in tro cumplita tempesta. Nimic nu se mai recu nostea. In bezna unui iad intunecat, in care lie crea numai_fosfores- centa valurilor uriase, Mircea se sbatea de moarte; corpul scdrfaia, gemea |a fiecare isbiturd, si intreaga arborada, franghii i macarale, urlau infiorator in noaptea ceea stranie, jn care parea cd se apropie sfarsitul lumei. Spre dimineaté o ploae torential’ unea cerul cu marea de parca se rupsese zigazele vasduhului. Mircea cAzuse in drumul coadei unui ciclon. Trei zile si trei nopfi s'a luptat intre viata si moarte, Pa- truzeci de vase cu panze s'au inecat atunci din cauza acestei furtuni rimas celebra in partile Ma- rei Negre. Cate amintiri, din cele trei zile gi trei nopti de groaz4 si de lupti, nu au rimas nesterse in mintea copiilor marinari, ajunsi mai tarziu comandanti in- Beicul Mireoa in larg cercati pe cargoboturile si pacheboturile marinei co- merciale. Mircea era cu totul inundat ; imbarca pachetele de apa prin ambele borduri, in compartimentele din prova apa ajunsese aproape de un metru, pompele nu mai dovedeau, Valurile isbeau ca lovituri de tun Catargul din prova s'a prabusit cu toatd arborada pe punte. Barca baliniera a fost sfiramat& la postul ci, Tunurile s'au demontat pentru a fi aruncate in mare. Cabina bucatarie smulsi umbla pe punte purtati dintr'un bord in altul. Corpul lui Mircea era ameningat si fie spart de propriile piese, rupte din locul lor si isbite eu vio- lenfa de valuri gata sa patrunda intre coastele hui. O zi intreaga s'a lup- tat in apa un marinar erou, Jemnarul bordului, legat c’o franghie ca si nti fie maturat de va- Juri, pentru a degaja vasul de lemnele si ma- nevrele rupte care-] a- menintau. Provizia se terminase si incepu chi- nul foamei si al setei. In tara jale; se svo- nise c& Mircea sa ine- cat, Parintii isi plan- geau copii pierduti pe mare, nimeni nu putea da nici o limurire; se gtia c& a plecat pe mare si nu s'a mai intor Mircea ajunsese la man isbutind, pe juma- tate distrus, s& intre in Bosfor. Intr'un hal de plans, dar falnic ca un erou rinit, Mircea, cu’n ca- targ. lips’, cu. panzele sfasiate, cu barcile sdrobite, defila, admirat in ovatii, prin fata va- poarelor, cari nu indrisnise pe timpul furtunei si iasd din Bosfor, si infrunte Marea Neagra. Sultanul Abdul Hamid s‘a interesat de soarta lui Mircea, a felicitat pe comandant si a dat ordin sa se faca, fara plata, toate reparatiile necesare navei romanesti, in arsenalul Marinei Otomane din Cor- nul de aur. Raportul de mare al comandantului, Amiralul Eustatiu, a fost publicat in Monitorul Oastei din anul 1888. © SARBATOARE ORIGINALA Acum cativa ani a avut loc la Constanta 0 sarba- torire original, unica in fara noastra. S'a comemo-134 BOABE DE GRAU rat 40 de ani dela furtuna din 1888. E bine s& fie cunoscuta aceasta inalfatoare si emotionant solem- nitate ca o pilda vie pentru educatia poporului. ‘Un Amiral, fost elev in scoala copiilor de ma- rina in anul 1888, a avut fe- ricita idee sa cheme la aceas- t& solemnitate, facut’ tot pe atat pentru ei cat si pentru ceilalti, pe toti marinarii cari au fost in tine- retea lor imbar- cati pe Mircea Chemarea a a- vut cel mai ma- re rdsunet. S'au strans acolo, in jurul navei care-i astepta, infiptd in apa sarbitoreste din“ toate _unghiu- rile frei, mari- rinari de toate varstele : copii de 12 ani, elevii de azi ai scoalei de marina, si batrani de 80 de ani, pensionari _venifi si mai vada inca data nava pe care si-au facut uceni- Gia in zbuciumata scoala a marci. Dupa obisnuita slujbi. bisericeasca pentru odihna su- fletelor celor tre- cuti in lumea drep- filor, Mircea a ie- sit in larg. Con- ducerea si mane- vra navei a fost redata, pentru c teva ore, iarasi in mainile batranilor cari in lupta cu natura, acum 40 de ani, tinuse piept si infruntase urgia Mirei Negre. Si batranul Mir- cea a ridicat an- cora avand iarda la posturile de plecare pe marinarii din 1888. Si-a desfacut panzele in vant si maestos cu aripile intinse t ca alta dat in larg. Parca si-a cunoscut sti- , S'a supus batrana navi, manevrand eu aceeas Mircea en plete albe Brieul Mireea tn Bari, la precizie ca si odinioara in tinereta ei, Cu genunchii indoifi, tremuratori, un Amiral batran, scos la pen- sie acum douazeci de ani, a urcat scArile la puntea de comanda. A urmarit, cu ochii in lacrimi, mane- vra__ panzelor umflate, gi-a is- butit s& execute cu aceeas arta ‘© volta in vant. Jar alt ami- ral in activitate, cu toata sarcina varstei gi a gra- dului, a reusit SA se urce pnd in varful catar- guiui, la inceu- cigarearandu- nicei — acolo-i fusese postul in copilarie, cu 4u de ani inainte, cand suia in fuga descult scarile de fran- ghie pana sus. O aiintreaga au petrecut-o pe bordul lui Mircea marinarii-copii in pragul meseriei, cu marinarii-batrani retrasi de mult din cariera lor. Momente de emotie, lacrimi fer- bingi sterse pe fu- tig} pioas’ amin- tire pentru cei dusi; momente duioase de regret si melancolie pen- tru cei albiti de zile si nevoi; in- demn si avant pentru cei_tiner, cari intrau indras- neti in lupta vieti, Ja randul lor che- mati de magica a- tractie a marei. SCOALA INTRE CELE DOUA INFINITE Daca in cursul existenfei Iui Mir- cea, aproape ju- matate de secol, multi marinari s'au stins, tofi au imbatranit, numai Mircea a ramas acelas, frumos, falnic, si, minune, Intinerit parcé. Inainte de razboiu aflarim cu regret c& i-a sosit cheiusfarsitul si batranului Mircea. Vasul a fost dezar- mat, scos la reforma. Fara panze, fara manevre, despoiat, corpul lui slujise ca simplu ponton in con- voiul de provizii, la Kilia, pe timpul rézbojului Dupa cativa ani tot arsenalul marinei s’a_minu- nat.constatand c& fundul lui Mircea e in perfect’ stare. Lemnul se petrificase. Fundul lui Mircea se facuse de abanos. Intra in reparatie. Ii se schimbara cAteva coaste, puntea; ‘noua arborada si vela~ turd il transformau com- plect. Mircea se reface. Intinereste. Ca pasdirea Fenix renaste din ce- usd. Batrauul intinerit por- neste iar la drum pe caile marei, _pelegrin neobosit, ocrotind sub aripile lui de panza, noui generatii de marinari romani. Ani de-a randul, in fiecare vara, Mircea f&- cea cite-o calatorie de studii si practica navala, cu scoala copiilor de ma~ rind gi cu ofiterii tineri, Dar navigatia cu panze se deosebesie de cea cu aburi pe care ne-am deprins s'o vedem la pachebo- turile noastre rapide si elegante. Distanfe parcurse azi in cateva ore, noi, cu Mircea. le faceam adesea in cdteva zile, cand vantul nu sufla in panze, sau cand sufla impotriva si navigam in volte. Timpul pentru noi nu compta. Navigam ca si navigam. Faceam arta pentru arti. Cu toate greutatile aceasta navi- gatie primitiva, cu pan- ze, te face s intelegi a- devarata poezie a _ma- rei, Vasele de risboiu in general prea putin navig’. Mircea ins @ navigat foarte mult. A scotocit in fiecare an cu deam&nuntul intreg Orientul. A urmarit coastele, cu golfuri_ si capuri, a intrat printre insulele Arhipelagului, a atins toate porturile din marea Neagra si din Mediterana. A urmat in Atlantic tot farmul Euro- pei, mergand pana in Scandinavia. Mircea n'a fost niciodata un bastiment de rasboiu, un vas de lupta a fost si a rémas intotdeauna nava-scoala. Dar nu 0 scoala fixé, ancorata si priponité la farm. Era o scoala vie, in plin aer, in sanul marii, in miscare, 0 scoal vagabonda in cari ochii ageri si curiosi ai tineretei vedeau in natura ceeace invatase in cart Mircea in JEAN BART: VIATA UNEI CORABI ROMANESTI In colacul de salvare 435, Cutreerand miri si ari, vazdnd felurite locuri, oameni si lucruri, marinarul invafa s& cunoasc’ Iu- mea, i'n popasurile sale observa si compara fara lui cu celelalte. .E om umblat, ca stie multe” — zice cu admi- ratie, in graiul s4u poporul. Puntea lui Mircea ne-a fost cea mai folositoare scoala. Acolo, zile si nopti in gol, izolati de restul lumei, intre cer si ap: am invatat s& observim. sA citim in marea carte a naturei ce ni-o deschi- dea in fata ochilor si a minfei orizontul marei. Era o viata sanatoa- si, intdritoare. Ne um- pleam plimanii cu ozo- nul aerului salin din larg ; ne faceam mugchi de criti si ne ofeleam calitatile sufletesti: cu- rajul, vointa, tenacita- tea, disciplina, adevara- tele virtuti barbatesti ale omului care da piept cu primejdia, neincetat in lupta cu natura, Caci marinarul, traind intre cele 2 infinite, intruneste in caracterul siu trei suflete: soldat, cilugar si poet. Inima lui este vegnic ars de doruri nepotolite. Pe mare ji e dor de casa, de familie, de iubita-i parasita, pe uscat il chinueste dorul de duca, il atrage marea ingelitoare si etern misterioasa. In larg pierzi nofiunea timpului, Ziua si noaptea sunt imparfite in quar- turi, cate 4 ore de ser- viciu. Intr’o zi te lupti incordat cu furtuna, va- zand moartea cu ochii, a doua 2i uiti totul. Pe o- glinda marei calme, suk bolta cerului_albastru razi, cAnti, glumesti in plina voiosie... DIN AMINTIRILE BORDULUI Cati viag’, cat Iu- me, figuri, caractere si tipuri felurite, s‘au pe- rindat, in cursul anilor, pe nava aceasta isto- ricd, si poate legendard odata intr'un viitor in- departat. Imi trec vii pe dinainte icoanele celor cari ne-au fost dascali de energie si disciplina, marinari batrani, comandanti severi unii, blajini altii, dar toti gravi si hotarafi in ora cand oficiau urcénd treptele pe puntea de comandé. In larg, in plina maestate a marei, ei simfeau bine co suta de perechi de ochii deschisi, mari, se atin- teau asupra lor. Stiau cd fiecare gest care-I faceau furtundtBOABE 136 Motive de po Mir trebuia si inspire increderea deplina si oarba as- cultare a bordului ce comandau, Suverani absoluti, dar sclavi ai datoriei. Ei ne ascufeau simful raspun- derei in aspra meserie a mérei, in care painea se cntireste cu preful viefei, acolo unde gresala unui singur om poate deslinfui un dezastru. Soarta a- tator suflete este incredinfata intr’o singura mana ce trebue in orice clip s& fie stapand, sigura, ho- tarata, ‘Vad vii inca chipurile tovarasilor de bord, figuri copiliresti, arse de soarele si vantul din larg, in plina voiogie a fericitei si generoasei tinereti. Nu pot si uit cum imparfeam frajeste provizia de mare pezmefii tari ca fierul, pe cari ii rodeam cu dinti de soarece flmand, Si cand nu mai puteam, c& ne du- reau dintii si gingiile singerau, muiam galefii pie- trosi in apa saraté a marei si-i mozoleam c’o pofté de lup. Caji dintre acei indrasnefi matinari, astizi batrani incovoiafi, au ramas in fundul mintei mele aga cum i-am vazut pe-atunci :... agatafi in catarge, ca pisicile pe scari de franghie, uzi pana la piele, suspendati de-asupra abisului, la capatul vergilor, strangand intre dinfi cufitul de gabier, luptand in- darjiti cu panza rebeld care se sbitea in urletul fur- tunei... eroi obscuri, in clipe uitate, Iuptand cu oarba fort a naturel. Nu pot uita nici pe batranii piloti, adevarati lupi de mare, vechii corabieri italieni si greci, cari ne invjau pe-atunci_manevra pAnzelor, matelotajul, arta nodurilor de franghie. Barba Spiro Zarzaroni din Hios care se hranea cu roscove, si in loc de ceata zicea T'afa groasa. Dalmatinul Micheli, condamnat pentru bigamie, se cununase cu o romancé in fara far si divorteze de nevasta lisata la Triest. Trei frati Antonio Rota, calabrezi, marinari desivarsiti, admira{i pentru arta eu care scoteau contrabandele dela vapoarele de marfa, Burtosul Marcheti, care m’a invafat si fu- DE GRAU de G, Voin mez cu pipa, careia el ii zicea lula. Panaite Leca grav, incruntat, fost cdpitan de trihandin. Dionisie Vasilatos, un grec maruntel si crac’nat, cu must de rac, fuma tumbechi cu narghileaua. Simpaticul Barba Ghiorghios care in calmul nopfilor de vara, ne strngea in jurul catargului, sub bolta instelata, ca si ne povesteasca isprivile piratilor si contraban- distilor de hasis din Arhipelag unde igi faicuse co- pilaria. Constantinescu-Mastela vechiul sef de e- chipaj, ramas celebru, ungea fundul barcei cu si- pun si lua totdeauna premiul intai la cursele de barci, in fara si in strainatate. Nici unul poate n’a mai rimas in viat’... umbre pierdute in noaptea trecutului Marinei Romanesti. Pana si dobitoacele care, alaturi de noi, au dus aceeas viafa de bord pe Mircea, nu le putem uita, Dulmus, cafelul nimanui si al tuturor pe bord, era tovaragul fidel, vesnic la post, faicdndu-si dato- ria alaturi de timonierul de serviciu, Tragea cu din- tii la parime in rand cu marinarii. Un motan alb, Marcu, crescuse de mic intre pan- zele lui Mircea. Cunostea ca un gabier intreaga ar- borada, nu suferea de raul de mare, si se juca ba- lansndu-se intre franghii ca intr'un leagan. Un pui de urs, care a fost daruit Regelui Suediei, se suia in varful catargului ingrozit de bubuitul tunu- rilor de cAteori faceam tirul in larg. Un cocos tur- cesc, Osman, cumparat din Trebizonda, umbla li- ber pe punte si trambita falnic anuntand rasdritul soarelui la orizontul marei, Cate peripetii, cate scene, cate intdmpliri tragice si comice nu-mi tree pe dinainte, cand privesc in oglinda mingei, in urmi, la viata petrecuti pe Mircea, Furtuna din fafa insulei Cipru, cand era si cd- dem in mijlocul unei trombe marine. Furtuna dela Rodos, cand am salvat din naufragiu 0 corabioard greceascé, Echipajul nu mAncase de 5 zile, mari- narii nostri milosi le dadeau din mancarea lor.JEAN BART: VIATA UNEI CORABI ROMANESTI 137 Inamolirea pe bancul dela capul Midia. In baia dela Suda, pe coasta Cretei. un rechin a- paru in mijlocul nostru pe cand ne scaldam. O ca- nonierd francez4, c'o lovitura de tun, dadu alarma, Primejdia prin care am trecut intr’o noapte neagr’ navigand printre Janfuri de mici insule, intre Samos si Kalimno. Cunostinjele lui Barba Gheorghe pi- Jotul, ni-au fost atunci mai de folos decat toate hartile marine, calculele nautice si astronomice. Glumele si farsele nu lipseau in viata de bord, in lungile zile de monotonie in larg, in zilele vesele si sgomotoase de peripetii si aventuri pe uscat, in tu- multul porturilor orientale cu. mozaicul lor de rase si semi © lume de amintiri, iluzii, sperante, regrete gi melancolie, ne leaga sufleteste de aceasta batrand corabie unde am crescut leganati, ocrotiti la umbra schelei de franghii gudronate si panze albe, ca sub niste uriase aripi protectoare intinse in vazduh. Mircea, desi batran, trdeste fara si fi intrat inca in arheologie. Suvenirele noastre insa imbatranesc asa de repede, incat trebue si ne grabim a le fixa pe hartie inainte ca magicul film s& dispara de pe ecranul mintii noastre. PE APA E CALEA MANTUIRH NOASTRE. cali, care a dat farei pregatiti atatia conducdtori in epoca renasterii marinei noas- stte, are inc un mare merit care-i da dreptul la res- pectul si recunostinfa posteritatei. Nava aceasta, o parcel deslipita din trupul fare, a fost ani de-a randul cel mai puternic factor de propaganda national in strainatate. Mircea a pur- tat pentru intaia oard falnic, la varful catargului, flamura romaneased de unde ea a fluturat pe caile marei si prin toate porturile Europei. Ela facut i tai cunoscut Iumei, pe apa, fara si marina ei. A fost un simbol, O afirmare a suveranitijei noastre pe apa..Mircea era Romania. Caci in toate timpurile Marina a fost cel mai pu- ternic argument al unui popor care trdeste si vrea. Sa gtie ca prin navigatie se largeste viata si raza de acfiune al unui stat, se afirma $i se intensifica circulatia si trepidatia vital a unui neam, Apa joaca un rol din ce in ce mai mare in viata popoarelor $i trage tot mai greu in balanja energii- lor omenesti. Cate (ri n'au dus lupte de veacuri ca si-si deschida 0 fereastrd la mare, Noi, cari ne scaldam picioarele in apa marei Negre, intarziem si ne folosim de binefacerile ei. Marea a fost totdeauna cea mai admirabila scoala pentru educatia poporului. In aerul sirat al marei, care tabaceste pielea si ofeleste vointa, in fata nestrdmutatei puteri a naturei, se formeazi omul de nadejde. De atatea ori s'a zis ci trebue si noi si ne folo- sim de experienfa popoarelor mai batsne, cari nu s‘au multumit numai cu banita de grau scos din brazda pamantului arat. Trebue s& ne avantam cu indrazneala pe ape smulgand begatia din ghiarele valurilor, Noi, cari am reusit in curs de jumAtate de secol s& romaniz4m complect navigatia fluviali si mari- tima, azi cand prima dati ne aflim in hotarele noastre etnice, trebue cu orice sacrificii si imbra- isdim acea politica de apa, pe care o prevazuse ge- niul politic al marelui barbat de stat Mihalachi Cogalniceanu : ,Calea mantuirei noastre este Dundrea, spre ma- sea larga deschisdi tuturora...” Numai asa, noi Romnii, ne vom implini misiu- nea ce o avem la rascrucea drumurilor mondiale, in- tre Orient i Occident, aci unde mana Domnului ne-a asezat pe pamant. ea