VIRGIL ENATESCU

VIRGIL RADU ENATESCU

DIALOGUL MEDICBOLNAV

Editura Dacia
Cluj-Napoca, 2007

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei

ENA.TESCU, VIRGIL

Dialogul medic - bolnav / Enatescu Virgil, Virgil

Radu Enatescu. - Ed. a 2-a, rev. - Cluj-Napoca: Dacia, 2007
Bibliogr.
Index
ISBN 978-973-35-2169-3
1. Enatescu, Virgil Radu
61

CUPRINS
INTR 0 DUCERE

1. DEFINlREA DOMENIULUI DE CERCETARE

2.

CRITERIUL

VIZIUNII

TRIDlMENSIONALE

13
A

SUBST ANT A, ENERGIE, INFORMATIE

2.1. SCURT [STORIC ~
2.2. DEFINIREA CONCEPTELOR
2.3. DEFINIREA PSIHICULur DIN PUNCT DE VEDERE INFORMATIONAL
2.3.1. Un model al nivelelor inJormafionale ale psihicului
2.3.1.1. Nivelul biofizic
2.3.1.2. Nivelul biochimic

3.0

MATERIEl
16
16
17
19
22
25
25

2.3.1.3. Nivelul neuronal-sinaptic

2.3.1.4. Nivelul circuitelor neuron ale

27
31

2.3.1.5. Nivelul retelelor neuronale

2.3.1.6. Nivelul noogen
2.3.1.7. Nivelul operatiilor logice nereflectate
2.3.1.8. Nivelul filtrului verbalizarii ~ial reprezentarilor figurative
2.3.1.9. Nivelul operatiilor reflectate
2.3.1.10. Nivelul comunicarii interumane (limbajului)
2.3.1.11. Noosfera microgrupului

31
32
33
35
37
39
39

CLASIFICARE A TERAPIILOR SISTEMULUI NERVOS

41

3.1. TERAPliLE PRIN SUBSTANTA

3.1.1. Nivelul ionic submolecular
3.1.2. Nivelulmolecular

41
41
42

3.1.3. Neurochirurgia ~'ipsihochirurgia

3.2. TERAPIILE PRIN ENERGIE

43
44

3.3. TERAPIILE INFORMATION ALE

3.3.1. Dialog, eject placebo
3.3.2. Psihoterapii specializate
3.3.2.1. Psihoterapii prin comunicare
3.3.2.2. Tehnici de autocontrol

45 .
45

3.3.2.3. Psihoterapia comportamentala

3.3.3. Terapia prin bioJeedback
3.3.4. Terapia de resocializare
4. UN MODEL GENERAL DE CLASIFICARE A TERAPIILOR
3

46

46
47
47
48

53
55

4.1. TERAPIILE PRIN SUBSTANTA

4.1.1. Terapii chirurgicale
:
4.1.2. Chimioterapia
4.1.3. Terapia prin transjuzie
4.1.4. Dietoterapia
4.1.5. Protezarea

55
55
55

4.2. TERAPII PRIN ENERGIE

57

4.2.1. Terapia prin radialii cosmice o$ienergii naturale

4.2.2. Terapia prin energii create artificial, selectate, db'yate o$icontrolate
4.3. TERAPII INFORMATIONALE ..........................................................................
4.3.1. Terapia injormalionalaprin intermediul suportului de substanla
4.3.1.1. Imunizarea
4.3.1.2. Desensibilizarea

58
58
59
60
60
60

4.3.1.3. Blocajul anestezic

4.3.1.4. Infiltratiile
4.3.2. Terapia informalionala avand energia ca suport al semnalului
4.3.3. Terapia injormalionala prin comunicare interumana
4.3.3.1. Comunicarea verbala
4.3.3.2. Comunicarea nonverbala..
4.3.3.3. Comunicarea extrasenzoriala

60
61
62
63
63
64
64

4.3.4. Terapia de autocontrol, autoreglare

4.3.5. Terapia de reintegrare sociocomunicanta o$iergoterapia

65
65

56
56

57

5. PSIHOTERAPIA
SI IATROGENIA
PERSPECTIV A.INFORMATIONALA.

PRIN

COMUNICARE

5.1. PSIHOTERAPIA
5.2. IATROGENIA PRIN COMUNICARE
5.2.1. Criteriul cantitativ
5.2.1.1. Cantitate insuficienta..
5.2.1.2. Cantitate excesiva
5.2.2. Criteriul calitativ

68
71
72

72
72
73

5.2.2.1. Nevroza de organ

5.2.2.2. Depresiile mascate
5.2.2.3. Diagnosticul prin excludere

73
74
74

6. CONDITIILE TEHl\TJCE ALE DIALOGULUI MEDICAL

6.1.
6.2.

FACTOR!

DIN
68

SOCIALI CE INFLUENTEAZA

FACTOR! TEHNICI.

DIALOGUL MEDIC-BOLNAV

76
76
81

81

6.2.1. Medicina hipocratica

6.2.2. Medicina moderna

82

6.3. POZITIA MEDIC - TEHNICA MEDICALA

4

84

6.3.1. Scurt istoric

84

6.3.2. Condifiile etapei actuale

6.3.2.1. Relatia medic - tehnica de calcul- informatica
6.4. POZITIA BOLNAV - TEHNICA MEDICALA..

85
89
90

7. RELATIA MEDIC - BOLNA V - TEHNICA. MEDICALA.

93

7.1.
7.2.
7.3.
7.4.
7.5.

MODELUL

CLASIC

MODELUL

HIPERSPECIALIZAT

MODELUL

OPTIM

MODELUL

DE EXAMINARE

MODELUL

MEDICINII C!BERNETICE

93
95
96
98
101

IN ECHIPA

8. ANALIZA COMUNICA.RII DUPA. CRITERIUL CANTITATIV

8.1.
8.2.

I08
108
109

INDICELE DE DOMINANTA
ETAPELE COMUNICARII

8.2.1. Raportul zntre etape

8.3. MODELE DE DOMINANTA PE ETAPE
8.3.1. Medicina defamilie
8.3.2. Medicina specializata
8.3.3. Psihiatria
8.4. NECESITATEA OPTIMIZARu DIMENSIONARII

ETAPELOR

110
110
110
111
112
114

8.4.1. Etapa I
8.4.1.1. Cupar~a prematura
8.4.1.2. Dilatarea excesiva

114
114
115

8.4.2. Etapa a II-a

8.4.2.1. Scurtarea excesiva..

115
115

8.4.2.2. Dilatarea exagerata..

8.4.3. Etapa a III-a
8.4.3.1. Scurtarea excesiva..

115

116

8.4.3.2. Dilatarea exagerata..

116

116

9. ANALIZA CALITATIV A.A COMUNICA.RII..

ll7

9.1. DATELE PRIMARE

9.1.1. Ierarlzia subiectiva a bolnavului

117
118

9.1.2. Selecfia ierarhizanta a medicului

9.1.3. Mode/ul matricial de reprezentare a ierarhiilor
9.2. PROBLEMA ECONOMISIRU TIMPULUI DE EXAMINARE

118
118
119

9.2.1. Timpul bolnavului mai mic dedit al medicului

9.2.2. Timpul bolnavului mai mare decat al medicului
9.2.3. Relevanfa diagnosticului
9.3. STRATEGIA COMUNICARII PE ETAPE

119
120
120
122

9.3.1. Prinla etapa

9.3.2. A doua etapa
9.3.3. A treia etapa

122
122
123

10. ANALIZA TRADUCERII COMUNICARII VERB ALE

124

10.1. TRADUCEREA LIMBAJULUI BOLNAVULUI..

125

10.2. TRADUCEREA DINSPRE MEDIC SPRE BOLNAV

128

10.2.1. Limbajul medical criptic hiperspecializat

129

10.2.1.1.

Supraestimarea

10.2.1.2. Dezinteres

interlocutoru1ui

129

pentru psiho1ogia bo1navu1ui

129

10.2.1.3. Efort de impunere In fata auditoriu1ui

10.2.1.4. Mascarea 1acune1or

130
130

10.2.2. Limbajul medical vulgarizat

131

10.2.2.1. Fortarea obtinerii simpatiei

10.2.2.2. Obtinerea empatiei

132
132

10.2.3. Limbajul medical adecvat..

10.2.4. Particularita/i ale dialogului cu copiii
11. TEHNICA DIALOGULUI
MEDI CINII M DERNE

IN MEDICINA

132
133
ARHAICA

~I MITURILE
136

11.1. PARALELA INTRE TEHNICA MITULUI $1 PSIHANALIZA

11.2. MODELULGENERAL IMPUS DE PSIHOLOGIABOLNAVULUI

137
141

11.3. MITURILE MEDICALE MODERNE

144

11.3.1. Modelul infectios

.'
11.3.2. Mitul tehnicii ,~ial energiilor
11.3.3. Mitul vointei ,~ial tehnicilor yoga
12. ASPECTE TBANSCULTURALE
TAN ATO FOBIEI

DE TANATOLOGIE

144
145
146
~I PROFILAXIA
148

12.1. MOARTEA PSIHOGENA

149

12.2. SUPRAVIETUIREA PSIHOGENA

153

12.2.1. Tentativa psihoterapeutica

12.3. TANATOFOBIA

$1

13. PSIHOSOMATICA

Gntefil1em

154

PROFILAXIA EI

155

~I TEORIA CORTICO-VISCERALA

160

14. DEFINlREA
COMUNICARII
DIALOGUL UI MEDI C-BOLN AV

EXTRAVERBALE

IN

CADRUL
166

14.1. DEFINIREA DOMENIULUI MEDICAL AL COMUNICARII EXTRAVERBALE .... 166

14.2. ELEMENTE DE COMUNICARE EXTRAVERBAL.A.IN DIALOGUL BOLNAVULUI
CU MEDICUL

170
6

14.2.1. Gestica
14.2.2. Fondul sonor al vorbirii
14.2.3. Solidaritatea canalelor extraverbale
14.3. ANALIZA COMUNICARrI MEDICULUI PE CANALELE
14.3.1.Dinamica modelelor de comunicare

170

176
EXTRAVERBALE

185

14.3.2. Modelul sonor al psihoterapiei

15. UN MODEL PRACTIC
DESENSIBILIZARE

DE

RELAXARE,

AUTOCONTROL

193
:

15.1.2. Formularile exerci{iului

15.2. PRINCIPII ALE BIOFEEDBACK-ULUI...
15.3. UN MODEL DE DESENSIBILIZARE

201
202
202
203

16. SECRETUL MEDICAL ~I CONVINGERILE RELIGIOASE

CONVINGERILE

RELIGIOASE

16.3.

VINDECA.TORII

MlRACULO$I

SECRETUL

17.1.

PRINCIPII

205
205
207

MEDICAL

17. MODELUL
MATEMATIC
MEDICULUI CU BOLNA VUL

193
194
198
200

inva{area relaxarii
Exersarea reprezentarilor imaginare
Desensibilizarea in imaginar
Rezultate

16.1.
16.2.

~I
192

15.1. MODEL DE AUTORELAXARE

15.1.1. COl1vorbireaintroductiva

15.3.1.
15.3.2.
15.3.3.
15.3.4.

178
181
184

208

$1 MEDICINA

AL

STRATEGIEI

COMUNICARII
211
211

GENERALE

17.1.1. Desfa~urarea primei etape

17.1.2. Pregatirea etapei a doua
17.1.3. Strategia etapei a doua
17.1.4. Pregatirea etapei a treia
17.1.5. Strategia etapei a treia
17.2. MODELUL MATEMATIC AL STRATEGIEI

DIALOGULUI

211
211
212
212
212
212

18.0 SINTEZA A STRATEGIEI COMUNICARII MEDIC-BOLNAV

226

BIBLI OGRAFIE

240

SUMMARY - THE DOCTOR- PATIENT DIALOGUE

254

INTRODUCERE

Pe parcursul a 35 de ani, am dezvoltat 0 abordare informafionala a

fenomenelor psihice, toate cu finalitate in psihzatrie ~i in psihoterapie. Daca
in anii de inceput realizarile din domeniile informaticii ~i ale medicinii nu
erau suficiente pentru a convinge ~i, chiar mai mult, pregatirea de cultura
generalii nu beneficia de cuno~tinfe informatice, azi avem toate premizele
pentru a explica, accepta ~i aplica beneficiile oferite de interdisciplinaritate. Mai mult, avem satisfacfia ca 0 mare parte din afirmafiile noastre,
facute in urma.cu decenii, s-au confirmat.
Singurul lucru, pe care ni-l putem imputa, este faptul ca volumele
noastre "Dialogul medic-bolnav" ~i "Comunicarea extraverbala" nu am
reu~it sa Ie publicam intr-o limba de circulafie care sa Ie faca accesibile
comunitafii ~tiinfifice internafionale. Doar articole separate, cu parfi ale
lucrarilor noastre, au fost comunicate ~i publicate la congrese internafionale.
Din aceste motive se reediteaza ~i in limba engleza.
"Dialogul medic-bolnav" a fost abordat ~tiinfific, medical de
profesorul M Balint, de la Londra care a publicat ~i primul volum despre
rela{ia medic - bolnay - sora medicala. Deceniul ~ase nu beneficia de
cuno~tin{ele actuale, iar abordarea psihanalitica, facuta magistral este cu
totul diferita de modelul actual de gandire al majorita{ii medicilor. in
deceniul al optulea, incepand cu 1973 noi am ini{iat analiza iatrogeniei prin
comunicare, folosind instrumentele ciberneticii.
Cercetarea noastra a dezvoltat, treptat, analiza cibernetica a
dialogului medic-bolnav, care a fost recunoscuta ca valoare ~i priori tate la
Congresul Interna{ional de Cibernetica de la Namur (Belgia) din 1976.
Atunci lucrarea "Dialogul medic-bolnav", realizata de V Enatescu ~i L.
Codreanu a fost clasata pe locul al III-lea, ca valoare dintre lucrarile
sec{iunii Cibernetica sistemelor vii.
intreaga activitate medicala se desfa~oara pe fundalul psihologic
realizat de rela{ia dintre medic ~i bolnav. Aceasta rela{ie este, in majoritate,
determinata de dialoguI purtat de ei pe parcursulintalnirilor succesive.
Importan{a acestui factor psihologic in vindecare a fost sesizata inca
din antichitate, fiind inclusa, prin norme de conduita medicala, in tezaurul
achizifiilor empirice de arta a vindecarii.
9

Dialogul vizeaza cel pufin doua scopuri majore ~i anume: informarea medicului in vederea stabilirii diagnosticului sau urmaririi efectelor
terapiei ~i instituirea unei psihoterapii eel pufin intuitive sau intelective.
Aceste obiective se realizeaza prin procesul de comunicare. Fenomenele de
comunicare sunt determinate de personalitafile, mai bine-zis de particularitafile personale ale celor doi subiecfi ce se constituie in doua elemente
intercorelate.
Analiza ~tiinfifica a acestui fenomen, cu pondere fundamentala In
activitatea umana, este posibila Intr-o incidenfa interdisciplinara, In care
medicina benejiciaza de aportul metodologic al ~tiinfelor- comunicarii ~i
illformafiei (44, 47, 167).
De altfe I, inse~i personalitafile celor doi factori inclu.}i In comunicare sullt realizate sau dependente ~i de structurarea lor. Psihogeneza lor
se constituie In baia de comunicare inter-umana, In baia de limbaj, din care
ponderea gnozica maxima 0 are limbajul verbal, principalul myloc de
reflectare a realitafii obiective ~i totodata tezaur inestimabil de concepte .;i
experienfa sociala (74, 87, 164, 166).
Ponderea mare a comunicarii in psihogeneza, in relafiile illterindividuale ~i, ca un caz particular in psihoterapie sau tehnica de vindecare
prin comunicare impune, ea 0 neeesitate, studierea modelelor ~i faetorilor
de eomunieare in eorelgfie eupsihologia medicala (124,143,144,196,199).
Aria fenomenelor interpretabile prin teoria generala a eomuniearii
sau prin 0 teorie generala a informafiei este foarte larga. ineercand 0
restrangere a ei doar la problemele ridicate de medicina, ba chiar mai mult
numai la aspectele psihologiei medicale ~i ale psihiatriei, grupul fenomenelor ramane extrem de vast (11,12,114,142,150,159,176,181,183,
193). Aria de larga extincfie faptica face dificila abordarea experimentala,
fara 0 prealabila fondare a cercetarii pe un sistem logic, unitar, axat pe un
sistem de jilozojie a eereetarii care sa permita atat eoneeptualizarea
elementelor nou aparute In aeest domeniu, cat ~i 0 interpretare unitara, pe
baza unui model desehis, care sa genereze eercetarea, sa 0 stimuleze, fara
Insa a 0 zneorseta In limitele caracteristice cunoa$terii actuale (46, 55, 115,
190).
Ne pare absurda oricepretenfie
de explicare exhaustiva a unui
domeniu dintr-o singura incidenfa sau printr-o singura metodologie a
cercetarii, indiferent de fenomenul studiat. Consideram eereetarea ~i ~tiinfa
ea un ~ir de aproximari sueeesive a adevarului, a modelelor ee refleeta
10

realitatea fara a fi obligatorie epuizarea tuturor aspectelor posibile, dedit

zn masura necesitatii dictate sau impuse de practica sociala, profesionala
sau de impulsul gnozic specific uman.
in acela,Ji timp, nu 0 data, am fost frapat de absurditatea limitarilor
cunoa,Jterii umane declarate cu mare aplomb de cei ce confunda CUllOa,Jterea umana cu cunoa,Jterea proprie sau limitele posibilitalilor cunoa.Jterii
umane cu limitele posibilitalilor proprii de informare (40, 46).
Lafel, exista, uneori, confuzia prin care un domeniu ,Jtiinlific trebuie
so.. se limiteze la un numar finit de metodologii, declarate clasice sau
specifice unei anumite ,Jtiinle. Ace,Jti cercetatori uita ca actualele metode au
debutat ca neconformiste, ca noutafi considerate metamedicale.
De altfel, daca noul ar fi acceptat fara nici un fel de rezistenle. ar
apare firesc semnul de zntrebare daca noul este diferit de vechi, in ce
masura aduce un di.Jtig in cunoa,Jtere, daca cumva nu exista nici 0
deosebire intre ce se incearca .;i ce s-a mai zncercat. Neaparat, noul impune
un salt calitativ ce este definit printr-o diferenla calitativa in gandire care,
in general, depa.Je.;te limitele oferite de cunoa,Jterea anterioara, pe care 0
include In cazul In care nu 0 neaga ca ,Jieronata.
Un astfel de domeniu nou se contureaza In prezent In cadrul informaticii ,Jiciberneticii medicale ,Jianume domeniul patologiei comunicarii .;i
al c011lportamentului., in el se include ,Ji analiza informalionalfi a comunicarii medic-bolnav (46, 61, 65, 72, 113, 155).
in ultimii ani, din Informatica medicala s-a desprins 0 ramura mult
mai specifica fenomenelor vii, numita bioinformatica, iar conlucrarea
dintre mai multe discipline centrate pe sistemul nervos .;i gandire au format
grupul neuro,Jtiinlelor.
Modelarea relelelor neuronale constituie un alt ca,Jtigpentru informatica medicala. De asemenea, progresele din inteligenla artificiala adllc
argumente pentru inteligenla naturalfi. Multe din previziunile noastre se
contllreaza CCtrealitali In cadrllillnei evollllii fire.;ti a cunoa.;terii umane.

11

1. DEFINIREA DOMENIULUI DE CERCETARE

Medicina, ca practica sociala, i~i gase~te justificarea in obiectivul

sau central, major, de vindecare sau stapanire a suferin!ei umane, intreaga
activitate medicala este centrata pe acest deziderat, caruia, in ultimele
secole, i s-a mai adaugat acela de prevenire, de profilaxie a imbolnavirilor.
In cadrul procesului de vindecare, un rol important 11joaca c1imatul
psihologic, in care se des:fa~oara, ca pe un fundal, activitatea medicala.
Aceasta atmosfera este realizata, in principal, de comunicarea dintre medic
~i bolnav.
Obiectul cercetarii noastre il constituie tocmai acest dialog, cu scop
de optimizare a comunicarii, atat in avantajul diagnosticului cat ~i pentru
cre~terea efectului sau psihoterapeutic.
Condi!iile particulare ale acestui dialog se datoreaza, in primul rand,
starii de handicapare biologica realizata prin boala, care are, in mod cert,
rasunet, cel pu!in de moment, asupra personalita!ii bolnavului ~i a modului
sau de participare in comunicare. In al doilea, rand statutul medicinii ~i
implicit statutul medicului in microgrupul de apartenen!a a bolnavului aduc
o nota specifica, psihosociala, cu implica!ii in rezultanta psihologica a
dialogului medic-bolnav. Aceasta rezultanta poate sa aiba 0 consecin!a
pozitiva, un efect psihoterapeutic, de favorizare a vindecarii, in cons ens cu
efortul medical. Efectul placebo demonstreaza rezerva uria~a de resurse
psihologice in corectarea bolii, in vindecare ~i sanogeneza, resurse ce
a~teapta sa fie valorificate sistematic de practica medicala.
Pe de alta parte, este po sibil ca datorita unor erori in comunicarea
dintre medic ~i bolnav sa apara efecte nedorite, contrare scopurilor terapeutice, fenomene pe care noi Ie-am definit ca iatrogenie prin comunicare

(45,47,48).
Obiectul cercetarii noastre vizeaza abordarea ~tiin!ifica, experimentala, obiectiva a dialogului medic-bolnav, utilizand modelele oferite de
studiul comunicarii interumane cu instrumentele psihocibemeticii.
Neglijarea rela!iei psihologice prin comunicarea medic-bolnav in
planul cercetarii medicale ~tiin!ifice ~i experimentale a fost determinata, in
mare parte, de faptul ca domeniul nu este cuantificabil, nu se preteaza la
rigurozita!ile experimentarii, iar teoriile medicale nu il cuprind de~i nu il neaga.
13

Abordarea descriptiva a relatiei medic-bolnav, a problemelor ridicate

de psihologia medicala a fost :tacuta cu multa acuratete ~tiintifica de autori ..
romani dintre care, in primul rand, trebuie citati V. Sahleanu, A. Athanasiu
(182), G. Ionescu (125), ~i intr-o anumita masura C. Enachescu (37, 38). Pe
langa valoarea ~tiintifica deosebita, aceste lucrari au avut ~i rolul de a realiza
la noi 0 deschidere spre psihologia medicala.
o analiza diferita, din incidente strict specializate, a relatiei dintre
medic ~i bolnav a fost efectuata de G. Popescu ~i S. Radulescu (167),
vizand, in prim plan, aspectele de sociologie medicala. Aspectele de etica ~i
pedagogie medicala au constituit preocuparea central a a .lui P .. Branzeu in
analiza plina de rafinament :tacuta actului medical, ce include ~i dialogul
(22). Dezvoltarea aspectelor etice intr-o concretizare normativa, ce include
~i responsabilitatea medicala, a fost dezbatuta, din toate incidentele posibile,
de catre R. Ozun ~i R. Poenaru pe parcursul unei trilogii (156, 157, 158).
Aceste lucrari includ ~i aspecte privind comunicarea dintre medic ~i bolnav
:tara ca aceasta sa constituie subiectul central.

centrare a preocuparilor pe problemele educatiei ca terapie,

cuprinzand ~i relatia medic-bolnav, 0 are AI. Sen in lucrarile sale, iar N.
Damian (31) vorbe~te despre influenta personalitatii medicului in relatiile
sale cu bolnavul.

deschidere plina de indrazneala a aspectelor privind biocomunicatia, ce se implica ~i in dialogul medical, 0 intalnim la D. Constantin (27).
Relatiile dintre medic ~i bolnav, in lucrarile sale, depa~esc limitele unui
simplu dialog verbal aducand, in prim plan, problemele atat de dificile ale
zonelor ce abia acum se releva cunoa~terii ~tiintifice prin ramuri moderne ca
psihotronica.
Despre dialogul dintre medic ~i bolnav, chiar mai mult despre
dialogul dintre calculator ~i bolnav, face referiri Ed. Nicolau (151) care, pe
langa fornlatia profesional ~tiintifica strict specializata, este dublat de 0
vasta cultura enciclopedica a aplicatiilor cibernetice in medicina ~i biologie.
Prima-Iucrare privind iatrogenia verbala in clinica de cardiologie am
intalnit-o la e.G. Yepez.
In lucrarea de fata, ne propunem sa abordam acest domeniu din
incidenta informationala. Nu excludem posibilitatea altor metodologii ~i nici
nu avem pretentia rezolvarii exhaustive a intregii problematici ridicate de
comunicarea dintre medic ~i bolnav. Consideram ca ~i criteriu de validare a
cercetarii, in primul rand, utilitatea sa, aspectul pragmatic de eficienta
14

pentru practica medicala.

o abordare $tiintifica, obiectiva, a dialogului medic-bolnav, este
posibila utilizfmd modelele formalizate oferite de studiul informational al
comunicarii interumane. Interpretarea sistemica $i informationala a fenomenului de comunicare medic-bolnav deschide 0 perspectiva noua in medicina
teoretica, de intelegere $i modelare a fenomenelor psihoterapeutice in
practica medicala, de invatare a unor strategii de utilizare a modelelor de
comunicare in scop terapeutic. Pe langa ca$tigul practic $i teoretic adus
medicinii, nu poate fi neglijata valoarea argumentarii unor fenomene, ce
scapau cunoa$terii $tiintifice, pana nu demult considerata arta, talent, afinitate $i explicate intr-o plurisemie terminologica, de efect sugestiv plastic sau
literar.
In incheiere trebuie sa amintim contributia adusa de profesorul M.
Balint de la Londra, pentru 0 interpretare psihanalitica, deosebit de vasta a
dialogului $i re1atiilor dintre medic $i bolnav. Aceasta abordare este total
diferita de abordarea no astra $i nu este centrata pe mecanismele comunicarii. Convingerea no astra este ca ambele lucrari, atat a profesorului Balint
cat $i a noastra, sunt valoroase, se completeaza reciproc, abordand acela$i
fenomen din incidente $i cu instrumente total diferite. Poate de aceea unele
concluzii sunt foarte apropiate sau foarte asemanatoare (8, 9).

15

2. CRITERIUL VIZIUNII TRIDIMENSIONALE A

MATERIEl
SUBSTANTA., ENERGIE, INFORMATIE
2.1. Scurt istoric
Cunoa$terea umana, pe parcursul milenarei sale aproximari a
realita!ii, a In!elegerii $i stapfmirii naturii, a operat, consecutiv, cu no!iunile
$i conceptele de substan!a, energie $i informa!ie, ca proprieta!i diferite ale
materiei, ale realita!ii obiective. Astfel, caracteristicile de volum, greutate,
densitate etc. au fost cunoscute $i folosite in verificarea compozi!iei aliajelor
utilizate la confec!ionarea coroanelor regale Inca din antichitate (Arhimede).
Energia a constituit tema principala a $tiin!ei secolelor trecute,
culminand cu termodinamica secolului al XIX-lea.
Secolul al XIII-lea marcheaza in Europa $i anume in Anglia,
existen!a unei industrii textile bazate pe mori de apa, instala!ii relativ mici,
ce nu dispuneau deeat de 0 putere de 5 c.P. Ma$ina lui Papin e pus a In
practica In 1705 de New Comen $i Cawley servind la evacuarea apei din
mina. Watt i$i aduce contribu!ia la perfec!ionarea ma$inii cu abur in 1769
(151).
Dezvoltarea crea!iei tehnice devanseaza mult teoria. Tem10dinamica
se dezvolta ulterior. Stiin!a despre caldura Incepe cu termometria lui G.D.
Fahrenheit (1686-1736). Diferen!ierea temperaturii de cantitatea de caldura
este rncuta de J. Black (1728-1799). Teoria caldurii, mai exact teoria
matematica a propagarii caldurii, se bazeaza pe lucrarile lui J.J. Biot $i lB.
l Fourier publicate In anii 1807-1811 (Max von Laue, Istoria fizicii, citat
151). Medicul J.R. Mayer (1842) sus!ine posibilitatea transformarii tehnice
a caldurii In lucru mecanic $i a lucrului mecanic in caldura. W.R. Grove
enun!a principiul conservarii energiei (W.R. Grove, The Correlation Of
Physical Forces, London, 1846), idee formulata independent $i de R.L.F.
Helmholtz, cu un an mai tarziu. R.E. Clasius (1850) $i W. Thomson (1854)
enun!a al doilea principiu al termodinamicii.
Pe alta direc!ie, In secolul al XVI-lea, William Gilbert (1540-1603)
experimenteaza 0 ma$ina simp la, electrica, dar abia in 1831 Farraday
descopera fenomenul de induc!ie, ca punct nodal al electricita.!ii $i al
16

motoarelor electrice. Faza calitativa noua, experimentala ~i cu concluzii

teoretice este concretizata in legile Coulomb (1736-1806), prezentate la
Academia de $tiinte Franceza, in 1784. Ideea de camp introdusa de
Farraday este esentiala pentru dezvoltarea modelelor fenomenelor electrice.
Kirchhoff (1824-1887) stabile~te relatiile esentiale ill studiul retelelor electrice.
Contributia lui Maxwell (1831-1879) la studiul oscilatiilor deschide
faza modema a cercetarilor electromagnetismului, iar Hertz, pe baza acestor
date, reu~e~te sa puna in evidenta experimental undele electromagnetice, cu
aplicatii in radio, electronica, telecomunicatii.
In mecanica, ideile fundamentale fusesera formulafe in antichitate,
dar Newton (1642-1727) este acela care a pus bazele mecanicii prin lucrarea
sa fundamentala Principiile matematice ale filozofiei naturale, definind
raportul intre mas a ~i forta. Robert Hooke stabile$te in domeniul elastic
raportul dintre forta aplicata ~i alungire. Mecanica newtoniana ~i legea lui
Hooke au permis proiectarea rationala a ma$inilor, a mecanismelor, a
constructiilor etc.
Relatia dintre masa ~i energie, stabilita de Einstein, a completat, in
mod genial, relatia dialectica dintre cele doua caliHiti ale materiei.
Anul 1948, moment oficia1 de recunoa~tere a sintezei rezultatelor
comune din psihologie, fiziologie, electronica ~i matematica, realizata de
Norbert Wiener ~i st~diul statistico-matematic al coinunicarii realizat de
Shannon, aduce in planul cunoa~terii umane 0 noua dimensiune a lumii
reale, informatia. Dupa cum afirma chiar Wiener, informatia nu este nici
substanta nici energie (207). Important de semnalat pentru noi este aportul
deosebit de valoros adus cunoa~terii umane de catre precursorii romani ai
cibemeticii: Daniel Danielopolu, initiatorul biocibemeticii,
al teoriei
sistemelor biologice ~i al medicini cibemetice; $tefan Odobleja care a
elaborat, pentru prima oara in lume, 0 viziune cibemetica generalizata
(1939), pomind de la psihologie; Paul Postelnicu care a pus bazele
modelelor electronice ale sistemelor cibemetice (208).

2.2. Definirea conceptelor

Definirea celor trei calitati ale realitatii obiective prezinta un grad
crescut de dificultate, deoarece ele depa~esc aria unei singure ~tiinte, avand
o valoare de generalizare deosebita (42, 66).
17

Pomind de la aceste premise privind substanta, energia 9i informatia

ca proprietati ale realitatii obiective, noi Ie concepem ca 9i calitati cu valoare
de concepte filozofice 9i 9tiintifice cu caracter interdisciplinar. Ele sunt
proprietati necesare 9i fundamentale ale existentei realitatii obiective, fiind
recunoscute la toate nivelele de organizare a lumii materiale, inclusiv la
nivelul materiei vii (66, 72).
La noi in tara, V. Sahleanu a demonstrat 9i dezvoltat teoretic
va:loarea acestor trei concepte ill lucrarea $tiinta $i filozofia informatiei
(1972), lucrare cu valoare predictiva pentru cercetarea medieala (182).
Ontic, aceste proprietati sunt indisociabile, funetionand In interdependenta, iar, epistemologic 9i gnoseologic, ca obiecte ale cunoa9terii
9tiintifice ele reprezinta calitati diferite, eu legitati diferite, ireductibile una
la cealalta, calitati ale existentei unui fenomen sau grup de fenomene (66, 72).
Substanta nu poate fiinta In afara unei structuri, existenta structurii
fiind determinata functional prin stabilirea unui echilibru homeostazic intre
elementele ei (echilibru energetic 9i informational prezent de la structurile
microcosmosului atomic pana la structurile marelui cosmos, de la materia
amorrn, anorganica sau structurile cristaline pana la cea mai complexa forma
a sistemelor vii).

,,
Figura Dr. 1 - Relatia realitate/substanta,
18

energie, informatie

Evolutia ~l mteractiunea energiilor este posibila in acela~i timp

tocmai in virtutea unor procese de reglare, cu alte cuvinte, a unor procese
informationale ~i prin actiunea asupra unui suport material de substanta.
La randul ei, insa~i informatia nu poate exista in afara unu.i suport
sau substrat substantial ~i energetic, chiar suportul semnalului fiind de
natura materiala la fel ca ~i calea de comunicare: 0 informatie independenta
de un suport material ~i rnra efect asupra acestuia nu se poate concepe, la fel
cum ea, informatia nu poate fi redusa la calitati1e de substanta ~i energie cu
toate ca se afla intr-o a~a de mare interdependenta cu ele. Subliniem ca
aceasta afirmatie are 0 valoare deosebita in intelegerea fenomenelor psihice,
ce au ca suport de substarita sistemul nervos.
In conditiile cunoa~terii ~tiintifice actuale, se impune dezantropomorfizarea informatiei, care nu este totuna cu ,,~tirea". Refuzul unor autori
de a accepta statutul obiectiv al legilor informatiei, dupa atatea decenii de
existenta ~i dezvoltare a cibemeticii, nu-~i gase~te deeat 0 justificare subiectiva, in modelele intuitionist-introspective axate pe demonstratii retorice, ce
aduc in amintire perioada geocentrismului din astronomie (informatia este
doar ceea ce eu inteleg sau culeg din realitate, la fel cum mi~carea planetelor
este in jurul pamantului a~a cum 0 vad eu). Se face abstractie de existenta
reala a unei retele de prelucrare obiectiva a informatiei cum este la ora
actuala Intemetul, cu s~stemele de calcul distribuite pe intregul glob.

2.3. Definirea psihicului din punet de vedere informational

,
Consideram ca exista nivele calitative diferite de organizare a informatiei, in cadrul carora sistemul psihic constituie cel mai inalt grad de
complexitate. Dar, la fel cum materia are nivele diferite de organizare ~i
informatia realizeaza, urmeaza, structurari diferite calitativ, similare
nivelelor de organizare a substantei ~i energiei.
Dupa parerea no astra, este posibila validarea unei teorii generale a
informatiei, similare unei chimii generale, in paralel cu definirea unor
domenii specifice fiecarui myel de structurare a informatiei (tehnica,
chimica, biologica, psihologica, sociala etc.).

19

Ar fi absurd sa negam existenta legilor comune ale biochimiei

sistemului nervos cu ale chimiei generale in planul substantei sau legile
comune ale biofizicii, biopotentialelor neuronale cu cele ale fizicii generale
in planul energiei. Tot a~a de absurda ar fi ~i negarea legilor comune ce
guvemeaza bioinfonnatica ~i in eazul nostru specific fenomenele psihoinformationale cu legile unei teorii generale ale informatiei.
Convenim sa definim, din punct de vedere informational, psihicul
drept cea mai inalt specializata functie biologic-informationala, prima cu
caracter specific uman, constituita ca rezultat al celui mai inalt grad de integrare sistemica, de adaptare ecologica ~i sociala a sistemelor vii, superior
organizate (66).
Funetiile psihieului, ea funetii informationale, realizeaza aceea~i
interdependenta dintre substanta, energie ~i informatie, existenta la toate
nivelele de organizare a realitatii.
Suportul de substanta al functiilor psihice este reprezentat de substratul anatomic, histologic ~i biochimic al sistemului nervos uman. Organizarea acestui sistem atinge eel mai inalt grad de complexitate existent in
scara biologiea a evolutiei sistemelor vii. Orice alterare a acestui sistem
cibemetie, la nivel macroscopic sau microscopic (in analogie cu nivelul de
hard), are consecinte, mai mult sau mai putin evidente (in raport de capacitatea de compensare ,a sistemului nervos), asupra functiilor psihice al caror
sediu material de substanta il reprezinta. In acest sens, pledeaza tulburarile
psihice determinate de modificari ale substantei nervoase: tumori cerebrale,
hemoragii cerebrale, atrofii corticale, traumatisme, intoxicatii. Mai mult, se
poate vorbi despre 0 localizare anatomica (spatializare specifica unui volum
de substanta cu 0 anumita topografie) a unor functii psihice, distribuite pe
arii corticale, lobi, circumvolutiuni, structuri nervoase. Argumentele, in
acest sens, au fost grupate de neuropsihologie ~i neuro-cibemetica, ramuri
relativ noi, avand ca obiect tocmai definirea corelatiei dintre substratul
anatomic al sistemului nervos ~i functiile psihice (vezi "Elemente de neuropsihologie" (19)).
Prioritatea volumului "Elemente de neuropsihologie" a stimulat, la
momentul respectiv, foarte mult cercetarea no astra. Neuropsihologia a
prezentat 0 dezvoltare deosebita, stimulata de aparitia unor tehno1ogii cum
ar fi computer tomografia sistemului nervos, rezonanta magnetica nucleara,
PET -ul, precum ~i nanotehnologiile ~i neuro~tiintele.

20

Substratul functional, predominant energetic, cu implicatii informationale ~i psihologice, a constituit obiectul de studiu al neurofiziologiei, din
care s-a desprins, ca 0 ramura aparte, psihofiziologia.
Studiile de biochimie ~i farmacologie, cu influent a asupra comportamentului, ar putea fi situate la interferenta neuropsihologiei cu psihofiziologia. De~i esentiale, aceste funetii prin interventia lor asupra mecanismelor de transmitere a informatiei, de prelucrare a informatiei, de memorare
a informatiei ele singure nu pot explica, integral, fenomenele psihice ci doar
partial un substrat al acestora.
Dupa opinia noastra, in consens cu alti autori, aspectele psihologice,
de~i au ca suport substratul morfo- functional al sistemului nervos, sunt
ireductibile la functia nivelelor anatomo-fiziologice ale sistemului nervos,
ele reprezentand un accentuat determinism social. Cunoa~terea acestei
functii complexe nu este posibila in afara analizei relatiilor intersubiective
umane, care se produc, in mod obiectiv, prin multiple canale de comunicare
(66, 71, 77).
Substratul anatomo-fiziologic al sistemului nervos creeaza conditia
functionala, necesara dar nu ~i suficienta, a formarii psihicului. Comunicarea intersubiectiva, mediul social ~i limbajul sunt necesare pentru a
determina aparitia psihicului pe acestfond
biologic, morfo-functional
integru al aparitiei omului ca produs social cultural. in atentia psihologilor,
sociologilor, psiholingvi~tilor, psihiatrilor ~i antropologilor a stat, cu prioritate, filonul principal al comunicarii interumane ~i anume canalullimbajului
verbal articulat.
Se pot opera simplificari impuse de metodologia cercetarii, cu
conditia de a se avea in vedere raportul de la nivel ontic, dintre cele trei
calitati fundamentale ale materiei: substanta, energie ~i informatie. Totodata,
se are in vedere ca din incidenta studiului abordat, informatia are un caracter
preponderent social, intersubiectiv, dar nu tara un suport material de
substanta ~i energie caracteristica semnalului, cailor de comunicare ~i
sistemelor de prelucrare a ei.
Studiul psihiatriei este fondat pe investigarea proceselor comunicarii
interumane (materie prima oferita psihiatrului pentru a deduce alterarile
psihice, alienarile, evolutia recuperarii). Fenomenele comunicarii interumane constituie un obiect al cunoa~terii, care timp indelungat, datorita
absentei unui aparat epistemologic adecvat s-a dovedit dificil conceptualizarii ~tiintifice propriu-zise. Pe de alta parte, in contextul unor doctrine
21

~l-<

filozofice generale asupra psihicului, tributare fie unor conceptii idealiste,

fie unui materialism naiv, bazele psihice ale comunidirii interumane nu-~i
puteau gasi reflectarea capabila de a orienta cercetarile spre legitatile
obiective, care determina aceasta zona a realitatii.
Comunicarea interumana reprezinta, in esenta, un ansamblu de
procese informationale caracteristice, avand 0 determinare anatomofiziologica, psihologica ~i socioculturala. Insa~i natura obiectiva a acestor
fenomene rec1ama un studiu ~tiintific, care sa utilizeze metodologia pusa la
dispozitie de ~tiinta general a a informatiei.

2.3.1. Un model al nivelelor informa{ionale ale psihicului

Cuno~tintele acumulate in psihologie, in medicina ~i, in special in
neuropsihiatrie au dus la realizarea unor modele ale functiilor psihice.
Aceste modele c1asice au putut fi dezvoltate ~i din perspectiva cibemetica.
De altfel, cibemetica in stare nascendi s-a bazat foarte mult pe cuno~tintele
despre sistemul nervos, cautand elemente comune in diferitele ~tiinte.
Modelul c1asic sau avand ca origine modelul psihologic c1asic este
facut dupa blocuri ce reprezinta perceptia, memoria, afectivitatea, gandirea,
limbajul etc. Recunoa~tem valoarea acestor modele dar ele nu satisfac, in
totalitate, nevoia no astra de a intelege mecanismele de prelucrare a informatiei in sistemul psihic.
....
Q)
(,)
.....
~"

N
0...
I=:

Auz
~(,)
Vaz
...
Q)
Q)Tactil
0..
Memorie
Olfactie
Gandire
0Gust
Motivatie
8Propri
Visceroceptori
Afecti
vitate
'C
oceptori
;><

-.

Comportament
Limbaj

Atentie

Figura Dr. 2 - Modelul clasic cibemetic al functiilor psihicului

Noi am cautat 0 cale noua, care sa completeze aceste modele,

pomind de la structura informatiei pe nivele de complexitate ~i cali tate
diferita de cea tehnica. Astfel, informatia la nivelul tehnic, la nivelul general
22

al tuturor fenomenelor informationale, inclusiv biologice, are 0 zona bazala

de model statistic, U$or formalizabila matematic. De asemenea, acest nivel
statistic este mult mai U$or recognoscibil $i inteligibil pentru gandirea
pragmatica.
Peste acest nivel, insa, apare un nivel semantic, mai complex $i cu
legi noi ce necesita un nou efort de abstractizare. La urmatorul nivel, care,
de asemenea, este general lumii reale, indiferent de structura acesteia, apare
nivelul gnozic care este specific fiintelor vii $i inteligentei artificiale. Putem
vorbi de un nivel gnozic elementar de adaptare $i supravietuire, adesea
programat din na$tere, genetic, instinctual. Un alt nivel, superior acestuia se
obtine prin invatare, prin instruire, prin experienta proprie, specific
animalelor superioare dar $i inteligentei artificiale din sistemele expert.
Superior acestui nivel informatia devine autocontrolabila de model
euristic, . specific uman care are ca $i caracteristica esentiala reflectarea.
Aceasta reflect are nu este posibila 'in afara limbajului, a vorbirii interioare
(silence speach), a conceptualizarii vorbirii 'in' cuvinte $i reprezentari
figurative. Insu$i psihicul uman face salturi, 'in performante, bazate pe
evolutia tehnologica a prelucrarii informatiei.
Pragmatic
Euristic
Gnozic
Semantic
Statistic

Figura Dr. 3 - Nivelele de complexitate a informatiei

Cultura antica, parra la aparitia scrisului, a fost memorata $i transmisa oral: Iliada, Biblia, Ghilgame$. Aparitia scrisului large$te difuzarea
cuno$tintelor $i imbogatirea limbajului. Aparitia tiparului duce la rasp andirea larga a cunoa$terii umane, cu transformari sociale evidente prin
democratizarea cunoa$terii, iar media modema, 'impreuna cu telefonia cresc
capacitatea de circulatie a informatiei, apropiindu-se de informarea globalizata 'in timp real.
23