Brul Cosnzenii

Avea Ileana ochi de soare

i galben pr, un lan de gru;
Vestmnt avea esut n floare
i-un bru purta pe-ncingtoare,
Cum n-a mai fost pe lume bru.
Era de aur pe tot locul,
Un fulger pe-al ei trup ncins.
El noaptea da lumini ca focul,
i-n bru sta fetei prins norocul
Precum e-n talismane prins.
Vrjit era c, de-l va pierde,
Norocul ei s piar-n veci,
Nici flori mai mult s n-o dezmierde,
S n-afle umbr-n codrul verde
i verile s-i fie reci.
Dar Sfntul Soare ziua-ntreag
Pndete brul - l-ar fura.
C lui de mult i-e fata drag,
Iar fata nu vrea s-neleag,
i el acum i-ar rzbuna!
Ea trece-n dulce nepsare
Prin lunci cu flori i doarme-n vi,
Iar pzitor pe vnt l are ntreaga via vis i pare
i joc i bate de flci.
Dar Ft-Frumos zmbind s-arat,
i-n drumul lui umblnd de-atunci
Simea de-ajuns frumoasa fat
C viaa noastr nu ni-e dat
De dragul unor flori din lunci.
Din ochi albatri de cicoare
Pe snu-i alb de ghiocel
Curg lacrimi calde-acum! O doare,
Ei inima de drag i moare,
Iar Ft-Frumos, vai, cum e el!
- "Atta dragoste nebun!
Eu nu o simt, tu n-o-nelegi Visarea ta la ce i-e bun?
Vrei s-o vism noi mpreun?
Atunci tu brul s-l dezlegi!
Ea tremur zmbind i geme:
- "Norocul meu ntreg l vrei!
Ea numai pentru bru se teme,
C vor afla dumanii vreme
S-i fure-ntr-asta brul ei.
- "De ce te temi? Ne vom ascunde
n noaptea codrului umbros
Sub brazii fr grai, pe unde
Nici ochi de om nu pot ptrunde,

Nici flori cu tinuit miros.

El zice-aa, s zic iar,
S-i fac gndul ei uor,
Iar gndu-i se topea de par i-n codru des, n zi de var,
S-ascunde fat i fecior.
Au fost ascuni nct nici floare,
Nici ochi de om nu i-au zrit.
Dar printre crengi adormitoare
Din cer un singur ochi de soare
Czu pe bru i l-a rpit.
Atunci Ileana i simete
C-i arde plnsul n priviri;
Ea dup bru n jur privete
-aprinsa-i fa-nglbenete
C nu e brul niciri.
i cum ea vars desperat
Un plns amar, un cald iroi,
Curgea din cer ploaie curat,
Iar dintre ploi lucind s-arat
Frumosul bru stropit de ploi.
i-n ceruri cltorul Soare
Rdea cu hohot repetat
i prin vzduhuri plutitoare
Izbea sgei rzbuntoare
De-a lungul brului furat.
- "Vai, brul meu! gemea copila.
Att de mult eu l-am temut,
Dar Ft-Frumos descinsu-mi-l-a!
i-apoi plngea, mai mare mila,
i-n nopi apoi ea s-a pierdut.
De-atunci totuna este firea,
Dar multe nu-s din cte-au fost
Azi nu-i Ileana nicirea,
De-abia triete-n pomenirea
Povetilor cu dulce rost.
Iar Soarele-n vzduhuri pline
De zmbetu-i cel cald de foc,
Ileano, a uitat de tine!
Dar brul cnd n minte-i vine
i bate i-azi de tine joc.
Dac-ai murit, frumoas fat,
Furatul bru e viu mereu:
Cnd plou, vara, cteodat
Un bru de foc pe cer s-arat,
Iar noi i zicem curcubeu.